Domeniul limbă și comunicare

Povestirea
Modalități de desfășurare a activitățiilor de educare a
limbajului în grădiniță
• Povestirea
• Lectura după imagini
• Memorizarea
• Jocul didactic
• Convorbirea
• Jocul exercițiu
• Antrenament grafic (exercițiu grafic)
Tipuri de povestiri
• Povestirile educatoarei
- activități de expunere orală a unor povești, povestiri, basme care prin conținutul lor le
furnizează copiilor cunoștințe privitoare la cele mai diverse aspecte de viață și domenii de
activitate, familiarizându-i cu mediul înconjurător
- selecția textului se face ținând cont de principiul accesibilității,
- însușirea textului de către educatoare înainte de expunerea lui
- prelucrarea și adaptarea lui în funcție de capacitatea de înțelegere și asimilare a copiilor
- episoadele , secvențele care sunt considerate înfricoșătoare sau cele care pot provoca
experiențe neplăcute vor fi evitate sau atenuate
- dacă se fac adăugiri sau adaptări ale textului inițial, acestea se fac fără a pierde din vedere
acțiunea principală și fără devieri semnificative de la firul povestirii;
Tipuri de povestiri- povestirea educatoarei
• Eficiența povestirilor- factori determinanți (conținut, atenție, tonalitatea vocii,
completarea laturii semantice a cuvintelor, gesturi, mimică, atitudine)
• Metode de a prezenta o poveste
• 1. „Spunerea” poveștii folosind cartea ( pregătirea – citirea de mai multe ori, atenția
îndreptată spre copii nu spre secvențele narative, se vor respecta etapele- titlul
poveștii, conținutul povestit în timp ce se răsfoiesc paginile, oferind copiilor un
model de mânuire a cărții)
• 2. Folosirea unor mijloace, materiale suport:
- teatru de umbre sau teatru de masă cu marionete
- siluete cu magneți și tablă magnetică dispuse într-un decor adecvat
- imagini ( tablouri cu secvențele principale) expuse pe un suport
- tablă sau coală mare de hârtie pe care se desenează în timp ce se derulează povestea
Reguli de bază în expunerea poveștii
• Limbajul corect din punct de vedere gramatical
• Mimică adecvată și modelarea vocii, păstrarea contactului vizual cu copiii
• Povestirea să fie cât mai plastică, expresivă, tonul vocii adecvat, ritmul variat, accentuarea
unui cuvânt sau a unei fraze pentru a mări încărcătura emoțională a textului.
• Gesturile și mișcările să fie în concordanță cu situația prezentată pentru a contribui la mărirea
expresivității povestirii, la asigurarea perceperii afective și conștiente a textului.
• Materialul folosit va fi ales cu grijă, pentru a răspunde cerințelor metodice și estetice, va fi
așezat în raza vizuală a tuturor copiilor.
• Mânuire materialului se va face cu mișcări lente și controlate, fără a distrage atewnția copiilor
de la firul poveștii.
• Fixarea conținutului se poate realiza prin realizarea unui PPT sau prin prezentarea unor planșe
cu momentele semnificative ale poveștii.
Evaluarea activității de povestire
Folosirea unor probe de evaluare
- să spună cel puțin 3 momente semnificative din derularea
întâmplărilor;
- să precizeze 2-3 personaje, să le descrie, să-și exprime atitudinea față
de ele;
- să descrie locul unde se desfășoară anumite secvențe ale povestirii;
- să caracterizeze eroii principali;
- să reproducă dialogul dintre personaje;
- să completeze o machetă cu elementele care lipsesc, făcând o selecție
din mai multe;
- să compună titlul poveștii din cuvinte sau litere scrise pe cartonașe
mobile;
Povestirile copiilor
• În funcție de materialul pe baza căruia se realizează povestirea copiilor și a
gradului de participare creatoare a acestora:
- Repovestiri
- Povestiri cu început dat
- Povestiri după un plan dat (alcătuit verbal sau sugerat cu ajutorul unor
imagini)
- Povestiri cu o temă dată ( sugerată de un tablou, o machetă, o jucărie,
după propriile desene)
- Povestiri după modelul educatoarei
( * începând din semestrul 2 al grupei mijlocii)
Repovestirile
• Contribuția creatoare a copilului este mai restrânsă;
• Depinde de modul în care și-au însușit povestea;
(repetarea textelor ce urmează să fie repovestite în alte momente ale programului
zilei)
Repovestirea se poate realiza în forme diferite în funcție de scopul urmărit și
mijloacele folosite:
- Repovestiri după un șir de tablouri, reprezentând secvențele principale ale
povestirii;
- Repovestiri după un plan verbal (care împarte povestirea în fragmente logice);
- Repovestirile libere (din memorie) ale unui text citit;
Povestiri cu început dat (grupa mare)
• Sarcina principală este de a continua povestirea începută de educatoare și
rezolvarea corespunzătoare a situațiilor apărute;
• „Începutul dat”- trebuie să îi captiveze, să le trezească interesul și să le
impulsioneze imaginația, oferindu-le date despre locul de desfășurare și
personajele implicate;
• Copiii compun și expun într-o manieră personală întâmplări, fapte legate de viață,
de preocupările și cunoștințele lor.
• Rolul acestor activități este de a încuraja exprimarea verbală corectă, fluentă
coerentă expresivă și stimularea creației verbale.
Povestirile copiilor după un plan dat (imagini)
• Imaginile trebuie să sugereze actiunea ce trebuie să fie dezvoltată, să prezinte eroii
principali și să ghideze gândirea și imaginația copiilor spre descrierea unor fapte
sau întâmplări; (povestiri după ilustrații)
Cerințele planului sub formă de imagini:
• valorificarea integrală a imaginilor, elementelor date;
• înțelegerea și interpretarea conținutului tematic în succesiunea dată;
• încadrarea totală a povestirii copiilor în tema și conținutul ilustrațiilor;
• expunerea celor percepute sub formă de narațiune;
Acest gen de activități pune bazele gândirii creatoare și a creativității verbale,
stimulând capacitatea de exprimare verbală sub aspectul flexibilității, fluiditățiiși
originalității.
Povestirile copiilor după un plan verbal
• Planul verbal trebuie să conțină:
- Personajele, timpul și locul desfășurării;
- Întâmplarea;
- Urmările întâmplării;
Acest gen de activități se desfășoară la grupa mare, educatoarea poate interveni cu
sugestii pentru a da sens faptelor povestite, dacă copilul are nevoie de sprijin,
scopul activității este stimularea creativității și a limbajului povestitorului.
• Structura acestor activități :
Anunțarea temei;
Expunerea model a povestirii de către educatoare;
Compunerea unei povestiri asemănătoare de către copii;
Evaluarea;
Povestirile copiilor după o temă dată
• Tema dată este sugerată de:
-un tablou;
-o jucărie;
-un proverb dat;
Copiii crează o narațiune valorificând:
- propria experiență
- realizând conexiuni cu fapte și întâmplări din basme sau povești

