Povestirile educatoarei

- etape -

Povestirea este una dintre cele mai îndră gite activită ţi dirijate din grădiniţă care satisface
nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadrul optim
de comunicare.
 Povestirea este esențială la copii datorită implică rii ei în dezvoltera proceselor psihice
precum: gâ ndirea logică , memoria voluntară , imaginaţia, limbajul și atenţia.
În grădiniţă şi în clasele primare se utilizează două tipuri de povestiri:
- povestirile educatoarei;
- povestirile copiilor.

Povestirile educatoarei
Sunt expuneri ale unor opere literare (poveşti, povestiri) realizate de că tre educatoare cu
întreaga grupă , ca activitate obligatorie sau în timpul jocurilor ori activită ţilor alese de că tre copii.
Etapele activităţii de povestire sunt:
1. Organizarea activităţii:
- asigurarea cadrului adecvat povestirii;
- pregă tirea şi expunerea materialului didactic şi a mijloacelor audio-vizuale.

2. Desfăşurarea activităţii, se compune din mai multe secvenţe:

a) Introducere în activitate prin captarea atenției (se utilizează jucă rii, siluete, marionete,
pă puşi, un cadru din povestire, desene, tablouri sau ilustraţii etc.);
b) Expunerea poveştii/povestirii:
- anunţarea titlului şi a autorului poveştii/povestirii;
- expunerea conţinutului.
Expunerea poate alterna cu dialoguri scurte adresate copiilor pentru a le cunoaște opiniile
sau a le întreţine atenţia, ori pentru a le crea starea emoţională corespunză toare conţinutului.
Pe întreaga durată a expunerii, educatoarea trebuie să arate copiilor imagini ce sugerează
diferite momente ale conţinutului, să mâ nuiască marionete sau siluete, pă puşi, sau să folosească alte
mijloace didactice ce facilitează mai ușor retenția conținutului expus.
3. Încheierea activităţii are ca scop fixarea conţinutului povestirii/poveştii şi se realizează
prin:
- reţinerea momentelor principale (pe bază de întrebă ri şi imagini intuitive), fără intenţia
repovestirii conţinutului;
- integrarea noilor cunoştinţe prin trimiteri la poveşti cu mesaj asemă nă tor, cu personaje
sau întâ mplă ri asemă nă toare;
- mimarea unor gesturi şi acţiuni ce definesc unele personaje preferate de copii;
- redarea prin desen, la alegere, a unui personaj sau a unui eveniment din conţinutul
ascultat, care i-a impresionat pe aceștia.
________________________________________________________

Bibliografie:

Prof. Balint Mihail, Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar;

Didactica limbii şi literaturii române, Facultatea de Psihologie și Ş tiinţe ale Educaţiei, Univ. Babeş –
Bolyai, Cluj-Napoca (2008).