Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte ale Educatiei

Specializare: pedagogie, anul II, semestrul I
Filiala: Ramnicu Valcea

Personajele din fabule

Conf. univ. dr.:

Mariana Andrei

Studenta:
Deaconu Maria Alexandra

Anul: 2010

1
 CUPRINS

►Fabula-Introducere

►Definitii fabula

►Clasificari ale fabulei

►Personajul leu in fabule

►Bibliografie

2
“Fabula e mai istorica decat un fapt
pentru ca faptul ne spune despre un
om, pe cand fabula spune despre un
milion de oameni”.

3
 Fabula-Introducere
Indragind animalele, copiii indragesc si fabulele, adica
poezii cu un continut satiric si alegoric, in care actiunea este pusa
pe seama animalelor, plantelor sau obiectelor.
In cultura omenirii, fabula apare in epocile de oprimare a
adevarului, dar, impunandu-se ca specie poetica, se cultiva si
astazi, pentru demascarea alegorica a unor defecte omenesti.
Caracterul educativ al fabulei a fost dezvaluit inca din
antichitate. In “Prolog” la cartea intai de “Fabule”, Fedru arata : ‘
Esop aceste teme ne a adus / Iar eu in versuri iambice le am pus. /
Ce merit are cartea ?...Vrea sa-ndrepte / Prin ras si prin povesti
intelepte. ‘’ Caracterul moralizator constituie atributul esential al
fabulei.
Initiatorul fabulei este considerat Esop care, alaturi de
latinul Fedru, au creat adevarate modele ale speciei. Dezvoltarea
fabulei ca gen literar culmineaza in perioada clasicismului francez
prin opera lui La Fontaine, considerat creatorul fabulei moderne in
versuri. In literatura noastra, fabula este cultivata de Alecu Donici,
Grigore Alexandrescu, Gh. Asachi, Anton Pann, T udor Arghezi,
Aurel Baranga etc.
In cuprinsul ei, fabula poate avea o morala si o povestire
alegorica, o povestire alegorica si o morala sau numai o povestire
alegorica1, care este atat de ilustrativa incat nu mai e necesara
morala.
Ca gen clasic, fabula a fost adoptata in literatura tuturor
tarilor, temele si motivele ramanand in esenta aceleasi. Din cauza
ca toti marii fabulisti au inceput prin a le prelua de la autorii de
fabule care I au precedat, se poate spune ca originalitatea in fabula
nu consta in ineditul temelor si motivelor, ci in modul de realizare,
in maiestria fabulistului de plasticizare a temei si de adaptare a ei
la realitatile sociale respective.
1
Alegorie(<fr.allegorie, lat.,gr.allegoria-a vb altfel), figura de stil alcatuita dintr o insiruire de metafore,
sensul literar substituindu –se altuia,ascuns.

4
 La orice fabula se intalneste o prima parte narativa alegorica,
in care sunt relatate intamplarile, dar, naratiunii, ca mod de
expunere predominant, i se adauga si dialogul, care imprima o
anumita vioiciune si naturalete intregii actiuni. Totodata, acest mod
de expunere, precum si unele scurte secvente descriptive au
menirea de a evidentia trasaturile specifice ale personajelor.
Acest fapt - reliefarea insusirilor personajelor - este esential
in fabula intrucat autorul isi propune sa critice anumite defecte
omenesti intruchipate de personaje. Astfel se realizeaza si o
altatrasatura a fabulei - caracterul ei satiric si moralizator - caci
scriitori urmaresc ca, printr-o atitudine critica, sa indrepte anumite
trasaturi de caracter negative, sa transmita unele invataminte.
Asa se explica faptul ca fabula contine si o a doua parte, mult
mai redusa decat cea narativa, numita morala, care este asezata, de
obicei, la sfarsit si contine o cocluzie formulata concis si clar.
Uneori, morala poate lipsi din fabula, dar in aceasta situatie, ea se
desprinde cu usurinta din naratiune. Cele doua parti ale fabulei -
naratiunea alegorica si morala - se afla intr-o stransa legatura, caci
morala, pe care se pune accentul, este o concluzie a intregului
discurs, iar naratiunea este vesmantul care o pune in relief.
Claritatea moralei depinde, in foarte mare masura, de claritatea
firului epic, de maestria cu care autorul stie sa intruchipeze prin
personajele sale anumite tipuri umane.Animalele, pasarile,
plantele, obiectele din fabula ( intr-un cuvant - personajele fabulei)
reprezinta o anumita trasatura de caracter in deplina concordanta
cu conceptia pe care fabulistul o are despre fiecare dintre ele.
Astfel, trasatura reprezentata de iepure este teama, cea prezentata
de vulpe este siretenia ; lupul este lacom, leul este puternic si
abuziv, la fel ca elefantul, boul este prostanac, dar si arogant etc.

