1.

Analiza Curriculumului pentru Alternativa Montessori

(învățământ preșcolar sau învățământ primar, la alegere) - aspecte distinctive fata de
Curriculumul pentru învățământul preșcolar sau învățământul primar tradițional.  

“În ultimele două decenii au apărut o serie de alternative la sistemul tradiţional

de învăţământ din ţara noastră: Pedagogia Waldorf, Pedagogia curativă, Pedagogia Freinet,
Pedagogia Montessori, Programul Step-by-Step, Planul Jena. Într-o perioadă relativ scurtă de
timp, acestea s-au dezvoltat semnificativ antrenând un număr din ce în ce mai mare de elevi şi de
cadre didactice. Pedagogiile alternative au pledat, încă de la început, pentru existenţa
pluralismului educaţional, ca expresie a libertăţii şi democraţiei în domeniul învăţământului”
.[ CITATION Alb201 \l 1033 ]

Învăţământul alternativ este un invatamant care propune obiective, forme de organizare,

conţinuturi, strategii de predare-învăţare-evaluare şi medii şcolare care se indeparteaza , mai mult
sau mai puţin, de caracteristicile unitare ale învăţământului tradiţional.

Metoda Montessori porneşte de la următoarea afirmaţie: “copilul vine pe lume echipat cu

tot ceea ce are nevoie pentru a supraveţui, iar rolul adultului este de a fi ghidul copilului în
această aventură a cunoaşterii. Adultul trebuie să observe şi să înţeleagă copilul, să fie lângă el în
mod empatic şi să îi permită să facă propriile sale alegeri”. Copilul, în viziunea M. Montessori
este „fiinţă divină, dar neînţeleasă”, iar despre educaţia acestora afirmă că ar trebui „să nu-i
educăm pe copiii noştri pentru ziua de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi
nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze”.

Metoda Montessori oferă o altă variantă de organizare a demersului didactic încercând astfel să
se rezolve prin aceste abordări problemele actuale de care suferă şi învăţământul românesc:
violenţa şi dezordinea ce apare atunci când mediul pune obstacole în calea dezvoltării psihice
naturale a copilului, sau când din mediu lipsesc stimuli necesari în fiecare perioadă a creşterii.

Modelul pedagogic Montessori pune copilul în centru. Copiii Montessori învaţă într-un
mediu non-competitiv şi care-i susţine în permanenţă, concentrându-se pe individualitatea
copilului şi pe nevoile lui specifice.

Specificul metodei Montessori – Mediul educativ pregatit

Pedagogia Montessori are la baza exercitiul individual – lucrul liber al copilului cu
materialele, care se concretizeaza in curriculum-ul materializat Montessori.
Mediul pregatit, din care face parte si pedagogul, ofera fiecarui copil posibilitatea sa
lucreze in ritm propriu, in functie de interesul si de etapa de dezvoltare in care se afla.
 Copilul are deci libertatea sa decida:
1. Ce sa invete;
2. Cu cine sa invete;
3. Unde sa invete;
4. Cat timp sa invete.

Iată ce este caracteristic in aceasta alternative educaţională:

1. Copilul alege ce doreste sa invete.
Copilul este cel care decide care sunt materialele cu care va lucra, alegerea sa fiind un indiciu
pentru stadiul de dezvoltare si faza sensibila in care se afla. Nici un copil nu este fortat sa faca
ceva ce nu isi doreste. Pe de alta parte, nici un copil nu este deranjat in timp ce lucreaza, nu este
intrerupt, corectat sau laudat, lasandu-l sa se concentreze numai asupra activitatii liber alese.
2. Copilul alege cu cine sa lucreze (forma sociala, forma de activitate – in perechi, in
grup sau individual). Fiecare copil isi exprima optiunea asupra modului de activitate. Este
alegerea libera a copilului daca doreste sa lucreze singur, cu un prieten sau intr-un grup mic.
3. Copilul alege unde sa lucreze

Fiecare copil este lasat sa decida daca va lucra la masa sau pe covor, tinand seama de
materialul ales si de forma sociala (individual, in perechi sau in grup mic).
4. Copilul decide cat timp va lucra
In cadrul activitatilor individuale cu material Montessori, copilul hotaraste cand face
pauza si cand doreste sa manance. De asemenea, decide de cate ori repeta lucrul cu
materialul ales.

