Analiză comparativă profesorul de astă zi și profesorul ideal

Mulţi cred că a fi profesor înseamnă doar a prezenta informaţiile în faţa elevilor sau a
studenţilor, a evalua nivelul acestora şi a-i ierarhiza prin note. Profesia de cadru didactic este însă
mult mai profundă, solicită calităţi speciale, care se pot forma şi dezvolta doar dacă persoana
respectivă doreşte, cu adevărat, să fie profesor. Aceasta pentru că a fi profesor înseamnă să te
dedici celor pe care-i educi, să ai sentimente pozitive faţă de ei, să le oferi respectul tău, să fii
conştient că le influenţezi viaţa şi eşti răspunzător pentru asta în faţa lor, a părinţilor, a societăţii.
Un profesor adevărat nu se gândeşte numai la stăpânirea disciplinei lui, ci, în primul rând, la
felul în care studentul sau elevul foloseşte în mod independent ceea ce profesorul l-a învăţat.

Un bun profesor modelează mintea celor cu care lucrează. Ii formează, le aranjează

gândirea, îi învaţă cum, iar nu ce să gândească. Pentru aceasta profesorul are nevoie nu doar de
răbdare, ştiinţă şi inteligenţă, dar, mai ales, de dăruire.

În ziua de astăzi, după părerea mea, s-a format o ruptură asupra relației dintre cadrul
didactic și elev. Majoritatea profesorilor au o atitudine mult mai rigidă, asemenea unei bariere,
îndepărtând catedra de băncile elevilor. Orele lor nu mai țin elevii interesați de materie,
profesorul vine la clasă cu “cartea sub braț”, nu comunică într-un mod afectiv cu elevii, un le
oferă un sentiment de atracție asupra meteriei lui, apaând astfel neinteresul, neimplicarea din
partea elevilor.

Eu însămi am fost elevă a profesorilor care, din punct de vedere al specialității, erau
extraordinar de pregătiți, însă, ca pedagogi, nu. Sunt de părere că nu are o asemenea importanță
faptul că un cadru didactic își știe materia foarte bine, ci, cel mai important este faptul de a fii un
pedagog bun, de a-și adecva limbajul, de a avea un mod interesant de a preda pentru ca interesul
elevilor să fie mereu prezent.

Din punctul meu de vedere, profesorul ideal trebuie sa fie un pedagog foarte bun, să dea
dovadă de răbdare, ascultare, înțelegere, perseverență, și un în ultimul rând să fie OM! Să resecte
elevul pentru a-și câștiga respectul, un să îl impună, să ridice mereu interesul elevilor, să-i ajute
să învețe prin descoperire, să fie mândru de ceea ce a predat și de ceea ce a reușit să formeze.
 A fi un dascăl bun înseamnă să nu uiţi că ai fost cândva tânăr. Trebuie să ştii să treci
diplomatic peste micile greşeli ale celor ce învaţă, să te bucuri împreună cu ei de succesele lor,
să-i încurajezi continuu dându-le mereu aripi spre viitor. Trebuie să ştii să aprinzi în sufletul
fiecărui învăţăcel şi bucuria cunoaşterii, dar şi bucuria creaţiei!