CUPRINSUL VOLUMULUI I

Prefaţă (3)

CAP.1 LEGI ŞI TEOREME DE BAZĂ. MATERIALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCŢIA MAŞINILOR

ELECTRICE (5)
1.1 Stabilirea sensului liniilor câmpului magnetic (5)
1.2 Câmpul magnetic la suprafaţa de separaţie dintre două medii. (5)
1.3 Legea fluxului magnetic. (6)
1.4 Legea circuitului magnetic aplicată la o maşină electrică. (7)
1.5 Legea inducţiei electromagnetice în cadrul maşinilor electrice. (9)
1.6 Teoremele densităţii de volum a forţei în câmp magnetic şi electric. (10)
1.7 Teorema energiei magnetice şi a forţelor generalizate în câmp magnetic. (11)
1.8 Materiale utilizate în construcţia transformatoarelor şi maşinilor electrice. (12)
1.8.1 Materiale active (12)
1.8.2 Materiale izolante (14)
1.8.3 Alte materiale (15)
1.9 Aplicaţii şi probleme (15)

CAP.2 ELEMENTE DE TEORIE GENERALĂ A CONVENSIEI ELECTROMAGNETICE A

ENERGIEI (21)
2.1 Clasificarea maşinilor şi transformatoarelor electrice. (21)
2.1 Tipurile constructive de bază ale maşinii electrice (22)
2.3 Legile de bază ale conversiei electromecanice a energiei. (24)
2.4 Maşina electrică - convertor electromecanic al energiei. (27)
2.5 Câmpurile magnetice ale transformatoarelor şi maşinilor electrice. (30)
2.5.1 Câmp magnetic unipolar. (30)
2.5.2 Câmp magnetic heteropolar. (30)
2.5.3 Câmp magnetic alternativ. (31)
2.5.4 Câmp magnetic heteropolar alternativ (31)
2.5.5 Câmp magnetic învârtitor. (32)
2.5.6 Câmp magnetic învârtitor eliptic. (36)
2.6 Forţele magnetomotoare şi unele fluxuri magnetice din maşina electronică. (36)
2.7 Înfăşurările maşinilor electrice. (40)
2.7.1 Înfăşurări într-un strat (41)
2.7.2 Înfăşurări în două straturi. (43)
2.8 T.e.m. induse în înfăşurările maşinilor electrice (45)
2.9 Forţele electromotoare (fmm) ale înfăşurărilor. (52)
2.10 Cuplul electromagnetic al maşinilor electrice. (57)
2.11 Ecuaţiile convertorului electromecanic de energie. (60)
2.12 Spectrul infinit al armonicelor câmpului din întrefierul maşinilor electrice. (66)
2,13 Parametrii principali, pierderile şi randamentul maşinilor electrice. (67)
2.14 Încălzirea şi răcirea maşinilor electrice. (72)
2.14.1 Generalităţi (72)
2.14.2 Transmisia căldurii. (73)
2.14.2 Procesele tranzitorii termice ale maşinilor electrice. (75)
2.14.3 Asupra duratei de serviciu a izolaţie. (78)
2.15 Elementele de sinteză a maşinilor electrice. (89)
2.16 Exemple şi probleme pentru capitolul 2. (80)

CAP.3. TRANSFORMATOARE ELECTRI (85)

3.1 Definiţii şi noţiuni generale privind transformatoarele electrice. (85)
3.2 Construcţia transformatorului electric. (86)
3.3 Principiul de funcţionare al transformatorului electric. (96)
3.4 Determinarea unor inductivităţi la transformatorului electric. (98)
3.5 Teoria fizică a transformatorului monofazat. (102)
3.5.1 Ecuaţiile tensiunilor şi curenţilor. (102)
3.5.2 Ecuaţiile fazoriale de funcţionale, schema echivalentă şi diagrama fazorială. (103)
3.6 Transferul energiei electromagnetice în cadrul transformatoarelor electrice. (106)
3.7 Teoria tehnică a transformatorului monofazat. (108)
3.7.1 Introducerea în teoria tehnică a transformatorului. (108)
3.7.2 Ecuaţiile analitice şi fazoriale ale transformatorului fără pierderi în fier. (109)
3.7.3 Raportarea unor mărimi ale transformatorului monofazat. (111)
3.7.4 Considerarea saturaţiei magnetice a fenomenelor histerezis şi a pierderilor în fier la
transformatorul monofazat. (113)
3.7.5 Simplificarea schemei echivalente a transformatorului monofazat. Diagrama Kapp. (116)
3.8 Funcţionarea în regim staţionar a transformatorului monofazat. (117)
3.8.1 Funcţionarea în gol a transformatorului monofazat. (118)
3.8.2 Triunghiul de scurtcircuit la transformatorul monofazat (118)
3.8.3 Bilanţul puterilor la transformatorul monofazat (119)
3.8.4 Caracteristicile transformatorului monofazat (120)
3.9 Transformatoare electrice trifazate (125)
3.9.1 Principiul de funcţionare al transformatoarelor trifazate (125)
3.9.2. Conexiunile, grupele de conexiuni şi raportul de transformare la transformatoare
trifazate (129)
3.9.3 Funcţionarea în paralel a transformatoarelor electrice (133)
3.9.4 Sarcina nesimetrică la transformatoare electrice trifazate (137)
3.10 Procese tranzitorii la transformatoare (140)
3.10.1 Conectarea în gol a transformatorului (141)
3.10.2 Scurtcircuitul brusc la bornele secundare ale transformatorului (143)
3.10.3 Supratensiuni la transformare (146)
3.10.4 Protecţiile transformatoarelor la supratensiuni (150)
3.11 Transformatoare electrice speciale (151)
3.11.1 Transformatoare de măsură (151)
3.11.2 Autotransformatorul (153)
3.11.3 Transformatoare de sudură (155)
3.11.4 Alte tipuri de transformatoare speciale (158)
3.11.5 Montajul în V al transformatoarelor de măsură (159)
3.12 Aplicaţii şi probleme pentru capitolul 3 (161)
Tabelul 3.1 (190)
Tabelul 3.2 (191)
Tabelul 3.3 (192)
Bibliografia (193)
Cuprinsul volumului I (194)
 CUPRINSUL VOLUMULUI II

Prefaţa la volumul II (5)

CAP. 4. MAŞINA ASINCRONĂ (7)

4.1. Generalităţi privind maşina asincronă (7)
4.2. Construcţia maşinii asincrone (9)
4.3. Principiul de funcţionare al motorului asincron (12)
4.4. Conversia energiei prin maşina asincronă (14)
4.5. Diagrama fazorială la maşina asincronă (16)
4.6. Schemele echivalente ale maşinii asincrone (19)
4.7. Bilanţul puterilor la maşina asincronă (22)
4.8. Transferul energiei electromagnetice la maşina asincronă (23)
4.9. Momentul cuplului electromagnetic al maşinii asincrone (24)
4.10. Influenţa armonicilor superioare ale câmpului asupra momentului cuplului electromagnetic al
maşinii asincrone (29)
4.11. Influenţa curenţilor turbionari asupra momentului maşinii asincrone (31)
4.12. Considerarea depeendenţelor neliniare ale unor parametri asupra regimurilor statice ale maşinii
asincrone (32)
4.13. Diagrama cercului la maşina asincronă (34)
4.13.1. Principiile construirii diagramei cercului (34)
4.13.2. Determinarea puterilor şi pierderilor cu diagrama cercului (37)
4.13.3. Determinarea factorului de putere, randamentului, alunecării şi a capacităţii de supraîn-
cărcare (39)
4.13.4. Construcţia diagramei cercului după datele experimentale (41)
4.13.5. Diagrama exactă a cercului (43)
4.13.6. Exactitatea diagramei cercului (43)
4.14. Procese tranzitorii la maşina asincronă (44)
4.15. Funcţionarea maşinii asincrone în regimuri nesimetrice sau dezechilibrate (46)
4.15.1. Funcţionarea maşinii asincrone în regim nesimetric şi nesinusoidal (46)
4.15.2. Funcţionarea maşinii asincrone în regim dezechilibrat (49)
4.16. Regimurile de generator şi de frână ale maşinii asincrone (50)
4.17. Unele utilizări speciale ale maşinii asincrone (53)
4.17.1. Dubla alimentare a maşinii asincrone (53)
4.17.2. Arbori electrici (55)
4.17.3. Modificator de frecvenţă (60)
4.17.4. Bobina reglabilă (61)
4.17.5. Regulatorul de fază (61)
4.17.6. Regulatorul de inducţie (62)
4.18. Maşini asincrone speciale (63)
4.18.1. Motoare asincrone cu bare înalte şi cu dublă colivie (63)
4.18.2. Motorul asincron monofazat (65)
4.18.3. Motorul asincron monofazat cu spira în scurtcircuit (69)
4.18.4. Elemente introductive privind maşina de c.a. cu colector (69)
4.18.5. Motorul monofazat de c.a. cu colector (71)
4.18.6. Selsinele (73)
4.18.7. Motorul asincron liniar (75)
4.19. Aplicţii şi probleme (75)

CAP.5. MAŞINA SINCRONĂ (97)

5.1. Generalităţi privind maşina sincronă (97)
5.2. Elementele constructive ale maşinii sincrone (98)
5.3. Maşina sincronă polifazată în regim permanent (101)
5.3.1. Ecuaţiile maşinii sincrone cu poli înecaţi (101)
5.3.2. Ecuaţiile maşinii sincrone cu poli aparenţi (104)
 96

5.3.3. Factorii de raportare ai solenaţiilor (109)

5.3.4. Puterea şi momentul cuplului electromagnetic la maşina sincronă (111)
5.3.5. Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone (115)
5.3.6. Conectarea în paralel a maşinii sincrone (121) iar curentul absorbit este
5.3.7. Încărcarea maşinii sincrone (125) 71,37 ⋅103
I= = 110, 7 A.
5.4. Maşina sincronă în regim nestaţionar (126) 3 ⋅ 219, 4
5.4.1. Ecuaţiile convertorului electromecanic sincron (126)
5.4.2. Ecuaţiile adimensionale ale convertorului electromecanic sincron (128)
5.4.3. Parametri operaţionali ai maşinii sincrone (131)
5.4.4. Schemele echivalente ale reactanţelor sincrone tranzitorii (133)
5.4.5. Scurtcircuitul brusc la maşina sincronă (134)
5.4.6. Pendulările maşinii sincrone (139)
5.4.6.1. Ecuaţia de mişcare (139)
5.4.6.2. Oscilaţii (pendulări) liber (141)
5.4.6.3. Oscilaţii (pendulări) forţate (143)
5.4.6.4. Pendulările puterii (145)
5.5. Funcţionarea stabilă a maşinii sincrone (147)
5.6. Regimurile nesimetrice ale maşinii sincrone (149)
5.6.1. Componentele simetrice aplicate maşinii sincrone (150)
5.6.2. Scurtcircuite nesimetrice la maşina sincronă (151)
5.7. Motorul sincron (154)
5.7.1.Pornirea motorului sincron (155)
5.7.2. Caracteristicile motorului sincron (158)
5.8. Compensatorul sincron (158)
5.9. Maşini speciale sincrone (159)
5.9.1. Motorul pas-cu-pas (159)
5.9.2. Tahogeneratoarele sincrone (160)
5.10. Probleme şi aplicţii (161)

CAP.6. MAŞINA DE CURENT CONTINUU (173)

6.1. Generalităti privind maşina de curent continii (173)
6.2. Elementele constructive ale maşinii de c.c. (174)
6.3. Principiul de funcţionare al maşinii de c.c. (182)
6.4. Înfăşurările maşinilor de c.c. (184)
6.4.1. Elementele de bază ale înfăşurărilor (184)
6.4.2. Poziţiile periilor şi căile de curent (187)
6.4.3. Steaua şi poligonul t.e.m. induse (191)
6.5. Relaţiile circuitelor magnetice ale maşinilor de c.c. (192)
6.6. Inducţia magnetică în întrefierul maşinii de c.c. (195)
6.7. T.e.m. indusă într-o secţie rotorică (196)
6.8. T.e.m. de la bornele maşinii (198)
6.9. Momentul cuplului electromagnetic la maşina de c.c. (200)
6.10. Reacţia indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.1. Prezentarea generală a reacţiei indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.2. Câmpul magnetic rezultant din maşina de c.c. aflată în sarcină (202)
6.10.3. Efectul decalării periilor la funcţionar în sarcină a maşinii de c.c. (204)
6.10.4. Unele efecte ale reacţie indusului şi compensarea lor (205)
6.11. Comutaţia la maşina de c.c. (208)
6.11.1. Elementele introductive privind comutaţia la maşina de c.c. (208)
6.11.2. Curentul prin secţia ce se comută (209)
6.11.3. Comutaţia la maşina de c.c. care are viteze mari de rotaţie (213)
6.11.4. Intensitate curentului electric sub periile unei maşini de c.c. (215)
6.11.5. Problemele îmbunătătirii comutaţiei la maşina de c.c. (216)
6.12. Pierderile şi randamentul maşinilor de c.c. (220)
6.13. Generatoare de c.c. (222)
6.13.1. Generatorul de c.c. cu excitaţia separată (222)
 95

6.13.2. Generatorul de c.c. cu excitaţia derivaţie (229)

6.13.3. Generatorul de c.c. cu excitaţia serie (234)
6.13.4. Generatorul de c.c. cu excitaţia compund (235)
3 ⋅ 219, 42 6.13.5. Funcţionarea în paralel a generatoarelor de c.c. (236)
K= = 3, 473; 6.14. Motoare de c.c. (237)
45 ⋅10 − 3 ⋅ 219, 42 / 42,3
3

6.14.1. Motorul de c.c. cu excitaţia derivaţie (238)

2,832 ( 3, 473 − 2 ⋅ 0, 0331)
B= = −40,567; 6.14.2.Motorul de c.c. cu excitaţia serie (243)
0, 0331 ⋅ 3, 222 ( 3, 473 − 0, 0331) − ( 2,91 ⋅ 3, 22 − 2,832 )
2
6.14.3. Motorul de c.c. cu excitaţia compund (244)
6.15. Regimurile dinamice la maşina de c.c. (245)
0, 0331( 3, 473 − 0, 0331) − 2,912
C= = 12, 421; 6.15.1. Regimurile dinamice la generatorele de c.c. (245)
0, 0331 ⋅ 3, 222 ( 3,373 − 0, 0331) − ( 2,91 ⋅ 3, 22 − 2,832 )
2
6.15.2. Regimurile dinamice la motoarele de c.c. (249)
6.16. Unele elemente de maşini de c.c. speciale (252)
(
S1,2 = 0,5 ⋅ 0, 0312 40,567 ± 40,567 2 − 4 ⋅12, 421 = ) 1, 256
0, 00963.
6.16.1. Maşina de c.c. cu câmp transversal (252)
6.16.2. Micromaşinile de c.c. (253)
6.16.3. Tahogeneratoarele de c.c. (254)
6.17. Probleme şi aplicaţii (255)
Cuprinsul volumului II (271)
Este evident că alunecarea în regimul menŃionat este s = 0,00963. De aici se pot continua calculele ca la punctul precedent:

219, 42 ( 0, 03122 + 0, 009632 ⋅ 3, 222 ) ⋅10 −3

Pcu1 = 3 ⋅ 0, 0331 = 1, 089 kW;
0, 009632 [0, 03312 ⋅ 3,332 + ( 2,91 ⋅ 3, 22 − 2,832 ) +
2

+2 ⋅ 0, 00963 ⋅ 0, 0312 ⋅ 0, 0331 ⋅ 2,832 + ( 0, 03312 + 2,912 ) 0, 03122

0, 0312 0, 009632 ⋅ 2,832
Pcu 2 = ⋅ 1, 089 = 0,394 kW;
0, 0331 0, 03122 + 0, 009632 ⋅ 3, 222

1 − 0, 00963
PM = 0,394 = 40,52 kW; P2 = 40,52 − 2, 224 = 38,3 kW;
0, 00963
P1 = 1, 089 + 3, 414 + 0,394 + 40,52 = 45, 4 kW;

38,3
η= = 0,843;
45, 4
2,91 − 2,83
Qσ s = 1, 089 = 2, 632 kVAr;
0, 0331
3, 22 − 2,83
Qσ r = 0,394 = 4,925 kVAr;
0, 0312

0, 03122 + 0, 009632 ( 3, 22 − 2,83)

2
2,83
Qµ = ⋅ 2, 632 = 47,508 kVAr
2,91 − 2,83 0, 03122 + 0, 009632 ⋅ 3, 222
Q1 = 2, 632 + 4,925 + 47,508 = 55, 06 kVAr;
45, 4
S = 45,42 + 55, 062 = 71,37 kVA; cos ϕ = = 0, 636,
71,37
 94

dar se poate defini gradul de încărcare în putere activă ca fiind raportul dintre puterea activă absorbită, la un regim de sarcină dat şi
PREFATA puterea nominală a motorului
P1
βp = (4.272)
Pn
respectiv gradul de încărcare în curent ca fiind raportul dintre curentul de sarcină al motorului şi cel nominal
I
βI = .
Prezentul curs de “CONVERTOARE ELECTROMECANICE”(care şi-a schimbat In
denumirea din „MAŞINI ElECTRICE”), se adresează în primul rând studenŃilor de la Problema 4.15 [9]. Un motor asincron ce acŃionează o pompă centrifugă pentru pomparea unor produse petroliere are
următoarele date nominale: Pn = 75 kW; Un = 380 V – conexiunea statorului în stea; sn = 0,02; Rs = 0,=331Ω; Xs = 2,91Ω; Rr’ =
secŃia de ELECTROMECANICĂ ingineri zi, adică inginerilor specialişti, dar anumite 0,0312Ω; Xr’ = 3,22Ω; Xµ = 2,83Ω; Rw = 42,3Ω; p = 6.
părŃi din el pot fi utilizate ca suport de curs şi pentru alte secŃii sau specializări. Se cere bilanŃul electromagnetic pentru motorul asincron în următoarele cazuri:
a) – motorul este încărcat la sarcina nominală:
Acest curs apare ca urmare firească a cursului de “MAŞINI ELECTRICE “ (în b) – motorul are gradul de încărcare βP = 0,6.
două volume editate în 1981, 1982 la IPG), predat în decursul anilor (circa 20 de ani) de Rezolvare a) Din relaŃiile (4.255) … (4.257) rezultă
către autor studenŃilor de la secŃia EMT subingineri zi şi seral, dar prezentul curs nu 219, 42 (0, 03122 + 0, 022 ⋅ 3, 222 ) ⋅10 −3
Pcu1n = 3 ⋅ 0, 0331 = 2, 673 kW;
0, 0222[0, 03312 ⋅ 3, 222 + ( 2,91 ⋅ 3, 22 − 2,832 ) ] +
2
apare ca o simplă extindere a celui deja menŃionat. El este total restructurat şi cu alt
nivel de prezentare luându-se în considerare “inginerul specialist de mâine”, care trebuie
+2 ⋅ 0, 02 ⋅ 0, 0331 ⋅ 0, 0312 ⋅ 2,832 + ( 0, 03312 + 2,912 ) 0, 08122
să posede o cât mai bună pregătire.
Prezentul curs posedă unele detalii, care nu trebuie predate obligatoriu “la tablă”, 0, 0312 0, 022 ⋅ 2,832
Pcu 2 n = ⋅ 2, 673 = 1,576 kW;
dar care sunt necesare, în multe cazuri, la proiectarea maşinilor electrice, după cum pot 0, 0331 0, 0312 2 + 0, 022 ⋅ 3, 222
fi utile pentru studenŃii cu o pregătire mai deosebită în vederea unei evoluŃii pozitive a 219, 42 −3
PFe = 3 10 = 3, 414 kW.
acestora în domeniul dat. De asemenea, disciplina nefiind dotată cu ore de seminar, s-a 42,3
considerat necesar introducerea unor probleme rezolvate, care să permită studentului o Pentru determinarea pierderilor mecanice şi de ventilaŃie se poate utiliza relaŃia (4.260) şi (4.261) – avem:
adaptare corespunzătoare la metodologiile specifice de calcul ingineresc. Deşi ambele 1 − 0, 02
PMn = 1,576 = 77, 224 kW; Pmv = 77, 224 − 75 = 2, 224 kW.
elemente menŃionate măresc numărul paginilor tipărite (într-o măsură oarecare), există 0, 02
Deci puterea activă va fi
totuşi credinŃa că ele pot fi utile şi că merită efortul încadrării lor într-un tot unitar.
P1n = 2, 673 + 3, 414 + 1,576 + 77, 224 = 84,89 kW,
Prezentul curs a fost gândit să fie redactat (pentru o mai uşoară consultare) în 2 iar randamentul nominal va fi
volume cum urmează: 75
-vol. I primele 3 capitole : cap. 1 –Legi şi teoreme de bazã η≅ = 0,88.
84,89
. Materiale folosite în teoria şi construcŃia maşinilor electrice; cap. 2 –Elemente de Pentru determinarea puterilor reactive la sarcina nominală se pot utiliza relaŃiile (4.265) … (4.268) – avem:
teoria generală a conversiei electromecanice a energiei; cap. 3 –Transformatoare 2,91 − 2,83
Qσ sn = ⋅ 2, 673 = 6, 46 kVAr;
electrice; 0, 0331
-vol.II: cap. 4 – Maşina asincronă; cap. 5 Maşina 3, 22 − 2,83
Qσ rn = 1,576 = 19, 70 kVAr;
sincronă; 6 –Maşina de curent continuu; 0, 0312
Din motive independente de autor, al treilea volum (care s-ar putea referi la 0, 03122 + 0, 022 ( 3, 22 − 2,83)
2
2,83
maşini electrice speciale şi chestuiuni speciale de maşini electrice) nu a fost redactat, Qµ n = ⋅ ⋅ 6, 46 = 46,16 kVAr
2,91 − 2,83 0, 0312 + 0, 02 2 ⋅ 3, 222
dar unele elemente de maşini de maşini electrice speciale au fost incluse (la această şi deci puterea reactivă totală absorbită va fi
reeditare) în capitolele maşinilor respective. Q1n = 6, 46 + 19, 7 + 46,16 = 72,32 kVAr.
La elaborarea acestor note de curs am avut numeroase discuŃii cu colegii de Cu relaŃiile (4.269) şi (4.270) se poate calcula puterea aparentă şi factorul de putere la sarcină nominală
catedră cărora le mulŃumesc în mod deosebit şi pe această cale. De asemenea, trebuie să Sn = 84,892 + 72,322 = 111,51 kVA; cos ϕ n =
84,89
= 0, 76.
mulŃumesc tot în mod deosebit unui grup de studenŃi ai secŃiei ELECTROMECANICĂ 111,51
– ingineri zi, care din noiembrie 2002 au participat cu mare sârguinŃă la o nouă reeditare În acest caz curentul absorbit este

(computerizată) a acestor note de curs (refăcute în mare măsură). 111,51 ⋅103

In = = 169, 4 A,
3 ⋅ 219, 4
ceea ce verifică faptul că la motoare asincrone alimentate la tensiunea de linie de 180 V curentul nominal este de circa 2 … 2,2
A/kW (2,2 × 75 = =165 A).
AUTORUL b) În cazul gradului de încărcare β P = 0, 6 puterea activă utilă va fi
P1 = 0, 6 ⋅ 75 = 45 kW.
Cu relaŃiile (4.252), (4.253) şi (4.250) se poate deduce alunecarea motorului la regimul de sarcină dat:
 93 4

Pr = 3Rr' I r' 2 - reprezintă pierderile prin efect Joule pe înfăşurarea rotorică a motorului
Rr' s 2 X µ2
Pcu 2 = ⋅ '2 Pcu1 . (4.257)
Rs Rr + s 2 X r' 2
În ceea ce priveşte pierderile mecanice şi prin ventilaŃie se poate proceda în mai multe feluri:
a)- la o funcŃionare în gol a motorului asincron (motorul deconectat de la maşina de lucru) se poate nota următoarea relaŃie
de bilanŃ a puterilor active
P10 = Pcu10 + PFe + Pcu 20 + Pmv , (4.258)
din care rezultă imediat
Pmv = P10 − ( Pcu10 + PFe + Pcu 20 ) , (4.259)
în care, la calculul pierderilor Pcu10, Pcu20 cu relaŃiile din (4.259) şi (4.257), se va lua în considerare curentul de mers în gol Is0,
respectiv alunecarea de mers în gol s0;
b)- la funcŃionarea în sarcină nominală se poate determina în primul rând puterea mecanică
PMn = Pcu 2 n (1 − s ) / sn (4.260)
din care apoi se determină imediat
Pmvn = PMn − Pn . (4.261)
Pentru un regim de sarcină oarecare se poate calcula puterea utilă din relaŃia
P2 = PM − Pmv = Pcu 2 (1 − s ) / s − Pmv (4.262)
(se admite că Pmv rămân constante în vedere că variaŃia vitezei motorului este mică pentru diverse sarcini ale acestuia).
Randamentul motorului se poate determina şi el imediat
P2
η= . (4.263)
P1
Pentru bilanŃul puterilor reactive se poate nota
Q1 = Qσ s + Qσ r + Qµ , (4.264)
în care avem:
a) - Qσ s = 3 X σ s I 2 - reprezintă puterea reactivă necesară acoperirii câmpului de dispersie statoric şi ea se poate calcula
cu relaŃia
U s2 ( X s − X µ ) ( Rr' 2 + s 2 X r' 2 )
Q= (4.265)
s 2 [ Rs2 X r' 2 + ( X s X r' − X µ2 ) ] + 2 sRs Rr' X 2 + ( Rs2 + X s2 ) Rr' 2
2

sau
Qσ s = ( X s − X µ ) / Rs Pcu 2 ; (4.266)

b) - Qσ r = 3 X σ' r I r' 2 - reprezintă puterea reactivă necesară acoperirii câmpului de dispersie rotoric şi ea se poate calcula
cu relaŃia
X r' − X µ s 2 X r' X r' − X µ
Qσ r = ⋅ Qrs = Pcu 2 ; (4.267)
Xs − Xµ R + s 2 X r' 2
'2
r rr'
c) - Qµ = 3 X µ I µ2 - reprezintă puterea reactivă necesară magnetizării circuitului de fier al motorului şi ea poate fi
calculată cu relaŃia

X µ [ Rr' 2 + s 2 ( X r' − X µ ) ]
2

Qµ = qσ s .
(X − X µ ) ( Rr' 2 + s 2 X r' 2 )
(4.268)
s

Puterea aparentă cerută de motor este

S = P1 + jQ1 ; S = P12 + Q12 , (4.269)
iar factorul de putere la care se calculează cu relaŃia clasică
P1 P1
cos ϕ = = . (4.270)
S P12 + Q12
În relaŃiile (4.255) … (4.268) au fost utilizaŃi parametri şi relaŃiile stabilite în cadrul aplicaŃiei 4.1.
Odată cu acestea se determină, în mod obişnuit, gradul de încărcare al motorului asincron. În general prin gradul de
încărcare se înŃelege raportul dintre puterea utilă şi puterea nominală a motorului
P2
βm = , (4.271)
Pn
 5 92

I n = 55, 22 + 31, 22 = 63, 4 A şi I w = 1,15 A.

Pentru determinarea tensiunilor induse în stator şi rotor se pot folosi relaŃiile (4.236):
Esn = 10, 06 ( 54, 09 − j31, 2 ) + 9, 77 ( −55, 42 + j10,13) = ( 2, 69 − j 214,9 ) V;
E rn = 9, 77 ( 54, 09 − j31, 2 ) + 10, 2 ( −55, 42 + j10,13) = ( −36,82 + j 201,5 ) V.
'

Cu relaŃia (4.217) se determină coeficienŃii:

(10, 2 ⋅ 0, 0846 ) + (10, 06 ⋅ 10, 2 − 9, 77 2 )
2

a= = 80, 27;
0, 082 ( 0, 08462 + 10, 062 )
2 ⋅ 0, 0846 ⋅ 0, 08 ⋅ 9, 77 2
b= = 2;
0, 082 ( 0, 08462 + 10, 062 )
1,5 ⋅ 2 ⋅ 219, 42
K= 2 = 10838 Nm,
314 ⋅ 0, 0846
respectiv
0, 022 ⋅10838
Mn = = 220 Nm.
0, 0222 ⋅ 80, 27 + 0, 022 + 1
Momentul Mc şi alunecarea sc pot fi calculate cu relaŃiile corespunzătoare din (4.246):
10838 1
Mc = = 544 Nm = 2, 47 M n ; sc = = 0,112
CAP.1. LEGI SI TEOREME DE BAZA. 2 80, 27 + 2 80, 27
MATERIALE FOLOSITE IN CONSTRUCTIA MASINILOR ELECTRICE Momentul cuplului de pornire se poate calcula cu expresia din (4.245) în care s = 1 – rezultă
10838
Mp = = 130 Nm = 0,59 M n .
80, 27 + 2 + 1
Maşinile electrice reprezintă o aplicaŃie a electrotehnicii şi în teoria acestora se utilizează legile Curentul de pornire Ip se poate determina din relaŃiile (4,242) şi (4.215) în care se ia s = 1 – avem:
190, 08462 ⋅ 10, 22 + (10, 06 ⋅10, 2 − 9, 77 2 ) + 2 ⋅190, 0846 ⋅ 0, 08 ⋅ 9, 77 2 +
câmpului electromagnetic şi marea majoritate a teoremelor sale. De aceea în continuare se prezintă unele
dintre legile şi teoremele principale, care vor fi utilizate foarte adesea. Reamintirea lor se face deja într-un
context specific maşinilor electrice, cu ajutorul cărora se realizează de fapt conversia electromecanică a
219, 4 + (190, 08462 + 10, 06 ) 0, 082
energiei. Ip = ⋅ = 289,3A
0,08462 ⋅ 10, 22 + (10, 06 ⋅10, 2 − 9, 77 2 ) + 2 ⋅ 0, 0846 ⋅ 0, 08 ⋅ 9, 77 2 +
2
Maşina electrică poate fi privită ca un convertor de energie: converteşte energia mecanică 190
(electromecanică) în energie electromecanică (mecanică) şi uneori chiar energia electromagnetică
(mecanică) tot în energie electromecanică (mecanică), dar cu alŃi parametri. + ( 0, 08462 ) + 10, 062 )0, 082
ImportanŃa maşinilor electrice aproape că nici nu mai trebuie evidenŃiată dacă se are în vedere că sau Ip = 4,56 In.
majoritatea acŃionărilor industriale se realizează cu maşini electrice, dar destul de multe scheme
AplicaŃia 4.2 [9]. Normativele actuale impun ca în cadrul acŃionărilor electrice industriale să se realizeze bilanŃurile
industriale de automatizare ca şi alte dispozitive tehnologice posedă numeroase tipuri de maşini electrice energetice, respectiv electroenergetice acestea din urmă referindu-se la energia (puterea) activă consumată în cadrul sistemului
speciale . respectiv.
În întreaga industrie petrolieră sunt utilizate toate tipurile de maşini electrice şi transformatoare În industrie însă majoritatea receptoarelor sunt formate din motoare asincrone şi de aceea ne vom referi în continuare la
obişnuite, dar şi multe alte maşini şi transformatoare de tip special. Pentru o corectă utilizare a acestora şi bilanŃul electroenergetic al unui receptor format dintr-o acŃionare electrică realizată cu un motor asincron.
Pe de altă parte, referirea se va face la puteri şi nu la energii având în vedere că introducerea unui interval de timp se poate
o exploatare optimă este necesar ca specialistul să cunoască toate detaliile teoretice legate de funcŃionarea face oricând. În mod obişnuit se utilizează aparatura de măsură înregistratoare pe un interval de timp determinat (un ciclu productiv:
lor ca şi toate elementele de detaliu, legate de proiectarea şi exploatarea lor. un schimb, 24 de ore, etc), dar dacă sarcina este destul de constantă şi parametri nu au variaŃii pronunŃate atunci se poate utiliza şi
aparatura de măsură de tip indicator cu citirea parametrilor (tensiune, curent, cosϕ, puterea activă şi reactivă) la anumite intervale de
timp (5 minute, ¼ oră, o oră etc).
1.1.STABILIREA SENSULUI LINIILOR CAMPULUI Normativele nu se referă decât la energia (puterea) activă, dar în cele ce urmează ne vom referi şi la cea reactivă, având în
MAGNETIC vedere că aceasta permite stabilirea circulaŃiei puterilor reactive în cazul unei reŃele mai complexe, respectiv circulaŃia curenŃilor din
reŃele (cu posibilităŃi de determinare a pierderilor şi a căderilor de tensiune).
Din ecuaŃia de bilanŃ a puterilor active pentru motorul asincron avem
Din cursul de “Electrotehnică” se cunoaşte faptul că orice P1 = Pcu1 + PFe + Pcu 2 + Pmv + P2 (4.254)
conductor parcurs de un curent electric (deci aflat în stare
electrocinetică) produce în jurul lui un câmp magnetic ale cărui în care Pcu1 = 3Rs I s2 - reprezintă pierderile prin efect Joule pe înfăşurarea statorică a motorului
linii de câmp înlănŃuie conductorul dat. Astfel, dacă avem un U s2 ( Rr2 + s 2 X r2 )
contur închis (Γ) - (figura 1.1) – “parcurs” de curentul i (conturul Pcu1 = 3R s ; (4.255)
s 2 [( Rs2 X r' 2 + X s X r' − X µ2 ) ] + 2sRs Rr' X 2 + ( Rs2 + X s2 ) Rr' 2
2
trebuie să fie închis pentru că altfel nu se poate vorbi de circulaŃia
unui curent) şi pe acest contur se reazemă o suprafaŃă oarecare PFe – reprezintă pierderile în fierul statorului
(SΓ), atunci această suprafaŃă oarecare va fi străbătută (“înŃepată“) U s2
de liniile câmpului magnetic produs de curentul electric. PFe = 3 ; (4.256)
Rw
Sensul liniilor câmpului magnetic ce înŃeapă suprafaŃa
Fig.1.1 Explicativă la
regula burghiului drept
 91 6

Problema 4.14 [9]. Un motor asincron are următoarele date nominale: Pn = 30kW; Un = 380 V;nn = 1467 rot/min; ns = (S Γ )este dat de regula burghiului drept: dacă burghiul drept este rotit în sensul circulaŃiei curentului
1500 rot/min; Rs = 0,0846 Ω; Xs = 10,06 Ω; Rr’ =0,08 Ω; Xr’ = 10,2 Ω; Xµ = 9,77 Ω; RW = 190 Ω; p = 2. Conexiunea înfăşurării
statorice este stea, iar rotorul este cu colivie cu bare cu secŃiune circulară; frecvenŃa reŃelei de alimentare este f = 50 Hz. Să se i prin conturul ( Γ ), atunci sensul de înaintare al burghiului va da sensul pozitiv al liniilor câmpului
determine: magnetic. Problema inversă este aceea în care se dă sensul pozitiv al liniilor câmpului magnetic şi cu
a) curenŃii şi tensiunile induse în regim de încărcare nominală, inclusiv componentele acestora, considerându-se valoarea regula burghiului drept se determină sensul circulaŃiei curentului i prin conturul închis (Γ ) , cu ajutorul
efectivă a tensiunilor de alimentare pe fază, cu fazor de referinŃă;
b) cuplul electromagnetic nominal, cel maxim şi alunecarea corespunzătoare, cuplul electromagnetic de pornire şi curentul căruia s-a produs câmpul menŃionat.
de pornire. Această regulă are numeroase aplicaŃii în cadrul maşinilor electrice, când se stabileşte sensul
Rezolvare a). Alunecarea nominală se determină imediat câmpului magnetic în anumite porŃiuni constructive ale maşinii sau dimpotrivă când în condiŃiile
sn = (1500 − 1467 ) /1500 = 0, 022. cunoaşterii sensului liniilor câmpului magnetic, trebuie stabilit sensul curentului electric prin anumite
Conform cu relaŃia (4.212) rezultă înfăşurări ale maşinii care câmpul respectiv.
0, 08 9, 77 2
Rabn = 0, 0846 + = 3, 0446Ω;
0, 022  0, 08  2 1.2.CAMPUL MAGNETIC LA SUPRAFATA DE SEPARATIE DINTRE DOUA MEDII
 0, 022  + 10, 2
2
De la “Electrotehnică” este cunoscut faptul că la suprafaŃa de separaŃie dintre două medii (de
  r
exemplu, dintre fier şi aer), vectorul inducŃiei magnetice B se comportă astfel încât conservă
9, 77 2
X abn = 10, 06 − 10, 2 2
= 1, 7571Ω, componentele sale normale la acea suprafaŃă.
 0, 08  B1n=B2n , (1.1)
 0, 022  + 10, 2
2
r
  iar vectorul intensităŃii câmpului magnetic H îşi conservă componentele sale tangenŃiale la aceeaşi
respectiv suprafaŃă
Z abn = ( 3, 0446 + j1, 7571) ; Z abn = 3, 04462 + 1, 75712 = 3,5153Ω. H1t = H 2t (1.2)
în care indicii 1, 2 se referă la cele două medii, iar indicii n, t se referă la
Tensiunea de alimentare de fază este: U sn = 380 / 3 = 219, 4 V.
componenta “normală”, respectiv “tangenŃială” la suprafaŃă a vectorilor
Cu prima relaŃie din (4.238) rezultă:
respectivi. În baza acestor elemente se formulează teorema refracŃiei liniilor
219, 4
I sn = = ( 54, 09 − j31, 2 ) A; I sn = 54, 092 + 31, 22 = 62, 44A. câmpului magnetic
3, 0446 + j1, 7571
Cu relaŃiile (4.233) şi (4.238) se poate determina succesiv: tgα 1 µ1
= , (1.3)
Z
'
rn =
0, 08
+ j10, 2 = ( 3, 636 + j10, 2 ) Ω, tgα 2 µ 2
0, 022
Fig1.2RefracŃia în care α1 , α2 reprezintă unghiurile pe care le face linia câmpului magnetic cu
respectiv
normala la suprafaŃa de separaŃie în mediul 1 şi 2, iar µ1, µ2 reprezintă
− j9, 77 liniilor câmpului
I rn =
'
( 54, 09 − − j31, 2 ) = ( −55, 42 + j10,13) A, magnetic permeabilităŃile magnetice corespunzătoare celor două medii.
3, 636 + j10, 2 r r
Cele menŃionate anterior privitor la comportarea vectorilor B şi H la
I rn' = 55, 422 + 10,132 = 56,34 A. suprafaŃa de separaŃie (S) dintre două medii sunt redate în figura 1.2. Aceste
Dacă se consideră relaŃiile (4.232), (4.233) şi (4.238), atunci se poate calcula succesiv aspecte sunt importante la studiul maşinilor electrice rotative pentru că orice
0, 08 maşină electrică rotativă, în principiu, este formată dintr-un stator (partea
Z σ rn = + j (10, 2 − 9, 77 ) = ( 3, 686 + j 0, 43) Ω;
'

0, 022 )fixă şi un rotor (partea rotativă), între care există un spaŃiu de aer numit
întrefier. Într-un astfel de sistem fizic, linia de câmp magnetic (care este o
3, 636 j 0, 43
I µn = (54, 09 − j31, 2) = ( −1,33 − j 21, 07 ) A, linie închisă) trebuie să traverseze cel puŃin de două ori din mediul de fier, în
3, 636 + j10, 2 mediul de aer (întrefier). Un exemplu de o astfel de ’’traversare’’ este
respectiv reprezentată in figura 1.3 (întrefierul este mult mărit faŃă de cel real). Aici
I n = 1,332 + 21, 07 2 = 21, 7A. linia de câmp magnetic trece din fierul piesei polare a unui pol al maşinii
Cu relaŃia (4.20) se poate determina impedanŃa de regim a maşinii
(partea statorică), în întrefierul existent între statorul şi rotorul maşinii şi apoi
3, 0446 (190 + 3, 0446 ) + 1, 75712
traversează din nou din întrefier în miezul de fier rotoric. Dacă în acest caz ne
r
Rn = 190 = 3, 012Ω; Fig.1.3 Întrefierul
vom referi la componentele tangenŃiale ale vectorului H , atunci se poate nota
(190 + 3, 0446 ) + 1, 7571
2 2
maşinii
conform cu (1.2)
1, 7571 ⋅190
X n = 190 = 1, 702Ω,
(190 + 3, 0446 ) + 1, 75712
2
H taer = H tfier , (1.4)
respectiv iar dacă se Ńine seama de relaŃia B=µH, egalitatea din (1.4) se poate scrie sub forma:
Z n = ( 3, 012 + j1, 702 ) ; Z n = 3, 0122 + 17022 + 3, 46Ω. Btaer Btfier
Cu relaŃia (4.241), (4.242) şi (4.243) se determină = . (1.5)
µ aer µ fier
219, 4 219, 4
Iw = = 1,15 A; I n = = (55, 2 + j13, 2) A
190 3, 012 + j1, 702 Pe de altă parte, se ştie că µ aer ≈ µ 0 , iar µ fier ≈ 10 4 µ 0 , ceea ce face ca relaŃia (1.5) să devină:
Btaer ≅ Btfier ⋅ 10 −4 ,
respectiv
(1.5a)
 7 90

adică: componenta tangenŃială a vectorului inducŃiei magnetice din întrefierul maşinii este de circa Us
Iw = ; (4.241)
104 ori mai mică decât aceeaşi componentă din fierul maşinii. Cu alte cuvinte: vectorul inducŃiei Rw
r
magnetice B părăseşte suprafaŃa fierului polului după o direcŃie, care este aproape normală la
s 2 [( Rs + Rw ) X r' 2 + ( X s X r' − X µ2 ) ] + 2 s ( Rs + Rw ) Rr' X 2 + [( Rs + Rw ) + X s2 ]Rr' 2
2 2 2
această suprafaŃă. Din aceste motive, dar şi pentru faptul că piesa polară (componenta constructivă a U
I= s⋅ (4.242)
polului maşinii) are o formă ce urmăreşte, pe o anumită porŃiune, circumferinŃa exterioară a rotorului, Rw N
vectorul inducŃiei magnetice va “înŃeapă” suprafaŃa rotorului (cilindrică) după o direcŃie foarte apropiată în care avem notat:
de cea radială. Se spune în acest fel că în întrefierul maşinii electrice rotative câmpul inducŃiei magnetice
N = s 2 [ Rs2 X r' 2 + ( X s X r' − X µ2 ) + 2 sRs Rr' X µ2 + ( Rs2 + X s2 ) Rr' 2 .
2
este un câmp radial. (4.243)
Momentul cuplului electromagnetic poate fi notat, de asemenea, „în curenŃi” sau „în tensiuni” – de exemplu:

(I I − I sd I rq' )
1.3. LEGEA FLUXULUI MAGNETIC 3 pX µ 3 pX µ
M = I m [ I s I r'* ] = '
(4.244)
ω ω
sq rd

Legea fluxului magnetic arată că printr-o suprafaŃă închisă (Σ) oarecare, valoarea instantanee a şi atunci expresia momentului va fi:

( X r' Rs ) + ( X s X r' − X µ2 ) ;
2 2
fluxului inducŃiei magnetice este nulă sK
φΣ = 0 , M = unde a =
Rr' 2 ( Rs2 + X s2 )
(1.6)
s 2 a + sb + 1
iar dacă se Ńine seama de expresia de definiŃie a unui flux, atunci relaŃia anterioară se scrie : (4.245)
→ → 2 Rr' Rs X µ2 3 pRr' X µ2U s2 1,5 p ⋅ U s2
∫ B ⋅ dA = 0 ,
( Σ)
(1.7) b=
Rr' 2 ( Rs2 + X s2 )
;K=
R2' 2 ( Rs2 + X s2 )
=
ω Rs
b

→ Momentul maxim al cuplului electromagnetic (Mc) şi alunecarea corespunzătoare sunt:

în care dA este vectorul ariei elementare considerate pe suprafaŃa (Σ). RelaŃia (1.7) reprezintă forma K 1
integrală a legii respective, iar dacă aplicăm teorema Gauss-Ostrogradski relaŃia devine : Mc = ; sc = (4.246)
2 a +b a
→
Dacă se notează cu M2 – momentul cuplului util şi cu Mmv – momentul cuplului corespunzător pierderilor mecanice şi prin
div B = 0 , (1.8) ventilaŃie, atunci se poate nota
care reprezintă forma locală („de punct”) a legii fluxului magnetic. De aici rezultă că liniile câmpului
magnetic sunt linii închise ( nu au un început şi nu au un sfârşit).
(1 − s ) M = M 2 + M mv . (4.247)
Pe de altă parte momentul static rezistent se poate nota sub forma
Legea fluxului magnetic precizează că suprafaŃa considerată (Σ) trebuie să fie închisă, dar
M s = M 0 + M v (1 − s ) ,
x
geometria acesteia poate fi oarecare (regulată sau neregulată). În această idee rotorul unei maşini electrice (4.248)
rotative, într-o prima aproximaŃie, poate fi prezentat ca un cilindru drept format din fier, iar suprafaŃa în care x ∈ {-1,0, 1,2 > 2} şi în care s-a inclus momentul corespunzător pierderilor mecanice din motor, respectiv datorat ventilaŃiei;
închisă (Σ), corespunzătoare rotorului, poate fi închipuită tot sub forma unui cilindru drept gol, coaxial cu M0 este moment static rezistent corespunzător mersului în gol.
cilindrul rotorului şi care îl „îmbracă” pe cel Dacă se Ńine seama de (4.245) şi (4.248), atunci ecuaŃia momentelor în regim stabilizat devine
din urmă aşa cum apare în figura 1.4. RelaŃia (1.6) poate fi prezentată sub forma: sK
ΦΣ=ΦintrăΣ + ΦieseΣ = 0, (1.9) − M − M v (1 − s ) x = 0, (4.249)
s a + sb + 1
2

→ iar dacă se Ńine seama de sensul liniilor câmpului care poate fi rezolvată analitic pentru cazuri particulare ale exponentului x.
B inducŃiei magnetice în raport cu normala pozitivă În regim staŃionar un parametru important este alunecarea motorului care poate fi determinată cu expresia
(exterioară) la suprafaŃa închisă, de relaŃia de definiŃie a 1 '
(Σ) . fluxului şi de relaŃia B=µH, atunci egalitatea (1.9)
devine:
s=
2
Rr (− B ± B 2 − 4C );
a) – dacă se cunoaşte curentul I absorbit de motor pe o fază atunci coeficienŃii B şi C au expresiile:
(4.250)

Hintrare= -Hieşire . (1.10) 2 Rs X µ2

Egalitatea (1.10) arată că intensitatea câmpului B= ;
magnetic pe toată porŃiunea suprafaŃei (Σ) în care (X s X r' − X µ ) + X µ' 2 ( Rs2 − U s2 / I 2 )
2 2

liniile de câmp intră în ea, este egală şi de semn (4.251)

. contrar cu intensitatea câmpului magnetic pe toată
porŃiunea din suprafaŃa (Σ) în care liniile de câmp ies
C=
(X
Rs2 + X s2 − U s2 / I 2
X r' − X µ2 ) + X µ' 2 ( Rs2 − U s2 / I 2 )
2
s
din ea, aceasta în condiŃiile în care în interiorul b) – dacă se cunoaşte puterea activă P1 absorbită de motor, atunci coeficienŃii B şi C au expresiile:
Fig.1.4. AplicaŃia legii fluxului magnetic la rotorul unei suprafeŃei închise (Σ) nu sunt nici surse şi nici puŃuri X µ2 ( K − 2 Rs ) Rs ( K − Rs ) − X s2
maşini electrice pentru liniile câmpului magnetic. B= ;C= (4.252)
Rs X r' 2 ( K − Rs ) − ( X s X r' − X µ2 ) Rs X r' 2 ( K − Rs ) − ( X s X r' − X µ2 )
2 2

unde
1.4. LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC APLICATĂ LA O MAŞINA ELECTRICĂ 3U s2
K= . (4.253)
U2
Legea circuitului magnetic arată că: valoarea instantanee a tensiunii magnetomotoare (t.m.m.) vm P1 − 3 s
Rw
de-a lungul unui contur închis (Γ) este proporŃională cu solenaŃia conturului θΓ corespunzătoare curentului
În baza celor prezentate anterior se pot rezolva problemele de tipul celor ce urmează.
de conducŃie i şi cu curentul de deplasare i DSΓ care străbate o suprafaŃă (SΓ) ce se reazemă pe conturul (Γ)
 89 8

În principiu, sistemul de ecuaŃii din (4.231) reprezintă un model matematic al maşinii asincrone pentru regimul staŃionar al v m = Θ Γ + i DSΓ (1.11)
acesteia şi el poate fi scris cu variabile în dimensiuni de curenŃi – deci „în curenŃi”, sau „în tensiuni”.
Dacă se folosesc notaŃiile: →
X s = Xσ s + X µ ; X r' = X σ' r + X µ ; Prin definiŃie tomomo este egală cu circulaŃia vectorului H de-a lungul conturului închis (Γ) – adică:
→ →

Z s = Rs + jX s ; Zr =
' R '
+ jX r' ;
r
(4.233) Vm = ∫ H o dl ,
(Γ )
(1.12)

s
→
atunci se obŃine o formă mai adecvată a sistemului „în curenŃi”
în care dl este deplasărea elementara, iar solenaŃia θΓ = wi poate fi prezentată sub forma fluxului vectorului densităŃii curentului de
U s = I w Rw = Z s I s + jX I ; '
µ r →
conducŃie J prin suprafaŃa (SΓ)
0 = jX µ I s + Z r I r ;
' '
→ →
θΓ = ∫ J ⋅ dA .
(4.234)
(1.13)
I µ = I s + I r ; I = I s + I w;
'

(SΓ )
M a − M s = 0. →

Dacă se folosesc variabilele E s = ωψ s şi R = ωψ r în care ψ s este fluxul magnetic total ce se înlănŃuie cu o fază statorică, iar
' De asemenea, curentul de deplasare iDSΓ se defineşte ca variaŃia în timp a fluxului vectorului inducŃiei D prin aceeaşi
r suprafaŃă (SΓ).
→ →
ψr '
d
i DSΓ = ∫D
este fluxul magnetic total pentru o fază rotorică (raportat la stator) atunci modelul matematic „în tensiuni” apare sub forma:
o dA . (1.14)
U s = (a3 + j ) E s − b3 E ;
' dt ( SΓ )
r
Expresia din (1.11), împreună cu relaŃiile (1.12) – (1.14), devine:
0 = −a4 E s + (b4 + js ) E 2 ;
'
(4.235) → → → → → →
d
M a − M s = 0, ∫ H dl =
(Γ )
∫ J dA+
( SΓ )
dt ( S∫ )
D ⋅ dA . (1.15)
Γ
în care Ma reprezintă momentul cuplului dezvoltat de motor la arborele său, iar Ms este momentul static rezistent (ele trebuie să fie
egale în regim staŃionar). Legătura dintre variabilele curenŃilor şi a tensiunilor este dată de relaŃiile: Dacă se observă că la ultima integrală a expresiei precedente operatorul derivării se referă la timp, iar operatorul integrării
se referă la o suprafaŃă, rezultă că cei doi operatori sunt independenŃi şi că deci se poate deriva în timp sub semnul integralei. La
I s = a1 E s − a2 E ; Es = Xs I s + Xµ I
' '
r r → → → →
(4.236) derivarea produsului D⋅ dA se va considera mai întâi că D este variabil şi dA constant şi apoi invers – adică:
I = b2 E − b1 E s ; E = Xµ I s + Xr I ,
' ' ' '
r r r r → → →
d D → d ( dA)  →  → → → , (1.16)
 = V div D + ∂ D  d A + ( D ⋅ V ) dl
d → → → → →
Do dA = ∫ 
dt ( S∫ ) ∫ ∫
în care coeficienŃii a1,…a4; b1,…,b4 depind de parametri maşinii prin expresiile d Ac + Dc
 dt dt   ∂t  (Γ )
X '
Xµ Rs X RX ' ' Γ (S )
Γ
  (S )
  Γ

a1 = ; a2 =
r
; a3 = ; a4 = r r
în care indicele „c” semnifică că parametrul respectiv se consideră constant în operaŃiunea de derivare. La ultima integrală de
Xs Xr − Xµ
' 2
Xs Xr − Xr
' 2
Xs Xr − Xµ
' 2
X s X − X µ2 '
r →

'
(4.237) suprafaŃă din (1.16) expresia de sub operatorul integralei de suprafaŃă reprezintă de fapt derivata substantiala a vectorului D .
Xµ Xs Rs X µ R Xs Dacă se consideră deci relaŃiile (1.15) şi (1.16) rezultă:
b1 = ; b2 = ; b3 = ; b4 = . r

X s X r' − X µ2 X s X r' − X µ2 X s X r' − X µ2 X s X − X µ2 '

→ → →→ →→ ∂
→
 → → → →
D  dA +  D× V  dl ,
r

Dacă sistemul (4.234) se rezolvă în raport cu curenŃii, se obŃin expresiile fazoriale ale acestora: ∫(Γ) o ( S∫ ) o ( S∫ ) 
H dl = J dA+ V div D +
∂t  ∫
( Γ ) 
(1.17)

Z
'
Us − jX µ U s Xµ Γ
 
Γ

Is = Us = ; Ir = = − j ' Is;
r '
care reprezintă forma integrală ( globală) a legii circuitului magnetic, iar dacă se aplică teorema Stokes integralelor curbilinii din
Zs Z + Xµ Zs Zr + Xµ
' 2 2
r
Z ab Zr expresia precedentă rezultă forma locală ( „de punct”) a legii :
(4.238) →
Z r − jX µ
' '
Zσr U Z U  Z  → → → → ∂D  → →
Iµ = U = I s ; I w = s = ab I s ; I = s = 1 + ab  I s , rot H = J + V div D + + rot  D× V . (1.18)
Zs Zr + Xµ
' 2 s
Zr '
Rw Rw Z  Rw  ∂t  
în care s-au făcut notaŃiile: În regimul cvasistaŃionar, adică al curentului alternativ cu frecvenŃa standard ( 50 Hz), curentul de
Z ab = Rab + jX ab deplasare este neglijabil (iDSΓ ≈ 0), respectiv legea circuitului magnetic „se reduce” la o forma simplă:
→ → → →
cu impedanŃa la bornele a, b, ale schemei echivalente :
R' X µ2 X µ2
∫H
(Γ )
o dl =
∫J
( SΓ )
o dA = θ Γ (1.19)
Rab = Rs + r ; X ab = X s − X r' ; (4.239)
s  R' 
2
 Rr' 
2 denumită în mod obişnuit teorema lui Ampere; dacă se aplică teorema Stokes rezultă:
 + Xµ   + Xµ
r '2 '2 → →
 rot H = J . (1.20)
 s   s 
Z = R + jX În cele ce urmează legea circuitului magnetic se va aplica mai ales sub forma simplă a teoremei lui
Ampère din (1.19) sau (1.20) (forma locală).
cu impedanŃa la bornele AB ale schemei echivalente ;
Referindu-ne acum la o schiŃă simplificată a unei maşini electrice rotative – figura 1.5 a – se poate
Rab ( Rw − Rab ) + X ab2 Rw X ab
R = Rw ; X = Rw . (4.240) remarca în primul rând că se pot distinge două tipuri de conture închise:
( Rw + Rab ) +X ( Rw + Rab ) + X ab2
2 2 2
ab
a) contur închis de tip (Γ) care parcurge toate elementele constructive de bază ale maşinii şi care se
Valorile efective ale curenŃilor din (4.238) sunt: înlănŃuie cu înfăşurarea polilor de excitaŃie ai maşinii ( solenaŃia θΓ=weie); acest tip de contur se numeşte
conturul principal al maşinii;
rr' 2 _ ( X r' − X µ )
2
Rr' 2 + s 2 X r' 2 sX µ b) contur închis de tip (Γ1) care nu parcurge toate elementele constructive ale maşinii şi care poate
Is = U s ; I = Us '
r ; Iµ = U s ; sau nu să se înlănŃuie cu o înfăşurare străbătută de curent; se spune despre acest tip de contur că este un
N N N
 9 88

contur secundar. De exemplu, dacă acest contur (Γ1) se înlănŃuie cu o porŃiune din înfăşurare rotorică, R2' t
care este străbătută de un curent electric, atunci θ Γ1 ≠ 0 , altfel va fi θ Γ1 = 0 . sc = ; ( C ≅ 1) .
R12 + ( X 1 + X 2' )
2

Observând aceste contururi din alt punct de vedere, se poate constata că conturele închise (Γ), (Γ1)
au porŃiuni (cea mai mare parte a lor) care trec prin fierul maşinii şi porŃiuni dispuse în întrefier. Apoi este Din această relaŃie rezultă

R2' t = sc R12 + ( X 1 + X 2' ) = 1 ⋅ 0, 0722 + ( 0, 234 + 0, 229 ) = 0, 47 Ω.

→ 2 2
posibil ca conturele să se suprapună peste liniile câmpului electric şi atunci cei doi vectori H ,
→
dl corespunzători circulaŃiei din (1.19) sunt colinari, respectiv se poate nota : Dar
'
→ → Rad 0, 405
∫
(Γ )
H o dl =
∫
(Γ)
Hdlo (1.21) Rad =
k2
=
3,92
= 0, 0266 Ω,

→ →
în care
Când însă conturul nu se suprapune peste traseul unei linii de câmp, atunci vectorii H , dl nu sunt colinari R2 0,1
– figura 1.5 b, iar circulaŃia din (1.19) trebuie notată sub forma: k= '
= = 3,9
R2 0, 065
→ → → →

∫H
(Γ )
o dl =
∫ H dl cos  H , dl  = ∫ Hdl cosα .
(Γ) (Γ)
(1.22) reprezintă factorul de raportare la stator a rezistenŃelor rotorice.

Problema 4.13. Unui motor asincron cu 6 poli (căruia nu i se cunosc caracteristicile în afară de faptul că este livrat pentru o
→
tensiune dată) i se realizează pe bancul de probă o încercare de sarcină cu o frână hidraulică. Se constată astfel că, la o sarcină
Însă produsul Hcosα=Hn reprezintă proiecŃia lui H pe normală la maximă de 3kW, turaŃia motorului este de 960 rot/min. Să se determine prin calcul puterea la o turaŃie de 980 rot/min.
suprafaŃa de separaŃie (între fier şi întrefier) în punctul M şi deci circulaŃia Rezolvare. Se consideră relaŃia
→
vectorului H se poate exprima prin integrala ∫ H dl în
n care Hn este, în
M max =
Pmax
=
3000
= 27,2 Nm .
( Γ) 2πn max 2π 960
→
diversele puncte ale conturului (Γ), proiecŃia vectorului H pe direcŃia locală 60 60
→ Alunecarea critică poate fi determinată pentru condiŃiile menŃionate
a vectorului dl ( deplasarea elementară). Având precizate aceste aspecte, din
n1 − nmax 1000 − 960
(1.1) rezultă sc = = = 0, 04,
µ fier H nfier = µ aer H naer , n1 1000
atunci alunecarea pentru noua turaŃie va fi
sau
n1 − n 1000 − 980
µo104 H nfier ≅ µo H naer , (1.23) s= = = 0, 02.
n1 1000
respectiv
Din relaŃia simplificată a lui Kloss rezultă
H nfier ≈ H naer ⋅ 10−4 . 2 2
M = M max = 27, 2 = 21,8 Nm,
s sc 0,5 + 2
Pe de altă parte, prin aplicarea teoremei lui Ampère pe conturul (Γ) +
sc s
rezultă:
Fig,1.5.Apliarea legii → →
după care rezultă imediat
circuitului magnetic ∫
(Γ )
H dl =
(Γ)
∫ H n dl =
∫ H nfier dl +
( Γ fier )
∫ H naer dl = θ Γ ,
( Γaer )
(1.24)
P = ΩM =
2π n
M =
2π 980
⋅ 21,8 = 2240 W=2,24 kW.
60 60
unde avem: Γfier, este porŃiunea din fier a conturului închis (Γ), iar Γaer, este porŃiunea din aer (întrefier) a
aceluiaşi contur. Dacă se Ńine seama însă de relaŃia (1.23), atunci se ajunge la concluzia că circulaŃia AplicaŃia 4.1 [9]. Uneori problemele ce apar în legătură cu
→ Fig. 4.84 Explicativă la aplicaŃia 4.1 motoarele asincrone au o altă formulare şi se referă la alte forme de
vectorului H pe porŃiunea (Γfier) este neglijabilă în raport cu cea pe porŃiunea (Γaer) – adică rezolvare. În această idee în [9] se propune o schemă echivalentă a
motorului ca cea din figura 4.84, în care s-au făcut următoarele notaŃii: Is, Ir – curenŃii de fază statoric raportat la stator; Iw, Iµ -
∫H
( Γ fier )
nfier dl ≅ 0,
curentul corespunzător pierderilor în fier, respectiv de magnetizare; Rs, X σs – rezistenŃa, respectiv reactanŃa de dispersie pe fază a
'
respectiv înfăşurării statorice; R’r, X σr – rezistenŃa, respectiv reactanŃa de dispersie a unei faze rotorice, raportate la stator; Rw, Xµ -
→ →

∫H ∫H
rezistenŃa corespunzătoare pierderilor în fier, respectiv reactanŃa de magnetizare, s – alunecarea; ns, n – turaŃia de sincronism,
o dl ≅ naer dl ≅ θΓ . (1.25) respectiv turaŃia de regim a motorului.
(Γ ) ( Γaer )

Din ultima egalitate a relaŃiei (1.25) rezultă: aproape întreaga solenaŃie θΓ se consumă pentru Prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff în cadrul schemei din figura 4.64 rezultă ecuaŃii:
realizarea unor câmpuri (tensiuni) magnetice corespunzătoare in întrefierul maşinii. U s = I w Rw = Z σ s I s + jX µ I µ ;
0 = jX µ I µ + Z σ r I r ;
' '
(4.231)

I = I s + I ; I = I s + I w,
'
r
1.5. Legea inducŃiei electromagnetice în cadrul maşinilor electrice în care s-au folosit unele notaŃii evidente:
Rr'
Z σ s = Rs + jX σ s ; Zσr = + jX σ' s .
'
Prin aceasta lege se determină t.e.m. de inducŃie dintr-un contur închis în anumite condiŃii. T.e.m. (4.232)
s
instantanee indusă intr-un contur închis (Γ) este proporŃională (într-un anumit sistem de unităŃi
 87 10

I1 147 constanta de proporŃionalitate este egală cu 1) cu viteza de scădere a fluxului magnetic Φ S Γ ce străbate
I1 f = = = 85 A.
3 3 o suprafaŃă (SΓ) deschisă, care se reazemă pe un contur închis (Γ) şi care la rândul său poate fi
Cunoscând pierderile în cupru şi curenŃii din stator, se pot determina rezistenŃele înfăşurărilor respective – avem: antrenat de corpuri în mişcarea lor.
Pcu1 1553 dΦ S Γ
R1 = = = 0, 072 Ω, eΓ = − ;(k = 1) (1.26)
3I12f 3 ⋅ 852 dt
respectiv Insă prin definiŃie avem:
P
R2 = cu22 =
817
3I 2 f 3 ⋅ 532
= 0,1 Ω. eΓ =
(Γ)
∫E S ⋅ dl; Φ S Γ = ∫ B ⋅ dA
( SΓ )
(1.27)

Acum se poate calcula momentul maxim al cuplului electromagnetic după relaŃia (4.76) şi în acest fel relaŃia (1.26) devine:
2
3 ⋅ 220 2 d
Mc =
m1U 1
=
314
= 1740 Nm , ∫E S ⋅ dl = −
dt (S∫Γ )
B ⋅ dA , (1.28)
2C Ω1 [ R1 + R + ( X 1 + CX 2 ) ]
1
2 2
2 [0, 072 + 0, 0722 + (0, 234 + 0, 229) 2 ] (Γ)
4 iar dacă se Ńine seama de comentariul făcut în paragraful precedent privind operaŃiile corespunzătoare membrului doi al egalităŃii din
în care s-a admis C ≅ 1. (1.28), relaŃia respectivă devine:
În continuare, momentul cuplului electromagnetic se poate obŃine din relaŃia
∂B
Mn =
P1 41500
= = 520 Nm, ∫E
(Γ)
S ⋅ dl = − ∫ ∂t
⋅ dA + ∫ (V × B ) ⋅ dl .
(Γ)
(1.29)

Ω1 31474 ( SΓ )

iar din relaŃia simplificată a lui Klass (pentru s << sc) rezultă La deducerea expresiei (1.29) s-a Ńinut seama că div B = 0 (conform cu (1.8)) şi ea reprezintă forma locală a legii inducŃiei
electromagnetice (legea lui Faraday). Dacă se aplică teorema Stokes pentru integralele curbilinii din (1.29) atunci se obŃine relaŃia:
M max 1740
sc = 2 s=2 0, 021 = 0,1385 = 13,85% ∂B
Mn 520 rot E S = − + rot (V × B ) , (1.30)
Din expresia (4.74) pentru alunecarea critică rezultă rezistenŃa rotorică raportată la stator ∂t
care reprezintă forma locală a aceleiaşi legi. Dacă mediul considerat este imobil, atunci:
R2' = sc R12 + ( X 1 + CX 2 ) 2 = 0,1385 0, 0722 + (0, 234 + 0, 229) 2 = 0, 065Ω,
∂B
în care, de asemenea, s-a admis C ≅ 1. rot E S = − , (1.31)
Pentru a determina curentul de pornire al motorului asincron, se va apela la proba în scurtcircuit a acestuia (rotor calat, s = ∂t
1): se alimentează statorul cu o tensiune mică Uk, astfel încât curentul absorbit să fie cel nominal I1n. Dar pentru că Uk este mică – iar dacă mediul este mobil (V≠0), dar inducŃia magnetică este constantă, atunci din (1.30) avem:
(15…25)% din U1n – rezultă că fluxul util din maşină va fi mic şi deci curentul de magnetizare poate fi neglijat ceea ce înseamnă că
în cadrul schemei echivalente „în T” a maşinii se poate admite că Z 0 → ∞. Deci schema echivalentă se va reduce la cele două ES =V × B . (1.32)
'
Din (1.29) rezultă că în cazul general t.e.m. indusă în conturul închis (Г) are două componente:
impedanŃe Z 1 , Z înseriate între ele
2
∂B
Z k = Z 1 + Z 2 = ( R1 + R2' ) + j ( X 1 + X 2' ) ; ( s =1)
' e Γt = − ∫
(S Γ )
∂t
dA (1.33)

şi supuse unei tensiuni Uk – adică se va putea nota denumită t.e.m. de transformare; ea depinde de viteza de variaŃie în timp a inducŃiei magnetice şi este specifică transformatoarelor
Uk electrice;
I1 = ,
(R + R ) +( X' 2
1 + X2 )
e Γm = ∫ (V × B) ⋅ dl
' 2
(1.34)
1 2
(Γ )
din care rezultă

U k = 147 ( 0, 072 + 0, 065) + ( 0, 234 + 0, 229 ) = 71 V .

denumită t.e.m. de mişcare (de rotaŃie); ea depinde de valoarea inducŃiei magnetice B şi de viteza locală de deplasare V a
2 2
conturului considerat (Г) şi este specifică maşinilor electrice rotative.
łinând seama că la pornirea motorului i se aplică întreaga tensiune de alimentare şi nu cea de scurtcircuit, se poate nota
Observând că în expresia (1.34) apare produsul mixt a trei vectori V , B si dl şi cunoscând
U 220 proprietatea că dacă doi dintre ei sunt paraleli, produsul mixt este nul, rezultă că eΓm ≠ 0 numai în cazul în
I p = I k = I1n 1n = 147 = 467 A.
Uk 71 care deplasarea conductoarelor se face traversând ,sau cum se spune “tăind” liniile câmpului magnetic.
Pentru a determina momentul cuplului de pornire se va utiliza expresia pentru momentul cuplului electromagnetic punând
condiŃia s = 1: Dacă, de exemplu, V ≠ 0 , dar deplasarea conductoarelor maşinii se face paralele cu liniile câmpului
m1 R2U12n 3 ⋅ 0, 065 ⋅ 2202 magnetic, atunci de fapt nu vom avea nici o variaŃie a fluxului magnetic pe o suprafaŃă ce reazemă pe
Mp = = 516 Nm, conturul conductoarelor şi deci eΓm = 0 .
Ω1[( R1 + CR2' ) + ( X 1 + CX 2' ) ]
2 2
314
[( 0, 0751 − 0, 065 ) + ( 0, 234 + 0, 229 )
2 2

4
în care din nou s-a considerat C ≅ 1. 1.6 Teoremele densităŃii de volum a forŃei în câmp magnetic şi electric
Comparând Mp şi Mn rezultă
Mp 516 Într-un câmp magnetic densitatea de volum a forŃei f este dată de relaŃia :
= = 0,98,
Mn 528 H
2

adică acest raport intră în limitele recomandate pentru motoarele asincrone din această categorie. f m = J ×B− gradµ + f S
(1.35)
În vederea determinării rezistenŃei rotorice totale corespunzătoare unei faze rotorice pentru a realiza la pornire un moment 2
maxim al cuplului electromagnetic, se poate utiliza expresia alunecării critice sc punând condiŃia ca ea să fie egală cu unu (sp = sc = iar în câmp electric prin relaŃia:
1).
 11 86

2 Pcu1 = P1 – P – PFe = 44500 – 41670 – 1673 = 1157 W.

E Având pierderile în cuprul statoric şi rotoric şi curenŃii respectivi se pot determina rezistenŃele pe fază a înfăşurărilor
f e = ρE − gradε + f p
(1.36)
2 respective:
în care s-a notat: J , vectorul densităŃii curentului de conducŃie; B , vectorul inducŃiei magnetice; H , E , vectorii intensităŃii Pcu1 Pcu1 1157 1157
R1 = = = = = 0, 063Ω,
câmpului magnetic, respectiv electric; µ, ε – permeabilitatea magnetică, respectiv permitivitatea dielectrică a mediului considerat. 3I12f  I 
2
 135 
2
135
Componenta J × B reprezintă densitatea de volum a forŃei, care se exercită asupra conductoarelor parcurse de un curent de 3 1  3 
conducŃie şi care se găseşte in câmp magnetic, iar componenta ρ E este densitatea de volum a forŃei care se exercită asupra  3  3
2
(în care s-a Ńinut seama că înfăşurarea statorică este legată în triunghi), iar pentru rotor avem
sarcinilor electrice adevărate (cu densitatea de volum ρ). Componenta H grad µ / 2 apare la suprafaŃa de separaŃie dintre două Pcu 2 770
medii cu permeabilităŃii magnetice µ diferite (de exemplu, la suprafaŃa de separaŃie dintre polul de excitaŃie şi întrefier – fig. 1.5 R2 = = = 0, 0795Ω
3I 22 f 3 ⋅ 56,92
sau dintre crestătură şi dintele statoric sau retoric); această componentă a forŃei este orientată spre mediul cu permeabilitatea µ mai Pentru a calcula parametri schemei echivalente a motorului, trebuie făcută raportarea la stator a mărimilor rotorice – avem:
r
E 2 grad ε ε , mai ales la suprafaŃa de separaŃie dintre 2 2
mică. Al doilea termen din (1.36) - - apare în zonele în care variază  wk   44 ⋅ 0,926 
2 R2' =  1 w1  ⋅ R2 =   ⋅ 0, 0795 = 0, 042Ω
corpurile izolatoare şi vid.  w2 kw 2   60 ⋅ 0,935 
w k   60 ⋅ 0,935 
Componenta fs apare mai ales în cazul în care se modifică valoarea lui µ odată cu deformarea corpurilor (cazul I 2' =  2 w 2  ⋅ I 2 =   ⋅ 56,9 = 78 A;
magnetostricŃiunii), iar în cazul fluidelor cu densitatea de masă τ avem:  w1 kw1   44 ⋅ 0,926 
1− s 1 − 0, 0189
r R2' = 0, 049 = 2, 26Ω
r  dµ H 2  s 0, 00189
f s = grad τ
 

(1.37)
Dacă se ia în considerare regimul de mers în gol al motorului şi neglijăm căderea de tensiune pe rezistenŃa statorică a
 dτ 2  maşinii, admiŃând, de asemenea, că fazorii U 1 şi E1 sunt în fază, atunci din prima ecuaŃie de funcŃionare a motorului rezultă
E1 = U1 − I10 X 1 = 220 − 29, 2 ⋅ 0, 215 = 213, 7 V
Componenta f p este specifică electrostricŃiunii şi pentru fluide ea are expresia:
şi deoarece impedanŃa Z 0 se poate calcula din relaŃia
r R1 213, 7
 dε E 2  Z0 = = = 7,3 Ω
f p = grad τ 

(1.38)
I10 29, 2
 dτ 2  iar rezistenŃa Rw din relaŃia
P0 2640
În cazul maşinilor electrice la care înfăşurarea ar fi aşezată în întrefierul maşinii, forŃa fm va fi dată numai de primul termen Rw = = = 0,575 Ω,
din (1.35), iar dacă înfăşurarea este montată în crestături, cum se întâmplă la majoritatea maşinilor actuale, atunci forŃa fm - este 3I102 3 ⋅ 29, 22
condiŃionată şi de cel de al doilea termen din (1.35). Numai că pentru a stabili densitatea de volum a forŃei fm este necesar să se reactanŃa de magnetizare Xµ se calculează din cele două mărimi precedente
determine câmpul magnetic din întregul volum al sistemului respectiv al maşinii electrice. Maşinile electrice bazate pe forŃe în câmp
electric sunt foarte puŃin utilizate nefiind competitive tehnic. X µ = Z 02 − Rw2 = 7,32 − 0,592 = 7,3 Ω .

Problema 4.12. Din datele tehnice ale unui motor asincron cu inele rezultă următoarele: P2 = 40 kW; U1n = 220 V,
conexiunea triunghi pentru stator, η = 89,5%, cosφ = 0,81; s = 2,1%; I2f = 53 A; conexiunea stea pentru rotor; X1 = 0,234; X1’ =
0,229; PFe = 1547 W; P0 = 2210 W.
Să se determine: R1, R2, Mc = Mmax, sc, Ip, Mp şi rezistenŃa adiŃională Rad ce trebuie înseriată în rotor pentru ca la pornire să
1.7. TEOREMA ENERGIEI MAGNETICE ŞI A FORłELOR GENERALIZATE ÎN CÂMP avem Mp = Mmax.
MAGNETIC Rezolvare. Din definirea pierderilor la mers în gol rezultă
Pmec = P0 – PFe = 2210 – 1547 = 663 W.
Puterea electromagnetică se determină după relaŃia (4.63)
Dacă se consideră un sistem fizic format din n conductoare, dispuse într-un mediu liniar, fără PM P + Pmec 40000 + 663
magnetizaŃie permanentă şi străbătute de curenŃii ik (k = 1,2,...,n), atunci energia magnetică a sistemului P= = 2 = = 41500 W,
este dată de relaŃia 1− s 1− s 1 − 0, 021
iar pierderile în cuplu rotoric rezultă şi ele din relaŃia deja utilizată în exemplul precedent.
Pcu2 = sP = 0,021 • 41500 = 837 W.
1 n Dacă puterea absorbită din reŃeaua de alimentare este
Wm= ‡” i Φ (1.39) P2 40000
2 k =1 k k P1 = = = 44600 W,
η 0,895
atunci pierderile in cuprul statoric rezultă din relaŃia de bilanŃ din maşină
în care Φ k , este fluxul magnetic corespunzător fiecărui conductor. Densitatea de volum a energiei Pcu1 = P1 − P − PFe = 44600 − 41500 − 1547 = 1553 W.
magnetice este dată de una din relaŃiile: Curentul statoric absorbit din reŃea este
P1 44600
I1 = = = 147 A
1 1 µ 3U1 cos ϕ 3 ⋅ 220 ⋅ 0,81
wm = B H = B 2 = H 2 (1.40)
2 2µ 2 şi pentru că statorul maşinii este legat în triunghi atunci curentul pe o fază statorică va fi
 85 12

Din relaŃia de definiŃie a alunecării la maşina asincronă rezultă turaŃia sa Energia magnetica Wm a sistemului depinde funcŃional de coordonatele generalizate de poziŃia
ξk
n = ns (1 – s) = 1500 (1 – 0,0354) = 1445 rot/min.
Astfel, în lipsa unui tahometru, această metodă se poate utiliza pentru determinarea turaŃiei la motoare asincrone. Trebuie , dar mai depinde încă de curenŃii ik , care parcurg cele n conductoare ale sistemului considerat sau de
Φ k , care înlănŃuie conductoarele respective. Dacă Wm = Wm (ik , ξ k ) , atunci forŃele
luate însă unele măsuri de protejare a motorului la pornirea motorului ca şi în cazul unor curenŃi rotorici mari. Mai trebuie precizat
că această metodă poate fi folosită numai în cazul motoarelor asincrone cu rotorul bobinat pentru că numai la acest tip de motor fluxurile magnetice
avem acces în circuitul rotoric al maşinii.
generalizate xk se exprimă. prin relaŃia:
Problema 4.10. Pentru un motor asincron cu Pn = 10 kW; U1n = 380 V şi I1n = 19,6 A; η = 87,6%; n1 = 3000 rot/min şi n2
 ∂W 
= 2925 rot/min, se mai precizează: x k =  m  (1.41)
M max Ip Mp  ∂ξ k  ik =const
= 2,85; = 7,18; = 1,9.
Mn I1 n Mn iar dacă Wm = Wm (Φ k , ξ k ) atunci, forŃa generalizată se calculează cu expresia:
Se cere să se determine: Mn, cosφn, Ip, Mp, Mmax, s.
Rezolvare. Având turaŃia de sincronism se determină viteza de sincronism  ∂W 
2π n1 2π ⋅ 3000 x k = − m  (1.42)
Ω1 = = = 314rad / s.  ∂ξ k  Φ k =const
60 60
şi alunecarea corespunzătoare turaŃiei n Din (1.41) şi (1.42) se observă că pentru determinarea forŃelor generalizate ce acŃionează asupra
n − n 3000 − 2925 sistemului, este necesar să se calculeze numai variaŃiile energiei în raport cu coordonata generalizată
s= 1 = = 0, 0253 = 2,53%. ξ k luată în considerare.
n1 3000
Viteza unghiulară a motorului este
2πn 2π 2925
Ω2 = = = 306,15rad / s
60 60 1.8. MATERIALE UTILIZATE ÎN CONSTRUCłIA TANSFORMATOARELOR ŞI MAŞINILOR
iar momentul cuplului nominal rezultă imediat ELECTRICE
Pn 10000
Mn = = = 32, 4 Nm.
Ω 2 309,16 Maşinile şi transformatoarele electrice funcŃionează pe principiul inducŃiei electromagnetice, iar la
Puterea absorbită de motorul asincron din reŃeaua de alimentare se poate determina Ńinând seama de ηn maşinile electrice aproape întreaga energie a câmpului magnetic este concentrată în întrefierul maşinii.
P2 10000 Pentru a realiza această concentrare a energiei în întrefier este necesar ca circuitul magnetic al maşinii,
P1 = = = 11450 W ; înfăşurările sale, împreună cu celelalte materiale constructive din maşină să realizeze o anumită
ηn 0,875
distribuŃie a câmpurilor electromagnetice, termice şi mecanice în interiorul acesteia.
iar factorul de putere cu care funcŃionează motorul la sarcina nominală este
În general, se admite că materialele din care se realizează o maşină electrică (sau un transformator)
P1 11450
cos ϕ n = = = 0,88. se pot împărŃi în trei grupe: materiale active, materiale electroizolante şi materiale constructive, primele
3U1n I1n 3 ⋅ 380 ⋅19, 6 două grupe formând aşa-numita grupă a materialelor electrotehnice. În grupa materialelor active sunt
Din rapoartele date Mmax/Mn şi Mp/Mn rezultă imediat: cuprinse cele două subgrupe de bază: a conductoarelor electrice şi a materialelor magnetice utilizate în
M max = 2,85 ⋅ M n = 2,85 ⋅ 32, 4 = 92,5 Nm; M p = 1,9 ⋅ M n = 1,9 ⋅ 32, 4 = 62 Nm, construcŃia transformatoarelor şi a maşinilor electrice. De caracteristicile fizice ale acestor materiale
iar raportul Ip/I1n rezultă, de asemenea, direct curentul de pornire depind pierderile electrice, încălzirea maşinii şi în final randamentul acesteia. Pe de altă parte, materialele
Ip = 7,18 • I1n = 7,18 • 19,6 = 141 A. active sunt supuse şi unor solicitări mecanice şi deci ele trebuie să posede şi unele proprietăŃi mecanice
corespunzătoare, care să conducă la o funcŃionare normală a maşinii.
Problema 4.11. Din datele de catalog ale unui motor asincron cu inele rezultă următoarele: Pn = 40 kW; U1n = 220 V; Materialele electroizolante trebuie să asigure, în principiu, izolarea materialelor active unele faŃă
conexiunea stea pentru stator: ηn = 90%; cos φn = 0,865; sn = 1,89%; I2f = 56,9 A; conexiunea stea pentru rotor; X1 = 0,215 Ω; X2 =
0,179 Ω; PFe = 1673 W; Pmec = 900 W; kw1 = 0,926; kw2 = 0,935; w1 = 44 spire/fază; w2 = 60 spire/fază; I10 = 29,2 A; P0 = 2640 W. de altele şi izolarea înfăşurărilor faŃă de partea metalică a maşinilor şi transformatoarelor; de
Să se determine: P1, I1, Pcu1, Pcu2, R1, R2. caracteristicile fizice ale acestor materiale depinde durata de funcŃionare normală a maşinii.
Rezolvare. Puterea absorbită din reŃeaua de alimentare P1 se poate calcula considerând puterea utilă P2 = Pn şi randamentul Materialele constructive sunt utilizate la execuŃia unor elemente ale maşinii cu ajutorul cărora se
motorului realizează transmiterea unor cupluri precum şi pentru susŃinerea, consolidarea şi stabilitatea în funcŃionare
P2 40000 a materialelor active şi. electroizolante; cu ajutorul acestor materiale se realizează de fapt toate celelalte
P1 = = = 44500W = 44,5kW ,
ηn 0,9 elemente constructive ale maşinii.
iar curentul pe fază absorbit din reŃea rezultă şi el din expresia puterii active
P1 44500 1.8.1. MATERIALE ACTIVE
I1n = = = 135 A.
3U1n cos ϕ n 3 ⋅ 200 ⋅ 0,865
Dacă se neglijează pierderile suplimentare, atunci puterea mecanică PM este
1.Conductoarele electrice. Pentru realizarea conductoarelor electrice folosite în construcŃia
PM = Pmec + P2 = 900 + 40000 = 40900 W, transformatoarelor şi maşinilor electrice cel mai adesea se foloseşte cuprul şi aluminiul; deşi argintul
iar conform cu (4.63) rezultă puterea electromagnetică are o rezistivitate specifică mai mică cu 4% decât cuprul, totuşi el nu se utilizează fiind un material
PM 40900 deficitar.
P= = = 41670W . Atât cuprul şi aluminiul folosit pentru conductoarele electrice sunt de înaltă puritate (99,9%) şi se
1 − s 1 − 0, 0189
łinând seama de bilanŃul puterilor la maşina asincronă, se poate nota obŃin în general pe calea electrolitică, având în vedere că cele mai mici impurităŃi conduc la mărirea
Pcu2 = P – Pmec-P2 = 41670 – 900 – 40000 = 770 W, rezistivităŃii specifice ale acestora. Conductoarele din cupru au rezistivitate mai mică, rezistenŃă la
dar pierderile în cuprul rotoric se pot calcula şi cu relaŃia întindere corespunzătoare şi o conductivitate termică bună, în timp ce conductoarele de aluminiu sunt mai
Pcu2 = sP = 0,0189 • 41670 = 770 W. uşoare şi mai ieftine.
De asemenea, din bilanŃul puterilor la maşina asincronă rezultă
 13 84

Conductoarele se folosesc sub formă de sârme, bare sau benzi de dimensiuni standardizate ce se
izolează cu anumite materiale (bumbac, hârtie, fire de sticlă, microbandă sau emailuri). Astfel, din Problema 4.8 [1]. Un motor asincron trifazat cu 2p = 4, are puterea nominală Pn = 10kW şi funcŃionează la sarcină
nominală. Puterea electromagnetică a motorului este P = 10,8kW, iar factorul de supraîncărcare în momente este λM = Mmax/Mn =
cupru prin trefilare se pot obŃine conductoare cu diametru de 0,005 mm, iar prin anumite procedee de la- 2,5. Se cere să se determine alunecarea critică şi momentului cuplului de pornire al maşinii. Se neglijează rezistenŃa înfăşurării
minare se realizează benzi de 0,1 mm şi folii până la 0,008 mm grosime. primare şi pierderile mecanice (f = 50Hz).
Pentru execuŃia colectoarelor maşinii de c.c. .se foloseşte aliajul cuprului cu cadmiu, care Rezolvare. Conform cu (4.63) avem
măreşte rezistenŃa mecanică a cuprului şi în acelaşi timp îmbunătăŃeşte comutaŃia maşinii de c.c. PM = Pmec + P2 = (1 − sn ) P = P2 ; ( Pmec ≈ 0),
Aluminiul are o rezistivitate specifică mai marc decât a cuprului, dar el are unele avantaje P2 10
principale (în afară de cele amintite deja): o temperatură joasă de topire, o plasticitate ridicată, o densitate sn = 1 − = 1− = 0, 074.
P 10,5
mică şi o peliculă extrem de subŃire de oxid de aluminiu la suprafaŃa sa, care îl protejează împotriva
Din relaŃia lui Kloss pentru sarcina nominală rezultă
coroziunii, dar care totodată nu permite cositorirea lui.
Mn 2 1
Aluminiul se prelucrează uşor prin presare şi de aceea se pot realiza diverse detalii prin presare. = = ,
Conductoarele din aluminiu se realizează cel mai adesea cu o puritate de 99,5% şi mai conŃin 0,5% Mc S n S
+ c
λM
fier şi siliciu. Sc Sn
Aliajul cuprului cu zinc formează alam a, iar aliajul cuprului cu cositor, cadmiu, beriliu şi fosfor respectiv
conduce la diverse tipuri de bronz. Aceste aliaje se folosesc la construcŃia înfăşurărilor rotorice în 2 1
scurtcircuit ("coliviile de veveriŃă") ale motoarelor asincrone şi ale motoarelor sincrone. Alama şi bronzul =
0, 074 Sc 2,5
se prelucrează uşor şi se utilizează mai ales la execuŃia (uneori prin turnare) a componentelor bune +
Sc 0, 074
conducătoare de curent cu o geometrie complexă. Pe de altă parte pentru economia de cupru, uneori
din care rezultă Sc = 0,355 (cealaltă valoare nu poate fi utilizată).
inelele colectoare ale maşinilor asincrone cu rotor bobinat se execută din oŃel. La ora actuală se studiază
Utilizând relaŃia lui Kloss la pornire (s = 1) se poate nota
realizarea conductoarelor din oŃel magnetic şi nemagnetic.
Mp 2
În tabelul 1.1. sunt date unele proprietăŃi fizice ale materialelor din care se execută conductoarele =
electrice şi unele părŃi conductoare ale maşinilor electrice. Mc 1
+ Sc
Sc
Unele proprietăŃi fizice ale materialelor conductoare însă
Tabelul 1.1 Mp M p Mn M p 1
= ⋅ = ⋅
Materialul Rezistivitatea Coeficientul Densitatea Rezist. la Căldura Conductivitatea Mc M n M c M n λM
conductor de [kg/dm3] întindere specifică termică şi atunci relaŃia anterioara poate fi notată sub forma
temperatură [N/m3] c [W/0cm] Mp 2λM 2 ⋅ 2,5
de var. a [J/g0C] = = = 1,575.
Mn 1 1
rezistivit. + sc + 0,355
[1/0C] sc 0,355
Dar cuplul nominal al maşinii se poate determina din relaŃia
Cuprul moale 0,01784 3,81.10-3 210 Pn Pn Pn 10000
8,89 0,388 375 Mn = = = = = 68,8 Nm,
Cuprul dur 0,01724 3,93.10 -3
450 Ω n Ω1 (1 − S n ) 2π f (1 − S ) 2π 50 (1 − 0, 074)
n
Aluminiu 0,013 3,7.10 -3
2,7 70..230 0,885 205 p 2
după care rezultă momentul cuplului de pornire
Alamă 0,0645 1,5.10-3 8,6 150..500 0,384 104,4 M p = 1,575M n = 1,575 ⋅ 68,8 = 108 Nm.