Libertatea se acorda si se manifesta intr-un cadru bine stabilit, cu reguli clare si cunoscute de
fiecare copil. In functie de etapa de dezvoltare in care se afla, copilului i se ofera posibilitatea de
alegere, tinand cont in permanenta ca el sa nu fie ingradit inutil sau suprasolicitat de prea multa
libertate, dar nici sa nu lezeze libertatea celorlalti copii.
Conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca aceasta libertate sa existe cu adevarat sunt:
a) un mediu bine pregatit care sa asigure siguranta copiilor;
b) existenta materialelor didactice adecvate;
c) pedagogi bine instruiti in Pedagogia Montessori, care sa raspunda cu respect si dragoste
nevoilor elevilor sai.

Pentru a-si putea desfasura activitatea zilnica, pedagogul Montessori si elevii din ciclul
primar au nevoie de un mediu foarte bine organizat si structurat care sa le permita sa actionize
independent, numit mediul pregatit. In mediul pregatit se pot desfasura activitati multiple si
variate, iar posibilitatea de miscare este foarte mare.

Pentru a fi un mediu educogen, aceasta indeplineste urmatoarele criterii:

  Structurarea pe arii curriculare

In pedagogia Montessori exista cinci arii curriculare, materialele didactice fiind grupate
in cinci zone distincte care reprezinta ariile curriculare ale pedagogiei Montessori:
- Deprinderi de viata practica;
- Dezvoltarea senzoriala;
- Matematica;
- Limba si comunicare;
- Siinte si activitaţi culturale

 Manevrabilitatea

Mobilierul este redus la scara, adaptat dimensiunilor fizice ale corpului copilului. Materialele
si mobila sunt usor de manevrat pentru copii.

 Esteticul
Mediul pregatit este atragator, armonios, materialel didactice trebuie sa invite la activitate.
Criteriul estetic este deosebit de important in amenajarea unei sali de clasa Montessori.
Materialele didactice sunt de calitate superioara , aranjate atragator si aerisit pe rafturi, pentru a
permite observarea fiecaruia in parte.
 Pastrarea ordinei si curateniei
Fiecare obiect are un loc stabil, unde poate fi gasit in permanenta, in buna stare de
functionare.

Mediul pregatit Montessori se bazeaza pe „materialele pentru dezvoltare” special

proiectate, care invita copiii sa se angajeze in activitati de invatare pe care le aleg in mod liber.
Sub indrumarea unui cadru didactic special instruit, copiii dintr-o clasa Montessori invata
prin descoperie, cu ajutorul materialelor, dezvoltandu-si astfel capacitatea de concentrare,
motivatia, autodisciplina si controlul de sine, precum si o dragoste pentru invatare care dureaza
toata viata. Activitatile didactice se desfasoara cu materialele Montessori pe baza unor metode si
procedee didactice de predare specific.

Materialele didactice Montessori sunt aranjate pe arii curriculare in ordinea didactica a

folosirii lor, sunt expuse in mod imbietor pe rafturi joase si deschise, astfel incat copiii sa aiba
acces la ele, fara a fi nevoie de ajutorul unui adult.
Materialele speciale şi modul în care acestea îi sunt prezentate invită şi lasă copilului să
aleagă numai acele activităţi care îi incită interesul personal. Sub îndrumarea educatorului, copiii
dintr-o clasă Montessori acumulează cunoştinţe făcând propriile lor descoperiri. Sunt astfel
încurajate concentrarea, motivaţia, autodisciplina şi dragostea pentru învăţătură.
Materialele Montessori sunt confectionate din diverse materiale naturale si sintetice, pictate
in culori care atrag interesul copilului. Utilizarea corecta a acestor materiale este de natura sa
promoveze o mai buna intelegere a unui anumit concept. Cand constata ca materialele nu sunt
utilizate conform destinatiei lor, profesorii repeta lectiile.

Într-o clasă Montessori toate materialele din clasă sunt uşor accesibile şi la dispoziţia
tuturor copiilor, aşezate pe rafturi joase. Copilul este liber să-şi aleagă materialele care corespund
nevoii lui de dezvoltare şi după ce termină de lucrat cu ele ştie că trebuie să le aşeze pe raft în
acelaşi loc şi în aceleaşi condiţii, pregătit pentru a fi luat de un alt copil interesat de aceeaşi
activitate.

