UI. Chimia și viața.

Substanțele în natură
1. Aparatură și ustensile de laborator
Principalele materiale folosite în laboratorul de chimie sunt:
a. Substanțele chimice: cu ajutorul lor se realizează numeroase experimente spectaculoase b. Ustensile și
aparatură de laborator: obiecte folosite în timpul efectuării experimentelor chimice. Sunt confecționate, în
principal, din sticlă.
Exemple de ustensile și aparatură:
a. Ustensile confecționate din sticlă: eprubete, cilindru gradat, pâlnie de separare, pâlnie de filtrare, balon cu fund
rotund sau plat, sticlă de ceas, pipete, pahar Berzelius, pahar Erlenmeyer, baghetă de sticlă, sticluțe pentru reactivi,
etc.;
b. Ustensile confecționate din porțelan: capsulă, mojar cu pistil, spatulă, pâlnie; c. Ustensile confecționate din
alte materiale: clește din lemn/metal, trepied, suport cu cleme, bec de gaz, pisetă;
d. Aparatură de laborator: balanță electronică, pH-metru, termometru;

2. Norme de protecție a muncii în laborator

- nu intra în laboratorul de chimie cu ghiozdan, haine groase, alimente, etc.; - poartă
întotdeauna halat alb pentru protejarea hainelor și a pielii;
- nu gusta și nu atinge cu mâna substanțele din laborator;
- nu mirosi substanțele direct din vasele în care se află;
- lucrează experimentele stând în picioare;

3. Materie. Substanță. Substanțe anorganice și organice

Materia= termen generic(general) prin care este desemnat tot ceea ce ne înconjoară. Aceasta există
independent de noi și constituie sursa tuturor transformărilor din natură.
Substanța= forma de materie cu compoziție bine determinată și constantă.
Substanțe anorganice= substanțele din regnul mineral. Acestea există în natură, dar se pot obține și
industrial sau în laborator. Exemple de substanțe anorganice: sarea de bucătărie, apă, fier, dioxid de carbo, argint,
aur, etc.
Substanțe organice= compuși alcătuiți, în principal, din carbon și hidrogen, dar pot conține în cantități mai
mici și oxigen, azot, clor, etc. Sunt caracteristice regnului vegetal sau animal, dar pot fi obținute și artificial, în
industrie sau laborator. Exemple de substanțe organice: zahăr, proteine, vitamine, alcool, acetonă, grăsimi, clorofilă, etc
4. Fenomene fizice și fenomene chimice
Fenomene= transformările pe care le suferă substanețele.
Fenomene fizice= transformările care nu schimbă compozoția substanțelor. Exemple de fenomene fizice:
evalorarea, condensarea, topirea, solidifcarea, sublimarea, desublimarea, vaporizarea.
Fenomene chimice= transformările care modifică compoziția substanțelor, conducând la alte substanțe cu
compoziție și insușiri noi. Acestea se mai numesc reacții chimice. Exemple de fenomene chimice: arderea, oxidarea,
fermentația.

5. Proprietăți fizice și proprietăți chimice

Proprietăți= însușiri pe care le au substanțele.
Proprietăți fizice= însușirile substanțelor care se referă la transformări prin care nu se chimbă compoziția
substanșelor.
Exemple de proprietăți fizice: starea de agregare, aspect, culoare, miros, constante fizice (temperaturile de topire, de
solidificare, de fierbere, densitate, solubilitate). Proprietăți chimice= însușirile substanțelor care se referă la
transformări prin care se modifică compoziția substanțelor.
Exemple de proprietăți chimice: proprietatea de a arde, de a fermenta, de a se coroda.
6. Substanță pură. Amestecuri de substanțe. Puritatea
Substanța pură:
- este perfect curată, nu conține partucle ale unei alte substanțe;
- are comoziție bine determinată;
- nu își modifică compoziția prin fenomene fizice;
- toate particulele constituiente sunt identice din punct de vedere chimic; Exemple de substanțe
pure: apa distilată, oxigen, platina, mercurul, hidrogenul. Amestecurile de substanțe:
-sunt rezultatul punerii la un loc a două sau mai multe substanțe gazoase, lichide sau solide, între care nu au loc
fenomene chimice;
- pot avea compoziție variabilă;
- substanțele își păstrează nemodificată compoziția;
- substanțele componente pot fi separate prin operații fizice;
Tipuri de amestecuri:
a. Amestec omogen:
- prezintă aceeași compoziție și aceleași proprietăți în toată masa lui;
- se mai numește și soluție;
- exemple: alcool sanitar, oțetul, ser fiziologic, aerul, aliaje, etc.
b. Amestec eterogen:
- nu prezintă aceeași compoziție și aceleași proprietăți în toată masa lui;
- exemple: rocile, apa de râu, amestecul de apă cu ulei, solul, etc

