Curriculum-ul național Montessori pentru nivelul preșcolar și primar a fost elaborat

la inițiativa Școlii Primare Montessori din Timisoara si a fost aprobat prin Ordinul nr 6142 din
01.11.2011.
Nivelul prescolar (0-6 ani)
DOMENII/ARII CURRICULARE
DISCIPLINE

I.DEPRINDERI DE VIATA PRACTICA

I.1. Ingrijire personala/Abilitati practice de viata

I.2. Cunoasterea si ingrijirea mediului inconjurator

I.3. Dezvoltarea relatiilor sociale/Educatie civica

II.DEZVOLTARE SENZORIALA

II.1. Educatie senzoriala

II.2. Educatie muzicala

II.3. Educatie plastic

II.4. Educatie fizica/Coordonarea si armonia miscarii

III. MATEMATICA

III.1. Matematica

IV. LIMBA SI COMUNICARE

IV.1. Dezvoltarea limbajului, comunicarii si a premiselor

scrisului si cititului in limba romana

IV.2. Limba si literatura maternal – Limba germana

V. NATURA SI CULTURA

V.1. Natura si cultura

 Stiinte Istorie Geografie

DISCIPLINE OPTIONALE
Nivelul primar (6-12 ani)
ARIA CURRICULARA / DISCIPLINA

DEPRINDERI DE VIATA PRACTICA

Ingrijire personala / Abilitati practice de viata

Cunoasterea si ingrijirea mediului inconjurator

Dezvoltarea relatiilor sociale / Educatie civica

DEZVOLTARE SENZORIALA

Educatie senzoriala

Educatie muzicala

Educatie plastic

Educatie fizica / Coordonarea si armonia miscarii

MATEMATICA

Matematica

LIMBA SI COMUNICARE
 Limba si literatura romana

Limba si literatura maternal – Limba germana

Limba moderna

NATURA SI CULTURA

Natura si cultura
 Stiinte
 Istorie
 Geografie
 Fizica
 Biologie
 Istoria artei
 Istoria muzicii
 Istoria sportului / dansului
 Istoria religiilor

RELIGIE

DISCIPLINE OPTIONALE
 Pian
 Balet
 Inot
 Modelaj

Curriculum Montessori 3-6 ani

Arii curriculare:

Viața Practică

Exercițiile Vieții Practice sunt acele activități ale vieții de zi cu zi pe care copilul a avut
prilejul să le observe acasă și la care probabil a și participat deja într-o măsură mai mare sau
mai mică: prepararea mâncării, curățatul diferitelor obiecte, îmbrăcatul și dezbrăcatul,
spălatul, udatul florilor, etc.

Exercițiile Vieții practice au multiple obiective:

 Canalizarea și satisfacerea enormei nevoi de mișcare a copilului;

 Stimularea, coordonarea, perfecționarea și armonizarea mișcărilor copilului prin
experimentarea unui ciclu complet al unei activități;
 Stimularea independenței copilului față de adult, autonomia astfel câștigată dându-i
siguranță și încredere în sine;
 Dezvoltarea conștiinței responsabilității față de sine, față de mediu și față de
comunitatea în care trăiește;
 Crearea unei ordini interioare personale și a unei sensibilități față de specificul culturii
în care trăiește.
In funcție de vârsta pe care o au, copiii sunt motivați în moduri diferite de activitățile Vieții
Practice:

 Copiii cu vârste între 2 ani si jumătate și 4 ani sunt orientați spre procesul în sine. De
aceea ei nu au nici o problemă să spele același geam și de zece ori la rând.
 Activitatea copiilor mai mari de 5 ani este deja orientată spre scop, ei spălând un geam
doar pentru a-l curăța atunci când este murdar. De la această vârstă copiilor începe să le
placă să-și aleagă activități prin care să participe la viața comunității în care trăiesc.
Activitățile Vieții practice se împart în 4 categorii și anume:

