Sunteți pe pagina 1din 7

Sistemul de nvmint Montessori

Initiata de catre medicul Maria Montessori, metoda care ii poarta numele este rezultatul unor ani buni de munca si de observatii in mediul prescolar care au condus la crearea unei filosofii educationale sensibil diferite de cea traditionala. Metoda Montessori se caracterizeaza, in linii mari, ca o metoda prin care copiii sunt perceputi ca ceea ce sunt de fapt si prin care li se creeaza un mediu propice dezvoltarii potentialului lor spiritual, emotional, fizic si intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunitatii, ai Universului. . -Sa presupunem ca v-as spune ca a fost odata o planeta fara scoli si fara profesori, unde studiul ar fi o notiune necunoscuta, dar in care totusi locuitorii care nu ar face altceva decat sa traiasca si sa se plimbe au ajuns sa stie toate lucrurile si sa le asimileze ca si cum le-ar fi invatat; ati crede ca romantez? Ei bine, acest lucru, desi pare fantezist, este real. Este modul de a invata al copiilor. Este drumul pe care ei il urmeaza. Invata totul fara sa stie ca invata si facand lucrurile pas cu pas trec de la inconstient la constient, mergand intotdeauna pe calea bucuriei si a dragostei.(Dr. Maria Montessori)

Ce este asadar metoda Montessori? Initiata de catre medicul Maria Montessori, metoda care ii poarta numele este rezultatul unor ani buni de munca si de observatii in mediul prescolar care au condus la crearea unei filosofii educationale sensibil diferite de cea traditionala. Metoda Montessori se caracterizeaza, in linii mari, ca o metoda prin care copiii sunt perceputi ca ceea ce sunt de fapt si prin care li se creeaza un mediu propice dezvoltarii potentialului lor spiritual, emotional, fizic si intelectual, ca membri ai unei familii, ai comunitatii, ai Universului. Cine a fost dr. Maria Montessori ? Maria Montessori s-a nascut in 1870 si a fost prima femeie care a practicat medicina in Italia. A lucrat in domenii precum psihiatrie, educatie si antropologie si a

dovedit un interes deosebit pentru educatia copiilor. Maria Montessori considera ca fiecare copil se naste cu un potential unic, care trebuie sa fie revelat. Cele mai importante contributii ale sale in domeniul educatiei copiilor au vizat pregatirea unui mediu natural de invatare pentru copii, observarea copiilor in acest mediu, adaptarea continua a mediului educativ la nevoile copilului, pentru a-l ajuta sa isi dezvolte la maxim potentialul fizic, mental, emotional si spiritual. Dr. Montessori a studiat comportamentul copiilor de diferite rase si culturi, ajungand la concluzia ca legile dupa care evolueaza fiinta umana sunt valabile oriunde. Prima institutie deschisa de Maria Montessori, in 1907, pentru educatia copiilor, se afla intr-un cartier sarac din Roma. Era o scoala pentru copii cu varste intre 3 si 6 ani. In 1909, dr. Montessori tine primul curs despre educatia copiilor, la care participa studenti din toate colturile lumii, dupa ce scoala pe care o infiintase devenise celebra pentru rezultatele ei. In 1915, dr. Montessori a fost primita cu interes in SUA, unde meteodele ei au fost rapid asimilate in scoli. In timpul razboiului, nazistii au interzis metoda Montessori, insa a aparut o miscare Montessori in India. Mostenirea spirituala si materiala lasata de catre Maria Montessori a fost perpectuata de fiul acesteia, Mario, care, din 1952 a devenit succesorul la conducerea Asociatiei Internationale Montessori, cu sediul in Amsterdam. Prin ce se defineste stiintific metoda Montessori? Metoda propusa de Maria Montessori este riguros definita din punct de vedere stiintific, fiind testata si imbunatatita in permanenta, in scopul de a scoate ceea ce e mai bun din fiinta umana. Metoda ii invata pe adulti sa respecte diferentele individuale, sa incurajeze interactiunea sociala si educarea intregii personalitati in locul predarii unui set anume de informatii, in scopul formarii deprinderilor.

