1
că trebuie să se întreprindă ceva concret pentru cunoaşterea predispoziţiilor elevilor şi pentru
orientarea lor şcolară şi profesională. Orientarea procesului educaţional este simultan estetică,
morală şi religioasă, toate demersurile întreprinse subordonându-se ideologiei specifice
antroposofiei.
Capitolul II: Sistemul educational Waldorf
2
să participe la sărbători în colectivitate şi să aibă posibilitatea unei relaţii umane fireşti cu
educatorii lor, să se simtă înţeleşi şi trataţi cu atenţie.
La alternativa Waldorf se învață pe epoci. Predarea pe epoci se bazează pe acest
principiu: în predarea zilnică se cultivă o structură ritmică: reamintirea a ceea ce s-a lucrat cu o
zi înainte, introducerea noului subiect, exersare, prelucrare. Elevii se concentrează o perioadă
pe o disciplină și celelalte sunt centre, apoi alta. Nu toate materiile deodată, ei se axează pe o
singură materie și o aprofundează. Elevul învață să fie cu adevărat independent dar și sociabil,
el poate dobândi abilitatea și curajul să gândească singur. [2]
Se pune accent întâi pe învățarea practică, prin descoperire, apoi pe stocarea teoretică a
anumitor informații. Elevii nu învață pe de rost ,,asta e bine, asta nu e bine/asta e rău’’, ci prin
descoperire singuri.
Elevul exersează până face totul cu mare îndemânare și nu se pune presiune asupra lui.
Elevii nu învață despre legume și fructe uitându-se la imagini cu ele, ci avându-le în retaliate,
pipăindu-le.
Elevii din alternativa Waldorf nu folosesc tehnologie sub nici o formă, ci se dezvoltă
ajutându-se cu ceilalți colegi, dar elevii peste 12 ani învață să folosească și calculatorul.
Educaţia copiilor devine vie prin activităţile artistice (pictură, desen, modelaj, lucru manual),
mişcările ritmice (euritmia), teatru, meşteşugul în lemn, jocuri, muzică pentatonică, basme.
Valorile etice sunt cultivate prin atmosfera de respect şi veneraţie faţă de anotimpuri, sărbători,
natură. În acest sens, este important ca ei să înveţe să cânte la un instrument muzical, să
participe la sărbători în colectivitate şi să aibă posibilitatea unei relaţii umane fireşti cu
educatorii lor, să se simtă înţeleşi şi trataţi cu atenţie. La alternativa Waldorf se învață pe epoci.
Predarea pe epoci se bazează pe acest principiu: în predarea zilnică se cultivă o structură
ritmică: reamintirea a ceea ce s-a lucrat cu o zi înainte, introducerea noului subiect, exersare,
prelucrare. Elevii se concentrează o perioadă pe o disciplină și celelalte sunt centre, apoi alta.
Nu toate materiile deodată, ei se axează pe o singură materie și o aprofundează.[1]
Elevul învață să fie cu adevărat independent dar și sociabil, el poate dobândi abilitatea și
curajul să gândească singur. [2]
Câteva caracteristici ale predării – învățării:
- organizarea pe clase: băieţi şi fete în aceeaşi clasă (invatamant mixt);
- studierea a două limbi moderne;
- studiul unui instrument începând cu clasa întâi (flaut);
- nu există manuale elaborate, copiii eleboreaza singuri manualele;
- nu se dau note sau calificative, nu sunt examinări sub forma de teste;
3
- subiectele sunt tratate pe o perioadă de 3-5 săptămâni, în fiecare dimineaţă, timpul
alocat fiind de două ore;
- materia tratată artistic şi nu ştiinţific în primii opt ani de şcolarizare;
- un profesor preda la clasa pentru primii opt ani de şcolaritate, având drept sarcină
formarea personalitații din perspectiva mai multor materii predate;
- autoritatea profesorului nu de dragul disciplinei rigide şcolare, ci cu scopul de a ajuta
copilul să devină independent;
- conducerea colegiala a școlii în loc de directorat;
- autonomia instituției școlare (dreptul şcolii de a primi sau respinge elevi, profesori,
părinţi, de a-şi elabora planuri şi programe de învăţământ proprii, etc.)
