Material realizat de profesor Cristina Ungureanu

Grădiniţa cu Program Prelungit ”Sfânta Marina”

Câmpulung-Muscel
 Au fost odată o vulpe şi un iepuraş. Vulpea avea o colibă scobită în gheaţă, iar
iepuraşul o colibă din coaja de tei. Vulpea îl tot sâcâia pe iepuraş:
- Coliba mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă. A mea e luminoasă, iar a ta e întunecoasă!
 Dar a venit vara şi coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de iepuraş:
- lepuraşule, lasă-mă să stau măcar în curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindcă m-ai sâcâit toată iarna!
Dar vulpea nu s-a lăsat şi, până la urmă, iepuraşul s-a înduplecat şi i-a dat drumul în curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepuraşule, lasă-mă să stau la tine în pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai m-ai sâcâit atâta toată iarna?
Dar vulpea s-a rugat atâta până când iepuraşul a lăsat-o să stea în pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:
- Dă-mi drumul în coliba ta, iepuraşule!
- Nu vreau şi pace! prea mult m-ai sâcâit!
Dar vulpea nu s-a lasat şi, până la urmă, iepuraşul a lăsat-o să intre în colibă. Vulpea s-
a aşezat pe laviţă, iar iepuraşul pe cuptor.
A patra zi, vulpea iar începe.
- lepuraşule dragă, lasă-mă să stau lângă tine, pe cuptor.
- Nu, nu te las, fiindcă m-ai sâcâit atâta.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepuraşului până n-a lăsat-o să vină pe cuptor, lângă el.
A mai trecut o zi-două şi vulpea s-a apucat să gonească iepuraşul din colibă.
- Ieşi afară, urechiatule, n-am poftă să mai locuiesc cu tine!
Şi, până la urmă, l-a dat afară. Plânge iepuraşul şi se jeleşte şi îşi stergea
şiroaiele de lacrimi cu lăbuţa.
 Nişte câini, care treceau pe acolo, îl
zăresc şi-l întreabă:
- Hau, hau, hau. De ce plângi, iepuraşule?
-Cum să nu plâng, dragii mei? Am avut o
colibă din coajă de tei, iar vulpea una de
gheaţă. Primavara, coliba vulpii s-a
topit.Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în
coliba mea şi acum uite că m-a gonit.
Nu mai plânge, iepuraşule, că o scoatem
noi.
- Mi-e că n-o puteţi!
- Ba o să vezi şi tu! Câinii s-au apropiat de
colibă:
- Hau, hau, hau! Ieşi afară, vulpe vicleană!
Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor:
- Când m-oi înfuria
Şi m-oi arăta
Fărâme va fac
Şi vă viu de hac!
Câinii s-au speriat şi au fugit. Iepuraşul
plânge iarăşi cu lacrimi amare.
 Pe lângă el trece un lup:
- De ce plângi, iepuraşule?
-Cum să nu plâng, lupule? Am avut o
colibă din coajă de tei, iar vulpea una de
gheaţă. Primavara, coliba vulpii s-a topit.
Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în
coliba mea şi acum uite că m-a dat afară.
- Nu mai plânge, iepuraşule, - zice lupul