Invatamantul de tip Montessori este intr-o dinamica permanenta, generata de faptul ca fiecare copil are nevoi specifice si, prin urmare, necesita un tratament diferit. Satisfacerea nevoilor fizice, mentale, spirituale si emotionale ale copiilor are ca rezultat faptul ca acestia se joaca si muncesc cu placere, invata si creeaza cu entuziasm. De asemenea, prin aceasta metoda se stimuleaza dorinta copiillor de a-i invata si ajuta pe altii, tendinta de a le pasa de cei din jur si de mediul in care traiesc. Reusita sistemului Montessori tine de faptul ca metodele utilizate vin in sprijinul copiilor, modelandu-le nevoile mentale si abilitatile fizice intr-un mod natural, mediul in care copiii invata fiind foarte apropiat de modelul societatii in care vor trai ca adulti. Sistemul Montessori este raspandit in intreaga lume, fiind aplicat atat in scoli publice cat si in scoli private. Programul este, de asemenea, aplicat si in scoli in care invata copii cu dizabilitati. De asemenea, multi parinti aplica descoperirile Mariei Montessori acasa, in educatia zilnica a propriilor copii. Rolul profesorului In viziunea Mariei Montessori, profesorul este mai mult un ghid care ii indruma pe copii , lasandu-le libertatea de a invata singuri. Rolul sau este de a stimula activitatea acestora, aratandu-le cum sa foloseasca obiectele. In timpul lectiilor, cuvintele si gesturile excesive sunt evitate, accentul fiind pus pe intelegerea a ceea ce se prezinta. Lectiile care sunt predate sunt alese in functie de nevoile copiilor si ele se pot schimba pe parcurs in functie de evolutia acestora. Profesorul nu intervine in activitatea unui elev, decat atunci cand acesta are nevoie de ajutor sau ii deranjeaza pe ceilalti. Daca un copil greseste nu este corectat, ci este pus sa reia ceea ce lucreaza dupa un anumit timp, considerandu-se ca mai are nevoie de timp pentru a asimila conceptul respectiv. Educatorul nu trebuie sa il domine pe copil, ci trebuie sa incerce sa ii patrunda in suflet si sa il directioneze delicat spre lucrurile pe care trebuie sa le invete. Rolul mediului si al materialelor didactice Dr. Montessori a observat ca un copil evolueaza mai bine daca i se asigura un mediu propice nevoilor lui. Auto-disciplina intervine prin concentrarea la o activitate continua si care nu a fost impusa, ci liber aleasa. De aceea, mediul exterior trebuie sa fie proiectat astfel incat sa asigure dezvoltarea nevoilor copilului. Materialele de lucru trebuie sa fie expuse pe rafturi de inaltime potrivita inaltimii copiilor, astfel incat sa aiba acces la ele. Mobilierul trebuie sa fie adaptat dimensiunilor copiilor si sa fie flexibil. Copilul trebuie sa aiba libertatea sa stea acolo unde doreste. Clasa Montessori contine mai multe zone, in functie de amplasarea

materialelor folosite la o disciplina sau alta. Fiecare material didactic defineste un anume concept. De exemplu, un turn roz alcatuit din zece cuburi de dimensiuni descrescatoare, ilustreaza conceptul de dimensiune. Prin felul in care sunt asezate obiectele, prin felul in care copiii sunt lasati sa le manuiasca, metoda Montessori se axeaza pe ideea ca un copil trebuie sa invete sa rezolve probleme independent, dezvoltandu-si astfel increderea in sine. Invatamantul Montessori se numara printre sistemele asa-numitului invatamant alternativ , pe care adeptii sistemului traditional de educatie il critica in mod adesea. Daca privim cele doua sisteme de invatamant ca pe experiente de invatare ce au, in fond, aceeasi finalitate asupra copilului, vom putea constata diferentele majore dintre viziunea pe care o are invatamantul traditional si cea a invatamantului Montessori in ceea ce priveste procesul de invatamant. Iata, mai jos, cateva dintre principalele diferente: Invatamantul traditional Invatamantul Montessori