1. Grija față de sine: încheiatul nasturilor, legatul șireturilor, încălțatul și descălțatul,

spălatul pe mâini, pieptănatul, suflatul nasului, etc.
2. Grija fața de mediul înconjurător: oferă multe posibilități de curățare și de
înfrumusețare a mediului: spălatul geamurilor, a rufelor, a veselei, măturatul, îngrijirea
plantelor, aranjarea florilor, pregătirea mesei, etc. In această categorie intră și îngrijirea
mediului exterior prin activități de grădinărit, hrănirea animalelor domestice, a păsărilor
sălbatice, etc.
3. Grija față de ceilalți se concretizează în exercițiile de “Grație si Curtoazie” prin care
pedagogul, împreună cu asistentul, arată copiilor prin jocuri de rol cum se comportă
oamenii în societate: cum se salută, cum se cere ceva, cum se mulțumește, cum se fac
prezentările între oameni care nu se cunosc, cum se privește la un alt copil care lucrează
fără a-l deranja, etc. Frumusețea acestui mod de a educa constă în faptul că nu li se spune
copiilor că au gresit. Atunci când pedagogul observă că anumite reguli nu sunt încă bine
asimilate, el fie le prezintă tuturor, fie numai acelora care au nevoie de ele, dar fără ca vreun
anume copil să fie direct vizat.
4. Exercițiile pentru controlul mișcării: chiar dacă acestea se exersează și în celelalte
grupe de activități ale Vieții Practice, în aceasta grupă ele au ca unic scop coordonarea și
rafinarea mișcărilor întregului corp, controlul mișcării nefiind legat de un scop exterior.
 Mersul pe linie, mai precis pe conturul unei elipse. Dacă la început copiii merg
pur și simplu, străduindu-se să mențină o anumită distanță între ei, mai târziu reușesc să
meargă în ritmul muzicii sau cu diferite obiecte în echilibru în mâini și chiar pe cap.
 Exercițiile Liniștii nu sunt o metodă de disciplinare în sensul de pedeapsă, ci
dau copiilor posibilitatea de a crea ocazii de liniște și de a se bucura de ele. Aceste
exerciții au un caracter de joc de grup. Pentru a putea face liniște în mod conștient este
necesar mult control al mișcării, fiindcă anularea completă a acesteia reprezintă cea mai
înaltă formă de autocontrol. Reușita acestui tip de exercițiu presupune mult antrenament.

Dezvoltarea Senzorială

Percepția senzorială ne însoțește de-a lungul întregii vieți și ne servește ca bază a realității. Se
știe că o percepție senzorială săracă determină o percepție redusă a realității. Din acest motiv,
dezvoltarea senzorială reprezintă una din bazele construirii realității, iar materialele senzoriale
concepute de M.Montessori servesc la rafinarea acestor simțuri.

M. Montessori consideră că simțurile noastre sunt niște “porți deschise spre lume”, iar
materialele senzoriale sunt cheile date copilului pentru a le deschide.

Dacă între 0-3 ani copilul înregistrează senzațiile inconstient și neselectiv, între 3 și 6 ani are
loc un proces al devenirii conștiente. În această etapă, copilul devine conștient pe măsură ce
își dezvoltă conșiința față de lumea înconjurătoare; percepțiile neordonate de până atunci se
structurează, se sedimentează și se procesează, pentru a observa și a înțelege lumea în mod
conștient.
Spre deosebire de materialele vieții practice, materialele specifice pentru dezvoltarea
senzorială nu sunt cunoscute ca atare de copil din viața de zi cu zi. Acestea, deși nu-i aduc un
aport nou de informație, îl ajută să conștientizeze și să clasifice ceea ce el cunoaște deja, să
înțeleaga mediul în care trăiește. Materialele de dezvoltare din aceasta arie, pentru vârsta de 3-
6 ani, au urmatoarele caracteristici:

1. Fiecare material izolează o singură caracteristică, cum ar fi culoarea sau sunetul, astfel
încât copilul să se poată concentra doar pe aceasta, celelalte ramânând neschimbate.

2. Izolarea gradului de dificultate – gradul de dificultate al materialului variază în funcție

de stadiul de dezvoltare și de capacitățile copilului

3. Materialele senzoriale conțin controlul erorii, astfel încât copilul se poate corecta
singur

4. Sunt frumoase din punct de vedere estetic, stimulând copiii să lucreze cu ele cu grijă

5. Fiecare material se gasește într-un singur exemplar pentru o grupa de copii

Materialele senzoriale se adreseaza specific unui anumit simț: vizual, tactil, baric, termic,
auditiv, olfactiv, gustativ și stereognostic. În acesta din urmă, copilul învață să simtă obiectele
fără să le vadă și să le recunoască doar pe baza a ceea ce simte. Cu materialele senzoriale din
această categorie copiii fac perechi sau construiesc secvențe crescătoare sau descrescătoare.

O altă categorie de materiale senzoriale fac introducerea în geometrie. Lucrând cu ele, copilul
intră în contact cu noțiunile de lungime, lățime, înăltime, grosime, volum, cu diferite forme
geometrice plane (triunghi, pătrat, cerc, dreptunghi, trapez, romb, etc) și tridimensionale
(sferă, cub, con, prisma, etc). Toate acestea reprezintă cheia orientării sale în lumea formelor.
Tot prin intermediul materialului concret, copilul intră în contact cu lumea abstractă a
fracțiilor, noțiune care în sistemul tradițional se abordează abia mai tarziu în școală, dar care
pe unii copii îi fascinează încă de la această vârstă de gradiniță.

