Sunteți pe pagina 1din 3

Grădiniţa cu Program Normal Nr.

2
Cleja, judeţul Bacău
Profesor pentru învăţământul preşcolar:
Drăghici Cătălina – Ioana

,
~ Importanţă, rol, necesitate în educaţia preşcolarului ~

Exerciţiu superior, datorită libertăţii de manipulare a cititorului, literatura presupune


decodificarea unui mesaj. Ea are capacitatea de a fi reversibilă, oferă posibilitatea receptării
mesajului în ritmul dorit: lent sau rapid. Lectorul înţelege mesajul, evaluează, ia atitudine şi
cooperează. Spre deosebire de film, unde imaginile sunt construite, lectura antrenează cititorul într-o
activitate cognitivă, construindu-şi singur imaginile. O carte o gândim, pe când filmul îl percepem;
în cazul lecturii pornim de la abstract spre concret, iar la fim procedeul este invers.
Lectura este deosebit de importantă pentru copil deoarece îl ajută să-şi dezvolte
vocabularul, să acumuleze cunoşţinte, să-şi formeze atitudini şi să se comporte în modalităţi
diferite, în funcţie de situaţie. Primele povestiri pot avea impact puternic şi e vitală alegerea lor.
Unul dintre rolurile foarte importante pe care lectura îl are este şi dezvoltarea creativităţii. Prin
citirea legendelor sau a poveştilor, copiii intră într-un alt univers, îşi imaginează o lume nouă, cu
personaje şi întâmplări miraculoase. Un rol educativ ridicat îl au acele poveşti care au la final o
morală, dar din fiecare poveste se pot extrage învăţăminte. Lectura copilului este o activitate de
care este bine să se ocupe în primul rând părinţii şi mai apoi cadrele didactice.
La început copilul este atras de cărţile cu imagini, frumos colorate. El învaţă fără să cunoască
literele, să realizeze o lectură după imagini. Un adult şi chiar copilul mai mare poate foarte uşor să
transpună în imagini o povestire, un text. Imaginaţia are un rol deosebit aici, oferind posibilităţi
nemărginite cititorului. Un preşcolar însă, nu poate să citească, vocabularul este slab dezvoltat, fapt
ce nu-i oferă posibilitatea să transpună vizual, imaginativ o anumită povestire. Din contra, el are
nevoie de suport vizual pentru a putea percepe şi chiar memora mai uşor informaţiile. Trăind într-o
lume predominant vizuală, este recomandată utilizarea în grădiniţă a lecturii după imagini, pentru ca
preşcolarului să i se dezvolte imaginaţia, vocabularul şi cel mai important percepţia cognitivă. Prin
urmare, lectura după imagini îi oferă şansa de a percepe şi aprofunda informaţiile într-un mod uşor şi
distractiv.
Lectura pe bază de imagini este o activitate de educare a limbajului specifică învăţământului
preşcolar şi clasei I. Această activitate are două componente de bază:

- observarea dirijată a imaginilor


şi
- dezvoltarea capacităţilor de receptare şi de exprimare a mesajelor.

Prima componentă a activităţii se realizează prin perceperea organizată şi dirijată de către


educatoare a imaginilor pe baza analizei, sintezei şi a generalizării datelor din imagine. Perceperea
se realizează prin metoda conversaţiei, pornind de la elementele cunoscute de copii, de la experienţa
lor cognitivă. Componenta verbală a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor:
copiii trebuie să analizeze imaginile, să le descrie, să le interpreteze şi să le compare, folosind un
limbaj propriu. Materialul intuitiv are un conţinut variat şi duce la dezvoltarea gândirii copiilor.

Activitatea de lectură pe bază de imagini are următoarele sarcini:


- dezvoltarea capacităţilor intelectuale;
- dezvoltarea proceselor psihice;

1
- exersarea şi îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corectă şi fluentă; dezvoltarea unor
trăiri afective, morale şi estetice.

Metodica lecturii pe bază de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor,
printre care trebuie să amintim:
- atenţie de scurtă durată;
- percepţie nesistematică, izolată a unor elemente nesemnificative, incapacitatea de a
recepta esenţialul; de aceea este nevoie de activitatea de dirijare a educatoarei;
- experienţa de viaţă redusă.

Materialul intuitiv trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

a. Sub aspect tematic:

- să corespundă programei, fiind accesibil şi interesant;


- să asigure realizarea obiectivelor cognitive şi afective;
- să îndeplinească cerinţe didactice: claritate, vizibilitate, accesibilitate, atractivitate;
- să aibă valoare estetică.

b. Din perspectiva scopului didactic:

- să asigure unele reprezentări corecte;


- să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orală prin prezentarea unor acţiuni, prin
prezentarea unor relaţii dintre personaje;
- să aibă dimensiuni corespunzătoare pentru a permite analiza şi compararea elementelor
componente, să permită perceperea fără dificultate a imaginii.