Definitii -fabula

5
 FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei
în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării
animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri,
deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ♦
Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext.
minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.  
La inceput, fabula insemna povestire scurta, alegorica, in
proza sau in versuri, prin care sunt satirizate anumite forme de
comportament sau trasaturi caractereologice, cu o finalitate morala
explicita sau implicita.
Dupa definitia cea mai larga, fabula este un poem alegoric
care se incheie cu un precept de ordin moral. Definitia nu este
multimitoare ,deoarece nu orice alegorie poate fi considerata o
fabula. De aceea Lessing o propune pe urmatoarea in prefata
propriilor lui fabule: “Daca proiectam o pozitie morala generala pe
un caz deosebit, daca ii acordam acestui caz deosebit credit si
compunem pe baza lui o poveste in care propozitia morala se
recunoaste, atunci compunerea se numeste o fabula”2
Definitia lui La Fontaine: “Fabula este o mica povestire care
sub valul fictiunii ascunde un adevar de ordin moral si in care
animalele sunt de obicei personajele. Apologul este compus din
doua parti, dintre care una poate fi numita corpul, alta sufletul;
corpul este povestirea; sufletul, adevarul moral”3.

Clasificari ale fabulei :

Inca din antichitate s-a incercat o clasificare a fabulei dupa
mai multe criterii astfel:
o In functie de personaje:
 verosimile – cu personaje umane
2
Titlul studiului lui Lessing este Uber Bild, Dichtung und Fabel, Consideratii asemanatoare face si Herder.
3
La Fontaine, “Fables”.

6
  neversosimile – cu zei si animale
 amestecate
o Dupa natura eroilor si dupa derularea actiunii
 rationale – cand intamplarea este posibila
 morale – cand intamplarea este posibila in
anumite imprejurari
 amestecate
o Dupa felul naratiunii
 satirice ca ale lui Heliade Radulescu
 apologice ca ale lui Asachi
 anecdotice ca ale lui Krilov
Din punct de vedere al finalitatii
 politice – “Toporul si padurea” de Grigore
Alexandrescu
 sociale – “Cainele si catelul” de Grigore
Alexandrescu

Personajul leu in fabule

Simbolul leului ia multiple forme in decursul istoriei

fabulei. In oglindirea societatii impartite in clase, leul reprezinta pe
conducator, pe monarh, pe seful statului.

7
 In fabulele lui Alexandrescu, accentul cade nu pe trasaturile
conventionale ale animalului descris, ci pe amanunte caracteristice
pentru tipul simbolizat.
Fin observator al realităţilor sociale, Alexandrescu
satirizează în fabule cele mai variate defecte omeneşti, apelând la
comicul de situaţie şi comicul de caracter.
Procedeele leului lui Alexandrescu sunt fatis despotice, el
nu-si marturiseste pacatele si refuza de la inceput sacrificiul.
Leul din fabula ”Dreptatea leului” de Grigore
Alexandrescu are toate prerogativele despotului feudal. El este
sigur de sine, isi striga raspicat privilegile, stiind ca nimeni nu-i
poate cere socoteala. Satira tipului de domnitor de la sfarsitul
secolului al-XX-lea, punand accentul tot pe caracterul nedrept al
regalitatii, devine si mai zeflemitoare subliniind si meschinaria, si
viclenia regelui, demascandu-l si ca individ.

Leul, de multă vreme, rîdicase oştire,

Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dînşii o veche prigonire,
Şi gîlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să ştie
Cui mai mult se cuvine
Să ţie pentru sine
Un petec de cîmpie

Şi un colţ de pădure, de tot nensemnător,

Ce despărţea ţinutul şi staturile lor
Acum sînge mult curse, şi multe luni trecură,
Făr-a se putea şti
Cine va birui.

8
 Leul vorbeste, se misca si actioneaza ca un domnitor netinut
in frau de legi. Leul si supusii lui, tigrii, ursii, sunt puternicii
vremii care, ca sa-si atinga scopurile si sa-si satisfaca orgoliile
sacrifica fara ezitare pe omul de rand, sincer si cinstit, care nu are
pentru ei nici un fel de importanta.
Leul lui George Toparceanu din fabula:”Leul deghizat” este
lipsit de calitati personale, ridicol, las, sub orice nivel moral. De
aceea, cand supusii din  ‘Leul deghizat’ il descopera pe domnitor
sub blana magarului in care acesta se imbracase pentru a vedea
cum merg treburile in tara, ei ii spun:

- O, măria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semănai aşa de tare
C-un măgar adevărat!...

Cu toate diferentele, legate de epocile istorice, in care s-au

nascut fabulele amintite mai sus, in trecut acest simbol intruchipa
in figura leului pe domnitor, reprezentantul de frunte al nedreptatii.
In “Leul la vanat” de Alecu Donici, regele animalelor
simbolizeaza pe monarhul despotic si lacom, care incearca prin
orice mijloace sa ia cat mai mult pentru sine.
Leul, lupul, vulpea şi câinele odat’,
Ca nişte buni vecini, s-au fost alcătuit,
Cu toţii întrunit,
Să umble la vânat:

Şi ce vor căpăta să-mpartă măsurat.

Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi
Un cerb frumos au prins,
Şi adunând pe toţi ai săi,
Spre jertfă l-au întins.
— Acuma e treaba mea, băieţi,

9
 Le zise leul lor.
Voi trebui numai să vedeţi
Cum eu împart uşor.
Şi despicând îndat’ pe cerb în patru părţi,
Au zis: “Aceste sunt frăţeştile bucăţi.
Şi iată: cea întâi e partea mea de frate;
A doua, pe drept ca unui leu se cade;
Ş-acea a treia tot mie se cuvine,
Precum voi ştiţi prea bine.
Iar de a patra, oricare s-ar atinge,
Pe loc îl voi învinge.”

In fabula “Leul si iepurele” de Alecu Donici, acelasi simbol,

leul, sugereaza marinimia atotputernicului fata de cei slabi si
neputinciosi.
Un leu c-un iepure prieteni s-au făcut.
Eu văd că vă miraţi
Şi nici e de crezut;
Dar când îţi sta să căutaţi
La adunările lumeşti,

Apoi mai grele lucruri îţi crede nefireşti.

Aşa, odată au pornit
Ei împreună la plimbare,
Şi iepurele au stârnit
Această întrebare:
— Prietene iubit!

In “Leul si magarul ” de Vasile Militaru, leul nu mai

reprezinta puterea. El este detronat din “regele animalelor”
ajungand sa fie o “sluga umila” la un magar. Ajuns la batranete,
leul isi pierde din calitati, insa demnitatea de rege si “mare
Ghinarar” ramane, preferand sa moare de foame decat sa fie sluga.

10
Un leu care pe vremuri fusese Imparat,
Insa pe care soarta apoi l-a detronat,
Intrase, -pe cat spune un mar cronicar, -
In slujba la magar.

Facand aceasta leul nevolnic si batran,

Crezuse ca magarul, ilustrul sau stapan,
Va tine socoteala, in vremi cine-a fost leul
Si-o sa-i respecte eul, -
Cu-atat mai mult ca ‘n vremea can leul sta pe Tron,
Magarul ii fusese Curtean iubit, coconï

E drept ca dinspre partea mancarii, n’avea grai

Sa multumeasca, leul: traia, ma rog, ca ‘n rai,
Caci, la magar acasa, - nu mai le ‘nsir pe-anume,
Dar se gaseau toto felul de bunatati din lume
Si dintre toate astea, nimic nu sta sub chee,
Ba liber era leul, banchete chiar sa dee,
Dar.. uite, vezi, in toate pe lume e un “dar”
Si leul, nu odata plangea un plans amar,
Caci urechiatul nostru, parca ‘ntr’adins, mereu,
Cand ii era pe lume mai drag bietului leu,
Ii poruncea, cu vorbe rostite plin si rar,
Cu ifos de magar:

Ba sa-i aduca ceasca de mazagran cu pai,

Ba vant sa-i faca ‘ntr’una c’un mare evantai,
Ba ii cerea, - si leul simtea nespusa greata, -
Sa-l spele pe picioare in orice dimineata-i.

11
A suferit sarmanul de leu o luna ‘ntreaga,
Dar intr’o zi cu soare,
Pe cand magarul nostru era la vanatoare, -
Isi stranse ‘ntr’o desaga
Avutul bietului leu
Si, parasind belsugul, s’a dus cu Dumnezeu.

Esind insa pe poarta, l-a intrebat un caine:

- Cum, leule, se poate sa fugi tu de-asa paine?!
Ce vei manca, sarmane, cu ‘ncepere de maine?

- Hei, mai Grivei, -raspunse oftind, fugarul meu, -

Cand te-ai trezit pe lume asa cum sunt eu,
Leu, -
Fost Imparat pe vremuri si mare Ghinarar, -
Perferi un trai amar,
Preferi sa mori de foame sau sa manaci frunzar,
Dar sluga umilita nu poti fi la magar !

In aceasta fabula, leul imbraca “haina umilului”, care traieste

cu impresia ca el va fi respectat pentru ceea ce a fost, nu pentru
ceea ce este in prezent. El este insa profund dezamagit de magar si
prefera sa plece si sa duca “un trai amar”.
In concluzie, prin reliefarea insusirilor personajului, fabulistii
contureaza anumite defecte omenesti cu scopul de ale indrepta.

Bibliografie
12
1. Mariana Andrei, “Introducere in literatura
pentru copii”, Editura Tiparg, 2010, pagina 81.

2. Alecu Donici, “Fabule”, Editura de stat pentru

literatura si arta.

3. Ghita Gheorghe, Fierascu C., “Dictionar de

terminologie poetica”, Editura Ion Creanga,
Bucuresti, 1974, editia a-2-a, pagina 209.

4. Iordanescu Carmen, “Sa dezlegam tainele

textelor literare”, Editura Carminis, Pitesti,
pagina 96-99.

13