- Disciplina este impusa de prezenta profesorului. - Profesorul preda acelasi lucru intregii clase. - Profesorul este in centrul atentiei, activitatea din ora organizanduse in functie de modul sau de a vedea desfasurarea ei. - Cunostintele noi sunt predate, in general, de catre educator.

- Accentul este pus pe autodisciplina, inpusa de mediul in care copilul lucreaza. - Profesorul preda individual si diferentiat.

- Profesorul nu intervine decat daca este necesar si atunci fara a fi in centrul atentiei.

- Cunostintele noi sunt adesea asimilate in urma lucrului in grup. Copiii invata unii de la altii.

- Clasa este alcatuita din copii de aceeasi varsta. - Copilul urmeaza un orar strict, impus de catre scoala.

- Clasa este alcatuita din copii cu varste diferite, cu diferente intre 0 si 3 ani. - Copilul isi alege singur orarul si activitatile la care participa.

- Timpul in care copilul trebuie sa indeplineasca anumite sarcini este impus de profesor. - Greselile sunt corectate prin repetarea materiei, prin pedepse si recompense.

- Copilul lucreaza atat cat doreste la un proiect, nefiindui impuse limite temporale.

- Greselile sunt corectate de la sine, cu ajutorul materialului de studiu, copilul reusind sa invete prin cultivarea unor stari pozitive.

- Materialele de lucru sunt adesea reduse la instrumentele strict necesare scrisului, cititului si uneori experimentelor. - Copilul are locul sau fix, trebuie sa fie linistit in timpul orei si sa participe la lectie impreuna cu toata clasa. - Implicarea parintilor este destul de redusa si voluntara.

- Materialele folosite in procesul de invatamant se adreseaza tuturor simturilor, ajutand copilul la o cunoastere totala. - Copilul se poate deplasa prin clasa unde doreste si poate vorbi cu cine doreste, atata timp cat nu ii deranjeaza pe ceilalti. - Parintii participa frecvent la programe Montessori care le sunt special dedicate, in vederea participarii la procesul de invatare.

Care sunt explicatiile pentru majoritatea acestor optiuni total diferite de cele din invatamantul traditional? Fiecare dintre ele are in vedere valorile promovate de sistemul Montessori, care se regasesc in cateva dintre principiile care stau la baza acestuia: Principiul perioadelor de dezvoltare - Copiii sunt grupati in clase in care se gasesc elevi a caror varsta poate fi diferita. Grupele in care sunt impartiti copiii, in sistemul Montessori, sunt urmatoarele: nido (0 - 1 an), infant community (2 - 3 ani), casa dei bambini (3 - 6 ani). Urmatoarele grupe sunt de 6 - 12 ani (uneori aceasta este divizata in doua grupe 6 - 9 si 9 12) si 12 - 15 ani. In ultimele doua etape, sistemul Montessori se apropie din ce in ce mai mult de cel traditional, focalizandu-se mai mult pe activitati intelectuale, decat pe cele practice. Cele 3 ore de lucru - Pentru a avea rezultatele scontate, sistemul Montessori se bazeaza pe efectuarea unui program neintrerupt de activitate de cel putin 3 ore pe zi. Tendintele umane - Principiile practice ale sistemului Montessori se bazeaza pe tendintele naturale ale fiintei de a explora, de a se misca, de a imparti informatiile cu ceilalti, de a fi independenta si de a lua decizii, de a-si crea propria ordine, de a-si dezvolta controlul de sine,