• Educatoarea va oferi sprijin în cazul în care copiii nu au cursuivitate sau logică în

ceea ce povestesc;
Exemplu- Povestire cu început dat
„A fost odată ca niciodată, departe de aici, o împărăție minunată unde domnea Regina
Toamnă. Era o ființă frumoasă și blândă, cu păr arămiu și ochii ca două boabe de struguri. Regatul
ei era păzit de o mulțime de fenomene: Vântul, Ploaia, Bruma, cei doi frați Tunetul și Fulgerul, și
mulți alții. Într-o dimineață ca oricare alta, Vântul și Ploaia au ieșit la joacă. Când fugea Vântul
după Ploaie, în întregul regat zburau frunzele, când Ploaia o lua la fugă toți oamenii se
adăposteau în case. Atunci, Bruma, s-a hotărât să intre și ea în jocul lor și…”
Crearea povestirii de către copii presupune un efort de creație din partea acestora și o orientare
atentă a lor din partea educatoarei prin întrebări ajutătoare, referitoare la acțiunile personajelor,
anticiparea următoarelor acțiuni, finalul poveștii.
Este necesar să se respecte momentele subiectului, formulele de început, mediane și de sfârșit
ale narațiunilor. Este indicat să se stabilească un titlu sugestiv pentru întreaga povestire, ținând
cont de personajele principale, acțiunea lor și locul unde se petrece aceasta.
Se urmărește exprimarea corectă, expresivă, folosirea cuvintelor noi, etc.
Se fac aprecieri individuale și colective;