- părinţii responsabili alături de profesori de rezolvarea problemelor administrative –
juridice ale școlii; [1]
2. Misiunea , scopul si valorile școlii Waldorf:
Şcoala Waldorf se adresează părinţilor care doresc să ofere copiilor lor o educaţie cât
mai aproape de natură, de ceea ce are nevoie copilul la fiecare vârstă.
Misiunea şcolii este să dăruiască lumii oameni cu o gândire independentă şi creativă, cu
bucurie şi dragoste pentru viaţă, cu entuziasm şi putere pentru munca lor. Scopul general
prioritar al acestei şcoli este acela de a pregăti indivizi cu mentalităţi sănătoase şi capacitate
mare de adaptabilitate pentru viaţa socială de mai târziu. Importantă este cunoaşterea şi
socializarea, mai puţin competiţia şi izolarea. Scopul este de a educa omul ca un întreg, atât
trupul, sufletul cât şi spiritul printr-un curriculum Waldorf testat de aprope o sută de ani şi
recunoscut de M.E.N., care echilibrează disciplinele academice cu activităţile artistice şi
practice, toate fiind bazate pe cunoaşterea şi respectarea etapelor de dezvoltare ale copilului.
Elevii școlilor Waldorf au posibilitatea să îşi descopere şi dezvăluie capacităţile lăuntrice,
echilibrând creativitatea, curajul (apreciind frumosul şi misterele lumii), încrederea şi respectul
în şi faţă de sine (prin autodisciplină şi capacitatea de a da un scop vieţii lor). [4]
3.Principiile pedagogice ale alternativei Waldorf:
Fiecare fiinţă umană este unică şi trece prin diferite perioade ale vieţii.
Responsabilitatea pedagogiei este să răspundă nevoilor fizice, sociale, emoţionale, intelectuale
şi spirituale specifice fiecărei faze de dezvoltare.[3]
Într-o şcoală Waldorf, copilul poate să descopere lumea înconjurătoare din mai multe
perspective: ştiinţifice, artistice şi tehnic-meşteşugăreşti.
4
Această şcoală îşi propune dezvoltarea copiilor şi tinerilor din toate punctele de vedere,
ştiinţa fiind însufleţită prin artă şi legată de viaţa zilnică prin practică, în toţi cei 12 ani de
studiu.
Principiile specifice pedagogiei Waldorf dupa care alternativa educatională se ghidează
și le respecta sunt urmatoarele:
1. Principiul abordării integrale a fiinţei umane, conform cu specificul vârstei şi
având ca ţel dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului.
2. Principiul educaţiei permanente, care se referă la faptul că educaţia începe odată
cu naşterea fiinţei umane şi devine o dimensiune a existenţei sale pe parcursul întregii vieţi.
3. Principiul organizării ritmice a situaţiei educaţionale; organizarea ritmică este
reflectată în pedagogia Waldorf prin planificarea pe epoci de studiu.
4. Principiul creării unui ambient adecvat realizării obiectivelor urmărite.
5. Principiul asigurării unui echilibru între teorie şi practică în pregătirea elevilor.
6. Principiul predării artistice, care se referă la faptul că predarea este considerată o
artă şi este realizată ca atare.
7. Principiul predării în imagini, care se referă la nevoia de imagini vii a copilului
de vârstă şcolară mică (Prin cuvânt).
