.

Povestirea- metodă didactică

Ca metodă didactică, povestirea constă în prezentarea, prin narare, a unei succesiuni

de evenimente. Considerată, în general, în literatura de specialitate drept o variantă a expunerii,
povestea capătă valenţele unei metode de sine stătătoare în condiţiile în care rolul său
preponderent este acela de a prezenta, prin narare, într-o anumită situaţie de comunicare
didactică, o anumită succesiune de evenimente care se pot constitui în pretext al demersului
instructiv-educativ ulterior. În anumite contexte, povestirea devine un procedeu în cadrul unor
metode supraordonate ( în cadrul metodei fonetice analitico-sintetice, al lecturii explicative, al
jocului didactic etc.).

2.3. Povestirea- ca miloc de realizare a activităţilor de educare a limbajului

Povestirea dezvolta gândirea logică, memoria voluntară ( copiii reţin desfăşurarea
eveniimentelor şi le expun fie pe baza întrebărilor de educatoare, fie pe baza ilustraţiilor),
imaginaţia ( copiii creează noi imagini).
Activităţile de povestire pot fi clasificate în:
*povestirile educatoare;
*povestirile copiilor.

2.3.1. Povestirile educatoarei

Introducerea în activitate. Realizarea obiectivelor propuse depinde şi de modul în care
este captată atenţia copiilor pentru subiectul abordat. Educatoarea poate apela la diverse metode
şi procedee, în funcţie de vârsta copiilor şi subiectul textului literar ce urmează a fi povestit:
introducerea unui element surpriză, jucării, siluete de personae, ghicitori, poezii, conversaţie
liberă sau pe bază de ilustraţii etc.
Expunerea are in vedere: anunţarea titlului şi a autorului. Expresivitatea povestirii se
realizează prin: modularea vocii, schimbarea ritmului vorbirii.
Expunerea treuie adaptată la nivelul de înţelegere al copiilor, păstrându-se stilul autorului şi
expresiile care dau farmec scrierii literare. Pentru eplicarea cuvintelor şi epresiilor noi,
necunoscute de către copii, firul expunerii nu trebuie întrerupt, educatoarea olosind după
cuvintele/ expresiile noi sinonime şi expresii echivalente pe care copiii le cunosc deja.
 Încheierea activităţii se realizează prin: reactualizare momentelor principale cu ajutorul
imaginilor şi întrebărilor.Retenţia şi transferul noilor cunoştinţe se pot realiza prin referiri la alte
poveşti care au un mesaj similar, prin mimarea unor acţiuni ce deinesc anumite personae alese de
copii, prin redarea prin desen a unor secvenţe, prin găsirea unui alt final etc. Povestirile copiilor
pot fi : repovestiri şi povestiri create de copii.
Repovestirea presupune centarea activităţii pe copil, care este pus în situaţia de a repovesti un
subiect.Repovestirea presupune ca preșcolarul să reconstruiască un subiect în funcţie de
vocabularul pe care îl stăpâneşte.
Activitatea de repovestire se poate realiza în forme diferite:
 repovestiri după un șir de ilustraţii/ după tablouri redând momentele principale.
 repovestirea după un plan stabilit( planul de întrebări va fi formulat în prealabil de către
educatoare);
 repovestirea liberă realizeată în general la grupele mari ;
 repovestire pe baza unui text citit.

Povestirile create de copii au in vedere dezvoltarea gândirii şi a imaginaţiei creatoare.

Povestirile create de copii pot avea diverse forme:
 povestirea după un şir de ilustraţii ;
 povestirea cu început dat;
 povestirea după un plan dat;