Facultatea de Educație Fizică și Sport

An universitar 2017-2018 ( Anul 1)

Specializarea: Pedagoia Învățământului Primar și Preșcolar

Proiect realizat de: Bucur Ana-Maria

Materie: Alternative educationale
Prof. Univ. : Caciuc Viorica
 Prima școală Waldorf a fost înființată in
1919, la Stuttgart, Germania, din inițiativa
filosofului Rudolf Steiner, cu sprijinul material
al lui Emil Molt, patronul fabricii de țigarete
Waldorf-Astoria, de unde si denumirea de
“Școală Waldorf”.
Rudolf Steiner(1861-1925), fondatorul
pedagogiei Waldorf, a fost om de știință,
filosof, pedagog si artist. El a studiat
matematica și științele naturii la Universitatea
Tehnică din Viena. El considera că bazele
pedagogiei sunt asigurate de o antropologie
care analizează omul din trei puncte de vedere:
ca ființă trupească, sufletească și spirituală.
 La aproape un secol de la inițierea acestei
alternative , reusita sa educatională este demonstrată
de prezența în peste 70 de țări, cu peste 1000 de școli
și 1800 de grădinițe în toată lumea.
Cele mai multe instituţii care lucrează după
pedagogia lui Rudolf Steiner există în Europa centrală
(Belgia, Germania, Olanda, Elveţia, Austria,
Lichtenstein, Luxemburg), dar şi în Norvegia, Suedia,
Danemarca şi Finlanda, precum şi în Italia, Spania,
Portugalia şi Franţa.
 Primele unități Waldorf din România au fost
deschise în anul 1990. În prezent, în România
funcționează în total 34 de unități Waldorf
(reprezentând fie grădinițe, fie grupe în cadrul unor
școli gimnaziale sau licee, fie școli sau licee total
dedicate acestui sistem) aflate în 23 de localități din
țară.
În București există aproximativ 4 grădinițe și o
școală-liceu care au adoptat această pedagogie. Există
încă cinci licee: la Iași, Cluj, Sibiu, Timișoara și unul
la Simeria. De asemenea, funcționează și patru școli,
la Brașov, Râmnicu Vâlcea, Turda și Constanța.
 Pedagogia Waldorf este un sistem alternativ de
învățământ pentru copii. Școala de tip Waldorf se
bazează pe promovarea artei și a spiritului artistic în
dezvoltarea copilului. Cu alte cuvinte ea se bazează pe
învățare prin dezvoltarea aptitudinilor înnăscute prin
artă și meștesug.
 Pentru un elev integrat în acest sistem muzica,
dansul, teatrul, literatura și artele în general nu sunt doar
simple obiecte de studiu sau hobby-uri. Ele sunt trăite și
explorate de copii și îi ajută să își cultive și să își
dezvolte capacități intelectuale, emoționale, fizice și
spirituale care să îi transforme în persoane adulte unice,
individuale și responsabile.
 Profesorii specializați în acest tip de pedagogie se străduiesc
în fiecare moment să transforme educația într-o artă care
modelează copilul în întregul lui - minte, corp, spirit. Disciplinele
școlare uzuale nu sunt văzute ca un scop în sine, ci ca un mijloc
educațional.
Educția Waldorf nu se vrea a fi total diferită de sistemul
educațional tradițional, însă dorește să îl integreze și armonizeze în
interiorul ei în vederea pregătirii copilului pentru epoca
contemporană.
 În școlile Waldorf, toți copiii lucrează foarte mult cu mâinile:
modelează, tricotează, sculptează. De exemplu, toți copiii învață să
tricoteze.
Nu există „manuale” propriu-zise pentru copiii din clasa I-a
pâna într-a V-a. Toți copiii au propriile lor registre de lucru pe care
le completează pe parcursul anului. Astfel, ei își creează, de fapt,
propriile lor „manuale”, care înregistrează experiențele lor și ceea
ce au învățat.
 Învățarea într-o școala Waldorf este o activitate
necompetitivă. In scoala primară și gimnazială, elevii nu
primesc note. La sfârșitul fiecărui an școlar, profesorul scrie
o evaluare detaliată a copilului.
Se pune un accent deosebit pe educația sufletească și
spirituală a copiilor. Fără a impune o anumită religie,
pedagogia Waldorf își propune să educe omul în ansamblul
său.