Problema 4.9. În vederea determinării turaŃiei unui motor asincron trifazat cu inele căruia nu i se cunosc caracteristicile, se
2. Materiale magnetice. Pentru realizarea circuitului magnetic al transformatorului sau al maşinii poate folosi în locul unui tahometru, un ampermetru magnetoelectric montat în circuitul rotoric. Prin această măsurare se constată că
în timp de 1 minut acul indicator al ampermetrului execută 106 bătăi în acelaşi sens, iar din observarea construcŃiei motorului se
electrice se folosesc unele materiale feromagnetice cum sunt: oŃelul electrotehnic şi magneŃii constată că acesta are 2p = 4 poli. Să se determine turaŃia motorului.
permanenŃi. OŃelul electrotehnic are un conŃinut în carbon sub 0,l% şi se foloseşte sub formă de tablă cu Rezolvare. Este cunoscut faptul că la turaŃie normală a motorului asincron frecvenŃa mărimilor rotorice este mică (f2 = sf1):
grosimea de 0,1...2 mm sau sub formă masivă. de ordinul a câŃiva hertzi. Cum ampermetrul magnetoelectric este destinat să măsoare c. c., prin introducerea sa într-un circuit de c.
În vederea micşorării curenŃilor turbionari, prin creşterea rezistivităŃii specifice a oŃelului, acesta se a. (pe o fază rotorică) cu frecvenŃă mică, el va „urmări ”variaŃiile acestuia, acul său indicator oscilând între două maxime (unul
pozitiv şi celălalt negativ dacă zeroul aparatului este dispus pe centrul scalei) sau între un maxim şi un minim (dacă zeroul este
aliază cu siliciul; astfel avem: dispus într-un capăt de scală). În acest fel numărul bătăilor sale pe secundă vor reprezenta de fapt frecvenŃa curentului din rotor:
- oŃel slab aliat (0,8,.. 1,8% Si), se foloseşte la construcŃia polilor inductori masivi şi a jugurilor
106
magnetice în care câmpul magnetic principal este constant; f2 = = 1, 77 Hz
- tablă silicioasă mediu aliată (1,8...2,8% Si); 60
Cunoscând că f1 = 50Hz şi faptul că f2 = sf1, rezultă
- tablă silicioasă supraaliată (2,8...3,8% Si);
f 2 1, 77
- tablă silicioasă puternic aliată (3,8.. .4,8% Si). s= = = 0, 0354,
OŃelul cu un conŃinut mic de siliciu are o permeabilitate magnetică scăzută şi pierderi magnetice f1 50
mari. OŃelul cu un conŃinut de siliciu ridicat are pierderi scăzute prin curenŃi turbionari şi prin histerezis, iar din expresia turaŃiei de sincronism rezultă
respectiv o permeabilitate magnetică ridicată în câmpuri magnetice slabe şi medii. 60 f1 60 ⋅ 50
ConŃinutul de siliciu modifică densitatea şi rezistivitatea specifică a oŃelului - astfel: ns = = = 1500 rot / min .
p 2
 83 14

I10 a + I 2' pa 10, 4 - la (0,8...1,8% Si) avem σ = 7,8 tone/m3 şi ρ = 0,25 10-6 Ω m;
cos ϕ p = = = 0, 207.
I1 p 50,3 - la (3,8...4,8% Si) avem σ = 7,55 tone/m 3
şi ρ = 0,5 10-6 Ω m;
Momentul cuplului electromagnetic la pornire se poate calcula considerând valoarea lui M la s = 1 – adică Foarte adesea, în industria electrotehnică se utilizează oŃelul laminat la rece anizotrop, care are
m1 pγ 2' I 2' 2p 3 ⋅ 3 ⋅ 0,568 ⋅ 46,9 2 în direcŃia laminării permeabilitatea magnetică mult mai ridicată şi pierderi magnetice mai mici în raport
Mp = = = 35,8 Nm. cu un oŃel laminat la cald. Tabla electrotehnică poate fi realizată cu suprafaŃa gata oxidată sau neoxidată,
Ω1 2 ⋅ π ⋅ 50
iar dimensiunile foilor de tablă sunt 750 x 1500 mm sau l000 x 2000 mm; se livrează şi tablă roluită cu
b) În varianta cu alunecarea s = 3%, curentul statoric se determină cu relaŃia
mai multe lăŃimi şi grosimi. Grosimea stratului izolator format din oxizi sau lacuri speciale este mică ast-
I = ( I10 a + I 2' a ) 2 + ( I10r + I 2' r ) 2 , fel încât valoarea factorului de umplere este kFe = 0,95...0,85.
în care componentele raportate ale curentului rotoric sunt:
La construcŃia miezului feromagnetic
 r'   0,568 
U1n  r1 + 2  220  0, 472 + al maşinilor electrice de puteri medii şi mari
 s  0, 03  se foloseşte în general tablă silicioasă mediu
I 2' a = = = 10, 75 A,

2 2 aliată de 0,5 mm grosime, iar la construcŃia
r2'   0,568 
 r1 +  + ( x1 + x2 )
' 2
 0, 472 + + (2,3 + 2272) 2

0, 03 
transformatoarelor electrice se utilizează tablă
 s  silicioasă puternic aliată de 0,35 mm grosime,
respectiv laminată la rece.
U1n ( x1 + x2' ) 220 ( 2,3 + 2, 272 ) Pentru circuitele magnetice ale
I 2r = 2
= 2
= 2,54 A maşinilor mici se foloseşte tablă slab aliată de
 r 
'
 0,568 
 0, 472 + 0, 03  + (2,3 + 2272)
0,5 nun grosime laminată la cald, iar pentru
 r1 +  + ( x1 + x2 )
2 ' 2 2

 s   maşini electrice de înaltă frecvenŃă se

şi deci foloseşte o tăblia de 0,2 mm grosime.
În figura 1.6 sunt date caracteristicile
I1 = 10, 752 + (3, 47 + 2,54) 2 = 12,3 A.
de magnetizare B = f(H) pentru materialele
Curentul rotoric raportat la stator are valoarea efectivă
feromagnetice folosite la construcŃia
maşinilor electrice, iar în figura 1.7
I 2 ' = I 2' 2a + I 2' 2r = 10, 752 + 2,542 = 11A, (amplasată în interiorul figurii –1.6) sunt date
iar valoarea sa neraportată (reală) este pierderile specifice ρ în funcŃie de inducŃia
m1 w1kw1 ' 3 192 ⋅ 0,932 B la frecvenŃa constantă f = 50 Hz
I2 = ⋅ I2 = ⋅ ⋅11 = 54,8 A.
m2 w2 kw 2 3 36 ⋅ 0,955
Momentul cuplului electromagnetic în acest caz este
m1 pr2U12n
M = 2
= Fig.1.6. Curbele B=f(H)
 r' 
Ω1 s[ r + 2  + ( x1 + x2' ) 2 ] SemnificaŃia notaŃiilor adaptate pentru un anumit sortiment de tablă (cuprins în figura 1.6 – de
 s
exemplu, E330) este următoarea : E, este simbolul pentru tablă electrotehnică; prima cifră caracterizează
3 ⋅ 3 ⋅ 0,568 ⋅ 220 2 aliajul cu siliciu (1 – slab aliată; 2 – mediu aliată; 3 – supraaliată; 4 – puternic aliată); a doua cifră
= = 66, 4 Nm.
 0,568 
2
 caracterizează tabla din punctul de vedere al pierderilor (l - pierderi normale; 2- pierderi reduse; 3 -
2 ⋅ π ⋅ 50 ⋅ 0, 03  0, 472 +  + (2,3 + 2, 272)2  pierderi minime); a treia cifră (0) se referă la tabla texturată (adică laminată la rece în câmp magnetic).
 0, 03  
TuraŃia motorului este 1.8.2. MATERIALE IZOLANTE
60 f 60 ⋅ 50
n = n1 (1 − s ) = (1 − s ) = (1 − 0, 03) = 970 rot / min .
p 3 Materialele izolante sau dielectrice se folosesc la construcŃia maşinilor pentru a izola diversele
Pierderile prin efect Joule pe înfăşurarea statorică sunt componente ale maşinii ce se găsesc la potenŃiale diferite. Pe de altă parte, grosimea izolaŃiei dintre spirele
Pcu1 = m r1 I12 = 3 ⋅ 0, 472 ⋅12,32 = 214W , înfăşurărilor, respectiv dintre acestea şi crestăturile miezurilor magnetice în care sunt amplasate, determină
iar în înfăşurarea rotorică au valoarea
într-o buna măsură dimensiunile de gabarit ale maşinilor, iar stabilitatea şi conductibilitatea termică a
materialelor izolatoare impun temperatura maximă admisibilă pentru maşină, respectiv alegerea încărcării
Pcu 2 = m2 r2' I 2' 2 = 3 ⋅ 0,568 ⋅112 = 206W .
electromagnetice ale unor elemente constructive. De asemenea, materialele izolante trebuie să posede şi
Puterea electromagnetică se poate calcula, Ńinând seama se relaŃia (4.60)
unele proprietăŃi mecanice, aceasta fiind legată mai ales de mecanizarea şi automatizarea tehnologiilor de
Pcu 2 2, 06
P= = = 6860W = 6,86kW . izolare. În mod obişnuit normativele prevăd ca o maşină să funcŃioneze normal timp de 15…25 de ani, fapt
s 0, 03 ce este legat în mod special de starea normală a izolaŃiilor tuturor elementelor maşinii. De fapt, în timpul
c) Momentul critic pe care îl poate dezvolta motorul se poate calcula după relaŃia (4.76) funcŃionării maşinii se produce o anumită cantitate de căldură (datorită diverselor pierderi ce apar), care
m1 pU12n 3 ⋅ 3 ⋅ 2202 conduce la „îmbătrânirea” izolaŃiei, respectiv la pierderea unor anumite calităŃi izolatoare şi mecanice ceea
M c = M max = = = 137 Nm = 2, 06 Mn, ce face ca în final maşina să iasă din uz. Este constatat faptul că la o creştere a temperaturii continue de
2Ω1 [r1 + r12 + ( x1 + x2 ) 2 ] 2 ⋅ 314 ⋅ [0, 472 + 0, 4722 + (2,3 + 2, 272) 2 ]
funcŃionare cu l00C peste cea admisibilă, reduce la jumătate intervalul de funcŃionare normală a maşinii. În
în care s-a Ńinut seama că s-a luat în considerare schema echivalentă „în Γ”.
 15 82

funcŃie de temperatura admisibilă la care un material izolator poate funcŃiona un timp îndelungat, se P2 14008
definesc 7 clase de izolaŃie: ηn = = = 0,849 = 84,9%.
P1 16530
a) clasa Y - temperatura admisibilă 900C - cuprinde următoarele materiale izolatoare : bumbac,
d) Factorul de putere nominal se poate calcula acum direct
mătase naturală, fire de celuloză, lemn, carton electrotehnic, clorura de polivinil, cauciucul natural şi
P1 16530
altele; cos ϕ n = = = 0, 758.
b) clasa A - temperatura admisibilă 1050C - cuprinde materialele din clasa precedentă, dar care se mU1n I1n 3 ⋅ 220 ⋅ 33
impregnează în lacuri pe bază de răşini naturale, ulei izolant, soluŃii de eteri sau esteri celuloizi;
c) clasa E - temperatura admisibilă 1200C - care cuprinde emailuri pe bază de răşini formol- Problema 4.7. [1]. Un motor asincron cu rotorul bobinat are statorul conectat în triunghi, tensiunea nominala de
alimentare U1n=220V şi parametrii înfăşurării: R1=0,46Ω; R2=0,02Ω; X1=2,24Ω; X2=0,08Ω; C=1,023. Se mai cunosc următoarele
polivinilice, expoxidice, stratificate din bumbac, hârtie, pelicule de triacetat de celuloză, pelicule, fire şi date:
Ńesături de tereftalat de polietilenă; - numărul de spire pe fază: w1=192: w2=36;
d) clasa B - temperatura admisibilă 1300C - care se referă la fibre şi Ńesături de sticlă, azbest, - factorii de înfăşurare: kw1=0,932; kw2=0,955;
produse din mică în care se foloseşte, şerlacul, compundul asfaltic sau butuminos, răşinile sintetice, - numărul de perechi de poli: p1 = p2 = p = 3.
Ştiind că m1 = m2 = 3 şi curentul de mers în gol I10 ≈ Iµ 3,47A, să se determine:
epoxidice etc; a) curenŃii în stator şi rotor, factorul de putere şi momentul cuplului electromagnetic la pornirea motorului cu rotorul în
e) clasa F - temperatura admisibilă 1550C - din care fac parte firele şi Ńesăturile din sticlă, azbest scurtcircuit;
şi produse din mică impregnate cu răşini aldehidice , silicon aldehidice şi silicon fenolice ; b) curentul în stator şi rotor, momentul cuplului electromagnetic, turaŃia nominală, pierderile în înfăşurări şi puterea
electromagnetică a maşinii la funcŃionarea sa cu alunecarea nominală sn = 3% pe caracteristica mecanică naturală;
f) clasa H – temperatura admisibilă 180 0 C - din care fac parte materialele din clasa precedentă c) alunecarea critică şi momentul cuplului maxim (critic) al motorului tot pe caracteristica mecanică naturală.
impregnate însă cu răşini siliconice selecŃionate; Rezolvare a) Dacă pornirea se face direct (fără reostat de pornire), atunci la s = 1, valoarea efectivă a curentului rotoric,
raportat la stator se poate calcula cu relaŃia (dacă se consideră schema „în Γ” a maşinii – vezi figura 4.12 c)
g) clasa C – temperatura admisibilă peste 180 0 C - din care fac parte mica, porŃelanul, ceramica, U1n
sticla, cuarŃul şi altele. I 2' p = .
Clasa de izolaŃie a maşinii este dată de clasa de izolaŃie a materialelor solicitate termic, dar ca (γ 1 + γ 2 ) 2 + ( x + x2' ) 2
suport mecanic sau pentru consolidarea anumitor elemente constructive pot fi utilizate şi materiale dintr-o în care parametrii maşinii pentru schema echivalentă „în Γ” sunt:
clasă, de izolaŃie inferioară. La construcŃia maşinilor electrice se utilizează şi unele materiale izolatoare γ 1 = CR1 = 1, 023 ⋅ 0, 46 = 0, 472Ω;
gazoase (aerul, hidrogenul, hexafluorura de sulf) dar care au rolul principal de agent de răcire. La 2 2
m1  w1kw1  2 3  192 ⋅ 0,932 
construcŃia transformatoarelor electrice se folosesc materiale izolatoare lichide (uleiuri minerale), care au γ 2' = C 2   ⋅ R2 = 1, 023 ⋅  ⋅ 0, 02 = 0,568Ω;
rol atât de izolator cât şi de agent de răcire (ulei de transformator grupa 2004, 2005). m2  w2 kw 2  3  36 ⋅ 0,955 
x = CX 1 = 1, 023 ⋅ 2, 24 = 2,3Ω;
1.8.3. ALTE MATERIALE 2 2
m  wk  3  192 ⋅ 0,932 
x = C 1  1 w1  ⋅ x2 = 1, 0232 
' 2
 ⋅ 0, 08 = 2, 272Ω.
3  30 ⋅ 0,955 
2
În construcŃia maşinilor şi transformatoarelor electrice se utilizează unele materiale pentru execuŃia m2  w2 kw 2 
unor componente inactive ale acestora cum sunt: carcasa, scuturile, lagărele, axul, ventilatorul, cuva Deci curentul rotoric are valoarea
transformatorului, bateriile de răcire la transformatoare, butucul rotorului la maşini rotative, cutia de 220
borne etc. Forma şi în general geometria acestora depinde în primul rând de solicitările mecanice ce pot I 2' p = = 46,9 A,
(0, 472 + 0,568) 2 + (2,3 + 2, 272) 2
apare în timpul funcŃionării maşinii sau a transformatorului. Uneori materialele constructive trebuie să
iar valoarea sa neraportată este
posede şi proprietăŃi magnetice bune - aşa este cazul, de exemplu, al carcasei maşinii de c.c., care asigură
protecŃia mecanică a maşinii, dar face parte şi din circuitul magnetic principal al maşinii. Ca materiale m1  w1k w1  3  192 ⋅ 0,932 
I2 p =   I2 p = ⋅   ⋅ 46,9 = 233 A.
constructive se folosesc oŃelul nemagnetic, fonta, aliajele din aluminiu etc. Aliajele de aluminiu se m2  w2 k w 2  3  36 ⋅ 0,955 
folosesc la turnarea unor carcase de maşini, ventilatoarelor şi a altor elemente constructive. Detaliile Curentul din stator la pornire are expresia
constructive realizate din aluminiu sunt mai uşoare decât cele din fontă sau oŃel. O largă aplicabilitate în
I 1 p = I 10 + I 2 p
''
s =1
construcŃia maşinilor electrice o au masele plastice din care se execută (prin presare sau turnare) diverse
iar în valori efective
detalii legate mai ales de port perii şi chiar la colectoare mici (turnate bloc).
I1 p = ( I10 a + I 2' pa ) 2 + ( I10 + I 2' p ) 2 ,
APLICAłII ŞI PROBLEME PENTRU CAPITOLUL 1 în care avem
I 2' pa = I 2' p cos ϕ 2 p ; I 2' pr = I 2 p sin ϕ 2 p .
AplicaŃia 1.1. Fie o bobină cu w spire aşezată pe un miez feromagnetic - figura 1.8 - care este alimentata de la o sursă de Pe baza schemei echivalente „în Γ” pentru s = 1, se poate calcula
c.a. cu pulsaŃia ω ; fluxul magnetic variază periodic în timp după relaŃia:
γ 1 + γ 2' 0, 472 + 0,568
cos ϕ 2 p = = = 0, 222,
ϕ = Φ sin (ωt − α ) . (γ 1 + γ ) + ( x1 + x )
' 2
2
' 2
2 (0, 472 + 0,568) 2 + (2,3 + 2, 272) 2
după care rezultă:
Să se determine expresia tensiunii electromotoare induse în bobina dată. I 2' pa = 46,9 ⋅ 0, 222 = 10, 4 A; I 2' pr = 46,9 1 − 0, 2222 = 45,8 A.
Rezolvare. Valoarea maximă (amplitudinea) a fluxului magnetic printr-o spiră este
Dacă se Ńine seama că I10a = 0 iar I10r = Iµ = 3,47A, atunci
Fig. 1.8 Φ m = BSFe în care B este amplitudinea inducŃiei magnetice, iar SFe este aria
secŃiunii miezului de fier. Conform cu legea inducŃiei electromagnetice, t.e.m. indusă în bobină este o t.e.m. de transformare pentru I1 p = 10, 42 + (45,8 + 3, 47) 2 = 50,3 A.
că sistemul fizic considerat este fix (v = 0), respectiv: Factorul de putere la pornire se poate determina luând în considerare componenta activă a curentului I1p şi valoarea sa
totală
 81 16

220 dψ d (wϕ ) π
P0 = Re [mU 1n I 10 ] = Re [3 ⋅
*
(0,352 + j12,3)] = 134,13W . et = −
=− = wωφ m sin(ω t − α − ) (1.44)
dt dt 2
3 în care iniŃial s-a notat ψ = wϕ - fluxul magnetic total care înlănŃuie bobina dată.
c) Pentru funcŃionarea maşinii asincrone în sarcină cu alunecarea dată s, schema echivalentă este dată în figura 4.83. Din
această schemă rezultă: Din relaŃia precedentă rezultă că t.e.m. indusă este defazată în urma fluxului care o produce cu π/2. Valoarea maximă a
t.e.m. induse se obŃine imediat dacă se tine seama că (1.44) se poate nota sub forma generală:
( Z 0 + Z 2 ')U 1n π
I1 = e t = E m sin( ω t − α − ) (1.45)
Z1 Z 2 + Z1 Z 0 + Z 2 Z 0
1 '
2
în care iar prin compararea relaŃiilor (1.44) si (1.45) rezultă:
R'  0,15  Em = wωφ m = 2π fwφ m .
Z 2 = 2 + jX 2' =  + j 0, 2  Ω
'
Valoarea efectivă a t.e.m. induse este:
Fig. 4.83 Explicativă la s  0, 02  E 2π (1.46)
Problema 4.5 punctul c E = m
= fw φ m = 4 ,44 fw φ m ,
iar Z 1 , Z 0 au fost precizate la punctul a). Deci 2 2
0,15 220 relaŃie din care rezultă că valoarea efectivă a t.e.m. induse este proporŃională cu frecventa tensiunii de alimentare, numărul de spire
( j10 + + j 0, 2) al bobinei si valoarea maximă a fluxului magnetic.
0, 02 3
I1 = = (14, 6 − j11, 78) A, AplicaŃia 1.2. Fie o bobină cu w spire aşezată în întrefierul unei
 0,15   0,15 
( 0,3 + j 0, 4 )  + j 0, 2  + (0,3 + j 0, 4)( j10) +  + j 0, 2  ( j10) maşini electrice pe periferia exterioară a unui miez feromagnetic rotoric de
 0, 02   0, 02  formă cilindrică (fig. 1.9.) se consideră că laturile bobinei formează unghiurile
iar valoarea efectivă a curentului este α1, α2 în raport cu un sistem de referinŃă dat, iar polii de excitaŃie ai maşinii
produc o inducŃie magnetică B presupusă constantă sub fiecare pol.
I1 = 14, 62 + 11, 782 = 18, 76 A. Fie viteza v a armaturii rotorice ( deci si a bobinei), să se determine
Puterea activă absorbită este dată de relaŃia expresia t.e.m. induse în bobina.
220
P = Re [mU 1n I 1 ] = Re [3 (14, 6 + j11, 78)] = 5563W = 5,563kW . Rezolvare. În raportul cu sistemul de referinŃă dat OX, câmpul
3 magnetic produs de polii de excitaŃie , este constant si dacă armătura rotorică,
Fig. 1.9 la exteriorul căruia se găseşte amplasată bobina, se roteşte cu viteza periferică
Problema 4.6 [1]. Un motor asincron trifazat cu 2p=4 are următorii parametrii nominali: U1n=220V; I1n=33A; f1n=50Hz.
v, rezultă că t.e.m. indusă este o t.e.m. de mişcare:
Cuplul maxim al motorului este Mmax=220Nm, factorul de supraîncărcare în cupluri este λM=Mmax/Mn=2,3, iar cuplul la mers în gol
M0=0,02Mmax. Motoul funcŃionează la sarcina nominală şi are următoarele pierderi: Pcu1=1000W; Pcu2=350W; PFe=480W. Se cere să em = w ∫ (v × B )dl = w (vBδ1l − vBδ 2l )
se determine: (Γ )
a) alunecarea nominală; sau :
b) randamentul nominal; em = wvl ( Bδ 1 − Bδ 2 ) (1.47)
c) factorul de putere nominal.
Rezolvare. a) Pentru că la maşina dată p=2, rezultă ca turaŃia sa de sincronism (la frecvenŃă admisă) este în care cu Bδ 1 , Bδ 2 am notat valorile inducŃiilor magnetice din întrefierul maşinii ( indicele δ
1 ) corespunzătoare unghiului

60 f 60 ⋅ 50 α 1 , α 2 , iar cu 1-lungimea laturii bobinei. Dacă α 2 − α 1 = π , atunci Bδ 2 = − Bδ 1 = Bδ , iar (1.47 ) devine:

n1 = = = 1500 rot / min = 25 rot / s, em = 2 wvlBδ (1.48)
p 2 Viteza periferică a rotorului, respectiv a bobinei, se poate nota v = πDn , unde D este diametrul exterior al rotorului, iar n
iar momentul cuplului nominal are valoarea turaŃia sa, atunci avem:
M max 220 em = 2πnwDlBδ (1.49)
Mn = = = 95, 7 Nm. La o maşină multipolară, cu p perechi de poli, viteza periferică se poate scrie sub forma:
λM 2,3
v = αR / pt , (1.50)
Alunecarea corespunzătoare sarcinii nominale se poate determina Ńinând seama de relaŃia (4.69)
în care α este coordonata unghiulară; R = D / 2 , iar t este timpul. Dacă se iau în considerare relaŃiile (1.49) si (1.50), rezultă că
Pcu 2 350
s= = = 0, 0232, pentru v=constant, curba t.e.m. induse în bobină în funcŃie de timp, are aceeaşi formă cu curba inducŃiei magnetice din întrefierul
2π n1 M n 2π ⋅ 25 ⋅ 95, 7 maşinii Bδ, în funcŃie de coordonata unghiulară, pentru că viteza v si coordonata α se găsesc într-o relaŃie liniară.
respectiv s=2,32%. Deci, conform cu (1.49), t.e.m. indusă este proporŃională cu turaŃia maşinii, numărul de spire al bobinei, diametrul
rotoric, lungimea laturii bobinei si inducŃia magnetică din întrefier.
b) Pentru determinarea randamentului motorului, conform cu relaŃia clasică de definiŃie a randamentului, trebuie să se
calculeze puterea utilă şi puterea absorbită de maşină. În această idee se vor determina şi alte pierderi din maşină; conform cu relaŃia Dacă insă inducŃia magnetică variază după legea sinusoidală, in funcŃie de : α
(4.63) se poate determina puterea mecanică B δ = B δ m sin α (1.51)
PM = 2π n1 (1 − s ) M = 2π 25(1 − 0, 0232)95, 7 = 14700W , atunci relaŃia din (1.49), împreună cu (1.50) si (1.51) se poate scrie:
iar pierderile prin frecare şi ventilaŃie se pot calcula cu relaŃia
em = 2π nwDlB δm sin π ⋅ npt . (1.52)

Pfv = Ω1 M 0 = 2π n1 M 0 = 2π ⋅ 25 ⋅ 0, 02 ⋅ 220 = 692W . Dar la o maşină multipolară avem 2πnp = ω = 2π f si τ = πD / 2 p -denumit pasul polar al maşinii, atunci:

Deci puterea utilă produsă de motor la arborele său va fi e m = 4 nwp τ lB δ m sin ω t (1.53)

P2 = PM − Pfv = 14700 − 692 = 14008W . Pe de altă parte, fluxul magnetic între spira cu deschidere diametrală (distanta între laturi egală cu π radiani electrici sau τ ) este:
π lRdα 2
Conform cu relaŃia de bilanŃ a puterilor din maşină (vezi paragraful 4.1) puterea absorbită de motor este φm = ∫ BdA = ∫ Bδm sin( ) = lτBδm , (1.54)
P1=P+Pcu1+PFe, 0 p π
În care puterea electromagnetică P are valoarea respectiv expresia t.e.m. devine:
P = Ω1 M n = 2π n1 M n = 2π ⋅ 25 ⋅ 95, 7 = 15050W . em = 2π fwφm sin( 2πft ) , (1.55)
Deci adică o variaŃie sinusoidală în timp.
P1=15050+1000+480=16530W,
iar randamentul nominal rezultă AplicaŃia 1.3. Fie o spiră dispusă în crestăturile unei
armături feromagnetice (fig. 1.10,a) care se deplasează cu viteza v
în câmpul magnetic constant în timp produs de nişte poli de

Fig.1.10a
 17 80

excitaŃie. RepartiŃia spaŃială (după coordonata unghiulara α

) a câmpului magnetic este alternativă si se face aproximativ după în care unghiul θ se poate calcula luând în considerare unghiul CAN:
curba din π
figura 1.10 b. Să se determine expresia t.e.m. induse în spiră în acest caz. θ= + ψ − ϕ1n = 90o + 55'− 45o 30 ' = 45o 25 '.
2
Rezolvare . T.e.m. indusă în spiră este dată de relaŃia: unde s-a Ńinut seama că
dφ dφ dx , (1.56) BC Z I   0,535 ⋅ 41, 7 
e=−
dt
=− ⋅
dx dt
ψ = arcsin( sin ξ ) = arcsin  1 1n sin18o  = arcsin  sin18o  = 55 '.
AB E
 1   378 
în care x este coordonata unei laturi a spirei în raport cu axa de referinŃă fixă (capătul polului N).
Fluxul magnetic care se înlănŃuie cu spira este: Deci valoarea curentului I2’ este
Φ = Bδα l (bi − x ) − B δα lx = Bδα l (bi − 2x ) I = 41, 7 2 + 28, 2 2 − 2 ⋅ 41, 7 ⋅ 28, 2 ⋅ cos(45o 25') = 29,5 A.
care este evident o funcŃie de x. Înlocuind expresia fluxului magnetic în (1.56) rezultă: În final din triunghiul dreptunghic AEB rezultă
e = 2vlBδα (1.57) 2
în care s-a Ńinut seama că v=dx/dt este viteza indusului. Din relaŃia  R '
(1.57)rezultă că: 1) t.e.m. indusă în spira montată în crestătură are E12 = I '22  2  + X '22 ,
expresia ca şi t.e.m. indusă în bobina montată în întrefierul maşinii  s 
pentru cazul w=1; 2) t.e.m. de mişcare indusă în acest caz trebuie respectiv
transcrisă de fapt astfel: R2 ' I 2 ' 0,36 ⋅ 29,5
Sn = = = 0, 028,
e = 2vlBδc (1.58) E − ( X 2 ' I 2 ')
2
1
2
378 − (0,53 ⋅ 29,5) 2
2

adică sn=2,8%.
în care Bδc reprezintă inducŃia magnetică din crestătură si care este Fig. 1.10b
mult mai mică decât cea din întrefierul maşinii B δ . Problema 4.5 [1]. Un motor asincron trifazat cu înfăşurarea statorică în stea are următoarele date nominale: Pn=5,5kW;
U1n=220V; f1n=50Hz. Parametri înfăşurării statorice şi rotorice sunt:R1=0,3Ω; X1=0,4Ω; R2’=0,15Ω; X2’=0,2Ω, iar reactanŃa de
AplicaŃia 1.4. Fie un miez magnetic echipat cu o înfăşurare cu w spire alimentate în c.c. În miez este prevăzut un magnetizare Xµ=10Ω. Pierderile în fier se neglijează.
Se cere să se calculeze curentul absorbit de motor şi puterea activă primită în următoarele condiŃii:
întrefier de lărgime δ - (fig. 1.11) în interiorul căruia se poate deplasa o armatură feromagnetică de grosimea g <δ . Se a) maşina funcŃionează cu rotorul calat (s=1);
consideră că permeabilităŃile magnetice ale miezului si ale armăturii sunt foarte mari si se neglijează energia magnetică localizată în b) maşina funcŃionează în regim de mers în gol ideal (s=0);
miezul de fier. Se cere să se determine forŃa ce acŃionează asupra armaturii mobile. c) maşina funcŃionează în regim de motor cu alunecarea s=0,02.
Rezolvare. a) Schema echivalentă pentru maşina dată în
Rezolvare. Unele dimensiuni geometrice ale sistemului considerat sunt date în (fig.1.11) la care trebuie adăugat că regim cu rotorul calat este prevăzută în figura 4.81.
grosimea miezului se consideră 1. De asemenea din (fig. 1.11) se observă că între polii miezului fix întrefierul are două dimensiuni: Din această schemă rezultă(vezi relaŃia (4.43)).
- pe lăŃimea x, mărimea întrefierului este δ ; I1 =
Z0 + Z2 '
U 1n ,
- pe lăŃimea (b-x), mărimea întrefierului este ( -g). δ Z 1 Z 2 '+ Z 1 Z 0 + Z 2 ' Z 0
Dacă luăm în considerare prima porŃiune a întrefierului si aplicăm legea circuitului magnetic (se neglijează porŃiunea de fier a
conturului închis), atunci se poate nota:
Fig. 4.81 Explicativă la problema 4.5 punctul a în care avem
H ⋅ δ = wi , wi
H= (1.59)
Z 1 = R1 + jX 1 = (0,3 + j 0, 4)Ω; Z 2 ' = R + jX 2 (0,15 + j 0, 2)Ω; Z 0 = jX µ = j10Ω.
δ
si deci densitatea de volum a energiei magnetice pentru această porŃiune a întrefierului conform cu (1.40) este: Deci

1  wi 
2 220
w m1 = µ O   , (1.60) (0,15 + j 0, 2 + j10)
2  δ  I1 = 3 = (102, 61 − j136,9) A,
iar energia magnetică totală înmagazinată în această parte a întrefierului este: (0,3 + j 0, 4)(0,15 + j 0, 2) + (0,3 + j 0, 4) j10 + (0,15 + j 0, 2) j10
U 1 f = 220 / 3 este fazorul de referinŃă (amplasat în anexa reală). Valoarea
2
1  wi 
Wm 1 = µ O  

lδ ( b − x ) , (1.61) în care s-a considerat că fazorul tensiunii de fază
2  δ 
efectivă a curentului statoric este
în care s-a Ńinut seama de volumul porŃiunii respective de întrefier.
Similar se determină si energia wm 2 corespunzătoare celeilalte I1 = 102, 612 + 136,92 = 171, 69 A,
porŃiuni a întrefierului astfel încât energia magnetică totală are expresia: iar puterea activă absorbită rezultă din
Fig. 1.11
Pk = Re [mS ] = Re [mU 1n I 1 ],
*

2 adică
1  wi  2 1  wi 
w m = w m1 + w m 2 = µ 0   l δ ( b − x ) + µ 0   lx (δ − g ) , (1.62)
 220 
2 δ  2 δ − g  Pk = Re 3 ⋅ (103, 61 + j136,9)  = 39479W = 39, 479kW
în care i este curentul din înfăşurarea montată pe miezul de fier fix.  3 
ForŃa care acŃionează după direcŃia x asupra armăturii mobile este: b) Schema echivalentă a maşinii la funcŃionarea sa în regim de mers în
2
 δw m 
gol ideal este dată în figura 4.82. Din această schemă rezultă
1 1  wi 
 
2
Fm =   = − µ wi δ 1 + µ 0
0   l (δ − g ) ,
 (1.63)
δ 2  δ − g 

 δx  i =const 2  
U 1n 220 / 3
iar dacă se observă că: I 10 = = = (0,352 − j12,3) A,
R + j ( X + X µ ) 0,3 + j (0, 4 + 10)
 wi   wi 
µ 0  = B1 ; µ0  = B2 respectiv valoarea efectivă
δ  δ − g  Fig. 4.82 Explicativă la I10 = 0,3522 + 12,32 = 12, 205 A.
sunt inducŃiile magnetice corespunzătoare celor două porŃiuni de întrefier si există relaŃia: Problema 4.5 punctul b Puterea activă absorbită în acest caz este
 79 18

α 1 = q1γ 1 ; α 2 = q 2γ 2 δ −g ,
B1 = B2
unde γ reprezintă unghiul electric dintre axele a două crestături vecine (statorice şi rotorice) δ
360° ⋅ p 360 ⋅ 2 atunci relaŃia din (1.63) poate fi notată sub forma
γ1 = = = 10° ;
Fm =
1 B22 g
lg(1 − ). (1.64)
z1 76 2 µ0 δ
360° ⋅ p 360 ⋅ 2 Densitatea de suprafaŃă a forŃei ce acŃionează , este
γ2 = = = 60 . Fm 1 B22 g
z2 120 f ms = = (1 − ), (1.65)
Deoarece înclinarea crestăturilor nu se execută la această maşina rezultă lg 2 µ 0 δ
ki1 = ki2 = 1, iar în cazul particular g << δ
respectiv după (2.65) avem factorii de înfăşurare
1 B22
f ms ≅ = wm ,
6 ⋅ 10° 2 µ0
sin adică densitatea de suprafaŃă a forŃei este numeric egala cu densitatea de volum a energiei.
k w1 = 1 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0,95 ;
10° Aplicatia 1.5. Se considera un condensator plan între armăturile căruia ,
6 sin dispuse la distanŃa δ -figura 1.12-se poate deplasa un dielectric de grosimea g <
2 δ şi permitivitatea dielectrică ε >> ε 0 .Să se determine forta ce acŃionează asupra
10 ⋅ 6° dielectricului.
sin Rezolvare : Procedânt similar ca în cazul aplicaŃiei 1.4, se deduce
k w2 = 1 ⋅ 2 ⋅ 1 = 0,955 . expresia energiei electrice înmagazinate în spatiul condensatorului care are forma:
6° 1 1 1 ε (1.66)
10 sin W e = ε 0 E 12 l δ ( b − x ) + ε 0 E 22 l (δ − g ) x + ε 0 ( 0 E 2 ) 2 lg x ,
2 Fig. 1.12 2 2 2 ε
Deci: în care cu 1 s-a notat lăŃimea placilor condensatorului şi a dielectricului; E1 , E2 respective intensităŃile câmpurilor electice

3(40 ⋅ 0,955) în cele doua porŃiuni din spatiul dintre placi (fără şi cu dielectric) , iar celelalte notaŃii sunt precizate în figura 1.12.
2
R2 = 0,191 = 0,0264 ; ForŃa care se exercită pe directia x asupra armaturii dielectrice mobile este
3(108 ⋅ 0,951)
2

∂We 1  ε g 
3(40 ⋅ 0,955) Fe = ( )V −V =const = − ε 0 E12 l (δ − g ) 1 + ( 0 ) 2
2 , (1.67)
X 2 = 0,52 = 0,0719 . ∂x 1 2 2  ε δ − g 
3(108 ⋅ 0,951)
2
iar daca se Ńine seama de că între intensităŃile câmpurilor electrice E1 , E2 este relatia
c)Pierderile în înfăşurările maşinii corespunzătoare lui Ik = 6l A (înfăşurările având conexiunea Y) sunt cele
corespunzătoare efectului Joule la scurtcircuitul produs.
Pcu = m1 Rk I k2 = 3 ⋅ 0,35 ⋅ 612 = 3915 W. ε0
E1δ = E 2 (δ − g ) + E g,
Problema 4.4 [1]. Un motor asincron trifazat cu înfăşurarea statorică legată în triunghi are următoarele date nominale: Pn =
ε 2
30 kw; fn = 50 Hz, R1 = 0,24 Ω; R2’ = 0,36 Ω; X1 = 0,48 Ω; X2’ = 0,53 Ω; cos φn = 0,7; ηn = 0,85; U1n = 400 V si I10 = 28,8 A. Să respectiv
se determine alunecarea nominala a motorului în ipoteza ca se neglijează pierderile în fier.  ε g
E1 = E 2 1 + ( 0 ) ,
Rezolvare. Dacă se neglijează pierderile în fierul maşinii diagrama fazorială pentru maşina respectivă apare ca în
 ε δ
figura 4.80.
Curentul nominal pe o fază are valoarea: atunci (1.67) devine
1 g 1 1 g
30000 Fe = − ε 0 E 22 (1 − ) 2 lδ + ε 0 E 22 l (δ − g ) = ε 0 E 22 (1 − ) g , (1.68)
I1n = = 41, 7 A , 2 δ 2 2 δ
3 ⋅ 400 ⋅ 0, 7 ⋅ 0,85 în care s-a Ńinut seama şi de faptul că ε >> ε 0 .Densitatea de suprafaŃă a forŃei electrice este
iar impedanŃa pe o fază statorică este:
Fe 1 g
Z1 = R12 + X 12 = 0, 242 + 0, 482 = 0,535Ω. . f es = = ε 0 E 22 (1 − ), (1.69)
gl 2 δ
Dacă se ia în considerare ∆ABC se poate determina valoarea efectivă a t.e.m. E1=E2 – avem: iar dacă se ia în seamă cazul particular g << δ , avem
2 2
E1 = BC + AC − 2 BC ⋅ AC cos ξ , 1
f es = ε 0 E 22 = We , (1.70)
în care avem: BC = Z1 I1n ; AC = U1n , iar unghiul ξ se poate calcula luând în 2
adică densitatea de suprafaŃă a forŃei electrice este numeric egală cu densitatea de volum a energiei electrice. Este interesant de
considerare unghiul FCD din ∆FCD – astfel: remarcat că dacă se face raportul densităŃilor de suprafaŃă a forŃelor magnetice şi electrice rezultă:
ξ = π / 2 − ϕ1n − arctg ( R1 I1n / X 1 I1n ) = π / 2 − arccos 0, 7 − arctg (0, 24 / 0, 48) = 18 0
1
B2
f ms wm 2 µ 0 1 B2
Deci valoarea efectivă a t.e.m. E1 este: = = = (1.71)

ε 0 E 2 ε 0 µ0 E
2
f es we 1
Fig. 4.80 Explicativă la E1 = (0,535 ⋅ 41, 7) + 400 − 2 ⋅ 0,535 ⋅ 41, 7 ⋅ 400 cos18 = 378V .
2 2 o
problema 4.4 2
Din ∆AMN se poate determina valoarea efectivă a curentului rotoric raportat la stator
– avem: Daca se Ńine seama că la ora actuală valoarea maximă a inducŃiei magnetice B ce se poate obŃine în aer este de 1T (pentru că apare
limitarea datorită saturaŃiei magnetice a miezului de fier) , iar a câmpului electric (limitată de străpungerea aerului) este
I 2 ' = I12n + I102 − 2 I1n I10 cos θ , E = 30kV / cm , atunci
 19 78

wm 4 ⋅ π ⋅ 9 ⋅ 10 9 1 tensiune de linie de 110 V, factorul de putere fiind cosφk= 0,336.

= ⋅ = 10 4 , Înfăşurările statorului si rotorului sunt legate in stea şi au următoarele date caracteristice:
we 4 ⋅ π ⋅ 10 −7 (3 ⋅ 10 6 ) 2 - numărul de crestături: z1 = 72; z2 = 120;
4 - numărul de conductoare în crestătura: Nc1 = 9; Nc2 = 2;
respectiv valoarea densităŃii de volum a energiei localizate în câmpul magnetic este de circa 10 ori - numărul perechilor de poli: p1 = p2 = p =2.
mai mare decât a celei localizate în câmpul electric. Acesta este motivul principal pentru care se Ştiind ca înfăşurările sunt realizate cu pas diametral, iar parametrii înfăşurării statorice sunt: R1 = 0,159 Ω; X1 = 0,46 Ω, se
consideră că conversia electomecanică a energiei, care are loc prin înmagazinarea energiei în câmpul cere sa se determine:
magnetic, este mult mai economica decât cea realizată prin localizarea energiei în câmpul electric, a) parametrii schemei echivalente a motorului la scurtcircuit;
deşi şi această variantă de conversie este realizată în practică. b) parametrii înfăşurării rotorului (rezistenta si reactanŃa pe faza), in condiŃiile rotorului in repaus;
c) pierderile in înfăşurări la curentul de scurtcircuit Ik = 61 A.
AplicaŃia 1.6. Fie considerat sistemul fizic din aplicaŃia 1.3 şi reprezentat în figura 1.10 a, numai că Rezolvare. a) ImpedanŃa echivalenta la scurtcircuit a motorului este
spira este parcursă de curentul i. Se cere determinarea forŃei ce acŃionează asupra sistemului în acest
Uk 110
caz. Zk = = = 1,04 Ω,
Rezolvare. Acesta este cazul apropiat de o funcŃionare a maşinii în sarcina când de fapt Ik 3 ⋅ 61
înfăşurarea din indus este parcursă de un curent de sarcină – în cazul dat de curentul i. În figura 1.13
se dau unele detalii referitoare la această problemă– se dă o singură crestătură aflată (la un moment în care s-a luat în considerare tensiunea de faza la scurtcircuit (110/ 3 V).
dat) în dreptul polului nord, iar curentul prin latura spirei (montată în crestătură ) are sensul ”x” – RezistenŃa la scurtcircuit este
′
adică, intră în planul desenului.
Rk = R1 + R2 = Z k cos ϕ k = 1,04 ⋅ 0,336 = 0,35 Ω,
Fig. 1.13
Câmpul magnetic principal. (cel produs de polii de excitaŃie N-S) se închide prin dinŃii indusului – numai la valori foarte iar reactanŃa la scurtcircuit are valoarea
mari ale inducŃiei magnetice (B > 1.8 T) trebuie luat în considerare şi câmpul (fluxul) magnetic din crestătura în care se amplasează ′
laturile spirei. În afara de câmpul principal mai apare si aşa-numitul câmp magnetic de reacŃie a indusului de inducŃie B, având în X k = X 1 + X 2 = Z k sin ϕ k = 1,04 ⋅ 1 − 0,336 2 = 0,98 Ω.
vedere ca latura spirei indusului este parcursa de curentul i. Sensul sau este dat de regula burghiului drept, el se închide pe conturul b) Parametrii rotorici raportaŃi la stator sunt
(Γ) (vezi fig. 1.13)si pe o anumită porŃiune a acestui contur el are acelaşi sens cu liniile câmpului magnetic principal (în dreptul
′
crestăturii ), iar pe altă porŃiune (în stânga crestăturii) are sensul invers. R2 = Rk − R1 = 0,35 − 0,59 = 0,191 Ω,
Pentru a determina forŃa F ce acŃionează asupra sistemului, se determina mai întâi energia înmagazinată în câmpul magnetic
din volumul spaŃiului corespunzător întrefierului de sub un pol – avem: respectiv
1 ( B − Br ) 2 1 ( B + Br ) 2 ′
X 2 = X k − X 1 = 0,98 − 0,46 = 0,52 Ω,
x b
Wm = ∫ δ lδdx + ∫ δ lδdx , (1.72)
20 µ0 2x µ0 Pentru a determina parametrii reali trebuie să se Ńină seama de relaŃiile (4.24), (4.25), respectiv
2
Bδ  w2 k w 2 
′ m2
în care este inducŃia magnetică din întrefier produsă de polii inductorului; l este lungimea laturii spirei (respectiv lungimea
polului sau a crestăturii). R 2 = R2   ;
Dacă se aplică legea circuitului magnetic (sub forma teoremei lui Ampere) pentru conturul închis (Γ) – avem: m1  w1 k w1 
r r
∫ Hd l = H Γ 2δ =i, (1.73) 2
(Γ)
′ m w k 
r X 2 = X 2 2  2 w2  ,
în care s-a neglijat circulaŃia vectorului H
de-a lungul conturului ( Γ ) corespunzător porŃiunilor sale din fier (se admite că m1  w1 k w1 
permeabilitatea magnetică a miezului de fier este infinită).
Din (1.73) rezultă: în care numărul fazelor din stator m1 si din rotor m2 sunt egale. Numărul de spire pe faza la înfăşurarea statorică se poate determina
în funcŃie de datele problemei astfel
i , respectiv i
Hr = Br = µ 0 (1.74)
N c1 ⋅ z1 9 ⋅ 27
2δ 2δ w1 = = = 108 spire,
ForŃa care se exercită asupra sistemului fizic din figura 1.43 este: 2m1 2⋅3
 ∂W 
F = − m  =−
1
2µ0
(
lδ Bδ − Bγ )2 − (Bγ + Bδ )2 = 2 µlδ Bδ Bγ , iar pentru rotor avem
 ∂x  Bδ = const . 0
N c 2 ⋅ z 2 2 ⋅ 120
Iar dacă se înlocuieşte Bδ cu relaŃia din ( 2.74 ) rezultă: w2 = = = 40 spire.
2m 2 2⋅3
F = ilBδ (1.75)
Pentru ca pasul principal al ambelor înfăşurări este diametral, rezulta ca factorii de scurtare sunt ks1 = ks2 = 1. Pentru
Având în vedere ca o spiră are doua laturi egale, străbătute de acelaşi curent dar în sens invers, dar şi câmpul magnetic are determinarea factorului de repartizare kr1 după relaŃia (2.61) avem
sens invers (cealaltă latură aflată la distanŃa τ de prima se afla sub un pol sud), atunci forŃa totală este:
F = 2ilBδ (1.76)
α1
sin
k r1 = 2 ,
α1
q1 sin
2q
in care q este numărul de crestături pe pol si faza din stator, respectiv din rotor
z1 72
q1 = = = 6;
2 pm1 2 ⋅ 2 ⋅ 3
z2 120
q2 = = = 10 ,
2 pm 2 2 ⋅ 2 ⋅ 3
iar unghiul α pentru stator şi rotor este
 77 20

E1 = (U 1n − R1 I 0a − X r I 0 r ) + ( X 1 I 0 a − R1 I 0 r ) =
2 2

= (220 − 1 ⋅ 0,228 − 5 ⋅ 2,402)2 + (5 ⋅ 0,228 − 1 ⋅ 2,402)2 =

= 208,25
în care s-a luat în considerare tensiunea de fază U1f = 380/ 3 = 220 V. RezistenŃa corespunzătoare pierderilor în fierul circuitului
magnetic al maşinii este
E1 208,25
Rw = = = 914 Ω,
I 0a 0,228
iar reactanŃa circuitului de magnetizare este
E1 208,25
Xµ = = = 86,7 Ω.
I 0r 2,402
Acum toŃi parametrii pentru schema echivalentă sunt cunoscuŃi, respectiv schema se poate trasa.

Problema 4.2 [l]. Un motor asincron trifazat cu Pn = 3kw; U1n = 38o/22o V; f = 5o Hz, are rezistenŃele pe fază R1 = R2’ =
1Ω, iar reactanŃele de dispersie pe fază X1 = X2’ = 4Ω. Valorile nominale ale factorului de putere şi ale randamentului sunt: cos φn =
0,75; ηn = 0,82, iar pierderile nominale la mers în gol sunt P0 = 45o W, respectiv curentul de mers în gol I10 = 0,45I1n. Să se
determine mărimile necesare construcŃiei diagramei cercului.
Rezolvare. Curentul nominal pe o faza a maşinii este
Pn 3000
I 1n = = = 7,41 A,
3U 1nη n cos ϕ n 3 ⋅ 380 ⋅ 0,82 ⋅ 0,75
iar curentul de mers în gol are valoarea
I 10 = 0,45 ⋅ I 1n = 0,45 ⋅ 7,41 = 3,34 A.
Factorul de putere la mers în gol este
P0 150
cos ϕ 0 = = = 0,0682 ,
3U 1n I 10 3 ⋅ 380 ⋅ 3,34
iar curentul de scurtcircuit are valoarea
U1 f U1 f 220
Ik = = = = 26,6 A,
Rk2 + X k2  R + R ′  +  X + X ′ 
2 2
(1 + 1)2 + (4 + 4)2
 1 2
  1 2

în care s-a luat în considerare tensiunea de fază a motorului U1f = 220 V.
Factorul de putere la scurtcircuit este
′
Rk R1 + R2 1+1
cos ϕ k = = = = 0,242 .
Zk  R + R ′  +  X + X ′ 
2 2
(1 + 1)2 + (4 + 4)2
 1 2
  1 2

Acum cercul diagramei se poate construi cu ajutorul a
trei puncte:

- punctul de mers in gol P0:

I10 = 3,34 A; φ0 = 86˚5’;
- punctul nominal Pn:
I1n = 7,41 A; φn = 41˚18’;
- punctul de scurtcircuit Pk:
Ik = 26,6 A; φk = 76˚;
Pentru a determina centrul cercului O1 se duc coardele
P0 Pn si Pn Pk , respectiv medianele acestora – la
intersecŃia medianelor este centrul cercului O1.

Problema 4.3 [1]. Un motor asincron trifazat cu

rotorul bobinat are tensiunea nominala U1n = 380 V. In regim
Fig. 4.79. – Explicativă la problema 4.2. de scurtcircuit (cu rotorul calat) motorul absoarbe 61 A la o
 21 76

CAP. 2.
ELEMENTE DE TEORIE GENERALA A CONVERSIEI
ELECTROMECANICE A ENERGIEI
2.1. CLASIFICAREA MAŞINILOR SI TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE
Maşina electrică este un convertor electromecanic de energie, care poate realiza convertirea
energiei mecanice, in energie electromagnetică sau invers. Din acest punct de vedere deci maşina
electrică este reversibilă
Privite ca un convertor de energie, maşinile electrice se pot împărŃi în trei clase:
a)-maşini electrice inductive la care câmpul activ este un câmp magnetic;
b)-convertoare capacitive la care convertirea energiei mecanice în electromagnetică şi
invers se face cu ajutorul câmpului electric;
c)-convertoare inductiv-capacitive la care convertirea energiei se face cu ajutorul câmpului
magnetic şi electric
Schemele de principiu pentru aceste tipuri de maşini sunt date in figura 2.1. La convertoare de tip
inductiv conversia energiei se realizează ca urmare a modificării inductivităŃii, iar la convertoare de tip
capacitiv ca urmare a modificării capacităŃii electrice a
sistemului. La convertoare de tip inductiv- capacitiv în cazul cel
mai simplu se unifică într-un singur sistem electromecanic cele
două tipuri de convertoare: inductiv şi capacitiv. Convertoare
de tip capacitiv în general nu se întâlnesc în practica industrială
(deşi au fost primele convertoare apărute), dar se încearcă o
implementare oarecare a convertoarelor de tip inductiv-
capacitiv utilizând fenomenele de magnetostricŃiune şi de
piezoelectricitate.
Pe de altă parte, toate convertoarele de tip inductiv se pot
împărŃii în două grupe mari: maşini de c.a. şi maşini de c.c.
Convertoarele de c.a. se împart în maşini asincrone, maşini
sincrone, maşini cu colector de c.a. şi transformatoare. La
maşinile sincrone viteza unghiulară a rotorului Ω 2 (indicele 2 se
va referi totdeauna la rotorul unei maşini sau la secundarul unui
transformator) şi viteza unghiulară a câmpului magnetic
Ω 1 (indicele l se va referi totdeauna la statorul unei maşini sau
Fig. 2.1.- Modele de convertoare a
energiei la primarul unui transformator) sunt egale între ele, pe când la
maşinile asincrone totdeauna Ω 1 ≠ Ω 2 , iar sensurile de rotire a
rotorului şi ale câmpului magnetic statoric pot fi chiar contrare.
Maşinile de c.a. cu colector se deosebesc de maşinile sincrone şi asincrone prin aceea că posedă
un sistem mecanic de convertire a frecvenŃei şi a numărului de faze denumit colector, care se
electromotoare , se produce o circulaŃie de curenŃi, iar interacŃiunea dintre aceşti curenŃi şi câmpul
alunecător produce forŃă de propulsie.
În figura 4.77 primarul produce câmpul alunecător, iar secundarul este format dintr-o placă
feromagnetică peste care este aşezată o placă conductoare de cupru sau aluminiu. Placa feromagnetică
este necesară pentru închiderea câmpului alunecător (face parte din circuitul magnetic al motorului liniar)
iar placa conductoare, care uneori lipseşte, se montează pentru circulaŃia curenŃilor induşi.
Înfăşurarea care se montează în inductor (primar) se poate amplasa cu ambele laturi (de
ducere şi de întoarcere) în crestăturile inductorului sau numai cu o latură în crestătură şi cu una din ele pe
deasupra jugului inductor (primar).
Viteza sincronă este dată de relaŃia:
v s =2 τf
în care τ
este pasul polar, iar f este frecvenŃa tensiunii de alimentare.
Alunecarea cu care funcŃionează maşina depinde de natura materialului plăcii active a
indusului: ea este mai mică dacă placa este din aluminiu sau cupru şi mai mare dacă este feromagnetică.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc:
- maşini liniare de inducŃie unilaterale când inductorul este montat pe o singură parte a plăcii
indusului sau bilaterale când inductorul se montează pe ambele părŃi ale indusului;
- maşini liniare de inducŃie cu indus scurt şi inductor lung sau invers;
- maşini liniare cu indus mobil şi inductor fix sau invers.
Maşinile liniare se pot utiliza în transportul de persoane cu viteze medii şi mari, în transport
de materiale şi la aparate de ridicat.
4.19. APLICAłII SI PROBLEME
Problema 4.1.[1] Un motor asincron are parametrii nominali: Pn = 2,2 kW, U1n = 380 V; f = 50 Hz, iar rezistenŃele pe fază
R1 = R2’ = 1Ω şi reactanŃele de dispersie pe fază X1 = X2’ = 5 Ω. Randamentul şi factorul de putere nominale sunt: ηn = 0,79; cosφn
= 0,7. Pierderile nominale la mers în gol sunt P0 = 150 W, iar curentul de mers în gol este I10 = 0,4 I1n. Înfăşurarea statorului este
conectată în stea.
Să se determine parametrii schemei electrice echivalente a motorului.
Rezolvare. Având în vedere că se cunosc rezistentele şi reactanŃele pe fază statorică şi rotorică, pentru stabilirea schemei
echivalente a motorului mai sunt necesare şi rezistenŃa Rw şi reactanŃa Xµ corespunzătoare circuitului magnetic al maşinii. Curentul
nominal al maşinii este
Pn 2200
I 1n = = = 6,04 A,
3U 1nη n cos ϕ n 3 ⋅ 380 ⋅ 0,79 ⋅ 0,7
iar curentul de mers in gol rezultă imediat
I 10 = 0,4 ⋅ I 1n = 0,4 ⋅ 6,04 = 2,416 A.
Factorul de putere la funcŃionarea în gol este
P0 150
cos ϕ 0 = = = 0,0945 ,
3U 1n I 10 3 ⋅ 380 ⋅ 2,416
iar componenta activă a curentului de mers în gol ( I 10 = I 0 a + jI 0 r ) este
I 0 a = I 10 cos ϕ 0 = 2,416 ⋅ 0,0945 = 0,228 A,

racordează fie cu înfăşurarea rotorică, fie cu cea statorică a maşinii. respectiv componenta reactiva
Transformatoarele electrice sunt convertoare electromagnetice de energie: în cadrul lor nu se I 0 r = I 102 − I 02a = 2,416 2 − 0,228 2 = 2,402 A.
realizează transformarea energiei mecanice în electromagnetică şi invers, ci se realizează convertirea
In figura 4.78 este reprezentată diagrama fazorială (porŃiunea necesară)
energiei electromagnetice tot în energie electromagnetică dar cu alŃi parametri decât cei iniŃiali. la funcŃionarea în gol a motorului. Conform cu această diagramă avem
Transformatoarele se realizează astfel încât înfăşurările lor nu se deplasează unele în raport cu altele, 2 2
deci în cadrul lor vom avea indusă numai t.e.m. de transformare. E1 = OB + AB ,
După regimul de lucru maşinile electrice se pot împărŃi, de asemenea, în două: iar
a) regimul de generator al maşinii în cadrul căruia energia mecanică aplicată arborelui
maşinii este transformată în energie electromagnetică, care este cedată unei reŃele oarecare de alimentare; OB = OC − BC = U 1n − R1 I 10 cos ϕ 0 − X 1 I 10 sin ϕ 0 ,
sensul puterii electrice este deci dinspre maşină către reŃea; in timp ce
b) regimul de motor al maşinii în cadrul căruia energia electromagnetică aplicată la bornele Fig. 4.78. – Explicativă la problema 1 AB = EF = DF − DE = X 1 I 10 cos ϕ 0 − R1 I 10 sin ϕ 0 .
maşinii, este convertită în energie mecanică, care este cedată prin arborele său unui dispozitiv (maşina) de Deci
 75
(i=1,2,3). Rezultanta acestui câmp se obŃine adunând câmpurile componente
B = B1 + B2 + B3 ,
care după o prelucrare trigonometrică, (se aplică relaŃia):
sin α sin β =
1
[cos(α − β ) − cos(α + β )]
2 să se rotească, atunci într-adevăr acesta se va roti şi el în sens invers sensului de rotire al rotorului.
şi apoi relaŃia:
sin α cos β =
1
[sin (α + β ) + sin (α − β )]
2
ne va conduce la expresia:
3 tridimensională. În electromecanica cosmică se utilizează uneori sisteme electromecanice
B= Bm sin ν . (4.228)
2 La unele maşini electrice în loc de mişcare de rotaŃie se produce o mişcare de translaŃie cu
Dacă se Ńine seama de faptul că momentul electromagnetic mediu la o astfel de maşină este proporŃional cu fluxul statoric şi
curentul rotoric, iar în cazul dat tensiunea de alimentare a înfăşurării rotorice fiind constant, rezultă că valoarea efectivă a curentului
rotoric este şi ea constantă, se ajunge la concluzia că expresia momentului electromagnetic este de forma:
M = k sin ν (4.229)
Aşadar, momentul electromagnetic ce va acŃiona asupra rotorului selsinului receptor este proporŃional cu sinusul unghiului de
dezacord; el tinde să rotească rotorul selsinului receptor în aşa fel încât unghiul de dezacord să devină nul, de aceea acest moment
electromagnetic este denumit şi momentul de
sincronizare al selsinului.
Uneori însă rotorul selsinului receptor
nu se leagă ca în cadrul schemei din figura 4.76. la
reŃeaua de alimentare, ci la o intrare într-un amplificator.
În acest caz câmpul rezultant (4.228) induce în rotorul
selsinului receptor o tensiune electromotoare care este
proporŃională cu unghiul de dezacord ν. Amplificatorul
amplifică semnalul primit şi îl aplică unui servomotor
care caută să corecteze unghiul mecanismului executor
(deci şi al selsinului receptor) până când unghiul de
dezacord devine nul.
Parametrii principali ai selsinelor sunt:
1. Tensiunea de ieşire definită prin
Fig. 4.76. – Schema de conexiuni a selsinelor expresia:
într-un sistem de poziŃionare  dEr 
  , (4.230)
 dν ν →0
care este de fapt panta tangentei geometrice în origine la curba Br=f(ν). În mod obişnuit aceasta este 0,5-1,5V/grad.
2. Puterea specifică de ieşire care reprezintă puterea corespunzătoare unui unghi de dezacord egal cu un grad.
3. Tensiunea remanentă la bornele de ieşire ale selsinului receptor când unghiul de dezacord este nul (ν=0). Ea
este specifică cazului când rotorul selsinului receptor se leagă la intrarea unui amplificator şi este importantă pentru faptul că
schema poate intra în funcŃiune (în cazul unei tensiuni remanente mari) deşi unghiul de dezacord este nul.
4.18.7. Motorul asincron liniar
În multe cazuri mişcarea de
translaŃie se obŃine din mişcarea de rotaŃie
cu ajutorul unor angrenaje. Mişcarea de
translaŃie necesară în unele acŃionări se
poate obŃine însă şi direct cu ajutorul unei
maşini liniare de inducŃie. O astfel de
maşină este formată dintr-un miez
feromagnetic –figura 4.77. prevăzut cu
crestături pe o parte a sa în care se
amplasează înfăşurările cu ajutorul cărora
se produce un câmp magnetic alunecător.
Acesta este inductorul motorului liniar.
În faŃa inductorului se găseşte
Fig 4.77. – Principiul maşinii liniare de inducŃie indusul în care se induc tensiunile
22
lucru; sensul puterii electrice în acest caz este dinspre reŃeaua de alimentare către maşina de lucru.
Ca o regulă mai generală maşinile electrice se execută dintr-o parte ce realizează o mişcare de
rotaŃie denumită rotor şi o parte fixă denumită stator. Când se roteşte numai rotorul se spune că maşina
are un singur grad de libertate; astfel de maşini se numesc unidimensionale. Dar în general cuplul
electromagnetic al unei maşini se aplică atât rotorului cât şi statorului ,iar dacă i se va permite şi statorului
Despre o maşină la care se poate roti atât statorul cât şi rotorul, se spune că are două grade de libertate şi
o astfel de maşină se numeşte bidimensională.
În sfârşit, la unele dispozitive de navigaŃie rotorul maşinii poate fi şi sub forma unei sfere, care se
roteşte după două axe dispuse la 900, iar o astfel de maşină are trei grade de libertate şi se numeşte
şasedimensionale la care atât rotorul cât şi statorul au fiecare câte trei grade de libertate.
revenire. La astfel de maşini statorul şi rotorul sunt "deschise", ceea ce duce la reflectarea câmpului
magnetic la capetele statorului (rotorului), iar aceasta la rândul său duce la deformarea câmpului magnetic
din întrefier, respectiv la înrăutăŃirea parametrilor energetici ai maşinii. În figura 2.2, se arată cum se
ajunge de la o maşină electrică cu rotorul şi
statorul de tip cilindric, la o maşină cu statorul
"în segment", respectiv la una cu statorul şi
rotorul liniar. Maşina electrică liniară se
utilizează în practică numai în regimul de
motor.
Un loc deosebit îl au maşinile
indicatoare din sistemele de automatizare,
care de fapt sunt traductoare ce transformă o
Fig. 2.2. – Variante de maşini: rotative, în segment şi liniare
informaŃie numerică într-o deplasare
unghiulară sau liniară. Există, de asemenea, o
multitudine de maşini electrice, care lucrează sub pământ, în imersie, în cosmos.
Aproape tonte convertoarele de tip inductiv execută mişcarea de rotaŃie, statorul lor fiind fix, dar
îşi găsesc aplicaŃii şi maşinile cu mişcarea de translaŃie repetitivă, respectiv cu o mişcare oscilantă sau
sacadată ("pas cu pas" - de impuls) a rotorului, după cum se utilizează şi unele maşini electrice cu un
rotor de tip lichid sau gazos.
2.2. TIPURILE CONSTRUCTIVE DE BAZA ALE MAŞINILOR ELECTRICE
Independent de tipul curentului electric al maşinii - c.c. sau c.a.- din punct de vedere constructiv
maşinile electrica se împart în două grupe: cu poli înecaŃi, respectiv cu poli aparenŃi - figura 2.3 a şi b.
La maşinile cu poli înecaŃi avem un întrefier uniform şi reluctanŃele magnetice au aceeaşi valoare după
toate direcŃiile, iar înfăşurările excitaŃiei se distribuie uniform pe
diverse crestături rotorice sau statorice. La maşini cu poli
aparenŃi înfăşurarea de excitaŃie este concentrată ( în figura 2.3 b
ea este montată pe polii rotorici), se pot evidenŃia în mod clar:
axa longitudinală (în lungul polilor) şi axa transversala
(bisectoarea unghiului dintre doi poli vecini), în lungul cărora
întrefierul maşinii ca şi reluctanŃele magnetice diferă esenŃial. De
fapt polii aparenŃi (cu înfăşurarea de excitaŃie concentrată
corespunzătoare) pot fi prevăzuŃi fie în rotor, fie în stator.
Variantele constructive cu poli înecaŃi şi poli aparenŃi
Fig. 2.3. – Modele de maşini
sunt cele mai răspândite: maşinile asincrone sunt executate cel a) cu poli înecaŃi; b) cu poli aparenŃi
mai adesea .în varianta cu poli înecaŃi, iar maşinile sincrone în
varianta cu poli aparenŃi (fig. 2.4 a şi b). Varianta cu poli aparenŃi în stator (fig.2.4 c) este specifică
maşinilor de c.c., iar varianta cu poli aparenŃi în rotor şi în stator (fig.2.4 d) se întâlneşte mai ales la
maşinile parametrice la care conversia energiei se realizează pe baza modificării periodice a reluctanŃei
magnetice a întrefierului.
 23 74

La o maşină asincronă (cu în cazul în care este vorba de semnale slabe. De aceea se utilizează mai ales selsinele cu două perii (adică cu înfăşurarea monofazată
poli înecaŃi) circuitul magnetic al pe rotor), dar şi acestea au dezavantajul că, în general, în schemele automate este prevăzut ca înfăşurarea monofazată să fie
permanent conectată la tensiune ceea ce înrăutăŃeşte răcirea sa în cazul montajului său pe rotor.
statorului se execută din tole de Pentru înlăturarea dezavantajelor privind rezistenŃele de contact perie-inel colector, acesta din urmă se execută din
tablă electrotehnică de 0,5 mm, argint industrial şi nichel, iar periile din bandă de argint. SuprafeŃele de contact ale acestor piese se şlefuiesc până la luciul de
izolate între ele şi apare sub oglindă pentru a se micşora la maxim frecările mecanice. Dacă rotorul selsinului are un domeniu limitat de rotire atunci aceste
forma unui cilindru gol în elemente (perii, inele colectoare) se suspendă complet şi legăturile cu exteriorul se fac cu ajutorul unor conductoare flexibile. În cea
ce priveşte înfăşurarea trifazică a selsinului ea trebuie să fie perfect simetrică pe cele trei faze (aceeaşi geometrie, rezistenŃele
interior (golul corespunzător ohmice identice); în mod obişnuit se leagă în stea.
Fig. 2.4 – Modele de maşini cu poli înecaŃi şi aparenŃi în stator sau rotor cilindrului rotoric, între ele fiind Selsinul receptor are un element în plus faŃă de cel emiŃător : amortizorul. Într-adevăr, selsinul emiŃător este legat
întrefierul). În interiorul său în într-un fel oarecare mecanic (cu axul rotorului său) de mecanismul de comandă, care are în general o inerŃie mecanică mare şi de
lungul generatoarelor cilindrului sunt executate crestăturile (numite şi ancoşe) statorice în care se aceea pentru acest selsin nu se pune problema unor oscilaŃii prea mari şi repetate până la regimul staŃionar al selsinului. În cazul
selsinului receptor axul rotorului său este legat în mod obişnuit la un ac indicator sau alt sistem indicator a cărui inerŃie mecanică
montează înfăşurarea respectivă. Rotorul are circuitul magnetic realizat, de asemenea, din tole de tablă este, în general, foarte mică, fapt care poate duce la unele oscilaŃii repetate şi de amplitudine mare în jurul valorii de echilibru, care
electrotehnică, iar la exteriorul său sunt executate crestăturile rotorice în care se montează înfăşurarea în în multe cazuri poate fi supărător. De aceea piesele polare ale selsinului receptor sunt prevăzute cu bare de amortizare, care
scurtcircuit sau bobinată. formează un gen de colivii de veveriŃă. Pot fi executate însă şi alte tipuri de amortizare la selsinele receptoare.
În general însă circuitele magnetice pe care se montează înfăşurări străbătute de c.a. se execută B. Principiul de funcŃionare şi caracteristici .Principiul de funcŃionare al selsinelor care lucrează într-un sistem
de automatizare de poziŃionare este arătat în figura 4.76. în care cu SE s-a notat selsinul emiŃător, cu SR- selsinul receptor. Cele trei
din tole de tablă electrotehnică izolate între ele, iar dacă înfăşurările sunt străbătute de c.c. circuitele înfăşurări de fază ale selsinului emiŃător sunt legate de înfăşurările de fază ale selsinului receptor, iar înfăşurările monofazate
magnetice pot fi masive cu profile constructive adecvate. Astfel, de exemplu, la maşini sincrone în rotor rotorice (în figura 4.76. sa admis că înfăşurarea monofazată este montată pe rotorul selsinului) sunt alimentate de la aceeaşi tensiune
avem în general înfăşurări alimentate în c.c., de aceea rotorul este masiv, iar înfăşurările respective se monofazată. În acest fel curenŃii de excitaŃie de la selsinul emiŃător Iee şi la selsinul receptor Ier sunt identici şi deci fluxurile de
montează (la turbageneratoare) în crestături, realizate în corpul masiv al rotorului prin frezare. excitaŃie produse în cele două selsine vor fi de asemenea identice. De aceea tensiunile electromotoare induse de exemplu în faza 1 şi
respectiv 1’ vor fi şi ele egale dacă unghiurile pe care le fac axele înfăşurărilor fazelor respective cu axele înfăşurărilor rotorice, θe şi
De obicei rotorul (partea mobilă) se găseşte în interiorul statorului, uneori însă rotorul este montat respectiv θr vor fi egale. O consecinŃă a acestui fapt (a egalităŃii tensiunilor electromotoare induse) este aceea că nu va exista o
la exteriorul statorului cilindric - astfel de maşini se numesc cu rotor exterior. Maşinile cu rotor exterior circulaŃie de curent în partea trifazată a schemei.
au un moment axial de inerŃie mare şi ele se utilizează în general în acŃionari la care este necesar un astfel În cazul desincronizării selsinelor respective (θe≠θr), referindu-se de asemenea la faza 1, se poate nota:
de moment de inerŃie. - pentru selsinul emiŃător
În unele cazuri se folosesc maşini de c.c. cu poli de excitaŃie rotitori şi maşini sincrone cu poli de E1e = Eme cosθ e (4.221)
excitaŃie fixaŃi în stator - astfel de maşini se numesc inversate. - pentru selsinul receptor
Maşinile electrice se mai deosebesc între ele prin forma protecŃiei împotriva pătrunderii corpurilor E1r = Emr cosθ r (4.222)
solide şi a picăturilor de apa in maşină. Codificarea acestor protecŃii în Ńara noastră se face prin literele IP DiferenŃa de potenŃial ce va produce circulaŃia curentului pe faza respectivă este:
urmate de două cifre: prima cifră (0…6) exprimă gradul protecŃiei mecanice împotriva pătrunderii
corpurilor solide în interiorul maşinii şi atingerii părŃilor aflate sub tensiune; a doua cifră (0.…8) ∆E1 = E1r − E1e = Emr cosθ r − Eme cosθ e
exprimă gradul de protecŃie al maşinii contra apei. SemnificaŃiile pentru prima cifră sunt: 0 – fără şi pentru că selsinul emiŃător şi receptor sunt identice din punct de vedere electric (caracteristici înfăşurare, secŃiune conductor,
număr de spire etc), relaŃia precedentă se poate nota:
protecŃie; l - protejat contra corpurilor solide cu grosimi mai mari de 50
θe −θr θe +θr
mm; 2 - idem 12 mm; 3 - idem 2,5 mm; 4 - idem 1,0 mm; 5 - protejat ∆E1 = Em [cosθ r − cosθ e ] = 2 Em sin sin , (4.223)
parŃial contra prafului; 6 - protejat total contra prafului. SemnificaŃiile 2 2
pentru cea de a doua cifră sunt: 0 - fără protecŃie; l - protejat contra în care s-a notat Eme=Emr=Em valoarea maximă a tensiunii electromotoare induse într-o fază a înfăşurării trifazate a selsinului
picăturilor de apă de condensaŃie; 2 - protejat contra picăturilor de apă ce emiŃător sau receptor.
Se notează:
cad sub un ungi de maximum 15° faŃă de verticala locului; 3 - protejat
contra apei sub forma de ploaie; 4 – protejat contra stropirii cu apă; 5 - θe −θr = ν (4.224)
protejat contra jeturilor de apă sub presiune; 6- protejat contra condiŃiilor numindu-se unghi de dezacord dintre selsinul emiŃător şi cel receptor.
de pe puntea navelor; 7 - protejat contra imersiei în apă; 8 - folosirea ca Dacă Z este impedanŃa echivalentă în modul (pentru o fază a ambelor selsine şi a liniei de legătură), atunci curentul
care va circula pe faza respectivă va fi dat de relaŃia:
utilaj submersibil.
Sub aspect constructiv maşinile electrice se deosebesc şi din punct de ∆E1 E ν  ν ν  ν
vedere al sistemului de răcire. La maşini cu răcirea naturală circulaŃia
I1 = = 2 m sin sin θ e −  = 2 I m sin sin θ e −  (4.225)
Z Z 2  2 2  2
aerului se realizează ca urmare a efectului de ventilare datorat rotirii Componenta transversală a acestui curent, referindu-ne la prima relaŃie din (4.218) (fiind vorba de tensiuni
părŃilor mobile ale maşinii şi a convecŃie. electromotoare de transformare) va fi:
La maşini cu autoventilaŃie pe arborele maşinii sunt montate ν  ν
paletele unui ventilator, iar la maşini închise răcirea se face prin ventilaŃia I1t = I1 sin θ e = 2 I m sin sinθ e −  sin θ e . (4.226)
forŃată la exteriorul acesteia. Maşinile cu ventilaŃia internă se împart în Fig. 2.5. – Model de maşinǎ 2  2
cu rotor tip disc
categorii de maşini cu ventilaŃia axială, radială sau axial-radială. Dacă vom lua în considerare componentele transversale ale curenŃilor de pe celelalte două faze:
Pentru răcirea maşinilor ca agent de răcire se poate utiliza aerul, hidrogenul, uleiul sau apa. ν  ν 2π   2π 
În practică se mai întâlnesc maşinile la care statorul şi rotorul sunt sub forma de disc -fig. 2.5 Energia câmpului I 2 t = 2 I m sin sin  θ e − −  sin θ e −  ,
magnetic în acest caz se concentrează în întrefierul format dintre discul statoric şi cel rotoric. In figura 2.5 sunt menŃionate: l - 2  2 3   3 
circuitul magnetic al statorului; 2 - înfăşurarea statorului; 3 - magneŃi permanenŃi; 4- circuitul magnetic al rotorului; 5 - scutul
lateral; 6 - arborele; 7 - rulmenŃii; 8 - capacele casei rulmenŃilor. atunci se poate arăta că aceşti curenŃi realizează fiecare în parte nişte câmpuri magnetice, care sunt în fază cu curenŃii care îi produc
Maşinile parametrice cele mai răspândite sunt cele cu două rotoare (1) şi statoare (2)-figura 2.6. de tipul:
La o rotire a rotorului cu 90° reluctanŃa magnetică nu se schimbă şi în înfăşurarea (3) de excitaŃie nu se induce componenta
ν  ν 2π   2π 
variabilă de tensiune. In acest caz de la înfăşurările de curent alternativ (4), dispuse pe polii fiecărui stator, se culege o tensiune
alternativă. Fluxul de excitaŃie al maşinii se închide prin miezul statoric (5) şi miezul rotoric (6), montat pe arborele maşinii (7). Bi = 2 Bm sin sin θ e − − (i − 1)  sin θ e − (i − 1) ; (4.227)
2  2 3   3 
 73 24

atunci rezultă imediat: În vederea obŃinerii unor curenŃi continui mari (~100 kA) la tensiuni mici (cazul instalaŃiilor de galvanoplastie) se folosesc
maşini unipolare sau homopolare. La astfel de maşini nu există colector, dar în practică
U
Ω≈ . (4.219) se utilizează perii colectoare (1) şi inele colectoare (2). Fluxul magnetic constant se
kΦ închide prin armătura statorică (3) prin masivul rotoric (4) şi două spaŃii de întrefier --
figura 2.7. Fluxul de excitaŃie (traseul său este menŃionat prin linia punctată) este produs
Această expresie ne arată că pentru o tensiune de alimentare constantă (U=const) reglajul turaŃiei acestui de înfăşurare de excitaŃie(5) Curentul continuu este indus în masivul rotorului şi este
tip de motor se poate face modificând fluxul de excitaŃie (când se obŃin turaŃii peste cea nominală – reglaj cules cu ajutorul periilor (1). Pentru a micşora pierderile datorate curenŃilor foarte mari,
unizonal). Totuşi acest tip de reglaj de turaŃie la motorul monofazat cu colector nu se aplică Ńinând seama în masivul rotorului se execută unele crestături în care se montează bare din cupru care
se sudează de inelele colectoare (2) formând un fel de înfăşurare rotorică în scurtcircuit.
că este vorba de un motor cu excitaŃia serie, iar un reostat de reglaj ar fi costisitor după cum însăşi metoda
La convertoarele electromagnetice - transformatoarele electrice
este neeconomică (datorită efectului Joule produs). De aceea pentru reglajul turaŃiei se foloseşte metoda
– înfăşurările se montează astfel încât este exclusă deplasarea lor una
reglării tensiunii de alimentare cu ajutorul unui transformator cu ploturi sau autotransformator. De altfel
faŃă de alta. Circuitul magnetic este format din tole de tablă Fig. 2.6. – Model de maşinǎ
acest transformator se utilizează şi la pornirea motorului când se procedează la micşorarea tensiunii de parametrică
electrotehnică de 0,35 mm izolate între ele.
alimentare cu (50…55)% în vederea micşorării curentului de pornire. Este necesar de altfel să se remarce
Pentru limitarea curenŃilor de scurtcircuit în anumite porŃiuni
faptul că, spre deosebire de motorul de curent continuu, la care curentul de pornire este dat de relaŃia:
ale instalaŃiilor electrice industriale se utilizează aşa-numitele
U
Ip = , reactoare, care reprezintă de fapt nişte bobine cu miez sau fără miez
R de fier. In ultima perioadă se utilizează şi acumulatoarele inductive
la motorul monofazat cu colector curentul de pornire trebuie calculat cu relaŃia: supraconductoare de energie magnetică (se ajunge la 100MJ de
U energie acumulată) cu inducŃii până la 5T.
Ip = (4.220) Oricât de diversificate ar fi însă maşinile electrice, ele
R + X ο2
2
reprezintă însă doar nişte convertoare electromecanice sau Fig. 2.7. – Model de maşinǎ
homopolarǎ
ceea ce ne arată că în timpul pornirii şi reactanŃa de dispersie contribuie la micşorarea curentului de electromagnetice de energie, se supun aceloraşi legi şi evident au una
pornire. În schimb aceeaşi reactanŃă duce la micşorarea factorului de putere la care lucrează motorul de şi aceeaşi prezentare matematică.
acest tip.

