DESPRE APA

DEFINITIA APEI
• Apa este un
lichid inodor, insipid și incolor, de
cele mai multe ori, sau ușor
albăstrui sau chiar verzui în straturi
groase. Apa este o substanță
absolut indispensabilă vieții,
indiferent de forma acesteia, fiind
unul dintre cei mai
universali solvenți. Apa este un
compus chimic al hidrogenului și
al oxigenului, având formula
chimică brută H2O. Apa este una
din substanțele cele mai răspândite
pe planeta Pământ, formând unul
din învelișurile acesteia, hidrosfera.
 CALITATEA APEI
• Într-o primă aproximație se
admite că apa pură este formată
din molecule de oxid de
hidrogen, H2O. Dar apa în stare
pură nu este propice vieții și nici
nu se găsește în natură. Apa în
natură conține numeroase
substanțe minerale și organice
dizolvate sau în suspensie.
• Astfel, calitatea apei se
determină în funcție de
caracteristicile organoleptice,
fizice, chimice, biologice și
bacteriologice.
 APA (molecula)

Molecula sa este formată prin combinarea a doi

atomi de hidrogen și un atom de oxigen, fiind
astfel oxidul hidrogenului și cea mai simplă hidrură
de calcogen. Este singura substanță comună care
există sub toate cele trei forme de agregare
în natură: solidă (gheață), lichidă (apă apa lichidă ) și
gazoasă (abur).
• Moleculele de apă formează legături de hidrogen
între ele, fiind puternic polare. Polaritatea moleculei
de apă permite separarea în ioni și formarea de
legături puternice cu alte substanțe polare,
precum alcoolii și acizii, astfel dizolvându-le.
Legăturile de hidrogen sunt motivul pentru multe
proprietăți speciale ale apei, precum faptul că forma
sa solidă este mai puțin densă decât forma sa
lichidă, punctul de fierbere de 100 °C este relativ
mare pentru masa sa moleculară mică,
și capacitatea termică, care este ridicată.
Apa este o substanță amfoteră (numit și
amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi atât acid, cât
și bază, adică produce ionii H+ și O- prin ionizare care
se numește autoprotoliză .
 APA POTABILA
• Prin apă potabilă se înțelege apa destinată
consumului uman. Aceasta poate fi:
• orice tip de apă în stare naturală sau după tratare,
folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru
alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și
indiferent dacă este furnizată prin rețea de
distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle
ori în alte recipiente;
• toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria
alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori
substanțelor destinate consumului uman .
• În România apă potabilă este definită și
reglementată prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 -
privind calitatea apei potabile, completată și
modificată prin Legea nr. 311 din 28 iunie 2004.
 POLUAREA APEI
• Poluarea apei reprezintă orice modificare a
compoziției sau a calității apei, ca rezultat al
activităților umane sau în urma unor procese
naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin
adecvată utilizărilor sale.
• Poluarea apei poate fi caracterizată după natura
substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor
termice), chimică (ca rezultat al deversării
reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților,
pesticidelor, substanțelor cancerigene sau a
altor substanțe chimice specifice diverselor
industrii), biologică (rezultată de contaminarea
cu bacterii patogene, drojdii patogene,
protozoare patogene, viermii paraziți,
enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii
saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și
radioactivă.
• După perioada de timp cât acționează agentul
poluant, poluarea poate fi permanentă,
sistematică, periodică sau accidentală.