Matematică

Dintre toate materialele pegdagogiei Montessori, materialele din aria de matematica sunt cele
mai interesante. Copiii sunt pregatiti in mod indirect pentru matematica inca de la lucrul cu
materialele de viata practica; copilul a invatat sa gandeasca ordonat secvential prin lucrul
repetat intr-o maniera clara si logica. Ordinea logica a operatiilor din Viata Practica isi gaseste
continuarea in materialul sensorial, care are déjà o structua matematica. Copii au invatat déjà
sa transforme notiuni concrete in notiuni abstracte. Si materialele pentru matematica se supun
aceluiasi principii:

 Prin manipularea obiectelor concrete copiii ajung la notiuni abstracte

 Pasii de invatare urmeaza o succesiune logica

M. Monessori a observat atractia deosebita a copiilor pentru matematica inca de la aceasta

varsta. Prin lucrul cu aceste materiale copiii ajung in gradinita sa lucreze( cantitate si simbol)
cu mii, sute, zeci, unitati, sa faca adunari, scaderi, inmultiri si impartiri, depasind cu mult
asteptarile si rezultatele obtinute prin abordarea traditionala.

Notiunile de geometrie se studiaza in cadrul senzorialului prin intermediul simturilor.

Limbajul

Ceea ce a uimit întreaga lume în timpul primei grădinițe “Casa dei bambini” din vremea
Mariei Montessori a fost faptul că acei copii mici, care proveneau din familii analfabete, au
învățat să scrie și să citească în mod spontan, după ce au lucrat cu materialele Montessori
pentru limbaj.

Copiii au, încă din primul an de gradiniță, o adevarată “foame” pentru cuvinte pentru că se
află în faza sensibilă pentru limbaj. Pedagogul Montessori se va strădui în mod conștient să
pună copilul în contact cu un limbaj clar, bogat și diferențiat, prin care să exprime chiar și
sentimente.

În pedagogia Montessori vocabularul se îmbogățește prin materiale concrete de dezvoltare a

limbajului. Caracteristic acestora este că realizează o introducere sistematică în limbaj, iar
scrierea și citirea sunt pregătite indirect prin jocuri pentru citire, jocuri cu cuvintele, exerciții
simple de gramatică.

Obiectivul metodei Mariei Montessori este, așa cum ea însăși a spus, “citirea totală”. Aceasta
înseamnă că se acordă o importanță deosebită atât înțelegerii conținutului textului citit, cât și
regulilor citirii.

Învățarea scrierii și a citirii are loc tot printr-o abordare senzorială, prin lucrul cu materialul
concret. Apoi, pe baza caracterului autodidactic al materialului și al metodei, copiii învață
corespunzător stadiului de dezvoltare în care se află, capacitaților lor native și propriului ritm.

Și în priviința scrierii și citirii copiii au nivele diferite de dezvoltare, mai ales înainte de
intrarea în școala primară. Pentru unii, literele sunt încă un domeniu inabordabil, iar alții
citesc deja fluent – ceea ce-i îngrijoreaza pe unii părinți. Ei se tem că un copil care știe deja să
citească atunci când merge la școală, s-ar putea plictisi. In condițiile în care învățământul
tradițional este astfel conceput încât copiii învață literele în același timp, este firesc ca unii
copii să fie suprasolicitați, în timp ce alții să nu fie suficient stimulați.

Pedagogia Montessori ține cont de stadiul individual de dezvoltare, de stilul și ritmul diferit
de învățare al fiecăruia. Materialele sunt gândite astfel încât să permită flexibilitatea, copilul
având astfel șansa să învețe, și în anii de școală, în concordanță cu propriul stadiu de
dezvoltare.

Știință și Cultură

Pornind de la același principiu de învățare senzorială, de la lucrul cu materiale concrete prin

care să perceapă concepte abstracte, Pedagogia Montessori propune un grup de materiale care
au drept temă elemente de geografie, zoologie, botanica și artă. Toate aceste materiale sunt în
esență lecții de limbaj, pentru că, lucrând cu ele, copilul își formează un vocabular specializat
în aceste domenii, devenind capabil să se exprime mai corect, cu mai mare ușurință.

Astfel copilul învață concepte precum: insula-lac, peninsula-golf, strâmtoare-istm, etc.

Există un grup de materiale numite puzzle-uri cu continente și țări cu ajutorul cărora copilul
învață forma, mărimea, așezarea și denumirea continentelor pe harta lumii, dar și ale fiecărei
țări în parte, în cadrul continentelor. În același timp copilul asociază țările cu steagurile
corespunzătoare.

După același principiu ca și la puzzle-urile geografice, copilul descoperă detalii despre plante
și animale.

Pictura la șevalet, experimentele științifice, dansul, muzica, istoria, religia, vin în completarea
orizontului cultural al coplilului și contribuie la adaptarea sa la timpul și la locul în care
trăiește.