- că mă duc îndată s-o gonesc.
- N-o s-o poţi goni. Au încercat şi câinii
s-o gonească, dar n-au izbutit. Nici tu n-o
poţi goni.
- Ba da, ai să vezi, am s-o gonesc.
A sosit lupul în faţa colibei şi a început să
urle furios:
- Uuuu, uuuu... Ieşi afară, vulpe vicleană!
Dar vulpea i-a răspuns de pe cuptor:
- Când m-oi înfuria
Şi m-oi arăta
Fărâme va fac
Şi vă viu de hac!
Lupul s-a speriat şi a fugit. Iar iepuraşul
plânge şi tot plânge.
 lată că vine un urs bătrân.
- De ce plângi, iepuraşule?
-Cum să nu plâng, cumetre urs? Am avut o
colibă din coajă de tei, iar vulpea una de
gheaţă. Primavara, coliba vulpii s-a topit,
vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în
coliba mea şi acum uite că m-a gonit.
- Nu mai plânge, iepuraşule, - spune ursul -
că o gonesc eu acuşi.
- Ba n-o s-o goneşti. Au încercat şi câinii,
şi lupul şi n-au putut s-o gonească. Nici tu
n-o să poţi.
- Ba o sa pot.
Şi a pornit ursul spre coliba mormăind:
- Morrr... morrr... Ieşi afară, vulpe
vicleană! Dar vulpea i-a răspuns de pe
cuptor:
- Când m-oi înfuria
Şi m-oi arăta
Fărâme va fac
Şi vă viu de hac!
S-a speriat cumătrul Urs şi a şters-o prin
pădure. Iepuraşul iar plânge şi se căieşte.
 Trece un cocoş pe drum, cu o coasă pe
spate.
- Cu-cu-rigu! Iepuraşule, de ce plângi tu?
- Cum să nu plâng, cocoşule? Am avut o
colibă din coajă de tei, iar vulpea una de
gheaţă. Primavara, coliba vulpii s-a topit,
vulpea s-a rugat atunci s-o primesc în coliba
mea şi acum uite că m-a gonit.
- Nu mai plânge, iepuraşule, că-ţi scot vulpea
din casă.
- Ba n-o să izbuteşti. Au încercat şi câinii, şi
lupul, şi ursul şi n-au putut s-o gonească, nici
tu n-o să poţi face nimic.
- Lasă pe mine!
A pornit cocoşul spre colibă:
- Cucurigu!
Sunt cocoş cu pinten roş.
Pe umăr ţin coasă,
Vulpea ticăloasă,
S-o gonesc din casă!
Vulpea aude şi o cam sfecleşte.
- Iaca mă îmbrac... zice ea. Dar cocoşul nu se
lasă:
- Cucurigu!
Sunt cocoş cu pinten roş.
Pe umăr ţin coasă,
Vulpea ticăloasă,
S-o gonesc din casă!
Vulpea se bâlbâie:
- Îmi pun şuba.
Cocoşul cânta a treia oară:
- Cucurigu!
Sunt cocoş cu pinten roş.
Pe umăr ţin coasă,
Vulpea ticăloasă,
S-o gonesc din casă!
S-a speriat vulpea din cale-afară, a
coborat de pe cuptor şi a luat-o la
sănătoasa. Iar iepuraşul şi cocoşul s-au
mutat împreună şi au dus-o împărăteşte,
şi dacă n-au murit, mai trăiesc şi astăzi.
Completeză propoziţiile următoare:
Vulpea avea o casă .......................................
Casa iepuraşului era din..........................
Când s-a văzut în casa iepuraşului........
Pe iepuraş au încercat să îl ajute............
Cocoşul i-a spus vulpii...........................
În cele din urmă vulpea...........................