4.18.6. Selsinele 2.3. LEGILE DE BAZĂ ALE CONVERSIEI ELECTROMECANICE A ENERGIEI

A. Introducere. În unele sisteme automate sau de telemăsură este necesar uneori transmiterea unui unghi sau a Electromecanica poate fi privită ca o aplicaŃie a Electrotehnicii în domeniul tehnic în care se
unei viteze, iar aceasta se face în mod obişnuit cu ajutorul selsinelor. Selsinele nu au legătură directă cu maşinile electrice decât prin realizează conversia energiei. In acest fel electromecanicii îi pot fi atribuite câteva legi specifice.
elementele lor constructive principale: rotorul şi statorul cu înfăşurările respective.
Un selsin poate lucra în mod obişnuit în trei regimuri:
- regimul de indicator, când încadrat fiind într-o schemă oarecare de telemăsurare are rolul de a transmite un PRIMA LEGE: conversia electromecanică a energiei nu se poate realiza cu randamentul de
parametru oarecare ce poate fi transformat în prealabil într-o rotaŃie; l00%..
- regimul de transformator (traductor), întâlnit în sisteme automate de urmărire când transformă („traduce”) o In general nu se va greşi prea mult dacă se face afirmaŃia că întregul nostru mediu înconjurător
poziŃie sau un unghi într-un semnal electric (în mod obişnuit o tensiune);
- regimul de transformator diferenŃial, întâlnit de asemenea în sistemele automate în care caz selsinul trebuie să este format din convertoare de energie, iar toate convertoarele de energie pot fi împărŃite în două grupe:
reacŃioneze nu numai la semnalul principal (care este tot sub forma unei poziŃii sau unghi) ci şi la un semnal care este o funcŃie de convertoare simple şi convertoare complexe.
suma sau diferenŃa semnalelor de intrare. In cadrul convertoarelor simple întreaga energie de un tip se transformă integral în energie de alt
Sunt multe cazuri de utilizare a selsinelor în cadrul proceselor de producŃie automatizate. Astfel, de exemplu, se tip. Un exemplu obişnuit este acela al cuptorului electric, în care energia electrică se transformă integral
pune problema reproducerii mişcărilor executate de un mecanism, de către un grup de alte mecanisme (sau organe de lucru:cazul
maşinilor unelte de copiat, ceasornicele comandate de către un ceas mamă etc). în energie termică.
În toate aceste cazuri când se utilizează selsinele se vorbeşte despre o transmisie sincronă. In cadrul convertoarelor complexe (şi ele sunt cele mai numeroase) energia de un tip se
Selsinele sunt în mod obişnuit de două tipuri: selsine emiŃătoare care transformă (traduc) o poziŃie, sau un unghi converteşte în alte două (mai rar trei) tipuri de energie. Exemple de astfel de convertoare sunt cele ce
într-un semnal electric şi selsine receptoare care realizează „traducerea inversă”. De aceea o transmisie sincronă este formată în realizează de exemplu convertirea energiei luminoase în cea electrică, a energiei chimice în cea mecanică
principal dintr-un selsin emiŃător, un selsin receptor şi conductoarele de legătură corespunzătoare. În schemele practice ale unei
transmisii sincrone mai apar diverse relee, amplificatoare de semnal, reductoare de turaŃie etc, necesare funcŃionării sistemului. etc. Dar în cadrul convertoarelor complexe colateral apare şi o convertire parŃială a energiei iniŃiale în
Când transmisia are un caracter pronunŃat al traducerii mişcării de rotaŃie sau a unghiurilor,ea se mai denumeşte cea termică. Trebuie să precizăm un anumit aspect în legătură cu un cuptor electric: se vorbeşte în tehnică
„ax electric”. de un randament al cuptorului, dar el este legat de faptul că nu toată energia termică produsă în cuptor
Aşa cum sa menŃionat deja selsinul este format dintr-un stator şi un rotor ambele elemente fiind realizate din tole de este utilizată în cadrul unui anumit proces tehnologic şi sub acest aspect desigur că randamentul
tablă electrotehnică izolate între ele. Unul din cele două elemente (statorul sau rotorul) posedă o înfăşurare monofazată şi poate fi
realizată sub forma unor poli (în general o pereche) aparenŃi sau înecaŃi, iar celălalt element este sub formă cilindrică cu crestături cuptorului este subunitar. Acest randament însă nu este legat de conversia energiei electrice în cea
(ca un stator sau rotor bobinat) pe care se montează o termică, care se realizează integral.
înfăşurare trifazată –figura 4.75. Convertoarele electromecanice şi electromagnetice fac parte din convertoarele complexe, având în
Selsinele care au înfăşurarea trifazată (numită şi vedere că în cadrul lor conversia energiei
înfăşurare de sincronizare) montată pe rotor au tot
acolo montate trei inele colectoare şi trei perii. electromagnetice sau a celei mecanice este
Pel Pmec Pel Pmec
Selsinele care au înfăşurarea monofazată montată pe ZCE ZCE însoŃită întotdeauna şi de componentă
rotor vor avea două inele colectoare şi două perii. Cele termică.
trei perii au evident frecări mai mari ceea ce conduce Sub forma sa cea mai generală convertorul
la erori de măsurare mai mari, acest tip de selsine fiind electromecanic de energie poate fi prezentat ca un
şi mai puŃin sigure în exploatare. Într-adevăr pentru că Pt Pt
hexapol cu o impedanŃă internă Z CE ca în figura 2.8,
contactul dintre perie şi inel poate deveni nesigur,
rezistenŃa de contact se modifică, iar aceasta a b Aici sunt figurate două porŃi electrice, două porŃi
influenŃează asupra rezultatelor măsurătorilor mai ales pentru parametri mecanici şi două porŃi pentru
Fig. 2.8. – Variante de hexapol de convertor: a) motor; b) generator
parametri termici (fig 2.8.a – regimul de motor al
Fig.4.75. ConstrucŃia selsinelor
 25 72

convertorului, fig. 2.8.b – regimul de generator). de defazaj dintre curentul rotoric şi statoric pentru că fluxul de excitaŃie φ este în fază cu curentul statoric
La construcŃia convertorului electromecanic se caută micşorarea fluxului termic, ceea ce conduce care-l produce).
la micşorarea gabaritelor, respectiv a costurilor convertorului. La ora actuală se execută maşini electrice Valoarea medie a momentului electromagnetic va fi:
cu η=99%, iar transformatoare electrice cu η=99,8%, dar ele reprezintă rezultate de vârf ale tehnicii 1
T
1
T

actuale (este vorba de maşini şi transformatoare de puteri mari). M = ∫ m(t )dt = k 2 IΦ m ∫ sin ωt sin(ωt − α )dt =
T0 T (4.213)
Pe de altă parte, descrierea cea nai exactă a proceselor de conversie a energiei în convertoare în 0
T
IΦ m ∫ [cos α − cos(2ωt − α )]dt =
regim staŃionar şi cel dinamic, se realizează cu ajutorul ecuaŃiilor diferenŃiale de o anumită complexitate. 2k 2
= kIΦ m cosα
Dar aceste ecuaŃii în general nu au o soluŃie, dacă rezistentele active, ce figurează în aceste ecuaŃii drept 2T 2
0
coeficienŃi ai unor termeni, devin nule sau se neglijează. De aici rezulta că un convertor real trebuie să sau dacă Ńinem seama de expresia lui k, se va putea nota:
posede astfel de elemente care au proprietăŃile unui rezistor, respectiv conversia energiei nu se poate
pN
realiza fără o componentă termică, care apare în cadrul oricărui element de circuit cu proprietăŃile unui M= IΦ m cos α . (4.214)
rezistor şi deci randamentul conversiei nu poate fi decât subunitar. 2 πa
3/ 2

Pentru ca în maşina electrică să nu apară componenta termică este necesar ca ea să nu posede fier, , respectiv să posede
înfăşurări supraconductoare şi să nu se producă pierderi mecanice. Un astfel de sistem electrotehnic este posibil, dar el nu va fi un
convertor, ci un acumulator de energie.
Aşa cum s-a menŃionat deja un convertor poate fi prezentat ca un hexapol cu două borne "electrice" corespunzătoare
U M U M
tensiunii U şi frecvenŃei f (figura 2,9 a), două
borne "mecanice" corespunzătoare momentului
cuplului electromagnetic M şi turaŃiei n şi două
ZCE ZCE borne "termice" corespunzătoare cantităŃii de
n n
f f căldură Q si temperaturii T. Dar în majoritatea
cercetărilor conturul termic corespunzător
a T convertorului este considerat cu un volum infinit si
temperatura constantă, ceea ce permite
reprezentarea acestuia printr-un cvadripol cu
a b impedanŃa interna ZCE, aşa cum se arată în figura
Fig. 2.9. – Modele pentru convertoare 2.9.b. Când procesele legate de conversia energiei
din interiorul convertorului nu au o importanŃă
deosebită, atunci convertorul poate fi prezentat ca un cvadripol dar cu ZCE=0
A DOUA LEGE: toate maşinile electrice sunt reversibile, adică ele pot lucra atât în regimul de
motor cât şi în regimul de generator.
Faptul că unul şi acelaşi convertor electromecanic poate lucra atât în regim de motor cât şi în
regim de generator reprezintă un mare avantaj al acestui tip de convertor în raport cu alte tipuri (maşini de
abur, diesel, motoare reactive etc ). Regimul de lucru al maşinii electrice depinde de momentul static
rezistent aplicat la arborele său.
Dacă energia electrică este preluată din reŃeaua de alimentare atunci maşina se găseşte în regim de
motor (vezi fig. 2.8. a), iar dacă, dimpotrivă, este preluată energia mecanică la arborele maşinii atunci ea
se găseşte în regim de generator.
Pe de altă parte, la maşini electrice de tip inductiv înfăşurările statorice şi rotorice se "cuplează"
între ele cu ajutorul câmpului magnetic. Şi pentru ca să se realizeze "legătura" dintre o înfăşurare mobilă
(aflată în mişcare de rotaŃie) şi una imobilă străbătut de c.a. sau c.c., este necesar ca în întrefierul maşinii
să se formeze un câmp magnetic învârtitor (rotitor). Pentru a obŃine un astfel de câmp în cazul c.c. este
necesar să fie rotită înfăşurarea parcursă de c.c. (producerea câmpului magnetic învârtitor pe cale
mecanică). Dacă însă înfăşurarea este fixă, atunci printr-o dispunere adecvată în spaŃiu a înfăşurării
(decalaj spaŃial) şi printr-o defazare în timp adecvată a curenŃilor ce parcurg înfăşurarea se poate obŃine,
de asemenea, în întrefierul maşinii un câmp magnetic învârtitor (producerea câmpului învârtitor pe cale
electrică).
Pentru producerea câmpului magnetic la maşinile de c.a. este necesară puterea reactivă.
Astfel, de fapt în înfăşurările maşinii de c.a. circulă curenŃii activi şi reactivi (mai precis un curent
cu o componentă activă, respectiv reactivă) ; curenŃii reactivi produc câmpul magnetic învârtitor din
întrefierul maşinii, iar curenŃii activi produc puterea activă a maşinii. In regimul stabilizat al maşinii
puterea reactivă poate "intra" în maşină pe la stator, sau pe la rotor, sau pe la stator şi rotor, iar sensul
energiilor reactive şi active din maşină nu depind de regimul maşinii (motor sau generator) şi în general
pot avea acelaşi sens sau sensuri inverse. Aceasta înseamnă că energia activă poate proveni de la stator,
iar cea reactivă de la rotor sau invers.
In principiu puterea activă din maşină îşi schimbă sensul în funcŃie de regimul de motor sau generator al maşinii, în timp ce
fluxul energiei termice nu-şi schimbă sensul. Pierderile din convertor sunt ireversibile, dar formele constructive ale convertoarelor
sunt atât de numeroase încât există şi convertoare, care realizează conversia energiei termice în cea electrică sau mecanică.
Principiul de funcŃionare a unor astfel de convertor se bazează pe modificarea permeabilităŃii magnetice, respectiv permitivităŃii
Din relaŃia (4.214) rezultă faptul important : momentul electromagnetic mediu al motorului
monofazat cu colector depinde de unghiul de defazaj α. În această situaŃie pot fi luate în considerare
două cazuri practice:
a) Motorul monofazat cu colector are o excitaŃie în derivaŃie, cu alte cuvinte înfăşurarea sa
de excitaŃie (statorică) se leagă în derivaŃie cu periile care la rândul lor sunt racordate la o tensiune
alternativă monofazată; schema de principiu a unui astfel de motor nu se deosebeşte de aceea a motorului
de curent continuu cu excitaŃia derivaŃie, doar că alimentarea se face în curent alternativ.
În acest caz înfăşurarea de excitaŃie fiind o înfăşurare de tensiune va fi formată din
conductoare de secŃiune mică şi spire multe. Inductivitatea unei astfel de înfăşurări este mare şi deci
defazajul dintre curentul rotoric şi cel statoric va fi apropiat de π/2, iar în această situaŃie conform cu
(4.214), M≈0.
În concluzie, în practică nu se utilizează motoare monofazate cu colector cu excitaŃie
derivaŃie.
b) Motorul monofazat cu colector cu excitaŃia serie la care înfăşurarea de excitaŃie se
înseriază cu înfăşurarea rotorică a maşinii. În acest caz înfăşurarea de excitaŃie este o înfăşurare de curent
(va fi formată din spire puŃine, din conductor de secŃiune mare), iar inductivitatea unei astfel de înfăşurări
este mică ceea ce face ca unghiul de defazaj α să fie mic şi respectiv valoarea medie a momentului
electromagnetic să fie relativ mare.
Aşadar, în practică se utilizează motorul monofazat cu colector cu excitaŃia serie.
Dacă vom admite α ≈ 0, atunci din (4.213) rezultă:
2
M= kIΦ m , (4.215)
2
iar dacă maşina lucrează cu circuitul său magnetic nesaturat, deci putem considera Φ m →
pr
I (motor cu
excitaŃia serie !) atunci (4.215) devine:
M = k '⋅I 2 . (4.216)
Din (4.216) rezultă că momentul electromagnetic este proporŃional cu pătratul curentului de
sarcină, iar asta înseamnă că turaŃia motorului va scădea rapid cu creşterea sarcinii. Cu alte cuvinte acest
tip de motor va avea o caracteristică mecanică moale (elastică sau tip serie), asemănătoare cu a unui
motor de curent continuu cu excitaŃia serie. Utilizarea unui astfel de motor este foarte avantajoasă în
tracŃiunea electrică unde într-adevăr momentul şi curentul de pornire au un rol preponderat.
În ceea ce priveşte reglajul de turaŃie la motorul monofazat cu colector şi excitaŃia serie, să
admitem că periile sunt montate în axa neutră (în raport cu direcŃia câmpului de excitaŃie). În acest caz
fluxul de excitaŃie va produce numai tensiunea electromotoare de rotaŃie Er’ iar ecuaŃia de funcŃionare, ca
a oricărui motor asincron, poate fi notată sub forma:
U = R I + jX ο I − E r (4.217)
Dacă se neglijează căderile de tensiune pe elementele maşinii ( R I , respectiv jX ο I ), atunci
vom avea:
Er ≈ U (4.218)
şi cum:
Er = kΩΦ
 71
Et = E mt sin α (4.211) ; E r = E mr cos α , (4.211)
respectiv
E AB = Emt
2
sin 2 α + Emr
2
cos 2 α (4.212)
în care Emt şi Emr reprezintă valorile maxime pentru tensiunea electromotoare de transformare şi de
rotaŃie.
4. Cele anterioare se referă la cazul câmpului magnetic de excitaŃie monofazat, dar cel mai
complex caz este acela în care este vorba de un câmp magnetic învârtitor inductor (un câmp magnetic de
excitaŃie obŃinut cu ajutorul a trei înfăşurări trifazate simetrice alimentate cu un sistem trifazat simetric de
tensiuni) ce se roteşte cu viteza unghiulară Ω1 într-un sens dat, iar rotorul se roteşte şi el cu viteza
unghiulară Ω2.
Este cunoscut faptul că un câmp magnetic
învârtitor poate fi descompus în două câmpuri magnetice
fixe dar defazate între ele cu π/2 în timp şi în spaŃiu (vezi
teoria motorului asincron monofazat cu înfăşurarea
auxiliară unde se realizează sinteza unui câmp magnetic
învârtitor cu ajutorul a două câmpuri magnetice fixe). Fie
fluxurile Φx şi Φ y după axa (X-X’), respectiv după axa (Y-
Y’) – figura 4.74. Să presupunem, spre simplificare, că
periile P1, P2 sunt montate în axa (X-X’). În această situaŃie
fluxul Φx va produce numai tensiune electromotoare de
transformare, iar fluxul Φy va produce (raportat la aceiaşi
pereche de perii, care culege tensiunile electromotoare
Fig. 4.74 Maşina de c.a. cu colector şi cu induse) numai tensiunea electromotoare de rotaŃie.
câmp de excitaŃie trifazat
Problema în continuare priveşte rotaŃia
câmpului magnetic învârtitor şi a rotorului maşinii:
a) dacă rotorul şi câmpul magnetic învârtitor au acelaşi sens de rotaŃie, atunci viteza relativă
dintre rotor şi câmpul magnetic învârtitor (Ω1-Ω2) este mică, iar tensiunea electromotoare Er determinată
de fluxul Φy’ va avea sensul opus tensiunii electromotoare Et produsă de fluxul Φx, iar tensiunea
electromotoare rezultantă va fi mică:
E=Et-Er
şi ea va scădea pe măsură ce Ω2 va tinde către Ω1 (pentru Ω2=Ω1, vom avea Et=Er şi E=0) ceea ce se
explică fizic prin aceea că pentru Ω2=Ω1 câmpul magnetic învârtitor „apare fix” fată de rotorul maşinii,
iar într-o astfel de situaŃie nu se induce nici o tensiune electromotoare în circuitul respectiv;
b) dacă rotorul şi câmpul magnetic învârtitor au sensuri opuse de rotaŃie atunci tensiunea
electromotoare rezultantă este egală cu suma tensiunilor electromotoare Et şî Er (Et şî Er sunt în fază în
acest caz)
E=Et+Er .
4.18.5. Motorul monofazat de curent alternativ cu colector
Din punct de vedere constructiv un motor monofazat de curent alternativ cu colector, la
partea statorică este identic cu un motor asincron monofazat, iar la partea rotorică seamănă cu un motor
de curent continuu.
Pentru a determina expresia momentului electromagnetic la un astfel de motor este necesar
să se apeleze la expresia forŃelor generalizate într-un câmp magnetic aşa cum s-a procedat şi în cazurile
precedente, de exemplu, pentru maşina de curent continuu, caz în care se obŃine expresia:
M = kI AΦ 0 .
Numai că în cazul dat al motorului de curent alternativ cu colector, k rămâne constantă (ce
depinde de unele elemente constructive ale maşinii), dar celelalte mărimi sunt variabile în timp şi atunci
ele trebuie luate sub forma valorilor instantanee
m = kiϕ = kΦ m sin ωt ⋅ 2 I sin(ωt − α )
în care Φm este valoarea maximă a fluxului produs de înfăşurarea de excitaŃie; I este valoarea efectivă a
curentului rotoric, iar α este unghiul de defazaj dintre curentul rotoric şi fluxul de excitaŃie (adică unghiul
26
electrice a materialelor în care este concentrată energia câmpului magnetic sau electric. In acest caz însă modificarea temperaturii
trebuie să producă în apropierea punctului Curie.
A TREIA LEGE: conversia electromecanică a energiei se realizează cu ajutorul câmpurilor,
care apar imobile unul în raport cu altul.
Câmpul magnetic statoric şi cel retoric, care apar imobile unul în raport cu altul, produc în
întrefierul maşinii un câmp rezultant şi momentul cuplului electromagnetic
M = P ⋅ Ω −1 (2.1.)
în care Ω este viteza unghiulară a câmpului, iar P este puterea electromagnetică, adică puterea câmpului
magnetic concentrată în întrefierul maşinii. Înfăşurările maşinilor electrice se execută astfel încât în
întrefierul maşinii să se producă câmp magnetic învârtitor circular, care conŃine o singură armonică (cea
fundamentală) ; un astfel de câmp se numeşte sinusoidal.
Pe de altă parte, câmpul magnetic învârtitor poate fi creat cu ajutorul unui sistem bifazat de
curenŃi (deci curenŃi defazaŃi între ei în timp cuπ/2), care parcurg două înfăşurări decalate spaŃial între ele
π/2, sau cu ajutorul unui sistem trifazat de curenŃi (deci curenŃi defazaŃi între ei în timp cu 2π/3 rad.) care
parcurg un sistem trifazat de înfăşurări decalate între ele cu 2π/3 rad., iar în cazul general poate fi realizat
de un sistem m-fazat de curenŃi (defazaŃi între ei cu 2 π/m rad.), care circulă prin m înfăşurări decalate
între ele cu 2π /m rad.
Câmpul magnetic învârtitor se poate obŃine şi cu ajutorul c.c., dar atunci înfăşurarea prin care
circulă c.c. trebuie să se rotească cu o anumită viteză unghiulară. La o maşină sincronă, în majoritatea
cazurilor, câmpul magnetic învârtitor se produce de către înfăşurarea statorică şi viteza sa unghiulară
(uneori se notează Ω0 sau Ωs ) este denumită viteza de sincronism. Rotorul maşinii sincrone are aceeaşi
viteză Ω2=Ω1 şi de aceea frecvenŃa mărimilor electrice din rotorul maşinii este f2 = 0, respectiv în rotorul
acestei maşini avem c.c.
La maşina de c.c., înfăşurarea de excitaŃie este montată în stator şi este alimentată în c.c., deci
câmpul său este imobil, în schimb în rotorul maşinii de c.c. se realizează câmp magnetic învârtitor a cărui
viteză este aceeaşi cu a rotorului, dar de sens invers, astfel încât cele două câmpuri ale maşinii -statoric şi
rotoric - apar imobile unul în raport cu altul.
La maşina asincronă frecvenŃa curentului din rotor este:
f2=sf1 (2..2)
în care s este aşa-numita alunecare a maşinii definită prin relaŃia:
Ω − Ω2
s= 1 , (2.3)
Ω1
iar f1 este frecvenŃa mărimilor din statorul maşinii. De aceea suma dintre viteza rotorului maşinii şi viteza
relativă (în raport cu rotorul) a câmpului rotoric este egală cu Ω1 - adică, de asemenea, cele două câmpuri
magnetice (statoric şi rotoric) apar ca fiind imobile unul faŃă de altul.
La transformatoare electrice înfăşurările sunt fixe, astfel încât frecvenŃele sunt identice în
înfăşurări. De aici rezultă că fluxul magnetic se "deplasează" în lungul coloanelor miezului magnetic cu
aceeaşi frecvenŃă în raport cu înfăşurarea primară şi secundară, dar la transformatoare are o semnificaŃie
mai mică imobilitatea câmpurilor magnetice ale celor două înfăşurări.
In general însă, la maşini electrice are loc o rezonanŃă de tip electromecanic când frecvenŃa f1 a
reŃelei de alimentare şi turaŃia n a maşinii (în ture/s) se "leagă" între ele prin relaŃia:
f1 = pn (2..4)
în care p este numărul perechilor de poli ai maşinii. Din (2.4) rezultă că într-o maşină electrică
multipolară, viteza de sincronism şi cea mecanică sunt de p ori mai mici decât într-o maşină bipolară
(când p = 1).
La maşinile electrice de tip inductiv- capacitiv şi capacitiv, imobilitatea câmpurilor unul în raport
cu altul nu are o semnificaŃie atât de mare ca în cazul unei maşini de tip inductiv, având în vedere că
maşinile de tip inductiv-capacitiv, respectiv capacitiv, se prezintă mai ales sub forma de concentratori de
energie la care apare rezonanŃa de tip electromecanic.
 27
2.4. MAŞINA ELECTRICA - CONVERTOR ELECTROMECANIC AL ENERGIEI
A. - Introducere
Rolul convertorului electromecanic de energie este acela de a convertii energie electromagneticǎ în
energie mecǎnicǎ sau invers şi de aceia ele trebuie sǎ posede unele „elemente” care sǎ fie capabile sǎ
producǎ transformarea respectivǎ. La o maşinǎ electricǎ rotativǎ
„elementele” menŃionate trebuie sǎ producǎ un cuplu
electromagnetic, care este legat de producerea unui câmp magnetic
învârtitor în maşinǎ. De aceia maşinile electrice sunt formate dintr-
o anumitǎ combinaŃie spaŃială a unor înfăşurări prin care
circulă curenŃi cu anumite defazaje în timp. De fapt prin aceasta
se urmăreşte obŃinerea unor câmpuri magnetice circulare rotitoare,
care se pot realiza în cadrul unei maşini bifazice, în care
înfăşurările sunt decalata la 90°, respectiv în cadrul unei maşini
trifazice la care înfăşurările sunt decalate cu 120° Dar schema cea
mai simplă de maşină electrică este cea de maşină bifazică – fig.
Fig. 2.10. – Modelul bifazic al unei
maşini electrice 2.10. In această figură înfăşurările statorice wαs , wβs sunt decalate în
spaŃiu şi în câmpul magnetic cu 90°, similar şi înfăşurările rotorice wαr , w βr . Pentru ca în întrefierul maşinii
bifazice să se producă un câmp magnetic învârtitor, este necesar ca înfăşurările statorice sau cele rotorice
să fie alimentare cu tensiuni defazate (în timp) cu 90°, sau să fie străbătute de curenŃi defazaŃi (în timp)
între ei cu 90°.
Conform cu a treia lege a electromecanicii, conversia energiei va fi posibilǎ într-un astfel de sistem
dacǎ se va respecta urmǎtoarea relaŃie a vitezelor unghiulare:
Ω1 = Ω 2 ± Ω r (2.5)
în care cu Ωr s-a notat viteza unghiularǎ relativǎ a câmpului magnetic rotoric în raport cu rotorul. În acest
caz câmpurile magnetice ale rotorului şi statorului apar imobile unul faŃǎ de altul. O datǎ cu modificarea
lui Ω1 sau Ω2 se modificǎ frecvenŃa curentului rotoric (vezi (2.2) şi (2.3)) dar câmpurile rǎmân imobile
unul în raport cu altul. În principiu câmpurile trebuie sǎ fie rotitoare, dar circulare şi nu de alt tip (de
exemplu,de tip eliptic).
Pe de altă parte, câmpul magnetic din întrefierul maşinii va fi circular numai dacă:
- tensiunile din înfǎşurǎri (statorice şi rotorice) sunt sinusoidale;
- maşina electricǎ este idealǎ.
Prin maşina electrică ideală se înŃelege acea maşină la care:
1 - întrefierul este uniform şi neted (maşina nu posedă crestături în stator şi în rotor);
2 - înfăşurările maşinii sunt realizate sub forma unei pelicule (strat) de curent cu ajutorul
căreia se produce o distribuŃie sinusoidală a forŃei magnetomotoare în întrefier;
3 - permeabilitatea magnetică a fierului (miezului) maşinii se consideră infinitǎ (adicǎ nu
se produce saturaŃia magneticǎ a fierului);
4 - maşina este simetrica, adică înfăşurările sale, circuitul său magnetic, întrefierul său sunt
simetrice în raport cu axele de coordonate α şi β
5 - curbura .întrefierului nu se ia în considerare.
Intr-o maşină reală, majoritatea condiŃiilor prezentate anterior nu sunt îndeplinite şi atunci în
întrefierul său avem un spectru infinit de armonici ale câmpului magnetic. Armonicile superioare ale
câmpului au o influenŃă complexă asupra procesului conversiei energiei pe calea electromecanică, de
aceea iniŃial se va prezenta funcŃionarea maşinii în prezenŃa armonicii fundamentale a câmpului magnetic,
urmând ca unele efecte ale armonicilor superioare sǎ fie prezentate pe parcurs.
Maşina electricǎ bifazicǎ cu schema din figura 2.10 se numeşte maşinǎ electricǎ generalizatǎ
(prescurtat MEG) având în vedere faptul cǎ la aceastǎ maşinǎ se pot „reduce” procesele conversiei
energiei de la toate celelalte tipuri de bazǎ ale maşinilor. Descrierea conversiei energiei în cadrul maşinii
electrice generalizate se face cu ajutorul unor ecuaŃii diferenŃiale adecvate şi ele sunt patru în acest caz,
în timp ce pentru oricare alt tip de maşină numărul lor este mai mare; de fapt acesta este avantajul
principal al "reducerii" celorlalte maşini la o maşină electrică generalizată.
70
de tensiuni electromotoare: tensiunea electromotoare de transformare Et şi tensiunea electromotoare
de mişcare (rotaŃie) Er.
1. Astfel, să presupunem o maşină de curent alternativ cu colector la care înfăşurarea
statorică este monofazată, iar motorul maşinii este calat – figura 4.72.
Dacă înfăşurarea de excitaŃie (statorică) este alimentată cu o tensiune alternativă sinusoidală
atunci se va produce un flux de excitaŃie care variază sinusoidal în timp. Fluxul de excitaŃie va produce în
spira (1-1’) (fig.4.72.) o tensiune electromotoare nulă pentru că planul acestei spire este dispus paralel cu
direcŃia fluxului magnetic de excitaŃie. Dar în spira (2-2’) se va induce o tensiune electromotoare a cârei
valoare efectivă va depinde de unghiul pe care-l face planul spirei cu direcŃia câmpului magnetic inductor.
Procesul inducŃiei magnetice este acelaşi ca şi în cazul transformatorului electric: statorul reprezintă
primarul transformatorului, iar rotorul (calat !) reprezintă secundarul acestuia. Deosebirea este doar aceia
că planul spirelor secundarului unui transformator obişnuit formează acelaşi unghi cu direcŃia câmpului
magnetic inductor, pe când în cazul prezentat planul spirelor rotorice face unghiuri diferite cu direcŃia
câmpului magnetic inductor cea ce conduce la faptul că valorile efective ale tensiunilor electromotoare
induse în diferite spire ale înfăşurării rotorice vor fi diferite. Tensiunea electromotoare maximă va fi
indusă în spira (n-n’) al cărei plan este perpendicular pe direcŃia câmpului magnetic inductor, valoarea
fluxului inductor (de excitaŃie) variind pe periferia rotorică cu sinusul unghiului pe care îl formează axa
câmpului cu axa planului spirelor de pe rotor. Trebuie remarcat faptul că tensiunea electromotoare
maximă culeasă la bornele AB va fi atunci când periile vor fi amplasate după axa longitudinală a maşinii
(axa câmpului principal de excitaŃie) şi ea va fi nulă dacă periile vor fi montate în axa neutră a maşinii
(axa CD) pentru că în acest din urmă caz, în jumătate din conductoarele căi de curent CP1D (adică în
conductoarele dispuse pe periferia rotorică CP1) tensiunile electromotoare induse vor avea un sens, iar în
cealaltă jumătate a căi de curent (porŃiunea P1D) tensiunile electromotoare induse vor avea sens opus, iar
tensiunea electromotoare pe întreaga cale de curent va fi nulă. Evident că acelaşi lucru se poate nota şi
pentru calea de curent CP2D, iar în această situaŃie desigur că tensiunea de la bonele AB va fi nulă.
Dacă însă periile P1P2 vor fi amplasate astfel pe periferia exterioară a colectorului încât
planul lor să formeze un unghi α cu axa neutră (axa CD), atunci valoarea efectivă a tensiunii
electromotoare culese de perii (deci tensiunea la bornele AB la mers în gol) va fi dată de relaŃia:
Eα = Em sin α , (4.210)
în care Em este valoarea efectivă a tensiunii electromotoare maxime culese (când periile P1P2 sunt dispuse
în axa longitudinală a maşinii).
Toate cele anterioare se referă însă la tensiunea electromotoare de transformare pentru că
aşa cum s-a precizat deja : în condiŃiile unui rotor calat maşina se comportă ca un transformator (cu
întrefier).
2. Dacă se ia în considerare cazul
când fluxul de excitaŃie este constant (adică
tensiunea de alimentare a înfăşurării statorice este
constantă) şi rotorul maşinii se roteşte într-o
direcŃie dată cu viteza unghiulară Ω, atunci se
regăseşte cazul clasic al maşinii de curent continuu.
În înfăşurarea rotorică se induce în acest caz o
tensiune electromotoare de rotaŃie ale cărei valori
se stabilesc în cadrul teoriei generale a maşinii de
curent continuu. Se va culege o tensiune
electromotoare de valoare maximă pentru această
Fig. 4.73. – Maşina de c.a. cu colector şi cu
situaŃie, când periile P1, P2 var fi dispuse în axa
câmp magnetic de excitaŃie monofazat
neutră a maşinii (axa CD).
3. Cazul mai complex este acela în
care fluxul inductor este variabil în timp, iar rotorul maşinii se roteşte şi el într-un sens dat cu viteza
unghiulară Ω. Desigur că în acest caz vom avea cele două tipuri de tensiuni electromotoare induse: de
transformare şi de rotaŃie. Conform celor prezentate anterior, în cazul în care periile P1, P2 sunt montate în
axa neutră tensiunea electromotoare de transformare va fi nulă, după cum dacă periile P1, P2 sunt montate
în axa longitudinală, atunci tensiunea electromotoare de rotaŃie (mişcare) va fi nulă. Dacă periile P1, P2
vor fi montate într-o axa ce va face unghiul α cu axa neutră figura 4.73, atunci tensiunea electromotoare
culeasă va fi o rezultantă a tensiunii electromotoare de transformare Et şi de rotaŃie Er:
 69 28

curentul absorbit din reŃea devine simŃitor mai mare. Dacă protecŃia maximală de curent nu funcŃionează Să luăm în considerare o maşină electrică bipolară (cu un pol Nord şi un pol Sud, p = 1), având în
corespunzător în acest caz, motorul este scos din funcŃiune datorită suprasolicitării termice a celorlalte vedere că procesele conversiei dintr-o maşină multipolară (p
două faze (arderii înfăşurărilor statorice). >1) pot fi reduse la o maşină bipolară (p=1). În figura 2.11 este
În cazul în care însă înfăşurarea statorică a motorului asincron trifazat este legată în triunghi dată desfăşurat schema sistemului magnetic pentru o maşină cu
şi se întrerupe circuitul unei faze – figura 4.69. atunci motorul apare conectat „în V”. Cele două faze 2p = 4 poli (p =2), Pentru doi paşi polari 2τ (pasul polar τ este
conectate (în cazul figurii 4.68.) la tensiunile URS şi UST sunt montate decalat spaŃial pe stator şi sunt porŃiunea din desfăşurata sistemului magnetic al maşinii
parcurse de curenŃi defazaŃi în timp (cu 2π/3), astfel se obŃine în maşină un câmp magnetic învârtitor care corespunzătoare unui pol) se produce o variaŃie completă a
va dezvolta un moment de pornire. Parametrii de funcŃionare ai maşinii asincrone cu înfăşurarea conectată inducŃiei magnetice B, respectiv ceea ce se petrece, din
„în V” sunt mai buni decât ai maşinii monofazate obişnuite, dar nu tot atât de buni ca şi cei ai unei maşini Fig. 2.11. – Desfǎşurata câmpului magnetic
punctul de vedere al câmpului magnetic, sub o pereche de
la o maşinǎ cu p=2
trifazate. poli magnetici, se regăseşte sub oricare altă pereche de poli.
Motoarele asincrone monofazate cu rezistenŃa conectată în De aceea la o maşină simetrică se poate calcula t.e.m., puterea şi alŃi parametri, în zona corespunzătoare
serie cu înfăşurarea auxiliară se execută pentru puteri de 30-200W, ele unei singure perechi de poli, după care recalcularea parametrilor se face Ńinând seama de numărul
utilizându-se la aparate medicale, frigidere, etc, iar cele cu condensator perechilor de poli p ai maşinii.
se execută pentru puteri de peste 50W fiind utilizate în cazul La o maşină multipolară, viteza de sincronism este de p ori mai mică decât la o maşină bipolară
acŃionarilor de puteri mici în automatizări ca servomotoare. 60 f  ture 
n1 = , 
p  min  (2.6)
4.18.3. Motorul asincron monofazat cu spira în scurtcircuit iar dacă se Ńine seama că frecvenŃa standard este f = 5o Hz, atunci se poate alcătui următorul tabel pentru
turaŃiile de sincronism n. în funcŃie de numărul perechilor de poli p, determinate cu relaŃia (2.6)
Un tip de motor asincron monofazat este cel cu spira în 60 ⋅ 50 3000  ture 
scurtcircuit sau cu poli ecranaŃi. Constructiv acest tip de motor are n1 = =
rotorul în scurtcircuit şi poli aparenŃi pe care se montează înfăşurarea p p  min 
monofazată (statorică) figura 4.70. La circa 1/3 din piesa polară a unui tabelul 2.1
Numǎrul perechilor de poli
Fig. 4.70. – Schema motorului pol se execută o crestătură în care se montează o spiră în scurtcircuit p 1 2 3 4 5 6 7
asincron cu poli ecranaŃi executată din cupru. TuraŃia de sincronism
Câmpul magnetic principal induce o tensiune n1 [ture/min] 3000 1500 1000 750 600 500 428,57
electromotoare în spiră care produce o circulaŃie de curent. Acest
curent la rândul său produce un câmp magnetic de reacŃie Ba, care La studiul maşinilor electrice se foloseşte noŃiunea de unghi electric α e definit prin relaŃia:
este aproape în antifază cu câmpul principal al polilor B1 pentru că αe=pαg (2.7)
tensiunea electromotoare indusă în spiră se opune cauzei, care o în care αg reprezintă unghiul geometric. NoŃiunea de unghi electric este foarte utilǎ mai ales în cazul
produce, iar curentul din spiră este şi el defazat în raport cu această maşinilor electrice multipolare. Astfel, la o maşină electrică cu p = 2 dacă vrem să aflăm care este
tensiune electromotoare. Cele două câmpuri B1 şî Ba se suprapun pe
valoarea inducŃiei magnetice (care variază armonic în întrefierul maşinii) la „distanŃa” unghiulară α g de
porŃiunea ecranată a polului de către spira în scurtcircuit şi formează
un câmp magnetic rezultant B2. Dacă se iau armonicele fundamentale punctul de referinŃă, atunci trebuie să scriem:
ale acestor câmpuri se poate alcătui o diagramă fazorială ca în figura b = B m sin α e = B m sin pα g
4.71. având în vedere că o variaŃie sinusoidală (în acest caz) completă se produce pe distanŃa unghiularǎ
Deci rotorul motorului se află sub influenŃa a două corespunzǎtoare lui 2τ, iar τ poate fi definitǎ prin relaŃia:
câmpuri magnetice B1 şi B2 defazate în timp şi în spaŃiu între ele şi πD πR
care vor forma desigur un câmp magnetic învârtitor ca în cazul τ= =
2p p (2.8.)
motorului asincron monofazat cu înfăşurare auxiliară. Totuşi
momentul de pornire, randamentul şi factorul de putere au valori în care D, R reprezintă diametrul, respectiv raza statorului (rotorului) maşinii.
Fig. 4.71 Diagrama fazorială
mici şi deşi este simplu din punct de vedere constructiv, acest tip de pentru motorul cu spira în scurt
motor nu se realizează decât inducŃii la un motor cu spira în B. - Reducerea tipurilor de maşini clasice la MEG
pentru puteri foarte mici de până la (25…30)W care se utilizează B1. Aşa cum s-a amintit deja tipurile de bază ale maşinilor electrice pot fi reduse la maşina
mai ales la ventilatoare de masă, la pickup-uri etc. electrică generalizată, care în principiu este formată (fig.2.l0) din două perechi de înfăşurări ce se
deplasează unele în raport cu altele. Astfel, maşina asincronă (nesincronă) se obŃine din maşina electrică
4.18.4.Elemente introductive privind maşina de curent generalizată (MEG) când înfăşurările statorice w s se alimentează cu tensiuni sinusoidale cu frecvenŃa
alternativ cu colector f1 defazate între ele cu 90°. In acest caz, în înfăşurările rotorice avem curenŃi cu frecvenŃa f2 = sf1, care se
obŃin cu ajutorul tensiunilor aplicate înfăşurărilor sau se induc cu ajutorul înfăşurărilor statorice. La
Maşina de curent alternativ cu colector este de fapt maşina asincronă Ω2≠Ω1.
maşină, care are statorul identic cu acela al unei maşini asincrone B2. Maşina sincronă poate fi obŃinută, de asemenea, din (MEG) dacă înfăşurările statorice se
obişnuite (trifazate sau monofazate), iar rotorul este la fel ca al unei alimentează cu tensiuni alternative (ca şi la maşina asincronă), iar înfăşurările rotorice cu tensiuni
maşini de curent continuu. Din aceste motive statorul şi rotorul continue sau invers. În acest caz Ω2=Ω1, adicǎ câmpurile statorice şi rotorice sunt imobile unul în raport
acestei maşini se execută din tole de tablă electrotehnică (0,35- cu altul. Dacă tensiunea continuă se aplică înfăşurărilor statorice, atunci câmpul rotoric se roteşte în sens
Fig. 4.72. – Schema pentru o maşină 0,5mm) izolate între ele.Un element deosebit din teoria acestei
de c.a. cu colector şi rotor calat invers rotirii rotorului şi cu aceeaşi viteză cu acesta, astfel încât totuşi câmpurile (statoric şi rotoric) rămân
maşini este faptul că în înfăşurarea sa rotorică se induc două tipuri imobile unul în raport cu altul.
 29
B3. În cazul în care însă înfăşurările (statorică sau retorică) se alimentează în c.c., este de fapt
suficient să existe o singură înfăşurare, care produce o forŃă magnetomotoare (f.m.m.) egală cu rezultanta
forŃelor (f.m.m.) produse de fiecare înfăşurare în parte - figura 2.12.
Fe = Fα2 + Fβ2
(2.9)
s s s condensator –figura (4.65). Când se utilizează un rezistor nu se poate obŃine o defazare a celor doi curenŃi
Executând o singură înfăşurare w (denumită înfăşurare de excitaŃie) în loc de două wα , wβ se obŃine o
economie de cupru având în vedere cǎ în acest caz nu vor fi necesare decât 1,4 unităŃi de cupru în loc de 2
unităŃi (de exemplu, dacă Fα = Fβ = 1 atunci Fe = 2 ).
La maşina de c.c. în înfăşurarea rotorică circula un curent multifazat, care se obŃine cu ajutorul colectorului (ce poate fi
privit ca un convertor mecanic de frecvenŃă (CMF)) din c.c., iar dacă se realizează reducerea sistemului multifazat la unul bifazat
se obŃine schema maşinii de c.c. în cadrul
Fig. 2.13 – Modelul bifazic
Fig.2.12 – Modelul cu o singurǎ Fig. 2.14 – Modelul bifazic al unei
înfǎşurare statoricǎ de c.c. al maşinii de c.c.
maşini bifazice cu colector
acestui sistem din urmă -figura 2.13. Ca şi la o maşină sincronă câmpul magnetic rotoric se roteşte în sens invers rotorului şi pentru
Ω1=Ω2 câmpul rotoric apare imobil în raport cu înfăşurarea de excitaŃie statorică şi sistemul de coordonate (α,β). La maşina de c.c.
ca şi la cea sincronă alunecarea este nulă. Colectorul maşinii de c.c., care este un (CMF), poate fi înlocuit cu un convertor de
frecvenŃă realizat cu elemente semiconductoare. In această situaŃie conversia energiei în întrefierul maşinii principial nu se modifică,
dar în cazul colectorului frecvenŃa f2 este legată rigid de Ω2, iar în cazul unui (CMF) cu semiconductoare se poate realiza o
conexiune inversă flexibilă între f2 şi Ω2. Tipul acesta din urmǎ de maşină se numeşte maşinǎ cu ventile (dispozitivele cu
semiconductoare au proprietăŃi de ventil), sau maşină cu comutator cu ventile, maşini de c.c. fără contacte etc.
B4. La maşini de c.a„ cu colector atât în stator cât şi în rotor avem c.a., iar convertorul de
frecvenŃă converteşte c.a. de frecvenŃă standard într-un c.a. de frecvenŃă corespunzătoare alunecării
maşinii (frecvenŃă de alunecare) - figura 2.14. Ca şi la toate celelalte maşini câmpurile statoric şi rotoric
apar imobile unul faŃă de altul. Tipul acesta de maşini por fi monofazate sau trifazate, iar înfăşurările
statorice şi rotorice se pot conecta în serie sau în paralel sau să fie cuplate magnetic.
Convertorul de frecvenŃă (CF) în cazul alimentării de la c.a. lucrează în condiŃii mai grele decât în
cazul în care se realizează convertirea c.c. în c.a. Asta se reflectă mal ales într-o scânteiere mai pronunŃată
a periilor la colector.
B5. Plecând de la (MEG) pentru Ω2 = 0 se obŃine de fapt convertorul electromagnetic - adică
transformatorul electric. In acest caz este suficient să fie luată în considerare o înfăşurare statorică şi una
rotorică, de exemplu corespunzătoare axei α sau β, având în vedere ca la Ω2 = 0 cuplajul magnetic cu
cealaltă pereche de înfăşurări este nul. (înfăşurările sunt decalate spaŃial cu 90°). Deşi la transformatoare
avem doar o conversie electromagnetică a energiei, totuşi ele sunt incluse în capitolele de „maşini
electrice” pentru că funcŃionarea lor decurge din acelaşi sistem de ecuaŃii, iar tehnologia lor de execuŃie
este apropiată de cea a maşinilor electrice propriu-zise. În cazul transformatoarelor, puterea activă se
poate transfera din înfăşurarea primară în cea secundară sau invers, iar puterea reactivǎ poate provenii de
la înfǎşurarea primarǎ sau cea secundarǎ.
C. Formarea momentului cuplului electromagnetic
În ceea ce priveşte formarea momentului electromagnetic al maşinilor electrice se poate lua în
considerare cazul când în înfăşurările (MEG) avem c.c. Momentul electromagnetic rotitor se produce cu
ajutorul curenŃilor ce parcurg înfăşurările statorice şi rotorice după axele α şi β:
(
M = L M i βS iαr − iαS i βr ) (2.10)
în care LM este inductivitatea mutuală dintre înfăşurările statorice şi rotorice.
Produsele curenŃilor de tipul (iαs iαr ) si (i βs i βr ) la o maşinǎ simetricǎ nu produc un moment învârtitor,
68
oarecare a momentului direct Md ceea ce este suficient, în majoritatea cazurilor, pentru pornirea motorului
sincron monofazat chiar în sarcină.
În mod obişnuit la motorul asincron monofazat înfăşurarea statorică propriu-zisă ocupă 2/3
din crestăturile statorice ,iar înfăşurarea auxiliară restul de crestături fiind conectată la aceeaşi reŃea de
alimentare. Pentru defazarea celor doi curenŃi înfăşurarea auxiliară se înseriază cu un rezistor sau cu un
la 90° de aceea momentul de pornire va fi destul de mic. În cazul conectării unui condensator în serie cu
înfăşurarea auxiliară se poate obŃine ca la pornire (s=1) să nu existe decât momentul direct, respectiv să
avem un moment de pornire destul de mare. În mod obişnuit înfăşurarea auxiliară se deconectează la circa
0,8Ω1 cu ajutorul unui contact centrifugal c2 şi de aceea ea se calculează pentru un serviciu de scurtă
durată.
Uneori înfăşurarea auxiliară când, se conectează în serie cu un condensator rămâne
conectată permanent la reŃeaua de alimentare (se calculează pentru serviciul continuu !) pentru că
prezenŃa condensatorului îmbunătăŃeşte factorul de putere al motorului şi într-o măsură oarecare şi
randamentul său. Factorul de putere şi momentul de pornire pot fi îmbunătăŃiŃi într-o mai mare măsură
dacă se alege un condensator de capacitate mai mare, dar există pericolul suprasolicitării termice a
înfăşurării auxiliare şi a micşorării randamentului motorului datorită disimetriilor importante ce pot apare
între cei doi curenŃi (din înfăşurarea auxiliară şi statorică) ceea ce conduce la producerea unui câmp
magnetic învârtitor de tip eliptic. De aceea se mai utilizează schema cu două condensatoare – figura
4.66. Condensatorul k2 rămâne conectat numai în perioada pornirii, iar la circa (0,5 - 0,8)Ω1 se
deconectează cu ajutorul contactului centrifugal c3, în timp ce condensatorul k1 rămâne permanent
conectat realizându-se în acest fel şi dezideratul unui moment de pornire bun şi a unui factor de putere şi
randament mai bun.
Caracteristicile mecanice ale motorului asincron monofazat cu două condensatoare sunt
reprezentate în figura 4.67. În momentul pornirii motorul funcŃionează pe curba3, iar la deconectarea
condensatorului k2 (punctul II) trece să funcŃioneze pe curba 2 (punctul P) stabilindu-şi punctul de
funcŃionare la alunecarea nominală (punctul R).
Inversarea sensului la un motor asincron monofazat se face realizând inversarea legăturilor
fie la înfăşurarea principală, fie la înfăşurarea auxiliară (nici odată la amândouă) pentru că în acest fel,
conform celor prezentate anterior, se schimbă sensul câmpului magnetic învârtitor din (4.209).
Dezavantajul principal al motoarelor asincrone cu condensator îl reprezintă costul bateriei
de condensatoare şi spaŃiul ocupat de acesta.
C. Unele concluzii practice. Din cele prezentate referitor la motorul asincron monofazat
rezultă că şi un motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit la care există acces la toate cele sase
borne ale înfăşurării statorice, poate fi utilizat în cazul unei alimentări
monofazate. Astfel, două faze ale motorului se înseriază între ele şi se
conectează la reŃeaua monofazată, iar a treia fază joacă rolul înfăşurării
auxiliare după schema din figura 4.68
Un caz care se întâmplă în activitatea practică de
exploatare a motoarelor asincrone, este acela în care unui motor trifazat
i s-a ars o siguranŃă pe o fază (o
întrerupere pe o fază cu stator legat în
stea). Un astfel de motor devine
„monofazat”. Dacă motorul nu este
pornit şi se încearcă pornirea lui, el
nu va pornii pentru că motorul
monofazat nu are moment de pornire,
Fig. 4.68.Motor asincron trifazat
Conectat la o reŃea monofazată el însă va prezenta un zgomot
caracteristic, care pentru un specialist
cu puŃină experienŃă, spune că motorul este „în două faze” (şi deci
trebuie operată remedierea respectivă). Dacă motorul este în funcŃiune
şi se produce întreruperea circuitului pe o fază atunci el continuă să
funcŃioneze, dar pentru că tensiunea pe o fază a motorului scade la circa
jumătate din tensiunea de alimentare iniŃială, momentul Fig.4.69. Motor asincron trifazat
electromagnetic scade de circa patru ori ( M → pr
U 2 ) în timp ce cu o fază arsă
 67 30

M d 1 + M impuls − M i1 > M rezpornire
De acea pornirea motorului asincron monofazat în sarcină în acest fel este destul de greoaie;
este necesar de fapt pornirea în gol a motorului când impulsul poate fi de valoare mică (manual se poate
da impulsul) şi apoi să se realizeze încărcarea motorului evident până la limita momentului rezistent
maxim.
B. Pornirea motorului monofazat. Pornirea cu impuls este un mare dezavantaj al
motorului asincron monofazat, de acea s-a căutat un mijloc cu ajutorul căruia să se realizeze un moment
de pornire la acest tip de motor. Dezideratul acesta se realizează cu ajutorul unei înfăşurări suplimentare
montate în statorul maşinii denumită în mod obişnuit înfăşurarea auxiliară sau înfăşurare de pornire.
Ea se montează decalat spaŃial faŃă de înfăşurarea statorică propriu-zisă cu un unghi geometric egal cu
π/2p rad. Dacă cele două înfăşurări posedă acelaşi număr de spire şi sunt străbătute de curenŃi cu aceeaşi
valoare efectivă dar sunt defazaŃi între ei cu π/2:
i 1 = 2 I cos ωt ; i2 = 2 I cos(ωt − π / 2),
atunci vor fi produse câmpurile magnetice
b1 (t , α ) = Bm cos ωt cos α
şi respectiv
π Din cele prezentate anterior, rezultă că deşi apar deosebiri nete în construcŃia şi alimentarea maşinilor electrice, ele au totuşi
b2 (t , α ) = Bm cos(ωt − ) cos(α − π / 2),
2
Fiecare din cele două câmpuri din (4.208) se pot descompune într-un câmp magnetic
învârtitor direct şi unul invers:
1 1
b1 (t , , α ) =Bm cos(ωt − α ) + Bm cos(ωt + α );
2 2
1 1
b2 (t , α ) = Bm cos(ωt − α ) + Bm cos(ωt + α − π ),
2 2
care compuse(adunate) ne dau un câmp magnetic învârtitor direct
b(t , α ) = b1 (t , α ) + b2 (t , α ) = Bm cos(ωt − α )
pentru că :
1 1
Bm cos(ωt + α ) + Bm cos(ωt + α − π ) = 0.
2 2
În acest fel, în momentul pornirii, motorul asincron monofazat are un moment de pornire
diferit de zero. Dar după pornire înfăşurarea auxiliară nu mai este necesară şi ea poate fi deconectată. În
practica realizării motoarelor asincrone monofazate înfăşurarea auxiliară se montează pe stator, decalat cu
π/2 în raport cu înfăşurarea statorică propriu-zisă însă ea nu are acelaşi număr de spire ca şi înfăşurarea
statorică şi nici curentul care o străbate nu este defazat cu π/2 (este defazat cu un unghi cuprins între 0 şi
90°). De fapt în acest fel în momentul pornirii se realizează o slăbire a momentului invers Mi şi o întărire
ci produc doar vibraŃii şi eforturi (forŃe) dupǎ anumite direcŃii.
Dacă în înfăşurările statorice şi rotorice ale unei (MEG) avem numai c.c. atunci este posibil să
înceapă rotirea maşinii (până ajunge,de exemplu, axa unui pol S rotoric în dreptul unei axe N statoric),
dar într-o fază următoare maşina se va opri, înfăşurările fiind într-o poziŃie oarecare neutrală. De aceea în
înfăşurări trebuie să avem c.a. sau în una dintre înfăşurări (statorică sau retorică) c.c., iar în cealaltă
(rotorică sau statorică) c.a.
Formarea momentului electromagnetic învârtitor, în cazul folosirii curenŃilor alternativi, este arătată în fig, 2.15. Produsul
curenŃilor nu-şi schimbă semnul când curenŃii statoric şi rotoric îşi schimbă semnul, decât în cazul în care curenŃii respectivi sunt şi
defazaŃi între ei - figura 2.15. În cazul defazajului dintre curenŃii
menŃionaŃi, deci în cazul existenŃei componentei reactive, apare
componenta constantă (valoarea medie Mm) a momentului
electromagnetic, care depinde de defazajul curenŃilor din stator şi rotor.
Momentul electromagnetic poate fi determinat şi prin produsul
fluxurilor magnetice, respectiv prin produşi curenŃilor şi al fluxurilor
magnetice având în vedere că între fluxurile magnetice şi curenŃii, care îi
produc, există relaŃii cunoscute (de tipul L =ψ/i).
Pentru determinarea momentului electromagnetic al unei maşini
simetrice multifazate cu m faze - se face raportarea acesteia la una bifazicǎ.
Fig. 2.15 – Producerea Me cu ajutorul c.a. M =
m
(
L M i βs iαr − iαs i βr )
2 (2.11)
(4.208) o proprietate comună: sunt convertoare electromecanice de energie.
2.5. CÂMPURILE MAGNETICE ALE TRANSFORMATOARELOR ŞI MAŞINILOR
ELECTRICE
Conversia electromagneticǎ a energiei se realizeazǎ în întrefierul maşinii electrice - adică în
spaŃiul unde este concentrată energia (cea mai mare parte) a câmpului magnetic. De aceea studiul
câmpurilor magnetice din întrefier ale maşinii are o importanŃă deosebită pentru descifrarea proceselor de
conversie a energiei în maşinile electrice.
Pe de altă parte, pe diferite porŃiuni ale circuitelor magnetice ale transformatoarelor şi maşinilor
(4.209)
electrice, câmpul magnetic poate fi constant sau, variabil în timp şi în spaŃiu, iar în întrefierul maşinilor
electrice el poate fi unipolar sau heteropolar. În continuare se prezintǎ aceste variante de câmp
magnetic.
2.5.1. CÂMP MAGNETIC UNIPOLAR
Câmpul magnetic unipolar este specific maşinilor unipolare, care posedă o înfăşurare de excitaŃie
alimentată în c.c. Acest câmp este constant în timp şi în
B
spaŃiu. In întrefierul maşinii liniile câmpului magnetic sunt
δ
dirijate după rază - este vorba deci de un câmp radial. In
figura 2.16 sunt reprezentate liniile câmpului magnetic în
α întrefierul maşinii (mult mărit) şi reprezentarea grafică a
0 π 2π inducŃiei din întrefier Bδ în funcŃie de coordonata
unghiularǎ α.În cazul în care înfăşurarea de excitaŃie a
Fig. 2.16 – Câmp magnetic maşinii este alimentată în c.a.,atunci inducŃia B δ este
variabilă în timp exact după aceeaşi lege ca şi c.a.
(nu apar defazaje între Bδ şi c.a.).Dacă maşina are
şi întrfierul variabil , atunci B δ este o funcŃie de
timp şi de coordonata unghiulară (spaŃială) α .

2.5.2. CÂMP MAGNETIC HETEROPOLAR

Fig.4.67 Caracteristicile mecanice pentru Fig. 2.17 – Câmpul magnetic heteropolar Câmpul magnetic heteropolar este specific
motorul asincron monofazat cu două unei maşini electrice cu p ≥ 2 şi cu poli aparenŃi
Fig.4.65 Fig.4.66 condensatoare formaŃi din magneŃi permanenŃi sau electromagneŃi cu înfăşurarea de excitaŃie alimentată în c.c. Un
Schemele motorului asincron monofazat cu înfăşurare de pornire
 31 66

exemplu de o astfel de maşină cu p=2 este dată în figura 2.17. Tot în această figură este dată variaŃia maşinii. Câmpul (4.204) poate fi descompus în două câmpuri magnetice învârtitoare. Într-adevăr se poate
câmpului magnetic din întrefierul maşinii, Bδ, cu precizarea că acest câmp este aproape constant în dreptul nota:
polilor (liniile de câmp au direcŃie radială), iar în zona dintre poli Bδ are o valoare redusă având în vedere 1 1
că întrefierul este mult mărit şi reluctanŃa magnetică are şi ea valoare mare. Din graficul lui Bδ se poate b(t , α ) = Bm cos(ωt − pα ) + Bm cos(ωt + pα ) . (4.205)
observa, de asemenea, că inducŃia magnetică realizează o variaŃie completă pe o porŃiune egală cu 2 2
jumătate (pentru cazul p=2) din desfăşurarea totală (2π) a coordonatei unghiulare αg - adică se respectă Aceste câmpuri magnetice învârtitoare au aceiaşi amplitudine, dar se rotesc în sensuri opuse, rezultanta
relaŃia (2.7) menŃionată anterior. lor fiind b(t,α) un câmp pulsatoriu aşa cum se vede şi din diagrama fazorială dată în figura 4.63 în care
s-a notat cu b fazorul corespunzător câmpului magnetic.
2.5.3. CÂMP MAGNETIC ALTERNATIV b(t , α ) = Bm cosϖt cos pα ,
cu b1 fazorul corespunzător câmpului magnetic învârtitor
Câmpul magnetic cu variaŃie alternativă (caz particular cu variaŃie sinusoidală) în timp şi aproape
1
constant în spaŃiu, este specific unei înfăşurări formate din w spire, parcurse de c.a, i=Imsinωt şi montată b1 (t , α ) = Bm cos(ϖt − pα ) ,
pe un miez de fier 2
corespunzător unui circuit cu b 2 fazorul corespunzător câmpului magnetic învârtitor
magnetic cu contur închis ~
1
figura 2.18. b2 (t ,α ) = Bm cos(ϖt + pα ) ,
Dacă se ia în 2
considerare linia medie de Ω1=ω/p fiind viteza unghiulară a celor două câmpuri magnetice
câmp în miezul de fier cu învârtitoare. Diagrama fazorială din figura 4.63. a fost prezentată pentru
Fig. 2.18 – Câmp magnetic alternativ lungimea l, atunci din aplicarea două momente distincte (două poziŃii) pentru câmpurile magnetice
teoremei lui Ampere pe învârtitoare b1 şi b2, fiind evident faptul că b va avea valoarea maximă
conturul închis (Γ) rezultǎ: când cele două câmpuri b1 şi b2 se suprapun.
Hl = wI m sin ϖt Dacă printr-un mijloc oarecare motorul este făcut să se
respectiv Fig.4.63. Câmpul magnetic rotească, de exemplu, în sensul lui b1(t,α) cu viteza unghiulară Ω2, atunci
wI m la un motor asincron monofazat în rotorul maşinii se va induce o tensiune electromotoare (respectiv vom
H= sin ϖt , avea curenŃi) de frecvenŃa:
l p (Ω1 − Ω 2 ) pΩ1 Ω1 − Ω 2
iar relaŃia inducŃiei este: f 1r = = ⋅ = sf1 (4.206)
wI m 2π 2π Ω1
B = µ Fe sin ϖt. datorată câmpului magnetic învârtitor b1(t,α) şi o t.e.m. (respectiv vom avea curenŃi) de frecvenŃă:
l (2.12) p (Ω1 + Ω 2 ) pΩ1 Ω1 + Ω 2 pΩ1
În figura 2.18 s-a reprezentat variaŃia inducŃiei magnetice în timp, respectiv în funcŃie de coordonata x f 2r = = ⋅ = [ 1 + (1 − 1) + Ω 2 ] = (2 − s ) f 2 (4.207)
2π 2π Ω1 2π Ω1
pentru mai multe momente de timp. Curentul şi inducŃia rǎmân în fazǎ. datorată câmpului magnetic învârtitor b2(t,α).
Fiecare din cele două câmpuri magnetice învârtitoare produce câte un moment
2.5.4.CÂMP MAGNETIC HETEROPOLAR ALTERNATIV electromagnetic: unul de dreapta (direct) şi unul de stânga (invers), care pot fi reprezentate grafic ca în
figura 4.64.
Tipul acesta de câmp este specific unei maşini heteropolare şi Din această figură se vede că în momentul pornirii (s=1) momentul rezultant M este nul
a cărei înfăşurare de excitaŃie este alimentată în c. a. (Md1+Mi1=0), iar aceasta
Să admitem că statorul maşinii este format dintr-un miez înseamnă că motorul asincron
statoric a cărei înfăşurare este excitată (alimentată) în c. a., iar monofazat are momentul de
densitatea liniara (luată pe periferia interioară a statorului) a spirelor pornire nul şi deci nu poate porni.
este wcosα , în care α este coordonata unghiulară luată în raport cu o Dacă i se aplică un impuls
axă de referinŃă - figura 2.19. oarecare în sens direct (dreapta)
Dacă se aplică teorema lui Ampere pe un contur închis sau invers (stânga), atunci
oarecare (Γ), rezultă: momentul de secvenŃă respectivă
α
2δH δ = ∫ wi cos αdα = wi sin α , devine mai mare şi motorul începe
0
Fig.2.19 – Cazul câmpului magnetic să se rotească în direcŃia
respectiv respectivă stabilindu-se la o
heteropolar alternativ
wi
Hδ = sin α alunecare corespunzătoare sarcinii
2δ (2.13) de la arborele său şi momentului
în care s-a Ńinut seama cǎ porŃiunile din fier ale conturului (Γ) au tensiunile magnetice neglijabile în raport electromagnetic rezultant M. Este
cu cele din întrefier. Dacǎ se are în vedere cǎ i este variabil în timp (i=Imsinωt) atunci (2.13) devine : Fig.4.64. Caracteristica M=f(s) la un motor asincron monofazat
necesar să se precizeze că
impulsul iniŃial (pentr-un sens de
wI m rotire sau altul) trebuie să aibă o astfel de valoare încât să învingă momentul rezistent la pornire pentru că
Hδ = sin ϖt sin α = H max sin ϖt sin α
2δ (2.13.a)
altfel pornirea nu se realizează (de exemplu, dacă se dă un impuls spre dreapta), atunci este necesar să
avem:
 65 32

Un efect important al refulării curentului rotoric se întâlneşte şi la motorul asincron cu în care

dublă colivie. Forma constructivă mai des întâlnită pentru rotorul unui astfel de motor este cea din figura wI m
4.60. Colivia superioară (dinspre întrefierul δ), denumită colivia de pornire, este executată din materiale H max = .
2δ
cu rezistivitatea electrică mare de tipul: alamă, bronz, aluminiu şi prin poziŃia şi forma rotundă a barelor Expresia inducŃiei magnetice este:
este înlănŃuită de un flux de dispersie mic Фσp şi deci are o reactanŃă de dispersie mică. wI m
Colivia inferioară, denumită colivia de funcŃionare, este Bδ = µ 0 sin ϖt sin α = B max sin ϖt sin α
executată din bare de cupru electrotehnic care au o rezistivitate mică, dar 2δ (2.14)
prin poziŃia şi forma barelor este înlănŃuită de un flux de dispersie mare Фσf în care :
posedând deci în timpul pornirii o reactanŃă de dispersie mare. Barele wI
Bmax = µ 0 H max = µ 0 m
coliviilor sunt scurtcircuitate la capete prin inele separate sau prin inele 2δ
comune ambelor colivii. În majoritatea cazurilor odată cu turnarea coliviilor din care rezultǎ cǎ inducŃia din întrefier Bδ variazǎ în timp şi în spaŃiu dupǎ o lege armonicǎ.
se toarnă şi aripioarele ventilatoarelor de răcire.
La pornirea unui astfel de motor când frecvenŃa în rotor este 2.5.5. CÂMP MAGNETIC ÎNVÂRTITOR CIRCULAR
mare, repartizarea curentului pe cele două colivii este dictată mai ales de
valoarea reactanŃei de dispersie care este mare (în perioada pornirii) pentru A. Introducere
colivia inferioară şi mică pentru colivia superioară (de pornire). În acest fel Câmpul magnetic învârtitor circular este una din cele mai importante noŃiuni din teoria maşinilor
cea mai mare parte a curentului de pornire va circula prin colivia de pornire şi el apare în întrefierul maşinilor electrice heteropolare. Cu
(superioară) a cărei rezistenŃă ohmică este însă mare, ceea ce va duce la Fig. 4.60. Barele dublei ajutorul acestui câmp se obŃine momentul cuplului
micşorarea curentului de pornire şi respectiv la îmbunătăŃirea (mărirea) colivi la un motor asincron electromagnetic rotitor, adică acela care la motoare electrice
momentului de pornire a motorului. În regimul normal de lucru al motorului produce rotirea lor.
când frecvenŃa mărimilor electrice din rotor este mică, reactanŃele de dispersie ale celor două colivii sunt Având în vedere importanŃa deosebită a câmpului magnetic
mici şi repartizarea curentului pe cele două colivii este dictată de valoarea rezistenŃei, ceea ce va învârtitor se va realiza mai întâi o prezentare mai intuitivă a
determina ca cea mai mare parte a curentului rotoric să circule prin colivia de funcŃionare (inferioară). acestuia, iar apoi se vor discuta şi modalităŃile de producere a
Variindu-se constructiv unii parametrii ai celor două colivii (geometria barelor, distanŃa dintre barele acestuia. Astfel, ne propunem un miez feromagnetic statoric de
coliviilor etc.) se pot obŃine diverse forme pentru curbele caracteristicilor mecanice ale motoarelor maşină trifazată; întreaga înfăşurare pe o fază statorică este însă
sincrone. În figura 4.61. sunt reprezentate unele caracteristici mecanice ale motoarelor asincrone cu dublă concentrată într-o pereche de crestături. Planurile crestăturilor în
colivie. Curba 1 reprezintă caracteristica mecanică a motorului Fig. 2.20 Modelul de înfăşurare la care sunt montate cele trei faze statorice sunt decalate între ele
corespunzătoare coliviei de pornire (superioare), curba 2 producerea câmpului rotitor spaŃial cu 1200 , aşa cum apare în figura 2.20. Perpendicular pe
caracteristica mecanică corespunzătoare coliviei inferioare, iar curba planul fazelor se definesc axele O-I; O- II; O- III, care formează
3 caracteristica mecanică rezultantă, deci caracteristica mecanică desigur un sistem de axe decalate cu 1200 între ele. Dacă se alimentează înfăşurarea statorică trifazată cu
propriu-zisă pentru motorul asincron cu dublă colivie. Curba 4 un sistem trifazat simetric de curenŃi:
reprezintă de asemenea o caracteristică mecanică rezultantă pentru un  2π 
motor cu dublă colivie, aceasta fiind îmbunătăŃită (prin geometria i1 = 2 I sin ωt ; i2 = 2I sin ωt −  ;
 3
barelor etc) fată de curba 3.
 4π 
Tehnologia de execuŃie a motorului asincron cu dublă i 3 = 2I sin ωt −  ,
 3
colivie este mai complicată decât a celui cu bare înalte, dar el are un
randament şi factor de putere ceva mai bun decât celălalt deşi aceşti atunci fiecare înfăşurare monofazică va produce un
Fig. 4.61. Caracteristicile mecanice parametrii rămân totuşi mai scăzuŃi decât cei ai uni motor asincron cu câmp magnetic al cărui sens şi direcŃie (dat de
ale motorului cu dublă colivie
rotor în scurtcircuit obişnuit. regula burghiului drept) va fi cel după axele
definite anterior, iar inducŃiile respective vor fi în
4.18.2. Motorul asincron monofazat fază cu curenŃii care au produs câmpul respectiv:
 2π 
b1 = B m sin ωt ; b2 = Bm sin  ωt − ;
A. Prezentarea generală. Motorul asincron monofazat are aceiaşi construcŃie ca şi un Fig. 2.21 Graficul de variaŃie al inducŃiilor  3 
motor asincron trifazat cu deosebirea că posedă în stator înfăşurarea monofazată distribuită pe 2/3 din magnetice b1, b2, b3,
 4π 
crestăturile statorice (poate fi utilizat pachetul de tole statorice de la un motor asincron trifazat). Rotorul b3 = B m sin  ωt − . (2.15)
său în mod obişnuit este în scurtcircuit. Schematic o astfel de maşină  3 
poate fi prezentată ca în figura 4.62. Graficul variaŃiei în timp a acestor inducŃii considerând câmpul fazei (A-X) ca fiind cel de
Dacă înfăşurarea statorică a maşinii este parcursă de referinŃă, este dat în figura 2.21. Dar important este câmpul rezultant din întrefierul maşinii, respectiv
curentul: inducŃia rezultantă. Pentru aceasta se vor compune inducŃiile magnetice, pentru diferite momente de timp,
i = 2 I cos ωt , Ńinând seama de direcŃiile şi sensurile acestora. Astfel, din graficul inducŃiilor (fig. 2.21) rezultă că la
momentul t=0, avem:
atunci acesta va produce un câmp magnetic variabil în timp şi în spaŃiu
Bm Bm
b(t , α ) = Bm cos ωt cos αp, (4.204) b1 = 0 ; b2 = − 3
2
; b3 = 3 .
2
Fig.4.62. Schema unui motor în care, ca în mod obişnuit, s-a notat cu p numărul perechilor de poli, iar Compunând aceste valori ale inducŃiilor în sistemul O-I-II-III se obŃine reprezentarea din figura
asincron monofazat α este un unghi spaŃial oarecare luat pe periferia interioară a statorului 2.22a.
 33
3 Bm
Unele calcule simple arată că inducŃia rezultantă este Bδ = , direcŃia ei este perpendiculară
2
pe axa 0-I, iar sensul său este cel ce se obŃine prin decalare cu
π în urma axei 0-I. În partea inferioară a
2
figurii 2.22 a este redată mai sugestiv variaŃia inducŃiei magnetice rezultante (pe periferia interioară a
statorului, respectiv în întrefierul maşinii)
cu maximul său orientat după direcŃia şi
sensul menŃionat. La momentul t = T/4,
inducŃiile după cele trei direcŃii au
valorile (fig. 2.21):
Bm Bm
b1 = Bm ; b2 = ; b3 = − . curent, produc în jurul lor un
2 2
InducŃia rezultantă are aceeaşi valoare
3 Bm
Bδ = ca şi în momentul precedent
2 principal. O parte a acestui câmp
Fig.2.22 Câmpul magnetic rezultant rotitor
numai că direcŃia şi sensul său sunt data
de axa 0-I.
Luând în considerare şi momentele
t = T/2; t = 3T/4; t= T, se ajunge la următoarele concluzii:
a) valoarea inducŃiei rezultante nu se modifică în timp;
π radiani.
b) cu fiecare interval de timp ∆t = T/4, maximul inducŃiei se roteşte cu
2
Această ultimă observaŃie a dus la denumirea de câmp magnetic învârtitor acestui tip de câmp
magnetic. Denumirea aceasta este totuşi improprie pentru că, un câmp magnetic (ca de altfel orice fel
de câmp) nu are proprietăŃi "de învârtire" aşa cum au corpurile, de exemplu. De fapt, ceea ce "se
învârteşte" este maximul inducŃiei magnetice a câmpului magnetic rezultant obŃinut în întrefierul
maşinii. Într-adevăr, maximul acesta "se roteşte" în întrefier cu turaŃia ns=l/T=f[rot/s]. Aceasta este turaŃia
câmpului magnetic învârtitor în cazul în care cu înfăşurarea fiecărei faze statorice se realizează o pereche
de poli. Dacă se obŃin însă p perechi de poli magnetici, atunci la o variaŃie completă a inducŃiei magnetice
se parcurge doar 1/p din perimetrul statoric al maşinii şi deci în cazul general avem
f
ns = [ rot / s ] (2.16)
p În concluzie conductoarele de la fundul crestăturii în momentul pornirii vor avea o
Regăsim astfel relaŃia (2.6) corespunzătoare turaŃiei de sincronism a unei maşini heteropolare.
Aşadar, turaŃia de sincronism nu este decât turaŃia câmpului magnetic învârtitor.
În practică, câmpul magnetic învârtitor se produce pe două căi: calea mecanică şi calea electrică.
B. Producerea câmpului magnetic învârtitor pe calea mecanică.
Se consideră o armătură rotorică cu poli aparenŃi (p = 2), care se roteşte într-un sens dat cu viteza
unghiulară Ω - figura 2.23. Fiecare pol rotoric posedă o înfăşurare, iar toate aceste înfăşurări sunt legate
între ele în serie formând înfăşurarea rotorică ce se
alimentează de la o sursă de c.c, (specific maşinii
sincrone). În acest fel polii rotorici produc un câmp
magnetic ale cărui linii de câmp trec prin armătura
rotorică, prin întrefierul maşinii şi prin armătura statorică
În acest fel, distribuŃia câmpului magnetic în întrefierul
maşinii este de tipul "dreptunghiular" ca în figura 2.17,
dar ea poate fi aproximată printr-o curbă armonică
(variaŃia dreptunghiulară se descompune într-o serie
Fourier şi se reŃine numai armonica fundamentală !).
Astfel, într-un punct M dispus pe periferia interioară a
statorului (deci în întrefierul maşinii) inducŃia magnetică
Fig. 2.23 Armăturile pentru producerea câmpului
rotitor pe calea mecanică
64
Să luăm în considerare o bară înaltă dintr-un rotor al motorului asincron – figura 4.59a – pe
care o divizăm pe înălŃimea sa h în mai multe conductoare elementare de înălŃime ∆h. În acest fel bara
coliviei rotorice apare ca şi cum ar fi formată din mai multe conductoare legate între ele în paralel şi
străbătute de curentul rotoric alternativ. Fiecare din conductoarele elementare fiind străbătute de un
câmp magnetic. Cea mai mare
parte a acestui câmp magnetic se
închide pe direcŃia fluxului
însă se închide transversal pe
înălŃimea crestăturii rotorice, aşa
cum se arată cu lini punctate în
figura 4.59a, formând fluxul de
dispersie al crestăturii.
Fig 4.58. Profile de Fig. 4.59. Explicativă la efectul refulării
bare curentului
Din cele prezentate
rezultă că un conductor elementar
aflat mai aproape de întrefier va fi înlănŃuit de un flux de dispersie mai mic decât un alt conductor
elementar, care se găseşte mai la partea inferioară a crestăturii. Dar fluxul total cu care este înlănŃuit un
conductor elementar (flux produs de el însuşi cât şi de cele produse de celelalte conductoare aflate
deasupra sa) defineşte, în ultimă instanŃă, inductivitatea de dispersie a conductorului respectiv. Astfel,
dacă vom considera că toate conductoarele elementare sunt străbătute de acelaşi curent şi înlănŃuite de
acelaşi flux de dispersie Φ σ , produs de un conductor elementar, atunci fluxul de dispersie total al
conductorului 2 va fi 2 Φ σ , iar al conductorului 7, va fi 7 Φ σ ,etc. Deci inductivitatea de dispersie a
conductoarelor de la fundul crestăturii va fi mult mai mare decât a celor dinspre întrefier şi aceasta mai
ales în momentul pornirii când frecvenŃa mărimilor din rotor este mare (f2=sf1; s=1).
impedanŃă mare în raport cu cele dinspre întrefier şi în acest fel curentul rotoric va fi „refulat” spre
partea superioară a crestăturii, aşa cum se arată în figura 4.59.b, în care este redată variaŃia densităŃii J a
curentului de conducŃie pe înălŃimea barei rotorice.
Refularea curentului este însă echivalentă cu micşorarea secŃiunii barei pentru că „cea mai
mare parte a curentului” circulă prin partea superioară a barei. Micşorarea secŃiunii barei înseamnă însă
creşterea rezistenŃei echivalente a barei (în timpul pornirii), deci a rezistenŃei din circuitul rotoric al
maşinii ceea ce duce, aşa cum se ştie, la îmbunătăŃirea caracteristicilor de pornire ale motorului asincron.
După încheierea procesului de pornire, frecvenŃa din rotor scade mult, scade deci şi
reactanŃa de dispersie a cărei valoare devine nesemnificativă în raport cu rezistenŃa ohmică a barei. Cum
însă rezistenŃa ohmică a conductoarelor elementare este aceiaşi pentru toate, după terminarea procesului
de pornire curentul rotoric se repartizează în toată bara mult mai uniform.
Pierderile prin efect joule la un astfel de motor sunt aproape identice (în afara celor din
perioadele pornirii) cu cele ale unui motor obişnuit, deci randamentele lor vor fi aceleaşi. Dar pentru că la
motorul cu bare înalte reactanŃa finală (după terminarea pornirii) este ceva mai mare decât la un motor
obişnuit atunci factorul de putere la care lucrează un astfel de motor este ceva mai mic decât a unui motor
asincron cu rotor în scurtcircuit obişnuit. În acelaşi sens se modifică şi momentul maxim, dar avantajele
obişnuite la pornire fac ca la puteri de peste 10-20kW să se utilizeze numai motoare asincrone cu bare
înalte în locul celor cu colivie obişnuită.
 63 34

bloca totuşi rotorul într-o anumită poziŃie necesară, se foloseşte o roată dinŃată de un anumit diametru poate fi notată sub forma
cuplată cu un şurub fără sfârşit. bM = Bm cos(α − β ) , (2.17)
Un astfel de regulator se numeşte regulator de inducŃie simplu. în care α este unghiul pe care-l formează axa radială OM a punctului considerat cu axa fixă OX, iar β este
Din diagrama fazorială - figura 4.56 b - se observă că tensiunea aplicată receptorului U r este unghiul pe care îl formează axa unui pol rotoric, de exemplu, polul N1, la un moment dat t1, în raport cu
aceeaşi axă de referinŃă. Numai că β este variabil în timp şi expresia lui generală este:
defazată în raport cu tensiunea de alimentare U 1 deşi uneori este necesar ca acest defazaj să nu existe. In
β = Ωt + β 0 , (2.18)
acest din urmă caz
se utilizează un în care β 0 reprezintă un unghi iniŃial (ce poate fi luat egal cu zero, β 0= 0), de aceea se poate nota:
regulator de bM = Bm cos p (α − Ωt ) (2.19)
inducŃie dublu, care
în principiu rezultă
din cuplarea a două
regulatoare simple,
ale căror înfăşurări
rotorice sunt legate
în paralel la reŃeaua
de alimentare, iar
înfăşurările statorice
se leagă în serie ca
în figura 4.57 a. La Fig. 2.24 Graficele câmpului magnetic rotitor
Fig. 4.57. – Schema şi diagrama pentru un regulator de inducŃie dublu
unul dintre
După (2.19), inducŃia punctelor din întrefierul maşinii este o funcŃie de timp şi de spaŃiu (α este un
regulatoare însă se învertesc între ele două faze statorice şi rotorice. Diagrama fazorială a tensiunii se
unghi spaŃial) şi de fapt relaŃia (2.19) reprezintă expresia matematică pentru inducŃia câmpului
prezintă în acest caz ca în figura 4.57 b. Se poate observa că odată cu decalarea rotorului cu unghiul β, se
magnetic învârtitor al cărui maxim se deplasează în întrefierul maşinii cu viteza Ω (care este şi viteza
defazează în mod corespunzător tensiunile statorice U 2 a şi U 2 b , iar tensiunea rezultată de la bornele unghiulară a armăturii rotorice). În acest caz, deci câmpul magnetic învârtitor se produce cu ajutorul
receptorului unei armături rotorice, deci pe calea mecanică. În figura 2.24 se arată cum se deplasează maximul
U r = U 1 + U 2 a + U 2b (4.203) armonicii fundamentale a câmpului (momentele t1, t2, t3 etc.) menŃionându-se în abscisă atât unghiurile
electrice cât şi cele geometrice.
rămâne în fază cu tensiunea de alimentare U1 modificându-se numai valoarea sa efectivă. Modificarea Referindu-ne la punctul M se pot lua în considerare câteva momente specifice:
tensiunii rezultate se poate face între limita inferioară U r min = U 1 − (U 2 a + U 2b ) şi limita maximă − α = β , deci când punctul M se află în dreptul axei polului N1, atunci:
U r max = U 1 + U 2 a + U 2b . α − β = 0; şi bM = Bm ;
Regulator dublu de inducŃie are cuplul nul la arborele său, deci nu mai sunt necesare, în principiu, π , deci punctul M se află pe bisectoarea unghiului dintre polii N şi S (axa interpolară),
−α = β + 1 1
dispozitivele speciale de frânare ale rotorului, iar decalarea (rotirea) rotorului se poate face în acest caz şi 4
de la distanŃa printr-un sistem de comandă de putere redusă, care practic trebuie să învingă doar forŃele de atunci avem:
frecare din lagăre. Problema răcirii se rezolvă în general ca şi în cazul regulatorului simplu.  π 
cos  β + − β  2 ; (p=2) şi bM=0.
4.18. MAŞINI ASINCRONE SPECIALE  4 

