Clasificarea metodelor şi exemple de metode de predare – învăţare -

învăţământ primar, preşcolar

Clasificarea metodelor de instruire dupǎ criteriul cunoaşterii, care poate fi:

1. experienţa social-istoricǎ a umanitǎţii (moştenirea culturalǎ);

2. experienţa dedusǎ din contactul direct cu realitatea
3. experienţa bazatǎ pe actiunea practicǎ
I. Metode de comunicare
A. orală
a. Expozitive: expunerea cu variantele ei: povestirea,
descrierea, prelegerea şcolară, explicaţia, conferinţa,
prelegerea-dezbatere, expunerea cu oponent, instructajul,
demonstraţia logică
Expunerea este o prezentare verbala, monologată a unui volum de informaţii. Se poate
combina cu conversaţia la istorie, literatură, cu demonstraţia la geografie, ştiinţele naturii.

Variante:

- Expunerea cu oponent: un ,,actor’’ în plus (sau mai mulţi oponenţi: team

teaching): oponentul intervine cu opinii, observaţii, cere lămuriri, profesorul şi
oponentul (alt cadru didactic, un elev) realizează un dialog. Oponentul poate intra
în polemică cu autorul prelegerii. Se declanşează lupta de idei, elevii se pot implica
în conflictul cognitiv, aderă la anumite argumente ale ideilor expuse.
- Prelegerea-dezbatere: se combină expunerea cu dezbaterea; în prima parte (25-30
minute), cadrul didactic expune idei, teorii, teze; în a doua parte: discuţii (este bine
să aibă informaţii dinainte). Se foloseşte mai mult la studenţi, adulţi.
- Prelegerea: lat. legere: citire; se citesc informaţiile, se prezintă concepte, fapte,
teorii, opinii, interpretări, pot fi scrise pe tablă, schema la video-proiector, se
folosesc exemple, limbaj adecvat, expresivitate, intonaţie, ritm potrivit: 60 cuvinte
pe minut; avantaj: se scurtează timpul de însuşire a informaţiilor esenţiale. E
folosită la studenţi, elevi de liceu.
- Povestirea: naraţiunea, se prezintă informaţiile sub formă descriptivă sau narativă,
respectând ordonarea în timp şi spaţiu a obiectelor, faptelor şi evenimentelor.
Importantă e dimensiunea afectivă prin expresivitatea limbajului, intonaţie,
mimică, gestică. Se pot folosi materiale ilustrative: imagini, desene, filme.
Exemple:
- Prezentarea firului narativ, al conţinutului de idei la română: ,,Amintiri din
copilărie’’; ,,Puiul’’; textul literar: ,,Mama lui Ştefan cel Mare’’
- Istorie: nararea războaielor cu dacii şi romanii, lupta lui Stefan cel Mare cu
turcii, realizarea Unirii de la 1600, povestirea ,,Stejarul din Borzeşti’’ de
Eusebiu Camilar pentru a releva importanţa patriotismului.
 - La ştiinţe: evidenţierea modului cum s-a format Delta Dunării, la
tema ,,Relieful României’’, pentru captarea atenţiei li se poate
nara ,,Ferestrele patriei’’ de I. Popovici.
- Educaţie civică: prezentarea modalităţilor prin care oamenii îşi exprimă
sentimentul de prietenie.
La grădiniţă, există ca forme de realizare: povestirile şi lecturile
educatoarei şi povestiri ale copiilor (repovestiri şi povestiri create de
copii).

Etapele activităţii de povestire:

