Câinele şi căţelul 

de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Specie narativa - Fabula este o operă epică în versuri sau în proză, având ca personaje animale,
plante, lucruri, prin care se satirizează, în scop moralizator, deprinderi, atitudini, defecte
omenești.
În structura unei fabule se disting:
- Povestirea propriu-zisă;
- Morala (învățătura) care exprimă pe scurt atitudinea autorului față de aspectele
prezentate.
- Fabula conține un număr mic de personaje, alese din lumea animalelor, care, prin
intermediul personificării folosite de poet, vorbesc gândesc și se comportă ca oamenii.
- Samson reprezintă un om care dovedește o falsă modestie, preocupat să critice mândria
celor care se laudă cu originea lor nobilă. El devine violent și vorbește pe un ton
disprețuitor cu Samurache, un personaj naiv, care se încrede ușor în cuvinte neprobate
prin fapte. Dezvăluindu-și adevăratul caracter, Samson este tipul ipocritului
(fățarnicului), vorbele sale nu corespund faptelor.
- Opera se prezintă sub forma unei mici scenete, unde evoluează câteva personaje, în care
modul de expunere dominant este dialogul, care se împletește cu narațiunea.
- Autorul critică defecte omenești, fapte și atitudini (minciună, ipocrizie, naivitate,
mândrie). Această operă are un caracter educativ, moralizator, cultivând respectul pentru
modestie, cinste, dreptate.
- În concluzie, opera literară care întrunește trăsăturile enumerate mai sus este o fabulă.

Tema

Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu satirizeaza dorinta celor care vor sa panvina
prin orice mijioace, sa ajunga puternici prin ipocrizie, aroganta si amenintari. Autorul pune în
discutie prin intemnediul personajelor sale, întruchipate de animale personificate, principiul
egalitatii între semeni.

Titlul

Titlul subliniaza confruntarea în planul ideilor dintre cele doua personaje, câinele si catelul. Ele
se afla în antiteza si reprezinta niste tipuri umane generale, pe care le putem întalni si astazi si
totdeauna. Câinele este un simbol pentru omul nesincer, al carui tel ascuns în spatele unor vorbe
frumoase, dar ipocrite, este sa parvina, sa ajunga în randurile celor puternici. Catelul
întruchipeaza pe omul naiv, care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor
nesincere.
Universul operei

Fabula începe cu vorbele arogante ale dulaului Samson care îsi exprima indignarea fat 646i84g a
de pretentia celor mai puternici, precum lupii, ca "pretuiesc ceva" prin originea lor nobila. El
considera ca acest aspect este o întamplare si apreciaza cu falsa modestie: "si eu poate sunt nobil,
dar s-o arat nu-mi place". În felul acesta, el critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat
el.

În sprijinul afirmatiilor sale, aduce exemplul tarilor civilizate în care exista egalitate. Cum
societatea este în schimbare ("lumea se ciopleste"), asteapta ca progresul sa se manifeste si in
societatea noastra unde, din pacate, exista multa aroganta din partea celor puternici: "Numai pe
noi mandria nu ne mai paraseste". Pentru a fi cat mai convingator în ceea ce sustine, el aduce în
discutie propriul sau exemplu. El afirma cu tarie si cu falsa modestie ca îi face placere cand este
considerat un om obisnuit si fiecare i se adreseaza cat mai simplu: "fiestecine stie / C-o am de
bucurie / Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta, / Caine sadea îmi zice, iar nu Domnia
voastra".

În acest moment intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva
precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare Samson, dulau de
curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje
prezente: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un animal puternic, dar tacut, care nu
intervine în discursul celuilalt. Samson este definit drept "dulau de curte", mai putin puternic
decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le
sustine.
Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele promitatoare
ale lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor", într-un elan de fraternitate. El "S-
apropie îndata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / «Gandirea voastra, zise, îmi pare
minunata, / si simtimentui vostru îl cinstesc, fratii mei.»"

Încantat de ideile expuse de Samson, el îsi arata admiratia fafa de mai puternicii ograzii,
tratandu-i de la egal la egal, ca pe niste frati. Afirmatia lui Samurache starneste mânia lui
Samson, uimit de îndrazneala bietului catel. Pe un ton jignitor, îi raspunde amenintandu-l cu
bataia: "Noi, fratii tai, potaie! / 0 sa-fi dam o bataie / Care s-o pomenesti." El restabileste
diferenta de rang si putere dintre ei, coplesindu-l pe Samurache cu jigniri pentru lipsa de respect
pe care le-o aratase: "Cunosti tu cine suntem, si ti se cade tie, / Lichea nerusinata, astfel sa ne
vorbesti?" incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispref, dulaul
explicandu-i cu aroganta adevaratul sens al cuvintelor sale: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc
mandria si ca uresc pe lei, / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Morala este simpla: dulaul
dorea egalitate cu cei mai puternici decat el, iar în fata celor slabi dorea sa mentina diferenta de
pozitie sociala, ca o certificare a puterii sale.
Moduli de expunere

Naratiunea este realizata prin succesiunea de secvente care tin de întamplarea petrecuta,
transpusa în lumea animalelor. a personajelor. Modul în care acestea vorbesc, tonul si atitudinea
lor reflecta în chip expresiv felul în care gandesc si sentimentele lor. Replicile vii dinamizeaza
naratiunea transpunand întamplarea într-o mica sceneta, plina de viata si umor.

