Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Sociologie şi Psihologie

Departamentul de Stiinte ale Educatiei
Specializarea Pedagogie

Alternativa Waldorf

Coordonator seminar
Conf. univ. dr. Elena Danciu
Student, an
Alexandra-Maria Stoica
Pedagogie, anul II

Timisoara
2018
 Alternativa educaţională Waldorf

Secolul XXI este caracterizat de profunde şi rapide schimbări ale societăţii.

Educaţia trebuie să vină în ajutorul omului prin orientarea şcolii spre o modalitate
nouă de învăţare care să-i asigure individului posibilitatea de a răspunde unor
evenimente neprevăzute.
Alternativele educaţionale sunt variante de organizare şcolară, care propun
modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activităţii
instructiv-educative.
Pedagogia de reformă internaţională ne oferă mai multe alternative
educaţionale, alternative abordate şi în învăţământul românesc: Waldorf, Step by
step, pedagogia dramatică, Freinet, Maria Moutessori, noile educaţii.

Pedagogia Waldorf – Germania

Şcoala Waldorf a fost prima şcoală care a propus o alternativă sistemului

educaţional clasic. A fost întemeiată de Rudolf Steiner la Stuttgart. În România după
anul 1991 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a aprobat introducerea pedagogiei
Waldorf ca alternativă educaţională.
Fiind o alternativă educaţionala, pedagogia Waldorf îl are în central
procesului educaţiei pe elev, şcolarizarea fiind interesantă şi neconstrângătoare,
dorindu-se educarea omului în ansamblul său cognitive, artistic, şi în domeniul
manualităţii. Particularităţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe următoarele
domenii: ; o şcoală fără manuale; caietele şi instrumentele de scris; ponderea
deosebită a cursurilor artistice şi practice; o şcoală fără note; conducerea clasei de
către învăţător, dincolo de cls. AIV-a; conducere colegială; materii şi activităţi
specifice, importanta ritmului- referindu- se la faptul că un curs de 2 ore, adică ritmul
orei, se adresează voinţei, intelectului şi simţirii având o parte ritmică, o parte
cognitivă şi o parte de poveste. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu
caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a
doua parte. Iar ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în
care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale. Învăţarea în epoci -
materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasă studiază, de exemplu, fizică, zilnic,
primele două ore fără pauză, timp de 2-4 săptămâni;
 Disciplinele şcolare nu sunt private ca scop în sine, ci ca mijloc educaţional,
elevii fiind implicaţii în soluţionarea problemelor şi participa la realizarea
proiectelor, în această şcoala nu existe note sau calificative, elevii învaţă pentru a
realiza lucrări cât mai bune în timpul evaluărilor continue, nu de frica notelor. Totul
se bazează pe interes de învăţare, nu pe presiune exterioară.
Pedagogia Waldorf urmăreşte să dezvolte personalitatea copilului în
ansamblul ei şi să îşi orienteze oferta de predare în funcţie de particularităţile
diferitelor trepte de vârstă şi de cerinţele acestor trepte. Ia nu este orientată spre
oferirea unei anumite pregătiri profesionale înguste sau a unei specializări.
Pedagogia Waldorf se bazează şi funcţionează pe baza unui număr de 7 principii
pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrală a fiinţei umane conform
cu specificul vârstei şi având ca ţel dezvoltarea personalităţii copilului. Principiul
educaţiei permanente se referă la faptul că educaţia începe odată cu naşterea fiinţei
umane şi devine o dimensiune a existenţei sale pe parcursul întregii vieţi. Principiul
organizării ritmice a situaţiei educaţionale-aceasta organizare ritmică este reflectată
în pedagogia Waldorf prin planificarea pe "epoci de studiu". Crearea unui ambient
adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce principiul asigurării
unui echilibru între teorie şi practica are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf de
a forma şi dezvolta elevul nu doar din punct de vedere cognitiv, ci şi din punct de
vedere volitiv. Principiul predării artistice se referă la faptul că predarea este
considerată o artă şi este profesata ca atare, astfel încât în faza liceală elevul să fie
apt de a dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. Principiul predării în
imagini care se referă la nevoia de "imagini vii" a copilului de vârsta şcolara mică.
Conţinuturile predate se elaborează progresiv, acestea reflecta necesităţile
elevilor fiind adaptate la cerinţele lor, deciziile sunt luate nu doar de profesor, nefiind
doar ierarhica şi centralizata ca în învăţământul tradiţional, participanţii decid
