PUIUL - comentariu

Delicata si rascolitoare in acelasi timp, povestirea Puiul face parte din volumul in lumea dreptatii (1906), al unuia dintre eei mai importanti nuvelisti din istoria literaturii romane Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti nascut la 1 ianuarie 1868, in vechea cetate de scaun a Tarii Romanesti Tirgoviste, oras care mai daduse literaturii si pe alti scriitori : Ienachita Vacarescu, Vasile Cilova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu. Aplecat cu deosebire spre lauda si pretuirea duiosiei, a gingasiei si a tuturor frumusetilor si luminilor sufletului omenesc, de atitea, ori intunecate si prabusite pe nedrept, BratescuVoinesti si-a alaturat, cu sfioasa modestie, glasul tuturor fauritorilor de nestemate ale patrimoniului literar al poporului nostru, dovedind, in intreaga sa creatie, adunata si in alte volume ca : intuneric si lumina, Ratacire, Firimituri, Din pragul apusului, o mare capacitate de concentrare a materialului de viata, calitate despre care criticul literar Garabet Ibraileanu scria : Nu cunosc in literatura romaneasca... un stil mai concentrat, o mai mare zgircenie de cuvinte, o mai mare paza de cuvintele neesentiale, cuprinse deja in cuvintul unic, concentrativ... Sint convins ca in dosul acestui stil, as zice banal de simplu si de natural, se ascunde o munca infmiia de compozitie, de concentrare." p1n7613pl49mms Spiritul de observatie si de analiza, puterea de a crea tipuri bine determinate si de a descrie succint, dar sugestiv, mediile in care acestea se misca, stiinta de a construi situatii de un intens dramatism, arta desavirsita a compozitiei, rezultata din stapinirea materialului de viata si din folosirea cuvintului potrivit cu situatia sociala a personajului, cu starea sa sufleteasca si cu imprejurarile in care este surprins sint trasaturi ce trebuie tinute in seama ori de cite ori se vorbeste despre literatura lui Bratescu-Voinesti. Unele dintre aceste caracteristici sint prezente si in povestirea Puiul - o capodopera a literaturii romane " - cum o numeste tot G. Ibraileanu. Explicatia titlului : Folosind personificarea, ca principala modalitate artistica de constructie a acestei naratiuni, Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti asaza in fruntea impresionantei saie povestiri denumirea, generica, a personajului, al carui destin dramatic involbureaza amar secventele din ultima parte a discursului literar. Gingasia ce se naste din simpla pronuntare a cuvintului functioneaza, poate, inca, din aceasta prima clipa a contactului cu opera, ca un avertisment al inlacrimatului sfirsit. Genul : epic, opera povestind (narind), in proza, intr-o anumita ordine, o suita de intimplari din lumea pasarilor, orizont interferat, in mod firesc, cu eel al existentei umane (Puiul trimite astfel si la puiul de om). Specia literara : povestirea (naratiune care infatiseaza faptele din punctul de vedere al autorului martor parca la tot ceea ce se intimpla si implicat sufleteste in desfasurarea evenimentelor, incheiate tragic).Tema o constituie destinul unei vieti ce se prabuseste tocmai in momentul in care ar fi trebuit sa porneasca in. marele zbor cel al devenirii pe cont propriu catre o implinire normala si mult asteptata. Ideea : ca in orice fabula (pentru ca povestirea imbraca haina alegorica), trimiterea catre universul uman este marcata chiar din momentul startului, prin acea invocare-motou :

Sandi, sa asculti pe mamica!", pilda cu care acest text se infatiseaza cititorului. Asadar, autorul sugereaza, prin mijlocirea unui exemplu cum nu se poate mai convingator, o invatatura demna de luat in seama. . Compozitia sl subiectul (aflate in strinsa legatura). Povestirea, una dintre cele mai frumoase, mai emotionate din intreaga noastra literatura, incepe simplu, firesc : ,,intr-o primavara, o prepelita moarta de oboseala ca venea de departe, tocmai din Africa s-a lasat din zbor intr-un lan verde de griu, la marginea unui lastar"... Intram, prin aceasta formula (si prin cele doua precizari : prepelita vine din alte tari si se asaza intr-un teritoriu de viata noua), in expozitia subiectului, care. mai dezvoltata decit in mod obisnuit, va cuprinde o suita de fapte si de intimplari : ca orice gospodar" serios, prepelita isi cladeste, mai intii, casa cuibul, apoi, sapte zile de-a rindul a ouat... sapte oua mici ca niste cofeturi", pe care le cloceste, scoate pui sapte gogosi de matase", ii invata sa se hraneasca, sa zboare, sa traiasca, adica, intre altele, sa se fereasca de toate pericolele pe care viata le scoate in cale. Curgind lin, firul epic, dupa ce cunoaste un moment de involburare (generat de prinderea puiului celui mai mare de catre un tinar, care, la sfatul unuhom-in virsta, ii da drumul) ajunge la acel moment intriga discursului narativ care va aduce lumea povestirii intr-un alt registru de derulare si anume intr-unui grav, dureros. Ests momentul ranirii puiului, sinonim cu condamnarea lui la moarte (o autocondavmare, de fapt, nascuta din K neascultarea cuvintului mamei). Zbuciumul prepelitei, care isi daduse seama de nenorocire inca din clipa in care i-a vazut aripa rupta, ca si chinurile bietului pui sint prezentate in mod retinut, cu demnitate, dar cu atit mai rascolitor. Gradatia ascendenta a framintarii atinge punctul durerii maxime {punctul culminant) intr-o zi de toamna (timpul actiunii este, deci, din primavara pina toairi i urmata apoi de iarna. Prepelita striga: Nu ma lasati! Nu ma lasati!", ea zboara mai departe cu puii zdraveni pina ce se pierde in zarea despre miazazi". Deznodamintul fixeaza, cu aceeasi simplitate rascolitoare, ca intr-un tablou memorabil, sfirsitul unei vieti irosite dintr-un gest pripit si, mai ales, din incalcarea unei reguli : datoria, aproape sfinta, de a asculta de cei ce-ti vor numai binele. in degorul acela ca un giulgiu, o fiinta isi rememoreaza, inaintea clipei de trecere a ultimului hotar, ca pe niste vedenii", citeva, crimpeie" din scurta ei existenta : miriste.., un carimb de cizma, pe care

se urcase o furnica... aripa calda a mamei"... Apoi, aceasta fiinta puiul de prepelita cu aripa rupta se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune".

Personajele acestei povestiri sint selectate, pe de o parte, din lumea pasarilor si a animalelor, pe de alta din aceea a oamenilor. Atentia ne este retinuta de cele din prima categorie si indeosebi de imaginea prepelitei simbol ai mamei adevarate, cumulind toate atributele unui asemenea destin : harnicie, iubire, grija, chibzuiala, veghe indurerata la capatiiul celui bolnav, echilibru, spirit de sacrificiu, capacitate de decizie in momentele cruciale ale vietii. In ciuda faptului ca povestirea ne propune, prin titlu, alt erou", prepelita este personajul principal al acesteia ; puiul cel mare, construit parca potrivit unei traditii, care porneste din basme, este tipic (reprezentativ) pentru intruchiparea ideii de neascultare, gest care genereaza suferinta, incheiata (aici) cu moarte. Vinatorul, cei doi tarani batrinul si1 tinarul, ciinele sint doar imagini pe care se sprijina constructia si desfasurarea discursului narativ. Modalitatile de conturare a acestor imagini (a personajelor, inclusiv a prepelitei si a puiului erou") sint cele obisnuite : prezentarea directa realizata de scriitor, mai ales participarea la iniimplarile din desfasurarea naratiunii, notarea (facuta de autor) a unor gesturi, atitudini, a felului de comportare, sugerarea trairilor", reproducerea unor vorbe etc. Particularitati artistice Ceea ce caracterizeaza povestirea lui Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti sint, in primul rind, simplitatea si caldura relatarii. impletind naratiunea (dominanta ca modalitate de expunere literara) cu descrierea, care puncteaza ici-colo cadrul desfasurarii intimplarilor (mai ales la inceput si sfirsit) si cu dialogul (folosit in lumea ambelor categorii de personaje si avind, intre altele, misiunea de a colora discursul literar fie cu o tensiune in plus, fie de a dezvalui stari, trairi, de a proiecta drumul devenirii vietii ca pe un basm frumos etc), scriitorul-narator se implica in intreaga constructie literara asumindu-si, din cind in cind, rolul de a se adresa direct celor care parca il asculta : Ai vazut cum sta gaina pe oua ?" folossste el, la un moment dat, o interogatie retorica... sau : ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar" (inima puiului speriat, prins de flacaul acela, de Marin). Sint de observat, de asemenea, cele doua registre tonalitati ale povestirii : cel calm, linistit, luminos, care debuteaza, ca timp obiectiv al actiunii intr-o primavara"... si cel grav dramatic, care se declanseaza intr-o dupa-amiaza, pe la sfirsitul lui august" ; in acest moment, peste viata puiu~ lui se deseneaza crucea care va trebui purtata pe golgota ce duce spre sfirsitul inevitabil. Acest semn (al anuntarii mortii) este, poate, in mod nu intimplator, descoperit in momentul in care peste existenta, acelor fiinte (familia prepelitei) se lasa intunericul.