1. Organizarea activităţii: se asigură cadrul adecvat, se pregătesc

materialele, mijloacele audio-vizuale
2. Captarea atenţiei: se pot utiliza jucării, siluete, marionete, păpuşi, desene,
un cadru din poveste, tablouri. De exemplu, la ,,Legenda ghiocelului’’ de
Eugen Jianu se poate utiliza un personaj simbolic ,,Primăvara’’ sau planşe
cu primăvara.
3. Anunţarea temei şi a obiectivelor: titlul, autorul
4. Desfăşurarea activităţii: expunerea să fie clară, accesibilă, expresivă
(modularitatea vocii, schimbarea ritmului vorbirii , respectarea pauzelor
logice, psihologice, gramaticale, schimbarea intonaţiei în funcţie de
conţinut, repetiţii, mimică, gesticulaţie, mijloace imitative şi intuitive:
siluete, marionete, jucării, machete, casete audio-video) pentru a le trezi
curiozitatea şi a-i motiva. Se pot adresa întrebări copiilor pe parcursul
expunerii care să le întreţină atenţia. Educatoarea se transpune în locul
personajelor pentru a transmite emoţii copiilor. Li se arată imagini pe
parcursul expunerii, marionete, păpuşi. Ritmul expunerii nu e prea lent, dar
nici alert.
5. La obţinerea performanţelor se fixează conţinutul prin reţinerea
momentelor principale, a personajelor pe baza întrebărilor şi
imaginilor, fără intenţia de repovestire.
6. Incheierea activităţii: se integreaza noile cunoştinţe în sistemul celor deja
însuşite anterior prin transfer. Se pot face trimiteri la alte poveşti cu
mesaj asemănător (lenea, egoismul etc), personaje sau întâmplări
similare. Copiii pot desena un personaj sau un eveniment care i-a
impresionat. Se pot mima acţiuni: ,,Cum cânta lupul la uşa iezilor?, Cum
mergea cocoşul ţanţoş când se întorcea la curtea boierului cu păsările după
el?’’
Povestirile copiilor:
- Repovestirea:ce au ca scop formarea deprinderii de a expune logic şi cursiv
poveşti, basme şi exersarea vorbirii fonetic, lexical, gramatical.
1. Repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii: etape: se anunţă titlul şi
autorul; se expune conţinutul; repovestirea evenimentelor pe baza imaginilor,
tablourilor, pe fragmente în ordinea prezentării tablourilor, câte un copil;
repovestirea integrală realizată de unul sau 2 copii.
 2. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice
ale povestirii: se face trecerea spre povestirea liberă. La 4-5 ani planul
trebuie să fie mai amănunţit; la 5-6 ani se recomandă stimularea povestirii
libere. Exemplu de plan verbal la Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă: Unde
se află vulpea?, Cine venea pe drum?, Cum ş-a făcut rost de mâncare vulpea?,
Ce a făcut ţăranul când a văzut vulpea în drum?, Cum l-a păcălit vulpea pe
urs?; la grupa mare, planul e mai redus: Cum a reuşit să-şi găsească vulpea de
mâncare?, Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Se folosesc şi imagini. In încheiere se
povesteşte integral povestea, se apreciază faptele personajelor şi motivarea lor,
se alege un personaj preferat, se redă, prin desen, o secvenţă din poveste sau un
personaj preferat.
3. Repovestirea liberă: se asigură libertatea imaginaţiei copiilor. Ei
repovestesc în funcţie de preferinţă şi de receptarea afectivă. Se asigură
succesiunea corectă a evenimentelor şi se pune accent pe exprimarea corectă,
nuanţată.
4. Repovestirea pe baza unui text citit: descoperă frumuseţea limbii literare.
După citire, se accesibilizează înţelegerea mesajului prin întrebări clare, simple
prin care se stabilesc momentele acţiunii, personajele, trăsăturile lor, faptele
lor. Concomitent cu prezentarea conţinutului se explică cuvintele, expresiile
necunoscute. După familiarizarea cu textul, se reciteşte integral sau parţial,
apoi se desprinde mesajul. Se reactualizează alte texte literare înrudite tematic,
ca tip de personaje, ca mesaj, prin menţionarea titlului şi autorului.
- Povestiri create de copii: povestiri pe baza unui plan dat (alcătuit cu ajutorul
ilustraţiilor, 3-5 ilustraţii): etape: prezentarea ilustraţiilor şi pregătirea copiilor
pentru perceperea lor; observarea atentă a ilustraţiilor şi discutarea lor, sintetizarea
lor de către educatoare; compunerea povestirii de copii pe fragmente şi în
întregime; încheierea activităţii, aici se propune un titlu. Povestiri cu început dat
(ex. Ursuleţii neastâmpăraţi) ce schiţează un anumit cadru de desfăşurare a
acţiunii, conflictul în linii mari şi personajele. Se folosesc întrebări ajutătoare,
fiecare copil îşi dezvoltă povestirea în mod personal. Povestirile după modelul
educatoarei din viaţa personală, întâmplări de acasă, de la grădiniţă. Etape: se
anunţa tema, expunerea povestirii-model; povestirea de copii a unor fapte trăite de
ei; aprecierea povestirilor copiilor. Mai există povestiri după o temă dată.