4.18.1.Motoare asincrone cu bare înalte şi cu dublă colivie C. Producerea câmpului magnetic învârtitor pe calea electrică
Vom lua în considerare o înfăşurare statorică polifazată cu m faze formată din m (cazul particular
Motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit sunt robuste, fără probleme deosebite în m = 3) înfăşurări electrice, distribuite pe periferia interioară a statorului, astfel încât decalajul spaŃial
exploatare, se întreŃin uşor, însă parametri de pornire sunt nesatisfăcători. De aceia în cazul acŃionărilor cu dintre axele lor să fie 2 π/mp (în grade geometrice). Sistemul înfăşurărilor cu m faze, sunt parcurse de un
porniri grele acest tip de motoare nu prea dau satisfacŃie. sistem polifazat simetric de curenŃi:
Pentru a îmbunătăŃii caracteristicile de pornire ale motorului asincron cu rotorul în i1 = I m sin ωt ;
scurtcircuit (curent de pornire mai mic şi moment de pornire mai mare) se utilizează la rotor bare înalte  2π  ;
(adânci) sau colivie dublă (multiplă). Caracteristicile de pornire se îmbunătăŃesc la acest tip de motoare i 2 = I m sin  ωt − 
 m
prin efectul refulării curentului, care se produce în barele rotorice când frecvenŃa curentului este egală
…………………………………. (2.20)
sau apropiată de frecvenŃa reŃelei (aşa cum este de fapt în momentul pornirii motorului asincron (f2=sf1)).
Fenomenul refulării curentului se produce în toate conductoarele rotorice (chiar şi în cazul
motorului cu rotor bobinat), dar el devine semnificativ când raportul dintre înălŃimea h şi lăŃimea b a barei  2π (m − 1)m  .
i 2 = I m sin ωt − 
coliviei rotorice depăşeşte o anumită valoare (în mod obişnuit se ia h/b=7…10). În practică se utilizează  
crestături înalte de diferite forme aşa cum sunt cele prezentate în figura 4.58. În ipoteza că înfăşurările fazelor sunt distribuite sinusoidal, intensitatea câmpului magnetic din
întrefierul maşinii rezultă din relaŃia (2.13a)
H 1 = H max sin ωt sin pα ;
 35 62

 2π   2π  câmpului magnetic învârtitor, atunci t.e.m. indusă în rotor va fi defazată în urma celei din faza
H 2 = H max sin  ωt −  sin  pα − ; corespunzătoare statorică pentru că maximul câmpului magnetic învârtitor statoric va atinge axa fazei
 m   m rotorice după un timp oarecare t = β/ω.
………………………………………………………………. (2.21) Dacă la înfăşurarea rotorică se va conecta un receptor oarecare trifazat echilibrat, atunci se produce un sistem trifazat
 2π (m − 1)   2π (m − 1)  simetric de curenŃi rotorici, care vor produce la rândul lor un câmp magnetic învârtitor. Tensiunile magnetomotoare corespunzătoare
H m = H max sin ωt −  ⋅ sin  pα − 
. celor două câmpuri sunt:
 m   m - pentru câmpul magnetic învârtitor statoric
wI max v1 = V1 sin (ωt − pα ) (4.200)
în care s-a notat H max = . Pentru faza de indice k (k=1,2,…..,m) intensitatea câmpului magnetic
2δ in care V1 este amplitudinea tensiunii magnetice; p - numărul de perechi de poli statorici; α - coordonata unghiulară geometrică faŃă
de care se determină tensiunea;
se poate nota sub forma - pentru câmpul magnetic învârtitor rotoric
 2π (k − 1)   2π (k − 1)  , v 2 = V2 sin [(ωt − β ) − ( pα − β ) − ϕ 2 ] = V2 sin (ωt − pα − ϕ 2 )
H k = H max sin ωt −  ⋅ sin pα −  , (4.201)
 m   m  în care unghiul φ2 reprezintă de fapt defazajul dintre curentul rotoric şi t.e.m. rotorică condiŃionat de valoarea totală a impedanŃei
şi dacă se Ńine seama de relaŃia trigonometrică rotorice, iar V2 este amplitudinea tensiunii magnetice produse de rotor.
Din (4.20l) se observa că decalarea spaŃială a rotorului cu unghiul β nu modifică poziŃia relativă a undelor de tensiune şi
sin x sin y = [cos (x − y ) − cos ( x + y )],
1 deci, în cazul unei sarcini, diagrama fazorială a solenaŃiilor maşinii nu se modifica.
2 Aşadar, în final, numai tensiunile şi curenŃii din rotor se rotesc cu unghiul β în raport cu cele din
atunci avem: stator, iar daca raportu1 de transformare al maşinii asincrone (vezi (4.22)) k MA este unitar, atunci
  2π (k − 1)   .
H k = H m cos(ωt − pα ) − cos ωt + pα −
1 (2.22) amplitudinile tensiunilor rotorice sunt aceleaşi cu cele din stator, dar rotite cu unghiul β. De aici şi
  
2  m  denumirea de regulator de fază, în sensul că la bornele rotorului se poate obŃine un sistem trifazat
Intensitatea câmpului magnetic în întrefier este: simetric de tensiuni (cu valori efective identice sau micşorate - depinde de kMA), dar defazate cu un unghi
m oarecare faŃă de sistemul statoric de tensiuni.
H = ∑ H k = H m cos(ωt − pα ) ,
m (2.23) Regulatoarele de fază se utilizează mai ales în sistemele de automatizare pentru defazarea unor
k =1 2 tensiuni.
în care s-a Ńinut seama de faptul că
m
 2π (k − 1)  4.17.6. REGULATORUL DE INDUCłIE
∑k =1
cos ωt + pα −
 m =0

.
Dacă înfăşurarea rotorică a unei maşini asincrone se leagă la o reŃea trifazată, iar înfăşurarea sa
Din (2.23) rezultă că amplitudinea câmpului magnetic din întrefier este constantă şi de m/2 ori mai statorică se leagă la aceeaşi reŃea cu capetele sale de început, de exemplu, iar cu cele de sfârşit la bornele
mare decât amplitudinea produsă de o singură fază. Dar structura expresiei din (2.23) este identică cu unui receptor trifazat - figura
cea din(2.19) deci este vorba de un câmp magnetic învârtitor - produs însă pe calea electrică. Dacă se 4.56 a - atunci se obŃine un
particularizează pentru m=2, se constată că un câmp magnetic învârtitor poate fi produs şi de o regulator de inducŃie. In
înfăşurare bifazică, specifică unei maşini electrice generalizate. (MEG) acest caz tensiunea aplicată
receptorului Ur se
D. Unele proprietăŃi ale câmpului magnetic învârtitor
Câmpul magnetic învârtitor are unele proprietăŃi cu aplicare inginerească directă. compune din tensiunea
a) Armonica fundamentală a câmpului magnetic învârtitor se suprapune perfect peste armonica reŃelei U 1 aplicată rotorului
fundamentală a câmpului magnetic produs de o fază, atunci când în faza respectivă curentul ia maşinii şi tensiunea
valoarea maximă. Astfel, dacă se ia în considerare faza (A-X), curentul va avea valoarea maximă
secundară U 2 de la bornele
i A = 2 I = I max când ωt = 0 , iar în această situaŃie avem:
statorului. Rotirea rotorului
3 cu unghiul β este echivalentă
H A = H m cos pα , respectiv H = H m cos pα . Fig. 4.56. – Schema şi diagrama pentru un regulator de inducŃie simplu
2 cu rotirea statorului cu
Din aceste relaŃii rezultă că, în acest caz, HA şi H sunt în fază. unghiul β’= -β şi deci comportarea maşinii în acest caz este similară cu cea a regulatorului de fază.
Dacă se ia în considerare faza (B-Y), atunci în această fază valoarea maximă a curentului Tensiunea de la bornele receptorului de impedanŃă Z este
2π
i B = 2 I = I max , se obŃine pentru ωt =, iar în această situaŃie avem: U r =U1 +U 2, (4.202)
3
iar diagrama fazorială a tensiunilor este dată în figura 4.56 b. Dacă se neglijează căderile de tensiune pe
 2π  3  2π 
H B = M m cos pα −  , respectiv H = H m cos pα − , înfăşurările regulatorului, atunci tensiunea la bornele receptorului poate fi reglata intre
 3  2  3  U r min = U 1 − U 2 şi U r max = U 1 + U 2 . Avantajul principal este că acest reglaj se poate face între
din care rezultă în mod evident aceeaşi concluzie.
valoarea maximă şi minimă în mod continuu şi în sarcină. Dar pentru că rotorul maşinii nu execută o
b) Sensul de rotire a câmpului magnetic învârtitor coincide cu sensul succesiunii fazelor
mişcare de rotaŃie ca în mod obişnuit, rezultă că nu se produce autoventilarea maşinii şi atunci se
montate pe periferia interioară a statorului şi care produc câmpul. Această proprietate rezultă din
instalează un ventilator special pentru suflarea regulatorului în vederea răcirii acestuia.
relaŃia
Pe de alta parte, când regulatorul debitează pe o sarcină, în maşină se produce un cuplu, care are
∆α ω
Ω=+ = > 0, (2.24) tendinŃa de a roti rotorul maşinii (cum se întâmplă de fapt la o maşina asincronă obişnuită !). Pentru a
∆t p
 61 36

şi deci ea variază liniar cu f2, Ńinând seama ca фmax rămâne aproape constant. Pe de altă parte, între adică viteza câmpului magnetic învârtitor are sensul creşterii (semnul plus, care rezultă din aceea că
maşinile M şi MF se produce permanent un transfer de putere. Astfel, în cazul figurii 4.53 a, maşina M ω nu poate fi decât pozitiv) coordonatei unghiulare , unghiul fiind considerat întotdeauna
primeşte din reŃea puterea PM şi (dacă se neglijează pierderile) o cedează maşinii MF, care mai absoarbe raportul α α
p
din reŃea şi puterea Pf1. Daca se admite
în sensul succesiunii fazelor montate pe stator.
f1
Pf 1 = P2 , (4.197) c) Din proprietatea precedentă rezultă imediat că pentru inversarea sensului de rotire a
f2 câmpului magnetic învârtitor, este suficientă inversarea succesiunii fazelor - adică, practic prin
inversarea a, două din cele trei legături ale reŃelei (trifazate) de alimentare la înfăşurările de fază statorice.
 f 
atunci: P2 = Pf 1 + PM şi PM = P2 − Pf 1 = P2 1 − 1  . (4.198)
2.5.6. CÂMP MAGNETIC ÎNVÂRTITOR ELIPTIC
 f2 
Deci, conform cu (4.195), dacă n < f1/ p MF , atunci maşina M funcŃionează în regim de generator Câmpul magnetic învârtitor eliptic este specific maşinilor electrice polifazate la care înfăşurarea polifazată nu este simetrică
sau alimentarea ei nu se face cu un sistem de curenŃi polifaŃi simetrici. Acelaşi fenomen se produce şi în cazul în care întrefierul
(f2 < f1), iar daca n > f1 / p MF , atunci maşina M funcŃionează în regim de motor. In cadrul schemei din maşinii nu este uniform şi variază în timp datorită excentricităŃii armăturii retorice în raport cu cea statorică.
În această situaŃia se produce un câmp magnetic învârtitor cu o amplitudine variabilă, fazorul câmpului descrie în planul
figura 4.53 b avem: complex o elipsă, iar viteza unghiulară variază în funcŃie de câmp.
Pf 1 = PM + P2 π
Ca exemplu, se ia în considerare o maşină bifazică în înfăşurările decalate între ele cu unghiul ϕα ≠ şi care se
 f  2
PM = Pf 1 − P2 , iar PM =  1 − 1 P2 . (4.199) parcurg de curenŃi alternativi, care au aceeaşi frecvenŃă dar amplitudini diferite, respectiv sunt defazaŃi între ei cu unghiul
 f2  π
ϕi ≠ . IntensităŃile câmpurilor magnetice produse de cele două înfăşurări în întrefierul maşinii sunt:
Randamentul unui astfel de MF este ceva mai 2
mic decât al unei maşini obişnuite de aceeaşi frecvenŃă H 1 = H 1m sin ωt cosα ;
şi oricum acest tip de MF este mai ieftin decât un grup H 2 = H 2 m sin (ωt − ϕ i ) ⋅ cos (α − ϕ α ) ,
similar cu motor-generator. Dezavantajul principal al respectiv:
acestui tip de modificator de frecvenŃă, este acela ca
H m [sin (ωt − α ) + sin (ωt + α )] ;
1
H1 =
tensiunea la frecvenŃa f 2 nu se poate modifica (regla) 2
H 2 m [sin (ωt − α − ϕ i − ϕα ) + sin (ωt + α − ϕ i − ϕα )] ,
1
decât cu ajutorul unor elemente suplimentare de H2 =
2
schema. iar câmpul magnetic rezultant este:
H1m sin(ωt − α ) + H 2 m sin(ωt − α − ϕi − ϕα ) + H1m sin(ωt + α ) +
1 1 1
4.17.4 BOBINA REGLABILA H = H1 + H 2 =
2 2 2
Dacă se consideră o maşină asincronă cu rotorul
H 2 m sin(ωt + α − ϕi − ϕα ) = H dm sin (ωt − αα ) + H im sin (ωt − αi )
1
bobinat, cu p1 = p2, iar înfăşurările statorice se leagă în +
2
serie (în aceeaşi succesiune a fazelor) - figura 4.54 - Cele două componente se pot compune în planul complex de coordonate (1,j), iar dacă se alege un alt sistem de coordonate (x,y)
atunci ea apare ca fiind dublu alimentată şi cu turaŃia defazat de cel iniŃial cu unghiul α d + α i , atunci noile componente ale câmpului magnetic rezultant devin
Fig. 4.54. – Schema pentru bobina reglabilă trifazată
nulă. Deci în final ea apare ca o impedanŃă variabilă 2
(pentru că reactanŃa este variabilă) trifazată echilibrată a cărei valoare depinde de poziŃia θ a rotorului în  α −α d 
H x = (H d + H i ) cos ωt + i 
raport cu statorul. Se demonstrează [4] că impedanŃa sa se poate regla intre Z1/2 şi 2Z1+4Z0.  2 
 α −α d 
H y = (H i + H d ) cos ωt + i 
4.17.5. REGULATORUL DE FAZĂ  2 
Prin eliminarea parametrului t din relaŃiile precedente rezultă:
H x2 H y2 (2.25)
Se consideră o maşină asincronă trifazată simetrică + =1
cu rotorul bobinat. Obişnuit înfăşurarea statorică reprezintă (H d + H i ) 2
(H i − H d )2
primarul, iar înfăşurarea rotorică reprezintă secundarul, care reprezintă ecuaŃia unei elipse cu semiaxa mare a = / Hd+Hi / şi semiaxa mică b = / Hd-Hi / şi având axele rotite cu unghiul
α i + α d în raport cu axele planului complex iniŃial. Sensul de rotire al fazorului H în planul complex este în sensul undei
numai că legătura dintre înfăşurarea rotorică şi bornele
2
cutiei de borne rotorice se realizează cu unele conductoare învârtitoare care are amplitudinea mai mare.
flexibile suficient de lungi astfel încât rotorul să se poată
roti cu un unghi de ±180˚. In această situaŃie deci nu mai
sunt necesare inele colectoare, perii şi portperii, iar maşina 2.6. FORłELE MAGNETOMOTOARE ŞI UNELE FLUXURI MAGNETICE DIN MAŞINA
se comportă de fapt ca un transformator cu întrefier pentru ELECTRICĂ
că la bornele secundare a, b, c - figura 4.55 - se poate
conecta un receptor trifazat oarecare. A. Introducere
In cazul în care în maşină axele înfăşurărilor Dacă Φ este fluxul magnetic fascicular (fluxul magnetic corespunzător unei secŃiuni transversale
statorice şi rotorice coincid, atunci t.e.m induse de câmpul a unui circuit feromagnetic), atunci fluxul magnetic total ce se înlănŃuie cu o înfăşurare cu w spire,
magnetic învârtitor în ambele înfăşurări vor fi în fază. Dacă montată pe miezul feromagnetic dat, se obŃine prin relaŃia:
Fig. 4.55. – Schema pentru regulatorul de fază însă rotorul se deplasează cu unghiul β, în sensul rotirii Ψ = wΦ , (2.26)
 37 60

iar inductivitatea înfăşurării parcursă de curentul i (şi cu ajutorul căruia se produce fluxul Φ) este: are rolul motorului de acŃionare principal, iar MA1 este aşa numitul traductor al arborelui. MA2 este receptorul arborelui, iar ML2
este acel element al agregatului complex ce trebuie să se rotească cu un anumit raport de turaŃie faŃă de ML1 (raportul poate fi 1).
Ψ Φ
L = =w . (2.27) Din cele prezentate rezultă că între arborele electric de distanŃă şi arborele electric cu maşini egalizatoare este diferenŃă
i i netă: în cadrul arborelui de distanŃă sensul fluxului de energie este totdeauna acelaşi şi anume de la motorul principal de acŃionare
Dacă se utilizează noŃiunea de permanenŃă magnetică definită prin relaŃia: către traductor, apoi receptor care asigură de fapt acŃionarea corespunzătoare pentru ML2. Deci de fapt în acest caz nu există decât
Φ , un singur ML, acŃionat corespunzător cu ajutorul arborelui electric de distanŃă format din sistemul maşinilor asincrone MA1
Λ= (2.28) (traductor ), MA2(receptor).
Fm Neajunsul principal al unui astfel de arbore electric este legat de creşterea nesincronizării (de unghi şi de deplasare) în
funcŃie de creşterea sarcinii. De fapt această nesincronizare este specifica însuşi unui arbore electric: momentul dezvoltat de
în care Fm este forŃa magnetomotoare a circuitului, atunci inductivitatea poate fi exprimată prin relaŃia: receptorul arborelui MA2 apare numai atunci când apare nesincronizare şi este proporŃional cu sinusul unghiului de dezacord θ. Din
Λ Λ figura 4.52 se constată că pentru caracteristica l a receptorului (ML2) a arborelui electric, la un moment static rezistent Ms apare un
L = wFm = wiw = w 2 Λ , (2.29) unghi de dezacord θ1; dacă se schimbă valoarea lui Ms se va schimba şi unghiul de dezacord θ1. Pentru a micşora eroarea este
i i necesar să se micşoreze unghiul de dezacord pentru un Ms dar şi din figura 4.52 se poate observa că aceasta este posibil mărind
adică inductivitatea este dependentă de permeanŃa magnetică a circuitului. În cazul în care circuitele puterea maşinilor din arbore, astfel încât receptorul să poată lucra pe caracteristica 2. In această situaŃie pentru acelaşi Ms corespund
magnetice posedă întrefier, relaŃia (2.29) trebuie scrisă sub forma: un unghi de dezacord θ2 cu θ2 < θ1. Maşinile arborelui se sincronizează odată pentru totdeauna (se poziŃionează arborii celor două
maşini). In timpul exploatării normale, maşinile arborelui nu se deconectează de la reŃeaua de alimentare nici chiar în perioadele ce
L = w2 µ0λ, (2.30) repaus ale arborelui.
Λ La o eventuală reconectare la reŃea se păstrează sensul câmpurilor magnetice învârtitoare, dar poziŃia rotoarelor se
în care λ = este coeficientul conductibilităŃii magnetice pentru fluxurile produse de Fm. modifica. Dacă unghiul de dezacord θ este mic momentul sincronizator al arborelui (după câteva oscilaŃii) readuce rotoarele în ace-
µ0 eaşi poziŃie unghiulara. Dar dacă unghiul de dezacord θ este apropiat de 180°, atunci unul din rotoare se accelerează (datorită
momentului asincron din arbore) în sensul câmpului magnetic învârtitor şi poate depăşi turaŃia celuilalt rotor. In acest caz de fapt
Câmpul rezultant din maşină se împarte în mod obişnuit, în două componente: câmpul inducŃiei maşinile arborelui nu se sincronizează şi se accelerează asincron.
mutuale - adică câmpul magnetic care înlănŃuie toate spirele înfăşurărilor care se găsesc într-un cuplaj Pentru o sincronizare preliminară a maşinilor arborilor electrici se utilizează diverse scheme bazate pe o conectare iniŃială
magnetic şi câmpul de dispersie - adică câmpul care se înlănŃuie cu spirele unei singure înfăşurări deşi ea monofazată sau pe alimentare iniŃială în c.c. a înfăşurărilor statorice ale maşinilor.
se află cuplată magnetic şi cu alte înfăşurări.
La proiectarea maşinilor electrice se urmăreşte ca fluxul de dispersie să fie cât mai mic (doar 4.17.3. Modificator de frecvenŃă
câteva procente din fluxul inducŃiei mutuale). În final trebuie adăugat că, deşi procesele conversiei de
energie sunt condiŃionate de fluxul magnetic rezultant din maşină, totuşi cea mai mare importanŃă o are Este ştiut că frecvenŃa din rotorul unei maşini asincrone depinde de turaŃia acesteia prin
câmpul inducŃiei mutuale denumit şi câmpul principal al maşinii. intermediul alunecării (f2 = sf1). Deci dacă o maşină asincronă cu inele are statorul maşinii alimentat de la
o reŃea cu frecvenŃa f1 şi în acelaşi
B. Câmpul principal timp este antrenată cu o anumită
RelaŃia dintre inducŃia magnetică B şi curenŃii electrici care produc câmpul magnetic se stabileşte turaŃie reglabilă (deci are o
cu ajutorul teoremei lui Ampère: anumită alunecare) de către un
Bl motor M, atunci ea poate livra pe
∫ H dl = (∫) µ
l = ∑ iΓ , (2.31) la inelele sale o tensiune cu
( )
Γ Γ 0 frecvenŃa f2 (reglabilă). In această
situaŃie maşina asincronă lucrează
în care Hl, Bl reprezintă proiecŃiile vectorilor H , B pe vectorul deplasării elementare dl . De fapt integrala în regim de modificator de
de contur din (2.31) se calculează pe anumite porŃiuni (convenabil alese) ale conturului (Γ) respectiv se frecvenŃă (MF). In principiu pot
iau în considerare integralele de tipul ∫ Hdl , care se numesc forŃe magnetomotoare (f.m.m.) a prŃiunilor exista două variante de
modificator de frecvenŃă:
respective de contur (Γ). Fig. 4.53. – Variante de scheme pentru modificatori de frecvenŃă
- motorul de acŃionare şi
De obicei calculul circuitului magnetic al unei maşini electrice se face în regimul de mers în gol, când
înfăşurarea statorică a MF-ului sunt alimentate ambele de la o reŃea cu frecvenŃa f1 (figura
curentul indusului este nul
4.53.a);
sau aproape nul. O porŃiune
- înfăşurarea statorică a MF-ului se alimentează de la reŃeaua cu frecvenŃa f1, iar motorul
din circuitul magnetic al
de acŃionare de la reŃeaua cu frecvenŃa f2 (pe care debitează de fapt MF) - cazul din figura
unei maşini cu poli
4.53b.
aparenŃi şi cu poli înecaŃi
este dată în figura 2.25. Daca n este turaŃia lui M şi MF, iar p M şi p MF reprezintă numărul perechilor de poli ale
Circuitul magnetic al unei celor doua maşini, atunci frecvenŃa f2 a tensiunilor debitate de MF va fi
Fig. 2.25 O porŃiune din circuitul magnetic al unei maşini: a) cu poli aparenŃi; b) cu poli înecaŃi maşini cu poli aparenŃi sau  
înecaŃi se împarte pe cinci  
n1MF − n  n 
 = f 1 1 −  = f ± np
porŃiuni principale astfel n
f 2 MF = f1 s = f1 = f 1 1 −   1 MF (4.195)
încât (f.m.m) totală se notează sub forma: n1MF n1MF  f1
  
∑ Fm = 2 Fmδ + 2 Fmz + 2 Fmp + Fmδ + Fms , (2.32)
 p1MF 
în care avem: Fmδ este f.m.m. pentru întrefierul maşinii; Fms este f.m.m pentru dinŃii rotorici şi/sau
în care semnul (-) se ia când turaŃia n are_sensul câmpului magnetic învârtitor statoric al MF-
statorici; Fmp este f.m.m. pentru poli; Fmr este f.m.m. corespunzătoare armăturii rotorice; Fms este ului, iar semnul (+) în caz contrar.
f.m.m. pentru armătura statorică. Unele amănunte specifice pentru anumite tipuri de maşini se vor Conform cu (4.20 a) tensiunea indusă pe o fază rotorică are valoarea:
prezenta la capitolele respective. E 2 = 4,44 ⋅ w2 k w 2 f 2 φ max (4.196)
 59 38

    F.m.m. pentru întrefier, Fmδ , se determină cu relaŃia:

s
   s  Fmδ = k δ H δ δ , (2.33)
1 − cos θ 1 + cos θ   sc′ sc 
M MA1 = M c  +  + M c −  sin θ (4.189) în care H δ =
Bδ
 s + sc ′  ′ s s este intensitatea câmpului magnetic din întrefierul maşinii; δ este mărimea
s
+
sc s
+
sc +  c µ0
 sc s ′   ′ sc s  întrefierului, iar kδ este coeficientul întrefierului, care Ńine seama că linia câmpului magnetic din întrefier
s  s
 sc   s c  se lungeşte datorită existenŃei crestăturilor retorice şi/sau statorice: kδ=1,1,…,1,5.
F.m.m. pentru dinŃi se calculează cu relaŃia:
   
   s
s
 Fmz = H z l z , (2.34)
1 − cos θ 1 + cos θ   sc ′  în cure Hz este intensitatea medie a câmpului magnetic în dinte, iar lz este înălŃimea dintelui. Dacă
sc
M MA2 = M c  +  + Mc −  sin θ (4.190) inducŃia magnetică din dinte este constantă în diversele sale secŃiuni, atunci Hz se consideră unică pentru
 s + sc ′  s + sc ′
s sc  s sc  toată lungimea dintelui, dar dacă inducŃia B este variabilă, atunci HZ mediu se obŃine prin determinarea
 sc +   sc +  intensităŃilor câmpului în trei secŃiuni ale dintelui.
s ′ s  s ′ s 
 sc  
 s c  F.m.m. pentru pol se calculează cu relaŃia:
în care s-a notat: Fmp = H p l p , (2.35)
′ ′ în care Hp este intensitatea câmpului magnetic din pol, iar lp este lungimea polului.
′ R2 + R p F.m.m. pentru jugul rotorului se calculează cu relaŃia:
sc = ⋅ sc (4.191)
R2 Fmr = H r l r , (2.36)
Din relaŃiile (4.189), (4.190) rezultă că momentele cuplurilor electromagnetice ce acŃionează asupra celor două maşini au, în care Hr este intensitatea câmpului magnetic corespunzătoare jugului rotoric, iar lr este lungimea
de asemenea, două componente: corespunzătoare.
a)componenta asincronă F.m.m. pentru jugul statorului se calculează cu relaŃia:
  Fms = H s l s , (2.37)
  în care Hs este intensitatea câmpului magnetic corespunzătoare jugului statoric, iar ls este lungimea
1 − cos θ 1 + cos θ  acestui jug.
M as = Mc + ; (4.192)
 s + sc ′ La maşini cu poli înecaŃi, f.m.m. pentru jugul rotoric şi statoric se calculează luând în considerare
s sc  coeficientul influenŃei faptului că inducŃia magnetică nu se distribuie uniform în secŃiunile jugurilor
 sc + 
s ′ s  respective.
 sc  În mod obişnuit, la calculul circuitului magnetic al maşinii se stabileşte inducŃia din întrefierul
b) componenta sincronizatoare maşinii Bδ , se calculează fluxul inducŃiei magnetice conform cu suprafaŃa din întrefier corespunzătoare
 s  unui pol magnetic, iar după aceea se determină inducŃia magnetică pe diverse porŃiuni ale circuitului
 s  magnetic luând în considerare geometria (secŃiuni, lungimi etc) porŃiunii respective. Apoi în funcŃie de
 sc′ sc 
calitatea oŃelului din care este realizată porŃiunea de circuit magnetic, din tabele sau curbe specializate, se
M sin = ±M c  −  sin θ . (4.193) determină intensităŃile corespunzătoare ale câmpului magnetic.
 s ′ s sc  Prin sumare f.m.m. avem:
sc +
 ′ + s s  ∑ Fm = wI e = Fe (2.38)
s
 s c 
c
în care Fe este f.m.m. a înfăşurării de excitaŃie. SecvenŃele de calcul menŃionate anterior se repetă pentru
Din analiza relaŃiilor din (4.192), (4.193) rezultă că pentru θ=0 ambele maşini dezvoltă aceleaşi momente mai multe valori ale lui Bδ, iar după aceea se trasează caracteristica de magnetizare a maşinii sau
2M c caracteristica magnetică a maşinii. Φδ= f(F) - figura 2.26. PorŃiunea de început a caracteristicii
M = , (4.194) corespunde stării de nesaturaŃie magnetică a circuitului magnetic al maşinii şi ea se determină cu funcŃia
θ =0 ′ Φδ= f (Fmδ) pentru că f.m.m. corespunzătoare porŃiunilor
s s
+ c
′ s
din fier ale circuitului magnetic al maşinii sunt neglijabile.
sc Punctul nominal de lucru A, corespunzător lui Fen, se alege
adică fiecare motor MA lucrează în regim asincron cu o rezistenŃă în cotul curbei.
suplimentară (2Rp) în circuitul rotoric; în această situaŃie momentele De obicei ∑ Fm se determină pentru o pereche de poli (un
sincronizatoare sunt evident nule. Arborele electric de lucru are tendinŃe
spre pendulări autoexcitate, de aceea maşinilor trebuie să li se asigure o N şi un S), de aceea într-un contur (Γ) complet, sunt
alunecare relativ mare: 0,1…0,25. Astfel, dacă reostatul Rp ar lipsi din cuprinse două spaŃii de întrfier, doi dinŃi rotorici şi/sau
schemă, maşinile MA1, MA2 ar atinge turaŃii apropiate de cele de
sincronism, alunecarea ar deveni mică, iar funcŃionarea arborelui electric
statorici două lungimi de pol, o lungime corespunzătoare
devine nestabilaă (unei perechi de poli) din jug rotoric şi statoric. După
3. Arborele electric de distanŃă se utilizează în cazul în care un determinarea lui Fe din (2.38) se pot calcula amper-spirele
Fig. 4.52. – Caracteristica M=f(θ) element al unui agregat complex trebuie să se rotească sincron sau într-un corespunzătoare unui pol de excitaŃie
anumit raport de turaŃie cu un alt element, dar puterea necesară primului Fig. 2.26 Caracteristica magnetică a maşinii Fe
element este mult mai mică. Schema de principiu pentru arborele electric de distanŃă este aceeaşi cu cea din figura 4.51 a, dar fără wI e = (2.39)
reostatul trifazat Rp şi desigur cu alte semnificaŃii ale simbolurilor din schemă. Astfel, în cadrul arborelui electric de distanŃă ML1 2
 39 58

Este cunoscut deja că la maşini heteropolare imaginea câmpului magnetic se repetă pentru fiecare pereche 2M c s 2M s 2
de poli, de aceea calculul circuitului magnetic se realizează pentru o singură pereche de poli. M MA2 − M MA1 θ = 90° = M sin max = ± ⋅ = 2 c 2 ; (4.184)
F.m.m. totală poate fi descompusă în două componente: s sc sc s + sc
+
Fm = Fmδ + FmFe , (2.40) sc s
în care FmFe este f.m.m. corespunzătoare porŃiunilor din fier ale circuitului magnetic. Raportul b) componenta asincrona
F + FmFe Mc
ks = mδ
Fmδ
M as = (1 − cos θ ) . (4.185)
s sc
se numeşte coeficientul de saturaŃie al maşinii, care depinde de întrefierul maşinii şi de gradul de +
saturaŃie al porŃiunilor din fier al circuitului magnetic al maşinii - k s ≈ 1,1..1,6 . La maşini sincrone şi cele de
sc s
Din (4.184) rezulta
c.c. ks = 1,1,...,l,3, iar la cele sincrone ks = 1,2,…,1,6. ca Msinmax depinde de
Din experienŃa de proiectare a maşinilor electrice rezultă că inducŃiile magnetice din întrefier şi alunecarea s a maşinilor
dinŃi determină în final caracteristicile energetice şi de gabarit ale maşinii. auxiliare, de aceea pentru a
mări acest moment este
O inducŃie cu distribuŃie sinusoidală în întrefierul unei maşini nesaturate cu poli înecaŃi se poate normal ca maşinile MA1,
obŃine numai printr-o distribuŃie sinusoidală a înfăşurărilor. La maşini nesaturate cu poli aparenŃi forma MA2 sa fie rotite în sens
curbei inducŃiei magnetice din întrefier se determină cu profilul întrefierului din dreptul polului: pentru o invers câmpului magnetic
distribuŃie a inducŃiei în întrefier apropiată de cea sinusoidală, întrefierul se profilează cu relaŃia (fig. învârtitor statoric pentru că
în această situaŃie s va fi mai
2.27). mare decât unitatea.
δ
δx ≈ , (2.42) 2. Arborele
π electric fără maşini de
cos x egalizare (cu reostat
τ Fig. 4.51. – Explicative la arborele electric cu reostat comun
comun) se mai numeşte si
în care δ este mărimea întrefierului în axa polului. În general, la arbore electric de lucru.
capetele polului întrefierul este circa (1,5,...,l,6)xδ. Deşi la maşini cu Schema de principiu a acestei variante de arbore electric este dată in figura 4.51 a. Ea este formată din două maşini asincrone MA1 ,
MA2 care realizează şi momente asincrone (necesare pentru accelerarea sau decelerarea sistemului), respectiv şi momente de
poli aparenŃi întrefierul se realizează după relaŃia (2.42), totuşi curba sincronizare. Maşinile MA1 si MA2 sunt maşini asincrone cu inele ale căror înfăşurări rotorice sunt legate în opoziŃie şi în acelaşi
de variaŃia a inducŃie magnetice timp pe un reostat trifazat Rp reglabil (este utilizat şi la pornirea sistemului).
are o formă "trapezoidală"- Denumirea de arbore electric de lucru rezultă din faptul că una şi aceeaşi maşină efectuează atât funcŃii de lucru cât şi
figura 2.28 (pentru că maşina cele de sincronizare. ImportanŃa lui Rp este deosebită observând că pentru Rp = 0, arborele electric se transformă în maşini asincrone
Fig. 2.27 Profilul unui pot aparent cu rotor în scurtcircuit ce lucrează independent. Pentru Rp > 0 în figura 4.51 b este data schema echivalentă simplificată (partea
prezintă saturaŃie magnetică) - iar rotorică) a sistemului dat. Din aceasta schema rezultă
armonicile superioare au
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
amplitudinile relativ mici. În figura 2.28 este menŃionată E s1 s =  R2 + R p + jsX 2  I 21 + R p I 22 ;
amplitudinea fundamentalei inducŃiei B1max (rezultată din  
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
E s 2 s jθ =  R2 + R p + jsX 2  I 22 + R p I 21
descompunerea în seria Fourier a curbei trapezoidale), valoarea me-
die a inducŃiei din întrefier Bδm (utilizată în mod obişnuit în calcule), , (4.186)
Fig. 2.28 Forma trapezoidală a
 
lăŃimea polului bp şi a pasului
câmpului la maşina saturată magnetic
polar τ. iar după unele transformări algebrice se deduce
ExistenŃa
statorice
crestăturilor
modifică ′
I 21 =
′
(
E 2 s 1 − e Jθ
+
) ′
s E 2 1 + e jθ ( ;
) (4.187)
′ ′ ′ ′ ′
2 R2 + JsX 2  2 R2 + 2 R p + JsX 2 
reluctanŃa magnetică a
întrefierului în dreptul    
( ) ( )
acestor crestături şi în acest
′ ′
fel modifică de fapt câmpul ′ s E 2 1 + e jθ E 2 s 1 − e Jθ
I 22 = − , (4.188)
magnetic din întrefier - el ′ ′ ′ ′ ′
apare aproximativ ca în 2 R2 + 2 R p + JsX 2  2 R2 + JsX 2 
figura 2.29. ExistenŃa    
crestăturilor în stator şi în ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
Fig. 2.29 Câmpul din întrefier în în care s-a contat pe faptul că E 2 s1 = E 2 s 2 = E 2 s ⋅ s ; R 21 = R 22 ; X 21 = X 22 şi s-a admis ca fazor de
prezenŃa crestăturilor rotor complică mai mult
statorice/rotorice imaginea câmpului Fig. 2.30 Câmpul de dispersie al unei crestături cu referinŃă fazorul E 2 s1 . In continuare utilizând expresiile anterioare pentru curenŃii rotorici I 21 ; I 22 după o metodologie
magnetic din întrefierul înfăşurarea în două straturi similară cu cea precedentă se pot deduce expresiile pentru momentele cuplurilor electromagnetice ce acŃionează asupra celor două
maşinii, dar armonica fundamentală totuşi se modifică puŃin. maşini:
Toate acestea se referă la cazul funcŃionării în gol a maşinii. Când maşina se găseşte în sarcină, câmpul
magnetic din întrefierul maşinii este condiŃionat atât de curenŃii din stator cât şi de cei din rotor, ceea ce
duce la deformarea curbei câmpului, respectiv la o micşorare a acestuia în raport cu cazul funcŃionarii în
gol. InfluenŃa curentului de sarcină asupra caracteristicilor maşinii este denumită reacŃia indusului.
Desigur că reacŃia indusului la diverse tipuri de maşini este diferită şi ea va fi prezentată mai amănunŃit la
capitolele respective.
 57 40

Dacă se face raportul dintre MMA si M atunci

rezultă
C. Câmpul de scăpări
I cos ϕ 22 2M I cos ϕ 22 Referindu-ne la câmpul de dispersie dintr-o maşină electrică acesta poate fi împărŃit în trei părŃi:
M MA2 =M 2 = ⋅ 2
I 2 i cos ϕ 2 s s c I 2 i cos ϕ 2 câmpul de dispersie al crestăturilor; câmpul de dispersie al părŃilor frontale ale înfăşurărilor şi câmpul
+ de dispersie diferenŃial. Câmpul de dispersie al crestăturilor se poate împărŃi la rândul său în câmpul de
sc s dispersie din crestătura l şi câmpul de dispersie din capetele dinŃilor 2 - figura 2.30. Câmpul de dispersie
(4.177) din crestătură depinde de geometria acesteia: lăŃimea bc, înălŃimea hc, înălŃimea istmului (şliŃului)
iar din relaŃiile (4.172) si (4.176) se stabileşte: crestăturii hi, lăŃimea istmului bi. Câmpul de dispersie din crestătură îşi complică configuraŃia când
′
I2 I2 θ elementele conducătoare de curent, montate în crestătură sunt parcurse de curent şi determinarea analitică
= = sin (4.178) a câmpului de dispersie din crestătură este posibilă numai pentru, crestături cu geometrie simplă, iar în
′ I 2i 2 celelalte cazuri se utilizează unele formule empirice.
I 2i
In continuare mai trebuie determinată expresia lui
Câmpul de dispersie al capetelor frontale ale înfăşurărilor depinde de forma (geometria) capetelor
cosφ22 care se include în relaŃia din (4.l77). Reluând, sub frontale, de numărul polilor şi de însuşi tipul înfăşurării maşinii. De obicei câmpul de dispersie al
formă mărită - figura 4.50 - porŃiunea "de jos" (inferioară) capetelor frontale este mai mic decât cel din crestătură.
a diagramei fazoriale din figura 4.49 b, se pot nota Desigur că în întrefierul maşinii în afară de armonica fundamentală a câmpului magnetic există şi
Fig 4.50. – Explicativă la relaŃiile 4.179. următoarele relaŃii de unghiuri:
armonici superiore. În calculul maşinii electrice se ia în considerare numai armonica fundamentală a
π
ϕ2 = −α ; câmpului, iar armonicile superioare ale câmpului formează câmpul de dispersie diferenŃial.
2
θ π θ
ϕ 21 = +α = −ϕ2 + ; 2.7. ÎNFĂŞURĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE
2 2 2
θ π θ Înfăşurările maşinilor electrice reprezintă nişte conture închise prin care circulă curenŃi şi cu
ϕ 22 = −α = − + ϕ2 + (4.179)
ajutorul cărora se realizează câmpul magnetic al maşinilor. Din punct de vedere constructiv înfăşurările
2 2 2
şi deci maşinilor sunt foarte diversificate plecând de la forma de cilindri masivi realizaŃi din material
feromagnetic şi nemagnetic până la complexele înfăşurării multifazate ale maşinilor de c.a. şi c.c.
 θ θ θ
cos ϕ 22 = sin  ϕ 2 +  = sin ϕ 2 cos + sin cos ϕ 2 , Înfăşurarea unei maşini este o componentă constructivă de bază a acesteia şi de ea depind
 2 2 2 parametri energetici şi de gabarit ai maşinii. Înfăşurările unei maşini se execută sub formă monofazată,
care împreună cu relaŃia (4.176), conduce la expresia bifazată, trifazată şi multifazată, dar ca regulă generală înfăşurările unei maşini sunt simetrice. Pentru o
cos ϕ 22 sin ϕ 2 θ θ maşină trifazată de exemplu, simetria înfăşurării se referă la:
= ⋅ cos + sin , - toate cele trei înfăşurări se găsesc sub influenŃa aceluiaşi câmp magnetic;
cos ϕ 2 cos ϕ 2 2 2 - în toate cele trei înfăşurări se induc aceleaşi valori efective ale t.e.m.;
iar dacă se Ńine seama şi de expresia (4.74) (la care se consideră R1X1 ≈ 0), atunci se mai poate nota - f.m.m. ale celor trei înfăşurări trebuie să fie defazate cu 1200.
′ În afară de acestea, înfăşurările maşinilor trebuie să posede o siguranŃă mecanică şi electrică în
cos ϕ 22 sX 2 θ θ θ s θ
= ⋅ cos + sin = sin + cos . (4.180) funcŃionare (să suporte anumite eforturi mecanice, să reziste la anumite tensiuni etc), să fie termostabile
cos ϕ 2 ′ 2 2 2 sc 2 (până la anumite nivele de temperatură), să fie executabile tehnologic şi să fie posibilă o reparare a
R2
acestora.
In final dacă se Ńine seama de relaŃiile (4.177), (4.178) şi (4.l80) rezultă
Din punctul de vedere al înlănŃuirii cu câmpurile magnetice înfăşurările maşinilor se pot împărŃi în
Mc  s  două grupe mari: înfăşurări concentrate şi înfăşurări distribuite.
M MA2 = ⋅ 1 − cos θ + sin θ  , (4.181)
La înfăşurări concentrate, practic toate spirele înfăşurării se înlănŃuie, la un moment dat, cu acelaşi
s sc  sc 
+ câmp magnetic. În cadrul acestui tip pot fi incluse înfăşurările transformatoarelor electrice şi
sc s înfăşurările de excitaŃie montate pe poli aparenŃi ai maşinilor sincrone şi celei de c.c.
iar pentru maşina MA1 se poate obŃine similar expresia În cadrul tipului de înfăşurări distribuite se includ înfăşurările statorice ale maşinilor asincrone şi
Mc  s  sincrone, înfăşurările rotorice ale maşinilor de c.c. şi ale unor maşini asincrone, unele înfăşurări de
M MA1 = ⋅ 1 − cos θ − sin θ  . (4.182) compensaŃie şi speciale.
s sc  sc  Înfăşurările concentrate (sau de tip bobină) se execută din conductoare circulare sau
+ dreptunghiulare, acestea din urmă montate fie pe lat, fie pe muchie (cant ).
sc s
La execuŃia înfăşurărilor distribuite este necesar să
Din relaŃiile (4.181), (4.182) se poate observa că momentele maşinilor auxiliare conŃin două componente:
a) una proporŃională cu sin θ şi ea se numeşte moment de sincronizare sau moment de echilibrare fie precizată dispunerea tuturor elementelor constructive ale
acestora în câmpul magnetic al maşinii şi cum se face
Mc s
M sin = ± ⋅ sin θ , (4.183) legarea diverselor elemente constructive.
s sc sc De obicei schema unei înfăşurări se reprezintă într-
+ un plan şi reprezintă desfăşurata, în planul respectiv, a
sc s
suprafeŃei cilindrice a rotorului sau statorului maşinii în
la care semnul (+) se adresează maşinii (MA2), care lucrează în regim de generator, iar semnul (-) corespunde maşinii, care lucrează Fig. 2.31 Tipuri constructive de secŃii
în regim de motor (MA1); valoarea maximă a momentului de sincronizare apare când θ = π/2.
crestăturile căreia este montată înfăşurarea reală; ea se
mai numeşte schema desfăşurată a înfăşurării. DistanŃele
 41 56

geometrice în cadrul acestei scheme nu au nici o semnificaŃie fizică, dar poziŃiile relative a diverselor
elemente îşi au importanŃa lor.
Înfăşurările distribuite se pot împărŃi la rândul lor în înfăşurări simple şi înfăşurări compuse
formate de obicei din două sau chiar trei înfăşurări simple, înfăşurările simple se pot executa într-un
singur strat sau în dublu strat. Elementul constructiv de bază al unei înfăşurări este secŃia, care de
obicei conŃine mai multe spire şi la care se disting latura de ducere (ld), latura de întoarcere (li) şi
capetele frontale (cf) ale secŃiei. În figura 2.31 sunt reprezentate două tipuri de secŃii formate dintr-o
singură spiră.
La înfăşurările realizate în dublu strat latura de ducere a unei
secŃii se montează în partea inferioară (de fund) a unei crestături, iar
latura de întoarcere a aceleiaşi secŃii se montează la partea superioară
(spre istm) a altei crestăturii, iar pentru a realiza acest sistem de montare -
figura 2.32 - capetele frontale ale secŃiei se profilează într-un mod
special . Cele două laturi ale secŃiei se vor găsi în planuri diferite, pentru
că vor trebui să Ńină seama şi de curbura suprafeŃei cilindrice ale
statorului sau rotorului în care urmează să se încadreze.
Fig. 2.32 Profilul unor secŃii
2.7.1.ÎNFĂŞURĂRI ÎNTR-UN STRAT desfăşurate
Dacă însă la o maşină de lucru (ML) apare un moment static rezistent mai mare decât la cealaltă – de exemplu Ms1 > Ms2,
atunci rotorul maşinii auxiliare MA1, va rămâne mai în urma rotorului maşinii MA2 (ca poziŃii relative fată de câmpurile magnetice
învârtitoare statorice respective) astfel încât se produce decalajul θ între cele două rotoare (situaŃia θ ≠ 0) . Se admite că în această
situaŃie nouă, arborii celor două maşini MA1, MA2 vor continua să se rotească sincron - adică cele două maşini îşi vor păstra
alunecarea s, respectiv rămâne valabila egalitatea valorilor efective ale t.e.m. rotorice: E 2 s1 = E 2 s 2 = E 2 s . Numai că acum
t.e.m. E2s2 va fi defazată cu unghiul θ (pentru cazul menŃionat Ms1 > Ms2) înaintea t.e.m. E2s1, respectiv apare diferenŃa de t.e.m.
care formează un curent de circulaŃie I între înfăşurările rotorice ale celor două maşini (în cazul dat sensul său este de la
MA2 spre MA1). Acest curent interacŃionează cu câmpurile magnetice învârtitoare statorice corespunzătoare producând cupluri
electromagnetice asupra rotoarelor respective, care acŃionează în sensul egalizării sarcinilor maşinilor M1, M2 (care pot fi şi
neelectrice) astfel încât turaŃiile acestora să se menŃină aceleaşi.
Intr-adevăr, în această situaŃie MA1 va lucra, ca motor "ajutând" pe M1, iar MA2 va lucra ca generator încărcând
suplimentar pe M2. Diagrama fazorială pentru θ ≠ 0 şi Ms1>Ms2 este dată în figura 4.49.b. In figura 4.49.c este dată schema
echivalentă pentru maşinile auxiliare ale arborelui electric cu menŃionările pentru cazul dat Ms1>Ms2. La construcŃia diagramei
′ ′
fazoriale din figura 4.49 b s-a Ńinut seama că I 11 = I µ − I 2 si I 12 = I µ + I 2 (ceea ce rezultă din schema
echivalentă) şi s-au neglijat căderile de tensiune active R11I11 şi R12I12. Dacă se ia în considerare conturul închis BCED din schema
echivalentă rezultă relaŃia
′
∆ E 2 = E 2 s 2 − E 2 s1 = Z I 2 (4.169)
respectiv

R ′
2

′
2
Înfăşurările executate într-un singur strat în funcŃie de dispunerea capetelor frontale, se împart în
Z = 2  2  +  X 2  (4.170)
înfăşurări concentrice, caz în care capetele frontale ale secŃiilor se cuprind unele pe altele, respectiv bi  s   
sau trietajate, caz în care capetele frontale se dispun în două, respectiv trei plane diferite - figura 2.33 a  
şi b. în care s-a Ńinut seama că R21’ = R22’ = R2; X21’ = X22’ = X2’ pentru că maşinile MA1, MA2 sunt identice. Din diagrama fazorială
La o înfăşurare a unei maşini electrice, în din figura 4.49 b rezultă
general, se iau în considerare parametri următori: ′ θ
m – numărul de faze (cazul maşinilor de c.a.); z
∆E 2 = 2 E 2 s sin (4.171)
2
– numărul total de crestături dispuse pe statorul
′ ′ ′
deja) că E 2 s1 = E 2 s 2 = E 2 s . Din relaŃiile precedente rezultă imediat
Fig. 2.33 Modele de etajare ale capetelor frontale sau rotorul maşinii; q - numărul de crestături pe în care s~a Ńinut seama de faptul (menŃionat
pol şi fază (cazul maşinilor de c.a.). Să luăm
exemplul unei înfăşurări într-un strat, în două etaje, cu datele: z = 24; 2p = 4; m = 3. θ ′ θ
2 E 2 s sin 2 E 2 s sin
Pentru a realiza schema desfăşurată a unei înfăşurări se realizează unele calcule: ′ ∆E 2 2 2
a)- numărul de crestături pe pol şi fază; I2 = = = . (4.172)
Z ′ ′
2 2 2
R  2  R2  +  sX 2 
z 24
2  2  + (X 2 )
2
q= = =2 , (2.43)
   
2 pm 4.3  
s
b)- unghiul geometric şi cel electric dintre două crestături; Pentru maşina MA2 momentul cuplului electromagnetic se poate nota în cazul dat sub forma
360 0
360 0
M MA2 = kΦI 2 cos ϕ 22 , (4.173)
αg = = = 15 0 ,
z 4 iar dacă aceeaşi maşină ar lucra independent la aceeaşi sarcină
respectiv ′ 2M c
α e = pα g = 2.15 = 30 0 , (2.44) M = kΦI 2i cos ϕ 2 = , (4.175)
s sc
c)- pasul polar. +
sc s
z 24
τ= = = 6 crestături(2.45) în care avem în mod evident :
2p 4 ′ ′ ′
′ E2s sE 2 s R2
I 2i = = ; cos ϕ 2 =
La o înfăşurare se mai defineşte . (4.176)
aşa-numitul pas principal al
R ′
2
(R2 )2 + (sX 2 )2  R ′  +  sX ′ 
2 2

 2  +  X ′ 
2
înfăşurării cu relaŃia:
 2   2 
y1 =
z
± ε = τ ± ε , (2.45a)  s   2 
2p  
în care ε este un număr, în
general, fracŃionar care se scade
Fig. 2.34 Model de înfăşurare într-un strat cu secŃii concentrice sau se adună la primul termen
astfel încât y1 să fie totdeauna un
număr întreg. În principiu, de exemplu, dacă τ = 6,4, atunci y1 (care nu poate fi decât un număr întreg)
nu poate fi decât egal cu 6 (ε = -0,4) sau egal cu 7 (ε = +0,6), având în vedere faptul că pasul principal
 55 42

′ ′ reprezintă distanŃa, luată în număr de crestături, dintre latura de ducere a unei secŃii şi latura de
′ Z + C Z 2e R ′
Ze =− 1 = e + jX e (4.168) întoarcere a aceleiaşi secŃii.
s s Dacă y1 = τ, se spune că înfăşurarea are pas diametral; dacă y1 > τ, se spune că înfăşurarea are pas
C+ lungit; dacă y1 < τ - avem pas scurtat, acesta fiind cel mai utilizat în practică din motive de economie de
g′ material (cupru).
din care se deduc expresiile lui Re’/s şi Xe’ (egalând părŃile reale şi imaginare ale egalităŃii din Să admitem în cadrul exemplului nostru y1 = τ şi atunci schema desfăşurată a înfăşurării apare ca
(4.168)).Este evident că expresia lui M din (4.167) este mai generală decât cea din (4.73); într-adevăr în figura 2.34.
' '
dacă U 2 = 0, atunci g = 0, respectiv Z e = 0, Re ,Xe = 0, iar relaŃia din (4.167) se transformă în cea din În această schemă sunt menŃionate începuturile şi sfârşiturile de fază (A-X), (B-Y), (C-Z), cu
(4.73). Ca încheiere trebuie precizat că maşina asincronă în regim de dublă alimentare are tendinŃe de precizarea că între două începuturi de fază, de exemplu între A şi B, trebuie să fie 1200 electrice ceea ce
se verifică pentru că începutul de fază A este montat în crestătura 2, iar începutul de fază B în crestătura 6
oscilaŃie, iar pentru cazul f1 = f2 respectiv pentru f1 = f2 şi s = l, maşina asincronă nu poate fi pornită
- adică ∆zAB = 6-2 = 4 crestături, respectiv ∆zABαe = 4*300=1200.
decât cu un motor auxiliar, ceea ce face ca această variantă de utilizare să nu aibă o răspândire în practică,
deşi modificând valorile lui U2 şi/sau f2 se poate face un reglaj de viteză al motorului asincron cu dublă În schema precedentă sunt evidenŃiaŃi polii magnetici ce apar la un moment dat (la schimbarea sensului
alimentare. curentului, polaritatea lor se inversează !), dar mai trebuie menŃionat că secŃiile înfăşurării nu respectă de
fapt valoarea pasului diametral y1 = τ = 6 crestături. Într-adevăr, se admite următoarea regulă pentru
4.17.2. ARBORI ELECTRICI notarea secŃiilor: latura de ducere a secŃiei se va nota cu numărul corespunzător crestăturii în care este
amplasată, de asemenea şi latura de întoarcere a secŃiei dar numărul va fi apostrofat, iar ambele
Uneori, între mecanismele separate (şi dispuse la o distanŃă apreciabilă unele de altele) ale unuia şi aceluiaşi agregat, este numere despărŃite printr-o liniuŃă vor fi cuprinse între paranteze rotunde. În această idee prima secŃie
necesară o sincronizare perfectă a mişcărilor de rotaŃie (sau translaŃie), care e foarte greu (sau total. incomod) de realizat pe calea (2-7’) a fazei (A-X) are pasul principal y1=5cr., iar a doua secŃie (1-8’) a aceleiaşi faze are y1=7cr. - adică
mecanică. Aşa este cazul podurilor rulante cu deschidere peste 3o m, a podurilor portal, a macaralelor portuare, unele strunguri de
dimensiuni foarte mari, porŃile ecluzelor etc. In acest caz se poate utiliza în condiŃii mult mai convenabile arborele electric format în secŃiile nu au aceeaşi "deschidere" ceea ce complică tehnologia de execuŃie a secŃiunii (dar în medie
mod obişnuit din maşini asincrone. y 1 = τ = 6cr. ).
Cel mai simplu sistem de arbore electric este acela în care toate maşinile arborelui se alimentează de la aceeaşi reŃea de c.a.,
deoarece în acest caz toate maşinile vor avea aceeaşi turaŃie sau turaŃii ce se află într-un raport strict între ele. Şi totuşi în procesele
O altă variantă a înfăşurărilor într-un strat sunt aşa-numitele înfăşurări în lanŃ, care permit o
tranzitorii (mai ales la porniri) se produce o dezacordare sensibilă a turaŃiilor maşinilor arborelui şi de aceea în aplicaŃiile practice se aşezare mai simplă a capetelor frontale, iar toate secŃiile înfăşurării au aceeaşi geometrie.
pot întâlni următoarele variante de arbore: Un exemplu de astfel de înfăşurare cu parametri z = 36 crestături, 2p = 4, m = 3 este dat în figura
- arbore electric cu maşini de egalizare (auxiliare); 2.35.
- arborele electric fără maşini de egalizare şi cu reostat comun;
- arbore electric de distanŃă.

1. Arborele electric cu maşini de egalizare (auxiliare)

are schema de principiu dată în figura 4.48. Fiecare dispozitiv
(maşină) de lucru ML1 (ML2) este antrenat de către un motor
M1 (M2) care se cuplează mecanic şi cu câte o maşina de
egalizare (auxiliară) MA1 (MA2), care este o
maşină asincronă cu inele, înfăşurările lor rotorice sunt legate
între ele astfel încât t.e.m. induse în ele să aibă sensuri opuse,
iar înfăşurările lor statorice apar legate în paralel între ele pe
aceeaşi reŃea trifazată de alimentare. Principiul de funcŃionare
al acestei variante de arbore electric este următorul: în ambele
Fig. 4.48. – Arbore electric cu maşini de egalizare maşini asincrone de egalizare se produc aceleaşi câmpuri
magnetice învârtitoare, care induc în înfăşurările rotorice
t.e.m. corespunzătoare. Dacă la ambele maşini auxiliare poziŃiile relative ale rotoarelor, în raport cu axele câmpurilor magnetice
învârtitoare statorice sunt aceleaşi, atunci decalajul θ este nul. Valorile efective ale t.e.m. induse pe fazele rotorice vor fi aceleaşi
(maşinile MA1 şi MA2 sunt identice) E 2 s1 = E 21 ⋅ s ; E 2 s 2 = E 22 ⋅ s ; E 2 s1 = E 2 s 2 = E 2 s = E 2 ⋅ s (E2 este
Fig. 2.35 Model de înfăşurare într-un strat în lanŃ
t.e.m. indusă pe o fază rotorică în condiŃiile rotorului calat - regimul de scurtcircuit al maşinii asincrone; s - alunecarea). T.e.m.
rotorice vor fi, de asemenea, în fază şi deci diferenŃa de potenŃial între fazele rotorice vor fi nule (rotoarele conectate în opoziŃie),
între rotoarele maşinilor nu va exista nici o circulaŃie de curent, iar maşinile MA1, MA2 vor absorbi din reŃeaua de alimentare numai
Forma de
curentul de magnetizare Iµ. Diagrama fazorială pentru acest caz este dată în figura 4.49 a. execuŃie a bobinelor
este aproximativ
aceeaşi cu cea din
schemă şi ea este
precizată în figura
2.36, iar capetele Fig. 2.37 Modelarea capetelor frontale la secŃii
pentru o înfăşurare în lanŃ
frontale ale unei
înfăşurări lanŃ sunt arătate în figura 2.37. Din figura 2.36 se observă că o
secŃie are o latură lungă şi o latură scurtă. Pasul înfăşurării în lanŃ trebuie
să fie totdeauna un număr impar astfel încât dacă laturile lungi ale secŃiilor
ocupă crestături cu număr impar, laturile scurte vor ocupa crestături cu
Fig. 2.36 Model de secŃie un număr par. În cadru exemplului precedent de înfăşurare în lanŃ avem τ =
pentru o înfăşurare în lanŃ 9cr, q = 3cr şi se admite y1 = τ (pas diametral).

Fig. 4.49. – Diagrama fazorială şi schema echivalentă pentru arborele electric pe maşini de egalizare
 43 54

rotorice în raport cu cele statorice. Dacă, de exemplu, statorul şi rotorul maşinii se va alimenta cu tensiuni
2.7.1. ÎNFĂŞURĂRI ÎN DOUĂ STRATURI cu aceleaşi frecvente (f1 = f2), atunci turaŃiile la care poate funcŃiona maşina vor fi n2 = 0, respectiv n1 =
2n1, având în vedere că în acest caz s = ±1. Dacă se face notaŃia
Pentru a înŃelege mai bine principiul de formare a unei înfăşurări în două straturi, se ia în U2 = gU1 (1.162)
considerare o înfăşurare inelară a unei maşini de c.c. de tip vechi (cu circuitul magnetic în inel - maşina (în care g este în principiu o mărime complexă), respectiv pentru raportare la stator se Ńine seama de
tip Gramme), reprezentată în figura 2.38a şi o înfăşurare trifazată a unei maşini sincrone inversate (4.22)
reprezentate în figura 2.38b; înfăşurarea inelară este montată pe un miez toroidal şi este o înfăşurare g’ = kMA g , U2’ = q’ U1 . (4.163)
închisă (nu are un început, respectiv un sfârşit). Dacă se montează o pereche de perii pe o axă (axa Schema echivalentă a maşinii asincrone, în acest caz, va fi (fig. 4.47a) pentru care avem relaŃiile:
periilor sau axa neutră) perpendiculară pe axa polilor şi le facem să alunece pe un element constructiv al  U1 = Z1I1 + Z 0 I 0
maşinii de c.c. denumit colector (la care se racordează înfăşurarea inelară), atunci prin aceste perii se  '
poate culege c.c. U2
0 = Z 0 I 0 + Z 2 E I 2 +
' '
Pentru a obŃine o tensiune alternativă trifazată, este necesar ca de la înfăşurarea inelară să fie luate s
trei prize de tensiune, dispuse spaŃial la 1200, şi racordate la trei inele colectoare pe care alunecă periile 
= +
'
respective-figura 2.38 b. De fapt în figura menŃionată înfăşurarea inelară este formată din 12 secŃii  I 0 I 1 I 2
(fiecare secŃie formată dintr-o singură spiră), dar în principiu cu această înfăşurare se poate obŃine o şi în care s-au notat:
tensiune alternativă 12-fazată, dacă de la flecare secŃie a înfăşurării se ia o "priză de tensiune" şi se
R2'
Z 1 = R1 + jX 1 Z 2e = + jX 2' ,
'
racordează la un inel colector. În acest fel numărul fazelor depinde de execuŃia înfăşurării, de numărul ;
"prizelor de tensiune" realizate, respectiv noŃiunea de fază a tensiunii şi numărul de faze a înfăşurării s
este legat în final de unghiul electric dintre fazorii tensiunilor de fază sau de unghiul geometric (spaŃial) atunci relaŃiile (4.49) pentru curenŃii statorici şi rotorici trebuie notate în acest caz astfel:
dintre fazele înfăşurării la maşina bipolară.  g'  g'
Z 2 e + Z 0 1 + 
'
Deci de la una şi aceeaşi înfăşurare se poate 1+ C
obŃine o tensiune trifazată, sau multifazică I1 =  s
I2 = − s U
( )
'
U1 ; (4.164)
Z 0 Z 1 + C Z 2e Z 1 + C Z 2e
' ' 1
sau de c.c. în cazul existenŃei colectorului.
La înfăşurarea inelară - figura 2.38a -
se poate observa uşor existenŃa a două ramuri Z
în care avem C = 1 + 1 .
paralele simetrice în raport cu periile (+ , -); Z0
ele se numesc căi de curent pentru că prin
aceste ramuri paralele circulă curentul de Cu aceste relaŃii se poate determina de fapt întregul regim staŃionar al maşinii. Pentru a calcula
Fig. 2.38 Modele pentru o înfăşurare inelară sarcină de la peria (+) la peria (-). momentul cuplului electromagnetic al maşinii în cazul dublei alimentari, la o anumită sarcină (deci o
Pe de altă parte, într-o înfăşurare anumită valoare a lui I2’), având în vedere ca acum rotorul este "deschis", se poate defini o anumită
inelară t.e.m. se induce numai în laturile secŃiilor, care sunt dispuse pe „suprafaŃa exterioară a miezului impedanŃă echivalentă (de calcul) la alunecarea s a maşinii :
toroidal” pentru că numai acele porŃiuni ale înfăşurării "taie" liniile câmpului magnetic. De aceea U2 = Zes I2 (4.165)
pentru a mări eficienŃa materialului utilizat pentru înfăşurări, este necesar să se mărească porŃiunea ImpedanŃa Zes poate fi notată sub forma
activă a înfăşurărilor, respectiv porŃiunea care "taie" liniile câmpului magnetic. Aceasta se poate Zes = Re + jXes = Re + jsXe, (4.166)
obŃine prin montarea pe suprafaŃa exterioară a miezului toroidal şi a laturilor secŃiilor care în mod obişnuit în care reactanŃa Xe este deja considerata la frecventa statorică f1 (în principiu parametrii Re, Xe pot fi
la o înfăşurare inelară apar montate pe suprafaŃa interioară a miezului toroidal. Astfel se ajunge la pozitivi sau negativi). Cu acest "artificiu" al impedanŃei Zes, maşina asincronă cu dublă
înfăşurări tip tobă la care ambele laturi ale unei secŃii apar montate la exteriorul rotorului - figura alimentare aflată la sarcină dată, poate fi privită ca o maşină asincronă obişnuită în al cărei circuit
2.39b. rotoric este introdusă impedanŃa suplimentara Zes şi pentru care se dau curenŃii din (4.164). In
Înfăşurările tip tobă sunt deja înfăşurări executate în această situaŃie, similar cu expresia din (4.73 ), pentru momentul cuplului electromagnetic, se poate nota
′ ′
două straturi, caz în care o latură a secŃiei este dispusă la m1U 12  R2 + Re 
partea inferioară a crestăturii, iar cealaltă latură la partea  
superioară a unei alte crestături. Principial o înfăşurare M= , (4.167)
 ′ ′
2
2
inelară şi una tip tobă nu diferă, diferenŃa este legată numai
  R2 + Re    ′ ′  
de tehnologia execuŃiei. sΩ 1 R1 + C +  X 1 + C X 2 + X e  
 s     
Aşa cum rezultă deci din cele menŃionate anterior şi   
Fig. 3.39 Trecerea de la modelul toroidal din figura 2.38a şi b înfăşurările pentru c.a. şi c.c. nu se
deosebesc principial una de alta şi pot fi transformate una ′
′ Z
la o înfăşurare „în tobă”
în alta (în anumite condiŃii) în funcŃie de în care încă nu sunt precizate valorile Re’ şi Xe’ . Dar dacă se Ńine seama că Z e = es , atunci relaŃia
existenŃa colectorului sau a inelelor s
colectoare. (4.l65) raportată la stator devine
În altă ordine de idei, trebuie ′
′ ′ ′ ′ U2 g ′U 1
precizat faptul că în practică cel mai U 2 = sZ e I 2 → Z e = = ,
adesea se foloseşte înfăşurarea în dublu ′ ′
sI 2 sI 2
strat pentru că ea permite alegerea mai
uşoară a unui pas adecvat care conduce la iar acum dacă se Ńine seama de (4.162), (4.163) şi de expresia lui I2 din (4.164) rezultă
Fig. 2.40 Variante de înfăşurări: a) buclată; b) ondulată
 53 44

asincron lucrează într-un sistem autonom atunci frecventa tensiunii debitate depinde de turaŃia o economie de cupru, de material izolant şi permite o mai bună mecanizare a execuŃiei secŃiilor.
generatorului, de parametrii generatorului şi de cei ai receptoarelor. Acest aspect complică precizarea Înfăşurările în dublu strat se împart în două grupe: înfăşurări buclate (tipul secŃiei buclate - figura
regimurilor de lucru ale sistemului şi proiectarea generatorului. 2.31 a) şi înfăşurări ondulate (tipul secŃiei ondulate - figura 2.31 b). În cadrul acestor tipuri de
C. Regimul de frână. Regimul de frână al maşinii asincrone corespunde porŃiunii KT din înfăşurări, în afară de pasul principal y1, se mai definesc următoarele tipuri de paşi:
diagrama cercului (figura 4.43). In regimul de frână rotorul maşinii asincrone are tendinŃa de a se roti (iar - pasul de întoarcere (pasul secundar) - y2 - ca fiind distanŃa luată în număr de crestături între
uneori chiar se roteşte) în sens invers sensului de rotire al câmpului magnetic învârtitor. In acest regim latura de întoarcere a unei secŃii şi latura de ducere a secŃiei următoare;
alunecarea s >1. - pasul rezultant - y - ca fiind distanŃa luată în număr de crestături între latura de ducere a unei
Aspectul specific cel mai important al regimului de frână este aceea că maşina primeşte putere secŃii şi latura de ducere a secŃiei următoare. În figura 2.40a şi b se menŃionează paşii respectivi pentru
mecanică pe la arborele său, primeşte şi putere electrică pe la bornele sale şi le transformă pe amândouă tipul buclat, respectiv ondulat de înfăşurare.
prin efect Joule în căldură. De aceea acesta este un regim de lucru greu pentru maşină şi el de obicei este În general, într-o schema a unei înfăşurări, latura secŃiei care este "aşezată" la partea superioară a
de scurtă durată. crestăturii se figurează cu linia plină, iar latura secŃiei aşezată la partea inferioară a crestăturii se figurează
cu linia punctată, ceea ce înseamnă că pentru fiecare crestătură din schemă vor fi trasate două linii
4.17. UNELE UTILIZĂRI SPECIALE ALE MASINII ASINCRONE (paralele şi apropiate) una plină şi una punctata având în vedere că este vorba de o înfăşurare în dublu
strat. De asemenea, din schemele figurii 2.40 rezultă că pentru o înfăşurare buclată există relaŃia:
Uneori una sau mai multe maşini asincrone de acelaşi fel sunt puse să lucreze în situaŃii diferite de y = y1 − y 2 (2.46)
cele prezentate până acum sau după unele scheme de funcŃionare speciale. Aceste utilizări speciale ale iar pentru o înfăşurare ondulată avem:
maşinii asincrone nu se întâlnesc în practică prea des, dar îşi au importanŃa lor deosebită. y = y1 + y 2 (2.47)
4.17.1. DUBLA ALIMENTARE A MASINII ASINCRONE
Desigur şi în acest caz putem avea înfăşurări cu pas scurtat, pas diametral sau pas lungit, cel mai des
Să admitem că avem o maşină asincronă cu inele (deci cu rotorul bobinat) la care înfăşurarea întâlnit în practică fiind pasul scurtat.
statorică este alimentată la tensiunea U1, de frecvenŃă f1, iar înfăşurarea rotorică la tensiunea U2 de În figura 2.41 este dat un exemplu de înfăşurare buclată cu parametri: z = 18 cr; m = 3; 2p = 2 din
frecvenŃă f2 figura 4.47. Studiul acestei maşini într-un regim oarecare (dinamic sau staŃionar) se poate care rezultă apoi q = 18/(2.3) = 3 cr; τ = 18/2 = 9 cr; pasul este diametral deci y1 = τ = 9cr; y2 = 8cr,
realiza pornind de la ecuaŃiile generale din (4.15), în care însă trebuie să se Ńină seama că U2 ≠ 0, respectiv respectiv y = l cr.
a doua ecuaŃie din (4.15) se va nota
U r = s E 0 − Rr I r − jsX r I r (4.159)
sau
U r Rr
+ I r + jX r I r = E 0 ,
s s
în care alunecarea s poate fi reprezentată prin cele
doua frecvente: din rotor fr = f2 şi din stator fs = f1 (s =
f2 / f1). În principiu însă trebuie să se noteze
f2
s=± , (4.160)
f1
în care semnul (-) trebuie luat când succesiunea
fazelor statorice (A, B, C) corespunde cu succesiunea
fazelor rotorice, iar semnul (+) se ia în caz contrar,
Fig. 2.41 Model de înfăşurare buclată în dublu strat
astfel încât turaŃia rotorului să se poate scrie sub
Fig. 4.47. – Schema dublei alimentări a maşinii asincrone
forma În figura 2.42a este redată schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate cu z = 24 cr, 2p = 4, m = 3
şi pas scurtat y1 = 8, iar în figura 2.42b se prezintă schema cu parametri z = 24 cr. 2p = 4, m = 3 şi q = 2 a
 f  unei înfăşurări ondulate.
n 2 = n1 1 ± 2  .
 f1 
(4.161)
Varianta aceasta de funcŃionare a maşinii
asincrone se numeşte „în dublă
alimentare”. Aşadar varianta clasică de
funcŃionare cu Ur = 0 şi cu f2 rezultat din
f2 = sf1, (şi deci neimpus) este un caz
particular în raport cu cel al dublei
alimentări.
Fig. 4.47a. – Schema echivalentă pentru dubla alimentare Din (4.161) rezultă ca dacă
a maşinii asincrone
frecvenŃele impuse f1, f2 sunt cunoscute şi se
menŃin constante, maşina asincronă poate funcŃiona cu două turaŃii în funcŃie de succesiunea fazelor
 45 52

