A fost odată un cizmar nu foarte priceput, care de-acuma cam îmbătrânise.

Într-o
seară, se simţi atât de obosit, încât se hotărî să meargă la culcare, cu toate că
avea de terminat o pereche de ghete pentru a doua zi.
Dimineaţa, când tocmai se pregătea să se apuce de lucru, băgă de seamă că
ghetele fuseseră, cum-necum, terminate peste noapte! Şi oricât le cercetă, nu reuşi
să le găsească nici măcar o împunsătură dată pe-alături, de parcă ar fi fost ieşite
din mâna unui meşter iscusit. Munci toată ziua, iar seara îşi pregăti uneltele
pentru a doua zi, când ar fi urmat să înceapă lucrul la o altă pereche de ghete,
pentru o clientă bogată. În dimineaţa următoare, se cruci văzând ghetele noi-nouţe
aşteptându-l cuminţi pe masa lui de lucru!
Clienta cea bogată se arătă tare mulţumită de încălţări şi îi zise:
— Ai dat dovadă de mare măiestrie! Pentru asta, am să-ţi plătesc pe ele de două
ori mai mult decât ne-am înţeles acum o săptămână!
Fericit, cizmarul îşi pregăti uneltele pentru a doua zi, când urma să se apuce
de cea de-a treia pereche de ghete. Iar povestea se repetă noapte de noapte! De
fiecare dată, dimineaţa, cizmarul găsea pe masa de lucru câte o pereche de ghete,
minunat meşteşugită. Aşa se face că izbuti să-şi vândă încălţările din ce în ce mai
scump şi, în scurtă vreme, reuşi să pună şi ceva bani de-o parte. Într-una din
seri, bătrânul îi povesti nevestei sale despre minunile ce i se întâmplaseră până
atunci.
— Ce-ar fi să stăm de veghe în noaptea asta, să vedem cine e atât de inimos, de
ne dă un asemenea ajutor? îi mai spuse el.
Zis şi făcut! Aşa văzură cum, la miezul nopţii, doi spiriduşi se furişară în
atelier, se puseră cu nădejde pe lucru şi, în scurt timp, terminară perechea de
ghete. Deşi afară era vreme rea, de iarnă, nevasta cizmarului observă că spiriduşii
erau îmbrăcaţi cam subţire. Chiar a doua zi, femeia se apucă şi îi cusu fiecăruia
câte o cămăşuţă, o vestuţă şi un pantalonaş. Le rândui apoi pe masa de lucru, lângă
ghetuţele noi-nouţe, făcute pe măsura lor. Pe la miezul nopţii sosiră spiriduşii
şi, găsind hăinuţele, le îmbrăcară numaidecât. Apoi se încălţară şi dănţuiră
fericiţi până când făcură... ţuşti, pe uşă afară!
Şi, din noaptea aceea, nici că s-au mai arătat pe-acolo. Ducându-i-se vestea de
meseriaş iscusit, cizmarului începu să-i meargă din plin şi avu parte numai de
noroc şi fericire, alături de soaţa lui.