Memorizarea ce are valoare formativă, dezvoltă funcţiile mnemice ale

copiilor, dezvoltă memoria logică voluntară, procesele psihice (imaginaţia, gândirea),
educă limbajul, formează sentimente morale, estetice, dezvoltă vocabularul, să
înţeleagă un mesaj, să recite expresiv o poezie.

Explicaţia (acţiune de desluşire, dezvăluire): precizarea, clarificarea,

lămurirea conceptelor prin relevarea, argumentarea notelor esenţiale şi a legăturilor
dintre ele. Se bazează pe demonstrare logica şi argumentare raţională. Solicită şi
dezvoltă operaţiile gândirii, face apel la diverse procedee (procedeu inductiv, deductiv,
procedeul analizei, comparaţiei).
 Exemple:
- Matematică: modul de rezolvare a unor exerciţii în concentrul 0-10; metoda
figurativă
- Limba română: precizarea sensului cuvintelor noi (,,stânjenel/iris: plantă cu flori
mari, de culoare albastră, violet, galbenă sau albă).
- Ştiinţe: formarea munţilor, transformările fizice şi chimice suferite de corpuri,
modul de hrănire a plantelor
- Istorie: cauzele si efectele unor fenomene, procese istorice; importanţa istorică a
unor fenomene istorice.
- Ed. Civică: comportamentul civilizat în comunitate
- AVAP: modul de efectuare a liniei ca element de limbaj plastic
- Ed. Muzicală: portativul şi cheia sol
- Ed. Fizică: aruncarea mingii la coş, startul.

- Demonstraţia logică: teoretică: este o cale deductivă, se prezintă faptele, noţiunile cu

ajutorul unor definiţii, apoi exemple, se dezvoltă gândirea logică. De exemplu, la matematică
se demonstrează strategii de rezolvare a unor probleme.

- Instructajul: se precizează sarcinile, regulile, paşii, acţiunile ce urmează să fie realizate,

instrucţiuni. De exemplu: la AVAP (pictură, desen, colaj): etapele de lucru în realizarea
lucrării, la educaţie fizică.

- Descrierea: se redă verbal imaginea unui obiect, fapt, caracteristicile unui personaj.
Exemple: descrierea unui cadru natural şi uman dintr-un text, felul de viaţă şi muncă al
omului din diferite regiuni, trăsăturile fizice/morale ale unor personaje. Descrierea unor
plante, animale, obiecte, prezentându-le părţile principale. O metodă grafică de descriere a
personajelor şi de argumentare a descrierii este reţeaua personajelor: într-un cerc desenat scriu
numele personajului, în cercuri satelit scriu cuvinte ce caracterizează personajul, iar apoi
citate.

b. Interogative, conversative, dialogate, interactive: conversaţia,

conversaţia euristică, conversaţia în actualitate (dezbaterea),
problematizarea, brainstormingul, metode interactive: acvariul, mozaicul,
cubul, discuţia Panel, focus-grup, Phillips 6-6, schimbă perechea, Frisco,
Pălăriile gânditoare, controversa creativă, Floare de lotus etc.

- Conversaţia (lat. ,,conversatio’’- acţiunea de întoarcere şi reîntoarcere la cunoştinţele

deja dobândite): se bazează pe valorificarea didactică a întrebărilor şi răspunsurilor, au loc
schimburi verbale între profesori-elevi, elev-elev şi interacţiuni.

