O analiză a Curriculumului Alternativei Waldorf

în comparație cu învățământul tradițional

(învățământul primar)

Şcoala Waldorf a fost prima şcoală care a propus o alternativă sistemului educaţional
clasic. Această alternativă educaţionala, îl are în central procesului de învățământ pe elev,
şcolarizarea fiind interesantă de educarea omului în ansamblul său cognitiv și artistic.
Particularităţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe următoarele domenii: o şcoală fără
manual, ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice, o şcoală fără note, un ritm diferit al
zilei și învățarea în epoci. În continuare voi vorbi despre diferențele dintre Curriculumului
Alternativei Waldorf și cel al școlii tradiționale.

In Scoala Waldorf, ritmul are un rol important, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al
lunii si al anului. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a
acesteia si a celor artistice si practice in cea de a doua parte. Cred că un avantaj al acestui ritm
este fixarea unor cunoștinte și deprinderi prin aplicarea lor în alte domenii și prin însuflețirea lor
artistică. În invățământul traditional nu regasim acestră distibuție a orelor dintr-o zi. Studierea
materiilor cu caracter cognitive în prima parte a zilei poate fi un dezavantaj deoarece unii copii
nu se pot concentra pe deplin la primele ore ale dimineții.

Ritmul lunii se referă la existența unor module de 2-4 saptamani în care, zilnic intre orele
8 si 10, sunt studiate materiile principale precum: română, matematică, geografie, istorie. Aceste
module sunt numite epoci. Cred că predarea în epoci are numeroase avantaje. În primul rând
interesul și cunoștințele elevului sunt sporite, iar rezultatul este cunoașterea mai în profunzime a
subiectului. În al doilea rând predarea în epoci are avantaje și pentru cadrul didactic, precum:
usurința în planificarea materiei și posibilitați sporite de aplicare a interdisciplinaritatii. În
invățământul tradițional materiile de bază sunt studiate fară întreruperi. În acestă privință cred că
avantajul școlii tradiționale este continuitatea învățării, iar dezavantajul predarii în epoci este
uitarea conținuturilor și a deprinderilor învățate.

Principala modalitate de evaluare in alternativa Waldorf este observarea sistematica a

elevului și a colectivului de elevi în ansamblu. În acestă școala nu sunt note. Evaluarea are în
vedere numeroși factori, precum: scrisul, forma, fantezia, logica şi flexibilitatea gândirii. Cadrele
didactice sunt instruite pentru a observa fiecare copil și a descoperi nevoile lui a ale colectivului.
Aceste nevoi nu sunt doar de ordin cognitive și aplicativ, ci este observant și comportamentul și
atitudinea elevului. Metodele si mijloacele folosite in evaluarea cunostintelor sunt asemanatoare
cu cele din sistemul traditional, dar în Școala Waldorf accentul cade pe feedback-ul pozitiv,
pentru a încuraja elevii.

Prin evaluarea elevilor cu note (învățământul tradițional) se evidențiaza competiția dintre

elevi, care poate duce la blocaje, care pot cauza frustrari și inhibiții în rândul elevilor cu note mai
mici, arogantă sau egoism între elevii buni și foarte buni. Cooperarea elevilor și climatul de lucru
al clasei pot fi îngreunate, atmosfera devenind stresantă pentru mulți elevi. Cred că sigura
competiție care trebuie câștigată este cea cu tine însuți, între cunoștințele și deprinderile tale
anterioare și prezente. Un alt avantaj al lipsei notelor este motivarea intrinsecă a copiilor. Ei nu
învață pentru a fi recompensați, pentru o nota mare sau din dorința de a fi primul, ci pentru a stii
mai mult. Cred ca acestă motivație poate fi cultivată și în școala tradiționala, dar modalitatea de
evaluarea a Alternativei Waldorf este o metodă mai eficentă de a obține motivața dorită învățării
deoarece elevii învaţă pentru a realiza lucrări cât mai bune în timpul evaluărilor continue, nu de
frica notelor.

În Scoala Waldorf nu sunt manuale. În absența acestui mijloc de învățare elevii învață să
folosească și să aprecieze mai mult cărțile și alte surese de cunoaștere (diverse documente, ziare,
internetul etc.). De asemenea, elevii se documenteză din mai multe surse în studiul unei teme.
Profesorul poate introduce în cadrul lecției noi informații sau materiale aparute în domeniul
respectiv, adaptând materialele nivelului și cerințelor eleviilor si al clasei. Avantajul folosirii
manualelor în învățământul tradițional este accesibilitatea și credibilitatea informațiilor, iar
dezavantajul este lipsa antrenamentului autodidact. Dupa terminarea studiilor elevii vor fi nevoiți
să își caute singuri informațiile de care au nevoie, iar lipsa manualului poate fi un bun început
pentru un astfel de antrenament.

Euritmia este o practica pedagogică care se caracterizează prin reprezentarea vizuală a

vorbirii sau a muzicii. Exercițiile euritmice dezvoltă copilul din punct de vedere fizic, cognitive,
social și afectiv și sunt esențiale în dezvoltarea copilului ca întreg. Specialiștii sunt de părere că
vorbirea/sunetele pot fi transpose în mișcare, gesturi expresive. Scopul acestor exerciții este de a
stimula capacitățile expressive ale copiilor. În Școala Waldorf copiii sunt stimulați să transpună o
poveste sau o poezie în mișcări. Aveste activități determină îmbogățirea vocabularul, fixarea
cunoștințelor și dezvoltarea integrală a elevului. Cred că aceste activități pot fi integrate și în
școala tradițională deoarece au numeroase avantaje esențiale.

Un avantaj major al Alternativei Waldorf sunt activitățile practice și accentual pus pe

aplicabilitatea cunoștințelor învățate. În școla tradițională, deși conceptele și informațiile învățate
sunt puse în practică, nu este alocat destul timp acestor activități. Formarea deprinderilor, fixarea
informațiilor și modelarea atitudinii și a comportamentului devine mai eficentă prin folosirea
acestor activități.

Sunt numeroase diferențe între invațătorul școlii tradiționale și cel al Alternativei

Wladorf. În școala Waldorf elevul se desparte de învățător la pubertate, când tânarul nu mai
acceptă prezenta unui model de imitat, ci își cauta propria formă de exprimare. Acest lucru poate
fi un avantaj, dar și un dezavantaj, deoarece poate fi benefic ca elevul să urmeze același stil de
lucru, dar de asemenea este important ca elevul să aibă contact cu cât mai mulți profesori. În
cadrul lecțiilor școlii tradiționale profesorul este o figură centrală în sala de clasă în mare parte a
timpului, iar în Școala Waldorf învățătorul este adesea un ghid sau un observator, munca
eleviilor fiind adesea în echipă. Cred că este important să lăsăm elevii să coopereze și să invețe
unii de la ceilalți pentru o dezvoltare armonioasă și liberă.

Deşi curriculum-ul Waldorf este conceput astfel încât la fiecare final de ciclu de
învăţământ elevii să deţină cel puţin acelaşi volum de cunoştinţe ca şi cei din învăţământul
traditional, modalitatea prin care sunt dobândite acesta este diferită.
Bibliografie:

Lanz, R. Pedagogia Waldorf, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

https://waldorf.ro/