La lectura pe bază de imagini nu trebuie folosite multe imagini pentru a nu dispersa atenţia
copiilor. Ilustraţiile trebuie să fie studiate în prealabil de către educatoare pentru a alcătui un plan de
întrebări şi planul de idei la care vrea să se ajungă. Planul de întrebări trebuie să dirijeze atenţia
copiilor spre perceperea elementelor semnificative. Întrebările trebuie formulate în aşa fel, încât să
conducă la concluzii parţiale şi finale. Ele trebuie să creeze situaţii-problemă, să aibă funcţii
cognitive şi educativ-formative şi trebuie să fie: clare, precise, accesibile, să nu sugereze răspunsul
prin “da” sau “nu”.
Răspunsurile copiilor trebuie să fie, de asemenea: clare, precise, corecte, concise, să fie o
formulare conştientă bazată pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiei.

Structura activităţii pe bază de imagini


Şi această activitate cu preşcolarii presupune:

1. Organizarea activităţii

- pregătirea sălii: aerisire, aşezarea mobilierului ca ilustraţiile să fie vizibile pentru fiecare
copil;
- pregătirea şi aşezarea materialului intuitiv în mod corespunzător;
- aşezarea copiilor în mod optim.

2. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe:

a. Introducerea în activitate – prin anunţarea temei, prezentarea imaginilor şi pregătirea pentru


perceperea acestora.

În această secvenţă se pot folosi mai multe procedee pentru captarea şi menţinerea atenţiei copiilor.
Este recomandabil să se folosească elemente-surpriză, ca: imagini aflate pe stativ /tablă acoperite sau
întoarse, dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit. Se poate iniţia o convorbire, se pot utiliza
poezii sau ghicitori. Folosirea unor păpuşi creează dispoziţii afective optime pentru desfăşurarea
2
activităţii, determină motivaţia copiilor din moment ce în cazul unor participări active se pot juca cu
jucăriile respective.

b. Perceperea / intuirea ilustraţiilor – prin analiza, descrierea, compararea şi interpretarea


acestora, prin convorbire dintre educatoare şi copii şi prin prezentarea concluziilor parţiale la care se
ajunge. După acest prim contact cu imaginea, educatoarea dirijează perceperea tabloului către planul
central, apoi către planul secundar. În perceperea fiecărui plan copiii trebuie să recunoască ( să
identifice) componentele, să le denumească, să enumere, să relateze acţiuni, să descopere relaţii,
cauze şi efecte, să evalueze, până se ajunge la concluzia finală.

c. Fixarea conţinutului principal al imaginilor şi sinteza finală


Cea mai frecventă şi mai plăcută formă de concluzionare este povestirea prin care se relevă
semnificaţia ansamblului. După sinteza finală se poate cere copiilor să dea un titlu semnificativ
pentru fiecare ilustraţie.

3. Încheierea activităţii – constă în integrarea noilor cunoştinţe în sistemul celor asimilate anterior şi
asigurarea retenţiei.

În grădiniţă, lectura după imagini este folosită pentru expunerea şi comunicarea de cunoştinţe,
dar mai ales ca formă de activitate destinată cunoaşterii mediului şi dezvoltării vorbirii preşcolarilor.
Cu ajutorul lecturării după imagini educatoarea realizează apropierea copiilor de cele mai variate
aspecte de viaţă şi domenii de activitate şi-i informează asupra unor fapte şi evenimente ce nu pot fi
cunoscute prin experienţa lor proprie. În acelaşi timp, cu ajutorul imaginaţiei, li se trezesc copiilor
emoţii şi li se orientează atenţia spre cele comunicate, li se dezvoltă observaţia şi simţul critic.
Lectura după imagini devine un instrument în mâna educatoarei, o sursă de imagini care ajută la
procesul de formare.
Lecturile după imagini sprijină dezvoltarea pshiho – cognitivă a copiilor, dar în primul rând
ele constituie un mijloc important de dezvoltare a capacităţii de cunoaştere, de antrenare a gândirii,
de dezvoltare a vocabularului şi a expresivităţii în vorbire.

Bibliografie:

- Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare – evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca,


2002
- Tótharsányi, Sándor, Metodica predării limbii române în grădiniţele şi la clasele primare,
îndrumător practic,
- Mitu, Florica, Jocuri didactice integrate pentru învăţământul preşcolar, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2005
- Mitu, Florica, Ghid pentru proiecte tematice, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti,
2005
- Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000
- Ionescu, Miron – Chiş, Vasile, Sreategii de predare şi învăţare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1992