5
Figura 3.1 Carte de etapă
6
Figura 3.3 Caiet de epocă
7
Figura 3.5 Caiet de epocă
8
Figura 3.7 Caiet de epocă
2. Metode didactice:
- Jocul în cerc
- Jocul de degete
- Jocul liber
- Teatrul de masă sau cu marionete
- Pictura cu acuarele
- Modelajul
- Desenul
Jocuri de degete, de exemplu:
9
Eu sunt un mic iepuraş (mâna iepuraş)/Zglobiu şi poznaş/Am urechi lungi şi strâmb din
nas/Miros tot ce-i pe imaş./Colo sub tufiş am ascunziş (facem cu o mână tufiş)/Vulpea de-o
zăresc, ţup/În ascunziş m-adăpostesc. (strângem mâinile la piept)/Linişte, linişte /Doarme un
copilaş (degetul mare se culcă în palma si se acoperă cu celalat)/Linişte, linişte/Într-un mic
legănaş.
3. Activități specifice școlilor Waldorf:
Joaca afară: În fiecare zi joaca afară, pe orice tip de vreme, este parte integrantă a
experienței Waldorf. Bușteni, cioturi, băltoace, frunze, ghinde și bețe devin rachete, poduri,
castele și comori. Aceste activități îi stimulează imaginașia copilului, îi dezvoltă gandirea
critică, motricitatea și simțul tactil.
Flautul pentatonic: Muzica și cântatul sunt componente importante ale educației
Waldorf începând cu educația timpurie și pâna la clasele mari. De la clasa pregătitoare copiii
invață să cânte la un instrument muzical. Se incepe cu flautul pentatonic, iar copiii invață să
cânte urmând exemplul învățătorului. Antrenarea urechii mărește semnificativ capacitatea de
învățare a copilului.
Scrierea și desenul cu creioane cerate: Cuburile și creioanele cerate sunt utilizate la
gradiniță și în primii ani de școală. Creioanele din ceară naturală le permit copiilor să exploreze
lumea combinațiilor de culori. Elevii Waldorf nu trebuie să memoreze culorile derivate, pentru
că profesorii îi ghidează să creeze verdele, spre exemplu, din galben și albastru. Elevii sunt
antrenați să schițeze și să stăpânească tehnici de colorat folosind blocurile cerate. (vezi figurile
3.9, 3.10)
10
Modelaj: Modelatul cu ceară de albine pigmentată natural, la gradiniță și clasele mici,
iar apoi în lut, la clasele mai mari, este o activitate în care procesul artistic este mai important
decât rezultatul final. Fiecare copil lucrează după puterile sale. Dascălul se străduiește să
inspire și să încurajeze copiii și încearcă să le creeze o stare de respect și grijă în privința
utilizării materialelor. Pedagogul doar ghideaza procesul, tehnica și conținutul, permițând
exprimarea individualității. Conținutul nu este unul de sine-stătător, ci are legatură cu tema
cursului principal de la fiecare clasă, fiind corespunzător vârstei și curriculei.
Activități meșteșugărești:
Coptul pâinii: făcutul pâinii este una dintre componentele mult iubite ale curriculei Waldorf.
Copiii frământă aluatul purtați de încântătoarea poveste a dascălului despre călătoria grâului de
la fermă până pe mesele noastre. Motricitatea fină, capacitatea de ascultare și studiul mediului
înconjurător sunt îmbunătățite prin această experiență multi-senzorială ce ii permite copilului să
vadă, atingă, miroasă, audă și guste ceea ce se pregătește pentru gustarea de dimineață. Mai
târziu, delicioșii colăcei sunt serviți cu unt și miere, spre delectarea micilor brutari.
Confecționarea unor obiecte din materiale naturale ( Figurile 3.11, 3.12)
Filtuitul: Elevii școlii Waldorf învață atât filtuitul cu acul, cât și filtuitul cu lână udă.