Tipuri: conversaţia euristică – de redescoperire a adevărului; de aprofundare a

cunoştinţelor – clarificarea, sintetizarea cunoştinţelor; de consolidare (sistematizarea
cunoştinţelor); de verificare (examinatoare, catehetică) a cunoştinţelor.
 Conversaţia euristică (gr.evriskein-a găsi, a descoperi), (socratică): determină elevul,
printr-un efort de investigaţie în sfera cunoştinţelor deja existente în mintea lui, pe
baza valorificării experienţei proprii, să scoată cunoştinţele, adevărul. Serii de întrebâri
şi răspunsuri, iar la final rezultă o concluzie. E o formă de învăţare prin descoperire
dirijată. Elevul trebuie să aibă cunoştinţe anterioare, iar acestea să ducă la noi soluţii,
asociaţii, concluzii, puncte de vedere.
La baza metodei euristice este metoda lui Socrate (dialogurile lui Socrate, el spunea că
dialogul e adevărata artă de a ,,moşi’’ spiritul, maieutica, de a face să iasă la lumină
adevărul printr-un efort de meditaţie): In prima parte a discuţiei, filosoful punea
întrebări şi scotea în evidenţa ignoranţa şi contradicţiile din gândirea interlocutorului;
iar în a doua parte, MAIEUTICA, arta moşitului (era fiu de moaşa) îl ajuta să extragă
adevărul pe care-l purta în sine. A făcut o analogie între aducerea pe lume a unui copil
şi naşterea unui adevăr. Obiecţii: elevul era condus, gândirea lui era condusă pas cu
pas spre noile cunoştinţe. Azi, strategiile euristice stimulează gândirea ca elevul să
ajungă prin efort personal la adevăr, să adreseze întrebări, să gândească independent.
Contexte de utilizare:
- Când lecţia se desfăşoară pornind de la un material intuitiv
- Când lecţia se desfăşoară pe baza studiului individual (pornind de la analiza pe text
a operelor literare pentru desprinderea trăsaturilor personajelor
- În lecţiile ce urmează după excursii
- În partea de încheiere a unei experienţe sau în timpul ei
- În lecţii de recapitulare-sistematizare
- În etapa de verificare a cunoştinţelor
Exemple:
- MEM, clasa I: fenomenul fizic de topire, video cu Olaf din Regatul de gheaţă,
acesta se topeşte: Ce se întâmplă cu Olaf?, De ce se topeşte?. Aţi observat acest
fenomen în viaţa reală?, Unde?, Când?, Ce se mai poate topi atunci când
temperatura creşte? Ce aliment plăcut de copii se topeşte?
- Limba română: tema: Cheile de Tudor Arghezi: De ce erau nemulţumiţi copiii?,
De ce au fost pedepsiţi?, Consideraţi că atitudinea părinţilor a fost corectă?, Dacă
aţi fi părinţi, cum aţi proceda? (în dirijarea învăţării pentru a desprinde mesajul
textului).
- Cunoaşterea mediului: lectura după imagini ,,Munci în parc primăvara’’: Ce
observaţi în partea dreaptă a planşei?, Ce face bărbatul?, Unde pune hărtiile pe care
le adună?, De ce le pune în sac?, Unde credeţi că le duce?, De ce le duce acolo?,
De ce credeţi că nu le lasă pe iarbă?
 Conversaţia catehetică, examinatoare-să reproducă cunoştinţele anterioare, se
verifică ceea ce ştiu elevii.
- În Evul mediu, conversaţia a îmbrăcat forma catehetică (catehism-Biblia, se
invăţau principiile creştine prin întrebări şi răspunsuri), toceală mecanică, bazată
pe memorare şi reproducere unor teme religioase, rupte de viata reală. Azi e un
dialog profesor-elev, succesiune de întrebări şi răspunsuri.
- Se verifică nivelul cunoştinţelor
- Se prezintă sub forma întrebărilor de sondaj
- Se utilizează înainte de predarea unei teme
- În timpul predării pentru a obţine feedback, să se verifice dacă au înteles
- În fixare, retenţie, la sfârşitul lecţiei

La gradiniţă, avem convorbirea prin care copiii se exprimă independent, folosind

cuvinte din vocabularul activ. Prin convorbiri se fixează cunoştinţele, realizate după
anumite evenimente observate, o plimbare, o excursie; pentru sistematizarea
cunoştinţelor, pentru verificarea cunoştinţelor. Se poate utiliza la Domeniul Limbă şi
comunicare, la activităţi de cunoaşterea mediului, la Educaţie pentru societate.

Este necesară pregătirea unui plan de idei.