2
Substanța impură:
- substanța care nu este perfect curată;
- poate fi un amestec de două sau mai multe substanțe, dintre care, într-un anumit proces, doar una are valoare din
punct de vedere chimic;
Puritatea:
- cantitativ, puritatea unei substanțe, exprimată în procente de masă, reprezintă masa de substanță pură care se află
în 100 unități de masă de substanță impură;
masa substanta pura
P= x 100 p= puritatea substantei
masa substanta impura
7. Metode de separare
Separarea= operația fizică prin care, dintr-un amestec de substanțe, se obțin substanțele componente.
a. Metode de separare a amestecurilor omogene:
Cristalizarea= operația de trecere în stare solidă a unei substanțe dintr-o soluție. Substanța solidă se obține sub
formă de cristale.
Distilarea= metodă de separare a substanțelor dintr-un amestec omogen de lichide, prin fierbere urmată de
condensare. Se utilizează pentru separarea componentelor dintr-un amestec omogen de lichide care au punct de
fierbere diferite (exemplu: alcool-p.f= 780C și apă-p.f=1000C). Procedeul distilării este folosit la: obținerea unor
băuturi alcoolice (țuică, whisky), obținerea apei distilate, distilarea petrolului, obținerea benzinei, motorinei, etc.
b. Metode de separare a amestecurilor eterogene:
Decantarea= metodă de separare a componentelor unui amestec eterogen, lichid-solid sau lichid lichid, pe baza
diferențelor de densitate.
Metoda decantării este folosită la: obținerea apei potabile, la purificarea sării extrase din salină, în industria
alimentară.
Filtrarea= metodă de separare a componentelor unui amestec eterogen, format dintr-o substanță solidă și una
lichidă, printr-un filtru pe care se depune substanța solidă, insolubilă în lichidul respectiv.
 3
II. Aerul. Apa. Solul
1. Aerul-amestec omogen. Compoziția aerului. Arderea
Aerul:
- este un amestec omogen de gaze;
- este incolor;
- este inodor (nu are miros);
- este insipid (nu are gust);
- aerul uscat nu conduce electricitatea, nici căldura;
- este puțin solubil în apă;
- nu are volum propriu;
- nu are formă proprie (ocupă întregul spațiu pe care îl are la dispoziție);
Compoziția aerului:
- soluție gazoasă care conține: 78% azot, 21% oxigen, 1% argon, dioxid de carbon, vapori de apă și alte
gaze
Arderea:
- fenomen chimic care are loc cu consum de oxigen și degajare de energie (căldură și lumină); - este un
proces de transformare rapidă a unor substanțe în altele, cu compoziție și proprietăți diferite;

2. Poluarea aerului, a apei și a solului

Poluarea= impurificarea mediului înconjurător cu substanțe toxice, gazoase, lichide sau solide
care afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau a mediului în care trăiesc organismele vii.
Poluanții pot proveni din:
a. Surse naturale: erupții vulcanice, incendii forestiere, eroziunea solului; b.
Activități umane:
- poluarea chimică: produsă de diverse substanțe toxice sau nocite eliberate în mediu sub formă
gazoasă, lichidă sau de particule solide;
- poluarea biologică: produsă de diferite microorganisme, germeni patogeni; - poluarea fizică:
produsă de substanțe radioactive (substanțe care emit radiații nocive), vibrații și zgomote;

3. Solul-amestec eterogen. Compoziția solului

Solul:
- amestec eterogen;
- format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii; - vital
pentru activitățile umane și pentru supraviețuirea ecosistemelor;
Compoziția solului:
- conține 45% substanțe minerale, 25% apă, 25% aer și 5% substanțe organice;

4
4. Apa. Apa în natură

- cel mai cunoscut compus lichid;

- foarte răspândit în natură, în toate cele trei stări de agregare;

5. Apa potabilă- condiții de calitate a apei potabile

Apa potabilă= apa de băut sau folosită la prepararea alimentelor.
Condiții de calitate:
- limpede, fără culoare, fără miros;
- conține aer dizolvat și cantități mici de săruri;
- are între 8-120C;
- nu conține bacterii sau substanțe dăunătoare organismului;

6. Apa distilată. Rolul apei în organismul uman

Apa distilată:
- apa care nu conține săruri minerale și nu are gust;
- se poate obține prin distilarea apei potabile;
- se mai numește apă pură;
- se utilizează în: medicină (soluții injectabile, oftalmice, nazale), cosmetică (apă micelară, apă de gură),
industrie auto (acumulatori, antigel), uz casnic (umidificator, stații de călcat), laborator (prepararea
soluțiilor);
Rolul apei în organism:
- intră în alcătuirea citoplasmei fiecărei celule, a sângelui, a limfei;
- reprezintă aproximativ 70% din greutatea organismului uman;
- ajută la eliminarea substanțelor nefolositoare din corp;