Din bucăți de lâna colorată se pot crea mici opere de artă tridimensionale. Copiii filtuiesc atât
lucuri ce au o utilitate practică, precum papucei, cât și obiecte decorative și cu toții sunt
încântați pentru frumusețile pe care reușesc să le creeze ei inșiși. Filtuitul este o formă de artă
ce sporește atenția și concentrarea, precum și motricitatea fină. ( Figura 3.13)
11
Figura 3.13 Papușă din lână filtuită
Tricotatul: Toți elevii de la Waldorf tricotează. Tricotatul începe la grădiniță (pe degete,
fără andrele) și continuă la școală, unde copiii iși fabrică propriile andrele și ajung să creeze
lucruri precum animale, papuși și ciorapi. Tricotatul ajută elevii sa iși îmbunătățească
competențele la matematică și la citit, ajută la dezvoltarea capacității de concentrare și de a
12
duce la bun sfârșit o sarcină, îmbunătățește coordonarea oculo-motorie și motricitatea fină și
determină un sentiment de mândrie pentru crearea unor obiecte utile.[3]
Cântatul: cântatul este o parte importantă a vieții elevului Waldorf, de la grădiniță până
în clasa a VIII-a. Începând cu cantece pentatonice la gradiniță și la clasele mici, elevii trec la
cântatul pe voci în clasa a treia și armonii mai complexe în clasa a patra și urmatoarele.
Profesorii îmbogățesc curricula cu cântece de sezon, cât și cu cântece specifice unei arii de
studii.
Pictura: pictura executată în tehnica ud pe ud este o parte vitala a curriculei Waldorf.
Elevii folosesc hârtie de o anumită calitate, culori și pensule pentru o experiență senzorială
bogată. Acuarela este o experiență a culorii care ajută copiii să urmeze direcții, să fie
indrăzneți, să iși lărgească conștiența spațială și motricitatea fină, să își extindă tehnica artistică
și să aprofundeze subiectele predate la clasa prin intermediul artei.
Teatrul de păpuși: jocul cu papușile și teatrul de păpuși reprezintă o parte integrală a
experienței Waldorf la preșcolari și clasa pregătitoare. Păpuși lucrate manual dau o experiență
vizuală bogată fiind folosite să acompanieze o poveste. Păpușile prind viață pentru copii și îi
ajută să sporească concentrarea, atenția și capacitatea de ascultare. (Figura 3.15)
Basmul: profesorii Waldorf practică zilnic arta povestitului. Mai degrabă decât să
citească mitologia greacă sau istoria din cărți, elevii aud profesorii aducând toate acestea la
viață. Ascultatul unor povești complexe și detaliate le dezvoltă elevilor abilitatea de a-și
menține concentrarea, de a-și forma reprezentări mentale și de a gândi critic și în pespectivă.
Desenul pe tablă:elaborat, artistic, cu creta, are legătura cu tematica, epoca desfașurată,
povestea zilei.(figurile 3.16, 3.17, 3.18, 3.19, 3.20, 3.21, 3.22)
13
Fig. 3.16 Desen pe tablă – SF. Nicolae Fig. 3.17 Desen pe tablă
14
Fig.3.21 Desen pe tablă
Rostirea de dimineață: în orice clasa Waldorf din lume elevii rostesc un salut de
dimineață cu care își încep ziua. Acest moment le oferă copiilor un prilej de pace interioară și
liniștire. Acesta semnifică: “Suntem concentrați și gata să lucrăm și să învățăm!” :
Ex.: „Lumina caldă a Soarelui/Îmi luminează fața/Și forța sufletului meu/Dă membrelor tărie
/În străluciri de Soare/O, Doamne Slăvesc puterea Ta/Pe care în sufletul meu ai sădit-o/ Să pot
munci și învăța /Să pot iubi, să pot crea/De la tine vin lumina și caldura /Către tine se îndreaptă
dragostea și recunoștința mea.”
Zicere înainte de masă: Bob din lumină /Lumină din slava divină /Fruct din pământ
/Din slava sa /Lumină fie /Şi-n inima mea.
