Barierele comunicarii manageriale

Tabloul general al barierelor de comunicare

Asa cum s-a vazut din primul capitol al lucrarii, indeosebi din perspectivele
interactioniste si comportamentiste asupra structurii comunicarii, perspective proprii
culturii manageriale europene, aceasta are loc nu intr-un mediu steril, omogen si protejat
ci, dimpotriva, intr-un mediu incarcat de influente dintre cele mai diverse: de la
influentele naturale la cele sociale si culturale, de la cele individuale la cele de grup si de
masa, de la cele tehnice si organizatorice la cele logice, semiologice si lingvistice, de la
cele obiective la cele subiective etc. Aceste influente merg de la simpla intarziere sau
cosmetizare a informatiei, pana la completa denaturare sau chiar pierderea definitiva a
acesteia.
Pentru managementul european, asupra caruia presiunea informationala este din ce
in ce mai puternica, cunoasterea si contracararea, pe cat posibil, a factorilor care
genereaza influentarea negativa a comunicarii reprezinta o preocupare majora.
Considerata, asa cum am vazut, printre cele mai importante aptitudini manageriale,
aptitudinea de comunicare cuprinde, inevitabil si o componenta care tine de capacitatea
de a proteja comunicarea de influentele negative. Cum vom vedea in cele ce urmeaza,
aceasta capacitate se exercita atat in mod direct, prin comportamentul comunicational al
managerului, cit si in mod indirect, prin masurile si interventiile tehnico-organizationale
in sistemul informational al organizatiei.
Unii autori din domeniul stiintelor comunicarii grupeaza factorii care influenteaza negativ
comunicarea sub denumirea de “bariere de comunicare” (Samuel C. Certo, Niki
Stanton, Nicolescu & Verboncu, Ionel Dumbrava s.a.), altii sub denumirea de “zgomot”
(Shanon-Weaver, Denis McQuail s.a.).
Intrucat majoritatea autorilor, indeosebi cei din domeniul managementului
european, au adoptat pentru termenul de bariere de comunicare, vom utiliza si noi, in
continuare, aceasta acceptiune, fara a neglija, insa, informatiile despre natura, structura si
modul de manifestare a fenomenelor subsumate termenului de “zgomot”, cu atat mai mult
cu cat unii autori pun “zgomotul” si “bariera de comunicare” impreuna, intr-o relatie
cauza (zgomotul) - efect (bariera de comunicare)1.
Termenul “zgomot”, utilizat de unii autori pentru a denumi ansamblul barierelor
de comunicare, este expresia acestui efect combinat, care este perceput ca un factor
general de diminuare a capacitatii de comunicare.
 Analizand, insa, barierele de comunicare pe tipuri si componente, putem descoperi
solutiile optime de diminuare a efectelor lor daunatoare, pentru a asigura un mediu
comunicational stabil si optim.

Macrobarierele de comunicare
Asa cum afirma Samuel C. Certo, “macrobarierele de comunicare sunt factori care
impiedica succesul comunicarii intr-un proces general de comunicare.”2
Cu o caracterizare mai larga, macrobarierele de comunicare sunt acei factori care
actioneaza asupra ansamblului procesului de comunicare, oarecum din afara lui.
Specificul acestor factori este acela ca ei nu intervin direct in structura comunicarii, fiind
de alta natura decat materialul comunicarii, care este informatia propriuzisa. Tocmai de
aceea aceste bariere pot fi denumite si bariare contextuale.
1. O prima categorie de macrobariere este cea a macrobarierelor tehnico-
economice. Caracteristica acestora este aceea ca ele actioneaza din interiorul mediului
economic in care are loc comunicarea. Aici se inscriu unele bariere enuntate de Samuel
C. Certo.
A. Astfel, nevioa sporita de informatii, deci cresterea volumului acestora, ca
urmare a cresterii nivelului si complexitatii vietii economice, vine, la un moment dat, in
contradictie cu capacitatea de operare a retelelor de informatii, dar si cu capacitatea de
absorbtie a acestora de catre actorii comunicarii: sursa si receptorul. Acest tip de bariera
este prezent cu deosebita acuitate in comunicarea manageriala dintre estul si vestul
Europei, dintre aspirantele sau noile promovate in Uniunea Europeana si organizatiile cu
vechime in uniune.
Solutia contracararii acestei bariere este, pe de o parte, asumarea unor investitii
semnificative in instrumente si abilitati de comunicare, iar pe de alta parte, selectarea
informatiilor in functie de importanta lor, precum si distribuirea lor numai spre receptorii
absolut interesati de ele. Constituirea, dupa modelul european, a compartimentelor
specializate in comunicare si relatii publice reprezinta doar un inceput, ce apartine mai
ales organizatiilor de mari dimensiuni si celor guvernamentale. Pana la generalizarea
acestei practici mai sunt multe etape de parcurs. Totodata, se impune alegerea redundantei
optime a informatiei, chiar daca folosirea mai multor semne decat ar fi necesar pentru
receptare ar parea o si mai mare incarcare a canalelor de comunicare.