atunci puterea condensatoarelor trebuie să fie egală cu puterea reactivă a generatorului (adică necesară
magnetizării circuitului magnetic al generatorului).
QG = mU1 I1 sin ϕ1 (4.158)
Daca impedanŃa de sarcina este de natura rezistiv-inductiva (cum se întâmplă în practică cel mai
adesea), atunci puterea bateriei de condensatoare trebuie astfel aleasă încât să acopere puterea reactivă
necesară receptorului şi generatorului asincron. Când generatorul asincron debitează pe o sarcină rezistiv-
capacitivă este posibil să nu fie necesară bateria de condensatoare C.
Generatorul asincron care lucrează cu o baterie de condensatoare se mai numeşte şi generator
asincron cu autoexcitaŃie. Schema echivalentă a
maşinii asincrone în acest caz apare ca în figura
4.45. Această schemă se deosebeşte de cea
corespunzătoare motorului asincron prin aceea că la
bornele sale "de intrare" este prevăzută impedanŃa
de sarcină Zs şi condensatorul cu reactanŃa
Xc=1/ω1C.
Fig. 2.42 Modele de înfăşurări buclate şi ondulate trifazate B. Autoexcitarea generatorului asincron.
În figura 2.43 este redată schema desfăşurată pentru o înfăşurare buclată de c.c. cu parametri z = Procesul de autoexcitare a generatorului asincron se
Fig. 4.45. – Schema echivalentă pentru bazează pe existenŃa câmpului magnetic remanent
12 cr, 2p = 2, k =12 lamele de colector. un generator asincron autonom
În principiu înfăşurarea rotorică pentru o maşină de c.c. nu se deosebeşte de o înfăşurare în dublu din maşina. Dacă acest câmp nu există el se
strat de c.a. Dar existenŃa unui convertor mecanic de frecvenŃă, care este colectorul maşinii de c.c., realizează printr-o scurtă conectare a bornelor
conduce la unele deosebiri în tehnologia de execuŃie. maşinii la o sursă de curent (de ex. o baterie de acumulatoare). Pentru a înŃelege fenomenul de
Pentru a îmbunătăŃi comutaŃia maşinii de c.c. se caută autoexcitare se ia în considerare caracteristica mersului în gol U = f(I), care reprezintă de fapt
micşorarea numărului de spire dintr-o secŃie a înfăşurării retorice caracteristica de magnetizare Φ =f(Iµ) a fierului maşinii trasată la o alta scară - figura 4.46.
şi respectiv mărirea numărului de lamele ale colectorului. Această caracteristică are specific faptul că dacă este rotit rotorul în acest câmp magnetic
Înfăşurările rotorice ale maşinii de c.c. pot fi, de asemenea, de remanent, la bornele maşinii apare o t.e.m.
tip buclat sau ondulat, iar înfăşurările compuse se fac din două indusă, de valoare mică, Er numită t.e.m.
sau trei înfăşurări simple de tip buclat sau ondulat. La remanentă. In acelaşi grafic este trasată şi
înfăşurările simple de tip buclat a maşinii de c.c. avem totdeauna curba tensiunii de la bornele condensatorului C
2a = 2p, iar la cele de tip ondulat 2a = 2, în care cu a s-a notat – Xc Iµ - care este o dreaptă ce trece prin
numărul perechilor de cai de curent. ExistenŃa căilor paralele - originea sistemului de coordonate (Iµ, U) şi are
adică a căilor de curent - se o anumită pantă α. T.e.m. Er produce în
Fig. 2.43 Model înfăşurare buclată de c.c. observă cu uşurinŃă în cazul circuitul condensatorului un curent iniŃial I1c -
unei maşini Gramme cu 4 care însă amplifică câmpul magnetic al maşinii,
poli reprezentată în figura 2.44. Maşina are 4 perii (2p = nr. periilor), întregul fenomen de autoexcitare dezvoltându-
respectiv 4 căi de curent care apar legate în paralel între ele. se până la punctul de intersecŃie A dintre cele
La maşini de c.c. mai apare însă un aspect specific: datorită neuniformităŃii două curbe pentru care t.e.m. E1 indusă, devine
întrefierului (prin existenŃa polilor aparenŃi), t.e.m. induse în căile de curent pot fi egală cu căderea de tensiune de la bornele
diferite şi cum căile de curent sunt legate în paralel între ele, aceasta va conduce la condensatorului XcI1. In punctul A de fapt
producerea unor curenŃi egalizatori, care vor circula prin înfăşurarea rotorică şi prin
periile de aceeaşi polaritate înrăutăŃind comutaŃia maşinii. Pentru a elimina aceste efecte, procesul de autoexcitare ("de prindere") a
respectiv pentru „a descărca” periile de curenŃi egalizatori, se execută la înfăşurare generatorului asincron s-a încheiat. Tensiunea
legături de egalizare Y (fig. 2.44), care unesc toate punctele echipotenŃiale ale de la bornele generatorului depinde de mărimea
înfăşurării rotorice. Înfăşurările de tip ondulat nu necesită legături de egalizare deoarece Fig. 2.44 Căile de curent la o
maşină Gramme Fig. 4.46. – Autoexcitarea generatorului asincron condensatorului C: cu cât condensatorul C este
însăşi capetele secŃiilor ondulate unesc punctele echipotenŃiale ale înfăşurării.
mai mic cu atât panta α creşte (Xc =1/ω1C
Alte aspecte specifice înfăşurărilor de c.a. şi de c.c. vor fi prezentate şi în cadrul capitolelor creste) şi punctul A tinde spre valori mai mici ale lui E.
respective. Există o anumita valoare a condensatorului C pentru care se obŃine αcr când tensiunea de la
bornele generatorului este foarte mică, adică practic nu se produce amorsarea generatorului. De
asemenea, tensiunea de la bornele generatorului depinde de caracteristica sa de magnetizare. Modificând
2.8. T.E.M. INDUSE ÎN ÎNFĂŞURĂRILE MAŞINILOR ELECTRICE saturaŃia magnetica a circuitului magnetic al generatorului (prin premagnetizarea în c.c. a fierului maşinii)
se poate regla în anumite limite tensiunea de la bornele generatorului în condiŃiile unor capacităŃi
A. GeneralităŃi privind t.e.m. induse constante ale condensatoarelor. De fapt o reglare continuă a capacităŃii condensatoarelor este destul de
În capitolul 1 s-a arătat că, în cazul general, într-un greu de realizat şi atunci pentru reglajul tensiunii de la bornele generatorului, în serie cu condensatoare se
contur închis (Γ) pot fi induse două tipuri de t.e.m. induse: montează bobine de reactanŃă a căror inductivitate se poate modifica între anumite limite, realizând astfel
t.e.m. de mişcare, respectiv t.e.m. de transformare; ele pot o reglare a puterii reactive a întregului sistem.
exista simultan sau fiecare tip în parte. O t.e.m. se induce într-o Când generatorul asincron lucrează în paralel cu o reŃea electrică atunci frecvenŃa este impună de
Fig. 2.45 Cazuri în care se induce o t.e.m. spiră (contur închis) dacă: reŃea si ea nu se modifică odată cu modificarea regimului de lucru al generatorului. Când însă generatorul
 51 46

posedă o sursă proprie de energie reactivă necesară pentru magnetizarea circuitului său magnetic fără de a) spira se deplasează în raport cu un câmp magnetic fix şi constant în timp – figura 2.45a;
care nu poate funcŃiona nici o maşină electrică. b) câmpul magnetic, constant în timp, se deplasează în raport cu spira fixă – figura 2.45a ;
Pentru a creea câmpului magnetic în maşina asincronă, puterea reactivă este preluată din reŃea sau c) spira este fixă, dar se înlănŃuie cu un câmp magnetic variabil în timp – figura 2.45b.
de la bateriile de condensatoare. Deci, în general, se induce o t.e.m. într-o spiră, atunci când există o deplasare spaŃială a
In principiu, ca un motor asincron să treacă în regim de generator, este necesar să se schimbe câmpului magnetic şi a spirei în raport unul cu altul şi la variaŃia în timp a fluxului magnetic ce se
semnul momentului aplicat la arborele maşinii. Deci în regim de generator maşina asincronă se înlănŃuie cu spira.
conectează la o reŃea trifazată pentru. a prelua puterea reactivă, iar rotorul său este turat cu ajutorul unui T.e.m. de mişcare poate fi determinată, în general, cu relaŃia (1.34), adică relaŃia lui Faraday :
motor primar (motor diesel, turbină cu abur etc) cu o turaŃie ceva mai mare decât cea de sincronism
(alunecarea va fi deci negativă). Ca şi în regimul de motor, alunecarea trebuie să reprezinte doar câteva ∫(
e = V × B ⋅ dl ,
m
(Γ )
)
procente pentru a nu mări prea mult pierderile în cupru. ceea ce în mărimi obişnuite se poate nota sub forma:
Pe diagrama cercului - figura 4.43 - regimul de generator este reprezentat de arcul de cerc BDT (de e x = B x l av (2.48)
la s = 0 până la s = -∞). La trecerea maşinii asincrone din regimul de motor în cel de generator, mai întâi
se descarcă de sarcină motorul şi acesta începe să lucreze în gol (punctul A pe diagrama cercului). In în care la este lungimea activă (adică cea care „taie” liniile câmpului magnetic de inducŃie Bx), iar v
această situaŃie se mai absoarbe totuşi din reŃea o putere activă, care să acopere pierderile mersului în gol. este viteza liniară de deplasare a spirei.
Pentru a ajunge la mersul în gol ideal al maşinii (punctul B) este necesar să fie rotit rotorul maşinii cu un Dacă se consideră o secŃie a unei înfăşurări formată din ws spire, atunci t.e.m. indusă în secŃie este:
dψ s dΦ s ,
motor primar ceea ce permite ca pierderile mecanice din maşină să fie acoperite prin puterea primită pe la es = − = − ws (2.49)
arborele maşinii de la motorul primar. In dt dt
această situaŃie rotorul se roteşte cu viteza de în care trebuie luat în evidenŃă fluxul magnetic total care se înlănŃuie cu secŃia considerată
sincronism şi s=0. Dacă viteza unghiulară creşte ψ s = w s Φ s şi în care Φ s este fluxul magnetic fascicular al secŃiei, adică fluxul magnetic corespunzător
în continuare (s<o), atunci puterea activă unei singure spire a secŃiei. Dacă fluxul magnetic are o variaŃie armonică în timp
primită de la motorul primar acoperă şi ψ s = ψ sm cos(ωt − α s ) = ws Φ sm cos(ωt − α s ) ,
pierderile în fierul maşinii şi unele pierderi în
atunci
înfăşurările statorice şi rotorice (punctul C).
dψ
es = − s = − [ψ m cos(ωt − α s )] = ωψ sm sin(ωt − α s ) ,
d
Crescând în continuare viteza unghiulară a
generatorului (deci depăşind punctul C pe dt dt
diagramă) maşina asincronă începe sa debiteze respectiv
putere activă pe la bornele sale şi punctul de  π
es = ωψ sm cos ωt − α s −  , (2.50)
funcŃionare se stabileşte, de exemplu, în D.  2
Este evident că în această situaŃie adică t.e.m. indusă este totdeauna defazată în urma fluxului (care o induce) cu π/2 şi are ca şi fluxul
Fig. 4.43. – Explicativă la trecerea din regimul de motor la cel de curentul de sarcină IG îşi schimbă semnul (şi magnetic o variaŃie armonică.
generator al maşinii asincrone sensul puterii active se schimbă: de la maşină, Cei doi parametri având variaŃii armonice, lor li se pot asocia fazori corespunzători, iar în figura
spre reŃea), numai puterea reactivă nu-şi 2.46 sunt reprezentaŃi fazorii ψ s şi E s într-un plan complex (+1, +j),
schimbă sensul: în toate cele trei regimuri ale
maşinii asincrone sensul său este de la reŃea evidenŃiindu-se şi unghiul αs.
spre maşina. EcuaŃiile maşinii asincrone nu se Fazorii ψ s şi E s se rotesc cu viteza unghiulară ω în jurul originii
'
schimbă, doar că I 2 este dispus în alt cadran al lor (au aceeaşi pulsaŃie ω) şi atunci proiecŃiile lor, în orice moment, pe
diagramei fazoriale şi diagrama fazorială este cea axa reală vor da valorile instantanee ale fluxului magnetic respectiv,
din figura 4.11c. Din diagramă rezultă că U1 < E1 respectiv ale t.e.m.
şi φ1 > 90° ceea ce susŃine afirmaŃia anterioară Cunoscând relaŃia generală dintre valorile maxime şi cele efective
la mărimi cu variaŃia armonică, se poate determina valoarea efectivă a
P1 = mU1 I1 cos ϕ1 < 0 . t.e.m. induse într-o secŃie
Fig.2.46 Fazorii
Schema echivalenta pentru regimul de
Ψs ω
generator al maşinii asincrone rămâne valabilă, Es Es = ψ sm , (2.51)
şi 2
Fig. 4.44.Schema generatorului asincron cu doar că P2>P1.
funcŃionare autonomă
Constructiv generatoarele asincrone nu se iar „în fazorial” această relaŃie se poate nota
ω
deosebesc de motoarele asincrone, doar că ele nu Es = − j ψs ,
se utilizează în practică pentru faptul deja specificat: au nevoie de putere reactivă şi cum curentul de 2
magnetizare se poate ridica până la 20…25% din curentul nominal, rezultă că pentru 4-5 generatoare în care (-j)este operatorul de rotire cu π/2 „în urma” (semnul -
asincrone de l000 kVA este necesar un generator sincron de l000 kVA care să le asigure numai !) fazorului ψ s aşa cum s-a arătat anterior.
puterea reactivă necesară, ceea ce este evident neeconomic.
Pe de altă parte, t.e.m. indusă într-o secŃie depinde de o
Rotorul generatoarelor asincrone poate fi executat sub forma unui cilindru masiv din oŃel, fără
anumită geometrie a secŃiei respective. Astfel, dacă secŃia are un
Fig. 2.47 SecŃii cu pas diametral a) şi scurtat
înfăşurări (deci mai simplu chiar decât la motorul cu rotorul în scurtcircuit}, ceea ce permite turaŃii foarte b) amplasate într-un câmp magnetic pas diametral, adică, y1=τ aşa cum se arată în figura 2.47a, atunci
mari (până la 100 000 rot/min).
fluxul magnetic de armonica 1 (numită armonica fundamentală),
In cazul generatoarelor asincrone ce lucrează în sisteme autonome - figura 4.44 - ca sursă pentru
ce se înlănŃuie cu secŃia respectivă este dat de relaŃia:
puterea reactivă se folosesc baterii de condensatoare C. Dacă impedanŃa de sarcină Zs este pur activă,
 47 50

2 Când de exemplu, s=0,5 atunci – conform cu (4.155) ~ câmpul de secvenŃă inversă produs de
φm = Bδ m laτ = B1m S curenŃii rotorici, apare ca fiind fix în raport cu statorul (f2s = 0). In această situaŃie în înfăşurările statorice
, π (2.52) nu se induc curenŃii I21 (I21 = 0) şi deci Mi = M2 = 0, respectiv în curba M = f (s)- figura 4.41- apare "o
în care Bδm este inducŃia medie din întrefier (adică este înălŃimea dreptunghiului care are lungimea y1=τ groapă" şi rotorul poate rămâne "agăŃat" la această alunecare, iar pentru a-1 scoate din această "poziŃie"
şi suprafaŃa delimitată de sinusoida – fig. 2.47a) care se determină cu relaŃia: este nevoie de o energie suplimentara. In majoritatea cazurilor acest fenomen se produce la întreruperea
π /2 unei faze rotorice şi într-o astfel de situaŃie motorul nu poate atinge turaŃia nominală nici măcar în situaŃia
1 2
Bδ m = ∫ B1m sin ω td (ω t ) = B1m când porneşte în gol.
π 0
π Cele descrise anterior sunt denumite fenomenul Gorges (descris iniŃial de G. Gorges în anul
1896).
2 B. Nesimetrii in stator. Este evident faptul că regimul dezechilibrat al maşinii asincrone poate fi
iar S=la τ este suprafaŃa activă a secŃiei, adică suprafaŃa străbătută de liniile câmpului magnetic, respectiv datorat şi nesimetriilor din statorul maşinii, care apar mai ales datorită faptului că rezistenŃele ohmice ale
cea delimitată de lungimea activă a secŃiei la şi lăŃimea y1=τ.T.e.m. indusă într-un conductor de lungimea fazelor sunt diferite (lungimile medii ale spirelor
la poate fi notată sub forma diferă pe cele trei faze). Dar aceste nesimetrii nu
ec = Ecm sin(ω t − π / 2) au o influentă prea mare asupra funcŃionării
dacă acest conductor taie liniile unui câmp magnetic cu variaŃie armonică. Amplitudinea acestei t.e.m. maşinii, ci asupra pierderilor prin efect Joule.
este InfluenŃe mai mari apar când există decalaje
E cm = B1m l av , geometrice medii între cele trei faze şi aceasta se
întâmplă mai ales în cazul când se folosesc
iar dacă se Ńine seama că
înfăşurări cu număr fracŃionar de crestături
D D ω πD
v = Ω= =2 f pe pol pe fază (acesta este motivul pentru care
2 2 p 2p la motoarele asincrone se evită tipul acesta de
pentru că τ= πD/2p (D, este diametrul unui rotor ca viteză periferică v, la exteriorul căruia se amplasează Fig. 4.42. – Nesimetrii în statorul maşinii asincrone
pentru conexiunile Y şi D
înfăşurări).
conductorul), adică Cazurile limită ale nesimetriilor statorice
Ecm = 2 flaτ B1m apar atunci când se produce ruperea unei faze statorice şi aici fenomenele depind de conexiunea
, (2.53) înfăşurării menŃionate:
iar valoarea efectivă a acestei t.e.m. este a) dacă înfăşurarea statorică are conexiunea stea, atunci prin întreruperea unei faze (eventual arde-
Ecm
Ec = = 2 flaτ B1m rea unei siguranŃe fuzibile pe o faza) - figura 4.42 a - maşina asincronă devine monofazată; dacă
2 accidentul s-a produs în timpul funcŃionării, maşina continuă să funcŃioneze (cu cele două faze rămase în
. (2.54) suprasarcină), dar nu se va putea executa o nouă pornire (ca motor) pentru că motorul monofazat nu are
cuplu de pornire;
B. Determinarea coeficientului de scurtare b) dacă înfăşurarea statorică are conexiunea triunghi, atunci prin întreruperea unei faze - figura
Pentru o secŃie cu pas scurtat (y1< τ), aşa cum se arată în figura 2.47b, fluxul magnetic ce se 4.42 b - se ajunge cu înfăşurarea statorică conectată "în V" sau "în triunghi deschis". Cele două
înlănŃuie cu secŃia respectivă este mai mic, pentru că suprafaŃa activă a secŃiei este mai mică: S=lay1 , cu înfăşurări rămase se alimentează la tensiunile de linie URS respectiv UTR, care sunt defazate în timp;
y1< τ şi deci se poate nota: pentru că înfăşurările respective sunt şi decalate în spaŃiu, rezultă că se poate obŃine un câmp magnetic
φ = k sφm (2.55) învârtitor ceea ce înseamnă că maşina poate funcŃiona, dar poate fi şi pornită cu un astfel de defect;
în care ks este coeficientul de scurtare, subunitar în acest caz, cu ajutorul căruia se va Ńine seama că parametri unei astfel de maşini asincrone sunt mai slabe decât ale unei maşini trifazate, dar mai bune
t.e.m. indusă într-o astfel de secŃie este mai mică decât t.e.m. indusă, în aceleaşi condiŃii, într-o secŃie cu decât ale unei maşini asincrone monofazate.
pas diametral; cu alte cuvinte t.e.m. indusă într-o secŃiune cu pas scurtat Es’ va fi egală cu t.e.m. indusă C. Nesimetrii statorice şi alimentare nesimetrica. În principiu dacă în înfăşurarea statorică a
într-o secŃie cu pas diametral Es, înmulŃită cu coeficientul de scurtare ks. unei maşini asincrone sunt introduse nişte impedanŃe adiŃionale Za, Zb, Zc , care nu formează un
Cum se poate determina acest coeficient de scurtare? sistem trifazat echilibrat şi dacă maşina, se alimentează cu un sistem trifazat nesimetric de tensiuni, atunci
La folosirea unui pas principal scurtat se poate defini aşa-numitul pas principal relativ (prin se pot scrie ecuaŃiile generale cu componente simetrice:
raportarea lui y1 la pasul polar) U h = θ h I h +θ i I d +θ d I i + Z h I h
β = y1 / τ , (2.56) U d = θ d I h +θ h I d +θ i I i + Z d I d (4.156)
care este evident subunitar şi adimensional. Dacă se Ńine seama de
U i = θ i I h +θ d I d +θ h I i + Z i I i
acest element, atunci fazorii t.e.m. E c1 şi E c2 induse în cei doi
în care avem:
conductori ai spirei cu pas scurtat (fig. 2.47 b), au acelaşi modul
(pentru că au aceeaşi lungime activă la , aceeaşi viteză v etc), dar nu
se găsesc în antifază (adică defazaŃi cu π), ci sunt defazaŃi cu
θh =
1
3 3 3
( )
(Z a + Z b + Z c ) ; θ d = 1 (Z a + a Z b + a 2 Z c ) ; θ i = 1 Z a + a 2 Z b + a Z c . (4.157)
unghiul βπ, aşa cum apare în figura 2.48. Atunci valoarea Es’ t.e.m. Rezolvând sistemul din (4.156) se pot determina curenŃii Ih, Id, Ii, iar apoi cuplurile respective.
Fig. 2.48 Diagramele fazoriale pentru în modul este
βπ
'
E s şi E 4.16. REGIMURILE DE GENERATOR ŞI DE FRÂNĂ ALE MAŞINII ASINCRONE [3]
E 's = 2 E c sin
s

2 (2.57)
iar în cazul spirei cu pasul principal diametral este A. Principiul de funcŃionare al generatorului asincron. Maşina asincronă este utilizată cel mai
adesea în regimul de motor; în regimul de generator ea este folosită relativ rar şi aceasta pentru că ea nu.
 49
Pe de altă parte câmpul magnetic direct va produce un moment direct Md, iar cîmpul
magnetic invers va produce un moment invers Mi şi deci momentul cuplului electromagnetic
rezultant va avea valoarea
M = I Md – Mi I
şi va avea sensul momentului celui mai
mare din cele doua. Din cele cunoscute
se va putea nota:
R2' I 2' 2d
M d = 3⋅
sΩ1
R2' I 2'2i
Mi = 3⋅
Fig. 4.40. – Caracteristicile M, Md,, Mi = f (s)
(2 − s )Ω1
(4.152)
şi daca se va admite ca Md > Mi , rezultă:
R2'  I 2'2d I 2'2i  pR2'  I 2'2d I 2'2i 
M = 3⋅  −  = 3 ⋅  −  (4.153)
Ω1  s 2 − s ω1  s 2 − s 
In figura 4.40 sunt reprezentate momentele Md, Mi şi M; din această figură se poate observa că
caracteristica M = f(s) prezintă un maxim mai scăzut decât Md = f(s), iar Mp este şi el micşorat.
4.15.2. FUNCłIONAREA MAŞINII ASINCRONE IN REGIM DEZECHILIBRAT
A. Nesimetrii în rotor. La execuŃia maşinii sau în timpul exploatării acesteia se poate produce
nesimetria fazelor rotorice. La maşinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit acest lucru poate fi legat de
turnarea incompletă (sub presiune) a barelor de aluminiu în crestăturile rotorice, iar la maşinile asincrone
cu inele aspectul menŃionat poate fi legat de funcŃionarea incorectă a sistemului perii – portperii. Ca
urmare a dezechilibrului fazelor rotorice, în rotor va apare un sistem trifazat nesimetric de curenŃi, care
însă poate fi descompus în două sisteme trifazate simetrice: unul de secvenŃă directă, iar celălalt de
secvenŃă inversă.
CurenŃii rotorici de secvenŃă directa produc un câmp magnetic învârtitor ce apare fix în raport cu
câmpul magnetic învârtitor de secvenŃa directă produs de stator (n1r = n1). Urmarea acestui fapt apare în
maşină un câmp magnetic învârtitor rezultant de secvenŃă directă, care produce momentul M. CurenŃii
rotorici de secvenŃă inversă produc un câmp magnetic învârtitor care se roteşte cu turaŃia n2r = sn1 în
raport cu rotorul, iar în raport cu statorul maşinii are turaŃia
( ) ( )
n21 = n2 − n2 r = 1 − s n1 − sn1 = 1 − 2s n1 . (4.154)
Acest câmp magnetic induce în înfăşurările statorice curenŃi I21 cu frecvenŃa
f2s = (1-2s)f1 . (4.155)
CurenŃii I21 se închid prin contururile reŃelei de alimentare
şi formează în întrefierul maşinii un câmp magnetic învârtitor ce
apare fix în raport cu câmpul produs de curenŃii rotorici de
secvenŃa inversă. Momentul rezultant ce acŃionează asupra
maşinii va fi în acest caz egal cu suma algebrică a momentelor
corespunzătoare curenŃilor statorici şi rotorici de secvenŃă directă
şi inversa. Şi deoarece câmpul de secvenŃă inversă se roteşte în
sens invers sensului de rotire al rotorului, rezultă că frecventa f2s
va fi apropiată de frecvenŃa reŃelei de alimentare (pentru o
alunecare s normală vom avea f2s = 48…49Hz). Pe de altă parte,
Fig. 4.41 Fenomenul Gorges suprapunerea a două mărimi cu frecvenŃe de valori apropiate
conduce la „fenomenul de bătăi” însoŃit de variaŃia curenŃilor
statorici cu frecvenŃa scăzuta şi de zgomote specifice în maşină.
48
E s = 2 Ec
.
Coeficientul de scurtare rezultă din raportarea modulelor t.e.m. corespunzătoare celor două cazuri:
E' βπ yπ
ks = s = sin = sin 1 .
Es 2 2τ
(2.58)
RelaŃia din (2.58) este valabilă pentru coeficientul de scurtare când se ia în considerare numai
armonica fundamentală a câmpului magnetic (adică este ks1), în cazul armonicii superioare de ordinul υ a
câmpului magnetic avem
βπ yπ
k sυ = sin υ = sin υ 1
2 2τ . ( 2.58a)
În practică se constată că pentru un pas principal scurtat y1 ≈ 0,8τ (o scurtare cu circa 20%),
rezultă ks1=0,95,…,0,98 adică amplitudinea t.e.m. indusă
scade cu circa 5,..., 2%. Pe de altă parte, este posibil ca o
spiră (sau secŃie) să se execute, cu pasul principal lungit (y1 >
τ); în acest caz se lungesc capetele frontale ale spirei (secŃie)
(deci porŃiunile neactive ale spirei), adică creşte consumul
conductoarelor de cupru (aluminiu), dar coeficientul ks1
Fig. 2.49 SecŃiile cu pas lungit rămâne tot subunitar, pentru că fluxul rezultant, care străbate
suprafaŃa activă a spirei (secŃiei) scade aşa cum se vede din
figura 2.49a. Pentru cazul din figura 2.49b, fluxul magnetic ce străbate suprafaŃa activă a spirei este nul şi
deci ks1=0.
Şi totuşi câmpul magnetic în întrefierul unei maşini nu are o
variaŃie sinusoidală, adică în afară de armonica fundamentală există şi
unele armonice superioare a căror amplitudine poate fi destul de mare.
Aceste armonici superioare ale câmpului apar din mai multe motive
dintre care cele mai principale sunt:
a) – distribuŃia nesinusoidală a f.m.m. pe periferia interioară
(exterioară) a statorului/rotorului;
b) – existenŃa crestăturilor şi dinŃilor statorici / rotorici (figura
2.50);
c) – saturaŃia magnetică ce se produce pe anumite porŃiuni ale
circuitelor magnetice ale maşinii.
ExistenŃa armonicelor superioare ale câmpului şi deci inducerea Fig.2.50 Deformarea câmpului
datorită crestăturilor
unor t.e.m. de armonică superioară în înfăşurările maşinilor electrice
produce unele neajunsuri pentru eliminarea cărora se iau măsuri încă din faza de proiectare a maşinii
electrice. Una dintre aceste măsuri este folosirea pasului principal scurtat cu un anumit coeficient de
scurtare, care duce la o micşorare oarecare a amplitudinii armonicii fundamentale a t.e.m. induse,
dar poate duce şi la scădere pronunŃată a amplitudinilor armonicilor superioare ale t.e.m. induse.
C. Determinarea coeficientului de înclinare.
O altă măsură ce se ia pentru a micşora influenŃa armonicilor
superioare este aceea a înclinării crestăturilor în raport cu
generatoarea cilindrului drept statoric şi/sau rotoric.
În figura 2.51 este evidenŃiat pachetul de tole rotorice
(statorice) în care sunt executate crestături înclinate cu pasul de
înclinare bi (tz este pasul de crestătură sau pasul dentar).
La pasul de înclinare bi (de regulă ales astfel încât să anuleze
sau să micşoreze cât mai mult o anumită armonică superioară a t.e.m.
induse, de exemplu es) rezultă unghiul 2α1 în raport cu crestătura
neînclinată. Dacă inducŃia din întrefier variază armonic
(cosinusoidal, aşa cum se arată în partea inferioară a figurii 2.51),
Fig. 2.51 În legătură cu determinarea atunci t.e.m. indusă într-o latură a secŃiei, montată într-o crestătură
coeficientului de înclinare înclinată şi de lungime activă la , este
 49 48

Ei = vla Bδ mci inversă Ui şi homopolară Uh. RelaŃiile de legătură dintre componentele celor 3 sisteme trifazate de
, (2.60 a) tensiuni sunt:

( ) ( )
în care v este viteza periferică a crestături, iar Bδmci este valoarea medie a inducŃiei magnetice din
întrefier corespunzătoare crestăturii înclinate. Această inducŃie este Uh =
1
(U A + U B + U C ) ; U d = 1 U A + aU B + a 2 U C ; U i = 1 U A + a 2 U B + aU C
+α
3 3 3
1 1 sin α1 (4.146)
Bδ me = ∫ Bδ cos α dα = Bδ . în care a şi a2 sunt operatori de rotire (cu 120 grade)
2α1 −α1 α1 2π 2π 4π
(2.60b) j −j j
Din (2.60 a) şi (2.60 b) rezultă a=e ; a = a⋅a = e 3 = e 3 .
3 2
(4.147)
sinα 1 Sistemul de tensiuni de secvenŃă directă, care are pentru faza A ( de referinŃă) componenta Ud,
E i = vla Bδ , (2.60c) formează un sistem trifazat simetric de curenŃi, care produc un câmp magnetic învârtitor, ce se roteşte în
α1 raport cu statorul maşini cu turaŃia n1. Dacă rotorul maşinii se roteşte în acelaşi sens cu turaŃia n2 (n2<n1),
iar în lipsa înclinării avem atunci alunecarea rotorului faŃă de câmpul direct va fi
E = vla Bδ n1 − n2
. (2.60 d) sd = =s (4.148)
Efectul înclinării (care micşorează t.e.m. indusă) se poate lua în considerare prin coeficientul n1
(factorul) de înclinare şi ea este denumită de obicei alunecarea principală.
E sin α1 Sistemul de tensiuni de secvenŃă inversă, care are pentru faza A (de referinŃă) componenta Ui,
ki = i =
E α1 . (2.60e)
formează un sistem trifazat simetric de curenŃi ce produc un câmp magnetic învârtitor invers, care se
roteşte în raport cu statorul maşinii cu turaŃia –n1. Alunecarea rotorului faŃă de câmpul invers va fi deci :
Dacă se Ńine seama că pentru distanŃa τ luată pe periferia interioară (exterioară) a statorului − n1 − n2 n1 + n2 2n1 − (n1 − n2 )
(rotorului) corespund π radiani electrici, atunci pentru bi vom avea 2α1 radiani electrici, din care rezultă si = = = = 2−s (4.149)
bπ − n1 n1 n1
2α1 = i
τ , In figurile 4.39 a şi b sunt reprezentate schemele echivalente ale maşinii asincrone pentru cazul
dar pentru că τ =π D/2p=ztz/2p ( z este numărul de dinŃi statorici/ rotorici), atunci secvenŃei directe, respectiv ale celei inverse, evidenŃiindu-se cu această ocazie şi impedanŃele de secvenŃă
b πp directă Z d , şi de secvenŃă inversă Zi. Din schemele figurilor 4.39 a şi b rezultă ecuaŃiile de funcŃionare
α1 = i ⋅ ,
tz z ale maşinii:
respectiv
- pentru secvenŃa directă:
b π p
sin  i ⋅ ′
 tz z 
 U 1d = (R1 + jX σ 1 )I 1d + Z 0  I 1d + I 2 d  ;
ki = ,  
 bi π p 
 ⋅  R ′ ′ ′ ′
 tz z  (2.60) 0 =  2 + jX σ 2  I 2 d + Z 0  I 1d + I 2 d  ; (4.150)
în care coeficientul ki este prezentat în funcŃie de unii parametrii de proiectare ai maşinii.  s   
 
Pentru armonica superioară de ordinul υ avem:
' ′
 b πp Z 0 Z 2 sd R2
sin  υ i ⋅ U 1d = Z d I 1d ; Z d = Z 1 + = + jX σ' 2
'
 ; Z 2 sd
Z 0 + Z 2 sd
'
 tz z  s
kiυ =
 bi π p  - pentru secvenŃa inversa:
υ ⋅  ′
U 1i = (R1 + jX σ 1 )I 1i + Z 0  I 1i + I 2i  ;
 tz z  . (2.60a)  
Dacă bi este egal cu tz, atunci k i1 ≈ 1 , dar pentru armonicile  R ′
′ ′ ′
superioare kiν are valori destul de mici, adică pentru cazul dat, 0 =  2 + jX σ 2  I 2i + Z 0  I 1i + I 2i  ; (4.151)
amplitudinea armonicii fundamentale (de ordinul 1) a t.e.m. induse se 2−s   
reduce relativ puŃin la înclinarea crestăturilor, pe când amplitudinea  
armonicilor superioare a t.e.m. induse scade mult. Dar prin înclinarea ' ′
Z 0 Z 2 si R2
U 1i = Z i I 1i ; Z i = Z 1 + = + jX σ' 2
'
crestăturilor se măreşte lungimea spirei ceea ce duce la creşterea ; Z
−
2 si
Z 0 + Z 2 si
'
rezistenŃei sale ohmice şi a reactanŃei de dispersie. 2 s

D. Determinarea coeficientului de repartizare Din schemele echivalente prezentate în figurile 4.39 a şi b se pot determina impedanŃele. Dacă se
Fig. 2.52 În legătură cu determinarea Într-o altă ordine de idei, trebuie remarcat faptul că schemele cunosc tensiunile de secvenŃă directă şi inversă (se pot determina din relaŃiile (4.l4.6a)), atunci a treia
coeficientului de repartizare înfăşurărilor maşinilor se alcătuiesc astfel încât câmpul magnetic produs ecuaŃie din (4.150), respectiv (4.l51), permit determinarea curenŃilor ,I1d şi I1i, iar apoi din prima sau a
în înterfierul maşinii, să fie cât mai apropiat de o variaŃie armonică. În doua ecuaŃie a aceloraşi sisteme se vor putea determina curenŃii I2d’ respectiv I2i’.
 47 50

tensiune tiristorizate, tensiunea de alimentare diferă, de fapt, în mod substanŃial de cea sinusoidală şi această idee, înfăşurările maşinilor se formează din grupe de secŃii (bobine) definindu-se parametrul q ce
conŃine multe armonici superioare ale căror amplitudini au valori destul de mari. De aici importanŃa reprezintă numărul de crestături pe pol şi fază, iar dacă se ia în considerare o înfăşurare în dublu strat
deosebită pentru maşinile asincrone, a studiului comportării acestora la tensiuni de alimentare rezultă că este vorba de fapt de q secŃii pe pol şi fază, legate între ele în serie dar dispuse în q crestături
nesinusoidale şi de fapt problema conversiei energiei la tensiuni sinusoidale este un caz particular al vecine. T.e.m. indusă în aceste secŃii, distribuite pe q crestături, nu este egală cu suma aritmetică a t.e.m.,
conversiei energiei la tensiuni nesinusoidale. în fiecare secŃie (deşi secŃiile sunt legate în serie între ele), ci cu suma geometrică a t.e.m. respective
A. Metoda maşinii generalizate. Dacă se ia în considerare o maşină asincronă ideală atunci se poate considera că, în pentru că secŃiile sunt dispuse în crestături statorice/rotorice care sunt decalate spaŃial între ele (deci şi cu
cazul unei tensiuni nesinusoidale la bornele sale, în întrefierul său vor exista armonici superioare temporale (de timp) apariŃia cărora
este impusă de tensiunea nesinusoidală.
câmpul magnetic al armonicii fundamentale) cu unghiul la centru γ=π /mq, aşa cum apare şi în figura
Pe de altă parte, conform cu modelul maşinii 2.52. Dar în acest fel t.e.m. totală |Eq’| indusă în grupul de secŃii, format din q secŃii înseriate, dar
generalizate, se poate concepe că fiecare armonică a repartizate pe q perechi de crestătură, va fi mai mică decât t.e.m. |Eq| indusă în aceleaşi q secŃii dacă ele
câmpului din întrefierul maşinii este produsă de o toate ar fi montate într-o singură pereche de crestături.
pereche corespunzătoare de înfăşurări statorice şi o
pereche de înfăşurări rotorice, care se alimentează cu
Coeficientul de repartizare kr (repartizare a q secŃii pe q perechi de crestături) simulează acest
tensiuni de frecvenŃa respectivei armonici. Deci dacă, de efect al micşorării şi se defineşte prin raportul :
exemplu, se cunoaşte forma tensiunii de alimentare a ' '
unui motor asincron, aceasta poate fi descompusă într-o E E
− q − q
Fig. 4.38. – Modelul maşinii asincrone cu un rotor
serie Fourier din care se reŃin m armonici cu kγ = = ;
amplitudinile şi frecvenŃele lor, iar apoi se consideră E qE
şi mai multe statoare − sk
modelul de maşină generalizată cu m perechi de − q
înfăşurări corespunzătoare în stator şi rotor, atunci se va putea reconstitui forma nesinusoidală a câmpului magnetic din întrefierul
(2.61)
maşinii reale. el este subunitar şi Ńine seama de efectul repartizării secŃiilor pe mai multe perechi de crestături. Din
Astfel, pentru fiecare armonică se pot nota ecuaŃii de tip (4.136)…(4.141). Având în vedere ca curenŃii nesinusoidali figura 2.52 rezultă :
străbat aceleaşi înfăşurări ca şi curentul armonicii fundamentale, iar pentru curenŃii armonicilor superioare nu se ia în
E = 2 R sin(α / 2); E = 2 R sin(γ / 2)
'
considerare efectul refulării curentului, rezultă că rezistenŃele, inductivităŃile proprii şi mutuale pentru armonicile
−q − sk
superioare rămân cu aceeaşi valoare ca şi pentru armonica fundamentală, doar că reactanŃele inductive ωL, ωM, ωLσ vor
lua în considerare pulsaŃiile ω corespunzătoare armonicelor respective. iar conform cu (2.61) se obŃine pentru o înfăşurare m – fazată
 qγ 
In altă ordine de idei, într-o maşină nesaturata din punct de vedere magnetic, armonicile superioare nu se cuplează una cu
alta şi de aceea determinarea momentului cuplului electromagnetic se poate face după modelul din figura 4.l7. In cadrul acestui sin  
model însă componentele momentului cuplului electromagnetic se produc doar de produsele curenŃilor statorici şi rotorici  2  ; α = qγ .
corespunzători armonicelor de acelaşi ordin. kγ =
γ
( )
(i i − i siα i irβ )
s r
iβ iα . (4.145)
q sin
2 (2.62)
Aceasta nu este chiar corect având în vedere că în realitate maşina lucrează şi saturat, după cum apar "cuplaje" şi între Din (2.62) avem : pentru q=1, kr =1 pentru q>1, kr<1, cu precizarea că pentru q → ∞ rezultă
diverse armonici, iar aceasta conduce la un model "cu rotor comun" - figura 4.38. In acest caz componentele momentului cuplului
electromagnetic vor fi formate şi din produsele curenŃilor armonicelor de ordin diferit, de tipul α 
(i ).
sin  
s
i −i
r
(i +1)β iα
s
i r
(i +1)α iβ (4.146) kγ = 2 ,
Dar tipul acesta de produse conduc la momente pulsatorii de care trebuie să se Ńină seama mai ales în cazul proceselor α 
tranzitorii. In regimurile stabilizate aceste momente nu au influenŃe asupra momentului cuplului electromagnetic.
q sin  
B. Metoda componentelor simetrice. În cazul tensiunilor nesimetrice se poate utiliza metoda  2q  (2.63)
componentelor simetrice; în acest caz fiecare armonică (dacă există şi armonici superioare) va avea o adică în acest caz kr este dat de raportul dintre coarda A’B’ şi arcul de cerc AB. Pentru un α dat, kr∞ va fi
componenta directă şi. una inversă. Poate fi utilizată şi în acest caz metoda maşinii generalizate pentru că, deci cea mai mică valoare a lui kr. În practică, în mod obişnuit, se ia q=2,…,12 astfel încât kr este puŃin
în definitiv principial nu se modifică nimic faŃă de mai mic decât 1, adică amplitudinea armonicii fundamentale a t.e.m. va scădea puŃin, în schimb
cazul tensiunilor nesinusoidale, doar că în această amplitudinea armonicelor superioare a t.e.m. induse va scădea în mod pronunŃat. Expresia coeficientului
situaŃie, în întrefierul maşinii apare un număr dublu de repartizare pentru o armonică superioară de ordinul υ este
de armonici superioare. In mod obişnuit se iau în  qγ 
considerare 3-4 armonici superioare şi în acest caz sin  υ 
kγυ =  2 .
apar 13 sau 14 ecuaŃii pentru fiecare armonică;
 γ
rezolvarea acestor ecuaŃii se face de obicei prin q sin  υ 
mijloace automate de calcul.  2 (2.63a)
La utilizarea metodei componentelor
simetrice trebuie reŃinută ideea că tensiunile de E. T.e.m. indusă în înfăşurarea unei faze a maşinii şi armonicele sale superioare
secvenŃa homopolară nu pot influenŃa funcŃionarea Dacă t.e.m. indusă într-un conductor, conform cu (2.53) este
maşinilor asincrone cu conexiunea triunghi sau stea
fără nul pentru că oricum la aceste conexiuni nu vor Econd = 2 flaτ B1m
apare curenŃi de secvenŃă homopolară şi de aceea atunci t.e.m. indusă într-o spiră va fi
aceste componente de tensiuni se neglijează. Espiră = 2 2 fla B1m
Deci, dacă o maşina asincronă este (2.64)
alimentată cu un sistem trifazat nesimetric de dacă pasul principal al spirei este y1= τ.
Fig. 4.39. – Schemele echivalente ale maşinii asincrone Pentru o secŃie cu ws spire, t.e.m. indusă va fi
pentru componentele de secvenŃă directă şi inversă
tensiuni UA, UB, UC, acestea pot fi descompuse în
trei sisteme simetrice: de secvenŃă directă Ud, EsecŃie = 2 2 ws fla B1m
 51 46

dacă y1= τ. Pentru un grup de q secŃii, repartizate pe q crestături, t.e.m. indusă este: Desigur că la sistemul de ecuaŃii din (4.136) trebuie să se adauge şi ecuaŃia de mişcare de tipul celei din (2.127) în care
expresia momentului electromagnetic (Me) este în acest caz următoarea :
Eq = qEsecŃie kτ = 2 2qws kγ flaτ B1m . M e = M sr11α i1sα i1rβ − M sr11β i1sβ i1rα + M sr12α i1sα i2r β − M sr12 β i1sβ i2rα + L + M sr1nα i1sα inrβ −
Dacă crestăturile sunt înclinate, atunci trebuie luat în considerare coeficientul de înclinare ki , iar − M sr1nβ i1sβ inrα + M sr 21α i2sα i1rβ − M sr 21β i2s β i1rα + M sr 22α i2sα i2 β − M sr 22 β i2s β i2rα + L (4.141)
dacă pasul principal al secŃiilor nu este diametral, de exemplu y1< τ atunci se ia în evidenŃă şi coeficientul
de scurtare ks, adică L + M sr 2 nα i2sα inrβ − M sr 2 nβ i2s β inrα + L + M srmnα ims α inrβ − M srmnβ ims β inrα ,
Eq = 2 2qws k s ki kτ fla B1m . iar dacă inductivitatea mutuală după axele α şi β este egală pentru toate înfăşurările (cazul maşinilor simetrice), atunci relaŃia
anterioară devine
Produsul coeficienŃilor ks ki kr= kw se numeşte coeficientul (factorul) de înfăşurare, respectiv avem
[
Me = M (i1sα + i2sα + L + ims α )(i1rβ + i2r β + L + inrβ ) − (i1sβ + i2s β + L + ims β )(i1rα + i2rα + L + inrα ) . ]
Eq = 2 2qws k w flaτ B1m . (4.142)
Dar B1m= πBδm/2 şi atunci Sistemul de ecuaŃii menŃionat se rezolvă cu ajutorul sistemelor automate de calcul şi importanŃa acestuia este cu atât
mai mare cu cât o serie de acŃionări electrice, echipate cu motoare asincrone, funcŃionează aproape într-un continuu proces
Eq = 2 2qws kw flaτπ Bγ m / 2 = 2π qws k w flaτ Bγ m . tranzitoriu, iar în acest caz se pun probleme deosebite de optimizarea a acestor maşini (la proiectarea lor) în ceea ce priveşte unii
(2.65) parametri tehnico-economici ai acestora.
Însă l aτBδm = Φ m este fluxul magnetic ce înlănŃuie grupul de secŃii considerat şi deci Procesele tranzitorii la maşini asincrone cu mişcare de rotaŃie sunt condiŃionate de procesele electromagnetice (legate de
producerea câmpurilor corespunzătoare în maşină) şi de cele mecanice (condiŃionate de variaŃia vitezei unghiulare ale rotorului
Eq = 2π qws k w f φm . maşinii). Durata proceselor electromagnetice din maşină este caracterizată de constanŃa electromagnetică de timp T a maşinii, iar
durata proceselor electromecanice se caracterizează prin constanta electromecanică de timp Tm. În mod obişnuit mărimea lui T este
Dacă în înfăşurarea unei faze a maşinii electrice există n grupuri de q secŃii, atunci: cu un ordin mai mică decât aceea a lui Tm, de aceea într-o primă aproximaŃie procesele tranzitorii pot fi analizate prin neglijarea
proceselor electromagnetice (cazul proceselor tranzitorii lente). În acest din urmă caz (când se neglijează procesele
E f = nEq = 2π nqws k w f φ m . electromagnetice), procesul tranzitoriu se poate “descompune” în intervale de timp în care viteza unghiulară a maşinii poate fi
considerată constantă, atunci ecuaŃiile se pot transpune în formă operaŃională, se rezolvă ca ecuaŃii algebrice, iar apoi se determină
Dar nqws=w reprezintă numărul total de spire corespunzător înfăşurării unei faze a maşinii, imaginile mărimilor necunoscute ca funcŃii de timp şi parametri cunoscuŃi ai maşinii.
deci: Calculul se efectuează iterativ, la fiecare pas fiind cunoscute condiŃiile iniŃiale.
E f = 2π wk w f φ m = 4, 44 wkm f φ m ,
(2.66)
adică t.e.m. indusă în înfăşurarea unei faze este proporŃională cu numărul de spire al fazei ( wkw se 4.15. FUNCłIONAREA MAŞINII ASINCRONE ÎN REGIMURI NESIMETRICE SAU DEZECHILIBRATE
denumeşte numărul efectiv de spire), cu frecvenŃa câmpului magnetic şi cu fluxul câmpului magnetic.
În cadrul unor regimuri speciale de funcŃionare ale maşinii asincrone, care prezintă un interes
Uneori pentru determinarea t.e.m. indusă într-o înfăşurare a unei faze la o maşina m – fazată se
mai deosebit în practică, se disting două regimuri:
foloseşte diagrama fazorială a grupei de secŃii denumită steaua t.e.m. de crestătură.
─ funcŃionarea maşinii asincrone ca motor asincron alimentat de la o reŃea cu un sistem
În figura 2.53 este dat un exemplu pentru o astfel de diagramă fazorială cu următoarele date
nesimetric de tensiunii;
principale:
─ funcŃionarea maşinii asincrone cu un sistem de impedanŃe dezechilibrate: în stator şi/sau în
m=3; p=1; q=2.
rotor.
Pentru a trasa steaua t.e.m. de crestătură (de secŃie), aşa cum este arătat în figura 2.53 a, se
În ceea ce priveşte metoda componentelor simetrice, dacă se consideră o maşină asincronă
figurează o stea cu 2p.m.q1 (adică 2.3.2=12) raze egale (pentru că modulele t.e.m. induse sunt egale) cu
( )
un unghi între ele α = 2π / (m2 pq ) α = 300 . De altfel această diagramă permite determinarea
normală (impedanŃele de faze egale) căreia i se aplică un sistem de tensiuni de secvenŃă directă Ud,
inversă Ui şi homopolară Uh, atunci se pot nota relaŃiile:
coeficientului de repartizare kr pentru înfăşurările simetrice sau nesimetrice, bifazice sau m fazice. Ud=ZdId; Ui=ZiIi; Uh=ZhIh .
În diagrama din steaua t.e.m. de crestătură se stabilesc începuturile şi sfârşiturile de fază în funcŃie Sistemului de tensiuni de secvenŃă directă (dreapta sau dextrogir) îi va corespunde un câmp
de y1, decalajul între începuturile fazelor, iar în final se „construieşte geometric” (făcând mai întâi o magnetic învârtitor direct, iar sistemului de tensiuni de secvenŃă inversă (stânga sau levogir) îi va
mişcare de translaŃie pentru fazorii Es1 , Es2 astfel încât punctul de sfârşit al unui fazor să devină punctul corespunde un câmp magnetic învârtitor invers. Sistemului de tensiuni de secvenŃă homopolară îi va
de început al celuilalt fazor) fazorul t.e.m. rezultante induse în faza A. Fazorul E B va fi defazat (în mod corespunde (în cadrul înfăşurărilor maşinii) un sistem de curenŃi de secvenŃă homopolară. Aceşti curenŃi
sunt identici în toate fazele înfăşurărilor, dar pentru că acestea sunt decalate între ele în spaŃiu cu 120
evident) cu 2π/3 radiani în raport cu fazorul E A etc. grade electrice, armonica fundamentală a câmpului corespunzător este nulă şi rămân numai câmpurile
Pentru a stabili expresia t.e.m. corespunzătoare armonicii superioare de ordinul ν, se reia relaŃia alternative spaŃiale de ordinul trei şi multiplu de trei. Deci curenŃii de secvenŃă homopolară nu creează
generală a t.e.m. pentru armonica fundamentală (de câmpuri armonice de armonică fundamentală, care să producă cuplaje inductive cu înfăşurările rotorice,
ordinul1) din relaŃia (2.66) şi se Ńine seama de parametrii de aceea se poate considera că rezistenŃa homopolară a unei faze statorice Rh este egală cu rezistenŃa unei
modificabili respectivi, avem: faze statorice R1 (Rh = R1), iar reactanŃa homopolară Xh este egală cu Xσ1 sau mai convenabil scris avem
[2]
Eυ = 4, 44 fυ wk wγ φmυ . Z h ≈ R 1 + j ⋅1,5 ⋅ X σ1 . (4.144)
(2.67)
Aici avem
fυ = υ f1 4.15.1.FUNCłIONAREA MAŞINII ASINCRONE ÎN REGIM NESIMETRIC ŞI NESINUSOIDAL
, (2.68)
Fig. 2.53 În legătură cu steaua t.e.m. de crestătură în care f1=50Hz este frecvenŃa standard , respectiv In cadrul sistemelor electroenergetice, în general, există un sistem trifazat simetric de tensiuni, dar
în anumite zone ale sistemului electroenergetic unde sunt dispuse multe instalaŃii de redresare sau alte
k wυ = k sυ ⋅ kiυ ⋅ kτυ , receptoare cu sarcini neliniare, reŃelele de alimentare conŃin unele armonici superioare. Pe de altă parte, la
(2.69) alimentarea motoarelor asincrone de la convertizoarele statice de frecvenŃă sau de la variatoare de
 45 52

în care coeficienŃii de scurtare, înclinare şi repartizare pentru armonica de ordinul ν au fost precizaŃi în
 U α 
s  A s A sr 0 0   Iα 
s cele anterioare. Tot la fel avem:
α α
   ( )   φmυ = laτυ Bδ mυ , (2.70)
r rs r rr rs r
 Uα   Aα Aα Dβ B βα   Iα  în care
  :=  ⋅  ( 4.136 ) τ1
 r
Uβ   B αβ rs D α rr A β r A β rs   r
Iβ  τυ =
      υ (2.71)
 U β 
s
 0 0 Aβ
sr
Aβ
s
  Iβ 
s unde τ1=τ este pasul polar stabilit anterior, iar Bδmν este inducŃia din înterfierul maşinii corespunzătoare
    armonicii de ordinul ν al câmpului magnetic rezultant. Dacă se Ńine seama de cele anterioare, atunci se
poate nota:
τ
Eυ = 4,44 f1 wk wν l a Bδmυ (2.72)
Astfel, de exemplu, avem : υ
Deci în cazul general, într-o înfăşurare a unei faze se vor
induce t.e.m.: E1,E3,E5,... respectiv vom avea
 u s   s  R s +L s⋅ d ss d ss 
 i1α   1 1 M12 ⋅ . .. . M1n 
 1α


  s 
 dt dt  E = E12 + E32 + E52 + ...
s
 i2α   ss d d ss d  (2.73)
 u2α   21 dt ⋅
s
R2 + L2 ⋅
s
. .. . M2n ⋅
dt 
  M
  s . dt adică oricum E>E1, iar asta înseamnă:
s
U α :=  . 
I α :=   ( 4.137 )   (4.138)
 . 
s
Aα :=  . . . .  a) – pierderi suplimentare de natură
 . 
   .
  . . .. .  electrică şi magnetică în maşină;
 .     
 Fig. 2.54 În legătură cu armonicile superioare a b) – parametrii energetici (factor de
imα   . . . . 
s
 u s   t.e.m. şi tipul de conexiuni
 mα   ss d ss d s s d
 putere, randament, etc) mai scăzuŃi.
 Mn1 ⋅ Mn2 ⋅ . .. . Rn + Ln ⋅ 
ExistenŃa armonicelor superioare depinde şi de conexiunile
 dt dt dt 
înfăşurărilor.
În sisteme trifazate conexiunile cele mai utilizate sunt steaua şi triunghiul, iar în cazul sistemelor multifazice avem
multistea şi multiunghi. În sistemul trifazat însă o importantă mai deosebită o are armonica a 3-a şi multiplele ei impare , după cum
într-un sistem 5-fazat o importanŃă mai deosebită o are armonica a 5-a şi multiplele sale impare şi aşa mai departe.
iar A,B,D reprezintă submatricile corespunzătoare rezistenŃelor, inductivităŃilor proprii şi mutuale cu următoarea prezentare: Pe de altă parte, într-un sistem trifazat în fazele A, B, C armonicele fundamentale sunt defazate între ele cu 1200, iar t.e.m.
ale armonicelor multiple (impare) de 3 în aceleaşi faze A, B, C se găsesc în fază şi la conexiunea stea, la tensiunile de linie aceste
 − M rs Ω − M rs Ω . .. . − M 1m Ω r 
rs
armonici nu apar - figura 2.54. La conexiunea triunghi, t.e.m. ale armonicelor multiplu (impare) de trei se aduna şi formează un
 11 r 12 r
 rs rs rs  curent de circulaŃie (care circulă în înfăşurări). Aceste aspecte trebuie luate în considerare la proiectarea maşinilor, având în vedere
 − M Ω − M Ω . .. . − M 2m Ω r 
21 r 22 r că armonicele superioare înrăutăŃesc caracteristicile energetice ale maşinilor, ori armoniciile superioare nu se produc decât numai la
 
rs
:=  . . . .. . . maşini electrice ideale, în întrefierul cărora există un câmp magnetic învârtitor circular.
Bαβ  ( 4.139 )
 . . . .. . . 
 . . . .. . .

 M sr⋅ d M sr⋅ d .... M sr⋅ d    2.9. ForŃele magnetomotoare (f.m.m.) produse de înfăşurări
 11 1n dt  − M rs Ω − M rs Ω . .. . − M nm Ω r 
rs
 dt 12 dt   n1 r n2 r 
 sr d sr d sr d  A. Deducerea relaŃiilor principale pentru f.m.m.
 M21 ⋅ dt M22 ⋅ dt .... M2n ⋅ dt
  Câmpul magnetic dintr-o maşină electrică se produce cu ajutorul
sr
Aα := . . .... .  (4.138
)
 .
curentului electric, care circulă prin înfăşurările maşinii. Dacă se admite
. .... . 
  faptul că:
 . . .... . 
 sr d sr d 
a) – întrefierul maşinii δ este mic în raport cu diametrul rotorului şi
sr d
 Mm1⋅ Mm2⋅ .... Mmn⋅  cu pasul polar;
 dt dt dt rs
în care Bαβ se referă la cuplajele elementelor din rotor axa α şi stator β; Bβα
rs
= (−) Bαβ
rs
b) – miezul magnetic al maşinii este nesaturat,
(matricea fără semnele minus); atunci forma curbei de variaŃie a câmpului magnetic este dată de forma
curbei f.m.m. Dacă se consideră o secŃie cu ws spire, cu pasul diametral
 L rΩ M rrΩ . .. . M1n Ω r  (y1=τ), parcursă de curentul i = 2 I cos ω t (fig. 2.55), atunci f.m.m.
rr
 1 r 12 r
 −L rΩ −M rsΩ .... −M rrΩ   
 1 r 12 r 1n r  rr r rr
produsă de această secŃie este:
 rr rs rr 
 M21 Ω r L2 Ω r . .. . M2n Ω r 
 −M21 Ωr −M22 Ωr .... −M2n Ωr   

. . . .. . .

rr
Dβ :=  . . . .. . .
 ( 4.140) 2 F s = w si = 2 w s I cos ω t
rr
Dα :=    . . . .. . .  Fig. 2.55 – Explicativă la
respectiv
 . . . .. . .   . . . .. . .
 forma curbei f.m.m.
 . .. .
  
. . .
 M rrΩ M rrΩ . .. . Ln Ω r 
2 ws
I cos ω t = F sm cos ω t
 
Fs =
r
 −M rrΩ −M rrΩ .... −L rΩ   n1 r n2 r  (2.74)
 n1 r n2 r n r 
2
în care
2 w2
în care Dαrr se referă la cuplajele elementelor rotorice axa α, iar Dβrr = (−) Dαrr (matricea fără semnele minus) Fsm = I
2
 53 44

şi s-a Ńinut seama că bobina are 2 poli magnetici (un N şi un S), adică p=1. Curba f.m.m. apare sub forma rază mică O1, la un cerc cu rază mai mare O2. Diametrul cercului O2 se obŃine – conform cu (4.102) – prin împărŃirea lui U1 cu Xks în
unui dreptunghi (pentru un t dat !), adică sub forma unei unde dreptunghiulare cu amplitudinea iws\2. condiŃiile saturaŃiei magnetice (s=1), iar diametrul cercului O1 se obŃine prin împărŃirea lui U1 cu Xkus în condiŃiile lipsei saturaŃiei
magnetice (s=0).
Această variaŃie dreptunghiulară poate fi însă descompusă într-o serie Fourier şi reŃinută armonica Diagrame ale cercului cu cercul deformat în practică aproape că nu se utilizează, dar pe de altă parte trebuie reŃinut că
fundamentală a acesteia. diagrama cercului a fost construită conform cu ecuaŃiile din (4.19) – adică pentru o maşină cu câmp magnetic circular în întrefier şi
O formă de undă dreptunghiulară (precum cea din figura 2.55) poate fi definită, conform cu figura 2.55a, în cazul general având câte o singură înfăşurare în stator şi în rotor, respectiv pentru o maşină asincronă ideală.
astfel: La maşina reală, în întrefierul său există o infinitate de armonici ale câmpului magnetic, parametri săi nu rămân
+ A, pentru.0 < t < T 2; constanŃi odată cu modificarea alunecării (respectiv a sarcinii).
m(t ) =  Pentru a Ńine seama de cât mai multe elemente perturbatoare este necesar să ne adresăm la nişte ecuaŃii ale maşinii
− A, pentru − T 2 < t < 0. asincrone care să Ńină seama de toŃi aceşti factori, iar rezolvarea acestor ecuaŃii nu se pot realiza decât cu ajutorul sistemelor
automate de calcul. Deşi metoda schemelor echivalente şi a diagramelor circulare se utilizează încă destul de des, totuşi problemele
actuale ale conversiei energiei cu maşinile asincrone implică scrierea ecuaŃiilor de funcŃionare pentru cazurile complexe considerate,
şi m(t + T ) = m(t ) (în cazul dat T 2 = τ ). Conform cu definiŃia anterioară, respectiv implică utilizarea unor programe speciale pentru sisteme automate de calcul şi deci stăpânirea unor metode numerice şi
funcŃia m(t ) este simetrică în raport cu originea sistemului de axe (adică
limbaje de calcul corespunzătoare.

antisimetrică şi deci impară, respectiv seria sa Fourier nu va conŃine armonici pare şi

nici termeni în cosinus). Pentru coeficienŃii seriei Fourier se poate deci nota: 4.14. PROCESE TRANZITORII LA MAŞINA ASINCRONǍ
T T
+ +
 2π 
2 2 În general, la orice maşină electrică procesele tranzitorii pot apare în următoarele cazuri speciale:
,
∫ m (t )sin kω tdt ∫ m (t )sin 
2 2
Bk = = kt  dt ─ la modificarea sarcinii maşinii;
Fig. 2.55a – Forma dreptunghiulară
T
−
T T
−
T T  ─ la modificarea tensiunii sau frecvenŃei tensiunii de alimentare;
de undă
2 2 ─ la modificarea sensului de rotire (sau deplasare);
în care s-a avut în vedere că ωT = 2π şi deci ω = 2π T . Expresia ─ la modificarea parametrilor maşinii;
─ la conectarea şi deconectarea maşinii.
anterioară se mai poate prelucra succesiv astfel: Procesele tranzitorii se pot descrie cu ajutorul ecuaŃiilor (diferenŃiale) de funcŃionare ale maşinii, respectiv a ecuaŃiilor
0 +
T
 (4.5) şi (4.6) pentru maşina asincronă. Trebuie reŃinut însă că ele se referă la o maşină asincronă ideală bifazică (figura 4.10).
2  2π   2π   Dacă însă în cadrul proceselor tranzitorii trebuie luate în considerare şi alte efecte:
2
B K =  ∫ (− A) sin  kt dt + ∫ (+ A) sin  kt dt  = ─ efectele armonicelor superioare ale câmpului magnetic (vezi paragraful 4.10);
T T
−  T  0  T   ─ efectele curenŃilor turbionari (vezi paragraful 4.11);
 2  ─ efectele dependenŃelor neliniare ale unor parametri ai maşinii (vezi paragraful 4.12),
 0
T
 atunci se ajunge la “corectarea” sistemului de ecuaŃii la care ne-am referit anterior şi în principiu se ajunge la un model de maşină cu
2 A  T  2π    T  2π  2  m,n – înfăşurări – figura 4.37 – (care reprezintă modelul generalizat al unui convertor electromecanic). EcuaŃiile de funcŃionare în
=  cos kt   −  cos kt   =
T  2πk  T   − T  2πk  T  0  acest caz se scriu sub formă matricială complexă de tipul în care fiecare un element al matricii reprezintă de fapt o submatrice.
 2 
=
A
{[1 − cos(− kπ )] + [1 − cos(kπ )]} = (1 − cos kπ )
2A (2.75)
kπ kπ
Din (2.75) se vede că pentru k=2p (deci k par), avem B 2 p = 0 , iar pentru k = 2 p − 1 , (deci k impar) rezultă:
4A 4A ,
BK = = (2.76)
kπ (2 p − 1)π
respectiv pentru armonica fundamentală (adică k=1) avem:
4A
B1 = , (2.77)
π
aşa cum este evidenŃiat şi în figura 2.55b.
Deci, pentru o formă de undă dreptunghiulară a f.m.m. precum
cea din (2.74), rezultă că aceasta poate fi pusă sub forma unei serii
Fourier de forma:
Fs = ∑F
ν =1, 3 ,...
sm ν cos ω t cos να (2.78)

care cuprinde armonici impare variabile în timp (factorul cosωt) şi în

spaŃiu (factorul cosνα) şi unde:
Fig. 2.55b – Explicativă privind 4 2 4 2
raportul B1/A Fsm1 = wsI ,respectiv Fsmν = wsI , (2.79)
2π 2πν
Fig. 4.37. – Modelul generalizat al maşinii asincrone

expresii ce Ńin seama şi de relaŃia (2.76), respectiv (2.77). Un alt caz este acela al f.m.m. produsă de două
bobine (a căror grosimile laturilor de ducere şi de întoarcere, nu pot fi neglijabile) cu pas scurtat
y1 < τ ;aceasta poate fi prezentată sub forma unei unde trapezoidale aşa cum apare în figura 2.56.
Această formă de undă, descompusă într-o serie Fourier, conduce la amplitudini mai mici ale armonicelor
superioare, decât forma de undă dreptunghiulară.
 43 54

- AK - dreapta puterii mecanice; F.m.m. produsă de un

grup de secŃii distribuite pe q
- AT - dreapta puterii electromagnetice; crestături, conduce la o formă în
- A1 A2 - dreapta puterii absorbite. trepte a undei, aşa cum se arată în
figura 2.57. Descompunerea într-
Celelalte determinări se operează în continuare conform celor prezentate anterior.
o serie Fourier a acestei forme în
4.13.5. DIAGRAMA EXACTĂ A CERCULUI trepte, aduce o micşorare mai
pronunŃată decât a cazului
La maşini asincrone de puteri mai mici nu se mai poate merge pe ideea C = / C / , iar pentru construcŃia corectă a precedent a amplitudinilor
diagramei cercului în astfel de cazuri trebuie luată în considerare relaŃia din (4.54), respectiv relaŃia din (4.55) pentru γ, ceea ce Fig. 2.56 – Forma trapezoidală Fig. 2.57 – Forma in trepte armonicelor superioare.
de undă a f.m.m. a undei f.m.m.
înseamnă că diametrul AF al cercului – figura 4.35 – trebuie rotit în raport cu axa absciselor cu unghiul 2γ. În acest fel, din relaŃia Din această prezentare,
(4.55) se poate constata că atunci când se conectează la stator o reactanŃă exterioară mare (X1 devine mare) – de exemplu, la pornire se poate remarca că folosirea unor
cu ajutorul bobinelor de reactanŃă – rotirea cercului poate avea loc în sens invers.
ConstrucŃia diagramei cercului în acest caz decurge după următoarea metodologie:
înfăşurări cu pas scurtat şi distribuite pe mai multe crestături conduce la o micşorare substanŃială a
1) – se trasează punctele A şi K conform cu încercările în gol şi în scurtcircuit a motorului asincron; amplitudinilor armonicelor superioare ale câmpului.
2) – prin punctul A se duce o dreaptă paralelă cu axa absciselor (AH) care se roteşte cu unghiul 2γ astfel încât se obŃine Pe de altă parte, f.m.m. corespunzătoare unei înfăşurări a unei faze a maşinii va fi egală cu
segmentul (AF) pe care se va dispune centrul cercului; suma f.m.m. a grupelor de secŃii care fac parte din faza respectivă.
3) – se duce mediana segmentului
(AK) care se intersectează cu dreapta (AF) în
punctul O1 care reprezintă centrul cercului; B. Determinarea f.m.m. rezultante.
4) – cu centrul în O1 şi cu raza Dacă se consideră cazul unei înfăşurări m-fazate, formată din m înfăşurări identic aşezate pe o
O1A=O1K se trasează cercul diagramei; armătură statorică/rotorică, astfel încât axele lor să fie decalate în spaŃiu cu unghiul electric
5) – pe verticala (KB) se obŃine
punctul C, Ńinând seama de raportul 2π m ,respectiv un unghi geometric 2π m p şi parcurse de un sistem m-fazat de curenŃi:
KC/CB=R2/R1;
 2π   2π 
6) – unind punctele A şi C se i1 = 2 I sin ωt ;...i K = 2 I sin ωt − (k − 1) ;...im = 2 I sin ωt − (m − 1) ; (2.80)
obŃine o dreaptă care intersectează cercul în  m  m
punctul T corespunzător lui s = ± ∞ ; atunci f.m.m. produse de cele m înfăşurări vor fi:
7) – pentru o sarcină oarecare I1 ∞
1
(punctul V în diagrama cercului din figura F1 = F ∑ K w ν sin ω t cos ν p α
4.35) citirea puterilor şi pierderilor se va face ν =1 ν
pe dreapta Va coborâtă perpendicular pe ......................................................................................................................
diametrul AF, numai că în acest caz scara ∞
 2π   2π 
F = F ∑ Kwν sin ωt − (k − 1)  ⋅ cosν  pα − (k − 1) ;
tensiunilor va fi mu = 1/U1cos2γ. Puterile şi 1 (2.81)
Fig. 4.35. Diagrama exactă a cercului ν
K
pierderile se pot citi la aceeaşi scară ca la ν =1  m   m
diagrama simplificată numai că aceasta se va
face pe verticala Va′ (┴ pe AH), iar punctele a′, b′, c′, …. se obŃin prin proiectarea punctelor a, b, c, …. pe verticala menŃionată.
......................................................................................................................
∞
 2π   2π 
Fm = F ∑ Kwν sin ωt − (m − 1)  ⋅ cosν  pα − (m − 1) ;
ConstrucŃiile celelalte ale diagramei cercului se realizează ca la diagrama simplificată (cu diametrul nerotit). 1
ν =1 ν  m   m
în care, corespunzător cu (2.79) avem:
4.13.6. EXACTITATEA DIAGRAMEI CERCULUI
2 2w
F= I, (2.82)
π p
La construcŃia diagramei cercului s-au admis unele ipoteze simplificatoare, care conduc la o micşorare a exactităŃii
rezultatelor. Ipotezele simplificatoare cele mai principale se referă la:
─ “ trecerea” de la schema echivalentă T, la cea în Γ; iar kwν este coeficientul de înfăşurare corespunzător ν -armonicii.
─ faptul că parametri principali ai maşinii sunt consideraŃi constanŃi în condiŃiile unei variaŃii pe domeniu larg a
alunecării s. Dacă ne bazăm pe relaŃia trigonometrică:
─ rezistenŃele R1 şi R2 , care intervin în ecuaŃiile de funcŃionare ale maşinii asincrone nu rămân constante cu sarcina cel
puŃin din două motive: al încălzirii şi al efectului pelicular. sin x cos y =
1
[sin (x − y ) + sin (x + y )], (2.83)
─ rezistenŃa Rw nu rămâne constantă pentru că pierderile în fier nu rămân riguros constante cu pătratul t.e.m. E1. 2
─ reactanŃa Xµ variază cu sarcina prin intermediul lui E1 asupra căreia o puternică influenŃă o are saturaŃia maşinii. atunci f.m.m. de indice k poate fi notată sub forma :
─ reactanŃele X1 şi X2 depind, de asemenea,
1 ∞ 1  2π 
de saturaŃia maşinii-mai ales a dinŃilor. La curenŃi de FK = F ∑ kwγ {sin ωt − γpα + (γ − 1)(k − 1)  +
sarcină mari, datorită saturaŃiei coroanelor dinŃilor 2 γ =1 ν  m
(statorici, rotorici ) se produc fenomene echivalente cu
 2π  
deschidere mai mare a crestăturii respective ceea ce + sin ωt + γpα − (γ + 1)(k − 1)   . (2.84)
înseamnă de fapt o micşorare a reactanŃelor statorice şi  m 
rotorice, respectiv o micşorare a lui Xk. Conform cu
(4.102) asta duce la o creştere a diametrului Dk cercului Din (2.84) se poate observa imediat ca Fk este formată din 2 unde:
diagramei. Dar modificarea diametrului cercului implică
de fapt o deformare a cercului pe care se dispune vârful
- o undă directă (de dreapta), care se roteşte în “sensul dreapta” (ωt − γpα ) ;
fazorului curentului I1 – figura 4.36. - o undă inversă (de stânga), care se roteşte în “sensul stânga” (ωt + γpα ) .
Într-o primă aproximaŃie se poate considera că locul
geometric al vârfului curenŃilor de sarcină I1, în cazul F.m.m. rezultantă este:
considerării modificării parametrilor maşinii este “o
Fig 4.36. – Diagrama exactă a cercului linie de trecere” (punctată în figura 4.36) de la un cerc cu
 55 42

1 m ∞ 1  2π  scurtcircuitate şi a unui curent statoric I1 ce nu depăşeşte 1,2xI1n (în acest fel, dacă se lucrează repede,
F ∑ ∑ kwγ {sin ωt − γpα + (γ − 1)(k − 1)  +
m
Fr = ∑ FK = temperatura maşinii nu va depăşi pe cea maxim admisibilă, nefiind ventilată). În timpul acestei probe se
k =1 2 k =1 γ =1 γ  m colectează datele pentru trasarea caracteristicilor: Ik, Pk, cosφk = f(Uk) pentru f1 = const.
 2π   Alura acestor caracteristici este dată în figura 4.33.
+ sin ωt + γpα − (γ + 1)(k − 1)   , (2.85) RezistenŃa de scurtcircuit Rk se poate deduce imediat
 m  Pk
Rk = . (4.132)
care prin inversarea semnelor de sumare duce la expresia: mI k2
Având în vedere că tensiunile la proba în scurtcircuit sunt scăzute, atunci pierderile în fier pot fi neglijate
1 ∞ kwγ m
  2π 
Fr = F∑ ∑ sin ωt − γpα + (γ − 1)(k − 1)  + (PFe≈0), respectiv se poate nota
2 γ =1 γ K =1   m Pk
cos ϕ k = . (4.133)
 2π  
+ sin ωt + γpα − (γ + 1)(k − 1)  .
mU k I k
(2.86)
 m  De asemenea, se poate nota în continuare
Pentru γ=1, se obŃine armonica fundamentală a f.m.m. rezultante: Uk
Zk = ; X k = Z k2 − Rk2 . (4.134)
 m
 2π  
Fr1 = Fkw1∑ sin (ωt − pα ) + sin ωt + pα − 2(k − 1)   .
1 Ik
(2.87)
2 k =1   m  Însă ceea ce ne va interesa în continuare este curentul Ikn – adică curentul de scurtcircuit al maşinii
când tensiunea de alimentare a acesteia este U1 = U1n. Curentul Ikn este foarte mare şi el în mod obişnuit
Primul termen al expresiei din (2.87) nu depinde de m, adică undele directe (cu rotire “sensul
( )
nu se măsoară direct (efectul termic din maşină ar fi exagerat de mare !), dar se admite că caracteristica de
dreapta”) sunt în fază şi suma lor este m sin ωt − pα . Undele inverse sunt defazate între ele cu magnetizare a fierului maşinii este liniară şi X1, X2 sunt constante şi atunci se poate nota
unghiul electric 2.2π m şi suma lor este evident nulă. Deci expresia precedentă se poate nota sub U 1n
forma:
I kn = I k , (4.135)
U 1k
I 2 sin (ωt − pα ) ,
m 2 wkw în care Ik şi U1k reprezintă curentul şi
Fr 1 = (2.88)
2π p tensiunea citite în timpul probei de
din care rezultă că unda f.m.m. rezultantă de armonică fundamentală, este o undă învârtitoare scurtcircuit. La seriile obişnuite de maşini
asincrone Ikn =(5…7) x I1n.
circulară directă. Expresia din (2.88) se poate particulariza pentru m=3.
C. – ConstrucŃia diagramei
I 2 sin (ωt − pα )
3 2 wKw
Fr 1 = (2.89) cercului. Pentru construcŃia diagramei
2π p cercului se aleg scările convenabile pentru
curent (m I ) şi tensiune (mU ) . Apoi, într-
C. Armonicele superioare ale f.m.m. un sistem de coordonate (- j, U1) se trasează
Fig 4.34. – Construirea diagramei cercului
Dacă se revine la cazul general m-fazat şi se iau în considerare armonicele multiple de m: γ=mM, cu M=1,2,..., atunci mai întâi fazorul I0’ odată ce se cunoaşte
conform cu (2.86) avem: modulul său şi unghiul φ0 (prin cos φ0) în raport cu U1. Vârful fazorului I0’ reprezintă de fapt punctul A’ –
m
  2π 
∑ sin ωt − mMpα + (mM − 1)(k − 1) m  + figura 4.34 (vezi şi figura 4.30) – în care s≠0. Pentru a găsi punctul A în care s=0, se face construcŃia (cu
1 kwmM
FmM = F
scările alese) din figura 4.28b în care A' E ' / E ' E = Pmec / PFe şi în condiŃiile în care, de data aceasta,
2 mM K =1

 2π  
+ sin ωt + mMpα − (mM + 1)(k − 1)   , (2.90) Pmec şi PFe sunt cunoscute. Prin punctul E’ se duce o dreaptă paralelă cu axa absciselor (care în cazul fig.
 m 
care poate fi notată sub forma:
4.34 este de fapt dreapta AF ) pe care se va găsi dispus punctul A. O oarecare imprecizie în
determinarea punctului A nu conduce la erori importante.
m
  2π 
∑ sin(ωt − mMpα ) + sin(ωt + mMpα ) + sin ωt − ωMpα + (mM − 1) m 
1 k wmM
FmM = F Pentru a determina punctul K (corespunzător s=1) se duce din punctul O curentul Ikn (calculat
2 mM k =1
eventual cu relaŃia (4.135)) sub unghiul φk rezultat din (4.133). Punctul K trebuie să se găsească pe cercul
căutat, ca de altfel şi punctul A (corespunzător s=0). Deci dacă se unesc punctele A şi K şi se duce
 2π   2π  
+ sin ωt + mMpα − (mM + 1)  + sin ωt − mMpα + 2(mM − 1)  + ⋅ ⋅ ⋅ mediana segmentului AK , aceasta va intersecta dreapta AF în punctul O1, care reprezintă centrul
 m  m  cercului căutat. Acum deci se poate trasa cercul cu raza O1 K = O1 A .
din care se deduce că rezultanta armonicilor multiple de m este nulă, având în vedere că undele directe şi inverse formează sisteme
Pentru a găsi pe cercul obŃinut punctul T (corespunzător s = ± ∞) este necesar să se coboare din
defazate între ele cu unghiul electric (mM − 1) 2π m , respectiv (mM + 1) 2π m a căror sumă este nulă.
punctul K o perpendiculară pe AF . ÎmpărŃind apoi segmentul KB în raportul KC / CB = R2 / R1
Similar pentru armonicile impare de ordinul γ = 2mM + 1 (în cazul trifazat cu m=3, avem γ=7, 13, 19, ...), din
(R2=Rk – R1, în care Rk se calculează cu (4.132), iar R1 se măsoară cu o punte sau se extrage din catalogul
relaŃia (2.86) rezultă:
motorului), se determină punctul C. Unind apoi A cu C, prelungirea acestuia intersectează cercul în
m
2π 
kw, 2 mM + 1∑ {sin [(ωt − 2mM + 1) pα + 2mM (k − 1)  +
1 F
F 2 mM + 1 = punctul T căutat.
2 2mM + 1 K =1 m În acest fel se determină de fapt dreptele principale din diagrama cercului:
 41
4.13.4. CONSTRUCłIA DIAGRAMEI CERCULUI DUPĂ DATELE EXPERIMENTALE
Dacă se cunosc toŃi parametri din schema echivalentă atunci caracteristicile de exploatare ca şi alte
elemente legate de exploatarea maşinii asincrone se pot
determina prin calcul şi nu se recurge la construcŃia
diagramei cercului. În cazul în care nu sunt cunoscuŃi
parametri principali ai maşinii, atunci se recurge la
construcŃia diagramei cercului, care se realizează plecând
de la considerentele schemei echivalente „în Г ”.
Probele experimentale ce se efectuează pentru
construirea diagramei cercului sunt două: proba în gol şi
în scurtcircuit a maşinii asincrone.
Aşa cum s-a menŃionat deja : trasarea
caracteristicilor de exploatare se poate face direct
experimental, dar în acest caz se cere aparatură destul de
Fig. 4.31 Unele caracteristici ale
maşinii asincrone la mers în gol
complexă şi timp. În plus, în astfel de situaŃii, se pune
problema unui agregat de sarcină (care să creeze sarcina
pentru maşina asincronă), ce trebuie etalonat pentru
anumite valori de sarcină, ceea ce este dificil de realizat
mai ales în cazul maşinilor asincrone mari.
Cele două probe, menŃionate anterior, se pot realiza
însă mult mai uşor chiar în cazul maşinilor asincrone mari.
A. Proba în gol. La proba de mers în gol maşina
asincronă lucrează în regim de motor; la U1 = Un şi f1 =fn,
Fig. 4.32. Separarea pierderilor PFe, Pmec se măsoară curentul de mers în gol I0 şi pierderile P0 din
la maşina asincronă care rezultă
P0
cos ϕ = . Unul dintre subiectele importante este cel legat de obŃinerea f.m.m. rezultante pentru o înfăşurare
mU 1 I 0
La motoare asincrone din seriile normale I0 =(0,25…0,5)x I1n şi cosφ0=0,1…0,2. Pentru o apreciere mai
exactă a valorilor lui I0 şi P0 se trasează curbele I0, P0, cos φ0 =f(U1) a căror alură este dată în figura
4.31.La funcŃionarea în gol pierderile P0 au trei componente :
P0 = PFe + Pmec + Pjo , (4.129)
în care Pjo sunt pierderile prin efect Joule (în cupru) la mers în gol; Pmec sunt pierderile mecanice, iar PFe
sunt pierderile în fier.
Pentru a separa pierderile mecanice de cele din fier, din relaŃia P0=f(U1) prin scăderea pierderilor
Pjo=mR1I02 se obŃine conform cu (4.129) relaŃia
(Pmec + PFe) = f(U1), (4.130)
din care apoi se deduce şi se trasează grafic (figura 4.32) relaŃia
(Pmec + PFe) = f(U12),
(4.131)
în condiŃiile în care f1 = const. łinând seama că PFe ~
U12, iar Pmec = const. (cu variaŃia tensiunii în jurul lui U1n,
turaŃia maşinii nu se modifică decât foarte puŃin şi deci se
poate considera că Pmec = const.) şi că pentru U1 = 0,
avem B =0. respectiv PFe = 0, adică la prelungirea curbei
până la intersecŃia cu axa ordonatelor se obŃine Pmec =
const. Apoi pentru U1 = U1n (sau o altă tensiune de
alimentare) se determină PFe conform cu construcŃia
grafică din figura 4.32.
Fig. 4.33. – Unele caracteristici ale maşinii asincrone
B. Proba în scurtcircuit. Proba în scurtcircuit a
la proba în scurtcircuit
maşinii asincrone se realizează cu o tensiune scăzută, în
condiŃiile unui rotor calat, a înfăşurării rotorice
56
 2π  
+ sin ωt + (2mM + 1) pα − (2mM + 2 )(k − 1)  
 m 
din care se poate observa că undele inverse, formând un sistem simetric, suma lor este nulă, iar undele directe sunt în fază şi deci se
obŃine rezultanta:
kw, 2 mM + 1 sin [ωt − (2mM + 1) pα ] .
m F
F 2 mM + 1 = (2.91)
2 2mM + 1
De asemenea, pentru armonicele impare de ordinul γ = 2mM -1 (pentru cazul trifazat cu m=3, avem
γ = 5,11,17,... ), din
m
1 F
F2mM-1 = k w ,2mM-1 ‡”{sin[ωt - (2mM- 1)pα + (2mM - 2)(k - 1)2π / m ]+
2 2mM - 1 k=1
 2π  
+ sin ωt + (2mM − 1) pα − 2mM (k − 1)   , (2.92)
 m 
din care rezultă că în acest caz undele directe formează un sistem simetric a căror sursă este nulă, iar undele inverse sunt în fază şi
deci avem:
k w, 2 mM −1 * sin [ωt + (2mM − 1) pα ] .
2 F
F2 mM −1 = (2.93)
m 2mM − 1
Pe baza acestor concluzii, în figura 2.58 sunt prevăzute graficele f.m.m. pentru armonica fundamentală, de ordinul 5 şi 7
pentru mai multe momente succesive:cu IA=Imax, IB=Imax, IC=Imax; înfăşurarea este trifazată cu q=1 crestătură/pol şi fază.
Din figura 2.58 se observă că armonica fundamentală (care are o amplitudine mult mai mare decât armonicile superioare) se
deplasează în sensul succesiunii fazelor pe periferia armăturii statorice, rotorice şi într-o perioadă a curentului parcurge numai 1/p
dintr-o rotaŃie.
Armonica de ordinul 3 fiind o undă inversă se deplasează în sens invers în raport cu armonica fundamentală, iar
armonica de ordinul 7 este o undă directă şi se deplasează în acelaşi sens cu armonica fundamentală.
D. Graficul f.m.m. rezultante.
dată. În figura 2.59 sunt prezentate elementele legate de obŃinerea f.m.m. rezultante pentru momentul
când în faza A curentul are valoarea maximă IA=Im, iar în
celelalte două faze avem IB = IC = 1 Im . Înfăşurarea considerată
2
are următorii parametrii: m=3; 2p=4; q=2; z=24; y1=5; τ=6 (deci
y1< τ).
Se poate proceda după următoarea metodologie:
- se determină toŃi parametrii necesari pentru a trasa
steaua t.e.m. de crestătură;
- se trasează steaua t.e.m. de crestătură;
- se execută schema desfăşurată a înfăşurărilor, Ńinând seama de
steaua t.e.m. de crestătură şi ceilalŃi parametrii ai înfăşurării;
- în acest fel în toate cele 24 de crestături ale înfăşurării, se
cunosc acum laturile din cele două straturi cărei faze aparŃin şi ce
fel de laturi sunt: de ducere sau de întoarcere; pentru a evidenŃia
aceste aspecte se stabilesc nişte simboluri distincte pentru cele
trei faze, aşa cum se face în figura 2.59, şi nişte simboluri
distincte ( ⋅,× ) pentru laturile de ducere şi de întoarcere;
- se admite că la momentul considerat avem, de exemplu, IA=Im,
Fig. 2.58 Graficele armonicelor 1,5,7
pentru mai multe momente iar IB=IC=Im/2;
- conform cu cele anterioare se trasează graficul
curenŃilor din crestătură, respectiv al f.m.m. rezultante aşa cum este prezentat în figura 2.59;
- se ia în considerare o altă stare a curenŃilor din cele trei faze ale maşinii şi se reiau eventual
graficele curenŃilor şi f.m.m. etc.
 57 40

