PLANUL JENA

- - Concept pedagogic inițiat de Peter Petersen în anul 1924, la școala experimentală a

Universității din Jena, Germania.
Planul Jena în România
În Romania sistemul Jena s-a realizat începând din 1994 în sistemul preșcolar,
fiind prezent acum în 12 unități școlare din Constanța, Botoșani și București.
Principiile pedagogice ale acestei alternative educaționale:
- - gruparea – majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârstă;
- - activităţile de bază sunt cele care definesc fiinţa umană – conversaţia, jocul, lucrul
(munca), serbarea (serbările marchează începutul şi sfârşitul de săptămână, aniversările,
sărbători religioase sau naţionale, alte evenimente importante din viaţa individuală, a
şcolii sau a comunităţi);
- - participarea efectivă a copiilor este semnificativă în organizarea activităţii, în
amenajarea spaţiului, managementul clasei, stabilirea regulilor etc.
Pune accentul pe munca în echipă, astfel există mai multe tipuri de grupuri:
1. grupuri de bază – din care pot fi identificate un număr de 4, în care, în funcţie de ritmul
individual elevii pot sta mai mult sau mai puţin, dar anual o treime trebuie să părăsească
grupul: – inferior (6-9 ani); – mijlociu (9-12 ani); – superior (12-14 ani); – de tineret (14-
16 ani);
2. grupuri de masă – formate spontan în jurul unei mese, în funcţie de interesele copiilor.
Sunt grupuri mici, de 3-6 persoane şi foarte dinamice;
3. grupuri de lucru – de nivel, în care criteriul vârstei este legat de cel al capacităţii de
înţelegere. Elevii sunt îndrumați sau uneori devin îndrumători.
Organizarea pe grupuri determină şi o altă organizare a cursurilor, în loc de orar
zilnic, există doar un orar săptămânal.
Durata optimă a unei unităţi de predare-învăţare este de 75 de minute, în functie
de tipul activităţii.
La începutul şi la sfârşitul zilei, respectiv al săptămânii se fac întalniri în grup şi
cu toată şcoala, în care se prezintă și se dezbat proleme de interes comun.
Tipuri de cursuri
- de inițiere – a elevilor mai mici în care se pune accent pe deprinderi de bază;
- opționale;
- de nivel – conținuturile sunt împărțite pe mai multe niveluri, supraordonate;
- de fixare – cadrul didactic lucrează împreună cu elevii.
Conținuturile educaționale nu sunt diferite de cele ale școlii educaționale.
Materiile sunt tratate interdisciplinar și se pornește de la situații autentice de învățare.
1
Se ține cont de particularitățile de vârstă ale copiilor, iar la primar și preșcolar se pune accent
pe contactul direct cu natura și lumea înconjurătoare.

Metode și mijloace de învățământ

conversaţia (dialogul) – în diverse forme, obligatoriu la început şi final de săptămână;
jocul – cu deosebire în primii trei ani dar şi mai târziu, ca formă de recapitulare;
munca în echipă – utilizată în toate tipurile de cursuri, combinată adesea cu conversaţia şi
jocul;
serbarea – loc şi rol foarte important în viaţa şcolară, având un caracter social foarte pronunţat.

Conversația poate fi:

- formativă – transmitere de cunoștințe;
- în cerc – cu diferite forme de utilizare;
- cerc deschis (în care se arată lucruri pe care copiii doresc să le aducă în discuţie);
- cerc închis, în care tema este propusă de cadrul didactic;
- cercul de lectură;
- cercul de observaţie;
- cercul de organizare şi planificare a activităţilor pe săptămână;
- cercul de evaluare – la sfârşitul unei săptămâni.

Obiective de referință vizează:

- să înveţe să se descurce în situaţii diverse
- să se respecte pe sine, pe cei din jur
- să descopere lumea prin experienţe proprii

În ceea ce privește evaluarea:

- în acest sistem nu se foloseste sistemul notării iar repetenţia nu există.
- evaluarea este continuă, pe baza de observaţie.
- se realizează și prin serbări, activități în care sunt implicați atât elevii cât și părinții.

Rezultate pozitive
 entuziasmul mai mare al educatoarelor şi copiilor pentru viaţa din grădiniţă;
 gradul mai mare de independenţă al copiilor faţă de adulţi, stimularea fanteziei şi a
spiritului lor de iniţiativă;
 îmbogăţirea grădiniţei cu diferite materiale didactice;
 o mai buna împărţire a spaţiului din grădiniţă;
 conlucrarea mai strânsă a personalului cu părinţii copiilor din grădiniţă;