Etape:

- Organizarea activităţii-se asigură cadrul adecvat

- Introducerea în activitate: ghicitori, proiecţii de filme, poezii, povestire scurtă, joc
de rol, audiţii muzicale urmate de scurte discuţii
- Convorbirea propriu-zisă pe baza planului de idei (Sa vorbim despre toamnă,
consolidare) – Intrebări principale şi ajutătoare; stabilirea concluziilor parţiale (la
sfârşitul unei idei principale) şi finale (sinteză amplă a subiectului discutat, prin
care se subliniază ideile principale). Concluziile se realizează de educatoare, dar se
acceptă şi observaţiile copiilor.
- Incheierea activităţii se fixează tema şi conţinutul: se pot utiliza elemente de joc,
cântec, dramatizări etc.
Tipuri de întrebări: este bine să se alterneze întrebările pentru activarea
mecanismelor cognitive de procesare a informaţiilor şi de implicare activă a elevilor în
descoperirea cunoştinţelor.
- Întrebări reproductive, ce solicită memoria Ce este?
- Reproductiv-cognititive (ce solicită capacităţile de transfer şi retenţie): Ce?, Când?,
Cine?, Care este?
- Productiv-cognitive: solicită activismul şi creativitatea elevilor: De ce?
- Convergente-închise, presupun identificarea unei soluţii: ce îndeamnă la analize,
comparaţii, sinteze, asociaţii de date, generalizari
- Divergente-deschise, mai multe soluţii, creativitatea este solicitată: De ce?, Pentru
ce?, Dacă… atunci?, Cum?
- De evaluare: emiterea de judecăţi de valoare: Ce însemnătate are…?
- Anticipative, predictive, solicită imaginaţia
- Întrebări sugestive care sugerează răspunsul, fie tipul de date, fenomene, produse
la care se face referire.
Alte tipuri de întrebări:
- Frontală: adresată tuturor elevilor
- Directă, unui elev: ,,B, ce te face să susţii?’’
- Inversată: primită de învăţător de la un elev şi returnată lui: Elev: Ce se întâmplă
dacă…? Invăţător:Tu ce crezi?
- De releu şi de completare: elevul adresează întrebarea învăţătorului, iar acesta o
adresează altui elev sau răspunsul se construieşte prin completare de la alţi
participanţi. E. ,,Nu credeţi că…?, Invăţator: Colegul vostru a ridicat o problemă.
Voi ce credeţi despre asta?’’
- De revenire: întrebare pe care o adresează învăţătorul reluând o idee, observaţie,
părere emisă anterior de un elev şi nu a fost momentul să o ia în seamă atunci: A.
şi-a manifestat mai devreme opinia că…Cum credeţi că poate fi influenţat de…?
- Imperativă: se formulează o cerere necondiţionată ,,Vă rog să rezumaţi părerea
voastră, analizând următorul caz, examinaţi cauzele.
- De controversă: presupun răspunsuri ce par contradictorii: Ne naştem oameni sau
devenim?, Geniile se nasc sau se formează?, Talentul se moşteneşte sau nu?
Cadrul didactic trebuie să stăpânească arta formulării întrebărilor, să stimuleze
elevii să formuleze şi ei întrebări, sa creeze situaţii de căutări proprii, să cunoască
particularităţile psihice ale elevilor.
Condiţii în formularea întrebărilor:
- Corecte ştiinţific, gramatical, logic
- Sa fie exprimate corect şi simplu
- Se pot formula întrebări ce conţin, intenţionat, o eroare de conţinut pentru a testa
atenţia, nivelul de cunoaştere: Cine e domnitorul care a realizat în 1501 prima
Unire a ţărilor Române? (Este în 1600-Mihai Viteazul). Este bine pentru activizare,
nu pentru examinare.
- Precise: nu ,,Cum sunt podisurile, florile?, ci: Ce înălţime au?, Ce culoare?’’
- Concise, nu fraze lungi, complicate sau din mai multe întrebări: ,,Cum definim
triunghiul, de câte feluri este, cum calculăm perimetrul?’’
- Timp pentru a răspunde (pentru gândire, reflecţie), i se poate da timp să corecteze
răspunsul, poate tolera anumite greşeli (lipsa de coerenţa), fără a-l întrerupe, se
poate intimida. Se intervine în cazul unor greşeli mari.
- Se pot adresa întrebări ajutătoare, suplimentare pentru a uşura înţelegerea,
corectarea răspunsurilor greşite
- Să fie accesibile şi variate: De ce?, Ce crezi că se întâmplă?, Cum?
- Să nu pretindă răspunsuri monosilabice Da, Nu