Se poate constata că Lp Ba Lp ea
forma graficului f.m.m. a) = ; b) = .
depinde de parametrii np La mp La
înfăşurării, dar ea se apropie Dacă se Ńine seama de produsul mezilor şi al extremelor la a) şi b), atunci rezultă :
de o formă sinusoidală când
q creşte, iar scurtarea pasului
mp ⋅ ea = np ⋅ Ba ,
principal este y1 ≈ 0,8τ . Însă, respectiv
mn Be P2
o formă strict sinusoidală a = = =η . (4.124)
graficului f.m.m. se poate mp Ba P1
obŃine numai în cazul unei
distribuŃii sinusoidale a Deci segmentul mn reprezintă randamentul maşinii, la scara la care segmentul mp reprezintă unitatea.
înfăşurării pe periferia Aceeaşi construcŃie se repetă pentru regimul de generator (în linie punctată).
armăturii magnetice, ceea ce
se poate realiza numai la Punctul p( p’) se alege astfel încât segmentul mp să se poată împărŃi uşor în 100 de părŃi pentru a
unele maşinii electrice avea o precizie destul de bună la determinarea randamentului.
speciale. 3) Alunecarea s. Determinarea alunecării s se poate face prin mai multe variante de construcŃii
Fig. 2.59 – Explicativă privind obŃinerea În cazul grafice. În continuare se prezintă una dintre ele.
f.m.m. rezultante înfăşurărilor cu o fracŃionare Se duce o verticală prin punctul A. Printr-un punct R, ales arbitrar pe această verticală, se duce o
a lui q, se obŃine o curbă
nesimetrică pentru f.m.m. şi aceasta poate fi diferită chiar pentru diversele perechi de poli ale maşinii.
paralelă la dreapta puterii electromagnetice (P=0) şi care taie dreapta puterii mecanice AK în punctul ( )
'
T’. Dreapta Ab (fazorul - I’2) intersectează în punctul S dreapta AT . Din această construcŃie rezultă
următoarele triunghiuri asemenea
2.10. CUPLUL ELECTROMAGNETIC AL MAŞINILOR ELECTRICE a) ∆ ARS ~ ∆ AcB; b) ∆ ART’ ~ ∆ Adc
din care se pot stabili relaŃiile
A. Valoarea instantanee a cuplului electromagnetic RS Ac RT ' Ac
Se admite o maşină electrică formată din două armături feromagnetice considerând şi anumite a) = ; b) = ,
ipoteze simplificatoare: AR Bc AR cd
- armăturile sunt netede; la care, de asemenea, dacă se Ńine seama de produsul mezilor şi al extremelor, se obŃine în final :
- întrefierul este constant; RS cd Pj 2
- caracteristica magnetică a armăturilor este liniară, iar permeabilitatea magnetică poate fi = = =s. (4.125)
considerată infinită. RT cB P
Fiecare armătură este dotată cu curenŃi polifazaŃi cu pulsaŃia ω1, respectiv ω2 (indicele 1 se referă '
Deci segmentul RS reprezintă alunecarea s a maşinii în condiŃiile în care RT reprezintă unitatea.
la stator, iar indicele 2 la rotor); numărul perechilor de poli sunt p1,
4) Capacitatea de supraîncărcare kM. Capacitatea de supraîncărcare la maşina asincronă se
respectiv p2. Armăturile sunt mobile, iar viteza unghiulară relativă
defineşte prin raportul dintre momentul maxim al cuplului electromagnetic (sau momentul critic Mc) şi
dintre ele este Ω şi fiecare armătură produce un câmp magnetic
momentul nominal
învârtitor cu inducŃiile:
b1 = B1m sin(ω1t − p1α1 − ϕ1 ) Mc
kM = . (4.126)
(2.95) Mn
b2 = B2 m sin(ω 2 t − p 2α 2 − ϕ 2 )
Pentru a determina momentul maxim Mc se duce din centrul cercului O1 o perpendiculară pe dreapta
Unghiurile α1 şi α2 sunt coordonatele unghiulare ale unui punct M din
întrefier – figura 2.60 – în raport cu axele de referinŃă OA1 şi OA2 Fig.2.60
puterii electromagnetice AT . Această perpendiculară va intersecta cercul în punctul F’. Momentul
solidare cu statorul, respectiv rotorul maşinii şi ele îndeplinesc relaŃia maxim este dat de segmentul F ' L' şi dacă punctul nominal de funcŃionare este B M , atunci
α1 = α 2 + Ω t (2.96)
M c F ' L'
sensurile lor pozitive fiind indicate în figură. kM = = . (4.127)
Defazajele φ1, φ2 Ńin seama de valoarea inducŃiilor la t=0 şi α 1, 2 = 0. Mn Bc
Sistemul magnetic fiind considerat liniar, în acest caz se poate aplica principiul superpoziŃiei, În final se mai poate menŃiona că în regimul de scurtcircuit al maşinii, puterea cedată este nulă, iar
astfel încât câmpul magnetic rezultant este : puterea absorbită acoperă pierderile în înfăşurări (în cupru) şi în fier. Deci, punctul de intersecŃie c1 al
b = b1 +b2 (2.97) dreptei AT cu verticala dusă prin K împarte segmentul Ka1 în raportul pierderilor
Expresia cuplului electromagnetic instantaneu se obŃine prin aplicarea teoremei forŃelor Pj 2
Kc1
generalizate (vezi capitolul 1) în condiŃiile fluxului magnetic constant, variabila fiind unghiul de defazaj = . (4.128)
dintre cele două câmpuri Ka1 Pj1 + Pj 2
φ=φ1 –φ2 (2.98) Operând cu diagrama cercului se pot trasa unele caracteristici importante pentru exploatarea
respectiv maşinii asincrone cum sunt:s, Ω2, P, M, I1, η, cosφ1 = f(P2), în condiŃiile în care U1, f1=const.
 39 58

numai că aceste pierderi includ şi pierderile în cuprul statoric corespunzător curentului de mers în gol  ∂W 
ideal. Acestea din urmă au valoarea mică având în vedere că curentul I0<<I1n. Dacă însă se cunoaşte R1 me =  m  (2.99)
(se poate măsura cu o punte obişnuită sau se extrage din cartea tehnică a maşinii) atunci:  ∂ϕ  B1m , Bm 2 =const .
PFe = PFe' − mR1 I 02 = ab × (scara puterii) - mR1 I 02 (4.118) Deoarece permeabilitatea magnetică a armăturilor maşinii este considerată infinită, energia
magnetică se localizează numai în întrefierul maşinii de mărimea δ şi atunci conform cu (1.40) avem:
respectiv PFe = ab × (scara puterii).
'

7) Pierderile în cuprul statoric şi rotoric Pj1, Pj2.Conform cu schema echivalentă din figura 4.26
Wm = ∫ w dV ,
m
(V )
rezultă că puterea activă absorbită din reŃeaua de alimentare este
în care:
R2' '2
P1 = PFe + mR I + m I 2 '2
1 2 , (4.119) wm =
1
b 2 ; dWm = wm dV =
1
b 2 dV ,
s 2µ0 2µ0
iar din diagrama cercului rezultă că puterea absorbită este
iar volumul elementar în acest caz este dV = lδ Rdα , respectiv
P1 = Ba × (scara puterii). 1
2π
Rlδ
2π

Deci Wm = ∫ b lδ Rdα = 2
∫ b dα .
2
(2.100)
2µ0 0 2µ0
 R '2 
( )
' 0
m R1 I 12 + 2
I 2  = P1 − PFe = Ba − ab = Bb × (scara puterii). (4.120) În (2.100) l este lungimea axială a armăturilor, iar R este raza medie a întrefierului.
 s  Conform cu (2.97), (2.95), relaŃia (2.100) devine
2π 2π 2π
Dar Rlδ  2 
'
R ' 2 Pj 2 Wm = b d α
∫ 1 1 ∫ 2 2
+ b 2
d α + 2 ∫ b1b2 dα 1 . (2.101)
m 2
I2 = = Pelmag = Bc × ( scara puterii), (4.121) 2µ 0  0 0 0 
s s Expresiile lui b1 şi b2 din (2.95) nu depind de φ şi deci derivatele în raport cu φ ale primelor două
deci
( )
integrale din (2.101) sunt nule. Astfel, de exemplu, avem
mR1 I 12 = Pj1 = Bb − Bc = bc × ( scara puterii) (4.122) Rlδ
2π

şi respectiv Wm1 = ∫B
2
sin 2 (ω1t − p1α1 − ϕ1 ) dα1 =
2 µ0
1m

( )
Pj 2 = Pelmag − PM = Bc − Bd = cd × (scara puterii). (4.123)
Rlδ 1
2π
0

Rlδ
4.13.3 DETERMINAREA FACTORULUI DE PUTERE, RANDAMENTULUI,
=
2 µ0 2 ∫ [1 − cos 2(ω t − p α
0
1 1 1 − ϕ1 ) ] dα1 =
2µ0
π B12m ,
ALUNECĂRII ŞI A CAPACITĂłII DE SUPRAÎNCĂRCARE
în care s-a Ńinut seama de relaŃia trigonometrică
1 − cos 2 z
1) Factorul putere cosφ1. Se ia un cerc cu diametrul OF1 pe axa ordonatelor. Punctul de sin 2 z = .
2
intersecŃie H dintre acest cerc şi dreapta OB (de fapt fazorul I1 ) se rabate în punctul F2 (dispus pe
[
Dar ∂Wm1 / ∂ϕ ]B1 m = const .
= 0 şi un rezultat similar se obŃine pentru a doua integrală din (2.101).
diametrul OF1 al cercului trasat). Factorul de putere cos φ1 este reprezentat de mărimea segmentului
Pe de altă parte se poate nota :
2π 2π
OF2 la scara la care segmentul OF1 reprezintă unitatea. Rlδ Rlδ
2) Randamentul η. Pentru determinarea randamentului este necesar să se facă distincŃie între Wm12 = ∫ b1b2 dα1 = B1m B2 m ∫ sin (ω1t − p1α1 − ϕ1 ) sin(ω 2t − p2α1 + p2 Ωt − ϕ 2 ) dα1 ,
regimul de motor şi cel de generator al maşinii asincrone; în cadrul regimului de frână noŃiunea de µ0 0
µ0 0
randament nu are sens. respectiv
Se consideră pentru regimul de motor, ca şi în cazurile precedente, punctul BM ca punct de 2π
Rlδ
funcŃionare. Pentru determinarea randamentului η se face următoarea construcŃie grafică: se prelungeşte Wm12 = B1m B2 m { ∫ cos (ω1 − ω 2 − p2 Ω ) t − ( p2 − p1 ) α1 − ϕ  dα1 −
' 2µ0
dreapta puterii date (utile) de maşina A K până întâlneşte dreapta puterii absorbite A1 A2 în punctul L 0
(2.102)
2π
− ∫ cos (ω1 + ω 2 + p2 Ω ) t − ( p2 + p1 ) α1 − (ϕ1 + ϕ 2 )  dα1},
(care este comun ambelor regimuri ale maşinii). Prin acest punct se duce o paralelă cu axa ordonatelor.
Printr-un punct p, ales arbitrar pe verticala dusă prin L, se duce o paralelă la axa absciselor şi care
' 0
intersectează axa puterii date A K (prelungirea sa) în punctul m. Dreapta, care uneşte punctul L cu B, în care s-a Ńinut seama de relaŃia trigonometrică
intersectează segmentul mp în punctul n. 1
sin x cos y =  cos ( x − y ) − cos ( x + y ) 
În acest fel se formează următoarele triunghiuri asemenea 2
a) ∆ LBa ~ ∆ Lnp; b) ∆ Lea ~ ∆ Lmp Prima integrală din dreapta expresiei (2.102) poate fi diferită de zero numai dacă
şi deci se pot nota rapoartele : p1 – p2 = 0, respectiv p1 = p2 = p (2.103)
 59 38

pentru că numai în acest fel argumentul funcŃiei trigonometrice de sub integrală nu mai depinde de
parametrul α1. Dar pentru că p1, p2 sunt numere naturale, rezultă că cea de a doua integrală din (2.102)
este mereu nulă.
Din cele anterioare se desprinde prima concluzie: maşinile electrice rotative cu câmp magnetic
învârtitor pot produce un cuplu electromagnetic instantaneu numai în cazul în care armătura statorică
cât şi cea rotorică posedă acelaşi număr de perechi de poli (p1 = p2 = p).
Cu această concluzie (2.102) devine :
Rlδ
Wm12 = B1m B2 m 2π cos (ω1 − ω 2 − pΩ ) t − ϕ 
2µ0
şi conform cu (2.99) rezultă
 ∂W  Rlδ
me =  m12  = Bm1 , Bm 2 2π sin (ω1 − ω 2 − pΩ ) t − ϕ  . (2.104)
 ∂ϕ  Bm1 , Bm 2 = const . 2 µ 0

B. Valoarea medie a cuplului electromagnetic.

Valoarea medie a cuplului electromagnetic pe o perioadă
2π
T=
ω1 − ω 2 − pΩ
este
Fig. 4.30. Diagrama cercului pentru maşina asincronă
Rlδ 2π
T T
1
∫ sin (ω1 − ω 2 − pΩ ) t − ϕ dt.
T ∫0
Me = me dt = B1m B2 m (2.105)
T 0 2µ0 3) Puterea mecanică PM. Puterea mecanică PM (care înglobează puterea utilă la arborele motorului
P2 şi pierderile mecanice Pmec) se exprimă prin relaŃia
Din (2.105) se observă imediat că Me poate fi diferit de zero numai dacă argumentul funcŃiei PM=Ω2M. (4.113)
trigonometrice de sub integrală nu depinde de t, adică Pentru a găsi dreapta puterii mecanice (PM=0), trebuie găsite pe cerc două puncte, în care fie viteza
ω1 − ω 2 − pΩ = 0, (2.106) unghiulară Ω2 este nulă, fie momentul M este nul.
respectiv Astfel, în punctul K(s=1) viteza Ω2=0, iar în punctul A curentul I2 este nul, deci M=0. Rezultă că
ω1 − ω 2 ω dreapta puterii mecanice este dreapta AK , iar segmentul Bd este proporŃional cu puterea mecanică
Ω= = , (2.107)
p p PM = Bd × (scara puterii). (4.114)
în care ω este pulsaŃia relativă. Din (2.106) rezultă cea de a doua concluzie: în cadrul unei maşini 4) Pierderile mecanice Pmec. În principiu pierderile mecanice la maşina asincronă depind de viteza
electrice rotative câmpurile magnetice învârtitoare produse de armătura statorică şi rotorică trebuie să unghiulară a rotorului (deci de alunecare), după o lege destul de complicată şi ele sunt mai mari în cazul
fie sincrone – respectiv maşinilor autoventilate. Pierderile mecanice sunt însă nule când Ω2=0, deci un punct al dreptei trebuie să
ω1 ω2 fie punctul K(s=1).
= + Ω. , (2.108) Pe de altă parte, la mersul în gol real curentul de mers în gol I’0 este ceva mai mare decât I0 (adică
p p cel ideal) şi deci punctul de funcŃionare A’ trebuie să fie menŃionat pe cerc ceva mai „sus” decât punctul
adică să fie imobile unul în raport cu celălalt. A corespunzător punctului de mers in gol ideal (s=0). Puterea absorbită în plus la mersul în gol real faŃă
Conform cu această concluzie din (2.105) rezultă de cea luată la mersul în gol ideal, corespunde pierderilor mecanice Pmec şi atunci se admite ideea că
π Rlδ aceste pierderi variază în funcŃie de alunecare după o astfel de lege încât ele sunt proporŃionale cu
Me = − B B sin ϕ , (2.109)
µ 0 1m 2 m segmentul de dispus pe dreapta puterilor Ba (corespunzătoare curentului de sarcină I1) şi cuprins între
iar dacă se Ńine seama de (2.106), atunci (2.104) devine '
dreptele A K şi AK . Deci
π Rlδ Pmec = de × (scara puterii).
me = − B B sin ϕ = M e , (2.110) (4.115)
µ 0 1m 2 m 5) Puterea utilă P2. Puterea utilă la arborele motorului rezultă din relaŃia cunoscută
adică valoarea instantanee a cuplului electromagnetic nu depinde de timp. P2=PM - Pmec
adică
( )
P2 = Bd − de × (scara puterii) , (4.116)
2.11.EcuaŃiile convertorului electromecanic de energie
sau P2 = Be × (scara puterii).
A. Introducere. 6) Pierderile în fier. Pierderile în fier la mersul în gol ideal pot fi prezentate astfel:
Maşina electrică este un convertor electromecanic de energie: converteşte energia mecanică în PFe' = I 0 cos ϕ 0 × (scara puterii)= ab × (scara puterii), (4.117)
cea electromagnetică şi invers.
 37 60

Xk X + X 2' Anterior a fost prezentată maşina electrică generalizată, care este o maşină bifazică şi s-a ajuns la
tgϕ ∞ = = 1 . (4.107) concluzia că toate tipurile clasice de maşini electrice trifazice se pot „reduce” la maşina electrică
Rk∞ R1 bifazică, dar toate aspectele reducerii s-au prezentat mai mult fenomenologic, fără o bază matematică; în
Odată precizată poziŃia punctelor A(s=0), K(s=1) şi T(s=∞), se delimitează şi zonele din diagrama continuare se va prezenta baza matematică corespunzătoare.
cercului pentru diverse regimuri de funcŃionare ale maşinii asincrone: arcul AK, corespunde regimului Se ia în considerare un sistem trifazat simetric de curenŃi (o tripletă de curenŃi): (ia, ib, ic) şi se
de motor; arcul KT – regimului de frână; arcul AT – regimului de generator, toate aceste regimuri pune problema cum s-ar putea determina în orice moment valorile instantanee ale acestor curenŃi.
fiind de fapt delimitate de valorile alunecării s. Pentru a rezolva problema pusă, o variantă este aceea, care presupune un sistem de coordonate
Trebuie menŃionat însă că posibilitatea „de a ajunge” din regimul de generator în cel de frână, (a,b,c) a căror axe sunt decalate între ele cu 120°. Apoi se defineşte un fazor rotitor I al cărui modul este
trecând prin punctul T, este exclusă şi aceasta pentru că numai în diagrama cercului (adică pe un cerc) egal cu valoarea efectivă a curenŃilor din tripletă şi care se roteşte cu viteza unghiulară ω (în sensul invers
punctele cu s=+∞ şi s=-∞ coincid în punctul T. În condiŃiile reale, maşina asincronă poate trece din acelor unui ceasornic); originea fazorului I este amplasată în originea sistemului de coordonate ales, aşa
regimul de generator în cel de frână prin micşorarea turaŃiei până la zero, apoi prin regimul de motor,
cum apare în figura 2.61.
respectiv prin punctul de scurtcircuit K(s=1). a
Ω I ProiecŃiile fazorului I pe axele (a,b,c), în orice
4.13.2. DETERMINAREA PUTERILOR ŞI PIERDERILOR CU ia moment, dau valorile instantanee ale curenŃilor tripletei.
DIAGRAMA CERCULUI ic Se poate proceda şi invers: se menŃine fazorul I fix şi se
Pe diagrama cercului pot fi definite mai multe drepte ale unor puteri specifice maşinii asincrone. O roteşte tripleta axelor (a,b,c). Fazorul I este denumit
dreaptă a unei anumite puteri este acea dreaptă, care uneşte două puncte ale cercului în care fazorul reprezentativ al tripletei de curenŃi ( ia , ib , ic ).
respectiva putere este nulă. DistanŃa dintre un punct al cercului (corespunzător unui anumit regim de ib Similar se pot determina fazorii reprezentativi pentru
funcŃionare al maşinii, de exemplu de motor) şi dreapta corespunzătoare a puterii, este proporŃională c b tensiuni, fluxuri magnetice etc.
cu puterea respectivă pentru punctul de funcŃionare dat. b Se demonstrează că fazorul reprezentativ I poate
Fig. 2.61 – Explicativă pentru
În cele ce urmează ne vom referi la diagrama cercului din figura 4.30. fazorul reprezentativ stabili valorile instantanee pentru o tripletă de curenŃi, în
1) Puterea activă absorbită P1. Cele două puncte, în care puterea activă absorbită P1 este nulă, sistemul de axe (a,b,c), dacă curenŃii variază oricum în
sunt A1 şi A2 deoarece dacă vârful fazorului I1 se va situa în aceste puncte, atunci I1 va fi defazat în raport
timp, cu condiŃia ca în orice moment ia + ib + ic = 0 . Ori, această condiŃie este îndeplinită pentru multe
cu U1 (axa ordonatelor) cu 90o şi deci puterea activă absorbită este nulă (U1I1cosφ=0). Deci dreapta
puterii absorbite este dreapta A1A2, iar pentru un curent de sarcină oarecare I1 (punctul curent de cazuri de sisteme trifazate.
Pe de altă parte, dacă se doreşte trecerea de la sistemul de axe (a,b,c), la un alt sistem de axe
Ba este proporŃional cu puterea absorbită
funcŃionare pe cerc este punctul Bm), segmentul (x,y,z): de exemplu
P1 = Ba × (scara _ puterilor ) , (4.108) ( )
(ia , ib , ic ) → ix , iy , iz , (2.111)
în care atunci aceasta se poate realiza printr-o transformare liniară corespunzătoare:
(scara puterilor)= m ⋅ mU × m I (m=numărul de faze). (4.109) ix = ϕ xa ia + ϕ xbib + ϕ xcic ;
2) Puterea electromagnetică P. Din relaŃia (4.37) pentru momentul cuplului electromagnetic i y = ϕ yaia + ϕ ybib + ϕ ycic ; (2.112)
rezultă că acesta este nul pentru s=0 şi pentru s= ∞. łinând seama de relaŃia P=Ω1M, rezultă că şi puterea iz = ϕ za ia + ϕ zbib + ϕ zc ic ;
electromagnetică va fi nulă pentru valorile menŃionate ale alunecării s (pentru că Ω1 = const ). Deci în care coeficienŃii φij se numesc coeficienŃii transformării liniare. Dacă se doreşte transformarea inversă
celei din (2.111), atunci aceasta este posibilă dacă determinantul coeficienŃilor are valoarea diferită de cea
dreapta puterii electromagnetice este dreapta AT , iar segmentul Bc este proporŃional cu puterea nulă:
electromagnetică.
ϕ xa ϕ xb ϕ xc
P = Bc x (scara puterii) . (4.110)
∆ = ϕ ya ϕ yb ϕ yc ≠ 0 (2.113)
În baza celor menŃionate anterior se poate nota şi o relaŃie similară pentru momentul cuplului
ϕ za ϕ zb ϕ zc
electromagnetic
M = Bc × (scara cuplului) , (4.111)
Însă urmărind transformarea liniară (ia , ib , ic ) → (ix , iy , iz ) , se poate face această operaŃiune
în care avem particularizând valoarea lui iz , de exemplu, astfel:
Ω1 iz = 1
(
i + ib + ic ) = i0 , (2.114)
(sacra cuplului) = × (scara puterii) , (4.112) 3 a
p ceea ce este posibil dacă coeficienŃii de transformare corespunzători vor avea valori particulare
astfel încât momentul cuplului electromagnetic să rezulte în newton-metri. ϕ za = ϕ zb = ϕ zc = 13 . (2.115)
Curentul iz în acest caz capătă notaŃia specifică ( i0 ) şi se numeşte componenta de secvenŃă
homopolară (în cazul curenŃilor se numeşte şi curent de nul).
Dacă se respectă condiŃia stabilită anterior pentru orice moment
ia + ib + ic = 0 ,
atunci desigur că i0 = 0 şi transformarea anterioară devine
(
(ia , ib , ic ) → ix , iy ,0 , ) (2.116)
 61 36

( )
iar pentru tripleta de tipul ix , i y ,0 nu sunt necesare decât două axe de coordonate : ( x, y ) şi pentru
comoditatea operaŃiunilor în cadrul acestor axe, ele pot fi alese ca două axe rectangulare. P0
Dar ceea ce a fost prezentat pentru o tripletă de curenŃi poate fi reluat pentru o tripletă de tensiuni, cos ϕ 0 = . (4.104)
mU1 I 0'
fluxuri magnetice etc.
În acest fel deci, prin intermediul unor transformări liniare convenabil alese, se poate „trece” de Apoi, din vârful fazorului I’0
la o maşină electrică trifazată (ale cărei mărimi sunt reprezentate într-un sistem de axe (a,b,c)), la o (punctul A’ în figura 4.28b) se
maşină bifazică echivalentă (ale cărei mărimi pot fi reprezentate într-un sistem de axe (x,y) coboară o perpendiculară pe
rectangulare). Modelul bifazic de maşină necesită însă un număr mai mic de ecuaŃii, în raport cu direcŃia axei ( - j) şi care va
modelul trifazic şi acesta repezintă beneficiul principal al acestui model. reprezenta de fapt componenta
Pentru a continua prezentarea modelului matematic al maşinii bifazice, se admite: activă a lui I’0. La jumătatea
- o armătură statorică cu sistemul de axe (as , bs ) ; segmentului
'
A E , prin
- o armătură rotorică cu sistemul de axe (ar , br ) . punctul E’, se duce o dreaptă
Maşina bifazică luată în considerare este bipolară (2p=2,p=1) şi are două sisteme de înfăşurări Fig. 4.28 Diagrama cercului care Ńine seama de ecuaŃia curenŃilor paralelă cu axa ( - j ), care
intersectează cercul cu raza
dispuse după axe ortogonale (decalate spaŃial la 90°): unul statoric cu numărul de spire was , wbs , respectiv '
I0 şi cu centrul în 0, în
unul rotoric cu numărul de spire war , wbr .
În timpul funcŃionării maşinii, înfăşurările acesteia (dispuse după axele sistemelor de coordonate punctul A. Se admite că acest punct reprezintă vârful fazorului I0, adică al curentului de mers în gol ideal
respective), se deplasează unele în raport cu altele, iar unghiul θ ce se formează între axele înfăşurărilor (s=0). ConstrucŃia diagramei apoi se continuă ca în figura 4.28a.
determină viteza unghiulară relativă dintre cele două armături (statorică şi rotorică) Justificarea construcŃiei menŃionate anterior constă în aceea că la mersul în gol real, pierderile în
fier sunt aproximativ egale cu cele mecanice şi deci o jumătate din componenta activă a curentului I’0
dθ
Ωr = ; (2.117) trebuie să contribuie la acoperirea pierderilor în fier, iar cealaltă jumătate la acoperirea pierderilor
dt mecanice. Dar deosebirea esenŃială dintre curenŃii I0 şi I’0 este aceea că primul, dat de relaŃia(4.51), nu
dacă statorul maşinii este fix, atunci Ω r este de fapt viteza unghiulară a rotorului. depinde de alunecarea s (deci nu depinde de sarcina maşini), pe când cel de al doilea depinde într-o
Elementele prezentate până acum se evidenŃiază şi în figura 2.61a. măsură oarecare de sarcină (prin intermediul pierderilor mecanice). Plecând însă cu construcŃia diagramei
Se admite că după aceleaşi axe sunt dirijate fluxurile magnetice cercului din vârful fazorului I 0 , care nu depinde de alunecarea s, conform cu (4.103) rezultă că, odată ce
(ψ a ,ψ b ;ψ a ,ψ b ) şi curenŃii ( i a , ib ; ia , ib ). Deci la rotirea
s s r r s s r r
vârful fazorului –I’2 descrie un cerc (când alunecarea s se modifică de la -∞, la +∞), şi vârful fazorului
armăturilor, înfăşurările maşinii îşi schimbă poziŃiile relative una faŃă de I1 va descrie acelaşi cerc (doar că acesta este deplasat cu fazorul I0 în planul complex, în raport cu
alta, ceea ce duce la modificarea unor inductivităŃi, respectiv a cercul din fig. 4.27).
curenŃilor din înfăşurări şi a fluxurilor magnetice. C. Punctele principale ale cercului. Pe cercul – loc geometric al vârfurilor fazorilor –I’2 şi I1-
Într-adevăr, fluxurile magnetice ce se înlănŃuie cu înfăşurările există trei puncte specifice :
statorice/rotorice, depind de unghiul θ format între axele statorului şi a)- punctul corespunzător alunecării
cele ale rotorului. Din figura 2.61a rezultă că pentru înfăşurările s=0, adică regimului de mers în gol ideal (este
statorice se poate nota (admiŃând, pentru simplificare, că înfăşurările de fapt punctul A din figura 4.28a şi b);
b)- punctul corespunzător alunecării
dispuse pe cele două axe sunt identice was = wbs etc.):
Fig. 2.61a – Explicativă la s=1, adică regimului de scurtcircuit al maşinii
modelul bifazic al unei maşini Ψas = Lsias + Miar cosθ − Mibr sinθ ; asincrone (pornirea maşinii);
electrice
c)- punctul corespunzător alunecării
Ψbs = Lsibs + Mibr cosθ + Miar sinθ ; (2.118)
s=±∞.
s
în care L este inductivitatea proprie a celor două înfăşurări statorice, iar M este inductivitatea mutuală Determinarea punctului A (s=0) a fost
dintre o înfăşurare statorică şi una rotorică în condiŃiile în care axele lor magnetice se suprapun. prezentată în cele anterioare. Punctul K,
Dacă şi înfăşurările rotorice, dispuse după cele două axe, sunt identice, atunci pentru rotor se pot corespunzător regimului de scurtcircuit al
stabili relaŃii similare pentru fluxurile magnetice : maşinii (s=1) – figura 4.29 – Ńine seama că
Ψar = Lr iar + Mias cosθ + Mibs sinθ Rks = R1 + R2' = Rk , (4.105)
Ψbr = Lr ibr + Mibs cosθ − Mias sinθ (2.119) iar unghiul dintre fazorul –I’2 şi axa U1 se
r
Fig. 4.29 Punctele principale ale cercului poate determina Ńinând seama că în regimul
în care L este inductivitatea proprie a unei înfăşurări rotorice. de scurtcircuit avem
Cuplajele magnetice, dintre înfăşurările ce sunt dispuse ortogonal una faŃă de alta
(( )( ))
wa , wb , war , wbr , nu apar pentru că sunt nule. De asemenea, se poate stabili uşor că relaŃiile dintre
s s
tgϕ k =
Xk X + X 2'
= 1 . (4.106)
inductivităŃile maşinii bifazice şi cele ale maşinii trifazice reale sunt: Rk R1 + R2'
3 3 3 Punctul T, corespunzător alunecării s=∞, se poate determina Ńinând seama că în acest caz
Ls = Lσs + Lss ; Lr = Lrσ + Lrr ; M = M sr , Rk∞=R1, iar unghiul pe care îl face fazorul I’2 (când vârful său se găseşte în T) cu axa U1,se poate
2 2 2
determina din relaŃia
 35 62

Z ks = Rks + jX k , (4.99) în care M sr = M rs este inductivitatea mutuală dintre o înfăşurare statorică şi una rotorică a maşinii
trifazice reale când axele magnetice ale înfăşurărilor se suprapun; Lσs , Lrσ sunt inductivităŃile de dispersie
iar tensiunea din punctele MN poate fi exprimată sub forma
ale unei înfăşurări statorice/rotorice de la maşina trifazică reală, iar Lss , Lrr sunt inductivităŃile proprii ale
U MN = U 1 = − Rks I 2 − jX k I 2 .
' '
(4.100) înfăşurărilor statorice/rotorice la maşina trifazată reală.
Dacă în egalitatea precedentă se face împărŃirea (la stânga şi la dreapta) cu jXk , atunci rezultă B. Stabilirea ecuaŃiilor generale.
U1 R ' La maşinile electrice, care sunt simetrice din punct de vedere magnetic şi electric, este mai comod
−j = j ks I 2 − I 2 .
'
(4.101) să se opereze direct cu vectorul reprezentativ al parametrului respectiv, iar dacă peste planul sistemelor de
Xk Xk coordonate alese pentru stator (as , bs ) şi rotor (as , bs ) , se suprapune câte un plan complex, atunci se vor
Egalitatea din (4.101) poate fi privită ca o operaŃiune vectorială cu trei curenŃi, care într-un plan putea defini fazorii corespunzători.
complex cu sistemul de coordonate ( U 1 , -j ) formează un triunghi dreptunghic ABC. Într-adevăr fazorul Astfel, dacă se înmulŃeşte cu (+j) a doua ecuaŃie din (2.118) şi se adună cu prima relaŃie, rezultă
expresia:
( ) ( ) ( )
'
Rks I 2
BC = j trebuie să fie perpendicular pe fazorul AB = I 2 , iar triunghiul se închide cu
'
Ψ s = Ψas + jΨbs = Ls ias + jibs + M iar + jibr cosθ + M jiar − ibr sinθ
Xk sau
 
ipotenuza AC = − j
U1
Xk
,aşa cum apare în figura 4.27. ( )  ir 
Ψ s = Ls I s + M  iar + jibr cosθ + j  iar − b  sinθ 
  j 
Pe de altă parte, din (4.99) se vede că Rks este o funcŃie de alunecare s, iar Xk nu depinde de s şi respectiv
atunci, pentru o tensiune U1=const, rezultă că vârful B al triunghiului ABC se va deplasa pe un cerc Ψ s = Ls I s + M I r e jθ , (2.120)
când alunecarea s ia diverse valori. Diametrul cercului are valoarea
în care s-a Ńinut seama că
U1 U U1 I s = ias + jibs ; I r = iar + jibr şi cosθ + j sinθ = e jθ (relaŃia lui Euler).
AC = − j = 1 = Dk , (4.102)
Xk X k X 1 + X 2' Similar, expresiile din (2.119) pentru fluxurile magnetice din rotor conduc la relaŃia
respectiv ipotenuza AC = Dk nu depinde de alunecarea s şi deci mărimea ei rămâne constantă. Ψ r = Lr I r + M I se − jθ (2.121)
Deci ecuaŃiei din (4.101) şi schemei echivalente „în Г” din figura 4.26, îi corespunde, in planul Însă nu trebuie să se piardă din vedere, că la fazorii Ψ s , Ψ r se adaugă componentele de nul ale
fluxurilor magnetice respective: Ψ0 , Ψ0 , pentru care, de exemplu, avem:
s r
complex ( U 1 , -j ), diagrama cercului din figura 4.27.
B. Construirea cercului. Dacă se Ńine seama însă, că din
figura 4.26 a schemei echivalente în Г rezultă Ψ0s =
3
(
1 s
)
Ψa + Ψbs + Ψcs = Ls0 i0s ,
I1 = I 0 − I 2,
'
(4.103)
atunci diagrama cercului apare ca în figura 4.28a, în care
( )
din care apoi rezultă L0 = Ψ0s i0s , cunoscând că i0s = ias + ibs + ics 3 . În relaŃiile anterioare mărimile
de fapt se Ńine seama şi de relaŃia (4.103). Trebuie Ψas , Ψbs , Ψcs
sunt fluxurile magnetice, care înlănŃuie fazele statorice a,b,c ale maşinii trifazice reale. În
menŃionat însă că curentul I0, rezultat din fig. 4.26 a anumite condiŃii însă, este posibil ca, componentele de secvenŃă homopolară (de nul) ale parametrilor să
schemei echivalente, reprezintă curentul de mers în gol fie nule.
ideal al maşinii, adică atunci când s = 0 (deci Ω2 =Ω1), Pentru stabilirea ecuaŃiilor de funcŃionare ale convertorului electromecanic de energie, se aplică
respectiv când Rks=∞ (vezi (4.99))- deci când curentul din teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturele închise ale fazelor statorice şi rotorice ale maşinii
ramura de sarcină a schemei, adică (-I2), este nul. Ori, este trifazate. De exemplu, pentru stator avem:
cunoscut faptul că la mersul în gol real al maşinii,
dΨas s dΨbs s dΨcs
Fig. 4.27 Diagrama primară a cercului curentul de mers în gol I’0 se referă ( şi anume uas = R sias + ; ub = R sibs + ; uc = R sics + , (2.122)
componenta sa activă Ioa,, care este în fază cu tensiunea dt dt dt
U1) la pierderile în fier şi pierderile de natură mecanică. Mersul în gol ideal al maşinii presupune în în care s-a admis că înfăşurarea trifazată statorică este o înfăşurare trifazată echilibrată şi deci
primul rând s = 0, ceea ce la o maşină asincronă reală, în mod obişnuit, nu se poate realiza şi atunci Ras = Rbs = Rcs = R s , iar celelalte notaŃii sunt cele obişnuite.
se recurge la antrenarea maşinii asincrone cu un motor oarecare auxiliar astfel încât Ω2 =Ω1 (s =0), Trecerea mărimilor electrice şi magnetice, din cadrul sistemului de ecuaŃii (2.122), din sistemul de
condiŃie în care pierderile mecanice ale maşinii asincrone sunt „acoperite” de motorul auxiliar. În coordonate (a,b,c), la un sistem oarecare de coordonate (x,y) se va face printr-o transformare
această situaŃie este evident că I0 (componenta activă) se va referi numai la pierderile în fierul corespunzătoare de coordonate pentru fiecare mărime în parte. În acest fel, de la expresiile din (2.122) se
maşinii. ajunge la sistemul de ecuaŃii:
De aceea construcŃia diagramei cercului trebuie să înceapă cu alegerea scărilor pentru reprezentarea
dΨxs s dΨys s dΨ0s
tensiunilor şi a curenŃilor mU , m I . Apoi, din punctul 0 (originea sistemului de coordonate) - figura 4.28a u xs = R sixs + ; u y = R siys + ; u0 = R si0s + , (2.122a)
dt dt dt
sau b – se duce fazorul I’0 al curentului de mers în gol real: modulul curentului se măsoară cu un iar dacă a doua ecuaŃie din (2.122a) se înmulŃeşte cu (+j) şi se adună cu prima ecuaŃie; atunci se poate
ampermetru, iar defazajul φo se poate determina din relaŃia pierderilor la mers în gol: nota:
d Ψs s dΨ0s
U s = u xs + ju sy = R s I s + ; u0 = R si0s + (2.122b)
dt dt
 63 34

Prin aceeaşi metodologie se obŃine o ecuaŃie şi pentru rotorul maşinii, doar că mărimile rotorice
apar defazate cu unghiul θ în raport cu cele statorice având în vedere faptul că axele rotorice (aδ , bδ ) apar Fig. 4.25 Caracteristicile M=f(s) pentru diferite profile
de bare ale coliviei rotorice
decalate, la un moment dat, cu unghiul θ în raport cu cele statorice (vezi figura 2.61a).
Dacă se admite însă că în întrefierul maşinii există un sistem ortogonal de axe de coordonate, Într-o altă ordine de idei, trebuie luat în
independent de celelalte şi care se roteşte cu viteza unghiulară Ωk , atunci în statorul fix al maşinii, considerare efectul saturaŃiei magnetice la maşina
asincronă.
pulsaŃia mărimilor electrice în raport cu sistemul de coordonate menŃionat va fi: ω s ± pΩk = ω s ± Ωk Pentru obŃinerea unor performanŃe tehnico-
(pentru că p = 1 ). economice la maşina asincronă, aceasta se
Pe de altă parte, dacă se Ńine seama de relaŃia lui Euler, atunci ecuaŃiile statorului şi rotorului, în proiectează să lucreze în regim de saturaŃie al
dθ circuitului său magnetic, mai precis punctul de
sistemul de coordonate ce se roteşte cu viteza unghiulară Ω k = k , trebuie notate sub forma funcŃionare este dispus în cotul curbei de
dt
(
U s e jθ k = R s I se jθ k +
) d Ψ s e jθ k
magnetizare B=f(H). Dar saturaŃia magnetică a
fierului maşinii are influenŃe asupra inductanŃei
dt mutuale M care intră în sistemul de ecuaŃii din
(
U r e j (θ k −θ ) = Rr I r e j (θ k −θ ) +
)
d Ψ r e j (θ k −θ )
,
(4.5) şi (4.6). De fapt relaŃia dintre M şi curentul
de magnetizare (M=f(I0)) este neliniară, iar acesta
dt
iar dacă se are în vedere că, de exemplu conduce la formarea armonicelor superioare ale câmpului din întrefierul maşinii, respectiv la influenŃarea

( )
caracteristicilor statice şi dinamice ale maşinii şi la producerea vibraŃiilor şi zgomotelor. Şi pentru că
d Ψ s e jθ k dΨs  dΨs  curentul de mers în gol I0 este o funcŃie de timp ( la pornire), rezultă că şi inductivitatea mutuală M va fi o
= e jθ k + jΩ k Ψ s e jθ k =  + jΩ k Ω s e jθ k ,
dt dt   funcŃie de timp, respectiv
 dt 
L(t)= M (t)+ Lσ(t) (4.98)
atunci ecuaŃiile precedente devin
Dar la maşini asincrone obişnuite fluxul de dispersie reprezintă 3…8% din fluxul magnetic total şi
d Ψs dΨ0s conturele sale se închid prin aer, de aceea Lσ poate fi considerată ca fiind independentă de fenomenul
U s = Rs I s + + jΩ k Ψ s ; (şi eventual u0s = R si0s + )
dt dt saturaŃiei şi deci de timp. În continuare, pentru a simplifica problema, se poate admite că L(t) şi M(t) au
d Ψr dΨ0r aceeaşi lege de variaŃie de timp.
U r = Rr I r + + j (Ω k − Ωr )Ψr ; (şi eventual u0r = Rr i0r + ), (2.122c) Într-o maşină ce lucrează cu circuitul magnetic saturat, toate armonicele sunt legate între ele, iar
dt dt ecuaŃiile acestei maşini se pot reduce la ecuaŃiile unei maşini cu m, n – înfăşurări. De aceea, în final se
în care s-a Ńinut seama şi de relaŃia din (2.117). poate trage concluzia că toate tipurile de neliniarităŃi, ce pot fi luate în considerare la studiul proceselor
EcuaŃiile din (2.122c) reprezintă forma cea mai generală şi în acelaşi timp cea mai simplă (scrisă conversiei electromecanice a energiei într-o maşină şi care conduc la apariŃia armonicelor superioare în
în forma fazorială) a ecuaŃiilor de funcŃionare a unei maşini electrice generalizate. întrefierul acesteia, trebuie să fie analizate în cadrul unui model de maşină cu m, n –înfăşurări. EcuaŃiile
C. EcuaŃiile generale în unele sisteme de coordonate. unui astfel de model reprezintă deci modelul cel mai general al conversiei electromecanice a energiei.
Pentru cazul Ω k = 0 se ajunge la sistemul de coordonate denumit (α , β ,0 ) . EcuaŃiile din (2.122c)
devin 4.13. DIAGRAMA CERCULUI LA MAŞINA ASINCRONĂ
d Ψs r d Ψr
U =R I +
s s s
;U = R r I r + − jΩ r Ψ r , (2.123) Toate caracteristicile maşinii asincrone pot fi obŃinute direct din încercările maşinii, dar aceasta
dt dt
care notate într-un mod detaliat apar sub forma: implică:
- un aparataj de manevră mai complex şi aparate de măsură corespunzătoare;
dΨαs dΨ r
uαs = R siαs + ; uαr = R r iαr + α + Ωr Ψβr , - un timp relativ lung şi consum de energie.
dt dt De aceea se preferă o metodă oarecare analitică în condiŃiile în care se cunosc ecuaŃiile de funcŃionare şi
d Ψ β
s
dΨβr parametri electrici ai maşinii. În această idee, se utilizează un calcul grafo-analitic pe diagrama curenŃilor
uβr = R siβs + ; uβr = R r iβr + − Ωr Ψαr , (2.123a) denumită şi diagrama cercului. Această metodă pentru determinarea caracteristicilor maşinii are
dt dt avantajul că nu necesită decât două încercări ale maşinii asincrone: încercarea în gol şi în scurtcircuit,
la care se adaugă eventual relaŃiile pentru u0s şi u0r . care se realizează relativ simplu.
Însă în legătură cu scrierea ecuaŃiilor generale în sistemul de coordonate (α , β ) se poate face o
4.13.1. PRINCIPIILE CONSTRUIRII DIAGRAMEI
observaŃie interesantă. CERCULUI
Astfel, în sistemul de coordonate (α , β ) rotorul şi statorul apar fixe unul în raport cu altul
pentru că Ωk = dθ k = 0 , dar pentru că statorul maşinii este imobil, rezultă că şi rotorul maşinii, în acest A. EcuaŃia diagramei cercului. Din schema
dt echivalentă în Г simplificată (figura 4.12d) se poate obŃine o
caz, apare imobil. În acest fel se ajunge la modelul pseudostatic al maşinii electrice rotative. Şi totuşi, schemă echivalentă de acelaşi tip, dar aranjată mai convenabil
pentru că puterile, pierderile şi curenŃii din acest model de maşina, să rămână identice cu cele ale maşinii pentru cele ce urmează - figura 4.26. În această schemă
reale (adică rotative !), apar termenii: Ωr Ψβr , Ωr Ψαr , care depind de viteza unghiulară a rotorului Ωr şi echivalentă avem (C=1):
deci sunt nişte t.e.m. de mişcare. Prin acest „artificiu” (care de fapt rezultă din transformare de Fig. 4.26 Schema “în Γ ” pentru R2'
coordonate), procesele conversiei energiei dintr-o maşină electrică rotativă pot fi analizate cu ajutorul
stabilirea diagramei cercului Rks = R1 + ; X k = X 1 + X 2' ;
s
ecuaŃiilor unei maşini electrice pseudostatice.
 33 64

fi privită ca o creştere echivalentă a rezistenŃei active a înfăşurării ca urmare a refulării curentului Într-o altă ordine de idei, în sistemul de coordonate (α , β ,0 ) , statorul şi rotorul fiind considerate
(reactanŃa totală ca urmare a acestui efect se micşorează). imobile, se poate admite ca axele statorice (as , bs ) , şi cele rotorice (ar , br ) se suprapun şi atunci θ=0. În
Astfel se poate nota:
acest caz relaŃiile din (2.118) şi (2.119) devin:
Rs' 2 = k r R2' c + R2' f ; X s' 2 = k x X 2' c + X 2' f (4.92)
Ψαs = Lsiαs + Miαr ; Ψαr = Lr iαr + Miαs
în care R2c şi X2c reprezintă rezistenŃa activă şi reactivă a înfăşurării rotorice montate în crestătură
(porŃiunea activă a înfăşurării); R’2f, X’2f reprezintă rezistenŃa activă, respectiv reactivă a porŃiunii frontale Ψβs = Lsiβs + Miβr ; Ψβr = Lr iβr + Miβs
a înfăşurării rotorice; kr, kx reprezintă coeficienŃii ce Ńin seama de efectul refulării curentului: Dacă în ecuaŃiile din (2.123) se folosesc relaŃiile din (2.124) stabilite pentru fluxurile magnetice,
sh 2ξ + sin 2ξ 1,5 sh 2ξ − sin 2ξ atunci se obŃin ecuaŃiile complete ale conversiei electromecanice a energiei în sistemul de coordonate
kr = ξ kx = ⋅ , (4.93) (α , β ) , care pentru compactarea scrierii se pot nota sub forma matricială astfel:
ch2ξ − cos 2ξ ξ ch2ξ − cos 2ξ
d d
şi în care ξ= h/hp; h este înălŃimea barei ( fig. 4.23a), iar hp este înălŃimea de pătrundere a curentului în R s + Ls M 0 0
cazul efectului pelicular şi care este dat de relaŃia uαs dt dt iαs
d d
2 uαr M R +L
r r
Ωr L r
Ωr M ir
hp = , (4.94) = dt dt × αr , (2.125)
µγω uβr − Ωr M − Ωr Lr R r + Lr
d
M
d iβ
unde s-au făcut notaŃiile: γ este conductibilitatea specifică a materialului barei coliviei; µ se ia pentru toate uβs iβs dt dt
d s d
materialele egal cu µ0=4π•10-7 H/m; ω2=2πf1s. 0 0 M R +L
s

Pentru bare executate din cupru ζ=1/γ=0,02•10-6 Ω•m (la 50oC) şi pentru f1=50 Hz, rezultă dt dt
în care toate mărimile au fost deja prezentate. Din (2.125) se poate nota, de exemplu, următoarea ecuaŃie
h 50 s completă pentru înfăşurarea rotorică dispusă pe axa α:
ξ cu = 2 ⋅ 10 −3 ⋅ ⋅ ≈h s (4.95)
100 10 ⋅ 0,02 ⋅ 10 −6 diαs dir
uαr = M + R r iαr + Lr α + Ωr Lr iβr + Ωr Miβs ,
Deci pentru barele coliviei din cupru la f=50 Hz şi s=1, rezultă ξ≈h, iar pentru barele coliviei din aluminiu dt dt
va rezulta
în care s-a Ńinut seama că M , Lr sunt parametri constanŃi şi că deci, de exemplu, avem
( )
d Miαr
=
Mdiαr
ξ Al = 0,71 ⋅ h s . (4.96) dt dt
.
În figura 4.24 sunt date variaŃiile lui kr şi kx în funcŃie de ξ, dar pentru un domeniu de lucru curent
(ξ=1…4) se poate face următoarea aproximare ObservaŃie. Ideea „transformărilor” prezentate anterior poate fi sintetizată astfel : fiecare înfăşurare trifazată (statorică/rotorică) se

3ξ
transformă într-o înfăşurare bifazică, care transpusă fiecare, la rândul său, într-un plan complex, simplifică modelul maşinii (dar
kr ≅ ξ ; kx = . (4.97)
totuşi mai sunt necesare două axe de reprezentare : una pentru fazorii rotorici şi una pentru cei rotorici); dacă însă cele două axe se
suprapun (aşa cum apare în sistemul de coordonate menŃionat anterior), atunci modelul se simplifică şi mai mult pentru că toate
2 inductivităŃile mutuale devin constante

Mai trebuie precizat că la barele din cupru
fenomenul refulării curentului trebuie luat în
considerare pentru h>1 cm, iar la cele din aluminiu
pentru h>1,4 cm. La maşini cu rotorul în scurtcircuit
cu bare înalte, momentul cuplului de pornire poate
deveni chiar mai mare decât cel nominal (la maşini
obişnuite Mp<Mn)
Mp
= 1...2,2 ,
Mn
iar curentul de pornire scade (Ip/In=4,5…6,0).
Pe de altă parte, secŃionând în n straturi, se
Fig. 4.24 CoeficienŃii k r , k x = f (ξ )
poate stabili caracteristica de refulare a curentului (de
tipul celei din figura 4.23b) pentru o bară cu orice
profil. În figura 4.25 sunt date caracteristicile mecanice
ale motoarelor asincrone cu crestături rotorice de diferite profile. Curba 1 reprezintă caracteristica
mecanică pentru motoare cu bare rotorice rotunde. Zona dintre curbele 2 şi 3 corespunde motoarelor cu
bare rotorice înalte, respectiv cele trapezoidale (curba 3 corespunde celor trapezoidale), iar zona dintre
curbele 3 şi 4 corespunde motoarelor cu dublă colivie. Dar trebuie reŃinut că crestăturile fasonate conduc,
în general, la creşterea câmpului de dispersie, deci la creşterea reactanŃei de dispersie şi de aceea
momentul maxim este mai mic cu circa 15…20% în raport cu acela al motorului cu bare rotunde; în
aceleaşi condiŃii cos ϕ se micşorează cu 4…6%.
Pentru ca procesul conversiei electromecanice a energiei să fie descris complet este necesar ca la
sistemul de ecuaŃii din (2.125) să fie adăugate eventual ecuaŃiile pentru tensiunile de nul (dacă este cazul),
respectiv ecuaŃia fundamentală a mişcării
j dΩ r
M e = ±M r + ,
ρ dt
în care M e este momentul cuplului electromagnetic al maşinii electrice; M r este momentul static
rezistent, iar J este momentul axial total de inerŃie al sistemului de acŃionare dat (s-a admis că J = const.).
Dacă se admite că Ω k = Ω r , atunci se ajunge la sistemul de coordonate denumit (d,q,0), iar
dacă Ωk îşi păstrează o valoare oarecare, atunci se ajunge la sistemul de coordonate (u,v,0) (de fapt
sistemul de ecuaŃii din (2.122) poate fi considerat ca fiind scris, în forma compact-fazorială, pentru
sistemul de coordonate (u,v,0)). Acest sistem de coordonate din urmă se poate folosi cu mare eficacitate,
de exemplu, în cazul în care la o maşină electrică dată se roteşte atât rotorul cât şi statorul.
Uneori se foloseşte chiar sistemul natural de coordonate, aşa cum este denumit sistemul (a,b,c), la
care ecuaŃiile apar desigur cu coeficienŃi variabili. Acest sistem de coordonate ar fi benefic (dacă nu chiar
singurul posibil de folosit) în cazul în care, de exemplu, o maşină asincronă are statorul şi/sau rotorul
alimentat de la o instalaŃie cu tiristoare. În acest caz literatura de specialitate recomandă în mod special ca
maşina electrică să nu fie „redusă” la una bifazică, ci să fie păstrată sub „forma sa trifazică”, ceea ce
înseamnă că se vor scrie şase ecuaŃii de tensiuni, la care însă tensiunile (cu expresiile lor analitice
specifice) sunt preluate de la reŃeaua de alimentare şi/sau de la convertoarele cu tiristoare.
D. –Unele concluzii privind folosirea ecuaŃiilor generale.
Luând în considerare sistemul de ecuaŃii din (2.125) şi (2.125a), (în cazul folosirii sistemului de
axe de coordonate (α,β,0)), rezultă că pentru studiul conversiei electromecanice a energiei sunt necesare
 65
cinci ecuaŃii (acest lucru este valabil dacă se admite că componentele de nul ale curenŃilor sunt nule, adică
i0s , i0r = 0 , ceea ce presupune că şi Ψ0s ,Ψ0r ; u0s , u0r = 0 ) în care uαs , uβs , uαr , uβr sunt considerate ca mărimi
independente, iar necunoscutele sunt curenŃii iαs , iβs , iαr , iβr şi viteza unghiulară Ωr .
CoeficienŃii ecuaŃiilor considerate sunt reprezentate prin rezistenŃele, inductivităŃile proprii şi
mutuale statorice/rotorice şi momentul axial de inerŃie J. În principiu aceşti coeficienŃi pot avea valori
constante sau pot avea nişte variaŃii fiind dependente de alŃi parametri.
Pentru sistemul de ecuaŃii menŃionat nu se cunosc soluŃii analitice (adică soluŃii exacte); dar cu
actualele sisteme automate de calcul se obŃin soluŃii numerice a căror precizie este suficient de bună
pentru calculele inginereşti.
Însă aceste soluŃii pot fi afectate în următoarele cazuri :
a) dacă una dintre mărimile date (tensiunile sau M r ) este infinită, atunci nu se pot obŃine
soluŃiile sistemului;
( ) ( )
b) dacă rezistenŃele active R s , R r sau reactive ωLs , ωLr ,ωM sunt infinite atunci curenŃii
respectivi sunt nuli şi cuplul electromagnetic al maşinii este, de asemenea, nul, adică conversia energiei
nu se produce;
c) dacă J = ∞, atunci pornirea maşinii va dura un timp infinit de lung;
d) dacă J = 0, atunci maşina nu va atinge un regim staŃionar (corespunzător unei valori
staŃionare a vitezei unghiulare), pentru că rotorul va reacŃiona practic instantaneu la toate perturbaŃiile ce
se produc în sistemul de acŃionare ;
e) dacă inductivităŃile mutuale sunt nule, atunci nu se va produce un cuplaj magnetic între
stator şi rotor, respectiv M e va fi nul;
f) dacă R s , R r = 0 , atunci sistemul dat se comportă ca un acumulator de energie şi nu ca un
convertor de energie.
La încheierea acestui punct trebuie menŃionat faptul că în cazul în care trebuie luate în considerare
interacŃiunea mai multor armonici superioare ale câmpului magnetic din maşină, atunci trebuie admis un
model de convertor electromecanic generalizat, care apare sub forma unei maşini bifazate formate din m
(m este numărul de armonici luate în evidenŃă, inclusiv armonica fundamentală) înfăşurări statorice şi
rotorice dispuse după cele două axe de coordonate (x, y).
E. - Unele expresii uzuale ale momentului cuplului electromagnetic.
În relaŃia (2.125) a fost necesară folosirea unei expresii pentru momentul cuplului
electromagnetic. O expresie a acestuia a fost stabilită deja în paragraful 2.10, dar aceasta nu este folosită
nefiind posibilă totdeauna obŃinerea datelor necesare pentru aplicarea formulei.
Pe de altă parte, în relaŃia (2.125a) este necesară valoarea instantanee a momentului cuplului
electromagnetic pentru că anume această valoare este necesară în ecuaŃia diferenŃială menŃionată.
Valoare instantanee a momentului cuplului electromagnetic se poate obŃine însă folosind prima
teoremă a forŃelor generalizate, în care energia totală înmagazinată în câmpul magnetic al sistemului din
maşină poate fi notată sub forma
1
(
Wm = ixs Ψxs + iys Ψys + ixr Ψxr + iry Ψyr ,
2
) (2.126)
şi în care curenŃii şi fluxurile magnetice sunt date în sistemul ortogonal de axe (x, y). Dacă se Ńine seama
de relaŃiile (2.118) , (2.119), atunci expresia din (2.126) devine:
1
2 
() ()
Wm =  Ls ixs + Mixsixr cosθ − Mixsiry sinθ + Ls iys + Miys iry cosθ + Miys ixr sinθ +
2 2
() 2
()
+ Lr ixr + Mixr ixs cosθ + Mixr iys sinθ + Lr iry + Miryiys cosθ − Miryixs sinθ  ,
2

(2.127)
iar dacă se aplică acum expresia pentru determinarea forŃei generalizate, atunci rezultă
 ∂W 
me =  m 
1
[
= − Mixsixr sinθ − Mixsiry cosθ − Miys iry sinθ + Miys ixr cosθ −
 ∂θ ik = const . 2
]
− Mixr ixs sin θ + Mixr iys cosθ − Mi ry i ys sin θ − Mi ry ixs cosθ . (2.128)
32
RezistenŃa ohmică corespunzătoare înfăşurării a doua, echivalente curenŃilor turbionari este mare (mult mai mare decât cea a
înfăşurării rotorice propriu-zise) şi deci alunecarea critică respectivă va avea, de asemenea, valoare mare. În figura 4.21 sunt arătate
graficele cuplurilor M11, M12 şi a cuplului rezultant M. Se observă că caracteristica M(s) are un moment minim Mmin<Mp.
Dacă rotorul maşinii asincrone are două colivii, atunci modelul care ia în considerare şi efectul curenŃilor turbionari trebuie
să cuprindă în rotor trei înfăşurări (două înfăşurări pentru cele două colivii şi a treia – echivalentă – corespunzătoare curenŃilor
turbionari).
Pe de altă parte, motoarele asincrone cu rotorul în scurtcircuit se execută până la turaŃii de 5000-6000 rot/min. În vederea
obŃinerii unor rezistenŃe mecanice corespunzătoare la astfel de turaŃii, rotorul maşinii (arborele maşini şi butucul rotoric) se execută
„dintr-o bucată” ( fără crestături şi colivie), iar astfel de maşini asincrone se denumesc „cu rotor masiv”; ele se utilizează destul de
rar (doar în cazuri speciale) pentru că au parametri energetici scăzuŃi. Alura caracteristicii M(s) pentru un astfel de motor este dată în
figura 4.22 din care se vede că sc=3…4.
În cadrul rotorului masiv căile curenŃilor rotorici şi ale fluxului magnetic sunt aceleaşi: curenŃii şi fluxul magnetic se închid
prin fierul rotoric. Doar că datorită efectului pelicular pronunŃat, curenŃii turbionari circulă într-un strat superficial relativ subŃire
(1…3 mm când s=1 –adică la pornire –şi 5…15 mm în cazul alunecării nominale s=0,05…0,1).
Pentru îmbunătăŃirea parametrilor energetici ai motoarelor asincrone cu rotorul masiv se procedează la cuprarea rotorului,
iar alteori în cadrul rotorului masiv se frezează crestături în care se montează apoi o colivie de veveriŃă. Tipul acesta de maşină se
numeşte maşina K. I. Schenffer.
Pentru a micşora momentul de inerŃie la motoare cu rotor feromagnetic (adică cu rotor masiv), acesta se execută sub forma
unui pahar la care pereŃii au grosimea egală cu adâncimea de pătrundere a curenŃilor turbionari în regimul normal de lucru. Dar
datorită parametrilor energetici scăzuŃi nici tipul acesta de motoare nu a găsit o răspândire mai deosebită.
Teoria motorului asincron cu rotorul masiv poate fi realizată ca şi în cazul maşinii asincrone obişnuite. Rotorul masiv poate
fi închipuit ca fiind format dintr-o serie de n straturi cilindrice şi atunci modelul unei astfel de maşini poate fi acela al maşinii
asincrone cu m înfăşurări statorice şi n înfăşurări rotorice. Dificultatea de bază aici va fi găsirea relaŃiilor neliniare pentru calculul
rezistenŃelor active şi reactive ale rotorului masiv.
4.12. CONSIDERAREA DEPENDENłELOR NELINIARE ALE UNOR PARAMETRI ASUPRA
REGIMURILOR STATICE ALE MAŞINII ASINCRONE
În ecuaŃiile generale pentru conversia electromecanică a energiei din (2.126), (2.127) se introduc 5
parametri electrici (rs , rr , Ls , Lr şi M) şi un parametru mecanic (momentul axial de inerŃie J).
În regimurile staŃionare când Ω2=const., momentul J care intră în ecuaŃia mişcării (2.127), nu poate
influenŃa conversia electromecanică a energiei pentru că JdΩ2/dt=0. De aceea în regimul staŃionar
influenŃe semnificative asupra funcŃionării maşinii asincrone pot avea numai rezistenŃele sale active şi
reactive.
RezistenŃele active se pot modifica în principiu datorită a două cauze: temperatura şi fenomenul
refulării curentului
Modificarea rezistenŃelor R1, R2 la maşina
asincronă, în funcŃie de temperatură, se face, în mod
obişnuit, destul de lent şi nu se ia în considerare
(caracteristicile statice ale maşinii se pot determina, în
definitiv, după circa o oră de funcŃionare a maşinii
când temperatura maşinii a atins regimul stabilizat şi
rezistenŃele active nu se mai modifică).
Efectul refulării curentului în conductoarele
înfăşurării statorice la f1=50 Hz este nesemnificativ,
însă modificarea rezistenŃei rotorice la pornire are o
influenŃă importantă asupra accelerării motorului şi
această influenŃă este folosită într-o mare măsură
pentru obŃinerea caracteristici mecanice de o formă
dorită.
Fig 4.23. – Efectul refulării curentului în barele coliviei
de veveriŃă Astfel, la modificarea alunecării în perioada
pornirii (de la s=1, la s=0,01…0,05), frecvenŃa rotorică
se modifică într-un domeniu larg (f2=sf1) şi pentru că barele „coliviei de veveriŃă” sunt înconjurate de
material feromagnetic, curentul din bare este refulat spre întrefier (fenomenul refulării curentului). În
figura 4.23a este reprezentată o crestătură adâncă cu o bară a coliviei rotorice care este „secŃionată” în n
straturi. ReactanŃa inductivă a straturilor este diferită pentru că fluxul de dispersie care se înlănŃuie cu
fiecare strat este diferit, ceea ce face ca reactanŃa stratului 1 să fie cea mai mare, iar a stratului n să fie cea
mai mică. Aceasta face la rândul său ca densitatea curentului să se modifice de la un strat la altul: stratul
1 are densitatea cea mai mică, iar stratul n are densitatea de curent cea mai mare. VariaŃia neliniară a
densităŃii de curent J pe înălŃimea barei coliviei este redată în figura 4.23b, iar aceasta la rândul său poate
 31 66

Această idee se utilizează uneori pentru construirea motoarelor cu turaŃie scăzută, respectiv a acŃionărilor electrice fără Dacă se iau în considerare, de exemplu, sistemul de coordonate (α , β ) , atunci trebuie avut în vedere că
reductoare de turaŃie.
De exemplu, pentru ca armonica a 5-a sau a 7-a să devină armonică de bază este necesar să se aleagă un anumit raport între coordonatele (α , β ) , din stator şi rotor se suprapun şi deci θ = 0 .
numărul de crestături statorice şi cele rotorice şi alegerea unui anumit pas principal pentru înfăşurare (pentru y1≈0,1τ sau y1≈2τ În această situaŃie relaŃia precedentă devine
amplitudinea armonicii fundamentale devine aproape nulă).
2) Momentele datorate armonicelor superioare ale câmpului din întrefierul maşinii sunt produse de forŃele tangenŃiale Ft
aplicate periferiei rotorului; în afară însă de aceste forŃe, asupra rotorului acŃionează şi forŃele radiale Fr. În cazul maşinii ideale
1
(
me = M iαr iβs − iαs iβr × 2 ,
2
) (2.129)
întrefierul maşinii este strict uniform şi forŃele radiale nu au nici un efect asupra momentului rezultant, dar în cazul maşini reale
întrefierul poate fi uşor neuniform şi atunci forŃele radiale produc vibraŃii şi zgomote. Mai mult, în cazul înclinării crestăturilor expresia valabilă pentru o maşină bifazică cu p=1. Pentru o maşină m fazică şi p=1 vom avea
statorice şi/sau rotorice şi a unui întrefier neuniform apar şi forŃe axiale Fa, dirijate după arborele maşinii, acŃionând asupra lagărelor
acesteia şi producând, de asemenea, vibraŃii şi zgomote. Totuşi uneori forŃele radiale Fr şi axiale Fa sunt utilizate benefic în cadrul
m
(
me = M iαr iβs − iαs iβr ,
2
) (2.130)
unor maşini care realizează o combinaŃie de mişcare de rotaŃie şi translaŃie respectivă a rotorului, iar armonicele superioare ale
câmpului din întrefierul maşinii au o influenŃă deosebită asupra iar dacă 2p > 2, atunci relaŃia din (2.130) devine

Mp (iαr iβs − iαs iβr ). .

acestor forŃe şi studiul acestor influenŃe este deosebit de important în
acest caz.
Este cert un lucru: într-o maşină electrică reală armonicele
superioare ale câmpului nu pot fi anulate, amplitudinile lor pot fi
doar micşorate într-o măsură oarecare, iar studiul influenŃei
armonicelor superioare asupra proceselor de conversie a energiei
electromagnetice în maşinile electrice este legată de rezolvarea
unor ecuaŃii complexe, ceea ce se poate realiza numai cu ajutorul
unor sisteme automate de calcul.
4..11 INFLUENłA CURENłILOR TURBIONARI
ASUPRA MOMENTULUI MAŞINII ASINCRONE
Pentru ca o maşină asincronă să poată funcŃiona este necesar
să posede un câmp magnetic învârtitor, iar acesta se produce pe cale
Fig 4.20. – Modelul maşinii asincrone care Ńine
seama şi de curenŃii turbionari electrică, de exemplu, când maşina funcŃionează în regimul de motor,
cu ajutorul unei înfăşurării statorice trifazate alimentate de la o sursă
de tensiune trifazată şi simetrică.
Acest câmp magnetic învârtitor induce însă în înfăşurarea rotorică şi în toate conturele închise suplimentare ce se pot
considera în stator şi rotor curenŃi turbionari, care la rândul lor, contribuie la producerea momentului cuplului electromagnetic al
maşinii pentru că raportul frecvenŃelor lor rotorice şi statorice este acelaşi ca şi pentru curenŃii de sarcină.
CurenŃii turbionari sunt induşi, de asemenea, de armonicele superioare ale câmpului din întrefier şi în general curenŃii
turbionari apar în circuitul magnetic al statorului/rotorului ca şi în conturele închise ce se formează prin turnarea coliviei rotorice (în
cazul maşinii asincrone cu rotorul în scurtcircuit). În acest fel, o maşină asincronă obişnuită poate fi privită ca o maşină cu mai
multe înfăşurări, având mai multe conture - de exemplu n conture – în stator şi mai multe conture – de exemplu n conture – în rotor.
Considerarea curenŃilor turbionari este necesară la studiul regimurilor dinamice şi staŃionare, când alunecarea maşinii
variază în limite largi, ca şi pentru maşini ce lucrează la frecvenŃe ridicate. Coroborând cu cele menŃionate anterior rezultă că studiul
influenŃelor curenŃilor turbionari asupra momentului cuplului electromagnetic se poate face luând în considerare un model pentru
Fig. 4.21 Fig. 4.22
Caracteristicile M=f(s) care Ńin seama şi de curenŃi turbionari
maşina asincronă cu mai multe înfăşurări statorice şi rotorice. Înfăşurările multiple (n) din rotor se referă, în principiu la
următoarele: la înfăşurarea propriu-zisă a rotorului şi la (n-1) conture ale curenŃilor turbionari. Cel mai simplu model al maşinii
asincrone pentru studiul unor astfel de aspecte are în stator o singură înfăşurare, iar în rotor două înfăşurări (una fiind înfăşurarea
rotorică propriu-zisă şi cealaltă referitoare la conturele curenŃilor turbionari) şi modelul său graficul ( pentru maşina bifazică) este
dat în figura 4.20.
Momentul cuplului electromagnetic în acest caz va avea două componente care vor „lucra” în acelaşi sens
M = M 11 + M 12 (4.91)
în care M11 provine din produsul curenŃilor statorici şi curenŃilor rotorici din prima înfăşurare, iar M12 provine din produsul
curenŃilor statorici şi curenŃilor rotorici din a doua înfăşurare .
m
me = (2.131)
2
Folosind o metodologie similară cu cea prezentată anterior, dar Ńinând seama şi de relaŃiile dintre
curenŃi şi fluxurile magnetice se pot obŃine şi alte expresii pentru me :
- în funcŃie numai de mărimile statorice
( )
m
me = p Ψxsiys − Ψysixs (2.132)
2
- în funcŃie numai de mărimile rotorice
m
me = p Ψyr ixr − Ψxrsiry
2
( ) (2.133)
Se mai pot stabili şi alte expresii pentru valoarea instantanee a momentului cuplului
electromagnetic, dar în principiu, în practică, se va utiliza, acea relaŃie de calcul pentru me , ale cărei
mărimi se pot determina (într-un context dat) cel mai uşor.
2.12. SPECTRUL INFINIT AL ARMONICELOR CÂMPULUI DIN ÎNTREFIERUL
MAŞINILOR ELECTRICE
Aproape întreaga energie a câmpului magnetic este concentrată în întrefierul maşinilor electrice, de aceea pentru
înŃelegerea fenomenelor legate de conversia electromagnetică a energiei este necesar să se studieze cum se modifică forma câmpului
magnetic din întrefier.
Câmp magnetic circular există numai la o maşină ideală, iar în cadrul unei maşini reale câmpul din întrefier este
nesinusoidal şi dacă se cunoaşte forma sa atunci, prin descompunere în serie Fourier se poate obŃine (în afară de armonica
fundamentală) întregul spectru de armonici superioare cu precizarea frecvenŃelor şi a amplitudinilor.
Sunt foarte multe cauze care determină producerea unui câmp nesinusoidal în întrefierul maşinilor, dar în general
armonicele superioare ale câmpului se pot clasifica în două grupe mari: armonici superioare temporale (de timp) şi armonicile
superioare spaŃiale.
Armonicele superioare temporale apar în întrefierul maşinii mai ales datorită unor cauze exterioare maşinii, iar cele spaŃiale
se datoresc mai ales unor aspecte constructive ale maşinii şi neliniarităŃii parametrilor săi.
S-a precizat deja că o maşină poate fi privită (figura 2.9) ca un cuadripol, iar dacă se consideră şi “bornele termice” atunci
ne apare ca un hexapol. De aceea armonicele superioare temporale pot apare în maşină prin bornele electrice, mecanice şi/sau
termice ale acesteia.
Astfel, datorită nesinusoidalităŃii tensiunii de alimentare (în cazul utilizării convectoarelor sau a dispozitivelor cu
semiconductoare) sau dacă sistemul tensiunilor de alimentare este distorsionat, apar armonici superioare temporale în câmpul din
întrefierul maşinii. Dacă tensiunea de alimentare conŃine o componentă continuă, atunci în spectrul armonicilor apar şi armonici
pare.
Pe de altă parte, dacă momentul static rezistent Mγ de la arborele maşinii se modifică neliniar, atunci în întrefierul acesteia
apar, de asemenea, armonici superioare temporale. Dacă puterea maşinii are acelaşi ordin de mărime cu puterea reŃelei la care este
racordată, atunci în cazul unui şoc de sarcină se poate produce distorsionarea tensiunii reŃelei cu aceleaşi efecte.
Un şoc termic poate produce aceleaşi efecte vizând apariŃia armonicilor superioare temporale în câmpul din întrefierul
maşinii; este adevărat însă că în practică de regulă maşinile electrice nu sunt supuse unor şocuri termice.
În ceea ce priveşte armonicile superioare spaŃiale acestea sunt legate mai ales de distribuŃia nesinusoidală a f.m.m, de
neuniformitate a întrefierului datorată existenŃei crestăturilor statorice şi rotorice, a formei conice sau eventual elipsoidale a
întrefierului şi a altor factori tehnologici.
Prin distribuirea înfăşurărilor pe crestături şi prin scurtarea pasului se obŃine o curbă în trepte a f.m.m apropiată de o
formă sinusoidală, dar care oricum nu este sinusoidală şi prin descompunerea căreia într-o serie Fourier se obŃin armonici superioare
spaŃiale. Sensul de rotire al câmpurilor armonicilor superioare depinde şi de numărul de faze din maşină. Astfel, în cazul unor
înfăşurări trifazate simetrice, apar armonicile superioare de ordinul ν=6n±1 (pentru n= 0,1,2, …,) dintre care cele de ordinul ν =
6n±1 (pentru n=0,1,2,…,) – adică 7,13,19,… - se rotesc cu o viteză de 7,13,19,… ori mai mică decât fundamentala dar în acelaşi
 67
sens cu ea , iar cele de ordinul ν=6n-1 pentru n =1,2,…) – adică 5,11,17,… - se roteşte cu o viteză de 5,11,17,… ori mai mică decât
fundamentala şi în sens invers acesteia.
În altă ordine de idei, existenŃa crestăturilor statorice şi rotorice face ca întrefierul maşinii să fie neuniform, iar câmpul
magnetic din întrefier este condiŃionat şi de reluctanŃa magnetică a întrefierului, care nu este constantă de-a lungul statorului sau
rotorului. În principiu deci curba inducŃiei din întrefier ar fi formată dintr-o armonică fundamentală şi armonici superioare ale
inducŃiei Bz corespunzătoare existenŃei crestăturilor. Amplitudinea acestor armonici depinde de mărimea istmului de deschiderea al
crestăturii (bi din figura 2.30) şi de însăşi mărimea δ a întrefierului.
În cazul în care se consideră şi crestăturile statorice ca şi cele rotorice configuraŃia câmpului se complică şi mai mult:
imaginea câmpului se poate aproxima prin existenŃa unor armonici superioare de crestături statorice în condiŃiile unui stator danturat
şi a unui rotor neted peste care se suprapun armonicele superioare de crestătură rotorice în condiŃiile unui rotor danturat şi a unui
stator neted. “Suprapunerea” aceasta (principiul superpoziŃiei) este posibilă dacă fierul maşinii este nesaturat, dacă însă apare şi
fenomenul saturaŃiei magnetice a fierului profilul câmpului din întrefier se complică şi mai mult iar determinarea amplitudinilor
armonicilor superioare de crestătură devine şi mai dificilă. O influenŃă asupra acestor amplitudini o are şi numărul total de crestături
în stator z1 şi din rotor z2, iar când ele se găsesc într-un anumit raport, apar vibraŃii în maşini şi zgomote. La maşini asincrone
trifazate asemenea fenomene sunt pregnante pentru cazurile:
z1-z2=0,1,2,3,4; z1-z2=p, p=±1; z1=z2=2p, 2p ± 1, 2p± 1, 2p± 2, 2p±3;
2p±4; z1-z2=3p.
Pentru a micşora amplitudinea armonicelor de crestătură ale câmpului se practică înclinarea crestăturii cu un pas de
crestătură, fapt care a fost prezentat într-un paragraf anterior.
Din cele anterioare rezultă deci : alegând un anumit raport între numărul crestăturilor statorice şi rotorice, un anumit pas
scurtat pentru înfăşurări, o anumită deschidere şi înclinare a crestăturilor se poate micşora amplitudinea armonicelor superioare ale
câmpului din întrefier, sau dimpotrivă mări foarte mult amplitudinea unei anumite armonici superioare care devine astfel armonică
de bază (fundamentală). Motoare care lucrează pe o astfel de armonică de bază (superioară) se numesc reductoare şi ele pot
înlocui motoarele multipolare (deci cu turaŃie mică) sau suplini necesitatea reductoarelor de turaŃie.
VariaŃia neliniară a parametrilor maşinii conduce, de asemenea, la formarea armonicelor superioare de câmp în întrefierul
maşinii. Într-o bună măsură şi factorii tehnologici legaŃi de execuŃia maşinii au aceleaşi efecte. Printre aceşti factori se pot enumera
excentricitatea rotorului în raport cu statorul şi conicitatea rotorului.
Armonicele superioare ale câmpului magnetic din întrefierul maşinii au în general influenŃe negative asupra funcŃionării
maşinii înrăutăŃind parametrii energetici ai maşinii prin creşterea pierderilor din maşină şi prin producerea cuplurilor parazite.
Acestea din urmă vor fi prezentate în cadrul capitolului privind maşina asincronă.
2.13. PARAMETRII PRINCIPALI, PIERDERILE SI RANDAMENTUL
MAŞINILOR ELECTRICE
A. Parametrii maşinilor electrice
Parametrii principali ai maşinii electrice reprezintă coeficienŃii variabilelor independente din
ecuaŃiile ce descriu conversia electromecanică a energiei. De obicei variabilele independente sunt curenŃii
statorici si rotorici şi atunci parametrii maşinii electrice vor fi rezistenŃele active si reactive, respectiv
momentul axial de inerŃie (prevăzut în ecuaŃia fundamentală de mişcare). În locul rezistenŃelor reactive
(reactanŃele) adesea este mai comodă utilizarea inductanŃelor, astfel încât parametrii maşinii sunt:
inductivitatea totală L, mutuală M, de dispersie Lσ, rezistenŃa ohmică r si momentul axial de inerŃie J.
În mod obişnuit primii patru parametrii se referă la o fază a maşinii.
A1. RezistenŃa activă a unei faze se determină cu relaŃia
l
r=ρ kr , (2.138)
S avea efecte dăunătoare, dar ele pot fi utilizate şi în scopuri
in care ρ – este rezistenŃa specifică a materialului din care este
realizată înfăşurarea; ea depinde de temperatură şi unele valori
ale sale se dau în tabelul 2.2; l este lungimea conductorului unei
faze; S este secŃiunea, iar kr este coeficientul (supraunitar) care
Ńine seama de creşterea rezistenŃei active în urma distribuŃiei Fig. 2.62
neuniforme a curentului în secŃiunea conductorului. Această
Explicativă la valoarea rezistenŃei
distribuŃie neuniformă a curentului în secŃiunea conductorului se unei faze rotorice în cazul rotorului în
produce mai ales în cazul în care conductorul înfăşurării este scurtcircuit
format din mai multe “fire” şi se dispune pe fundul unei crestături sau spre istmul de deschidere a
acesteia, astfel încât rezistenŃa reactivă a firelor conductorului nu este aceeaşi. Pentru amicşora k f se
utilizează mai ales metoda transpoziŃiei firelor conductorului astfel încât toate firele paralele să fie
supuse aceloraşi condiŃii.
30
(corespunzătoare „versantului” crescător local GA) fără a mai atinge vreodată punctul H pe porŃiunea stabilă OJ a caracteristicii
rezultante M=f(s).
Pentru micşorarea acestor efecte se iau mai multe măsuri tehnologice:
- o distribuŃie a forŃei magnetice cât mai apropiată de cea sinusoidală;
- dinŃii statorici şi cei rotorici să se găsească într-un anumit raport;
- înclinarea crestăturilor statorice şi /sau rotorice;
- alegerea unui anumit tip potrivit de deschidere a crestăturilor statorice şi /sau rotorice.
Momentele corespunzătoare armonicilor superiore ce acŃionează asupra rotorului maşinii asincrone sunt denumite momente
suplimentare şi ele pot fi de tip: asincron, sincron, histerezis şi reactive. În afară de aceste momente apar şi momente produse de
forŃele radiale de vibraŃie.
a) Momentele asincrone corespunzătoare armonicilor superiore după natura lor sunt similare momentului corespunzător
armonicilor fundamentale, dar amplitudinea lor, de obicei, este mai mică ca şi turaŃia lor de sincronism. Este evident că viteza
unghiulară a rotorului Ω2 este aceeaşi pentru toate armonicile şi atunci alunecarea corespunzătoare armonicii de indice υ va fi
± Ω1ν − Ω 2 ± Ω1ν − (1 − s )Ω1
sν = = = 1 ± (1 − s )ν (4.89)
± Ω1ν ± Ω1ν
în care Ω1υ este viteza unghiulară de sincronism corespunzătoare armonicii de ordinul υ, iar υ=Ω1/Ω1υ.
Efectul momentelor suplimentare sincrone asupra caracteristicilor maşinii se poate determina prin rezolvarea sistemelor
de ecuaŃii (4.5), (4.6) cu ajutorul sistemelor automate de calul pentru mai multe armonici de ordin superior sau într-o formă mai
simplificată , cu ajutorul schemelor echivalente pentru fiecare υ – armonică. Este evident că schema echivalentă pentru o υ -
armonică are aceeaşi formă ca şi pentru armonica fundamentală, dar este necesară determinarea parametrilor pentru armonica
fundamentală.
Momentul cuplului electromagnetic al υ – armonicii se poate deduce dacă se cunoaşte puterea electromagnetică a υ –
armonicii Pυ
Pν Pj 2ν
Mν = = (4.90)
Ω1ν sν ⋅ Ω1ν
în care Pj2υ sunt pierderile în cupru rotoric corespunzător υ – armonicii.
Momentele suplimentare asincrone au o importanŃă deosebită la maşinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit deoarece în
înfăşurarea rotorului în colivie se formează conture pentru curenŃii armonicilor superioare. La maşini asincrone cu rotorul bobinat
influenŃa momentelor asincrone este mult mai mică pentru că în acest caz nu apar conture pentru curenŃii armonicilor superioare.
b) Momentele sincrone apar la maşinile asincrone când viteza unghiulară a uneia din armonicele superioare coincide cu
viteza unghiulară a rotorului sau este un multiplu (submultiplu) al acesteia. Ca şi în cazul momentelor asincrone, la pornire motorul
asincron „traversează” toate turaŃiile sincrone corespunzătoare armonicilor superioare şi poate rămâne „agăŃat” de o astfel de
turaŃia dacă momentul corespunzătoare are o amplitudine suficient de mare.
În mod obişnuit momentele sincrone produc „goluri” pronunŃate în caracteristica M=f(s), dar pe intervale înguste de turaŃie
(alunecare), încât datorită energiei cinetice acumulate în masa rotorului „agăŃarea” motorului poate fi depăşită.
Momentele sincrone cele mai dezavantajoase, datorate armonicelor de dantură statorică şi rotorică, sunt cele
corespunzătoare condiŃiilor în care z1=z2 şi z2-z1=±2p. În cazul z1=z2 coincid frecvenŃele armonicelor ce se rotesc în sensuri opuse.
c) Momentele reactive apar datorită permetivităŃii magnetice diferite ale materialelor corespunzătoare elementului
constructiv al succesiunii crestăturii şi dinŃilor statorici, respectiv rotorici. Un material feromagnetic, amplasat într-un câmp
magnetic, se poziŃionează astfel încât reluctanŃa magnetică pe
direcŃia câmpului magnetic să fie minimă. De aceea
momentele reactive ating valori maxime când z1=z2 pentru că
în această situaŃie crestăturile şi dinŃii statorici vor avea ocazia
„să stea faŃă în faŃă” cu cei rotorici. Momentele reactive pot
tehnice pozitive.
d) Momentele histerezis apar datorită fenomenelor
histerezis ce apar la materialele feromagnetice din maşină. De
fapt apariŃia pierderilor in rotorul maşinii este legată de
apariŃia momentelor respective. Pierderile în fier conduc, de
asemenea, la apariŃia momentelor corespunzătoare, iar
pierderile în fier au cele două componente referitoare la
Fig. 4.19. – Caracteristicile MH,MF=f(s)
momentul histerezis, respectiv la curenŃi turbionari
(Foucault). Deşi amplitudinea armonicelor superioare este relativ mică, totuşi frecvenŃa lor ridicată poate conduce la pierderi în fier,
care la sarcină nominală pot avea acelaşi ordin de mărime cu pierderile produse de armonica fundamentală. VariaŃia momentelor
histerezis MH şi a celor corespunzătoare curenŃilor turbionari MF în funcŃie de alunecarea maşinii este dată în figura 4.19. Din
această figură se poate vedea că momentul histerezis îşi schimbă semnul la „trecerea” prin viteza sincronă (s=0), iar după aceea nu
depinde de alunecarea s. La seria normală de maşini asincrone momentul histerezis nu are practic nici o influenŃă, dar la unele
micromotoare, prin utilizarea unor materiale feromagnetice speciale, se pot obŃine momente histerezis de o valoare relativ mare.
Ca încheiere ar trebui menŃionate unele aspecte mai deosebite legate de subiectul tratat.
1) În mod obişnuit la proiectarea maşinii se caută „înăbuşirea” armonicelor superioare ale câmpului magnetic din
întrefierul maşinii. Alteori însă se pune problema inversă: crearea tuturor condiŃiilor constructive pentru ca amplitudinea unei
anumite armonici superioare să fie maximă şi „înăbuşirea” tuturor celorlalte armonice superioare, inclusiv a fundamentalei.
 29 68

