CENUŞĂREASA

De Frații Grim

 Participante: Baciu Anca, Dima Andra, Ioviță Carmen, Pavel Denisa,

Puşcaşu Gabriela
 Clasa: a 9-a P
 Liceul „Andrei Mureşanu” Braşov
A fost odata un om bogat, care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si
ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit.
Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. Mama vitrega nu putea suferi
harurile acestei tinere copile, ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Fata era
pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. Spala vase, freca podelele din
camerele doamnei si domnisoarelor, dormea in pod, pe un brat de paie, in timp
ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu paturi moi si oglinzi in care se
vedeau din cap pana in picioare. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea
sa se planga tatalui ei, care stia de frica nevestei.
Cand termina treaba, se cuibarea in cenusa, intr-un colt al vetrei, si din aceasta
pricina o poreclisera "Cenusareasa". Cu toate hainele sale ponisite,
Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei, in ciuda vesmintelor lor
bogate.
La scurt timp, a murit si tatal preafrumoasei fete. Acum, nu se mai putea plange
nimanui, ci trebuia sa indure totul.
Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite
toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei, vestite prin
frumusetea lor. Acestea erau foarte incantate si nu isi mai incapeau in piele de
mandrie, la fel ca mama lor. Pentru a pune paie pe foc, au incercat sa o faca pe
Cenusareasa sa se simta prost ca ea nu a fost invitata si au reusit.
In seara balului, imediat ce surorile vitrege si mama acestora au plecat spre
balul mult asteptat, Cenusareasa a fugit in gradina si, asezandu-se pe o piatra
rece, a inceput sa planga.
Incet-incet, Cenusareasa isi dadu seama ca nu mai sta pe o piatra rece, ci in
poala calda si confortabila a cuiva! Isi ridica privirea si vazu doi ochi blanzi si o
fata zambitoare! Era Zana cea Buna, care venise sa o ajute la ananghie!
-Hai vino, copila! Gata cu plansul! Nu te poti duce asa la bal! Iti trebuie trasura
si cai....
Zana incepu sa cante o melodie care a luat forma unei vraji:
Dovleac, in trasura te vei preschimba!
Soricei, in cai albi intr-o clipita va veti transforma!
Maior si Bruno, ca vizitiu si paj ajutor ii veti da!
Totul era de neimaginat! Insa, Zana, uitandu-se la Cenusareasa, s-a cutremurat
usor:
-Copila mea! Dar nu te poti duce la bal imbracata asa!
Rapid, Zana isi roti bagheta asupra fetei, iar zdrantele ce o invaluiau s-au
transformat intr-o rochie de bal usoara ca un voal si stralucitoare ca un
diamant. In picioare, avea pantofi micuti de cristal.
-Oh, multumesc, draga mea Zana! Visul meu mi se indeplineste! Suspina ea.
-Tine minte, copila! La ultima bataie a clopotelui de la miezul noptii, vraja se va
risipi, iar totul va deveni la normal! Fii cu bagare de seama!
-Desigur, Zana Buna! Inteleg!
Si cu asta, Cenusareasa se urca in trasura si pleaca spre bal.
La palat, printul deja facea cunostiinta cu o multime de fete. Cand le veni
randul celor doua surori, acestea au facut orice cu putinta pentru a-i atrage
atentia si interesul. Insa, printre toate fetele si rochiile de bal, printul zari o
tanara stralucitoare, uitand de tot dintr-o singura privire.
Fara sa ezite, printul porni spre Cenusareasa, ignorandu-le pe celelalte
admiratoare ale sale. El a invitat-o la dans, iar aceasta accepta timida. Muzica
rasuna lin si toti cei din jur le admirau valsul celor doi.
Purtati de muzica, Cenusareasa pierdu notiunea timpului si isi dadu seama ca
este miezul noptii:
-Vai mie! Nu se poate asa ceva! Este miezul noptii! Trebuie sa plec!
Printul, neasteptandu-se la aceasta situatie, se panica:
-Nu, te rog! Nu pleca! Nici macar nu stiu cum te numesti!
Insa deja era prea tarziu! Cenusareasa a luat-o la goana spre trasura pentru a
nu se intampla ceea ce trebuia sa se intample. In toata aceasta invalmasala,
fata isi pierdu unul dintre pantofi, dar nu mai fu timp si pentru acesta, asa ca a
plecat.
Ajunsa inapoi acasa, era mai vesela ca nicodata.
-Multumesc, Zana Buna! Chiar daca a fost pentru o singura noapte, a fost
magic! Si iti multumesc si pentru cadoul lasat!
Se pare ca celalalt pantof nu disparuse deodata cu vraja.
A doua zi, la palat era mare agitatie. Trebuiau sa o gaseasca pe fata misterioasa
si asta cat mai repede deoarece printul se indragostise de ea, iar regelui ii era
mai mare dragul sa il vada asa. Au dat ordin ca toate domnisoarele sa probeze
pantoful de cristal, iar cea careia i se va potrivi, aceea va deveni mireasa
printului.
Bineinteles, aceasta veste a ajuns si la urechile mamei vitrege a Cenusaresei.
-Marele Duce va veni cu pantoful acelei fete, dar nu ne putem permite ca
acesta sa nu vi se potriveasca! Voi intelegeti? Pantoful acela trebuie sa fie bun
uneia dintre voi.
Cenusareasa, auzindu-le, s-a entuziasmat si a luat-o la goana spre camera ei.
-Eu sunt acea fata despre care se vorbeste! Trebuie sa ma pregatesc! Ducele va
fi aici in orice clipa!
Dar nu dura mult momentul de bucurie, caci mama vitrega isi dadu seama ce se
petrece, asa ca o incuie pe Cenusareasa, fara ca aceasta sa mai poata face ceva.
-Te rog! Nu imi poti face asta!
In zadar. Femeia plecase pentru a-l astepta pe print.
Soriceii, vazandu-si prietena trista, au incercat sa o ajute si au reusit. Dupa mult
efort, au luat cheia si i-au dus-o Cenusaresei.
Intre timp, ajunsese si mana dreapta a regelui si le-au rugat pe cele doua sa
probeze pantoful. Oricat ar fi incercat, picioarele lor imense nu ar fi intrat
nicidecum in minusculul pantof. Ducele se simti nevoit sa intrebe:
-Acestea sunt singurele domnisoare care traiesc in aceasta casa?
-Acestea sunt singurele, Maiestate! Spuse prefacuta femeia cea rea.
Insa, spre ghinionul ei, Cenusareasa cobori alergand scarile:
-Asteptati, as dori si eu sa probez acel pantof!
-Nu o bagati in seama! E doar menajera! Interveni mama, dar ducele se enerva.
-Stimata doamna, am ordin ca toate fetele din acest tinut sa probeze pantoful!
Spunand acestea, o pofti pe Cenusareasa sa ia loc si o ajuta sa incalte pantoful.
Ducele a sarit in sus de bucurie cand a vazut cele inamplate:
-Se potriveste! Chiar se potriveste! Am gasit mireasa printului!
Mama vitrega si cele doua fiice ale sale se inverzira de invidie, dar nimeni nu le
baga in seama. Era motiv de sarbatoare. Micii prieteni ai Cenusaresei se
bucurau nespus de mult ca au luat parte la aceasta intamplare cu totul magica.
Imediat, a avut loc nunta celor doi indragostiti. Una dintre cele mai frumoase
nunti la care au partcipat toti prietenii mirior. Dupa nunta, acestia au plecat in
luna de miere...
Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti!