Sunteți pe pagina 1din 3

Tema 3.

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități

Integrarea copiilor cu CES conferă instituţiei şcolare rolul de componentă


fundamentală a sistemului social, aptă să răspundă concret imperativelor de moment ale
evoluţiei din societatea contemporană şi să rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile
de acceptare şi valorizare socială a fiecărui individ şi la capacitatea acestuia de a se adapta şi
integra într-o societate aflată în continuă transformare.
Pornind de la principiul dreptului egal la educație pentru toți copiii, metodele
activ-participative permit elevului satisfacerea interesului pentru cunoaștere, facilitează
contactul cu realitatea înconjurătoare, sporind gradul de socializare a elevilor, stimulează si
dezvolta învățarea prin cooperare.
Orice cadru didactic care are în clasă un copil cu cerințe educaționale speciale (CES)
are nevoie de cât mai multe idei de activități pentru integrarea acestora. O situație mai
specială este generată de adaptarea și integrarea școlară a elevilor cu tulburări din spectrul
autist (TSA). Activitățile, jocurile care ajuta cel mai mult la integrarea copilului cu autism,
la dezvoltarea stimei de sine, sunt în special cele axate pe mișcare, cele muzicale,
logico-matematice și (mai târziu,) concursurile.

PLAN DE ACȚIUNE pentru elevi/ părinți/ profesori

Elevi

Fiecare copil prezintă particularităţi individuale şi de relaţie cu mediul, trăsături care necesită
o evaluare şi o abordare personalizată. Educaţia necesită o schimbare pentru a răspunde
dezideratului „o societate pentru toţi”. Perceperea socială a acestor copii nu este mereu
constantă, variind de la societate la societate, furnizând semnificaţii diferite, în funcţie de
cultura şi de valorile promovate.

Idei de activități:
❖ cooptarea în activități, în limita posibilităților
❖ responsabilizarea cu o sarcină în grup/ sarcini practice simple( exemplu, șters tabla,
îngrijirea unei flori)
❖ sugerarea ideii de acceptare prin exemple: imagini, filme, cărți
❖ jocuri pentru dezvoltarea abilităților sociale(de cunoaștere și intercunoaștere)
❖ implicarea activă în manifestările artistice ale clasei

Strategii de învățare: tratarea diferențiată; învățarea individualizată sau individualizarea


unor secvențe de învățare; învățarea prin cooperare: în perechi, în echipă; metode
activ-participative şi practice adaptate, integrarea hobby-urilor copilului cu CES în
activităţile extraşcolare, pentru motivare.
Resurse: materiale didactice adecvate: mijloace de predare/învățare multisenzoriale și
distractive, cu material concret intuitiv; cărți/reviste cu imagini; dispozitive electronice
(calculator, videoproiector, tabletă, CD-uri etc.); resurse RED, planșe tematice afișate
permanent în clasă etc.

Evaluare: observarea sistematică a comportamentului; evaluări formative şi sumative


personalizate, prin itemi care să măsoare o înregistrare minimă a progresului şcolar prin
raportare la cerinţele din curriculum; orice comportament pozitiv / adecvat va fi recompensat
social: un gest, un cuvânt, o privire; feedback precis și imediat pentru reacții și
comportamente precise;
Beneficii pentru elevii din clasele cu copii cu CES
-Dezvoltarea abilităţilor sociale – devin conştienţi de nevoile celorlalţi, îşi dezvoltă empatia,
abilităţi pentru a înţelege şi a răspunde potrivit la comportamentele prietenilor cu CES.
-Creşterea stimei de sine – devin conştienţi de propriile capacităţi şi abilităţi.
-Dezvoltarea toleranţei şi a răbdării - învaţă să fie toleranţi şi să aibă răbdare cu colegii lor
cu un ritm mai lent de învăţare.
-Dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbale şi nonverbale.
-Dezvoltarea unor principii etice şi morale puternice – învaţă să ia atitudine atunci când
cineva îl tachinează sau îl abuzează pe un coleg cu CES.

Părinți
Incluziunea copiilor cu CES în programul școlii este facilitată de realizarea parteneriatului
dintre părinţi şi școala. Părinţii sunt parteneri în educaţie pentru că deţin cele mai multe
informaţii despre copilul lor, ei furnizând detalii despre specificul dizabilităţii școlarului,
precum şi date despre contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii informează şi despre factorii
de influenţă negative care ar trebui evitaţi (fobii, neplăceri, stres, stimuli negativi, care
determină inhibarea/izolarea copiilor etc.). Ei sunt persoanele care cunosc cel mai bine
copilul şi constituie o bună sursă de consultanţă pentru cei care lucrează cu copiii lor (cadre
didactice, specialişti –medici, kinetoterapeuţi, defectologi, ergoterapeuţi etc.) şi sunt
principalii susţinători ai copilului. Părinţii trebuie să se implice în activitatea copilului în
afara casei şi să-i încurajeze şi pe ceilalţi părinţi să se alăture.
Angajarea şi responsabilizarea familiei în educaţia copilului sunt fundamentale pentru reuşita
participării la școală. La orice copil, în mod particular la copiii cu dizabilităţi, gradul de
interes şi de colaborarea a părinţilor cu școala este cel mai adesea direct proporțional cu
rezultatele obţinute de copiii. Profesorii trebuie sa mențină permanent legătura cu aceștia și
să-i informeze despre progresul copilului, involutia acestuia sau dezvoltarea altor probleme.

Idei de activități:
❖ activități comune părinți-elevi- profesor cu/fără invitați de specialitate; comunicarea
deschisă, sinceră, empatică; prezentarea și aprecierea celui mai mic progres al
elevului; stabilirea unui plan comun de acțiune cadru didactic(școală) –
părinte(acasă);
❖ consultări permanente cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan comun de
acțiune - activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin,
consilieri școlari
❖ activități comune părinți/elevi/ profesor (ateliere de lucru. excursii, vizite etc.);
❖ lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de comportamente
❖ parteneriate educaționale Școală- Familie și de sprijin reciproc
❖ consilieri periodice în vederea acceptării și gestionării situației și în cultivarea
sentimentului de încredere în partenerii angrenați în formarea și educarea copilului
❖ implicarea în acțiuni de voluntariat și de caritate
Strategii de învățare: lectorate, dezbateri, mese rotunde, workshop-uri, expoziții/ targuri cu
produse realizate de copii
Resurse: materiale: pliante/reviste/afișe informative;
umane: medici de specialitate, psihologi, consilieri școlari, profesori de sprijin
Evaluare: chestionare de feedback

Cadre didactice
Timpul pe care un copil îl petrece la scoala oferă oportunități neprețuite de învățare și este
vital ca cei care au nevoie de ajutor suplimentar să beneficieze de sprijinul adecvat la
momentul oportun. Cadrele didactice trebuie sa îsi gaseasca locul în procesul de predare-
învățare al fiecărui elev cu CES.
Ca profesori putem elabora strategii pentru a oferi mai mult sprijin elevilor, vom lucra în
cooperare și vom implica și părinții pentru a le oferi sprijin copiilor, vom practica un
invatamant diferentiat, astfel vom diferenția sarcinile de lucru cu atenție la:

Idei de activități:
❖ plan de intervenție comun cu profesorii de la clasă;
❖ activități comune parinte-profesor-elev (Împreună vom reuși!);
❖ colaborarea cu profesorul de sprijin/consilierul școlar (PIP sau Plan de remediere,
după caz); cursuri de formare vizând integrarea copiilor cu CES (Integrarea copiilor
cu CES);
❖ ateliere de lucru/ mese rotunde în cadrul Comisiilor Metodice;
❖ colaborarea cu consilierul școlar/ predarea în echipă cu profesorul de
sprijin/consilierul școlar etc
❖ participarea la simpozioane/conferințe/cursuri de formare vizând integrarea copiilor
cu CES.

Strategii de învățare (comune cu alți colegi): interasistențe; lucrul în echipă; activități


extrașcolare, vizite, excursii, proiecte, parteneriate; mese rotunde; workshop-uri
Resurse: materiale didactice adecvate; lucrări de specialitate; pliante/reviste/afișe
informative ; cadru normativ (Ordin Nr. 3124/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru
asigurarea suportului necesar elevilor cu tulburări de învățare; Ordin Nr.1985/2016 privind
aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor
cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu CES,
precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau CES.
Evaluare: chestionare; portofolii cu produsele activităților; jurnal reflexiv; portofoliile
profesorilor; caietul dirigintelui; fișele psihopedagogice; fișele de activitate diferențiată
propuse.

S-ar putea să vă placă și