Tabelul 2.2.
funcŃionarea (CD) a caracteristicii mecanice. De asemenea, sânt prezentate porŃiunile din caracteristica RezistenŃa specifică a materialului în 10-6 La înfăşurările realizate în
Nr. Ω.m la temperaturile 0C
corespunzătoare regimurilor de generator şi de frână a maşinii asincrone. Crt.
Materialul înfăşurării scurtcircuit (în cazul maşinilor
20 75 115 asincrone cu rotorul în scurtcircuit)
4.10. INFLUENłA ARMONICELOR SUPERIOARE ALE CÂMPULUI ASUPRA MOMENTULUI CUPLULUI 1. Cupru 1/57 1/47 1/41
– figura 2.62 – se consideră că
ELECTROMAGNETIC AL MAŞINII ASINCRONE numărul fazelor înfăşurării
2. Aluminiu 1/35 1/28 1/26
(rotorice) m2, este egal cu numărul
Momentul cuplului electromagnetic determinat în paragraful precedent a luat în considerare (în mod neexplicit) o maşină 3. Aluminiu laminat 1/30 1/24 1/22 barelor coliviei de veveriŃă z2-adică
asincronă ideală, o maşină în întrefierul căruia câmpul magnetic are o variaŃie spaŃială şi în timp strict fără armonici superioare cu
frecvenŃa νf1 (unde f1 este frecvenŃa armonicii fundamentale), ceea ce nu se întâmplă la o maşină asincronă reală.
În mod obişnuit la o maşină asincronă reală, în întrefierul său există armonici superioare de timp şi spaŃiale. Armonicile m2=z2. (2.139)
superioare de timp apar la câmpul magnetic din întrefierul maşinii ca urmare a nesinusoidalităŃii, respectiv nesimetriei tensiunii de Deci rezistenŃa unei faze va fi egală cu rezistenŃa unei bare 1 şi două porŃiuni 2 din inelul de
alimentare a maşinii. Armonicile superioare spaŃiale ale câmpului din întrefier apar în principal datorită faptului că [1] ; scurtcircuitare.
a) înfăşurarea este formată din bobine care au o dispunere grupată a spirelor şi nu o distribuŃie sinusoidală Determinarea inductivităŃilor, respectiv a rezistenŃelor reactive pentru maşinile electrice reprezintă
b) armăturile statorice şi rotorice ale maşinii prezintă crestături ceea ce face ca întrefierul să nu fie uniform;
c) caracteristica de magnetizare a dinŃilor statorici şi rotorici este neliniară şi datorită fenomenelor de saturaŃie una dintre problemele cele mai grele şi în acelaşi timp importante ale teoriei acestor maşini.
magnetică şi histerezis din dinŃii armăturilor, se produce A2. La determinarea inductivităŃilor trebuie avut în vedere că inductivităŃile necesare sunt cele
deformarea câmpului magnetic din întrefier. corespunzătoare unei faze a înfăşurării în timp ce fluxul magnetic cu care se operează este fluxul de
Deşi în întrefierul maşinii asincrone există o lucru al întregii maşini, produs de curenŃii tuturor fazelor.
infinitate de armonici superioare, totuşi influenŃa
majorităŃii acestora este total neglijabilă Ńinând seama Dacă amplitudinea curentului printr-o fază a înfăşurării este 2 I atunci amplitudinea f.m.m. pe
că amplitudinea lor este foarte mică sau chiar extrem de
mică. În principiu însă fiecare dintre armonicile fază pentru armonica fundamentală– după (2.81) este:
superioare produce un moment al cuplului 2 2 wk w1
electromagnetic (care se determină realizând produsul F1m = I
curenŃilor corespunzători armonicii respective din stator π p
şi rotor) ce acŃionează asupra rotorului maşinii. Un
model al maşinii asincrone cu m armonici superioare în iar inducŃia magnetică din întrefier produsă de această f.m.m. va fi:
întrefier este dat în figura 4.17.Sensul momentului
2 2 wk w1
Fig 4.17. Modelul maşinii asincrone cu armonici superioare de timp depinde de sensul de rotire al câmpului armonicii B1m = µ 0 F1m λ = µ0 I (2.141)
respective, iar momentul total ce va acŃiona asupra
maşinii va fi:
π pδ k δ
Me=Me1+Me2+…+Mem (4.87)
Dacă se consideră că axa câmpului se suprapune peste axa înfăşurării, atunci fluxul magnetic care se
în care momentul corespunzător armonicii înlănŃuie cu înfăşurarea fazei este ,de exemplu, pentru faza A
de indice i se obŃine Ńinând seama de
2
relaŃia(2.36) ΨAm = wA k w1Φ1m = τ 1δ wA k w1 B1m , (2.142)
π
m
(
M ei = M i iαri i βsi − iαsi i βr i
2
) în careΦ1m este fluxul magnetic corespunzător armonicii fundamentale, care se poate stabili cu (2.52)
(4.88)
adică:
şi în care Mi este inductivitatea mutuală Φ1m = lτBδmed
pentru armonică de indice i dintre
înfăşurarea statorică şi rotorică. şi pentru că
În capitolul 2 s-a arătat că 2
armonica spaŃială de indice i are turaŃia de Bδmed = B1m
sincronism de i ori mai mică decât π
armonica fundamentală, pentru că
2
numărul perechilor de poli corespunzător atunci: Φ1m = lτB1m
armonicii de ordinul i este de i ori mai π
mare decât cel corespunzător
fundamentalei. Astfel, de exemplu, dacă Inductivitatea fazei se determină apoi prin relaŃia sa de definiŃie:
fundamentala are turaŃia de sincronism ΨAm 4 µ 0 τl
n1=3000 rot/min, (f1=50 Hz; p=1), atunci LA = = ( w A k w1 ) 2 δ . (2.143)
2 I pπ δk δ
2
turaŃia de sincronism pentru armonica a 3-
Fig 4.18. – Alura caracteristicii M=f(s) când se Ńine seama şi de armonici a va fi n3=1000 rot/min; pentru armonica a
5-a, n5=600 rot/min. Dar la pornire
Pentru o înfăşurare m–fazată (cazul particular m=3), inductivitatea mutuală dintre înfăşurările
superioare
motorul asincron, până să ajungă la o statorice sau rotorice este
turaŃie apropiată de n1(de exemplu, 2950 m 2 mµ 0 τl
rot/min, dacă alunecarea este s=0.0166), „traversează” prin toate turaŃiile de sincronism intermediare. L12 = LA = ( w1 k w1 ) 2 δ ,
Pe de altă parte, datorită suprapuneri momentelor de ordin superior (M3, M5, M7, ....) peste momentul corespunzător 2 pπ 2
δk δ
fundamentalei, în „zona pornirii” (s=1) a caracteristicii M=f(s), alura acestei caracteristici nu este ca cea din figura 4.14, ci se
caracterizează prin puternice defazări ce cuprind minime şi maxime locale aşa cum apare în figura 4.18. iar pentru cazul m=3 rezultă:
6µ 0
(w1k w1 )2 τlδ
Încă de la proiectarea maşinii trebuie luate măsurile corespunzătoare astfel încât deformările caracteristice M=f(s), mai ales
în zona pornirii să fie minime, pentru că altfel este posibil ca motorul să fie „prins” sau „agăŃat” să funcŃionez la turaŃii mult mai L12 =
mici. Într-adevăr, în figura 4.18 sunt redate graficele momentelor M1=f(s); M5=f(s); M7=f(s) şi a momentului rezultant M=f(s), pπ 2
δkδ
respectiv a momentului static rezistent Ms= f(s) şi sistemul poate realiza pornirea pentru că M p = DF > M sp = EF , dar . (2.144)
în minimul local („groapa”) (BGA), avem Ms>M şi motorul poate rămâne „agăŃat” să funcŃioneze stabil la o turaŃie inferioară
 69 28

În ceea ce priveşte câmpul de dispersie al unei înfăşurări – aşa cum s-a prezentat deja – acesta are M 2(1 + βs c )
trei componente: = (4.79)
M c sc s
- câmpul de dispersie de crestătură; + + 2 βs c
- câmpul de dispersie frontal care se produce la capetele frontale ale s sc
înfăşurării; în care s-a făcut notaŃia evidentă β =R1/CR’2. RelaŃia din (4.79) se numeşte relaŃia lui Kloss.
- câmpul de dispersie datorat armonicelor superioare sau câmpul
În mod obişnuit însă la maşini mari avem R1<< CR’2 şi atunci se consideră β≈0, în acest caz
diferenŃial.
relaŃia din (4.79) devine
În general inductivitatea de dispersie a unei înfăşurări se determină cu
M 2
relaŃia: = (4.80)
l Mc s sc
Lσ = 2 µ 0 w δ λσ 2
(2.145) +
Fig. 2.63 pq sc s
Explicativă pentru calculul lui λc
în care λσ=λc+λf+λd corespunde coeficienŃilor (adimensionali) de şi ea se numeşte relaŃia simplificată a lui Kloss. Dacă se ia M=Mn, atunci s=sn, iar din (4.80) va rezulta:
permeanŃă magnetică de crestătură, a părŃii frontale a înfăşurării şi M c 1  sn sc 
dispersiei diferenŃiale a unei înfăşurări statorice sau rotorice. Pentru o kM = =  +  , (4.81)
crestătură deschisă de tip dreptunghiular – figura 2.63 – coeficientul λc se poate determina cu relaŃia: M n 2  s c s n 
λc=h1/3bc+h2/bc (2.146) care reprezintă coeficientul (capacitatea) de supraîncărcare (în momente) a motorului asincron. În
Liniile câmpului de dispersie se distorsionează dacă se modifică profilul crestăturii şi această condiŃiile în care la motoare asincrone obişnuite sn=0,01… 0,06 (valorile mai mici corespund motoarelor
distorsiune este foarte puternică când crestătura posedă o deschidere sub formă de istm. Efectul istmului de puteri mai mari), capacitatea de supraîncărcare are valorile kM=1,5…3 .
se aproximează cu ajutorul unei componente specifice coroanelor dentare. Dispersia de crestătura este cu E. – Caracteristica mecanică a motorului asincron.. Pe de altă parte, dacă se analizează relaŃia
atât mai mare cu cât lăŃimea crestăturii este mai mică, iar înălŃimea mai mare. simplificată a lui Kloss din (4.80), rezultă că pentru s<<sc, poate fi neglijat raportul s/sc, iar (4.80) devine
Coeficientul λf se calculează cu o relaŃie semiempirică destul de complicată. s
Coeficientul λd se poate calcula cu relaŃia: M = 2M c , (4.82)
t sc
λd = z ξ , (2.147)
12δkδ adică (în cadrul aproximaŃiei respective) momentul cuplului electromagnetic este direct proporŃional cu
alunecarea (M variază liniar în funcŃie de s), ceea ce corespunde într-o bună măsură primei zone a
în care tz este pasul dentar, iar ξ=0,4…1 este un coeficient, ce depinde de gradul de deschidere al porŃiunii OA (pornind de la punctul 0) a caracteristicii M=f(s) (vezi fig.{4.14}). Din (4.82) se deduce şi
crestăturii, de influienŃa curenŃilor turbionari şi de felul execuŃiei înfăşurării. La maşinile asincrone cuplul de pornire (în cadrul aceleiaşi aproximaŃiei
coeficienŃii λc, λf şi λd au acelaşi ordin de mărime, iar la maşinile sincrone mari λd este de obicei mai mic admise) - pentru s=1, M=Mp.
decât λc. Inductivitatea proprie L11 sumată cu cea de dispersie Lσ este egală cu inductivitatea totală L, care
Mc
dacă poartă indicele 1 se referă la înfăşurarea statorică (primară), respectiv indicele 2 pentru înfăşurarea Mp =2 , (4.83)
rotorică (secundară). Cunoscând inductivităŃile L, L12=M şi Lσ, se obŃin imediat rezistenŃele reactive sc
(reactanŃele) respective: x=ωL, x12=ωM şi xσ=ωLσ. De obicei reactanŃele xσ reprezintă de la câteva iar relaŃia (4.82) se poate deci nota sub forma
procente până la 10…15% din x12, dar la micromaşini ele pot fi mult mai mari.
 Ω
ReactanŃa x12 depinde într-o mult mai mare măsură decât xσ, de efectul saturaŃiei magnetice, având M = M p 1 −  , (4.84)
în vedere că liniile câmpului de dispersie se închid prin aer şi nu poate fi vorba de saturaŃia magnetică a
aerului, dar în cazul producerii unor scurtcircuite când curentul creşte de 10…15 ori peste cel nominal se
 Ω1 
produce şi o modificare pronunŃată a lui xσ. în care s-a Ńinut seama de relaŃia de definiŃie a alunecării
A3. Pentru determinarea lui J, avem: J=Jr+Jext unde momentul axial al rotorului este : s din (4.1).
Dacă se poate considera că s>>sc, atunci se poate
Jr = ∫ γρ
2
dv , (2.148) neglija raportul sc/s şi relaŃia simplificată a lui Kloss se
(V ) poate nota sub forma
în care ρ este raza elementului de volum dv până la axa de rotaŃie, iar γ este densitatea M c sc
materialului rotorului. Din (2.148) se vede că Jr depinde de raza ρ şi de aceea motoarele care lucrează M =2 , (4.85)
s
tot timpul în procese tranzitorii se execută cu diametrul mic şi de lungime mai mare, iar în cazul
motoarelor care lucrează la o sarcină pulsatorie – şi deci au nevoie de Jr mai mare pentru nivelarea
Fig. 4.16. Caracteristica mecanica Ω = f (M ) adică momentul M are o variaŃie hiperbolică în funcŃie
de s, ceea ce corespunde, ca alură, cu porŃiunea AB a
vitezelor – acestea se vor executa cu diametre mari şi de lungimi mici. J ext este momentul de inerŃie caracteristicii M=f(s).
corespunzător maselor “exterioare ” maşinii electrice. Dacă se Ńine seama că relaŃia din (4.1) poate fi notată sub forma
A4. Exactitatea soluŃiilor pentru conversia electromecanică a energiei depinde nu numai de corectitudinea ecuaŃiilor luate (
Ω = Ω1 1 − s ) (4.86)
în consideraŃie ci şi de exactitatea determinărilor parametrilor maşinii, de aceea acestei probleme trebuie să i se acorde suficientă (în care Ω este valoarea curentă a vitezei unghiulară rotorice), atunci se constată imediat că între Ω şi s
atenŃie. În acest context trebuie amintit faptul că la rezolvarea sistemelor de ecuaŃii legate de conversia electromecanică a energiei se
utilizează aşa – numitele unităŃi relative în care tensiunile, curenŃii, puterile şi ceilalŃi parametri se exprimă raportate la unele există o relaŃie liniară şi că deci printr-o transformare liniară, din (4.73) se obŃine o caracteristică de tipul
mărimi de bază, care reprezintă valorile nominale ale unor parametri. Astfel mărimile relative pentru curent, tensiuni şi putere sunt: Ω = f(M), denumită caracteristica mecanică a maşinii asincrone. Reprezentarea sa grafică (mai ales
I*=I/In; U*=U/Un pentru regimul de motor) este dată în fig. 4.16 . În această figură sânt evidenŃiaŃi parametri : Mp (Ω=0);
P*=P/Pn=mUI/(mUnIn)=U*I*. (2.149) Mn (Ωn); Mc(Ωc); Ω1, porŃiunea stabilă de funcŃionare (ABC) pentru motor, porŃiunea instabilă de
Pentru viteză şi cuplu avem:
 27 70

Se spune că la punctul C' este un punct instabil de funcŃionare al motorului asincron, iar acest Ω*=Ω/Ωn=2пn/2пnn=n/nn;
lucru este valabil pentru întreaga parte ,,căzătoare” (AB) a caracteristicii M=f(s), ea formând porŃiunea M*=M/Mn=MΩn/Pn. (2.150)
ImpedanŃa de bază se defineşte prin:
instabilă de funcŃionare a graficului respectiv. Zb=Zn=Un/In, (2.151)
Punctul A delimitează deci cele două porŃiuni distincte ale caracteristicii M=f(s), definind astfel iar mărimile relative pentru rezistenŃe sunt:
momentul critic (Mc – critic în sensul că odată depăşită valoarea acestuia se ajunge pe partea instabilă de r*=r/zn; x*=x/zn; z*=z/zn, (2.152)
funcŃionare a caracteristicii ceea ce duce la oprirea motorului), respectiv momentul de răsturnare (Mr – în respectiv pentru o inductivitate avem:
L*=L/Ln=ω1L/Zn. (2.153)
sensul că la depăşirea acestuia se produce un fel de ,,desprindere” a rotorului din cuplajul magnetic cu Toate ecuaŃiile maşinilor electrice pot fi rescrise în unităŃi relative şi aici apare avantajul că pentru un tip dat de maşină:
câmpul magnetic învârtitor statoric, adică o ,,răsturnare” la figurat a motorului). Însă punctul A defineşte parametrii maşinii în unităŃi relative caracterizează însăşi geometria maşinii: dimensiunile sale, întrefierul său şi saturaŃia sa
de fapt momentul maxim al cuplului electromagnetic pe care poate să-l producă motorul asincron magnetică.
respectiv şi deci dacă momentul static rezistent Ms, aplicat la arborele motorului, depăşeşte pe În cazul modelării maşinilor pe sisteme automate de calcul este necesar şi un timp de bază care se defineşte prin relaŃia :
Tb=1/ωb , (2.154)
Mmax=Mc=Mr trebuie să ne aşteptăm la oprirea motorului. în care ωb=2пf0=ω0.
În practică este important însă să se cunoască şi momentul cuplului electromagnetic pe care îl
dezvoltă motorul asincron la pornirea (Mp) ;el se poate obŃine din relaŃia (4.73) punând condiŃia s=1 B. Pierderile şi randamentul maşinilor electrice
m1U 12 R2 În ceea ce priveşte pierderile din maşinile electrice trebuie avut în vedere faptul că la conversia
Mp =
[(
Ω1 R1 + CR2' ) + (X
2
1 + CX 2
'
)]
2
. (4.77a) electromecanică a energiei: mecanică în cea electromecanică sau invers, o parte din energia
electromecanică, respectiv cea mecanică se transformă în căldură. Această parte din energie care se
Din (4.77) se vede că Mp depinde, de asemenea, de valoarea rezistenŃei rotorice R2 şi de pătratul tensiunii transformă în maşinile şi transformatoarele electrice în căldură este denumită, în mod obişnuit pierderi.
de alimentare U1 (din nou deci trebuie acordată atenŃie la căderile de tensiune ce se produc mai ales la Pierderile la maşinile electrice se pot împărŃi în două categorii mari: pierderi de bază şi pierderi
pornirea motoarelor asincrone). suplimentare. La rândul său pierderile de bază sunt de trei tipuri: electrice, magnetice şi mecanice.
D. – RelaŃia lui Kloss. În altă ordine de idei, se poate remarca imediat că expresia (4.73) pentru M
este greoaie pentru calculele inginereşti curente şi de aceea s-a căutat înlocuirea ei printr-o altă relaŃie de B1 Pierderi electrice – denumite şi pierderi în cupru – includ pierderile prin efect Joule din
o formă mai simplă cu mai puŃini parametri. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin înlocuirea înfăşurările maşinii şi în contacte de perii (dacă există în maşină astfel de contacte). Pierderile în
pătratului sumei reactanŃelor {4.74} (pentru regimul de motor al maşinii) înfăşurări se stabilesc cu relaŃia cunoscută:
2 Pinf=mI²r0 (2.155)
 CR 
( X 1 + CX 2 ) 2
=  2  − R12 (4.78) în care I este curentul de bază, iar r0 este rezistenŃa activă a fazei la temperatura de calcul (pentru o
 sc  maşină de c.c avem m=1).
în raportul momentelor M/Mc – adică Pierderile în contactul de perii se determină în mod obişnuit cu relaŃia :
Pp=m∆UpI, (2.156)
m1U 12 R2' în care ∆Up este căderea de tensiune pe rezistenŃa de contact dintre perie şi inelul colector sau
 2
R '   CR ' 
2
 colector, şi care depinde de tipul periei: pentru perii din cărbune sau grafit ∆Up =1V, iar pentru perii din
sΩ1  R1 + C 2  +  2  − R12  grafit metalizat ∆Up=0,3V.
M  s   sc  
= = B2. Pierderile magnetice includ pierderile în toate componentele circuitului magnetic al maşinii
Mc m1U 12 în care câmpul magnetic variază cu anumită frecvenŃă. Aceste pierderi depinde de calitatea tablei
electrotehnice sau a oŃelului utilizat, grosimea tolelor, valoarea inducŃiei şi frecvenŃa remagnetizării.
  ' 2
  Asupra acestor pierderi au influenŃe şi unii factori tehnologici cum sunt: ştanŃarea tolelor, presarea
R
2CΩ1  R1 +  C
2 2
 − R12 + R1  pachetul de tole, prelucrarea mecanică a circuitului magnetic.
  sc   Pierderile magnetice se referă la pierderile prin curenŃi turbionari (Foucault) şi prin histerezis,
 
iar determinarea lor aproximativă se poate face cu expresia:
Pmag ≅ k p p sp ( f / 50 ) BG fe ,
2 β
 R'  (2.157)
R +  C 2  − R12 + R1
1
2
în care kp este coeficientul de prelucrare (supraunitar), care depinde de tehnologia prelucrării tolelor
2CR2'  sc 
= 2 2
(pentru motoare asincrone kp=1,4...1,8); psp sunt pierderile specifice – adică pierderile la frecvenŃa de
s R2'  CR2'   CR2'  remagnetizare de 50 Hz cu inducŃia de 1T, în [W/kg]; β este exponentul ce depinde de calitatea oŃelului
R + 2CR1
2
+  +  − R12
s  s   s c
1 utilizat (β= 1,3…1.5); f este frecvenŃa de remagnetizare, în [Hz]; B este inducŃia în porŃiunea
 corespunzătoare a circuitului magnetic pentru care se calculează pierderile, în [T]; G fe este greutatea
respectiv
porŃiunii de circuit respective, în [kg].
R
2 + 2 1 ' sc În privinŃa frecvenŃei de remagnetizare f se menŃionează că ea poate fi de tip pulsatoriu ca în cazul
M CR2 2(1 + βs c ) transformatoarelor electrice (la care remagnetizarea miezului de fier se face cu ajutorul tensiuni
= = , alternative), respectiv de tip rotativ ca în cazul maşinilor rotative. Ori în cazul inducŃiilor relativ mici
Mc R1 sc s sc s
2 sc + + + + 2 βs c pierderile prin histerezis în cazul frecvenŃei de remagnetizare de tip rotativ pot fi mai mici (uneori chiar
CR2' s sc s sc de 2 ori mai mici) decât în cazul frecvenŃei de remagnetizare pulsatorii. Dar la inducŃii de 1,5….1,7 T
adică pierderile în fier pentru ambele tipuri de frecvenŃe de remagnetizare au aproximativ aceeaşi valoare.
 71 26

B3. Pierderile mecanice se referă la frecarea rotorului în aer, la frecările în lagăre, la frecările m1U 12 R2'
M =
[ )] (
periilor pe inele colectoare sau colector (dacă este cazul) şi la pierderile datorită ventilaŃiei (în cazul ,
maşinilor autoventilate, la care rotorul ventilatorului este montat pe arborele maşinii). La proiectarea
maşinii fiecare componentă se calculează separat, dar în principiu se poate spune că pierderile mecanice

(
 CR2 R1 + X 1 + CX 2
Ω 1 ±
' 2 ' 2
±
CR2' )
2
1
2
(
R + X 1 + CX 2)
' 2 
' 
+ 2CR1 R2 
( )
'
depind de pătratul turaŃiei maşinii.  R12 + X 1 + CX 2'
2 CR 2 
Pierderile prin frecarea rotorului în aer depind de densitatea aerului sau a mediului respectiv - de
exemplu în cazul hidrogenului aceste pierderi sunt de 10 ori mai mici. respectiv
Pierderile prin frecare în lagăre şi pentru ventilaŃie (în cazul ventilaŃiei radiale) se pot calcula cu m1U 12
formula: Mc = ± . (4.76)

P1V = k (n / 1000) 2 (10 Dr ) 3 = k

n 2
Dr3 (2.158)
1000
în care k=5 pentru 2p=2 şi k=6 pentru 2p≥4, iar Dr este diametru rotorului, în [m].
Pierderile prin frecarea periilor se pot calcula cu relaŃia :
Pfp=kfpφpSpVic (2.159)
în care kfp este coeficientul de frecare al periilor (se ia kfp=0,1…0,2);φp este presiunea realizată pe
suprafaŃa de contact a periilor, în [Pa ]; Sp este suprafaŃa de contact a periei, în [ m 2 ]; Vic este viteza
periferică a inelelor colectoare în [m/s].
B4. Pierderile suplimentare la rândul lor se împart în pierderi suplimentare la mers în gol şi
pierderi suplimentare în sarcină.
Pierderile suplimentare la mers în gol se referă la pierderile superficiale şi de pulsaŃie.
- Pierderile suplimentare superficiale se produc în stratul superficial al dinŃilor sau al polilor
datorită câmpului pulsatoriu din întrefierul maşinii. FrecvenŃa pulsaŃiilor inducŃiei din întrefier se
determină în funcŃie de turaŃia maşinii n şi numărul dinŃilor z:
fz=nz/60 (2.160)
în care z este numărul dinŃilor statorici dacă se calculează pierderile superficiale din rotor, respectiv
numărul dinŃilor din rotor dacă se determină pierderile din stator (n în t/min).
- Pierderile suplimentare de pulsaŃie sunt pierderile în fier care se produc datorită pulsaŃiei
câmpului magnetic în dinŃii statorici şi rotorici. Aceste pierderi depind de inducŃia din dinŃi şi frecvenŃa
pulsaŃiilor care la rândul său pentru dinŃii statorici depinde de numărul dinŃilor rotorici şi invers.
- Pierderile suplimentare la sarcină apar în înfăşurări şi circuitul magnetic al maşinii datorită
fluxurilor de dispersie şi deformarea câmpului magnetic din întrefier datorită sarcinii.
Calculul detaliat al pierderilor suplimentare se face pentru maşini mari, iar pentru maşini cu puteri
curente pierderile suplimentare se iau (0,5…1)% din puterea motorului.
B5. Randamentul maşinilor electrice
Având precizate toate tipurile de pierderi se poate determina randamentul maşinii:
- pentru generatoare avem:
ηG=[1-∑p/(P2+∑p)]100, (2.161)
- pentru motoare avem:
ηM=(1-∑p/P1)100, (2.162)
în care P1 este puterea absorbită; P2 este puterea utilă, iar ∑p este
suma pierderilor din maşină. În figura 2.64 este dat graficul η
=f(P2) în unităŃi relative. Forma graficului η=f(P2) pentru o
tensiune U=const se explică prin aceea că la creşterea sarcinii
puterea utilă creşte proporŃional cu curentul de sarcină, iar
pierderile electrice cresc cu pătratul aceluiaşi curent.
Randamentul are valoarea maximă când pierderile constante sunt
egale cu pierderile variabile-pierderile constante fiind cele ce
nu depind de sarcină. Pierderile constante cuprind în general
pierderile magnetice şi mecanice în cazul în care turaŃia maşinii
Fig. 2.64
Forma generală a curbei randamentului
nu depinde (sau depinde într-o mică măsură) de sarcină.
Pierderile variabile se referă la cele electrice pentru că ele depind
de pătratul curentului de sarcină.

(
2CΩ1  R12 + X 1 + CX 2' )2
± R1 

Din (4.76) rezultă:
a) momentul critic al cuplului electromagnetic nu depinde de valoarea rezistenŃei din circuitul
rotoric al maşinii ;
b) momentul Mc depinde pătratul tensiunii
de alimentare, deci şi valoarea maximă a
momentului cuplului electromagnetic depinde în
mod pronunŃat de căderile de tensiune ale
circuitelor cu maşinii asincrone;
c) semnul (+) se ia pentru regimul motor al
maşinii, iar semnul (-) pentru regimul de generator;
se observă din (4.76) că momentele maxime sânt
diferite în funcŃie de faptul că R1 se ia cu semnul
(+) sau cu semnul (-).
Faptul că alunecarea critică sc depinde de
R’2, iar Mc nu depinde de R’2 este reprezentat în
Fig. 4.15. – DependenŃa lui Mc, sc de R’2 graficele din figura.4.15 pentru regimul de motor al
maşinii asincrone.
C. – PorŃiunea stabilă şi nestabilă de funcŃionare a caracteristicii M=f(s). Denumirea de
moment critic (Mc) sau moment de răsturnare (Mr), date pentru valoarea maximă a momentului cuplului
electromagnetic al maşinii asincrone, este legată de faptul că porŃiunea OA a caracteristicii M=f(s) –
figura 4.14 (regimul de motor) – este porŃiunea stabilă de funcŃionare (porŃiunea pe care motorul
asincron funcŃionează în mod obişnuit), iar AB este porŃiunea nestabilă, (pe care motorul asincron nu
poate funcŃiona în regim stabilizat un timp indefinit).
Într-adevăr, să admitem că motorul asincron (regimul de motor este cel mai des întâlnit pentru
maşina asincronă) funcŃionează iniŃial în punctul C al caracteristicii M=f(s), (fig. 4.14). În această situaŃie
momentul cuplului electromagnetic al motorului Mn „acoperă” momentul static rezistent Msn
corespunzător, aplicat la arborele motorului
M n = M sn (4.77)
Dacă la arborele motorului apare o perturbaŃie (o creştere/descreştere) oarecare a momentului Ms,
atunci ,,echilibrul” din (4.77) nu se mai menŃine, pentru momentul cuplului şi vom avea Ms>Mn ceea ce
duce la frânarea sistemului de acŃionare motor asincron – maşina de lucru, respectiv la creşterea
alunecării de la s n , la s. În acest fel, motorul asincron trece de fapt din punctul C de funcŃionare în
punctul D (fig. 4.14) căruia îi corespunde un moment mai mare (M>Mn) astfel încât se restabileşte
echilibrul momentelor (M=Ms), sistemul de lucru putând funcŃiona un timp indefinit de data aceasta în
punctul D. Se spune, în acest caz, că motorul asincron a trecut dintr-un punct stabil de funcŃionare (C)
într-un alt punct de funcŃionare (D). Acest lucru este însă valabil numai pe ,,versantul” crescător al
caracteristicii M=f(s), iar mulŃimea punctelor stabile de funcŃionare a motorului asincron formează
porŃiunea stabilă de funcŃionare (OA) a caracteristicii respective.
Nu acelaşi lucru se petrece dacă punctul iniŃial de funcŃionar al motorului este C' pentru că, la o
creştere a alunecării în porŃiunea AB a caracteristicii M=f(s), se obŃine o micşorare a momentului cuplului
electromagnetic, ceea ce duce în continuare la o frânare a sistemului, fenomenul amplificându-se până la
oprirea totală a acestuia.
 25 72

b) momentul M depinde de parametrii principali ai maşinii asincrone:R1, R’2, X1, X’2, iar dacă Având în vedere că în practica exploatării maşinilor electrice se constată că acestea sunt
se Ńine seama şi de C (vezi relaŃia subîncărcate cu 15…25%, din proiectarea acestora se caută ca randamentul lor să atingă valoare maximă
(4.56)) atunci există o mică la circa 0,6…0,8 din sarcina nominală.
dependenŃă şi de parametri Rw, Xµ; La maşini electrice mari (800…1000MW) randamentul poate atinge valori mari η=0,988, dar la
în principiu însă dintre toŃi micromaşini el poate fi de numai η=0,1…0,2. La transformatoare de puteri foarte mari avem η=0,997,
parametri menŃionaŃi numai R’2 şi ceea ce nu se poate obŃine la alte tipuri de convertoare de energie.
eventual X’2 se pot modifica prin
înscrierea unor impedanŃe în
circuitul rotoric al maşinii, dacă ne 2.14. Încălzirea şi răcirea maşinilor electrice
situăm în varianta constructivă cu
rotor bobinat (în cazul variantei cu 2.14.1.GeneralităŃi privind încălzirea şi răcirea maşinilor electrice
rotor în scurtcircuit a rotorului
această modificare a parametrilor nu Conversia electromecanică a energiei este însoŃită totdeauna cu degajarea unei anumite cantităŃi de
este posibilă ); căldură în maşina electrică, care apare datorită pierderilor ce se produc în maşină. Aceasta căldură
Fig. 4.14. = Graficul M=f(s) pentru maşina asincronă
c) dacă toŃi parametrii conduce la ridicarea temperaturii maşinii.
principali ai maşinii se consideră În legătură cu aceasta se introduce noŃiunea de supratemperatură a maşinii θ ca fiind diferenŃa
constanŃi (inclusiv tensiunea de alimentare U1, atunci momentul M apare ca o funcŃie de alunecare s.
dintre temperatura maşinii electrice Tme şi temperatura mediului ambient Tma
Reprezentarea grafică a relaŃiei M = f(s) (în condiŃiile în care toŃi ceilalŃi parametri din expresia
(4.73) sunt constanŃi) este dată în fig. 4.14. θ = Tme − Tma (2.163)
B.- Alunecarea critică şi momentul critic În figura 4.14, se precizează şi unii parametri Dacă simultan cu producerea căldurii în maşină nu se realizează şi o evacuare a acesteia , atunci
supratemperatura θ depăşeşte o anumită valoare maxim admisibilă θ max adm , corespunzătoare tipurilor
principali pentru regimul de motor ai maşinii asincrone. Astfel, din graficul M = f(s) apare în evidenŃă un
moment maxim al cuplului electromagnetic (Mmax) denumit şi momentul critic (Mc), respectiv
moment de răsturnare (Mr), (toate aceste denumiri sânt sinonime). Valoarea alunecării sc pentru care are de izolaŃie utilizate, ceea ce conduce la degradarea izolaŃiei şi în final la scoaterea maşinii din uz.
loc momentul critic se numeşte alunecarea critică şi ea se poate determina derivând expresia lui M din Pentru eliminarea căldurii din maşină se utilizează diverse sisteme de răcire a acesteia. În general
(4.73) în raport cu s şi egalând-o cu zero , avem : putem avea la o maşina electrica o răcire naturală sau o răcire artificială. În funcŃie de agentul de răcire
2 utilizat putem avea o răcire cu aer, cu hidrogen, cu ulei sau cu apă. Dacă se ia în considerare timpul
 R'   R '  CR '
 R1 + C 2  + (X 1 + CX 2' ) − 2 s R1 + C 2  2 = 0 ,
2 metodei de răcire putem avea:
s  s  s - răcire indirecta când gazul sau lichidul nu vine în contact direct cu conductorii înfăşurărilor;
  -răcirea internă directa când gazul sau lichidul de răcire circulă prin interiorul
respectiv conductoarelor.
2
 CR2' 
 + (X 1 + CX 2' ) = 0 ,
2
În funcŃie de o alegere corectă a sistemului de răcire depinde gabaritul si greutatea maşinii – astfel,
R − 
1
2
în ultimii 40 de ani prin perfecŃionarea sistemelor de răcire (mai ales la maşini mari) s-a reuşit să se
 s  mărească puterea turbogeneratoarelor de 10 ori la acelaşi gabarit al acestora. În fig.2.65 sunt date unele
din care rezultă scheme principale ale sistemelor de
răcire.
CR2'
sc = ± . (4.74) În figura 2.65a este dată
(
R12 + X 1 + CX 2' )
2 schema unei maşini
autoventilate la exterior (cazul
închise

Din relaŃia (4.74) rezultă că alunecarea critică sc depinde direct proporŃional de rezistenŃa din circuitul întâlnit mai ales la motoare asincrone
rotoric R’2 al maşinii – deci prin introducerea unei rezistenŃe exterioare în circuitul rotoric al maşinii (de cu rotor în scurtcircuit) – paletele
exemplu, în cazul motorului asincron cu inele), va creşte valoarea alunecării pentru care are loc momentul rotorului ventilatorului 1 sunt montate
critic (maxim); semnul (+) din (4.74) se ia în considerare pentru regimul de motor al maşinii, iar semnul pe arbore al motorului. În figura
(-) pentru regimul de generator. 2.65b este dată o schemă tot pentru o
Dacă se introduce expresia din (4.74) pentru alunecarea critică sc în relaŃia (4.73) a momentului maşină autoventilată, dar paletele Fig. 2.65 – Explicativă la variantele de răcire ale maşinilor
electrice
cuplului electromagnetic, atunci se va obŃine valoarea maximă (critică) a acestuia. Mai uşor se va obŃine ventilatorului apar sub forma unor
acest lucru dacă se dezvoltă termenii numitorului expresiei din (4.73) şi se ordonează în funcŃie de s. aripioare turnate odată cu inelele de scurtcircuitare ale barelor rotorice. Figura 2.65c prezintă un sistem de
Avem: ventilaŃie cu circuit deschis şi ventilatorul independent, iar figura 2.65d se referă la un sistem de
m1U 12 R2' ventilaŃie cu circuit închis 2 şi cu schimbător de căldură 3, care se alimentează eventual cu apă de
M = , (4.75)

) )+ (CR )
răcire.

( 
' 2
(
Ω1  s R12 + X 1 + CX 2'
2 2
+ 2CR1 R2' 
Transportul căldurii în interiorul şi schimbul de căldură între maşină şi mediu înconjurător sau în
cadrul sistemelor de răcire se realizează prin trei modalităŃi de bază:
 s  a) prin conducŃie, care se realizează prin contactarea directă a două corpuri - cantitatea de
iar dacă în locul lui s se introduce expresia din (4.74) rezultă căldură cedată este proporŃională cu supratemperatura
Qcond = K 1θ ; (2.164)
 73 24

b) prin convecŃie, care se produce mai ales în cazul fluidelor în mişcare prin “deplasarea” câmpurile acestea sânt paralele şi ele sânt reprezentate prin vectorii inducŃiilor magnetice B 1σ , B 2σ . T.e.m. corespunzătoare
unor macroelemente ale fluidelor – cantitatea de căldură cedată este dată de relaŃia
Qconv = K 2θ 1, 25 ; (2.165) acestor câmpuri au însă sensurile opuse, tot la fel se prezintă vectorii intensităŃilor câmpurilor electrice respective E 1σ , E 2σ
c) prin radiaŃie, care apare în cazul când transportul căldurii se realizează prin undele doar că aceşti vectori sânt perpendiculari pe planul desenului. În această situaŃie vectorii S1, S 2 au sensurile opuse şi în interiorul
electromagnetice – cantitatea de căldur cedată se poate calcula cu relaŃia
întrefierul există o suprafaŃă (reprezentată punctat) pe care E =0, respectiv deci S =0. Rezultă că prin această suprafaŃă energia
Q rad = K 3θ 4 (2.166) electromagnetică corespunzătoare câmpurilor de scăpări nu se transferă nici din stator - rotor, nici din rotor - stator.
În realitate schimbul de căldură nu se face niciodată într-o singură variantă elementară – de Dacă maşina asincronă se găseşte în regim de motor, atunci fluxul de dispersie se comportă ca şi cum ar „frâna”, transmisia
energiei electromagnetice de la stator, spre rotor. Această „frânare” creşte odată cu creşterea sarcinii pentru că în acest caz creşte
exemplu, conducŃia este cel mai adesea însoŃită de convecŃie sau invers; la maşini electrice radiaŃia este, fluxul de dispersie. Astfel, în cazul când rotorul motorului asincron devine rotor calat (Ω2=0, Ω1≠0), atunci întregul flux magnetic
în general, nesemnificativă şi de aceea într-o primă aproximaŃie se poate spune că cantitatea de căldură care se înlănŃuie cu statorul ca şi cel ce se înlănŃuie cu rotorul maşinii, devin fluxuri de dispersie (regimul de scurt circuit al
cedată de maşină spre “exteriorul” său este directă proporŃională cu supratemperatura sa motorului asincron). De fapt, dacă în această situaŃie nu ar exista pierderi prin efect Joule (pierderi în cupru) în înfăşurări şi în fier,
Qma = Kθ . (2.167)
atunci câmpul electromagnetic ar fi fost „frânat” în întregime la nivelul suprafeŃei de separaŃie ab şi nu ar pătrunde deloc până la
rotor.
Analiza termică a unei maşini electrice cuprinde însă, în principiu, două probleme:
- transmisia căldurii legată de transmisia acesteia de la o componentă a maşinii la alta şi 4.9. MOMENTUL CUPLULUI ELECTROMAGNETIC AL MAŞINII ASINCRONE
transmisia acesteia spre mediul ambient sau agentul de răcire, care se reduce la transmisia căldurii între
două medii printr-un perete solid; A – Deducerea expresiei lui M şi graficul M=f(s) Dacă se Ńine seama de relaŃia (4.62) dintre
- evoluŃia supratemperaturii maşinii în timp în cazul proceselor tranzitorii (cazul sarcinilor puterea electromagnetică şi pierderile în cuprul rotoric Pj2, atunci se poate nota
variabile, opriri, porniri etc.). Pj 2 m2 R2' I 2'2
P= = , (4.69)
s s
2.14.2 Transmisia căldurii iar dacă se Ńine seama de relaŃia dintre un moment al cuplului şi puterea corespunzătoare (P=ΩM), atunci
se poate scrie relaŃia pentru momentul cuplului electromagnetic al maşinii asincrone
La baza transmisiei căldurii stă legea lui Fourier exprimată prin relaŃia
P m R ' I '2
q = −λgradT (2.168) M = = 2 2 2 , (4.70)
Ω1 sΩ 1
2
În care q este vectorul densităŃii fluxului termic, în W/m ; grad T este gradientul de temperatură, iar λ
este coeficientul
conductibilităŃii termice; semnul minus semnifică faptul că sensul fluxului termic este acela spre temperaturi mai mici. Cantitatea în care Ω1 reprezintă viteza unghiulară (de sincronism) a câmpului magnetic învârtitor, iar m2=m1
τ
totală de căldură transmisă prin suprafaŃa F în intervalul de timp este : reprezintă numărul de faze al maşinii asincrone.
τ τ În relaŃia (4.70) este necesară expresia în modul pentru curentul rotoric I2. Din relaŃia (4.49) avem:
Q = ∫ ∫ qdSdt = − ∫ λgradTdSdt ,
U1 U1
−I2 = =
(F ) '
0 0
, (4.71)
Z1 + CZ  R2' ' 
(2.169) '

în care λ (în [W/ºCm ] este un parametru fizic specific unui anumit material şi care caracterizează capacitatea acestuia de a
2e
(R1 + jX 1 ) + C  + jX 2 
transmite (conduce) căldura. În tabelul 2.3 sunt date unele valori pentru λ
din care se observă că metalele transmit căldura, iar  s 
materialele izolatoare (electrice) au un coeficient de transmisie slab, respectiv sunt, în general şi bune izolatoare termice. Procesul iar dacă se face aproximaŃia C≈C, atunci modulul curentului I2 devine
schimbului de căldură dintre suprafaŃa unui corp şi mediul exterior depinde de mulŃi factori şi pentru prezentarea sa se utilizează o
U1
relaŃie empirică (legea lui Newton).
tabelul 2.3
I 2' = . (4.72)
2
 R' 
q = α (Tsc − Tar ) (2.170) (
 R1 + C 2  + X 1 + CX 2'
s 
)2

Denumirea materialelor
Coeficientul conductibilităŃii
termice [W \°Cm]
în care Tsc este temperatura suprafeŃei 
Argint 420 corpului; Tar este temperatura agentului de Împreună cu relaŃia (4.72), expresia lui M din (4.70) se poate nota sub forma
Cupru 380 răcire, iar coeficientul de proporŃionalitate α m1U 12 R2'
Aluminiu 220 este coeficientul de cedare a căldurii, în M = . (4.73)
Tabla electrotehnică (pe direcŃia W/ºCm2. Procesul schimbului de căldură  R2' 
2

laminării)
Tabla electrotehnică (perpendiculară
48 – 20
depinde şi de condiŃiile curgerii agentului de
răcire care poate fi: laminară sau turbulentă şi sΩ1  R1 + C (
 + X 1 + CX 2' ) 2

pe direcŃia laminării)
3,1 - 1,2 regimul curgerii se defineşte cu ajutorul  s  
Sticlă 1,1 numărului lui Reynolds (adimensional) dat de
relaŃia Aceasta este expresia detaliată a momentului cuplului electromagnetic al maşinii asincrone, iar exactitatea
Micanită 0,2
łesătură de bumbac 0,15 vl sa este diminuată (procentul de eroare este total nesemnificativ) doar de aproximaŃia C≈C. Din relaŃia
Re = (2.171)
IzolaŃie de crestătură 0,1 υ (4.73) rezultă:
Apă la 40°C 0,633 în care v este viteza curgerii agentului de răcire a) momentul M depinde de pătratul tensiunii de alimentare U1, fapt ce implică o atenŃie sporită
Hidrogen la 40°C
Ulei de transformator la 40°C
0,19
0,164
(m/s) ; υ este coeficientul vâscozităŃii în privinŃa căderilor de tensiune pe circuitele pe care se leagă motoarele asincrone, având în vedere faptul
cinematice a agentului (m2 /s) iar l este că momentul cuplului lor electromagnetic se va micşora cu pătratul căderilor de tensiune;
lungimea caracteristică curgerii (în m); lungimea corpului “spălat” de agentul răcirii, lungimea canalului de curgere etc.
“Curgerea” agentului de răcire se realizează, în general, în două variante: curgerea liberă (naturală) şi curgerea forŃată
Curgerea liberă apare ca urmare a diferenŃelor dintre densităŃile părŃii încălzite şi celei reci ale fluidului, în condiŃiile câmpului
gravitaŃional. Acest tip de curgere se mai numeşte şi convecŃie naturală.
 23 74

1− s Curgerea forŃată a agentului de răcire se produce sub influenŃa unor surse exterioare; ventilatoare, compresoare etc.
PM = (1 − s )P = Pj 2 . (4.63) EcuaŃia diferenŃială pentru conductibilitatea termică care leagă variaŃia temperaturii T în timp şi în spaŃiu, în condiŃiile
s considerării unor surse de căldură interne, este:
Luând în considerare elementele prezentate până acum se poate nota ∂T a∆T + q v
= (2.172)
P1 = Pj1 + PFe + Pj 2 + Pm + PsFe + P2 , (4.64) ∂t cg

care reprezintă relaŃia pentru bilanŃul puterilor active la maşina asincronă; în relaŃia anterioară sunt în care ∆ este operatorul Laplace în coordonate ortogonale; q v este densitatea fluxului de căldură provenit de la sursele de căldură
incluse şi pierderile suplimentare în fier PsFe. Din (4.64) se deduce imediat expresia randamentului maşinii J
asincrone interne (se admite o distribuŃie uniformă a acestora şi constantă în timp); c este capacitatea calorică a corpului , în [ ]; q

P2 P1 − ∑ p P1 − (Pj1 + PFe + Pj 2 + Pm + PsFe )

m3
λ
η= = = . (4.65) este densitatea corpului , în [ Kg , ] iar a= este coeficientul ce caracterizează viteza de variaŃie a temperaturii corpului şi
P1 P1 P1 m3 cq
Randamentul maxim are loc când pierderile constante sânt egale cu cele variabile. uneori se denumeşte coeficientul difuziei termice , în [ m 2 ].
.
În ceea ce priveşte puterile reactive din maşina asincronă, ele se referă la fluxurile de dispersie din s
stator şi rotor Dacă sursele interne de căldură lipsesc, atunci (2.172) devine (ecuaŃia lui Fourier)
∂T
Qσ 1 = m1 X I ; 1 1
2
Qσ 2 = m2 X I , 2
2 2 (4.66) = a∆T , (2.173)
∂t
respectiv la magnetizarea fierului statoric, rotoric şi a întrefierului. ∂T
iar dacă sursele interne există , atunci procesul transmisiei căldurii poate deveni staŃionar = 0) şi astfel se ajunge la ecuaŃia
Q Fe1 + Q Fe 2 + Qδ = m1 X µ I 02r (4.67)
(
∂t
lui Poisson
Din relaŃiile (4.66), (4.67) se deduce relaŃia de bilanŃ a puterilor reactive pentru maşina asincronă
qv
Q1 = Qσ 1 + Qσ 2 + QFe1 + QFe 2 + Qδ . (4.68) ∆T + = 0, . (2.174)
λ
Ca încheiere mai trebuie menŃionat că la maşina asincronă sensul puterii reactive este de la stator Dacă lipsesc sursele interne şi procesul este staŃionar atunci se ajunge la ecuaŃia lui Laplace
la rotor indiferent de regimul de lucru al maşinii în afară de cazurile speciale când maşina este alimentată ∆T = 0 (2.175)
pe la rotor sau când alimentarea se face pe la stator şi rotor. Pentru a găsi însă soluŃia ecuaŃiilor (2.172) - (2.175) este necesară să fie precizate condiŃiile iniŃiale – adică felul cum se
distribuie temperatura corpului în momentul de timp t=0 şi condiŃiile de graniŃă, care cel mai adesea sânt de două tipuri:
- se dă distribuŃia temperaturii la suprafaŃa corpului pentru fiecare moment (condiŃia de graniŃă de ordinul 1)
4. 8. TRANSFERUL ENERGIEI ELECTROMAGNETICE LA MAŞINA ASINCRONĂ - se dă temperatura agentului de răcire Tar şi legea schimbului de căldură dintre suprafaŃa corpului şi agent
Se ia în considerare o maşină asincronă şi se admite că viteza unghiulară a rotorului Ω2 are aceeaşi valoare şi sens cu cea a
(condiŃia de graniŃă de ordinul 3).
câmpului magnetic învârtitor stator Ω1 (Ω2=Ω1). Dacă B0 este vectorul inducŃiei magnetice din întrefier şi el are sensul de la rotor În cazul procesului staŃionar (stabilizat) de transmisie a căldurii, fără surse interne de căldură şi pentru un corp plan se
spre stator (are direcŃia radială), atunci deplasarea câmpului magnetic ajunge la o distribuŃie liniară a temperaturii în grosimea corpului. Cantitatea de căldură transmisă de corp în unitatea de timp este :
- pentru condiŃiile de graniŃă de ordinul 1
cu viteza V (V=Ω2R2 – R2 este raza rotorului ) va produce un câmp λ
Q= (TS1 − TS 2 ) S ; (2.176)
electric cu intensitatea E=B0V al cărui sens depinde de vectorii B 0 şi δ
- pentru condiŃiile de graniŃă de ordinul 3
V („iese din figură”. în fig. 4.13 a). În acest caz vectorul S este
Q = k (TS 1 − Tm ) S ; (2.177)
dirijat după direcŃia tangentei la cilindrul rotoric şi are sensul rotaŃiei
rotorului. în care TS1 , TS 2 sânt temperaturile suprafeŃei 1, respective 2 a corpului plan de grosimea δ, iar S este aria suprafeŃelor plane ale
Deci câmpul electromagnetic circulă în întrefierul maşinii şi nu corpului ; Tm este temperatura mediului; k este coeficientul de transmisie a căldurii ce caracterizează transmisia efectiva a căldurii
se produce în acest caz nici un schimb de energie electromagnetică
între stator şi rotor. prin corpul conductor şi de la corp către mediul convectiv şi el este dat de relaŃia
Dacă se aplică însă o sarcină oarecare rotorului maşinii atunci 1 (2.178)
k= ,
Ω2<Ω1, în înfăşurarea rotorică apar curenŃi rotorici, care produc un δ 1
( + )
câmp magnetic de reacŃie Br de tip transversal. În acest fel câmpul λ α
în care α este coeficientul de transmisie a căldurii de la suprafaŃa corpului .
magnetic de bază B0 se compune geometric cu Br şi se obŃine un EcuaŃiile (2.176) şi (2.177) pot fi notate sub forma legii lui Ohm pentru circuite electrice şi anume
B S TS1 − TS 2
câmp rezultant înclinat în sensul deplasării rotorului. Vectorul Q= S, (2.179)
Rλ
trebuie să fie perpendicular, ca şi în cazul precedent, pe vectoriiB şi
respectiv
E , de aceea el capătă o înclinare spre rotor – fig.4.13 b. În acest fel TS1 − TS 2
câmpul de reacŃie acŃionează ca un fel de regulator a energiei ce se Q= S, (2.180)
Fig. 4.13. – Explicativă privind transferul transferă de la stator rotor. Dacă rotorul are o viteză unghiulară mai R
energiei electromagnetice la maşina asincronă mare decât cea a câmpului magnetic învârtitor (Ω2>Ω1) – fig.4.13 c – în care R = δ δ 1
atunci s<0 şi maşina asincronă lucrează în regim de generator. Câmpul λ
este rezistenŃa termică a termoconductibilităŃii corpului , iar R = + = Rλ + Rα este rezistenŃa termică a
λ λ α
de reacŃie Br va avea sensul opus cazului precedent , iar câmpul termotransmisiei prin corpul dat.

( )
Având în vedere forma în general cilindrică a maşinilor electrice rotative, este importantă distribuŃia temperaturii într-un
rezultant B B = B0 + Br va fi înclinat în sens opus deplasării rotorului. Vectorul S , perpendicular pe vectorii E şi B, corp cilindric – figura 2.66. Această distribuŃie se face după o lege logaritmică şi cantitatea de căldură transmisă prin peretele
va fi înclinat spre stator, astfel încât transferul energiei electromagnetice se va face din rotor în stator. Este interesant încă de π
cilindric pe o unitate din lungimea sa (când S=2 rl) se poate determina cu relaŃia
analizat ce se petrece în întrefierul maşinii ca rezultat al câmpurilor de dispersie statorice şi rotorice – fig. 4.13 d. În întrefier
 75 22

π (2.181)
C = Ce − jγ , (4.54)
Q= (TS 1 − TS 2 ) în care
1 d
ln 2
2λ d 1 R1 X µ − X 1 Rw R1 X µ − X 1 Rw
γ = arctg ≈ arctg
X µ (X µ + X 1 )
(4.55)
pentru condiŃiile de graniŃă de ordinul 1, respectiv R + X µ + R1 Rw + X 1 X µ
2 2
Qe = k eπ (TS 1 − TS 2 ) (2.182) w

pentru condiŃii de graniŃă de ordinul 3, în care La seriile obişnuite de maşini asincrone γ < 1°, de aceea se poate considera γ ~ 0, iar modulul | C|
Fig. 2.66. – Explicativă privind 1 (2.183) poate fi determinat cu relaŃia
ke =
distribuŃia temperaturii într-un 1 d2
ln +
1 R1 Rw + X 1 X µ X1
corp cilindric
2 d 1 αd 2 C≈ ≈ 1+ (4.56)
R + Xµ
2
w
2
Xµ
este coeficientul liniar al transmisiei căldurii , în W/ºCm. Inversul lui k e se denumeşte rezistenŃa liniară termică :
şi este puŃin diferit de valoarea 1: C ≈ 1,02 …1,06. Dacă se Ńine seama de (4.48), se poate trage concluzia
1 1 d2 1 că C poate fi exprimat sub forma raportului
Re = = ln + = R1υ + R1α ; (2.184)
ke 2 d 1 αd 2
U1
ea fiind formată din două componente ; rezistenŃa termică a conductibilităŃii termice prin peretele cilindric R 1 λ şi rezistenŃa C= . (4.57)
termică a transmisiei căldurii de la peretele cilindric R1α .
− E1
În practică însă adesea grosimea peretelui este mică în raport cu diametrul cilindrului şi atunci rezistenŃa termică se În multe cazuri practice se consideră C=1 şi atunci se ajunge la schema echivalentă în „Γ ”
poate calcula ca pentru un corp plan (pentru d2/d1<2 eroarea nu depăşeşte de 4%). simplificată (vezi fig. 4.12c).
În cazul existenŃei surselor interne soluŃia distribuŃiei temperaturilor într-un corp plan este neliniară (de tip parabolic). In
acest caz uneori este mai comod ca în locul unui corp cu surse de căldură distribuite în volumul său, să se utilizeze un corp
În mod obişnuit trecerea de la schema echivalentă în „T”, la schema în „ Γ ”, la seriile obişnuite de
echivalent la care toată căldura se produce pe una din feŃele sale, iar distribuŃia temperaturilor se face după o lege liniară. Parametri motoare asincrone, conduce la erori relativ mici, de ordinul a 3…5%.
corpului echivalent se aleg astfel încât la acelaşi flux termic (din corpul real şi cel echivalent), temperatura maximă sau medie să fie ImportanŃa schemelor echivalente rezidă în determinarea parametrilor de bază pentru regimul
aceeaşi cu cea a corpului real. În acest fel se ajunge pentru un corp plan de grosimea δ , în cazul considerării temperaturii stabilizat al maşinii asincrone.
maxime, δ
δ δ
echiv = , iar în cazul temperaturii medii δ echiv = .
2 3 4.7. BILANłUL PUTERILOR LA MAŞINA ASINCRONĂ

2.14.3. Procesele tranzitorii termice ale maşinilor electrice Puterea activă absorbită de maşina asincronă din reŃeaua de alimentare este reprezentată prin
relaŃia
La conversia electromagnetică a energiei în maşinile electrice se produc pierderi, care conduc la P1 = m1U 1 f I 1 f cos ϕ 1 , (4.58)
încălzirea lor. Pe de altă parte această încălzire este limitată, aşa cum s-a prezentat deja, de menŃinerea
calităŃilor izolante ale materialelor izolatoare utilizate în construcŃia maşinilor. De aici necesitatea de a iar pe baza schemei echivalente din 4.12 a aceeaşi putere poate fi scrisă sub forma
 
stabili legile de evoluŃie în timp a supratemperaturilor maşinilor electrice când variază sarcinile acestora –
adică necesitatea studierii proceselor tranzitorii termice din maşinile electrice când acestea se găsesc în
R'
P1 = m1  R1 I 12 + 2 I 2'
s
( )2
+ Rw I 02a  . (4.59)
sarcină.  
Dacă se notează cu : Din relaŃia (4.59) rezultă că o parte din P1 este consumată ca efect Joule în înfăşurarea statorică (m1R1I12) ,
o altă parte în fierul statoric al maşinii, manifestată, de asemenea, ca efect Joule(m1RwI0a2), iar ceea ce
( )
c
a=
v
(2.185)
rămâne m1 R2' I 2' ( ) 2
/ s reprezintă puterea electromagnetică
raportul dintre pierderile constante c şi cele variabile v la o anumită sarcină a maşinii, cuη - randamentul
acesteia, cu P1 - puterea absorbită, iar cu P2 puterea cedată (utila), atunci pierderile totale din maşină se P = m1
R2' '
s
I2( ) 2
, (4.60)
pot nota sub forma : care se transferă prin intermediul câmpului electromagnetic format în întrefierul maşinii, din statorul
1
∑P = P − P
η
1 2 = P2 ( − 1) = P1 (1 − η ) = c + v = v(a + 1) (2.186) acesteia în rotorul său (în cazul în care maşina asincronă lucrează în regimul de motor).
În rotor puterea electromagnetică P trebuie să acopere pierderile în înfăşurarea rotorică prin efect

acesteia :
Pentru a discuta în continuare procesul tranzitoriu termic al maşinii se utilizează două modele ale
(
Joule m 2 R2 I 2
'
( ))
' 2
şi puterea mecanică PM care la rândul său este formată din pierderile mecanice
- modelul corpului unic ; Pm şi puterea utilă P2 , deci
- modelul celor două corpuri. P = Pj 2 + Pm + P2 . (4.61)

A. În cadrul modelului unic se fac următoarele ipoteze simplificatoare : Pierderile din fierul rotoric se pot neglija având în vedere faptul că la funcŃionarea normală a motorului
- maşina electrică este considerată un corp omogen ; asincron frecvenŃa din rotor este mică (f2=sf1). Pe de altă parte din (4.60) rezultă că (m1=m2)
- temperatura este aceeaşi în orice punct al maşinii ;
- cedarea de căldură către exteriorul maşinii este direct proporŃională cu
( )
m2 R2' I 2'
2
= Pj 2 = sP , (4.62)
supratemperatura sa –conform cu (2.167) ; din care se vede că pierderile prin efect Joule în înfăşurarea rotorică denumite şi pierderile în cuprul
- transmiterea căldurii prin radiaŃie este neglijată. rotoric, reprezintă procentul s (alunecarea s se exprimă şi în procente) din puterea electromagnetică. De
asemenea, din relaŃiile (4.61), (4.62) se deduce că
 21 76

U MN = Z 0 I 0 = − Z 2e I 2 , La o anumită sarcină a maşinii supratemperatura maşinii evoluează în timp şi în regim staŃionar

' '

se atinge valoarea θmax care nu trebuie să depăşească insă θ max adm , care este specific unei anumite clase
respectiv
' de izolaŃie.
Z
I 0 = − 2e I 2 ,
' Astfel, în tabelul 2.4 sunt redate temperaturile maxime admisibile pentru diverse clase de
(4.45)
Z0 izolaŃie.
iar dacă se aplică prima teoremă a lui Kirchhoff în punctul M avem: tabelul 2.4
Clasa de izolaŃie A E B F H C
I 0 = I1 + I 2
'
Temperatura maximă admisibilă de durată
Tmad [ 0 C ] 105 120 130 155 180 180
şi respectiv
− I 2 = I1 − I 0 .
'
(4.46) Supratemperatura maximă admisibilă Nu se
Dacă se Ńine seama de (4.45), din (4.46) rezultă θ mad [ C ] pentru puteri<5000 KW
0
60 75 80 100 125 impune o
limitare
Z0
−I =
'
2 I1,
Z 0 + Z 2e
' EcuaŃia încălzirii maşinii privită ca un corp unic se obŃine realizând bilanŃul termic din maşină:
energia pierdută în maşină sub formă de căldură în intervalul dt de timp trebuie să fie egală cu cea
iar dacă se Ńine seama acum de (4.43), relaŃia precedentă devine acumulată în maşină + partea cedată în exterior în acelaşi interval de timp dt.
Z 0 + Z 2' e Z0 Z0 ∑ pdt = cmdθ + kSdt, (2.187)
I 2 = −U 1 ⋅ = −U 1
'
. (4.47)
+ Z1Z 0 + Z Z 0 Z 0 + Z + Z 1 Z 0 + Z 2e Z 0 în care s-au mai utilizat notaŃiile : ∑ p este puterea pierdută, în W; c este căldura specifică, în
' ' ' ' '
Z1Z 2e 2e 2e Z1Z 2e
Dacă numărătorul şi numitorul expresiilor din (4.43) şi (4.47) se împarte cu Z0 şi se face notaŃia  J 
J
Z1 + Z 0 Z [ ; ]m este masa maşinii în [kg]; k este coeficientul de transmitere a căldurii în  0 C.m 2 .s  ; S
= 1+ 1 = C (4.48) 0
C.kg
Z0 Z0 2
este suprafaŃa prin care este cedată căldura spre exterior , în [ m ].
( C este un număr complex), atunci relaŃiile menŃionate devin În regim staŃionar θ =const şi deci d θ =0, iar din (2.187) rezultă supratemperatura regimului
θ∞ )
'
Z staŃionar (notat uneori
1 + 2e
Z0 1 ∑p =a
I1 = U 1; −I2 =
'
U1 . (4.49) θS = ∑ p, (2.188)
Z1 + CZ Z1 + CZ
' ' kS
2e 2e
în care constanta a=1/kS.
Pe de altă parte din schema echivalentă tip Γ (fig.4.12 c) rezultă Dacă în (2.187) se face separarea variabilelor, atunci se poate nota
cmdθ cm d (∑ p − kSθ )
'
Z 2e
1+ dt= =− ,
∑ p − kSθ kS ∑ p − kSθ
'
U1
Z0 U1 I
I 2 = I1 − I 0 = U1 = − =-
''

( )
2
, (4.50)
Z1 + CZ Z 1 + Z 0 C Z 1 + C Z 2e
'
2e
'
C din care rezultă
în care s-a Ńinut seama de (4.43) şi de faptul că în schema tip Γ avem cm
t=- ln(∑ p − kSθ ) + t 0 . (2.189)
U U1 U1 kS
I0 = 1 = = . (4.51) t 0 se poate determina punând condiŃia iniŃială: la t=0, avem θ = θ 0 (iniŃial ), din
CZ 0 Z1 + Z 0 Z1 + Z 0 Constanta de integrare
Z0 care rezultă :
Z0
cm
La o astfel de definire a curentului I0 în schema tip Γ, impedanŃa totală din circuitul principal ln(∑ p − kSθ 0 )
t0 =
kS
(conturul I) este
( )
şi care introdusă în (2.189) conduce la expresia :
C Z 1 + C Z 2 e = C Z 1 + C Z 2e . cm ∑ p − kSθ
2 ' '
(4.52) (2.190)
t=− ln .
În acest fel, în schema echivalentă tip Γ curentul rotoric este dat de (4.50), iar în locul kS ∑ p − kSθ 0
impedanŃei rotorice Z’2e din schema tip T apare impedanŃa din (4.52). Schema echivalentă în „ Γ” se Dacă se ia în considerare dimensional factorul din faŃă logaritmului
utilizează mai ales la stabilirea ecuaŃie diagramei cercului pentru maşina asincronă.  J 
Referitor la coeficientul complex C, trebuie observat că el poate fi notat astfel:  cm   
 = [s ]
0
C
 kS  = 
R1 + jX 1 R1 Rw + X 1 X µ R1 X µ − X 1 Rw    j
m2 
C = 1+ = 1+ −j (4.53)  C.m .s
0 2

Rw + jX µ Rw + X µ
2 2
Rw2 + X µ2 se constată că el are dimensiunea unui timp şi de aceea se notează
şi deoarece la maşinile asincrone în mod obişnuit avem R1Xµ>X1Rw, atunci partea imaginară a expresiei cm
= Ti (2.191)
lui C din (4.53) rămâne negativă. În această idee, numărul C poate fi scris sub forma exponenŃială kS
 77 20

denumindu-se constanta de timp la încălzire a maşinii. Prin doar procentul s (alunecarea s este dată şi în procente) din t.e.m.E’2 indusă pe faza respectivă la pornirea
prelucrarea relaŃiei din (2.190) rezultă maşinii.
∑ p (1 − e T ) + θ e T ,
−t −t
Similar, se poate face aceeaşi constatare şi pentru reactanŃa X’2, respectiv:
θ= i i

kS
0
X 2' s = 2πf 2 L'σ 2 = 2πf 1 sL'σ 2 = sX 2' (4.40)
iar dacă se Ńine seama de (2.188) atunci rezultă expresia care ne dă în care s-a notat ( vezi {4.10} )
legea de variaŃie în timp a supratemperaturii maşinii la încălzire
−
t
−
t X 2' = 2πf 1 L'σ 2 (4.41)
θ = θ S (1 − e ) + θ 0 e . Ti
(2.192) Ti
şi care reprezintă reactanŃa unei faze rotorice (raportate la stator) în condiŃiile statorului calat (sau la
Dacă θ 0 = 0 - adică încălzirea maşinii începe de la temperatura pornirea maşinii).
mediului ambiant, atunci RezistenŃa activă a unei faze rotorice depinde şi ea în principiu de frecvenŃa rotorică f2 (deci de
Fig. 2.67 – Curbe de variaŃie θ=f(t) −
t alunecarea s) datorită efectului pelicular (de refulare a curentului), dar acest efect poate fi neglijat la
θ = θ 0 (1 − e T ). i (2.193) valorile obişnuite ale frecvenŃei rotorice f2.
La răcire (maşina electrică este oprită) sursa de căldură este nulă In aceste condiŃii deci se poate nota :
şi deci ecuaŃia de bilanŃ termic este '
E 2s sE 2
'
E
'
I2 = = = ' 2
'
0 = cmdθ + kSθdt (2.194) , (4.42)
care după prelucrare conduce la soluŃia
'
Z 2s R2 + jsX 2 R2
' '

t
−−
θ = θSe Tr
în care Tr este constanta de timp la răcire a maşinii şi care în principiu este diferită de Ti (deşi valorile
lor pot fi apropiate şi în practică adesea se consideră Ti = Tr = T ). În figura 2.67 sunt redate curbele la
încălzire şi răcire pentru o maşină electrică, iar tabelul 2.5 redă valorile orientative ale constantei de timp
la încălzire.
tabelul 2.5
Maşini deschise ventilate
Maşini închise ventilate
B. În cadrul modelului cu două corpuri a maşinii electrice se consideră un corp format din
înfăşurările maşinii (cupru sau aluminiu) şi celălalt corp format din miezul de fier al circuitului magnetic
al maşinii. Schema modelului cu două corpuri este prezentată în figura
2.68. Aici sunt evidenŃiate cele două corpuri (înfăşurarea Cu şi miezul –
Fe), rezistenŃele termice respective RCu , RFe si R iz ,(iz-izolaŃie) şi
fluxurile de căldură respective. Dacă se ia în considerare această schemă
şi se notează cu C - capacitatea de înmagazinare termică a maşinii şi
cu A – capacitatea (conductanŃa) termică de cedare a căldurii
(A=1/R) atunci se pot nota două ecuaŃii de bilanŃ legate de cele două
„corpuri” ale maşinii electrice:
Fig.2.68 – Explicativă la modelul
celor două corpuri ∑ pCu dt = C1dθ1 + Aiz (θ1 − θ 2 )dt + ACuθ1dt;
∑p
dt = C 2 dθ 2 + Aiz (θ 2 − θ1 )dt + AFeθ 2 dt;
Fe
(2.196)
(indicele 1 se referă la “corpul de cupru”, iar indicele 2 la “corpul de fier al maşinii ), iar soluŃia acestui
+ jX 2
'
s
(2.195)
care ne arată că prin raportarea maşinii asincrone aflate în mişcare de rotaŃie, la o maşină asincronă
calată, curentul rotoric nu se schimbă. Astfel deci, o maşină asincronă reală (în mişcare cu
alunecarea s) poate fi echivalată cu o maşină asincronă calată, dar la care rezistenŃa rotorică se ia R’2
/ s şi în aceste condiŃii curenŃii, puterile active şi reactive nu se vor modifica prin această „înlocuire”.
Schema echivalentă a maşinii asincrone (pe o fază) poate fi prezentată în acest caz în fig.4.12 b, dar având
în vedere că această schemă se deosebeşte destul de puŃin de cea a unui transformator, iar maşina
Tipul maşinii T(minute) asincronă reală (rotitoare) poate fi înlocuită cu o maşină calată, rezultă că o maşina asincronă poate fi
Maşini mici protejate 5-30 asemuită cu un transformator cu întrefier, deşi procesele conversiei energiei în maşina asincronă rămân
50-70 totuşi mai complexe decât un transformator. Din acest ultim argument rezultă că studiul maşinii asincrone
80-120 este normal să pornească de la teoria maşinii electrice generalizate şi nu de la teoria transformatorului
Maşini capsulate 180-300
electric cu care are însă destul de multe asemănări.
Într-o altă ordine de idei, valoarea rezistenŃelor active la maşinile asincrone scade pe măsură ce
creşte puterea lor, iar reactanŃele lor cresc. ReactanŃa de magnetizare Xµ depinde, în principiu, de mărimea
întrefierul (cu creşterea întrefierului δ, creşte şi curentul de magnetizare I0r). În acest fel se pot stabili
rapoarte optimale ale parametrilor schemei echivalente pentru o maşină asincronă, astfel încât parametrii
energetici ai maşinii să tindă spre valori maximale.
B.- Schema echivalentă în „ Γ ” a maşinii asincrone. O schemă echivalentă a maşinii asincrone,
foarte comodă în utilizarea ei la diverse calcule, este aşa numita schemă în „ Γ ” dată în figura 4.12 c. În
această schemă curentul de mers în gol Io nu mai depinde de sarcina maşinii şi el coincide cu curentul Io
din schema în „ T ” (fig.4.12 b) în cazul unui regim de mers în gol ideal (Ω2 = Ω1 adică s=0). În
principiu, în regimul de mers în gol al maşinii asincrone alunecarea s are valoare foarte mică, dar ea nu
este nulă pentru că o oarecare putere activă este necesară pentru acoperirea pierderilor mecanice din
maşină Pmec, iar în regimul de mers în gol ideal ar trebui ca Pmec = 0 ceea ce nu este posibil.
Din schema în „ T ” a maşinii asincrone (fig. 4.12 a şi b) rezultă:
 Z 2e Z 0 
'
Z 1 Z 2e + Z 1 Z 0 + Z 2 e Z 0
' '

sistem [25] este U 1 = I 1 Z 1 + ' 

= I 1 ,
Z 0 + Z 2e  Z 0 + Z 2e
'
−
t
−
t
−
t
−
t 
θ = θ S1 (1 − e Ti1
) + θ S 2 (1 − e Ti 2
) + θ 01e Ti1
+ θ 02 e Ti 2
(2.197) respectiv:
în care, dacă se Ńine seama că pentru t → ∞ avem θ = θ S şi pentru t=0 avem θ = θ 0 , atunci rezultă: Z 0 + Z 2e
'

I1 = U1 , (4.43)
θ S = θ S1 + θ S 2 si θ 0 = θ 01 + θ 02 (2.198)
Z 1 Z 2e + Z 1 Z 0 + Z 2 e Z 0
' '

în cazul θ01 = θ02 = 0, respectiv θ0 = 0, expresia din (2.197) devine: în care s-a notat
t t
− −
θ = θ S1 (1 − e Ti1
) + θ S 2 (1 − e Ti 2
), (2.199) R2' 1− s
Z 2e = + jX 2' = Z 2 + R2'
' '
. (4.44)
iar pentru răcire, similar cu (2.195), se obŃine s s
Pe de altă parte, dacă se ia în considerare tensiunea din punctele M, N (fig. 4.12 b), se poate nota:
 19 78

t t
− −
θ = θ S 1e + θ S 2 e , Tr 1 Tr 2
(2.200)
4.6. SCHEMELE ECHIVALENTE ALE MAŞINII ASINCRONE
Modelul celor două corpuri realizează o mai bună aproximare a încălzirii maşinii, dar neajunsul
A.- Schema echivalentă în „ T ” a maşinii asincrone. EcuaŃiile fazoriale din (4.30) corespund său constă în necesitatea determinării valorilor unor parametrii care apar în ecuaŃiile proceselor termice.
unei scheme echivalente în „T” a maşinii asincrone – fig.4.12 a. Într-adevăr aplicând teorema a doua a Astfel, informativ pentru maşinile asincrone cu puteri <130 KW se pot lua [25]:
Ti1 θ S1 θ
lui Kirchhoff în conturele Ι, ΙΙ se obŃin primele două ecuaŃii ale sistemului din (4.30), iar prin aplicarea = 0.1....0.25; = 0.4.....0.2; S2 = 0.6......0.8;
primei teoreme a lui Kirchhoff în nodul M, se obŃine cea de a treia ecuaŃie a sistemului (4.30). Ti 2 θS θS
ImpedanŃele înfăşurării statorice şi rotorice (pe o fază) pot fi prezentate sub forma: Ti1 = (1.5...15) min; Ti2 = (10.......1000) min .
Z 1 = R1 + jX 1 ; Z 2 = R2' + jX 2' ,
' În general valoarea lui Ti2 este apropiată de Ti din modelul corpului unic. În ceea ce priveşte răcirea, la
maşini asincrone în scurtcircuit autoventilate, se poate lua Ar = 0,4.......0,2 iar Ti 2 = 0,1...0,6. Pentru
Ai Tr 2
determinarea experimentală a unor parametri se poate consulta [25] şi bibliografia indicată la acest volum.

