Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Au fost odată o vulpe şi un iepuraş. Vulpea avea o colibă scobită în gheaţă, iar iepuraşul o colibă din
coaja de tei. Vulpea îl tot sâcâia pe iepuraş:
- Coliba mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă. A mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă.
Dar a venit vara şi coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuraş:
- lepuraşule, lasă-mă să stau măcar în curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindcă m-ai sâcâit toată iarna!
Dar vulpea nu s-a lăsat şi, până la urmă, iepuraşul s-a înduplecat şi i-a dat drumul în curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepuraşule, lasă-mă să stau la tine în pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai m-ai sâcâit atâta toată iarna?
Dar vulpea s-a rugat atâta până când iepuraşul a lăsat-o să stea în pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:
- Dă-mi drumul în coliba ta, iepuraşule!
- Nu vreau şi pace! prea mult m-ai sâcâit!
Dar vulpea nu s-a lasat şi, până la urmă, iepuraşul a lăsat-o să intre în colibă. Vulpea s-a aşezat pe laviţă,
iar iepuraşul pe cuptor.
A patra zi, vulpea iar începe.
- lepuraşule dragă, lasă-mă să stau lângă tine, pe cuptor.
- Nu, nu te las, fiindcă m-ai sâcâit atâta.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepuraşului până n-a lăsat-o să vină pe cuptor, lângă el.
A mai trecut o zi-două şi vulpea s-a apucat să gonească iepuraşul din colibă.
- Ieşi afară, urechiatule, n-am poftă să mai locuiesc cu tine!
Şi, până la urmă, l-a dat afară. Plânge iepuraşul şi se jeleşte şi îşi stergea şiroaiele de lacrimi cu lăbuţa
-Cum să nu plâng, dragii mei? Am avut o colibă din coajă de tei, iar vulpea una de gheaţă. Primavara,
coliba vulpii s-a topit.Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba mea şi acum uite că m-a gonit.
Vulpea se bâlbâie:
- Îmi pun şuba.
S-a speriat vulpea din cale-afară, a coborat de pe cuptor şi a luat-o la sănătoasa. Iar iepuraşul şi
cocoşul s-au mutat împreună şi au dus-o împărăteşte,
POVESTIREA
Povestirea este o metodă de învăţământ ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învăţământul
preşcolar şi care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau descriere prin
intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp, fenomene
ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaşte altfel
Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot
ajuta la anumite generalizări. Faptele, întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu
profunde semnificaţii, iar limbajul expresiv să contribuie la trezirea de emoţii, sentimente, să le dezvolte
imaginaţia, creativitatea
Prin ascultarea poveştilor, şi mai ales prin reproducerea lor, copiii au prilejul să cunoască unele expresii
ale limbii literare, îmbogăţindu-şi lexicul şi căpătând posibilităţi de exprimare mai nuanţată şi mai
colorată.
DESCRIEREA
Descrierea urmăreşte evidenţierea părţilor componente sau caracteristicilor unui obiect sau fenomen,
de cele mai multe ori în prezenţa obiectului descris.
Oferă posibilitatea