Fabula

Cainele si catelul
de Gr. Alexandrescu

Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Specie a genului epic, fabula este o naratiune alegorica, in versuri sau in proza, in care
sciitorul critica defecte omenesti, cu ajutorul animalelor, al pasarilor, si din care se desprinde
morala, cu un caracter educativ si moralizator.

Aceste trasaturi sunt ilustrate si in opera literara „Cainele si catelul” de Gr. Alexandrescu.
 Fiind o oprera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele, prin intermediul
actiunii si al personajelor.Astfel, naratorul povesteste o intamplare care are o structura
dramatica, deoarece firul narativ se desprinde din dialogul personajelor.

Ca in orice fabula, numarul personajelor este redus.

In aceasta opera literara,personajele sunt: dulaul Samson, catelul Samurache si „un bou
oarecare”.

Samson sustine in mod ipocrit ideea egalitatii intre animale, dezaprobandu-le pe cele care se
lauda cu oroginea lor nobila. El se arata a fi adeptul progresului si a egalitatii, fiind receptiv la
schimbarile petrecute in tarile civilizate.

Incantat de atitudinea si cuvintele lui Samson, catelul Samurache i seadreseaza cu

apelativul: „fratii mei”:

„Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,

Si sentimentul vostru il cinstesc, fratii mei...”

Dulaul isi schimba, insa, brusc tonul si atitudinea, amenintandu-l cu bataia pe indraznetul
catel, care nu a observat diferenta de rang dintre cei doi, egalitatea fiind posibila doar intre cei
puternici, dupa opinia lui Samson:

„Noi, fratii tai, potaie!

O sa-ti dam o bataie

Care s-o pomenesti.”

Violenta limbajului contrasteaza cu afirmatiile discursului initial. Dulaul isi exprima cu

claritate, adevaratas opinie:

„Ca voi egalitate, dar nu pentru catei”

Concluzia acestei dispute este cuprinsa in versurile finale, careconstituie morala fabulei:

„Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem”

Astfel, autorul surprinde contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para unii oameni,
din dorinta de a patrunde intr-o lume la care doar aspira.

Procedeul artistic de baza este personificarea.

Personajele alegorice, specifice acestui tip de naratiune, reprezinta caractere umane,

anumite tipologii. Astfel, dulaul Samson il simbolizeaza pe omul ipocrit, demagog, dornic sa
parvina in ierarhia sociala.

Prin rezonantele mitice ale numelui, „Samson” il intruchipeaza pe omul puternic.

 In antiteza cu dulaul Samson, catelul Samurache il reprezinta pe omul naiv, credul, care nu
are puterea sa inteleaga adevaratele intentii ale celui care apeleaza la minciuna si la falsa
modestie, pentru a parveni.

Cel de-al treilea personaj, „un bou oarecare”, il reprezinta pe omul care a reusitsa parvina,
de aceea, nu intervine in disputa dintre cei doi.

Atitudinea critica a scriitorului dezvaluie caracterul satiric si moralizator al fabulei. El

satirizeaza indirect ipocrizia, demagogia, intoleranta, mandria nejustificata si ne invata sa
judecam oamenii dupa fapte si nu dupa vorbe.

Personajele se individualizeaza prin dialog, ca mod de expunere, alaturi de naratiune.

Autorul foloseste neologisme: „egalitate”, „civilizate”,dar si cuvinte, expresii din limba

vorbita: „lichea”, „potaie”, constructii interogative si exclamative: „si ce-ti pasa?”, „noi, fratii
tai!”.

In ceea ce priveste prozodia, fabula in versuri nu respecta regulile stricte de versificatie; nu

respecta un anumit tip de strofa, versurile sunt, fie lungi, fie scurte, rima este diversa, aceste
elemente servind intentiilor naratorului de a-si sustine ideea poeticasi mesajul poeziei.

Avand aceste trasaturi, opera literara „Cainele si catelulu” este una dintre cele mai frumoase
fabule din creatia lui Grigore Alexandrescu.