- Sa fie bine repartizate şi în mod diferenţiat adresate elevilor
- Să nu sugereze răspunsul
- Ritmul, tipul şi distribuirea întrebărilor sa fie adecvate: cele uşoare, convergente
care vizează memoria se pot adresa mai vioi, iar cele dificile, divergente, ce
solicită gândirea cer un ritm mai lent de adresare.
- Întărirea pozitivă a răspunsurilor: verbal, nonverbal, încurajare, aprobarea ideilor,
apreciere cognitivă, pantomimică motivantă.
Calităti ale răspunsurilor legate de pertinenţa, claritatea şi precizia formulării
lor:
- Corecte din punct de vedere lingvistic, semantic, gramatical
- Sa corespundă întrebării adresate
- Să fie formulate individual, nu în cor
 - Clare, corecte, complete, în propoziţii, fară ticuri verbale, paraziţi verbali: ,,îî’’,
concise, fără divagaţii
- Să exprime judecăţi de valoare, argumentări şi concretizări, exemplificări.
 Conversaţia în actualitate - metoda discuţiilor şi a dezbaterilor
Discuţia: schimb reciproc de informaţii, idei în jurul unei teme.
Dezbaterea: discuţie amănunţită a unor probleme controversate.
Exemplu de dezbatere: Dezvoltare personală, clasa pregătitoare: Sunteţi de acord cu
regula ,,Dacă folosim un obiect din clasă, este necesar să-l aşezăm la locul lui?’’
Copiii îşi exprimă părerea, vor explica de ce e nevoie să respecte regula emisă, vor
avea loc discuţii detaliate privind obiectele care pot fi folosite şi modul în care se
folosesc, consecinţele nerespectării regulii.
 Brainstorming (asalt de idei)-A. Osborn-1953: se adună rapid informaţii despre o
problemă şi se caută soluţii prin mobilizarea creativităţii de grup. Se dă frâu liber
imaginaţiei, libertate de manifestare a gândirii, imaginaţiei. Nu se critică ideile. Etape:
- Se scrie problema pe tablă, se aşteaptă soluţii ce vor fi scrise pe tablă, planşă.
- Se dau explicaţii şi se argumentează importanţa temei puse în discuţie.
- Se explica regulile, fiecare etapă.
- Se consemnează fiecare idee pe planşă
- După epuizarea timpului, elevii pot adresa întrebări care să clarifice anumite
enunţuri scrise pe planşă (clarifică cei care au emis ideea).
- Se evaluează ideile de tot grupul sau ideile se analizează pe subgrupe. Se identifică
ideile pertinente şi se alege soluţia.
Exemplu: La ştiinţele naturii, clasa a IV-a: De ce credeţi că au dispărut unele
vieţuitoare de pe Pământ? Se notează ideile şi se vor selecta acelea care reflectă
cauzele ştiinţifice.
 Problematizarea: este o metodă euristică ce dezvoltă gândirea independentă,
divergentă şi productivă, antrenează aptitudinile creatoare, stimulează motivaţia
intrinsecă, asigură asimilarea noilor cunoştinţe prin acţiune. Presupune crearea şi
formularea unor situaţii-problemă pe care elevii le vor analiza şi vor face eforturi
cognitive spre a identifica soluţii.
Exemplu: La educaţie civică, clasa a IV-a despre curaj şi frică, un elev spune:A fi
curajos înseamnă a înfrunta primejdia/pericolul ca un erou. Stiu acest lucru deoarece
se spune că trebuie să fii curajos în orice împrejurare. Un alt elev intervine: Dacă
pericolul este prea mare, atunci nu este mai bine să te retragi la timp? In acest caz,
elevii se află într-o situaţie problematică. Se realizează o dezbatere privind cele 2
situaţii, elevii fiind informaţi când este necesar să ne arătăm curajul şi când nu. Se pot
utiliza studii de caz pentru soluţionarea problemei. Elevii vor avea trăiri contradictorii
între experienţa anterioară şi noutatea situaţiei.
Exemplu: Stiinţe. Unitate de învăţare: Plantele şi animalele, clasa a IV-a. De ce
cad frunzele, toamna?Răspuns: din cauza secetei suferă de sete în anotimpul rece;
atunci când temperaturile sunt scăzute, arborii nu au forţa de a absorbi apa din sol
pentru a compensa pierderea de apă la nivelul frunzelor, atunci când e frig. Prin frunze
planta respiră, transpiră, adică elimină apa care nu-i mai este necesară.
 Ce face natura cu frunzele care cad? Frunzele ce cad conţin minerale (calciu,
magneziu, fosfor) şi formează o materie organica şi îmbunătăţesc structura
Pământului. Rădăcinile absorb mineralele copacilor.
De ce bradul este verde şi iarna? E adaptat condiţiilor de iarnă. Frunzele sunt mici,
au forma unor ace pentru a nu sta multă apă în ele şi a îngheţa. Coroana nu e rotundă
pentru a nu se acumula zăpadă, i-ar putea rupe crengile.
De ce apare curcubeul (fenomen optic şi meteorologic atmosferic ce se manifestă
prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat)? Apare după ploaie
atunci când lumina Soarelui se refractă (se abate de la direcţia iniţială la trecerea dintr-
un mediu în altul) în picăturile de apă din atmosferă.
Română: Pronumele personal, la obţinerea performanţei: identificaţi felul
cuvântului ,,nouă’’, ca parte de vorbire: Nouă ne-a fost frig; Eu am nouă flori.
Matematică: Găsiţi soluţiile următoarelor exerciţii: xxy=24 şi xxy=12
Istorie: Formarea statului naţional modern român: Cum este posibil ca o populaţie ce
locuieşte în provincii diferite (Moldova, Tara Românească, Ardealul) să dorească
Unirea?
 Unui copil din clasele l-IV i se prezintă două vase de formă diferită şi care
conţin un lichid colorat: un vas este subţire şi înalt, celălalt este larg. Numai
învăţătorul ştie că în cele două vase se află aceeaşi cantitate de lichid. La
întrebarea "în care vas se află mai mult lichid?" un copil va răspunde că în
vasul mai înalt, conform percepţiei sale concrete, a gândirii lui concret-
intuitive.
Dacă învăţătorul întreabă "Ar putea fi oare aceeaşi cantitate în cele două vase?",
atunci se declanşează o contradicţie între ceea ce vede copilul şi ceea ce i se sugerează ca
situaţie. Se goleşte unul dintre vase având grijă să se marcheze urma nivelului lichidului şi se
răstoarnă în el lichidul din celălalt vas. Se va observa că lichidul se ridică până la acelaşi
nivel. Elevii vor ajunge la concluzia că cele două vase conţineau aceeaşi cantitate de lichid.
De asemenea, vor înţelege că aceeaşi cantitate de lichid pusă în vase de formă diferită poate
să pară ca fiind diferită.
 Acvariul: la Educaţie civică, a IV-a, tema Incălcarea drepturilor copilului. Se poate da
spre a discuta un subiect legat de exploatarea copiilor prin muncă, prin cerşit.
Colectivul este împărţit în 2 cercuri concentrice: cei din interior discută despre acest
subiect, iar cei din exterior consemnează observaţii privind discuţiile celorlalţi, cum îşi
susţin opiniile, ce soluţii oferă. La expirarea timpului, se schimbă rolurile. Se
finalizează cu o discuţie cu toată clasa. Concluzii.
 Metoda Cubului (individual, In perechi, în grupuri mici): La Limba română, clasa
a III-a, poezia ,,Motanul pedepsit’’ de Elena Farago.
1. Descrie momentul în care motanul încearcă să urce la cuib.
2. Compară situaţia prezentată în poezie cu alta pe care ai aflat-o în alte texte.
3. Analizează motivele pentru care puişorii au rămas singuri în cuib.
4. Asociază fiecărei strofe din poezie câte o stare emoţională care te-a caracterizat în
momentul în care ai citit-o.
5. Aplică-In experienţele tale, ai văzut/trăit o asemenea întâmplare?
6. Argumentează dacă eşti de acord sau nu cu fapta lui Petrişor.
 Mozaicul: La geografie, tema Munţii Carpaţi-caracteristici generale. Se împarte
clasa în 5 grupe, fiecare membru al grupului primeşte o fişa de expert şi o fişa cu
informaţii referitoare la vegetaţie, faună, înălţime, vreme şi climă, curiozităţi. Pe fişa
expert se găsesc întrebări referitoare la tema în care este expert fiecare. Fiecare elev
citeşte informaţiile şi răspunde la întrebări într-un timp dat. După expirarea
timpului, se constituie grupe de experţi pe cele 5 teme: grupa experţilor în vegetaţie,
grupa experţilor în faună etc. In cadrul fiecărei grupe se discuta despre ceea ce s-a
notat şi se concluzionează aspectele importante. La final, se reconstituie grupele
iniţiale şi fiecare expert le împărtăşeşte celorlalţi informaţiile concluzionate în grupa
de experţi.