Descrierea este utilizata putin, în cateva notatii legate de caracterizarea personajelor,

surprinzand plastic gesturi si atitudini: Samson, "dulau de curte", "latra foarte tare"; Samurache
"sedea la o parte / Ca simplu privitor".

Personajele
Samson simbolizeaza dorinta de parvenire vadita în discursul nesincer prin care cauta sa-i
impresioneze pe ascultatorii sai. Minciuna îl ajuta sa-si sustina ideile si pozitia pe care o doreste
egala cu a celor mari, cei de rang boieresc. Afisand o falsa modestie, el cauta sa atraga multimea
de partea sa, iar prin tonul sforaitor, bazat pe argumente de ordin social-politic ("lumea se
ciopleste", "În tari civilizate / Este egalitate"), el vrea sa-i convinga pe cei simpli, care nu cunosc
bine situatia si pot fi usor manevrati si pacaliti de falsii politicieni. El sustine egalitatea între
semeni, ceea ce se dovedeste a fi, în final, o minciuna.

Samurache este cel care cade prada primul ipocriziei si falsitatii lui Samson. Naiv si încrezator,
el este atras de cuvintele promitatoare ale dulaului "care latra foarte tare". Credulitatea sa va fi
sanctionata cu asprime chiar de Samson, care îi precizeaza pe un ton jignitor ("potaie", "lichea
nerusinata") si plin de amenintari ("O sa-ti dam o bataie / Care s-o pomenesti") care este
adevaralul sens al cuvintelor sale: "Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". El îi arata astfel ca îi
dispretuieste pe cei mai slabi decat el, pe care vrea sa-i mentina în starea lor de supunere fafa de
cei puternici. Cand Samurache îsi arata sentimentele de admiratie si fraternitate fata de puternicul
Samson, este repede pus la punct pentru îndrazneala lui de acela care doreste egalitatea cu cei
"de neam mare". Samurache, al carui nume sugereaza un om slab si naiv, greseste numai în
masura în care crede promisiunile mincinoase ale lui Samson si nu asteapta sa vada faptele
acestuia, care sa-i probeze cuvintele.

Al treilea personaj este "un bou oarecare", un personaj neutru, care nu intervine în discutie. El
este un simplu martor al întamplarii. Prin puterea fizica pe care o are, el este considerat de
Samson ca facand parte din randul celor puternici, fiind un parvenit recent. El asculta cu
nepasare cuvintele lui Samson si faptul ca nu participa la discutie poate demonstra ca reprezinta
clasa nobililor, dar nu prin nastere, asa cum sunt vechii boieri: "lupii, ursii si leii", pe care
Samson îi dispretuieste. Faptul ca el nu sare nici în apararea lui Samurache poate confirma ca
este, în mod tacit, de partea lui Samson.
 Un critic observa cu justete:"«Samson, dulau de curte ce latra foarte tare», e un demagog,
asemenea atatora care voiau egalitatea celor mijiocii cu cei mari, dar în nici un caz cu cei mici.
Felul cum tipul se desprinde îndaratul animalului care-l simbolizeaza, felul cum boul se
identifica cu parvenitul, ori vulpea cu demagogul liberal creeaza un comicscenic."

Prozodia

Versurile cu o masura inegala poarta amprenta dialogului, transpun sentimentele pe care

le traiesc personajele: falsa modestie transmisa prin versuri ample, sforaitoare si accesul de
manie si uimirea redate prin versuri scurte.

Dialogul nu este segmentat prin strofe, pentru a fi cat mai natural. Rima este în general
împerecheata, poetui nerespectand-o totusi în jocul firesc al replicilor. Versurile care exprima
cuvintele lui Samurache au rima încrucisata. parca pentru a fi în discordanta cu spusele lui
Samson. Intreaga prozodie devine un mijioc care se adauga în nuantarea dialogului, în realizarea
unei libertati de expresie. Ritmul fabulei este neregulat, exprimand tonalitatea diferita a
dialogului, a sentimentelor protagonistilor.

Fabula

Aceasta poezie reprezinta o fabula, respectiv o creatie epica povestind o întamplare prin
intermediul unor personaje animaliere. Creatia satirizeaza ipocrizia si parvenitismul, cu scopul
de a le îndrepta. Structura atesta existenta fabulei, poezia avand doua parti: întamplarea si morala
sau învatatura, existenta la sfârsit si separata de prima parte printr-un spatiu. Aceasta creatie,
bazata pe dialog, are caracterul unei mici scenete. Alegoria reprezinta procedeui prin care ghicim
ca oamenii se ascund în spatele mastilor de animale pentru a critica idei si sentimente: falsitatea,
minciuna, vorbele goale fara acoperire In fapte, naivitatea etc. Personificarea ramane figura de
stil centrala prin care se realizeaza acest transfer dinspre lumea animalelor spre lumea oamenilor,
cu toate defectele care exista aid si pe care fabula ni le dezvaluie pentru a ne atrage atentia si a le
îndrepta.