Utilizarea mijloacelor electronice, în special a
televizorului, de către copiii mici este puternic descurajată
în școlile Waldorf.
 Scopul activității unui educator în învățământul preșcolar este,
conform viziunii lui Rudolf Steiner, "să-l facă pe copil să simtă că
lumea este bună". Prin intermediul activităților, rutinei și poveștilor,
copilul se întâlnește cu "bunătatea și miracolul din existența umană,
simțind confortul de a fi îngrijit cu dragoste". Toate au menirea de a-
l liniști si de a-l "invita" "să îmbrățișeze viata".
 Profesorul diriginte, dascălul, însoţeşte copilul cu dragoste lucidă
şi stabileşte cu acesta o relaţie profundă ce îl determină să înveţe.
Autoritatea iubită este construită prin cunoaşterea reală a etapelor de
dezvoltare ale elevului şi a sarcinilor ce decurg de aici, aducerea
spiritualului în conţinuturi, verticalitate morală şi spirituală, clipe
frumoase trăite împreună. Omul, elevul, are nevoie de modele pentru
a creşte sănătos fizic, sufleteşte şi spiritual. Nu există autoritate mai
mare, mai autentică, mai sănătoasă educaţional decât cea a modelului
ales.
 Prezența rutinei este esențială în dezvoltarea copilului,
arătându-i că lumea "este un loc ordonat și sigur". Fiecare rutină se
bazează pe ritm, adică pe "repetarea regulată, lentă, a activităților de
zi cu zi".
Rutina se regasește în activități precum pregătirea pâinii, a supei
de legume, pictură, modelaj sau în diminețile în care copiii sunt
întâmpinați de educator într-o atmosfera calmă, cu jocuri și activități
creative, când li se spun povești din care vor învăța lucruri noi.
 Sala de clasă este dotată cu mobilier multifuncțional, realizat
din materiale naturale. Decorațiunile și aranjamentele utilizate sunt
confecționate din același tip de material.
De altfel, materialele au fost adunate de copiii în timpul
activităților de grup (printre acestea se numară: scoici, conuri de
brad, castane, ghinde, semințe etc.) și reprezintă material didactic.
 Activitățile practice și creative se desfășoară individual sau în
grupuri, scopul lor fiind să-i facă pe copii să înțeleagă că în spatele
fiecărui obiect sta efortul cuiva, dar și să le dezvolte îndemânarea,
motricitatea fină, imaginația. Printre acestea se numară: jocul liber,
jocuri ritmice, jocul de degete, jocurile de rol, teatrul de masă și de
marionete, lecturarea basmelor, pictura prin tehnica ud pe ud, desenul
formelor, modelajul, confecționarea de obiecte și jucării din
lână(cusut, folosirea pâslei, țesut), gospodărie și grădinărit.
Alături de acestea se studiază și euritmia, datorită căreia copilul
devine sensibil la calitatea gesturilor și dobândește o anumită grație a
mișcărilor.
 Nu se acordă note/ calificative, întrucât nu se dorește
declanșarea concurenței între elevi, dar nici "etichetarea" în functie
de acestea. De aceea, la cursuri elevii sunt foarte activi, neexistând
teama că ar putea fi "sancționați" prin notă.
Evoluția copilului este surprinsă mult mai complet de către
învățători/ profesori în caracterizarea generală. Aceasta reflectă
evoluția copilului sub mai multe aspecte, nu doar cel al acumulării și
redării pe moment a unor informații.
 De asemenea, caietele nu au liniatură, lasându-le elevilor o mai
mare libertate de mișcare. Scrisul se ordonează treptat, iar în lipsa
unui contur copilul depune un efort mai orientat spre această
finalitate. În privința instrumentelor de scris, se evoluează de la
blocuri cerate, creioane cerate, creioane colorate groase către stilou,
grosimea liniei subțiindu-se gradual, neforțat.
 Obiectivul fundamental al pedagogiei
Waldorf este să întărească, să cultive și să
organizeze cele 3 componente fundamentale ale
ființei umane: voința, simțirea și gândirea.
Conform acestora, obiectivul pedagogiei
Waldorf este încurajarea dezvoltării sănatoase a
capacităților fizice, sufletești și spirituale ale
tânărului, pe baza metodelor elaborate de Rudolf
Steiner și a programei școlare special concepute.
