Apolodor este un pinguin de la circ, care cântă la cor.

Este ”grăsuț, curat,

atrăgător”, îmbrăcat într-un frac strălucitor.
Într-una din zile îl apucă tristețea și dorul după frații lui din Labrador,
iar motanul Tiț vrea să-l împace: ” – Prietene, aș da/ Mustața și codița mea, Aș da
un litru de caimac,/Aș da orice, să te împac.” Toate celelalte nimale vor să-l
împace: ariciul îi dă ace, ursul mure, iar iepurele salată și fructe dulci.
Tristețea însă nu îi trece. Impresionat, dirijorul Domisolfa spune că cel
mai bine ar fi ca Apolodor să plece totuși spre Labrador.
Încep, așadar, aventurile sale de călătorie. Zboară cu avionul, apoi cu
parașuta, dar ajunge forțat la Capul Nord., ”cu parașuta spartă/ Fără busolă, fără
hartă./”
Este luat pe pescadorul Meteor, iar apolodor îi distrează pe toți cu vocea
lui. În portul Behring este nevoit să coboare. Străbate Alaska și află că, de fapt,
a fost născut din întâmplare în labrador, deoarece acolo nu se află picior de
pinguin. Află că familia lui este pe gheața Golfului Terror.
Ajunge pe țărmul african unde îl deranjează căldura și este foarte obosit. O
găsește aici pe sora cămilei Suzi care a fost foarte bună cu el la circ, ca o mamă.
Impresionată, cămila se ofră să-l conducă spre Sud. Trece prin deșertul Sahara, se
oprește într-o oază unde își mai revine puțin.
Rătăcește un an prin continentul african, lucrează ca hamal, cărând ”stafide
și năut”, iar apoi vânează în Mozambic.
Se spune apoi că a fost poet în Tibet, fachir în India, că a deschis un concert la
Bangladesh.
Devine milionar pe o insulă în pacific unde găsește un geamantan cu
patruzeci de diamante. Avea cinci cofetării, mânca numai bunătăți, dar după un an
ăl ajunge din nou dorul de frații lui.