7. Soluții apoase. Dizolvarea. Solubilitatea substanțelor

Soluțiile= se formează în urma unui proces de dizolvare.
Componentele soluției:
a. Dizolvant (solvent)= substanță în care are loc dizolvarea;
b. Dizolvat (solvat, solut)= substanță care se dizolvă
Clasificarea soluțiilor:
a. Soluții gazoase: aerul;
b. Soluții lichide: apa potabilă, băuturile alcoolice, spirtul medicinal;
c. Soluții solide: aliajele;
Soluții apoase= soluțiile în care dizolvantul este apa.
Exemple de soluții apoase: băuturi răcoritoare, alcoolice, lapte degresat, soluții perfuzabile, ser fiziologic,
soluții oftalmice.
Solubilitatea= proprietatea unei substanțe de a se dizolva într-un anumit solvent.

5
Clasificarea substanțelor în funcție de solubiliate:
a. Substanțe solubile: sare de bucătărie, zahăr, alcool;
b. Substanțe parțial solubile: var stins, ghips;
c. Substanțe insolubile: mercur, calcar, cupru
Dizolvarea= proces prin care particulele unei substanțe se răspândesc uniform printre particulele
altei substanțe.
Factorii care influențează dizolvarea:
- temperatura;
- agitarea componentelor soluție;
- gradul de fărămițare a substanței solide;

8. Concentrația procentuală de masă

Concentrația procentuală= masa de substanță dizolvată în 100 g de soluție. c=
concentrația procentuală

md×100 md= masa de substanță dizolvată

c= ms= masa de soluție
ms

ms=md+mapă

!! Fișă cu exerciții pe baza concentrației procentuale!!

III. Atom. Element chimic

1. Atomul. Element chimic. Simbol chimic
Atomul= cea mai mică particulă dintr-o substanță care, prin procedee chimice obișnuite, nu poate
fi divizată în particule mai simple.
Element chimic= totalitatea atomilor de același fel.
Simbol chimic= literă sau grup de litere cu care se notează prescurtat un element chimic. !! De
repetat simbolurile chimice (grupe principale și secundare)!!

2. Structura atomului. Număr atomic. Număr de masă

Structura atomului:
a. Nucleul:
- format din nucleoni (protoni și neutroni);
- reprezintă partea centrală a atomului;
- are sarcină electrcă pozitivă;
b. Învelișul de electroni:
- format din electroni;
- reprezintă partea exterioară a atomului;
- are sarcină electrică negativă;

6
Număr atomic (Z)= totalitatea protonilor din nucleul unui atom.
Sarcina nucleară= sarcina pozitivă a nucleului determinată de numărul de protoni care au sarcină
pozitivă.
 Număr de masă (A)= suma numărului de protoni (Z) și a numărului de neutroni (n) din nucleul
unui atom.

A
A= Z+n X (X- element chimic)
Z

nr. p+=nr. e-=Z

Repartizarea electronilor pe cele 7 straturi (K, L, M, N, O, P, Q)

c Z

Repartizarea e- pe straturi
t

c
n

ă
e

i m

K(1) L(2) M(3) N(4)

m

u
m
e
t

i
l

N
a

E
h

H 1 1 - - -

He 2 2 - - -

Li 3 2 1 - -

Be 4 2 2 - -

B 5 2 3 - -

C 6 2 4 - -

N 7 2 5 - -

O 8 2 6 - -

F 9 2 7 - -

Ne 10 2 8 - -

Na 11 2 8 1 -

Mg 12 2 8 2 -

Al 13 2 8 3 -

Si 14 2 8 4 -

P 15 2 8 5 -

S 16 2 8 6 -

Cl 17 2 8 7 -

Ar 18 2 8 8 -
 K 19 2 8 8 1

Ca 20 2 8 8 2

7
3. Izotopi
Izotopi= specii de atomi cu același număr atomic Z (același număr de protoni și electroni), dar cu
număr diferit de neutroni.
- au același simbol;
- au același număr de protoni (Z);
- au aceeași sarcină nucleară;
- au același număr de electroni;
- au număr diferit de neutroni;
- au număr de masă (A) diferit;
- au aceleași proprietăți chimice;
- au unele proprietăți fizice diferite;

4. Masă atomică. Mol de atom

Molul de atom= cantitatea dintr-un element egaală numeric cu masa atomică relativă, exprimată
în grame și care conține numărul lui Avogadro.
Molul (n) este unitatea de măsură, în Sistemul Internațional de unități, pentru cantitatea de
substanță.

Numărul lui Avogadro= 6,023×1023atomi

m
n= m- masa substanței; M-masa atomică (din tabelul periodic) M

1 mol=6,023×1023atomi

!! Fișă cu exerciții pe baza numărului de moli și a numărului lui Avogadro!!

