PUIUL

de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti

povestirea

„Schiţele lui Brătescu-Voineşti au o desfăşurare de o economie prefectă, care face

ca prin mijloace aşa de simple să se capete efecte emoţionale atât de durabile”.
Afirmaţia lui George Călinescu este pe deplin ilustrată şi de naraţiunea „Puiul”, care
face parte din volumul „În lumea dreptăţii.
„Puiul” impresionează prin înduioşătoarea nefericire a unui puişor de prepeliţă
rănit la o aripă şi lăsat să moară singur, de gerul iernii, de către prepeliţa – mamă, care
nu-l mai poate lua în marea călătorie spre ţările calde.
Prepeliţa se întoarce din ţările calde, frântă de oboseală pentru că venea „tocmai
din Africa” şi, oprindu-se într-un lăstar, s-a odihnit câteva zile, apoi a început „să adune
beţigaşe, foi uscate, paie şi fire de fân” pentru a-şi construi un cuib trainic, pe un
muşuroi de pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile”. Cu dragoste maternă ea îşi
adăposti în cuib ouăle, mici ca nişte cofeturi” din care mai târziu ieşiră şapte pui ca
„şapte gogoşi de mătase”. Autorul pentru a-l face pe micul său cititor să înţeleagă aceste
lucruri, vine cu exemple cunoscute din universul domestic: „Ai văzut cum stă găina pe
ouă? Aşa sta şi ea…”. Prepeliţa îndură obositoarea grijă a clocitului ca să nu poată
pătrunde nici o „picătură de ploaie la ouă”.
Autorul descrie gingăşia puilor cu multă exactitate şi fineţe trădând astfel
dragostea sa pentru vlăstarele prepeliţei: erau „drăguţi”, „nu goi ca puii de vrabie,
îmbrăcaţi cu puf galben ca puii de găină, dar mici parcă erau şapte gogoşi de mătase”.
Gingăşia şi candoarea puilor transpare şi prin modul cum erau hrăniţi. O lăcustă sau o
furnică era fărâmiţată în bucăţele mici şi ei o mâncau cu cioculeţele lor: „pic! pic! pic!”.
Dragostea maternă constă şi în neobosita străduinţă a prepeliţei de a asigura
adăpost şi hrană puilor, capacitatea de a-i consola, de a-i supraveghea, de a le alina
suferinţele, dar mai ales pregătirea pentru viaţă, când puii vor ieşi de sub ocrotirea
aripilor ei.
Într-o zi puiul cel mare, neatent la chemarea mamei este prins în palmă de un
flăcău, un bătrân aflat în apropiere se milostiveşte şi pune o vorbă bună pentru pui,
acesta dându-i drumul: „Lasă-l jos, mă Mărine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că de-
abia e cât luleaua?”.
Atât prepeliţa cât şi puii ei vor trăi clipe de spaimă când, într-o după-amiază
călduroasă de august, un vânător cu câinele său îşi făcu apariaţia în miriştea pe care se
aflau ei, primejduindu-le viaţa. În timp ce prepeliţa îşi dădu seama că se află într-o
situaţie dificilă, puii stăteau şi asucltau speriaţi neînţelegând nimic din ce se petrece.
 Prepeliţa îşi făcu un plan de a deruta câinele şi vânătorul, îndepărtându-i astfel de
pui: „câteva clipe prepeliţa zboară ras cu pământul, la doi paşi de botul câinelui, care o
urmăreşte”.
În vremea aceasta puii erau înfricoşaţi, dar sfatul mamei era mai presus de orice.
Tot puiul cel maare, neascultător pentru a doua oară, este biruit de puternicul sentiment
şi zboară. Puiul a fost rănit de vânător la o aripă, iar consecinţele au fost dezastruoase.
Prepeliţa disperată îşi căută puiul şi-l găsi într-o stare jalnică în lăstar, dându-şi seama
de gravitatea accidentului. Ea îşi ascunse suferinţa silindu-se să nu plângă, dându-i
speranţe deşarte puiului în ceea ce priveşte „călătoria” cea mare.
Observăm luciditatea prepeliţei ce priveşte realitatea aşa cum este, nu făcându-şi
iluzii în privinţa ei.

 momentele subiectului, povestire

Bade Ioane… – de Tudor Arghezi

 comentariu literar
O oră din august – de Marin Preda
 lupta eroică a bateriei de tunari
 caracterizarea sublocotenentului Roşu
 rezumat
 semnificaţia titlului
 semnificaţia epilogului
 ex. 7/135
 caracterizarea sergentului Ionescu şi a caporalului Ana
 caracterizarea personajului colectiv
Neamul Şoimăreştilor – de Mihail Sadoveanu
 exerciţiul 12/104
 momentele subiectului
 rezumat
 caracterizarea lui Tudor Şoimaru
 antiteza Tudor Şoimaru – Stroie Orheianu
La vulturi! – de Gala Galaction
 exerciţiul 9/75
 plan dezvoltat
 şirul de întâmplări trăite de oamenii din Valea Ialomicioarei
 caracterizarea personajului colectiv
 semnificaţia titlului
 rezumat
 momentele subiectului
 caracterizarea lui moş Dănilă
 caracterizarea Agripinei
Amintiri din copilărie – de Ion Creangă
 oralitatea, umorul
 călătoria de la Humuleşti la Socola
 sursele umorului
  evocarea satului
 portretul Smarandei
 povestire
 oralitatea stilului
 caracterizarea Smarandei
Greuceanu – basm
 planul dezvoltat
 comentariu literar
Călin (file din poveste) – de Mihai Eminescu
 comentariu literar
 exerciţii
Sobieski şi românii – de Costache Negruzzi
 conţinutul povestirii, înlănţuirea momentelor subiectului
 caracterizarea personajelor
Domnu Trandafir – de Mihail Sadoveanu
 plan de idei
 portretul moral
Dan, căpitan de plai – de Vasile Alecsandri
 exerciţii
 momentele subiectului
 momentele subiectului, povestire
 caracterizarea personajelor
Limba noastră – de Alexe Mateevici
 comentariu literar
 exerciţii
Scrisoarea III – de Mihai Eminescu
 planul dezvoltat
 exerciţii
 comentariu literar (cu accent pe caracterizarea lui Mircea cel Bătrân în antiteză
cu Baiazid)
 descrierea luptei
Noi – de Nichita Stănescu
Vara – de George Coşbuc
 comentariu literar
Plugarii – de Octavian Goga
Paşa Hassan – de George Coşbuc
 comentariu literar
 exerciţii
Mioriţa – baladă populară