STRATEGII DE ALFABETIZARE TIMPURIE

TEMA 1

*Realizați un set de materiale alternative care vizează îmbunătățirea

competențelor de alfabetizare ale elevilor de școală primară ( clasele 1 și 2).
În înțelegere clasică, alfabetizarea este procesul de instruire a unei persoane
cu scopul obținerii abilității (capacității) de a scrie și de a citi. Termenul
primește conotații suplimentare în discursul contemporan care pune problema
funcționalității abilităților de citit-scris în contexte diverse. Edificarea temei
alfabetizării funcționale a fost favorizate de implementarea testelor
internaționale (ex. PISA) care evaluează periodic nivelul de alfabetizare
funcțională al elevilor din numeroase țări ale lumii și oferă analize comparative
și ierarhii pe această temă. Câmpul lexical al alfabetizării a fost ca urmare
completat cu termenul alfabetizare funcțională și conceptul opus :analfabetism
funcțional, noțiuni care atrag atenția asupra achiziției citit-scrisului ca
instrumente absolut esențiale în repertoriul omului modern confruntat cu situații
de comunicare diverse și din ce in ce mai problematice și inedite.
Alfabetizarea la citire-lectură o altă sintagmă care nuanțează câmpul lexical
al alfabetizării se referă la înțelegerea, utilizarea și reflecția asupra textelor
scrise, pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și dezvolta cunoștințele și
potențialul și pentru a participa la viața socială. Ea reprezintă alături de
alfabetizarea matematică și alfabetizarea științifică, un câmp de dezvoltare care
contribuie la dezvoltarea abilităților de a rezolva probleme (Macri, 2013).
Din planul fundamentelor teoretice ale programelor internaționale de
evaluare a competențelor de bază desprindem semnificații ale abilităților care
fac obiectul alfabetizării consonante cu modelul comunicativ-funcțional adoptat
în curriculumul romanesc. Astfel atât PIRLS cât și PISA privesc cititul ca pe un
proces interactiv, constructiv și accentuează importanța capacității elevilor de a
reflecta la lectură și de a o folosi în diferite scopuri (Mullis și al. 2007,p. 103, cf.
Macri, 2013).
PIRLS definește procesul de instruire în domeniul citirii ca fiind :
„Abilitatea de a înțelege și de a utiliza acele forme ale limbajului scris
obligatorii în societate și apreciate de indivizi. Tinerii cititori pot construi
semnificații dintr-o varietate de texte. Ei citesc cu scopul de a învăța, de a

1
participa la cercurile de lectură din școli, pentru nevoile curente și pentru
plăcerea personală. „(cf. Macri, 2013).
PISA definește procesul de instruire în domeniul citirii pentru elevii de 15
ani ca fiind :”Înțelegerea, utilizarea și reflectarea asupra textelor scrise, cu
scopul atingerii obiectivelor legate de dezvoltarea cunoștințelor, atingerea
potențialului personal și a celor legate de participarea la viața socială „. (OECD
2009,p.14).

Concepția care fundamentează practica dobândirii competențelor de

limbaj și comunicare în ciclul achizițiilor fundamentale are ca premisă centrală
faptul că principalul scop al limbajului este comunicarea – orală și în scris – în
situații din cele mai diverse. Nevoia de comunicare este o nevoie firească a
copiilor, limbajul fiind un instrument de cunoaștere a realității. Achiziția
limbajului se face într-o manieră globală, ca întreg și cu focalizare nu pe
elementele componente, ci pe asigurarea funcționalității acestora, prin
articularea lor în jurul sarcinilor de comunicare. Actele comunicării : ascultarea,
vorbirea, scrierea, citirea nu se achiziționează de către copil în trepte strict
delimitate și succesive. Chiar dacă cititul și scrisul se achiziționează mai târziu,
într-o oarecare măsură, în consecința achiziției capacității de comunicare orală,
semnificația acestor acte este înțeleasă mult mai devreme. Copiii „citesc „ și
„scriu „ mult înainte de a li se preda în mod formal scrisul și cititul. Achiziția
limbajului presupune integrarea tuturor acestor acte ale sale. Această finalitate
se poate obține la vârstele de debut al școlarității prin :
*Integrarea activităților de vorbire, lectură și scriere în situații de învățare și
exersare cât mai naturale și apropiate de experiența de viață a copiilor. Utilizarea
conștientă a limbajului scris și oral, care să-i asigure copilului optimizarea
comunicării în mediul său social, dar și cu sine însuși.
*Crearea oportunităților de comunicare orală și scrisă ( prin intermediul
simbolurilor grafice diverse, a artelor plastice, a simbolurilor matematice sau
muzicale) în situații, cât mai variate cu scopuri diverse, pentru un auditoriu
divers atât în cadrul disciplinelor școlare dedicate, cât și în toate celelalte arii
curriculare.
*Înțelegerea faptului că fiecare copil are ritmul său propriu în achiziția
componentelor limbajului și comunicării, iar momentul optim pentru începerea
învățării scris-cititului diferă și el de la un copil la altul în funcție de nivelul de
maturizare, experiența culturală, mediul de proveniență social-familial.

2
*Evitarea exceselor de tipul : activități frontale de scriere, exersarea în masă a
unor semne grafice, utilizarea excesivă a caietelor tip pentru scriere, insistența
excesivă pe reguli de punere în pagină a semnelor grafice și respectare a liniilor
ajutătoare, repetarea unei sarcini de vorbire sau scriere până la îndeplinirea ei
perfectă, pedepsirea copiilor pentru indisciplină prin sarcini de exersare a
semnelor grafice sau de scriere repetitivă.
*Așezarea copiilor care exersează limbajul și comunicarea în situații de succes,
care le vor crea o atitudine pozitivă față de actul de comunicare orală și scrisă și
față de lectură.
Achiziția abilităților de citire și scriere reprezintă o etapă inițială în procesul
de culturalizare a ființei umane și o etapă pregătitoare pentru culturalizare prin
consumul de valori culturale și prin creația de produse culturale. (Cucoș, 2013).
În perspectivă curriculară, cititul și scrisul sunt considerate instrumente de acces
la cunoaștere, iar achiziția lor reprezintă un obiectiv central al ciclului curricular
al achizițiilor fundamentale (C. P., - CLS. a ll – a) :asimilarea elementelor de
bază ale principalelor limbaje convenționale (scris, citit, calcul aritmetic).

*Redactați un eseu argumentativ privind plusul de valoare pe care îl asigură

adoptarea modelului comunicativ-funcțional în alfabetizarea inițială.
Modelul comunicativ-funcțional este modelul curricular adoptat în
proiectarea și implementarea și evaluarea curriculară a disciplinelor Comunicare
în limba română și Limba și literatura română. În esență modelul presupune
centrarea procesului de formare pe exersarea și dobândirea competențelor de
comunicare (Pamfil, 2009) respectiv studiul integrat al problemelor de limbă, al
comunicării și al textului (Norel, 2010). Modelul impune mutarea accentului de
pe studiul despre limbă și literatură pe antrenarea capacităților de bază implicate
în comunicare :ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea și pe utilizarea lor în

3
contexte de comunicare diverse, respectiv pe exersarea tuturor funcțiilor
comunicării.
Analizând implicațiile pe care modelul comunicativ le are asupra
asigurării coerenței în abordarea didactică a problemelor de limbă și
comunicare, Alina Pamfil definea două etape în implementarea modelului,
prima având o relevanță deosebită pentru stabilirea agendei alfabetizării timpurii
:
1.Focalizarea asupra formării capacităților,
2.Integrarea capacităților în rețeaua conceptuală a competenței de comunicare
(Pamfil, 2004)
Abordarea integrată reprezintă varianta mai frecvent accesată azi și opțiunea
care ilustrează mai direct modelul comunicativ-funcțional recomandat de actuala
programă.
Abordarea integrată a scris-cititului se poate realiza pe două paliere
distincte :prin integrarea citirii cu lectura și a scrierii cu redactarea /scrierea
(Pamfil, 2009),respectiv prin predarea integrată a citit-scrisului în lecțiile de
alfabetizare. Dacă primul palier urmărește abordarea spiralată a unor categorii
de abilități de complexitate crescătoare și poate conduce rapid la evidențierea
relevanței scris-cititului, a doua abordare implică articularea în aceeași secvență
complexă de predare-învățare a unor deprinderi care se condiționează reciproc :
recunoașterea semnului grafic și transcrierea lui corectă. Pentru etapa
alfabetizării timpurii considerăm relevant al doilea palier de abordare integrată a
scris-cititului, care presupune articularea în același șcenariu didactic unitar a
exercițiului de citire și scriere.
Formarea competenței de comunicare, cu ambele sale dimensiuni,
dimensiunea discursului oral (receptare și vorbire) și dimensiunea discursului
scris (lectură și scriere) reprezintă o intenție educațională complexă specifică
anilor de debut ai școlarității. Focalizarea este în acești ani pe achiziția
instrumentelor fundamentale care vor permite treptat asimilarea competenței de
lectură și de compunere /redare a ideilor. Din acest punct de vedere, în clasa
pregătitoare și clasa l se urmărește o progresie a competențelor de citire și
scriere.
Abilitatea de a citi este abordată inițial din perspectiva cunoașterii
sunetelor, a literelor corespunzătoare și a strategiilor de citire corectă, pentru ca
treptat să se treacă la exersarea lecturii, care presupune cunoștințe despre text și
strategii de lectură.
4
 Abilitatea de a scrie presupune în primă instanță achiziția tehnicii scrisului,
ceea ce implică (re) cunoașterea literelor, a regulilor de ortografie și de
punctuație și a strategiilor de scriere corectă. Achiziția scrierii continuă cu
exersarea strategiilor de redactare și compunere a textului.
Abilitatea de procesare fonologică.
Mult înainte de achiziția cititului, copiii își exersează și dezvoltă abilități
specifice limbajului oral. Pe fondul acestei realități, încă din etapele incipiente
ale alfabetizării este importantă exersarea auzului fonematic. Auzul fonematic
acurat presupune perceperea și delimitarea clară a fonemelor, o capacitate cu
implicații majore pentru citirea și scrierea corectă.