Se ține cont atat de directia dată de Rudolf
Steiner, cât și de tendințele proprii de dezvoltare
ale copilului.
 Principalul element care diferențiază
pedagogia Waldorf de alte abordări
educaționale este chiar unul dintre obiectivele
acesteia, cel de a produce persoane capabile să
dea singure sens vieților lor.
Filosofia din spatele pedagogiei Waldorf
este antroposofia. Rudolf Steiner a creat o
programă școlară adaptabilă fazelor de
dezvoltare ale copilului. El credea că școlile ar
trebui să se adapteze nevoilor copiilor, mai
degrabă decât solicitărilor guvernului sau al
puterilor economice, motiv pentru care a
încurajat creativitatea și gândirea liberă.
 Pedagogia Waldorf are la bază înțelegerea
fundamentală a diferitelor faze de dezvoltare a copilului,
structurată în 3 septenare:
– de la 0 la 7 ani – în care copilul este primit într-un mediu în
care poate să simtă că „Lumea este bună”; prin activitățile
zilnice, prin povești și jocuri, copilul întâlnește bunătatea
lumii, uimirea în fața naturii și liniștea iubirii protectoare;
– de la 7 la 14 ani – prin îmbinarea activităților artistice cu cele
științifice, prin poezie, pictură, muzică, mișcare, dar și prin
activități de cercetare și explorare a lumii, copilului îi este
hrănit simțul estetic; el poate să perceapă că „Lumea este
frumoasă”;
– de la 14 la 21 ani – tinerii devin independenți, dobândesc
capacitatea pentru gândire critică și pe măsură ce înteleg
lumea modernă, învața să înțeleagă cauzele și legăturile
dintre evenimentele lumii și comportamentul uman, trăiesc
experiența faptului că „Lumea e adevarată”.
 Școlile Waldorf protejează minunea
copilăriei. Aici, se fac eforturi constante pentru ca
școlile Waldorf sa fie un mediu sigur și să
protejeze copilăria de influențele dăunătoare din
societate.
În plus, educația Waldorf are o filosofie
coerentă de dezvoltare a copilului care stă la baza
progamei de învățământ. Toate subiectele sunt
predate în mod corespunzător vârstei.
• Absenţa manualului unic contribuie la creşterea
respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii
profesorului, care are astfel o legătură directă în
comunicarea cu elevii.
• Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se
documenteze din cât mai multe surse în studiul
unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel
introduce în cadrul procesului de învăţământ noi
informaţii sau materiale apărute în domeniul
respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul
predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.
• Nu folosește manuale tipizate, profesorii preferă
să îi îndemne pe elevi să folosească surse diverse
de informare.
• Nu se dau note sau calificative; copiii primesc la
sfârșitul unui ciclu educațional caracterizări
individuale ,făcute de profesori, care prezintă
evoluția, progresul, dar și dificultățile
întâmpinate pe toată perioada studiului.
• Există o preocupare specială pentru educația
sufletească și spirituală și se bazează foarte mult
pe explorarea și integrarea artelor în procesul
educațional.
• Există discipline suplimentare - euritmia, desenul
formelor, geologia, astronomia pe care copiii le
pot explora și învăța și care au rolul de a
completa educația per ansamblu a copilul.
• http://centruldeparenting.ro/tot-ce-trebuie-sa-stii-daca-vrei-sa-ti-
educi-copilul-conform-pedagogiei-waldorf/2/
• https://waldorf.ro/pedagogia-waldorf/
• http://waldorf-educatie.ro/principiile-pedagogiei-waldorf/
• https://www.scoalalibera.ro/pedagogia-waldorf/evolutia-copilului/
• https://www.scoalalibera.ro/pedagogia-waldorf/
• https://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Pedagogia-Waldorf-
sistem-alternativ-de-invatamant-a1692.html
• http://www.qbebe.ro/coltul_cu_activitati/2-
3_ani/educatia_copilului_metoda_steinerwaldorf
• http://waldorftm.ro/pedagogia-waldorf-in-lume-si-in-romania/
• “Pedagogii alternative”/Ion Albulescu-București; editura ALL,2014
Sfârșit!