Euritmia: reprezintă o materie specifică în educația Waldorf și prin imbinarea dansului,
muzicii și rostirii se ajunge la o lecție dinamică și plină de veselie, acompaniată de muzică live.
15
Euritmia sporește capacitatea de atenție, îmbunătățește motricitatea, ascute inteligența și
transpune ceea ce a fost învățat cu capul în învățare a întregului trup. Euritmia este o
„gimnastică pătrunsă de suflet”, cu un impact formativ atât asupra sufletului şi spiritului, a
voinței, cât şi asupra corpului.[1]
În şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul
unei ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal,
ce se desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi:
1) Partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului;
2) Partea cognitivă, care se adresează intelectului;
3) Partea de povestire, care se adresează simţirii.
Ritmul în pedagogia Waldorf: “Încotro ne-am îndrepta atenția, de la procesele evolutive ale
cosmosului la cele ale pământului sau chiar ale ființei umane, vom observa ca ele se desfășoară în etape
ciclice, păstrând o anumită ritmicitate.” - Rudolf Steiner. La vârsta preșcolară, programul repetat
periodic, pe durate determinate, poate contribui decisiv la creșterea sănătoasă și robustă a organismului
uman. Acesta își creează niște jaloane clare între care își desfășoară existența, care pot avea efect pe
toate planurile. Basmele ca și poeziile, cântecele și jocul ritmic vor fi alese astfel încât conținutul lor
imaginativ să corespundă timpului calendaristic în care sunt spuse. Se vor distinge basmele de iarnă de
cele de primăvară, de toamnă sau de vară, astfel încât ele să contribuie la armonizarea trăirilor sufletești
ale copiilor cu ceea ce se petrece în natură. [1]
În Școala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinței, urmărindu-se ritmul
unei ore, al zilei, al lunii și al anului. Pe lângă ritmul zilnic, există şi ritmul săptămânal,
respectat în orice şcoală prin orar, dar şi ritmul lunar şi ritmul anual. Ritmul lunii se refera la
existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic, între orele 8 şi 10, sunt studiate materiile
principale (româna, matematica, fizica, chimia, geografia, istoria, biologia etc.). Aceste module
poartă denumirea de „epoci”. Ritmul anual este subliniat şi evidenţiat prin multe sărbători din
calendarul creştin. Pe lângă marile sărbători ale Crăciunului şi ale Paştelui, multe altele sunt
punctate în mod repetat (de exemplu, la echinocţiul de toamnă se desfăşoară sărbătoarea
Recoltei). Bazarul premergător Crăciunului sau balul mascat din februarie sunt alte serbări
aşteptate an de an cu drag de toţi copiii şi familiile lor. Organizarea sărbătorilor este făcută
după vechile tradiţii populare şi culturale. Acestea sunt prelucrate de fiecare cadru didactic,
adaptate specificului local şi introduse ca elemente artistice în activitatea educaţională. Trăirea
cursului anului prin sărbători realizează o legătură permanentă între copii şi forţele naturii. [3]
Ritmul anual: Organizarea sărbătorilor este făcută după vechi tradiții populare și
culturale. Acestea sunt prelucrate de fiecare educatoare, adaptate specificului local și introduse
16
ca elemente artistice și de conținut în activitatea zilnică. Prin metodele folosite, educatoarea îi
creează copilului o percepție armonioasă și bogată a sărbătorilor, prin simțuri și trăiri proprii.
Sărbătorile ocupă un rol important și în jocurile din timpul săptămânii, atât cele dirijate, cât și
cele create de copii pe baza amintirilor.
În grupele Waldorf evenimentele cardinale ale anului calendaristic sunt marcate prin sărbători:
- La echinocțiul de toamnă se desfășoară sărbătoarea Recoltei;
- La solstițiul de iarnă se desfășoară sărbătoarea Crăciunului;
- La echinocțiul de primăvară – sărbătoarea de Paște;
- La solstițiul de vară- sărbătoarea Sânzienelor.