-Încercuieşte cu roşu personajele negative

(rele).
-Ce poţi să spui despre ele?
-Încercuieşte cu albastru personajele
pozitive (bune).
-Ce poţi să spui despre ele?
-Desenează o inimioară în dreptul personajului
cu care ai dori să semeni.
1.Numără personajele prezente în poveste. Scrie în cercuri cifrele care lipsesc. (3 puncte)
2.Colorează tot atâtea pătrate câte arată cifrele de sub casele celor două personaje. (4 puncte)
3.Rezolvă exerciţiile. (2 puncte)
Spune cum s-a simţit iepuraşul atunci când i-a fost luată căsuţa şi când a văzut că nimeni nu îl poate ajuta?
Ce a simţit când cocoşul l-a ajutat să îşi recapete locuinţa?
Redă prin desen expresia feţei iepuraşului aflat în cele două situaţii (tristă/veselă)
Alege un iepuraş şi colorează-l.
Numeşte formele geometrice.
Decupează-le.
Lipeşte-le pe pagina alăturată, pentru a avea şi vulpea o casă.
 Vulpea şi iepurele
-joc-

Copiii stau în cerc, iar unul dintre ei, care este ales să reprezinte “vulpea”, se aşează în mijlocul cercului.
“Vulpea” trece pe la toţi copiii aflaţi în cerc, îi atinge pe umăr, pe rând, în timp ce spune următoarele versuri:
“Eu sunt vulpea roşcovana,
Iepure, păzeşte-ţi blana!
Am fugit eu după tine,
Dar şi tu goneşti prea bine.
Mi-ai scăpat odată-n drum,
Teafăr n-ai să scapi acum!”
Copilul la care se termină versurile, odată cu pronunţarea ultimului cuvânt, devine “iepure”, el fuge, iar
“vulpea” caută să îl prindă. “Iepurele” poate să fugă în cerc şi în afara cercului. El caută să intre în cerc pe
unde “vulpea” nu se aşteaptă, evitând să fie prins, şi să se aşeze pe locul de unde a plecat.
Jocul se termină atunci când “vulpea” prinde “iepurele”.
Regulile jocului:
-”iepurele” are voie să fugă în cerc şi în afara lui;
-”vulpea” are voie să îl prindă numai în cerc nu şi în afara lui.
-dacă “iepurele” a reuşit să ajungă la locul lui, fără să fie prins, va alege un alt copil care să fie “iepure”.

Jocul se poate simplifica astfel: “vulpea” fuge spre stânga, “iepurele”- spre dreapta.

(Oprescu A., Andrei R., Erfulescu E., Culegere de jocuri pentru copii , Piteşti, 1980, pag. 38-39)
 Aflaţi că:

Iepurii sunt împărţiţi în două mari categorii: iepurii de casă şi cei de câmp.
Ca specie, aceste animale sunt mamifere nocturne, cu urechile lungi din
familia Leporidae, ordinul Lagomorpha.
Iepurii de casă pot atinge 0,5 m în lungime şi până la 6 km în greutate. Durata medie de viaţă este de şapte
ani. Aceştia se bucură de un simţ al văzului foarte dezvoltat, ochii lor mari permiţându-le să vadă în orice
direcţie. Şi incisivii sunt foarte dezvoltaţi - aspect specific rozătoarelor.
Ca particularitate a speciei, iepurii au buza superioaraă despicată pe linia mediană. Membrele posterioare şi
labele acestora sunt mai dezvoltate în musculatură decat cele superioare. Deşi dispune de gheare, iepurele nu se
poate folosi de acestea pentru a se agăţa de suprafeţe.
Există o varietate de rase clasificate, în principal, după greutate.
Iepurii de casă sunt foarte fricoşi şi uşor de stresat, astfel că zgomotele sau mişcările bruşte, ori prezenţa
altui animal îi pot inhiba şi îi pot determina să se manifeste violent. În ceea ce privesşe reproducerea, femela
poate naşte de câteva ori pe ani şi până la 10 pui la o singură naştere, iar perioada de gestaţie este de numai 30 de
zile. Puii se nasc fără păr, dar în 20 de zile corpul lor se acoperă cu blană, iar după 10 zile deschid şi ochii.
Spre deosebire de iepurii de casă, cei de câmp au o perioada de gestaţie mai
mare cu 10 zile. Corpul lor are cam aceeaşi lungime şi greutate ca a rudelor sale
mai domestice. Culoarea blănii lor diferă în concordanţă cu anotimpul.
Hrana constă în legume, cereale şi chiar scoarţă de copaci, pe timp de iarnă.
(www.cultura-generala.com)

www.anidescoala.ro
 text: “Coliba iepuraşului”- poveste populară rusească, culeasă de Octavian Capiţa -
Material ajutător pentru aplicarea programei grădiniţelor de copii” vol.I, pag.401-405
prelucrare şi adaptare imagini: Cristina Ungureanu