5. Structura tabelului periodic

a. Grupele
- sunt coloanele din tabelul periodic (1, 2, 3, ........., 16, 17, 18);
- sunt în număr de 18;
b. Perioadele
- sunt șirurile orizontale din tabelul periodic (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7);
- sunt în număr de 7;
 8
6. Relația dintre structura învelișului și poziția în Tabelul Periodic
- numărul perioadei este egal cu numărul de straturi de electroni ale unui atom; - numărul grupei este
egal cu numărul electronilor de pe ultimul strat (în cazul elementelor din grupa 1 și 2) sau cu numărul de
electroni de pe ultimul strat +10 (în cazul elementelor din grupele 13, 14, 15, 16, 17, 18);
Exemplu: Na (Z=11)
Configurația electronică a Na: K- 2e-
L- 8e-
M-1e
Poziția în tabel a Na: Grupa 1 (1 e- pe ultimul strat)
Perioada 3 (3 straturi electronice)

O (Z=8)

Configurația electronică a O: K- 2e
L- 6e-
Poziția în tabel a O: Grupa 6+10=16 (6 e- pe ultimul strat)
Perioada 2 (2 straturi electronice)

7. Metale și formarea ionilor pozitivi

Ion= particula provenită din atom care nu mai prezintă egalitate între numărul de protoni și cel de
electroni.
Proces de ionizare= proces prin care un atom se transformă în ion.
Cationi= ioni pozitivi formați prin cedare de electroni.
Caracter metalic= caracterul elementelor care cedează electroni.
!! Metalele cedează electroni, pentru a-și forma configurația stabilă a gazului rar precedent din Tabelul
Periodic al Elementelor !!
Exemple:

Na• -1e- → Na+ K• -1e- → K+

K- 2e- K- 2e- K- 2e- K- 2e
L- 8e- L- 8e L- 8e- L- 8e
M- 1e- M- 8e- M- 8e- N- 1e

Mg -2e- → Mg2+ Ca -2e- → Ca2+ K- 2e- K- 2e- K- 2e- K- 2e L-

8e- L- 8e L- 8e- L- 8e M- 2e- M-
8e- M-8e N- 2e-

Al• -3e- → Al3+ K- 2e- K- 2e L- 8e-

L- 8e M- 3e-
 9
8. Nemetale și formarea ionilor negativi
Anioni= ioni negativi formați prin acceptare de electroni.
Caracter nemetalic= caracterul elementelor care acceptă electroni.
!! Nemetalele acceptă electroni, pentru a-și forma configurația stabilă a gazului rar următor din
Tabelul Periodic al Elementelor !!
Exemple:

Cl• +1e- → Cl- F• +1e- → F-

K- 2e- K- 2e- K- 2e- K- 2e

L- 8e- L- 8e L- 7e- L- 8e
M- 7e- M- 8e-
N +3e- → N3-

O +2e- → O2- S +2e- → S2- 9. Metale și

nemetale
K- 2e- K- 2e- K- 2e- K- 2e L- 6e- L- 8e L- 6e- L- 8e M- 6e- M- (proprietăți
fizice)
8e-
K- 2e- K- 2e L- 5e- L- 8e-

Proprietate Metale Nemetale

Stare de agregare Sunt solide, cu excepția mercurului Se găsesc în toate stările de

care este lichid agregare (un singur nemetale
lichid- bromul)

Aspect (pt. cele solide) Prezintă luciu caracteristic Nu prezintă luciu; cu exceăția
iodului

Conductibilitate Sunt bune conducătoare de căldură și Sunt izolatori termici și

electrică și termică electricitate electrici. Excepție face grafitul,
care este un bun conducător
de căldură și electricitate

Maleabilitate Pot fi trase în foi subțiri (sunt maleabile) Sunt sfărâmicioase (cele
solide), nu sunt maleabile

Ductibilitate Pot fi trase în fire de diferite grosimi Nu sunt ductibile (cele solide)
(sunt ductibile)

Solubilitate în apă Nu sunt solubile în apă Pot fi insolubile în apă:

carbon, sulf
Pot fi parțial solubile în apă:
oxigen, clor
 10
10. Aliaje
Aliaje= amestec omogen, solid, a două sau mai multe metale (dintre acestea un metal se află în
cantitatea cea mai mare)
Exemple: fonta, oțel, duraluminiu, alamă, bronz, aliaj de lipit

11. Formarea compușilor ionici.

Compuși ionici= ioni încărcați cu sarcini electrice de semn contrar care se atrag prin forțe
electrostatice.
Formarea compușilor ionici: atomii metalelor și ai nemetalelor își realizează în același timp configurații
stabile: atomii metalului cedează electronii de pe ultimul strat, formând ioni pozitivi, iar nemetalul
acceptă pe ultimul strat electronii cedați de metal, formând ioni negativi.

11