împreună. De asemenea nu există un manual unic, elevii au datoria să se
documenteze din mai multe surse în studiul unei teme. Pentru a-i ajuta pe elevi în a
concura într-o lume multiculturală, diferenţele de cultură şi individuale nu sunt
ignorate, în acest sens, elevii sunt consideraţi individualităţi şi acceptaţi fără nici o
prejudecată socială, religioasă, de sex, de rasă sau de orice alt fel.
Clasa reprezintă unitatea funcţională, în care sunt reuniţi elevi de aceeaşi
vârstă, componenţa unei clase nu se modifică în timp. Esenţa este considerată relaţia
elev-profesor. Profesorul ţine legătura cu părinţii elevilor, astfel încât activitatea sa
pedagogică are o caracteristică mai personală. Timp de 8 ani profesorul predă mai
multe discipline şi transmite trăiri, pentru a descoperii vocaţiile şi slăbiciunile
elevilor „scopul său nu este o materie, nici toate materiile, ci clasă”. Începând cu
clasa IX –a toate materiile urmează să fie predate de profesori specialişti. Profesorul
predă materia cu cuvinte proprii, fără a recurge la cărţi didactice, iar elevii îşi
confecţionează propriile cărţi, adică nişte caiete bine alcătuite şi ilustrate, care conţin
esenţialul lecţiei predate, redat pe baza memoriei, astfel fiecare caiet are amprenta
personalităţii autorului.
Evaluarea în şcolile Waldorf nu se bazează pe probe, teste sau examene, ci are
în vedere toţi factorii ce permit să fie evaluată personalitatea elevului: scrisul,
dedicaţia, forma, fantezia, logica şi flexibilitatea gândirii, stilul, ortografia, desigur,
cunoştinţele reale, observând sistematic elevul, colectivul de elevi pe tot parcursul
zilei. Cadrele didactice sunt ajutate să-şi dezvolte abilităţile de observare fină a
fiecărui copil nu doar din punctul de vedere al volumului de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi însuşit de acesta, ci şi din punct de vedere atitudinal şi comportamental.
La cererea autorităţilor din învăţământ, şcoala face o evaluare cantitativă, pe care o
menţine secretă şi o oferă elevului sau părinţilor numai în momentul în care se
încheie studiile.
Materia este aceeaşi, însă felul în care percepe dascălii educaţia sădeşte în
sufletul tânărului alte posibilităţi, care se manifestă din plin în clasele XI-XII.
Dascălii acestor scoli susţin că ei au elemente de pedagogie în plus faţă de profesorii
din tradiţional. De asemenea încurajează elevii să realizeze lucruri frumoase
împreună, pentru că elevii să respecte grupul din care fac parte şi să îşi dorească să
facă parte din acel grup. De aceea profesorii din aceste şcolii se implica activ căutând
mereu să atragă elevii în a face noi descoperiri, se încearcă să acorde viaţa materiei,
şi mai ales se pune accentual pe practică. Aici poate să descopere lumea
înconjurătoare din mai multe perspective: ştiinţifice, artistice şi tehnic-
meşteşugăreşti. Importantă este aici cunoaşterea şi socializarea, mai puţin competiţia
şi izolarea. Este important să înveţe să cânte la un instrument muzical, să participe
la sărbători în colectivitate şi să aibă posibilitatea unei relaţii umane fireşti cu
educatorii lui, să se simtă înţeles şi tratat cu atenţie.
Deşi curriculum-ul Waldorf este conceput astfel încât la fiecare final de ciclu
de învăţământ elevii să deţină cel puţin acelaşi volum de cunoştinţe ca şi cei din
învăţământul tradiţional, totuşi intre părinţi există păreri contradictorii cu privire la
beneficiile şcolii Waldorf. Unii susţin că au fost nevoiţi să îşi mute copii într-o
şcoală de tip tradiţional, dup ace au observat că cunoştintele teoretice ale copiilor
lor este mediocre, alţii susţin că cursurile se ţine în gălăgie, şi cadrele didactice nu
reuşesc să aibă control asupra copiilor. Partea adverse afirma că învăţământul
Waldorf este un succes, aceşti părinţi fiind mândrii de copii lor care obţin note
mari la bacalaureat, de multe ori mai mari decât elevii din învăţământul de stat.
 Consider că fiecare părinte ar trebui să se intereseze despre învăţământ, cel
tradiţional şi variantele alternative, să caute păreri obiective şi chiar să vadă cum
funcţionează aceste forme de învăţământ, şi în urma datelor obţinute să îşi înscrie
copilul acolo unde doreşte. Dar indiferent de tipul de şcoală ales pentru copil
părintele are datoria să parcurgă împreună cu copilul său treptele şcolarizării.
În concluzie, sistemele de educare netradiţionale, flexibile sunt gata să ajute
copii să se dezvolte natural şi încearcă să dezvolte în copii valoarea viitorului om
matur şi să pună în lumina calităţile acestuia care sunt descoperite din fragedă
copilărie. Pedagogia Waldorf cunoaşte bine şi profund copilul şi are perfecţiunea
unei metode care a devenit ştiinţă.