În afară de acestea se mai țin și următoarele serbări:” ale Piticilor (a Lampioanelor)” , a
“Sfântului Mihail” , a “Sfântului Nicolae” , a “Celor trei magi” , a “Carnavalului” , a “Înălțării”
, a “Rusalilor”. Sărbătorirea evenimentelor de peste an, în derularea celor patru anotimpuri este
doar un aspect al modalității armonizării ritmurilor proprii ale copiilor cu cele ale naturii.
(Figura 3.23)
17
Pe durata unei epoci (2-3 săptămâni) sunt stabilite activități specifice pentru fiecare zi a
săptămânii. Activitatea este repetată odată cu revenirea zilei corespunzătoare.
De exemplu: luni-pictură, marți-desen, miercuri-activitate practică, joi-modelaj, vineri-
activitate gospodărească.[2]
Ritmul zilei:
Și în alcătuirea programului zilnic este respectat ritmul specific al respirației, care
presupune o inspirație și o expirație, adică alternanța dintre concentrare și relaxare. Alternanța
activităților desfășurate cu întreaga grupă de copii, cu activități desfășurate cu grupe mici și
individual se prezintă astfel:
- Ziua începe cu jocul liber unde copiii aleg activitatea pe care doresc să o desfășoare (de
exemplu în timp ce educatoarea tricotează sau coase, unii copii pot să o ajute, alții
construiesc și/sau desenează). –expirație
- După strângerea jucăriilor, când fiecare lucru își află locul în spațiul său din clasă și este
din nou ordine, urmează partea ritmică, adică întâlnirea de dimineață, care se desfășoară
cu întreaga grupă. –inspirație, concentrare
- Spălatul pe mâini este un scurt moment de relaxare. –expiratie
- Servirea mesei îi adună pe copii și totul se desfășoară într-o atmosfera de mulțumire și
respect pentru mâncare. Acesta este un moment de destindere, relaxare, respirație.
- Ieșirea la joacă în curte moment de relaxare, destindere, expirație.
- Se revine în sala de grupă pentru ascultarea basmului, prilej de concentrare –inspirație.
Un basm se repetă zilnic în timpul epocii (2-3 săptămâni).
Desenul formelor: Această materie, prezentă în clasele I-V, are două argumente
puternice în favoarea sa. În primul rând, formele desenate în primele două clase vor pregăti
introducerea literelor şi a cifrelor. Mai târziu, desenul formelor va pregăti geometria, ce apare
în clasa a V-a sub forma desenului geometric. Această materie este o activitate artistică, ce îşi
propune să trezească gândirea copilului, simţul echilibrului, al armoniei şi al frumosului. Ea
stimulează facultatea de reprezentare şi cea imaginativă ajutând la formarea vederii în spaţiu.
Elementul artistic în desenul formelor este linia ca urmă a mişcării. În primul an de şcoală se
face trecerea de la desenul dezordonat la desenul organizat careaduce disciplină şi forţă, nu
mărginire. Tot prin desenul formelor, folosit ca activitate ajutătoare, se reuşeşte „clădirea”
pregătirea scrisului. Mai târziu, poate fi dezvoltată înţelegerea spaţială a formelor geometrice
pornind de la lucrurile învăţate la desenul formelor (noţiunile geometrice).[1] Desenul formelor
ne ajută chiar şi pe noi ( în mod direct ) fiind considerat un drum ce poate fi urmat de toţi cei
care vor să-şi dezvolte în mod conştient facultăţile creatoare care sunt în stare latentă în fiecare
18
fiinţă umană. Astfel, prin intermediul exerciţiilor reuşim să înlăturăm particularităţile noastre şi
putem transforma „Eul” nostru. Prin practicarea regulată şi exersarea continuă a desenului
formelor, putem acţiona terapeutic:
- Se stimulează: atenţia, creativitatea, forţele imaginaţiei şi nu în ultimul rând, puterea
deînţelegere;
- Se dezvoltă capacităţile psihomotrice ale elevilor ( coordonarea mişcărilor şiîndemânare
a );
- Se stimulează şi se dezvoltă echilibrat individualitatea copilului;
- Se formează deprinderi de scriere ( în ritmul propriu al copilului );
- Se stimulează plăsmuirea unor motive decorative şi a unor imagini inedite;
- Se corectează unele defecte, se ameliorează boala, se pot rări crizele şi pe cât
posibil„vindeca” copilul, dezvoltând comportamentele adaptative pentru integrarea
socio – profesională. (Figura 3.24)
-
19
Epoca Carnavalului la grădiniță (ex. Liceul Teoretic Waldorf București):
Perioada de timp acordată acestei epoci este de 2-3 săptămâni şi incepe în jurul datei de
1-2 februarie sau când revin copiii din vacanţa intersemestrială, respectiv, 8-9 februarie.