Materialele de dezvoltare Montessori

Organizate pe arii de dezvoltare, concepute special pentru utilizarea lor de către copil
(individual sau în grup), după ce i-au fost prezentate (introduse în activitatea copilului printr-un
tip de lecţie concepută riguros ştiinţific şi realizată tehnic cu precizie şi în mod atractiv):

Aria pentru “viaţa practică”, cuprinde toate seturile care servesc activităţilor de îngrijire
personală, îngrijirea mediului, deprinderea regulilor de convieţuire socială, (exerciţiile de
“graţie şi curtoazie”), locul de sevit masa (pentru câţiva copii, ei vor mânca pe rând).
Aria pentru “dezvoltare senzorială” cuprinde seturile destinate exerciţiilor de rafinare a
simţurilor, prin care se oferă “cheile” pentru cunoaşterea lumii reale şi se antrenează
spiritual de observare, capacitatea de autocontrol.
Aria pentru “dezvoltarea limbajului” cuprinde materiale speciale pentru asimilarea şi
dezvoltarea limbajului sub toate formele: auzit, vorbit, scris, citit.
Aria pentru “matematică” cuprinde materiale pentru însuşirea numeraţiei, a scrierii
cifrelor, pentru asimilarea şi utilizarea bazelor sistemului zecimal, pentru operaţiile
aritmetice ş.a.
Aria pentru “stiinte si activitati culturale”: materiale care sunt destinate cunoaşterii
naturii (plantelor, animalelor); cunoaşterii elementelor de geografie (formele de pământ şi
apă, globul pământesc, planiglobul cu continentele, puzzle cu ţările continentului unde
trăieşte copilul); materiale destinate cunoaşterii unor aspecte din viaţa culturală şi socială
(pictori şi opera lor, compozitori şi compoziţiile lor etc). Pentru expresia artistică sunt
mai multe materiale care servesc exersării decupajului, lipitului, diferitelor tehnici de
expresie plastică, desen, picture.

Pedagogul Montessori si copilul

In cadrul metodei sale, Maria Montessori a conceput un rol cu totul nou pentru pedagogul
din scoala Montessori, numit in continuare pedagogul Montessori.
In pedagogia Montessori, rolul pedagogului este:
- de „a observa” copiii si de „a pregati mediul” favorabil pentru autoformare, pe baza
observatiilor facute;
- de a crea situatii de invatare si de a nu preda direct, fiind mai mult un ghid decat un lider.

Pedagogul Montessori:
- este parte integranta a mediului pregatit;
- nu are o pozitie centrala in desfasurarea procesului de educatia;
- directioneaza activitatea;
- stimuleaza interesul copiilor;
- intuieste nevoile si interesele acestora;
- nu intervine niciodata atunci cand un copil este concentrat;
- intervine numai daca a constatat ca acesta are nevoie de ajutor, nu poate sa se descurce
singur, nu stie ce sa faca sau ii deranjeaza pe ceilalti colegi;
- are competente dobandite prin studii de specialtate pentru a preda in acest sistem de
invatamant;
- are cunostinte de baza pentru a putea preda, respectand principiile pedagogice,
disciplinele din ariile curriculare Montessori.

Rolul cadrului didactic este de a cunoaşte nevoile de dezvoltare ale fiecărui copil, de a-i
pune la dispoziţie un mediu adecvat, oportunitatea de a se dezvolta la potenţialul lor maxim şi
libertatea de a găsi soluţii. Cadrul didactic trebuie să înţeleagă nevoia copilului de a relua iarăşi
şi iarăşi o activitate, să recunoască nevoia de mişcare fizică a acestuia, să stabilească rutine, să
ofere prin exemplul propriu o conduită de disciplină şi de ordine în activitatea cu materialele
Montessori.

Cadrele didactice care predau in alternativa Montessori sunt pregătiţi profesional pentru
această metodă şi utilizează materiale Montessori special create. Aceste materiale nu numai că
stimulează simţurile şi imaginaţia, dar sunt şi autocorectoare, permiţând copilului să evolueze în
ritmul lui şi să înveţe din propriile lui greşeli. Educatorul este, desigur, o parte foarte importantă
a acestui proces. El trebuie să creeze mediul deosebit și ordonat, în care copilul să poată să
înveţe. Educatorul şi copiii împart tot spaţiul dintre ei. Nu exista o arie destinată educatorului sau
o catedră şi tot spaţiul este folosit pentru activităţi.

Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilităţi şi îi ajută să îşi dezvolte stilul
personal de acumulare a cunoştinţelor, timp în care educatorii acţionează ca un ghid care le
încurajează şi le faciliteaza acţiunile.Un principiu esenţial al educaţiei Montessori este că
educatorul trebuie să fie în permanenţă atent la ce face copilul şi nu invers.
O altă problemă pe care o poate rezolva rapid metoda Montessori o reprezintă mobilierul
fix care reprezintă un instrument de încătuşat spiritul copiilor, deoarece această metodă consideră
mişcarea ca fiind esenţială pentru viaţă, iar educaţia nu poate fi concepută ca moderatoare sau
inhibatoare a mişcării, ci un ajutor pentru a cheltui eficient energia şi pentru a o lăsa să se
dezvolte normal.
În cartea „Descoperirea copilului” autoarea spunea: „Educaţia mişcărilor ocupă primul
loc, pe când învăţarea lucrurilor practice constituie numai o atracţie externă, motivul aparent,
care stimulează o necesitate adâncă de organizare”. Includerea tuturor copiilor, inclusiv a
copiilor cu nevoi speciale, este firească în alternativa Montessori, deoarece fiecare copil lucrează
în ritm propriu iar incluziunea devine astfel un proces firesc, normal. Alternativa educaţională
Montessori îşi propune să înveţe copilul să gândească şi să acţioneze independent, într-o manieră
responsabilă de tipul „ajută-mă să pot singur”.

Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care învăţământul preşcolar românesc se

străduieşte să îl respecte prin introducerea centrelor de interes. Copilul este o persoană diferită de
adult, cu propriile nevoi şi interese care are dreptul la propria opinie şi la propriile alegeri. Este
primul care ştie de ce are nevoie şi cum să-şi îndeplinească aceste nevoi şi dacă adultul nu se
aşează în calea lui sunt şanse să îşi păstreze aceaste abilităţi toată viaţa. Clasa Montessori se
structurează după cum urmează:
1. viaţa practică - care cuprinde activităţi practice legate de viaţa de zi cu zi;
2. activităţi senzoriale - ce vizează dezvoltarea simţurilor - copilul explorează prin inter- mediul
simţurilor mediul în care trăieşte;
3. activităţi de limbaj - ce vizează dezvoltarea limbajului vorbit, scris, citit;
4. activităţi matematice care se bazează pe materiale specifice ce respectă caracteristicile vârstei
de a opera în plan concret senzorial. Ceea ce frapează atunci când intri într-o clasă Montessori
este liniştea, calmul şi concentrarea cu care fiecare copil îşi realizează obiectivele pentru care
lucrează cu materialul ales. Existenţa unui singur exemplar dintr-un material presupune că,
implicit, un singur copil va putea să-l folosească.
Acceptarea acestui lucru, obişnuinţa ce se creează, facilitează educarea respectului pentru lucrul
altuia şi răbdarea de a aştepta să-ţi vină rândul. Rolul educatoarei este de a-i ghida spre căi
pozitive de utilizare a energiei inepuizabile de care dispun şi să se bucure că lucrează împreună.
Materialele sunt simple şi provocatoare şi sunt astfel concepute încât, la un anumit moment al
dezvoltării, să atragă atenţia copiilor. De asemenea, materialele oferă copiilor un feedback
imediat. Această trăsătură, numită controlul erorilor oferă copiilor posibilitatea să stabilească
singuri dacă au făcut exerciţiul în mod corect.
A greşi este un element vital al procesului de învăţare: investigaţia, descoperirea, rezolvarea de
probleme implică blocaje, căi greşite, reveniri, încercări repetate. O parte a experienţei de
învăţare constă în a recunoaşte eroarea şi a învăţa cum să o corectezi.
Activitatea de transmitere de cunoştinţe se desfăşoară în trei etape şi este utilizată pentru a
dezvolta un vocabular bogat în toate ariile curriculare.
Educatoarele cunosc individualitatea şi unicitatea fiecărui copil iar rolul său nu este atât de a
transmite cunoştinţe, cât de a inspira, de a fi îndrumător, de a facilita procesul de învăţare, căci
adevărata activitate aparţine fiecărui copil în parte.
Copiii sunt protejaţi şi liberi iar cadrele didactice monitorizează cu atenţie progresul copiilor. Ele
pregătesc medii de învăţare şi folosesc interesele copiilor pentru a îmbogăţi curriculumul şi a
furniza modalităţi alternative de realizare şi succes.
Copiii selectează activităţi şi materiale care le captează atenţia şi interesul iar educatorul îi ajută
să aleagă activităţi care introduc noi concepte, provocări şi arii de investigaţii. Copiii fac ceea ce
necesită mişcare şi investigaţie spontană, ating şi explorează tot ceea ce există, mintea se
construieşte prin activitătea mâinii, deoarece prin mişcare şi atingere copilul cercetează,
manipulează şi construieşte o multitudine de impresii despre lumea fizică din jurul lui şi îşi
dezvoltă gândirea. Clasa este organizată în câteva arii curriculare: exerciţii de dezvoltare
senzorială, geografie, activitate practică cotidiană, ştiinţă, desen, muzică, deprinderi de viaţă. În
clasă există şi o bibliotecă. Fiecare arie este alcătuită din unul sau mai multe rafturi, dulapuri şi
mese de lucru cu o mare varietate de materiale dispuse la vedere, gata pentru a fi alese şi
utilizate. Copiii sunt răspândiţi în mod obişnuit în toată clasa, lucrând singuri sau în grupuri de 2-
3 copii implicaţi în activitatea lor, încât oricine intră este impresionat de atmosfera de calm şi
linişte. Cadrul didactic este un ghid, o călăuză care oferă experienţe de învăţare directe de fiecare
dată când este posibil. Investigarea, utilizarea materialelor pentru sortare, clasificare, seriere,
aranjare, construirea de conexiuni şi rezolvarea de probleme dezvoltă copiilor capacităţile
cognitive, conduc la o învăţare prin experienţă directă, prin investigaţie şi descoperire, copilul
fiind angajat să-şi construiască propria cunoaştere. Unele din materialele Montessori izolează şi
transmit numai o noţiune sau o deprindere (lungimea, volumul etc.).