de a extrage idei din experientele proprii, de a-si utiliza imaginatia creatoare, de a munci din greu, de a repeta si de a se concentra pentru a-si perfectiona rezultatele. Interesul sta la baza procesului educativ Sistemul Montessori se bazeaza pe faptul ca interesul pentru un anumit subiect duce la o acumulare rapida de informatie. Interesul poate fi nativ, pentru un lucru anume sau situational, generat de o anumita circumstanta la care sunt nevoiti sa faca fata toti elevii. Etapele invatarii - in viziunea Mariei Montessori exista 3 etape ale invatatii : Stadiul 1 introducerea conceptului prin ceva care se afla in carte, lectie etc. Stadiul 2 procesarea informatiei, intelegerea conceptului prin intermediul experimentelor, al creativitatii. Stadiul 3 cunoasterea, stapanirea si intelegerea conceptului, demonstrate prin abilitatea de a rezolva un test cu usurinta, prin capacitatea de a-i invata pe altii si de a se exprima cu usurinta in legatura cu acel concept. Miscarea libera stimuleaza cunoasterea - Gandirea si miscarea merg impreuna si de aceea, majoritatea orelor se bazeaza pe miscare, pe manipularea diverselor obiecte special create pentru lectii. Deciziile sunt luate in mod liber de catre copii Limitele sunt bine stabilite in educatia Montessori, insa, fata de invatamantul traditional, copiii au o mai mare libertate de a lua decizii. Vointa copilului se poate exercita, intr-un cadru limitat. Spre deosebire de invatamantul traditional, unde totul este impus de catre profesor, in sistemul Montessori, copilul are o libertate in anumite limite prestabilite. Recompensele sunt de natura interna Sistemul Montessori evita folosirea recompenselor traditionale de tipul notelor sau al bulinelor. Copilul este educat sa invete ca principala recompensa trebuie sa fie multumirea de sine si satisfactia ca a dus la bun sfarsit o sarcina de lucru. Invatarea prin experiente este esentiala Spre deosebire de sistemul traditional, unde invatarea are loc prin asimilarea de informatii pe care le prezinta profesorul sau manualele, in sistemul Montessori copilul invata mai ales experimentand sau participand la proiecte in care descopera singur informatiile pe care le va asimila astfel mult mai usor. Studiul interdisciplinar

In sistemul Montessori istoria, arta, muzica, matematica, astronomia, biologia, geologia, fizica si chimia nu sunt izolate una de cealalta. Copilul le studiaza in ordinea in care doreste si face acest lucru in fiecare zi. Educatia copilului intre 4-12 ani Organizarea riguroasa a clasei se reflecta in organizarea mintii Materialele de lucru sunt lasate la indemana copiilor si sunt asezate intr-o ordine logica, in care sunt folosite in procesul de invatare. Sistemul Montessori se bazeaza pe folosirea unui numar strict de materiale didactice care este ajustat in functie de nevoile reale ale copiilor. Fiecare copil are propriul stil de a invata Si acest lucru este pe deplin constientizat de catre profesor, care pregateste zilnic un program individualizat de activitati pentru fiecare dintre elevii sai. Toate stilurile de invatare sunt respectate si tratate cu maxima seriozitate. Educatia caracterului este, in sistemul Montessori, cel putin la fel de importanta ca achizitionarea de cunostinte. Copiilor li se da posibilitatea sa-si poarte singuri de grija, sa aiba grija de ceilalti si de mediul inconjurator, facand tot felul de activitati care sa le puna in valoare personalitatea in circumstante identice cu cele din viata de zi cu zi. Care este rezultatul? In fond, acelasi spre care aspira orice sistem de invatamant acela de a-i face pe copii sa se descurce singuri in cele mai variate situatii, de le intari increderea in ei insisi si de a-i determina sa se descopere si sa se cunoasca, astfel incat tot ceea ce vor face ulterior sa vina din convingerea ca este ceea ce vor cu adevarat sa faca.