Primul eveniment în grupă, care anunţă această sărbătoare este apariţia pe masa
anotimpului a „Doamnei Dezgheţ”,” Mama Pământ” cu sorţ alb cu flori de potbal , pe care o
regăsim şi in poveştile cu Regele Iernii. Prezenţa ei pe masa anotimpului anunţă topirea gheţii
şi a zăpezii şi pregăteşte sosirea primăverii
La grupă , pregătirile de carnaval încep , treptat , cu decorarea spaţiului , cu fişii de
hârtie de mătase şi creponată in culori pale de alb, crem, verde, culoarea florii de piersic,
albastru deschis ,roz pal şi ghiocei din fetru.
În timpul jocului liber , educatoarea pune la dispoziţia copiilor coşurile cu pânze,
pelerinele şi instrumentele muzicale. Dimineaţa, educatoarea ,la masa ei de lucru pregăteşte
impreună cu copiii coroniţe din fetru şi lâna colorată sau hârtie aurie si argintie lucioasă. Tot
impreună cu copiii confecţionează diverse accesorii pentru costumele copiilor.
Jocul în cerc , specific acestei epoci , poate aborda diferite teme de la Căsuţa
Poveştilor, Palatul Basmelor, Carnavalul Elfilor, Carnavalul Meseriilor şi lasă loc creativităţii
educatoarei în măsura în care pătrunde cu înţelegerea procesele ce au loc în pământ
În fiecare zi a ultimei săptămâni a epocii de carnaval , s-a desfăşurat o activitate
specifică perioadei dar care se regăsea şi în jocul ritmic , participând un număr de 5-6 părinţi
pe zi. [5]
5. Exemple de activitati zilnice cu grupa de gradinita:
1. Dimineața:
Joc liber-activități : desen, pictură, modelaj, activitate gospodărească, activitate practică;
2 Ordine în sala de grupă
Aranjarea mesei
3. Joc ritmic
Joc de degete
4. Servirea gustării
5. Jocuri și activități in aer liber (dans,euritmie,jocuri distractive)
6. Basm
6. Exemplu de organizare si structura a scolii Waldorf:
Gradinita si Scoala Waldorf – Turda, an scolar 2020-2021, Structură în cadrul Școlii
Gimnaziale „A.Șaguna”, Turda;( figura 3.26)
- Gradinița: 16 elevi preșcolari;
20
- Învățământ primar: Clasa pregatitoare: 14 elevi, Clasele 1-2: 21 elevi, Clasele 3-4 : 17
elevi (1 copil cu C.E.S. – Sindrom Down) ;
21
Figura 3.28 Calculul epocilor pe discipline
22
Figura 3.30 Caiet cerat ”încalzit” și liniat pentru scris
23
Figura 3.33 Carte de epocă
24
Figura 3.36 Desenul formelor
25
Figura 3.38 Caiet de epocă Figura 3.39 Caiet de epocă
26
Figura 3.42 Desen pe tablă
27
Bibliografie:
28