Curriculumul Montessori poate fi abordat ca o spirală de studii integrate fără a fi compartimentat

în discipline separate ceea ce se urmăreşte în actualul curriculum pentru învăţământul preşcolar.
„Să nu faci niciodată pentru copil ceea ce poate face singur”, remarca Maria Montessori în
lucrarea „Descoperirea copilului”. Punerea accentului pe acea dimensiune a acţiunii evaluative
care să ofere copiilor suficiente şi variate posibilităţi pentru a demonstra ceea ce ştiu, dar mai
ales ceea ce ştiu să facă dă ocazia alternativei Montessori de a oferi un mod practic şi temeinic
prin care, lucrând împreună educatoare, părinţi, copii, adulţi, se pot crea comunităţi de învăţare
în care fiecare se simte în siguranţă şi este perceput aşa cum este în realitate. niciodată, nu
intervine în munca copiilor, ci observă pentru a şti ce să facă pe mai departe.

Secretul oricărui cadru didactic bun este de a ajuta copiii să se concentreze nu pe

obţinerea unor performanţe apreciate prin calificative ci pe dezvoltarea unei dorinţe
fundamentale pentru învăţare în perfect acord cu ceea ce Alvin Toffler remarca – „analfabetul
de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”.

Bibliografie:
Montessori M., Minte absorbantă, editura A.P.A, 2006;
Montessori M., Descoperirea copilului, E.D.P, Bucureşti, 1977 - traducere, note şi comentarii de
I. Şulea Firu;
Montessori M., Copilul fiinţă divină, dar neînţeleasă, Editura C.E.D.C, 1991
Cerghit I., Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002;
Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000

O prezentare comparată între Învățământul

tradițional și cel alternativ
In studiul “Alternativele Educaționale din România”, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării în anul
2003, sunt descrise foarte explicit, din mai multe puncte de vedere, diferențele de abordare dintre învățământul
tradițional și cel alternativ:

1. Din punct de vedere a atitudinii cadrelor didactice

2. Din punct de vedere al conținuturilor predate

3. Din punct de vedere al strategiilor de învățare

4. Din punct de vedere al evaluării

5. Din punct de vedere al participarii familiei