2.14.4 Asupra duratei de serviciu a izolaŃiei

În funcŃionarea unei maşini electrice pot apare unele suprasarcini de scurtă durată care provoacă o încălzire suplimentară
a înfăşurărilor. Aceste încălziri suplimentare însă reduc durata de viaŃă a maşinii. Uzura izolaŃiei la suprasarcini se produce atât în
timpul intervalului încălzirii suplimentare cât şi în timpul răcirii Ńinând seama că perioada răcirii este mult mai lungă decât cea a
suprasarcinii.
Se consideră că în perioada suprasarcinii viteza maşinii variază puŃin şi că deci constanta de timp la încălzire rămâne
constantă şi egală cu cea la răcire.
Dacă se ia în considerare o izolaŃie de clasa A, atunci durata de serviciu a acesteia poate fi exprimată printr-o lege
exponenŃială [6]
DS = ce − bT (2.201)
în care b şi c sunt coeficienŃi constanŃi , iar T este temperatura izolaŃiei .
Din (2.201) rezultă că c reprezintă DS-ul izolaŃiei pentru T=0. Inversul DS-ului defineşte uzura izolaŃiei în valoarea absolută –adică
1
Z= , (2.202)
DS
Fig. 4.12. – Schemele echivalente “în T” şi “în Γ” pentru maşina asincronă iar în valoare relativă, în raport cu durata c , avem
iar pierderile produse de curentul I'2 în rezistenŃa R'2 (1-s) /s sunt cele corespunzătoare puterii mecanice c
Zr = = e bT (2.203)
PM. În ecuaŃiile din (4.30) şi în schema echivalentă corespunzătoare din fig.4.12a nu sunt luate în DS
considerare pierderile în fierul maşinii. Dacă se iau în considerare şi aceste pierderi, atunci se poate stabili Uzura izolaŃiei pentru un interval de timp ∆t = t 2 − t1 poate fi exprimată deci prin relaŃia
t2
(ca şi în cazul transformatorului) o rezistenŃă fictivă RW prin relaŃia
Z r12 = ∫ e bT ( t ) dt = e bτ (t 2 − t1 ) = e bτ ∆t. (2.204)
P
RW = Fe2 ,
t1
(4.35) Dacă acum se consideră o suprasarcină de durată t în care curentul de suprasarcină este un multiplu k faŃă de curentul
m1 I 0 a nominal In adică I/In=k>1, atunci se poate admite că supratemperatura motorului ajunge în regim stabilizat , la valoarea k 2θ n ,
în care PFe sunt pierderile în fierul maşinii, iar I0a este componenta activă a curentului de mers în gol Io. având în vedere că supratemperatura maşinii este proporŃionala cu efectul Joule din aceasta, respectiv este proporŃională cu pătratul
Cunoscând RW se poate determina impedanŃa de mers în gol a maşinii coeficientului de suprasarcină k .
De aici rezultă deci că temperatura pe care o va atinge maşina în regim stabilizat în condiŃiile unei suprasarcini de ordinul k
Z 0 = Rw + jX µ . . (4.36) va fi
Pe de altă parte, la modificarea sarcinii maşinii asincrone, se modifică alunecarea s a acesteia şi T = Tma + k 2θ n , (2.205)

deci frecvenŃa mărimilor rotorice (f2=sf1). Dacă tensiunea de alimentare U1 este constantă atunci fluxul în care Tma este temperatura mediului ambient , iar θ n este supratemperatura maşinii la sarcină nominală (θ n = Tn − Tma ). RelaŃia
util poate fi considerat constant, iar t.e.m. din rotorul maşinii se poate nota astfel ( vezi şi relaŃia (4.20 a)): din (2.205) se poate nota însă astfel
T = Tn + ( k 2 − 1)θ n ,
E 2' s = 4,44 f 2 w1 k w1Φ m = 4,44 sf1 w1 k w1Φ m ,
(2.206)
(4.37)
iar dacă se Ńine seama că supratemperatura evoluează în timp după o lege exponenŃială crescătoare (vezi modelul corpului unic din
iar dacă se notează ( conform cu (4.20 a) ): paragraful precedent), atunci relaŃia precedentă, sub forma sa generală, capătă următoarea formă
E 2' = 4,44 f 1 w1 k w1Φ m , (4.38) −
t

T = Tn + (k 2 − 1)θ n (1 − e Ti
). (2.207)
atunci relaŃia din (4.37) devine: În acest fel se obŃine o expresie de forma T= f (t) care eventual poate fi utilizată în relaŃia uzurii din (2.204), dar această expresie
E 2' s = sE 2' . (4.39) −
t

este prea complicată şi atunci variaŃia exponenŃială (1 − e T

) se aproximează cu o variaŃie liniară în timp de tipul t/T. Deci relaŃia
T.e.m. E’2s reprezintă aceea t.e.m. indusă pe o fază rotorică (raportată la stator), în condiŃiile în care din (2.207) se consideră sub forma
maşina asincronă funcŃionează cu alunecarea s, iar E’2 este t.e.m. indusă pe aceeaşi fază rotorică în t
T = Tn + ∆θ , (2.208)
condiŃiile rotorului calat (sau la pornirea maşinii) când Ω2 = 0, respectiv s = 1. Deci relaŃia (4.39) ne t1
arată că în timpul funcŃionării maşinii cu alunecarea s, t.e.m. indusă pe o fază rotorică E’2s , reprezintă în care ∆θ reprezintă încălzirea suplimentară a înfăşurării
 79 18

1− s ' 1− s 2
∆θ = θ n ( k 2 − 1)
t1
T
, (2.209)
m1 R2'
s
( )
I2
2
= m 2 R2
s
I 2 = m1U 2' I 2' = PM
care se produce datorită suprasarcinii ce durează un interval de timp t1, iar T este constanta de timp la încălzire considerată de
aceeaşi valoare cu cea la răcire . şi reprezintă de fapt puterea mecanică a maşinii asincrone, care se compune din puterea utilă la arbore
Pentru o răcire exponenŃială se va aproxima, de asemenea, cu o dreaptă astfel : P2 şi pierderile mecanice Pmec. La o maşină asincronă, alunecarea este destul de mică (s = 1…4%) şi deci,
- pe intervalul de timp de la t1 la (t1+T/2)
T −t în general, turaŃia se modifică puŃin cu sarcina, respectiv pierderile mecanice Pmec pot fi considerate
T = Tn + ∆θ ; (2.210) constante.
T
- pe intervalul de timp de la (t1+T/2) la (t1+3T) C. Diagramele fazoriale pentru maşina asincronă. În ceea ce priveşte construcŃia
2,5T − t diagramei fazoriale, principiul este cel corespunzător transformatorului electric: se consideră fazorul de
T = Tn + ∆θ . (2.211)
5T referinŃă Φ u ; curentul de mers în gol I 0 = I 10 nu este în fază cu Φ u pentru că el are o componentă
Valoarea relativă a uzurii înfăşurării maşinii pe durata supraîncălzirii suplimentare se poate obŃine înlocuind T=f(t) din (2.208) în activă (corespunzătoare pierderilor în fierul maşinii ) şi o componentă reactivă (corespunzătoare
expresia din (2.204) considerând intervalul de timp respective (0….t1).
magnetizării fierului maşinii )
t1 t
b ( Tn + ∆θ ) t1 t
b ∆θ b∆θ1
t1 bTn I 0 = I 0 a + jI 0 r (4.33)
Z ri = ∫ e t1
dt = e bTn ∫ e t1
dt = e ∫ e dx,
x

0 0
b∆θ 0 (componente considerate în raport cu fazorul E 1 ).
Cunoscând fluxul magnetic util Φ u se poate determina t.e.m. E1 respectiv E'2 (E'2 = E1), iar dacă se
respectiv

b∆θ t
Z ri = (e − 1) 1 e bTn . (2.212) cunoaşte valoarea curentului de sarcină I2 (respectiv I’2) pe o fază rotorică, atunci se pot determina
b∆θ căderile de tensiune active şi reactive corespunzătoare fazei rotorice a maşinii şi deci se poate trasa
Similar se obŃine valoare relativă a uzurii pentru cele două intervale ale răcirii fazorial ecuaŃia a doua din sistemul (4.30), care este triunghiul 2 din fig. 4.11 a.
T
2 T −t 2 , 5T 2, 5T −t
bTn + b ∆θ bTn + b ∆θ
Z rr = ∫ e T
dt + ∫ e 5T
dt ,
0 0
respectiv
b∆θ
T bTn
Z rr = (e b∆θ + 4e 2
− 5) e . (2.213)
b∆θ
Din (2.212) şi (2.213) rezultă uzura relativă
  t  t  T bTn
Z r = 4e b∆θ / 2 + 1 + 1 e b∆θ − 1 − 5 e ,
  T T  b∆θ
iar dacă se Ńine seama de (2.209), atunci se ajunge la expresia detaliată :
 bθ n ( k 2 −1) 2t1T t
t bθ n ( k 2 −1) T1 t1  T T bTn
Z r =  4e + (1 + 1 )e − − 5 e . (2.214)
 T T  b ( k 2
− 1)θ n t1
Dacă se ia b=0,088 (aşa cum se precizează în [6]), atunci DS-ul izolaŃiei de clasa A se reduce la jumătate, dacă temperatura de
utilizare a acesteia creşte cu 8ºC peste cea nominală. Pentru c se poate admite o valoare de 1,5 104 ani.

Fig.4.11.- Diagrama fazorială pentru maşina asincronă

2.15. Elemente de sinteză a maşinilor electrice
Cu ajutorul curenŃilor cunoscuŃi I0 şi I’2, se poate trasa triunghiul 3 pentru ecuaŃia a treia din
La maşinile electrice de tip inductiv, cea mai mare parte a energiei câmpului magnetic se concentrează în întrefierul (4.30), iar în final se trasează triunghiul 1 corespunzător primei ecuaŃii din (4.30).
acestora şi în zona dinŃilor statorici/rotorici, de aceea alegerea volumului întrefierului maşinilor şi calcului zonei dinŃilor are cea mai La mersul în gol al maşinii asincrone P2= 0 şi pentru că în acest caz I’2 ≈ 0, atunci se poate
mare importanŃă în sinteza – adică în proiectarea –acestor maşini.
Densitatea specifică a energiei din întrefierul unei maşini poate fi reprezentată prin raportul dintre puterea activă a maşinii P considera I0 =I’2 ar fi nul, numai dacă pierderile mecanice (la mers în gol !) ar fi nule şi cum aceasta nu
şi volumul întrefierului Vδ - adică este posibil, curentul I’2 are o valoare mică şi poate fi considerat , în acest caz, aproximativ nul. Pentru
p compensarea pierderilor mecanice se absoarbe o putere activă mică din reŃeaua de alimentare, astfel încât
pS = (2.215)
Vδ la funcŃionarea în gol a motorului componenta reactivă a curentului I0 =I10 (necesară pentru magnetizarea
în care fierului maşinii) va fi cea preponderentă, ceea ce face ca factorul de putere al maşinii – cos φo – să fie
Vδ = πlδ ( R 2 − r 2 ) = πl δ ( 2r + δ ) = 2πlδ δρ (2.216) scăzut.
unde s-a notat: lδ - lungimea întrefierului (pachetul de tole statorice /rotorice ); δ=R-r; iar ρ=(R+r)/2 este raza medie. Diagrama fazorială pentru regimul de mers în gol a maşinii asincrone (regimul de motor) este dată
Parametrul ps se modifică destul de puŃin pentru o serie de maşini cu variaŃia foarte mare a puterilor – astfel, de exemplu, în fig. 4.11 b, iar în fig.4.11 c este dată diagrama fazorială pentru regimul de generator al maşinii
pentru seria 4A a motoarelor asincrone avem următoarele date [3]:
asincrone. În acest caz din urmă curentul rotoric I’2 este luat cu semnul schimbat (regimul de generator) şi
'
el apare defazat înaintea fazorului t.e.m. E 2 .
 17 80

( )
m2 I 22 R2 = m1 I 2' R2' ,
2 − P2 = 13KW ; n S = 1500t/min; p S = 0,47 ⋅10 6 W / m 3
respectiv − P2 = 250KW ; n S = 1000 t/min ; p S = 0,52 ⋅106 W / m 3
2 − P2 = 1,2 ⋅10 6 KW ; n S = 375t/min ; pS = 1⋅106 W / m 3
I2 m m  w1k w1 
R = 2 2 2 R2 = 1
'
  R2 , De aceea este normal ca proiectarea (sinteza) maşinilor electrice să înceapă cu alegerea lui ps; după care se determină Vδ, respectiv
( )
2 (4.24)
se dimensionează circuitul magnetic şi înfăşurările maşinii.
I 2 m1
' m2  w2 k w2  Pe de altă parte, se poate lua în considerare aşa-numita constantă a maşinilor electrice definită prin relaŃiile
în care s-a Ńinut seama şi de relaŃia (4.20)- D2 2
Din condiŃia conservării puterii reactive rezultă relaŃia C ME = iδ n = , (2.217)
P kABδ
2
R2' m  w1k w1  în care D este diametrul rotoric la maşini de c.c. sau diametrul interior al statorului la maşini de c.a., în [m]; n este turaŃia maşinii, în
X 2' = X2 = 1   X 2 . (4.25) [t/min]; p este puterea de calcul ,în [w]; k = πα p k w k f - unde αp este coeficientul polar; kw este coeficientul de înfăşurare , iar kf
R2 m2  w2 k w 2  este coeficientul de formă al câmpului magnetic; Bδ este inducŃia magnetică din întrefier; A=2mwI/πD este sarcina liniară a maşinii,
În acest fel , la maşina asincronă, se pot definii următorii coeficienŃi de raportare: în [A/m] (m - numărul de faze ; w – numărul de spire pentru o fază ).
În mod obişnuit parametrii CME, Bδ şi A sunt date – pentru diverse puteri şi turaŃii de sincronism – în tabele de proiectare.
- coeficientul de raportare pentru curent Astfel, Bδ se alege astfel încât în dinŃii statorici / rotorici inducŃia să nu depăşească 1,4…1,8T, iar sarcina (încărcarea) liniară să nu
m 2 w2 k w 2 ' fie mai mare de 40000 A/m. Este ştiut că creşterea parametrilor Bδ şi A duce la micşorarea gabaritului maşinii, respectiv la scăderea
kI = ; I2 = kI I2 ; preŃului său de cost, dar odată cu aceasta cresc pierderile din maşină, respectiv scade randamentul acesteia. De aceea, există rapoarte
m1 w1 k w1 optime între Bδ, A şi dimensiunile de gabarit ale maşinii.
În altă ordine de idei, este ştiut că partea cea mai solicitată termic este înfăşurarea maşinii, iar temperatura unor părŃi
- coeficientul de raportare pentru t.e.m. şi tensiuni constructive ale maşinii depinde de sistemele de răcire, de regimurile de funcŃionare ale maşinii, dar şi de suprafaŃa de răcire a
w1 k w1 acesteia. De aceea la proiectarea unei serii de maşini electrice se tinde spre o similitudine geometrică a acestora. În acest caz
kU = ; E 2' = kU E 2 = E1 ; U 2' = kU U 2 ; (4.27) raportul dintre lungimea activă a maşinii Iδ şi diametrul statoric / rotoric, rămâne constant pentru diverse puteri de maşini.
w2 k w 2 În general însă puterea unei maşini este proporŃională cu o lungime de bază a maşinii la puterea a patra: şi aceasta rezultă
din următoarele considerente:
- coeficientul de raportare pentru rezistenŃe, reactanŃe şi impedanŃe avem lδ~l, deci şi D~l;
2 secŃiunea circuitului magnetic este deci i~12;
k m  wk 
k Z = U = 1  1 w1  ; R2' = k Z R2 ; X 2' = k Z X 2 ; Z 2' = k Z Z 2 . (4.28) secŃiunea cuprului înfăşurărilor este, de asemenea ~l2.
Costul unei maşini însă (se admite) este proporŃional cu masa sa, adică ~13 , iar pierderile sunt şi ele proporŃionale cu masa
kI m2  w2 k w 2  materialelor active, respectiv ~l3. De aici rezultă că este mai convenabil să se execute o singură maşină de putere mare decât mai
În cazul înfăşurărilor rotorice în scurtcircuit (adică cele în colivie de veveriŃă) se consideră multe maşini de puteri mai mici cu aceeaşi sumă a puterilor, având în vedere că în primul caz pierderile specifice sunt mai mici, iar
necesarul specific de materiale active este şi el mai mic.
că numărul barelor este z2 = m2 , iar numărul de spire este w2 =1/2 şi atunci EvoluŃia construcŃiilor de maşini electrice arată că parametrii energetici ai acestora se modifică pozitiv, în timp ce masa lor
4m1 (w1k w1 )
2
scade. În ultimii ani s-au obŃinut rezultate deosebite în proiectarea maşinilor electrice prin utilizarea sistemelor automate de calcul şi
kZ = . (4.29) prin automatizarea proiectării maşinilor electrice (complex de maşini automate de calcul şi pachet de programe cu ajutorul căruia se
Z2 realizează toate lucrările de calcul, proiectare-construcŃie).
B. EcuaŃiile maşinii asincrone cu mărimile raportate sunt deci:
U 1 = Z 1 I 1 − E1; 2.16. Exemple şi probleme pentru capitolul 2
1− s '
E 2 = Z 2 I 2 + R2'
' ' '
I 2; (4.30) Problema 2.1. Să se construiască schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată tetrapolară (2p=4), în două etaje cu o
s singură cale de curent şi având q = 2 crestături pe pol şi fază.
Rezolvare. Numărul total de crestături în care se amplasează înfăşurarea este
I 0 = I1 + I 2.
'
Z = 2 mpg = 2 ⋅ 3 ⋅ 2 ⋅ 2 = 24 ,
iar pasul principal y1 dacă se ia diametral (y1 = τ) atunci
Conform cu ecuaŃiile din (4.30) se construieşte diagrama fazorială pentru maşina asincronă, care este
z 24
y1 = = = 6 crestături
similară cu cea a transformatorului doar că U 2 = 0 , figura 4.11 a.
'
2p 2⋅2
De asemenea, t.e.m. E2’ din rotorul maşinii trebuie „să acopere” căderea de tensiune reactivă Înfăşurarea este reprezentată în figura 2.69 a. Dacă începutul fazei (A-X) se găseşte în crestătura 1, atunci începutul fazei
' ' următoare (B-Y) se va găsi decalat cu pasul
jX I şi o cădere de tensiune activă corespunzătoare relaŃiei
2 2 yf = 2q + 6kq
în raport cu crestătura 1, ceea ce pentru k = 0 înseamnă
R2' ' 1− s ' v f = 2⋅ 2 + 6⋅0⋅2 = 4 ,
I 2 = R2' I 2 + R2'
'
I2 , (4.31)
s s respectiv va fi amplasat în crestătura 1+4 = 5, iar pentru k = l avem
în care primul termen din dreapta relaŃiei reprezintă căderea de tensiune activă pe rezistenŃa fazei v f = 2 ⋅ 2 + 6 ⋅1⋅ 2 = 16
respectiv începutul va fi amplasat în crestătura 1+16 = 17.
rotorice R2’, iar cel de al doilea termen este o cădere de tensiune activă corespunzătoare, puterii
mecanice din maşină.
'
Într-adevăr, înmulŃind termenii din dreapta relaŃiei (4.31) cu m1 I 2 , rezultă:
1− s '
( )
m1 R2' I 2'
2
+ m1 R2'
s
I2( ) 2
, (4.32)

în care primul termen reprezintă pierderile totale în cuprul rotoric, iar cel de al doilea termen poate fi pus
sub forma
 81 16

În schema din figura 2.69 a începutul fazei (B-Y) este amplasat în crestătura 5, iar începutul fazei (C-Z) în crestătura Observând că se poate scrie
5+4=9. De fapt începuturile fazelor trebuie să fie decalate spaŃial între ele cu un unghi electric αel=1200. La 24 de crestături, între
două crestături avem un unghi geometric αel =360/24 = 150, respectiv trebuie să avem egalitatea Rr 1− s
α = pα = p ⋅ n ⋅ α = 120o ,
= Rr + R r (4.18)
el g c gc s s
din care rezultă rezultă că sistemul din (4.17) devine:
120 0 120 0
nc = = = 4 crestături U s = Z s I s − E0 ;
p ⋅ α gc 2 ⋅15 0
care corespunde cu yf pentru cazul k=0. 1− s
Din schema desfăşurată a înfăşurării rezultă că aceasta este simetrică în raport cu fazele - fiecare fază este compusă din E 0 = Z r I r + Rr Ir; (4.19)
bobine care se închid la etajul l şi la etajul 2. Dacă însă prin dispunerea capetelor de bobina în cele două etaje se asigură aceeaşi s
parametri electrici a grupelor de bobină de etaj, atunci acestea (adică grupele de bobină de etaj) se pot lega şi în paralel, formând o
înfăşurare cu p căi de curent. Această situaŃie este reprezentată în figura 2.69 b.
I0 = Is + Ir,
În ceea ce priveşte steaua tensiunilor - reprezentată în figura 2.69 c - unghiul dintre două raze este care reprezintă forma finală a ecuaŃiilor fazoriale privind conversia energiei în cadrul unei maşini
360 0 ⋅ p 360 0 ⋅ 2 asincrone, în regimul stabilizat de funcŃionare al acesteia.
γ= = = 30 0 ,
z 24 Cu ajutorul acestui sistem de ecuaŃii se obŃin diagramele fazoriale., diagrame circulare, şi
iar steaua va avea schemele echivalente ale maşinii asincrone. Din analiza ecuaŃiilor (4.19), rezultă că teoria maşinii
360 0 z 24 asincrone este identică cu cea a transformatorului electric, doar că în „secundarul” acesteia se introduce o
= = = 12
γ p 2 rezistenŃă activă Rr (1-s)/s.
raze distincte. Factorul de înfăşurare este kw = kr pentru că ks şi ki sunt unitare (pas diametral şi crestăturile nu sunt înclinate).

Problema 2.2. Să se prezinte schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată, în două straturi, cu p = l şi q = 3.
Rezolvare. Numărul crestăturilor înfăşurării este 4.5 DIAGRAMA FAZORIALĂ LA MAŞINA ASINCRONĂ
Z = 2 mpg = 2 ⋅ 3 ⋅ 1 ⋅ 3 = 18 ,
iar numărul bobinelor pe o fază se deduce după relaŃia A. Raportarea mărimilor rotorice. IniŃial s-a propus (în paragraful precedent) o maşină
z asincronă la care ws =wr , dar în mod obişnuit în practică avem ws ≠ wr . Este evident că procesele
nbf = = 2 pq = 2 ⋅1⋅ 3 = 6.
m conversiei electromecanice în acest din urmă caz al maşinii asincrone nu diferă de cele prezentate
AdmiŃând un pas diametral pentru înfăşurare avem anterior, doar că este necesară o raportare a parametrilor (ca şi la transformator) rotorici la stator sau
z 24 invers; în mod obişnuit se procedează la raportarea mărimilor rotorice la stator, iar această raportare se
y1 = = = 9 crestături
2p 2 ⋅1 efectuează în condiŃiile în care: puterile active şi reactive absorbite din reŃeaua de alimentare rămân
Din problema 2.1 s-a văzut că grupele de bobină de strat se pot conecta în serie (pentru cazul înfăşurării cu o cale de curent) sau în constante;de asemenea, rămâne constant randamentul şi factorul de putere al maşinii.
paralel (pentru cazul înfăşurării cu două căi de curent).
La o înfăşurare bipolară (p=1) cu o cale de curent, cele două grupe de bobine (de strat) care se succed în crestăturile
Dacă se admite că solenaŃia (respectiv, forŃa magnetomotoare) rămâne aceeaşi pentru
armăturii şi aparŃin aceleiaşi faze sunt situate între ele la o "distanŃă" de un pas polar τ şi se conectează între ele în opoziŃie, pentru a înfăşurarea raportată şi cea reală, atunci curentul rotoric raportat (ca şi la transformator) va fi dat de
se obŃine însumarea solenaŃiilor dintr-o crestătură (adică curentul să circule în acelaşi sens prin laturile bobinelor din cele două relaŃia
straturi ale aceleiaşi crestături) când aceasta se găseşte sub un anumit pol magnetic. Bobinele unei astfel de înfăşurări cu mai multe
m2 w2 k w 2 wk
I2 = I 2 = 2 w2 I 2 ,
spire au forma unor bucle - de unde denumirea de înfăşurare buclată. '
Reprezentarea acestei înfăşurări este dată în figura 2.70 unde este dată şi steaua crestăturilor, respectiv diagrama fazorială.
(4.20)
m1 w1 k w1 w1 k w1
în care se presupune că numărul de faze statorice m1 şi cele rotorice m2 este aceleaşi. Deosebirea dintre
(4.20) şi relaŃia similară (3.86), corespunzătoare transformatorului, este aceea că în prima se iau în
considerare coeficienŃii de înfăşurare respectivi: kw1 şi kw2 (care la transformator au valori unitare fiind
vorba de înfăşurări concentrate).
AdmiŃând că fluxul util din maşină nu se modifică, din relaŃia (2.66) corespunzătoare valorii
efective a unei t.e.m. induse, rezultă:
E2 E2'
Φm = = , (4.20a)
4,44 w2 k w 2 f1 4,44 w1k w1 f1
respectiv
w1k w1
E2' = E2 , (4.21)
w2 k w 2
iar dacă se Ńine seama că raportul
w1k w1 E
= k MA = 1 , (4.22)
Fig. 2.70 Schema desfăşurată şi steaua crestăturilor pentru problema 2.2 w2 k w 2 E2
reprezintă raportul de transformare pentru maşina asincronă, atunci relaŃia (4.21) se poate nota şi sub
Astfel, faza (A-X) cuprinde grupele de bobine (1-10), (2-11) şi (3-12) conectate în opoziŃie cu grupa bobinelor (12-3), (11- forma:
2) şi (10-l), iar în diagrama fazorială t.e.m. induse în aceste bobine au fost notate cu semnul minus(-).
Dacă se consideră o înfăşurare multipolară cu p perechi de poli, atunci schema sa desfăşurată se poate obŃine prin repetarea E2' = E1 . (4.23)
de p ori a schemei anterioare. Din condiŃia conservării pierderilor în cuprul rotoric rezultă egalitatea
 15 82

În cazul în care înfăşurarea are o singură spiră per bobină atunci aceasta se realizează, în general, din bare conductoare şi ea se
di βr di βs
u βs = M + rβs i βs + Lsβ , (d)
denumeşte înfăşurare în bare; ea se mai numeşte şi înfăşurare ondulată deoarece pentru a evită legăturile frontale dintre bobinele
(realizate din bare) aceleiaşi faze, aceste bobine se executa (la şablon) sub forma unor ondule.
dt dt
iar dacă se consideră că maşina asincronă luată în evidenŃă este simetrică (din punct de vedere electric şi Problema 2.3. Să se realizeze schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată în doua straturi eu un număr fracŃionar de
magnetic), atunci : crestături pe pol şi fază, având p=2 si q=5/4.
Rezolvare: Numărul total al crestăturilor este Z=2mpq=2·3·2·5/4=15, iar numărul de bobine pe fază va fi nbf=Z/m=15/3=5.
rαs = rβs = Rs ; rαr = rβr = Rr ; Lαs = Lsβ = Ls = M + Lσs ; Lαr = Lrβ = Lr = M + Lrσ ; Pe de altă parte, înfăşurarea se va putea executa numai dacă numărul de raze distincte din steaua crestăturilor este divizibil
cu numărul de faze m. Dar numărul de raze distincte din steaua crestăturilor este dat de raportul Z/t - unde t este cel mai mare
de asemenea, dacă se înmulŃesc ecuaŃiile (c) şi (d) din (4.8.) şi se Ńine seama de relaŃia biunivocă divizor comun al numărului de crestături Z si al numărului de perechi de poli p - adică rezultă condiŃia:
d/dt↔jω, respectiv de faptul că, în general, se poate nota a + jb = c ,atunci sistemul din (4.8) se
s s s
Z 2 pq = număr întreg
= (2.218)
poate nota sub o formă mai compactă astfel: mt t
In cazul dat este evident că t=1 (cel mai mare divizor comun pentru Z=15 si p=2) si atunci numărul razelor distincte pentru steaua
U s = R I s + jωLσs I s + jωM I s + jωM I r ; crestăturilor este Z/t=15/1=15, iar condiŃia (2.218) este îndeplinită.
, (4.9) Pasul principal al înfăşurării este:
0 = Rr I r + jωLσr I r + jϖM I r + jωM I s − jΩ r M I s − jΩ r M I r − jΩ r Lσr I r Z 3
y1 = =3
în care s-a avut în vedere şi faptul că, de exemplu, se poate nota: 2p 4
( ) (
− jΩ r Miαs + Ω r Mi βs = − jΩ r M iαs − i βs / j = − jΩ r M iαs + ji βs = − jΩ r M I s . (4.10) ) adică este fracŃionar si deci înfăşurarea se poate executa numai cu pas scurtat, y1=3 crestături sau pas lungit cu y1=4 crestături.
Se admite (din motive cunoscute) o înfăşurare eu pas scurtat y1=3 crestături, atunci pasul începuturilor de fază
Dacă se notează X0=ωM; X σ = ωLσ ; X σ = ωLσ şi viteza relativă: y f = 2 q + 6 kq
s s r r (2.219)
ne dă pentru cazul k=0-yf = 2·5/4 = 2·1/2 (ceea ce nu este posibil pentru că yf trebuie sa fie un număr întreg), iar pentru cazul k=1
Ωr Ω
ν= sau ν = r
avem yf=10.
(4.11)
ω
Se mai pune probleme repartizării celor 5 bobine corespunzătoare unei faze pe cei 4 poli (pentru că p=2): aceasta se poate
Ωs face montând doua bobine sub un pol si câte o bobina sub fiecare din ceilalŃi trei poli. Schema desfăşurată si steaua crestăturilor este
pentru că Ωs=ω, în cazul p=1 al maşinii generalizate, atunci sistemul din (4.9.) devine: data în figura 2.71.
ObservaŃie.In legătură eu exemplele de înfăşurări
U s = R I s + jX σs I s + jX 0 I s + jX 0 I r ; prezentate se poate menŃiona că au fost luate în considerare
(4.12) numai înfăşurări trifazate simetrice, cu bobine (secŃii) identice
0 = Rr I r + jX σr I r + jX 0 I r + jX 0 I s − jνX 0 I s − jνX 0 I r − jνX σr I r (adică cu acelaşi număr de spire) şi care se dispun în mod
uniform în crestăturile armăturilor magnetice.
Dacă însă se are în vedere că Există însă înfăşurări monofazate, care se executa la fel
Is + Ir = I0, (4.13) ca şi cele trifazate dar se repartizează numai pe 2/3 din totalul
crestăturilor armăturii (motoare asincrone monofazate)
este curentul de mers în gol, atunci sistemul de ecuaŃii fazoriale din (4.12) se transformă astfel: Există, de asemenea, aşa numitele înfăşurări bifazate,
U s = Rs I s + jX σs I s + jX 0 I 0 ; care sunt formate din doua înfăşurări monofazate decalate între
ele eu un unghi electric de 90°.
,
0 = Rr I r + jX σr (1 − ν )I r + jX 0 (1 − ν )I 0
Se mai execută şi înfăşurări sinusoidale formate din
secŃii (bobine având un număr diferit de spire prin care se
iar dacă se Ńine seama de expresia alunecării: s=(Ωs-Ωr)/Ωs=(1-ν),atunci sistemul precedent se poate nota Fig. 2.71. – Schema desfăşurată şi steaua urmăreşte obŃinerea unei unde de tensiune magnetică cât mai
crestăturilor pentru problema 2.3 apropiată de o sinusoidă - în acest caz numărul de spire din
sub forma: crestături variază având o distribuŃie sinusoidală (aproximativ !)
U s = Rs I s + jX σs I s + jX 0 I 0 ; pe distanŃa unui dublu pas polar (2τ).
, (4.14)
0 = − Rr I r − jX σr s I r − jX 0 s I 0 Probleme 2.4. Se admite că un motor funcŃionează la sarcina nominală, iar temperatura aerului de răcire este de 35°C ceea
ce conduce la o supratemperatură a motorului de θn=6o°C (deci temperatura sa interna este τ=95°C).
în care semnul (-) din ecuaŃia a doua Ńine seama că puterea trece din stator în rotor. Observând că Dacă apare o suprasarcină cu multiplul k1=5 şi o durată t=l0s se pune probleme cum se modifică uzura relative a izolaŃiei
E 0 = − jX 0 I 0 este de fapt fazorul t.e.m. la mers în gol, atunci sistemul din (4.14) devine: înfăşurărilor sale.
Rezolvare: Expresia din (2.214) pentru uzura relativă se poate nota în acest caz sub forma:
U s = Rs I s + jX σs I s − E 0 ;  633  10  1266 10 
Z r = ζ c = 4e T + 1 + e T − − 5 ⋅ 3,3T 2 (2.220)

0 = s E 0 − Rr I r − jX σ s I r ;r   T  T 
(4.15)
în care T reprezintă constanta de timp la încălzire şi ea poate fi determinată cu relaŃia [6]
I0 = Is + Ir T=
150θ n
(2.221)
iar dacă se are în vedere că expresiile: k R jn2
în care kR este un factor ce Ńine seama de creşterea rezistenŃei conductorilor electrici
Rs + jX σs = Z s ; Rr + jX σr = Z r , (4.16) datorită efectului de refulare a curentului când acesta este alternativ iar J este valoarea
reprezintă impedanŃele în complex ale statorului , respectiv ale rotorului, atunci (4.15) se poate nota sub nominală a densităŃii curentului electric.
In general pentru statorul motoarelor asincrone se poate lua kR=l, iar pentru
forma: rotoarele lor, de asemenea, kR=1 dacă turaŃia lor nu scade mai mult de 20%; la o scădere
U s = Z s I s − E0 ; mare a turaŃiei rotorului este posibil sa se ajungă chiar la kR=3. In figura 2.72 este data
variaŃia Zr=ξc=f(T) pentru k1=5 si t1=10s. Din această curbă rezultă că uzura minimă a
Rr izolaŃiei se produce pentru înfăşurări cu T=700s, iar pentru înfăşurări cu T<300s, uzura
E0 = I r − jX σr I r ; (4.17) creste foarte mult.
s Astfel, dacă se admite Jn=5A/mm2 şi θn=60°C, atunci constanta de timp la
I 0 = I s + I r.
încălzire a înfăşurării statorice este:
Fig. 2.72 – Curba Zr =f(T)
f(T)
 83 14

150 ⋅ 60 4.4. CONVERSIA ENERGIEI PRIN MAŞINA ASINCRONĂ

Tst = = 360 s
1 ⋅ 25
deci destul de apropiată de cea optimă. Pentru a stabili ecuaŃiile conversiei energiei
Se presupunem însă că motorul are T=175s şi este supus la o suprasarcină cu k1=5 şi t1=l0s o singură dată pe zi. Valoarea prin maşina asincronă ne vom referi la un model
relativă a uzurii suplimentare datorită suprasarcinii pe o zi, obŃinută eu relaŃia (2.220) este Zr=165·l06, iar pe un an:
idealizat bifazat al maşinii asincrone – figura 4,10 –
Z ra = 165 ⋅ 10 6 ⋅ 360 = 59400 ⋅ 10 6 la care se admite că numărul de spire din stator şi din
Valoarea relativă a uzurii izolaŃiei pentru restul anului este determinată de temperatura de lucru a înfăşurării, în regim rotor, după cele două axe α şi β, fixe în raport cu
nominal (adică τ=95ºC). Din relaŃia (2.204) rezultă:
Z r 2 = e0 ,088 ⋅95 ⋅ ∆t statorul, sunt aceleaşi: wαs = wβs şi wαr = wβr .
în oare intervalul ∆t se obŃine scăzând din numărul total al secundelor unei zile (24·60·60=86400s) durata suprasarcinii t1=l0s şi EcuaŃiile pentru maşina asincronă decurg în acest caz
durata răcirii ~ 3T=3·175=525s şi apoi Ńinând seama de perioada unui an. din ecuaŃiile conversiei energiei de tip (2.126) luând
Deci rezultă: în considerare specificul maşinii asincrone: circuitul
Z r 2 = e 0,088⋅95 ⋅ 360 ⋅ 865 = 128000 ⋅10 6 rotoric al maşinii asincrone este închis şi deci
Durata de serviciu a motorului este:
1 1 tensiunile rotorice sunt nule, adică uαr = u βr = 0 .
= = 5,32 ⋅ 10 −12
Z1 + Z 2 (59400 + 128000 ) ⋅ 10 6 Cu această precizare sistemul de Fig. 4.10. Modelul bifazic al maşinii asincrone
Uzura izolaŃiei într-un an dacă nu ar exista suprasarcini este: ecuaŃii privind conversia energiei în cadrul maşinii
Z = e 0 , 088 ⋅95 ⋅ 360 ⋅ 24 ⋅ 3600 = 129500 ⋅10 6 asincrone, scris sub formă matricială, este:
iar durata de serviciu în condiŃiile inexistenŃei suprasarcinilor ar fi:
1 1
= = 7,72 ⋅ 10 −12 d d
Z 129500 ⋅ 10 6 rαs + Lαs M 0 0
Comparând datele de serviciu în cele doua cazuri, rezultă că producerea suprasarcinilor reduce durata de serviciu cu 28,5%. dt dt
Este important de remarcat că efectul suprasarcinilor asupra duratei de serviciu scade cu cât creşte T. Astfel, pentru T=800s în uαs d d iαs
condiŃiile menŃionate anterior reducerea duratei de serviciu este de numai 3%.
0 M rα + Lα
r r
Lβ Ω r
r
MΩ r iαr
= dt dt × (4.5.)
0 d d i βr
− MΩ r − Lαr Ω r rβr + Lrβ M
u βs dt dt i βs
d d
0 0 M rβ + Lβ
r s

dt dt
la care desigur că trebuie adăugată expresia momentului cuplului electromagnetic stabilită anterior la
(2.136)
m
Me =
2
(
M i βs iαr − iαs i βr ) (4.6)
s r s r
În expresiile (4.5) şi (4.6) avem notate: rα , rα , rβ , rβ - rezistenŃele înfăşurărilor statorice
(indice s) şi rotorice (indice r) corespunzătoare axelor α şi β ale sistemului de coordonate (α , β ,0) ;
s r s r
Lα , Lα , Lβ , Lβ , sunt inductivităŃile totale corespunzătoare, care au următoarea expresie generală:
L = M + Lσ , (4.7)
în care M este inductivitatea mutuală dintre stator şi rotor după axele α şi β, iar Lσ este inductivitatea de
dispersie a înfăşurării respective. Din ecuaŃiile (4.5) se pot obŃine ecuaŃiile fazoriale corespunzătoare.
Mai întâi însă, sistemul din (4.5) , scris sub formă detaliată, apare astfel:
diαs di r
uαs = rαs iαs + Lαs +M α ; (a)
dt dt
(4.48)
di s di r
0 = M α + rαr iαr + Lrα α + Ω r Lrβ i βr + Ω r Mi βs ; (b)
dt dt
di βr di βs
0 = −Ω r Miαs − Ω r Lαr iαr + rβr i βr + Lrβ +M ; (c)
dt dt
 13
sistem trifazat simetric de curenŃi rotorici, care vor produce un câmp magnetic învârtitor de reacŃie
(rotoric).
PulsaŃia t.e.m. induse în rotor desigur că depinde de viteza unghiulară relativă a rotorului, în raport
cu viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor primar (statoric). Astfel , dacă viteza unghiulară a
rotorului este Ω 2 , atunci:
ω 2 = p(Ω1 − Ω 2 )
(4.3)
iar frecvenŃa mărimilor rotorice va fi
ω2
f2 = =
p
(Ω1 − Ω 2 )
2π 2π
şi dacă se Ńine seama de relaŃia (4.1) pentru alunecare, atunci:
pΩ 1
f2 = s = sf1 . (4.4)
2π
Din (4.4) rezultă că frecvenŃa mărimilor rotorice reprezintă doar procentul s (alunecarea s se exprimă
şi în procente) din frecvenŃa f1 a tensiunii de alimentare a motorului asincron.
Dacă se Ńine seama că f1 = 50 Hz şi s = 0,01...0,04, atunci rezultă că
f2 = 50*0,04 = 2 Hz,
ceea ce justifică neizolarea tolelor rotorice între ele, pentru că la o astfel de frecvenŃă pierderile în fierul
miezul rotoric (corespunzătoare curenŃilor turbionari şi fenomenului histerezis) sunt mici şi nu pot
suprasolicita termic rotorul. Desigur că în cazul unui motor asincron cu rotor bobinat la care se pot face
reglaje de viteză, alunecare s, respectiv frecvenŃa f2 pot creşte simŃitor şi în consecinŃă şi pierderile în
fierul rotoric, iar de acest aspect trebuie să se Ńină seama, mai ales şi pentru faptul că la viteză scăzută
răcirea motoarelor autoventilate se înrăutăŃeşte.
În altă ordine de idei, curenŃii rotorici interacŃionând cu câmpul magnetic învârtitor statoric,
produc un moment al cuplului electromagnetic M. Dacă M este mai mare decât momentul rezistent Mr
aplicat la arborele motorului, atunci motorul începe să se rotească şi atinge viteza unghiulară Ω2
menŃionată deja anterior.
Viteza câmpului magnetic de reacŃie (secundar sau rotoric) în raport cu statorul se poate
obŃine compunând viteza unghiulară a rotorului Ω2 cu viteza unghiulară relativă (Ω1-Ω2), respectiv:
Ω 2 + (Ω1 − Ω 2 ) = Ω1 ,
(4.5)
adică indiferent de viteza unghiulară a rotorului Ω2, câmpul magnetic de reacŃie are aceeaşi viteză
unghiulară cu cea a câmpului primar, adică egală cu viteza de sincronism. Deci cele două câmpuri:
primar şi de reacŃie sunt fixe unul faŃă de altul şi deci se pot suma între ele, ceea ce permite, luarea în
considerare a unui câmp magnetic învârtitor rezultant din întrefierul maşinii.
De fapt interacŃiunea dintre acest câmp magnetic învârtitor rezultant şi curenŃii rotorici
produce momentul cuplului electromagnetic al maşinii, care roteşte rotorul său.
Pe de altă parte, rotorul motorului asincron nu poate avea niciodată viteza sincronă –
Ω2=Ω1 (adică s=0) – pentru că în acest caz câmpul învârtitor statoric ar părea imobil în raport cu rotorul,
iar în înfăşurarea rotorică nu s-ar induce t.e.m., respectiv nu vor exista curenŃii rotorici, care să
interacŃioneze cu câmpul statoric, adică cuplul va fi nul şi deci maşina de fapt nu se va rotii. Din această
ultimă concluzie se desprinde şi denumirea de “motor asincron”.
85
Cap. 3. Transformatoare electrice
3.1. DefiniŃii şi noŃiuni generale privind transformatoarele electrice
Transformatorul electric este un convertor static al energiei electromagnetice. Din cei trei
parametrii principali asupra cărora acŃionează un convertor: tensiunea U, frecvenŃa f şi numărul de faze
m, acest convertor operează numai asupra tensiunii modificând-o. Transformatorul electric funcŃionează
pe baza legii inducŃiei electromagnetice şi deci el se utilizează numai în curent alternativ.
Cele mai utilizate transformatoare electrice sunt aşa-numitele transformatoare de forŃă (TRAFO)
utilizate în transportul, distribuŃia şi utilizarea energiei electrice; există însă şi o serie de transformatoare
speciale folosite, în general, în alte scopuri decât cele anterioare.
În principiu un transformator electric posedă două înfăşurări:
o înfăşurare primară, care primeşte energie din reŃeaua de alimentare şi deci se
a)
comportă în raport cu aceasta ca un receptor; mărimile electrice care se referă la
această înfăşurare (tensiunea, curentul, puterea etc) se numesc mărimi primare şi se
notează cu indicele 1 (U1, I1, P1 etc);
b) o înfăşurare secundară, care cedează energie către reŃeaua de alimentare a
receptoarelor şi deci care se comportă în raport cu aceasta ca un generator; mărimile
electrice corespunzătoare acestei înfăşurări se numesc mărimi secundare şi se
notează cu indicele 2 (U2, I2, P2 etc).
Utilizându-se în transportul energiei electrice, transformatoarele pot funcŃiona în regim de
ridicătoare de tensiune şi aceasta mai ales dacă Ńinem seama de faptul că energia electrică se produce în
generatoare la o tensiune de 6 sau 10 KV, iar transportul acesteia se face la 110 kV, 220 KV, 400 kV, iar
în cazul distanŃelor foarte mari se ajunge la 750 kV şi chiar 1500 kV.
Pe de altă parte, utilizarea energiei electrice se face la joasă tensiune (J.T.) – 0,4 kV, 0,5 kV- sau
medie tensiune (M.T.) – 6 kV sau 10kV – şi de aceea după transportul energiei, transformatoarele
electrice se utilizează în regimul de coborâtoare de tensiune cu precizarea că unul şi acelaşi
transformator poate lucra fie în regim de ridicător, fie în regim de coborâtor de tensiune (este deci
reversibil din acest punct de vedere), înfăşurarea sa primară fiind în primul caz o înfăşurare de joasă
tensiune (J.T.), iar în al doilea caz o înfăşurare de înaltă tensiune (I.T.) în raport cu cea secundară.
Având în vedere cele prezentate anterior, rezultă că în cadrul sistemelor electromagnetice au loc
mai multe transformări ale energiei, iar puterea transformatoarelor din aceste sisteme depăşeşte de 7-8 ori
puterea generatoarelor folosite pentru producerea energiei – de aici rezultă imediat importanŃa
transformatoarelor de forŃă.
Transformatoarele electrice se pot clasifica după mai multe criterii:
a) după numărul fazelor avem: transformatoare monofazate, bifazate, trifazate şi
multifazate; transformatoarele de forŃă se folosesc, în general, în execuŃie trifazată,
iar în reŃele monofazate se folosesc cele în execuŃie monofazată;
b) după numărul înfăşurărilor secundare avem: transformatoare cu două înfăşurări
când pentru fiecare fază există o înfăşurare primară şi o singură înfăşurare secundară,
respective transformatoare cu trei înfăşurări când pentru fiecare fază există o
înfăşurare primară şi două înfăşurări secundare;
c) după mediul de răcire al transformatoarelor putem avea: transformatoare uscate
la care răcirea se face cu ajutorul aerului (sunt în general transformatoare de puteri
mici), respective transformatoare în dielectric lichid când întregul transformator este
amplasat într-o cuvă umplută cu ulei de transformator (grupa 2004 sau 2005) care
este un foarte bun electroizolant şi în acelaşi timp un bun agent de răcire.
Parametrii nominali ai unui transformator (luaŃi în considerare la proiectarea acestuia pentru o
funcŃionare normală de 25 ani) se precizează, în mod obişnuit, pe plăcuŃa de fabricaŃie a acestuia şi ei
sunt:
- puterea nominală Sn, în KVA;
- tensiunea nominală de linie Unl, în V sau KV;
- curentul nominal de linie Inl, în A;
- frecvenŃa nominală de lucru f, în Hz;
 86 12

- numărul fazelor m; determină denumirea acestor maşini; maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit sau în colivie. În figura
- schema şi grupa de conexiuni; 4.8 este reprezentată o înfăşurare rotorică în colivie simplă.
- tensiunea nominală de scurtcircuit unk, în %; În figura 4.9 a sunt date diferite forme de crestături pentru
- regimul de lucru, sistemul de răcire. o înfăşurare rotorică în dublă colivie, iar în figura 4.9.b pentru o
Drept tensiuni nominale ale transformatorului se consideră tensiunile de linie din primarul şi secundarul colivie triplă (multiplă). În figura 4.9 c se prezintă o dublă
său când acesta funcŃionează în gol, iar curenŃii nominali din primar şi secundar se determină considerând colivie scurtcircuitată la capete de câte un singur inel, iar figura
puterea nominală şi tensiunile nominale din primar şi din secundar (pentru transformatorul trifazat avem 4.9d este reprezentată o dublă colivie la care fiecare colivie are
Sn = 3U 1nlI 1nl = 3U 1nfI 1nf ). inelul său de scurtcircuitare.
Înfăşurarea rotorică în colivie produce totdeauna
Fig. 4.8. – Model de colivie de veveriŃă acelaşi număr de perechi de poli rotorici p2, ca şi în stator p1 .

3.2. ConstrucŃia transformatorului electric La

motoare
Pentru că transformatoarele electrice cele mai des utilizate sunt cele “de forŃă în ulei”, în cele ce asincrone mai
urmează ne vom referi la elementele constructive ale acestui tip de transformator, urmând ca la capitolul mici colivia se
privitor la transformatoare electrice speciale să se facă unele referiri la unele aspecte constructive speciale toarnă, sub
ale acestora. presiune, în
PărŃile constructive principale ale unui transformator electric de forŃă sunt: întregime din
- miezul de fier al transformatorului, care formează circuitul său magnetic; aluminiu, la
- înfăşurările transformatorului (primare şi secundare); cele două inele
- părŃile de asamblare şi accesoriile transformatorului, care cuprind mai multe elemente de
constructive principale cum sunt: scurtcircuitare
- schela, cuva şi capacul transformatorului; fiind ataşate
- izolatoarele de trecere; direct, prin
- conservatorul de ulei şi releul de gaze; turnare, şi
- comutatorul de tensiune; aripioarele
- alte accesorii. ventilatorului.
O secŃiune transversală şi longitudinală printr-un transformator de forŃă “în ulei” este dată în În figura 4.9 e
Fig. 4.9. – Modele pentru dublă şi triplă colivie este dată o
figura 3.1; în cele ce urmează se vor face referiri la această figură pentru identificarea tutror elementelor
constructive ale transformatorului. astfel de variantă de colivie în care Ar este aripioara ventilatorului de răcire.
Rotorul în scurtcircuit este notat cu numărul 5 în figura 4.5; tot în această figură paletele
a – Miezul magnetic (6) al transformatorului electric se execută din foi subŃiri (0,3…0,35mm) ventilatorului (11) apar ca elemente constructive separate şi ele sunt protejate de capota metalică a
de tablă din oŃel electrotehnic denumite tole. Această tablă are un conŃinut de (3,6…4%) Si care măreşte ventilatorului (12), care dirijează şi curentul de aer în lungul nervurilor carcasei .
rezistivitatea acestuia şi deci micşorează valoarea curenŃilor turbionari, care apar în miezul magnetic al Celelalte elemente din figura 4.5d sunt : (6) este crestătura rotorului ; (4) – pachet de tole
transformatorului în timpul funcŃionării sale. Tot în scopul micşorării acestor curenŃi (deci a micşorării rotorice; (8) - arborele maşinii; (18) – şurub de punere la pământ;(19) – tolă marginală; (20) –
pierderilor în fierul transformatorului) tolele miezului se izolează între ele. Altă dată ,izolarea tolelor de garnitura de etanşare .
transformator se făcea cu hârtie electrotehnică de 0,04 mm grosime, dar tehnologiile actuale prevăd alte
sisteme de izolare:
- prin oxidarea tolelor în baie de acid azotic – stratul de oxid ce se formează la suprafaŃa 4.3. PRINCIPIUL DE FUNCłIONARE AL MOTORULUI ASINCRON
tolei este suficient pentru a izola două tole vecine;
- lăcuirea suprafeŃelor tolelor cu lac obişnuit; În primul paragraf al acestui capitol s-a precizat deja că maşina asincronă funcŃionează cel
- izolant pe baza de fosfat de fier termostabil până la 800 °C şi care permite recoacerea mai adesea , în regim de motor, iar în cadrul unor acŃionări electrice ea este utilizată şi în regim de frână.
întregului miez în stare montată; Se admite că un motor asincron are o înfăşurare statorică trifazată echilibrată, iar rotorul
- izolant pe bază de sticla, termostabil până la 700 °C, care de asemenea permite dacă este bobinat atunci înfăşurarea sa este , de asemenea, trifazată echilibrată şi numărul său de perechi
recoacerea miezului în stare montată; de poli p2 este acelaşi cu cel statoric p1 (p1= p2 =p).
- izolant cu silicat de magneziu sau ceramică (izolaŃie carlit). Dacă înfăşurarea statorică se alimentează cu un sistem trifazat simetric de tensiuni, atunci
Pe de alta parte, miezul transformatorului nu se execută din tole mai subŃiri de 0,3 mm cel puŃin ea va fi străbătută de un sistem trifazat de curenŃi , care vor produce un câmp magnetic învârtitor primar
din două motive: (statoric) a cărui viteză este egală cu viteza de sincronism .
- realizarea tolelor mai subŃiri ridică destul de mult preŃul de cost al acestuia; f 1 ω1
- la o secŃiune dată a miezului magnetic scade procentul de fier prin creşterea numărului Ω1 = 2πn1 = 2π = , [rad / s ] (4.2.)
stratului de izolaŃie.
p p
în care f1 este frecvenŃa tensiunii de alimentare din stator iar ω1 este pulsaŃia corespunzătoare.
Acest câmp magnetic înlănŃuie înfăşurarea trifazată rotorică şi în ea se induce (pe fiecare
fază) o t.e.m. cu valoarea efectivă E2 ce se poate determina cu relaŃia (2.66), dar în acest caz Ńinând
seama de parametrii înfăşurării rotorice. Dacă rotorul este în scurtcircuit sau dacă la rotorul bobinat se
conectează o impedanŃă trifazată echilibrată (vezi figura 4.7), atunci în circuitul rotoric se va forma un
 11 87

Lateral, se fixează de carcasă scuturile frontale: pe partea de cuplare a motorului (numărul

9), respectiv pe partea ventilatorului (numărul 10); în aceste scuturi sunt prevăzuŃi rulmenŃii (numărul 14)
şi capacele rulmenŃilor (numărul 15 ), care susŃin de fapt arborele maşini ( numărul 8). Cu ajutorul
carcasei şi a scuturilor laterale se asigură de fapt centrarea părŃii rotorice a maşinii în statorul acesteia
astfel încât pe întreaga periferie exterioară a rotorului să existe un întrefier constant.
În cazul maşinii asincrone cu rotorul bobinat unul din scuturile frontale susŃine portperiile
(numărul 8 din figura 4.5 a ), împreună cu periile (numărul 19 în figura 4.5 a) ce calcă pe inelele
colectoare (numărul 20 în figura 4.5 a). În figura 4.5a se mai reprezintă (tot ca parte fixă a maşinii): cutia
de borne rotorică – numărul 18 (separată de cutia de borne statorică) ce se montează în dreptul sistemului
de portperii - perii şi placa de borne rotorică - numărul 17.
c) Rotorul maşinii cuprinde toate elementele constructive ale maşinii care se află în mişcare
de rotaŃie (în cazul maşinilor rotative).
Miezul feromagnetic al rotorului este corespondentul miezului statoric şi el face parte din
conturul magnetic principal al maşinii. El se executa din tole de tabla electrotehnică de 0,5 mm grosime,
dar tolele nu se izolează între ele. În general miezul rotoric apare sub forma unui corp cilindric cu un
diametru ceva mai mic decât golul cilindric al statorului maşinii astfel încât între ele se formează un
spaŃiu mic de aer : întrefierul.
La periferia cilindrului rotoric, în lungul generatoarelor acestora, se execută crestături
(ancoşe) rotorice în care se montează înfăşurarea rotorică.
Ca şi la stator, când diametrul maşinii este mare tolele rotorice nu se execută „dintr-o
bucată” ci din segmente de tole care se fixează de butucul rotorului printr-un sistem de crestături de
ghidare (similare cu cele statorice); butucul rotoric se fixează de arborele maşinii prin pană. În cazul
maşinilor asincrone de diametre mici desigur că tolele se execută “dintr-o bucată” şi se fixează direct de
arborele maşinii (deci fără intermediul butucului rotoric) prin pană.
Înfăşurarea rotorică se realizează în două variante constructive:
c1) Similară cu înfăşurarea trifazată statorică, ea fiind astfel montată în crestăturile rotorice;
în acest caz ea se execută din conductoare de cupru sau aluminiu etc; conexiunea înfăşurării rotorice este,
în mod obişnuit , “în stea” (poate fi şi în triunghi), iar cele trei capete ce rămân de la conexiunea în stea
se leagă la inelele colectoare ale maşinii (ajung prin interiorul arborelui maşinii până la inelele colectoare
- unul din aceste capete este notat cu 21 în figura 4.5 a ).
Inelele se execută cel mai adesea din bronz , sunt izolate între ele şi izolate faŃă de masă; pe
suprafaŃa lor exterioară culisează periile de cărbune.
Maşinile asincrone cu o astfel de înfăşurare rotorică se numesc maşini asincrone cu
rotorul bobinat sau cu inele.
Prin intermediul periilor şi inelelor colectoare se face legătura dintre partea mobilă a
maşinii şi exteriorul acesteia (cutia de borne rotorică posedă numai trei borne) astfel încât la circuitul
rotoric al maşinii se poate racorda o impedanŃă trifazată exterioară. Schema înfăşurării rotorice în acest
caz apare ca în figura 4.7. Din această schemă se observă că de fapt circuitul rotoric al maşinii asincrone
este legat în dublă stea (cu nulurile N- N’) formându-se conture închise pentru curenŃii rotorici care în
acest fel pot interacŃiona cu câmpul
magnetic statoric , respectiv se poate
produce cuplul de rotire.
ImpedanŃele exterioare sunt în
general reglabile (continuu sau în trepte) şi
ele se racordează la rotor pentru o perioadă
mai îndelungată (în cazul reglajului de
Fig. 4.7. – Schema circuitului rotoric întreg viteză, de exemplu) sau doar pentru
în cazul maşinii cu inele perioada pornirii după care inelele
colectoare se scurtcircuitează (adică nulul
N’ se mută la inele) cu ajutorul cu ajutorul unui dispozitiv special ce ridică în acelaşi timp şi periile de pe Fig. 3.1 SecŃiune prin transformatorul electric trifazat
inele pentru a micşora astfel uzura acestor elemente constructive.
c2) Cea dea doua variantă constructivă a înfăşurării se realizează prin montarea unor bare La construcŃia miezului se utilizează tablă laminată la rece – de fapt se executa laminarea la cald
de cupru sau aluminiu (neizolate) în crestăturile rotorice, care se scurtcircuitează la ambele capete cu a acesteia până la grosimea de 2,5 mm, după care se continuă laminarea la rece până la grosimea
ajutorul unor inele executate din aceleaşi materiale, formându-se o „colivie de veveriŃă”, ceea ce necesară. Urmează apoi un tratament termic al tablei în atmosferă de hidrogen pentru decarbonizarea
acestuia.
 88 10

La tolele laminate la rece, proprietăŃile magnetice sunt superioare şi pierderile specifice mai Miezul feromagnetic (notat cu 2 în figura 4.5) are o formă cilindrică cu pereŃii de o anumită
mici când câmpul magnetic se produce pe direcŃia laminării şi aceasta pentru că la o tablă laminată la cald grosime, gol în interior; se execută din tole de tablă silicioasă de 0,5 (0,35) mm grosime stanŃată după o
cristalele de fier sunt orientate după diverse direcŃii în timp ce, în cazul laminării la rece, toate aceste anumită configuraŃie. Tolele statorice se izolează între ele (cu lacuri speciale sau prin oxidare ca în cazul
cristale sunt orientate după aceiaşi direcŃie. De aceea tolele executate din această tablă se numesc tole transformatoarelor electrice) pentru a micşora pierderile prin curenŃi turbionari (Foucault). Pe partea
texturate sau cu cristale orientate; ele se “decupează” astfel din foaia de tablă (prin ştanŃare ) încât, la dinspre rotor , în lungul generatoarelor cilindrului miezului, sunt prevăzute crestături (ancoşe) în care se
montarea în pachetul de tole al miezului, cristalele de fier să fie orientate în sensul liniilor câmpului amplasează înfăşurarea statorică. La partea exterioară a cilindrului miezului statoric (deci dinspre carcasă)
magnetic ce se va produce. se execută 1- 2 sau chiar mai multe (depinde de diametrul miezului ) crestături de ghidare – de obicei în
Intr-adevăr, tola textură are permitivitatea magnetică cea mai ridicată când câmpul magnetic profil de coadă de rândunică (vezi detaliul din figura 4.6) – cu ajutorul cărora se realizează şi fixarea
coincide cu direcŃia de laminare la rece a tolei. Dacă câmpul magnetic are direcŃia perpendiculară pe pachetului de tole statorice de carcasa maşinii. Tolele se împachetează în pachete de 5..7 cm grosime şi
direcŃia de laminare, atunci permitivitatea magnetică este mai mică şi ea devine şi mai mică când direcŃia între pachete se prevăd canale de circa 1 cm , care apar sub forma unor canale radiale de răcire; la
câmpului magnetic este oarecare, intermediară. maşinile la care miezul feromagnetic are o lungime 0,…,20 cm nu se mai prevăd canale de răcire.
Din punct de vedere constructiv, miezul de fier al unui transformator electric monofazat sau Strângerea întregului miez feromagnetic se face cu unele tole speciale denumite tole marginale de 1..3
trifazat poate fi de două tipuri: în manta, respectiv în coloane. În figura 3.2 b este reprezentat un mm grosime şi cu ajutorul unor plăci frontale de din oŃel masiv. Miezul se presează cu presiune de circa
transformator monofazat cu coloane. 50...100 N/cm2 pentru evitarea vibraŃiilor în timpul funcŃionării, care produc un zgomot neplăcut dar în
De fapt elementele constructive de bază ale unui acelaşi timp pot duce la distrugerea izolaŃiei dintre tole şi pot provoca deteriorarea izolaŃiei înfăşurării.
miez magnetic de transformator sunt: coloanele Când diametrul maşinii este mare
(notate cu 1 în figura 3.2 a şi b) ele sunt porŃiuni atunci tolele statorice nu se execută „dintr-o
din miezul magnetic pe care se montează bucată”, ci din segmente de tolă a căror îmbinare
înfăşurările transformatorului, jugurile (notate cu prin diverse straturi de tole se realizează
3 în figura 3.2 a şi b) adică porŃiuni din miez care “petrecut” (ca şi în cazul transformatoarelor) în
unesc coloanele şi ferestrele (notate cu 4 în figura vederea micşorării întrefierului de îmbinare.
3.2 b) – porŃiunile libere (de aer) ale miezului în Înfăşurarea statorului (vezi
care trebuiesc să fie montate înfăşurările. Se capitolul 2 privind înfăşurările maşinilor de c.a.)
Fig. 3.2 Miezuri magnetice: a) în manta; b) cu coloane
observă din figurile 3.2 a şi b că miezul magnetic este o înfăşurarea repartizată la care, în mod
realizează conture închise din fier cu ochiuri (ferestrele miezului), iar pe anumite porŃiuni ale acestora obişnuit q>1. Înfăşurarea se execută din
(coloanele) se montează înfăşurările. conductoare de cupru (mai rar de aluminiu) cu
La transformatoarele cu coloane, înfăşurările se montează pe coloane, dar ele nu posedă pe izolaŃia de email , bumbac, hârtie, fibre de sticlă,
Fig. 4.6. – Detaliu pentru miezul statoric şi carcasa maşinii
“laterala” lor alte coloane secundare aşa cum apare în figura 3.2 a (coloane secundare notate cu 2). La micanită şi unele produse izolatoare speciale.
transformatoare în manta înfăşurările sunt montate pe coloanele principale (notate cu 1 în figura 3.2 a), Conductorul poate fi de secŃiune circulară (în cazul
dar sunt cuprinse ca într-o “manta” de coloanele secundare (care de obicei au secŃiune mai mică decât maşinilor de puteri mai mici) sau de secŃiune dreptunghiulară. Înfăşurarea poate fi monofazată sau
cele principale). La acest tip de transformatoare câmpul de dispersie este mai mic şi deci înlănŃuirea polifazată (în general trifazată) şi în acest din urmă caz se poate conecta în triunghi sau în stea (vezi
magnetică a înfăşurărilor este mai bună, dar răcirea lor este mai dificilă, execuŃia miezului este mai grea şi paragraful anterior). Fiecare înfăşurarea de fază este executată pentru acelaşi număr de perechi de poli.
necesită mai mult fier. La transformatoare cu coloane execuŃia miezului este mai simplă (necesită mai De asemenea, din punctul de vedere al execuŃiei, înfăşurarea statorică poate fi “într-un
puŃin fier), răcirea înfăşurărilor este mai bună (suprafaŃa de contact cu exteriorul este mai mare), dar strat” , dar cel mai adesea ea este „în două straturi”. În mod obişnuit în cazul înfăşurării în două straturi
câmpul de dispersie este mai mare q se ia fracŃionar pentru că înfăşurarea se execută mai uşor, dar este necesar să se aibă în vedere faptul că
şi deci înlănŃuirea magnetică a în acest caz curba t.m.m. în întrefierul maşinii asincrone este mai înrăutăŃită (în raport cu o alură
bobinelor este mai slabă. sinusoidală).
În ceea ce priveşte La unele maşini asincrone este necesar un reglaj în trepte a turaŃiei, care depinde de
geometria secŃiunii miezului, la numărul perechilor de poli al maşinii. Montarea în statorul maşinii a două (trei) înfăşurări cu ajutorul
transformatoare mai mici ea este de cărora să se formeze numărul de perechi de poli p necesar, corespunzător treptei propuse de turaŃie , este
formă pătrată sau dreptunghiulară, în general neeconomic pentru faptul că gradul de utilizare al materialului activ din maşină este scăzut. De
Fig. 3.3 Modele de secŃiuni de miez magnetic
iar conductoarele înfăşurărilor au aceea “comutarea” numărului perechilor de poli (deci şi a turaŃiei) în raportul 1:2 se poate realiza cu o
secŃiunea circulară fiind montate pe singură înfăşurare statorică prin modificare direcŃiei de circulaŃie a curentului prin anumite porŃiuni ale
carcase cu secŃiunea pătrată înfăşurării respective; desigur că în acest caz la cutia de borne a maşinii trebuie scoase legături
(dreptunghiulară) care, “se îmbracă” pe coloanele miezului – figura 3.3 a. La transformatoare mai mari, suplimentare ale înfăşurării statorice .
secŃiunea conductoarelor este în orice caz mai mare, ea poate fi circulară, pătrată sau dreptunghiulară şi Înfăşurarea statorică este notată cu 3 în figura 4.5
nu mai poate fi montată pe o carcasă pătrată (pentru că nu se poate face îndoirea conductorului la 90° pe b) Carcasa maşinii are rol de protecŃie mecanică a maşinii şi ea nu face parte din circuitul
muchia carcasei) şi atunci se utilizează carcase cilindrice – adică cu secŃiune circulară. magnetic al maşinii; se execută prin turnare din fontă sau aluminiu şi ea susŃine miezul feromagnetic al
statorului. Ea este notată cu 1 în figura 4.5.
În cazul maşinilor mari carcasa se execută prin sudare din tablă de oŃel.
La suprafaŃa sa exterioară carcasa posedă nişte nervuri, dispuse în lungul generatoarelor
(numărul 21), care au rolul de a mării suprafaŃa de răcire a maşinii. Carcasa mai posedă cutia de borne a
maşinii (numărul 13), cârligul de ridicare (numărul 17), iar la partea inferioară a acesteia sunt dispuse
tălpile maşinii (numărul 16) cu ajutorul cărora se face fixarea maşinii de fundaŃie. Într-o poziŃie
convenabilă este fixată pe carcasă plăcuŃa de fabricaŃie a maşinii.
 9 89
4.2 CONSTRUCłIA MAŞINII ASINCRONE.
Maşina asincronă clasică este formată dintr-o parte fixă denumită statorul maşinii şi o parte
mobilă, care în mod obişnuit se roteşte, denumită rotorul maşinii. Între ele se găseşte un spaŃiu de aer
denumit întrefier, care în principiu, trebuie să fie cât mai mic (0,1...2mm) pentru ca curentul de
magnetizare al acestuia să fie cât mai mic.
Ansamblul maşinii asincrone este prezentat în figura 4.5.
Fig 4.5.- SecŃiune printr-un motor asincron
a) Statorul maşinii este format dintr-un miez feromagnetic (în cadrul căruia se montează
înfăşurarea polifazată ,în general trifazată, sau monofazată) şi care se montează într-o carcasă.
Realizarea miezului se face printr-o tehnologie de “ Ńesere ” a tolelor cap la cap, la 90°, succesiv
un strat (format din 2,3 rânduri de tole) ca în figura 3.4 a, apoi următorul strat ca în figura 3.4 b. În acest
fel, întrefierul dintre tolele unui strat alternează cu întrefierul dintre tolele stratului următor, întrefierul
total legat de execuŃia miezului transformatorului micşorându-se la minim, respectiv se micşorează
corespunzător şi fluxul de dispersie.
Pentru rigidizarea pachetului de tole de la o coloană a miezului, la transformatoare mai mici
acestea se bandajează cu bandă de bumbac (chingă), iar la transformatoare mai mari strângerea
coloanelor se face cu buloane din oŃel, izolate faŃă de tole (pentru a nu le scurtcircuita) cu tuburi de
pertinax 1 şi şaibe de pertinax şi/sau preşpan 2,3 aşa cum se arată în detaliul din figura 3.5.
Uneori buloanele se
execută din răşini epoxidice
armate cu fibre de sticlă, ele
având o bună comportare
(rezistenŃă mecanică
corespunzătoare) până la
temperatura de 155°C. PiuliŃele
Fig. 3.4 Variantă de realizare a miezului magnetic buloanelor de strângere
trebuiesc asigurate.
În funcŃie de
Fig. 3.5 Variantă de strângere dimensiunile coloanelor şi a
cu buloane a coloanelor
jugurilor se folosesc unul sau
mai multe rânduri de strângere. În orice caz presiunea ce trebuie
asigurată tolelor miezului este de 5-8daN/cm² pentru că în acest fel se reduce zgomotul produs de miezul
transformatorului, sub acŃiunea câmpului magnetic variabil, în timpul funcŃionării acestuia.
O altă soluŃie folosită pentru strângerea tolelor miezului este aceea a lipirii tolelor cu un lac
special (Electroputere-Craiova) sau cu anumite răşini epoxidice (la Oerlikon).
b - Înfăşurările transformatorului (notate cu 4 în figura 3.1) reprezintă totalitatea spirelor care
formează circuitul electric corespunzător sistemului de I.T., respectiv J.T. a transformatorului. Înfăşurările
transformatorului se realizează din conductoare de cupru sau aluminiu izolate cu email, bumbac sau
hârtie şi care se dispun pe carcase (cu secŃiune dreptunghiulară sau circulară) – pe care aşezarea
conductoarelor în ordinea necesară se realizează fără dificultate. De altfel, forma circulară a înfăşurării
preia mai bine eforturile (forŃele) electrodinamice mari, care apar în înfăşurările transformatorului în
cazul producerii unor şocuri de sarcină sau a scurtcircuitelor (adică atunci când avem curenŃi mari).
Pe de altă parte, o carcasă cilindrică “îmbrăcată” pe o coloană de secŃiune pătrată
(dreptunghiulară) face ca porŃiuni mari din secŃiunea circulară a carcasei să rămână neumplute cu fier –
adică coeficientul de umplere cu fier a secŃiunii carcasei înfăşurării să fie scăzut, ceea ce conduce din
nou la creşterea fluxului de dispersie, creşte volumul întregului ansamblu miez magnetic – înfăşurări, iar
fierul miezului rămâne mai slab utilizat. Pentru a micşora aceste neajunsuri, se păstrează carcasa
înfăşurării cu secŃiune circulară, dar miezul de fier se face într-o treaptă ca în figura 3.3 b sau în mai
multe trepte, ca în figura 3.3 c. Coeficientul de umplere creşte, iar golurile care mai rămân sunt tocmai
bune pentru a fi considerate drept canale de răcire (prin care circulă uleiul de transformator) pentru
răcirea miezului şi a înfăşurărilor. Desigur, aceasta complică execuŃia miezului având în vedere că pentru
constituirea coloanelor “în trepte” sunt necesare tole de diverse lăŃimi, care se strâng în pachete
corespunzătoare. La transformatoare de putere mare (când diametrul coloanei miezului depăşeşte 250-300
mm) se execută canale de răcire chiar în secŃiunea miezului, obişnuit ele sunt paralele cu tolele ca în
figura 3.3 c (deşi răcirea miezului ar fi mai bună dacă canalele ar fi executate după direcŃia transversală pe
suprafaŃa tolelor) formându-se pachete de tole de circa 150-170 mm grosime între care se dispun
distanŃiere corespunzătoare.
Jugurile miezurilor la transformatoare relativ mici (până la 100 KVA inclusiv) se execută cu
secŃiune dreptunghiulară, iar la transformatoare mari secŃiunea jugului se execută, de asemenea, în trepte
eventual şi cu canale de răcire.
Tot legat de execuŃia miezului de fier, la transformatoare mai mari, tola miezului nu se execută
“dintr-o bucată” – adică o foaie de tablă din care “se decupează” prin ştanŃare ferestrele şi rămân
coloanele şi jugurile miezului (pentru un miez de transformator mare, nici nu s-ar găsi o astfel de foaie de
 90 8

tablă), ci se utilizează de fapt mai multe tipuri de tole (în general de suprafaŃă dreptunghiulară) tăiate la a)– începutul înfăşurării se notează cu cifra 1, iar sfârşitul cu cifra 2 adăugate la litera care
anumite dimensiuni care apoi se aşeză într-o anumită ordine. OperaŃia de asamblare a acestor tole se defineşte înfăşurarea (faza) respectivă: U, V, W; dacă înfăşurarea posedă prize intermediare (scoase ca
numeşte împachetare, iar miezul magnetic format din juguri şi coloane se obŃine prin aşezarea tolelor borne la exteriorul maşinii) atunci aceasta se notează cu alte cifre ataşate aceleiaşi litere – figura 4.3 a;
realizate din materiale feromagnetice. b)– dacă o înfăşurare se execută din secŃiuni ce se pot lega fie în serie, fie în paralel, atunci
notaŃiile apar ca în figura 4.3 b, începuturile şi sfârşiturile fiind afectate de numere crescătoare cu raŃia 4;
c) - dacă sunt mai multe înfăşurări pe o fază , dar care nu se pretează conectărilor serie/parale,
atunci ele se deosebesc între ele printr-un prefix cifric ca
în figura 4.3 c.
Fazelor statorice sunt afectate literele U, V,
W, iar pentru nul litera N; pentru fazele rotorice sunt
afectate literele K, L , M, iar pentru nul litera Q.
Aşezarea bornelor pe placa de borne a
maşinii asincrone se face astfel încât să se poată executa
conexiunea stea sau triunghi. Astfel, în figura 4.4 a şi b
Fig. 3.6 Tipurile de înfăşurări este dat un exemplu de aşezare a bornelor pentru
înfăşurarea statorică a maşinii asincrone.
Bornele sunt echidistante pe „orizontală” şi Fig.4..3 Marcarea bornelor şi
înfăşurărilor
„verticală” (aşa cum se prezintă în desenul dat !): distanŃa
La transformatoare se utilizează două tipuri de înfăşurări: înfăşurări concentrice şi înfăşurări statorice la motorul asincron
a, astfel încât cu aceleaşi lamele (eclise) de conectare, realizate în mod obişnuit din cupru, să se poată
alternante, cele mai des întâlnite fiind înfăşurările concentrice. În figura 3.6 a şi b sunt date schemele de
execuŃie pentru înfăşurările concentrice, respective cele alternante. realiza conexiunea „stea” (fig. 4.4 a),
La tipul concentric de înfăşurare, lângă miezul magnetic se amplasează întotdeauna înfăşurarea de respectiv conexiunea „triunghi” (fig.
4.4 b) pentru înfăşurarea statorică. Se
J.T. (pentru că se poate realiza mai uşor izolaŃia acesteia în raport cu fierul miezului) peste care se
poate observa că începutul şi sfârşitul
suprapune înfăşurarea de I.T. Pentru a realiza eventual un cuplaj mai bun între înfăşurările de J.T. şi I.T.,
se pot realiza înfăşurări biconcentrice: înfăşurarea de J.T. se divizează în două jumătăŃi, amplasându-se unei înfăşurări (de exemplu U1, U2)
lângă coloana miezului prima jumătate a înfăşurării de J.T., apoi se suprapune înfăşurarea de I.T. şi în nu „stau faŃă în faŃă” în cutia de borne
final apare ultima jumătate a înfăşurării de J.T. – toate fiind concentrice. , tocmai pentru a fi posibilă realizarea
celor două tipuri de conexiuni
La înfăşurările alternante apar bobine ale înfăşurării de J.T. alternate cu bobine ale înfăşurării de
I.T. (spre jugul superior şi inferior al miezului se amplasează numai bobine ale înfăşurării de J.T.) ; aceste specifice sistemelor trifazate.
bobine separate se numesc galeŃi (de aici denumirea : înfăşurare în galeŃi). Tipul de înfăşurare în galeŃi PlăcuŃa indicatoare ( de fabricaŃie )
pentru motorul asincron conŃine
se realizează mai ales la transformatoare speciale .
următoarele date :
Înfăşurările concentrice se realizează, de asemenea, în mai multe variante: înfăşurare cilindrică,
- puterea nominală , care reprezintă
înfăşurare stratificată, înfăşurare continuă, înfăşurare spiralată, înfăşurare disc.
Înfăşurarea cilindrică se formează dintr-o spirală cilindrică, din conductoare cu secŃiune putere mecanică (utilă) la arborele
motorului, în kW;
dreptunghiulară, montate pe lăŃime (cu latura mare paralelă cu axa bobinei), în simplu strat ca în figura
- tensiunea nominală de linie (în
3.7 a sau în dublu strat ca în figura 3.7 b. Dacă înfăşurarea are o grosime mai mare de 3…4 cm, atunci Fig.4.4. – Aşezarea bornelor pe placa de borne
ea se realizează în două straturi, între straturile înfăşurării realizându-se un canal axial de răcire prin care statorică
V) şi conexiunea pentru înfăşurarea
să poată circula uleiul de transformator (figura 3.7 b). statorică;
Înfăşurările stratificate – figura 3.7 c – se realizează de obicei din conductoare cu secŃiunea - curentul nominal de linie, în A;
- turaŃia nominală, în ture/min;
rotundă (dar pot fi şi dreptunghiulare) dispuse în mai multe straturi, între straturi fiind dispusă o izolaŃie
de strat (notată cu 2 în figura 3.7 c) formată din hârtie electrotehnică de 0,12 mm (dacă tensiunea de strat - frecvenŃa nominală de lucru, în Hz;
depăşeşte de 500 V se pun două sau mai multe straturi de hârtie). Pentru o mai bună răcire a înfăşurării - factorul de putere;
- tensiunea nominală (în V) între două inele colectoare (cazul motorului asincron bobinat)
stratificate, se realizează canale de răcire prin dispunerea unor distanŃiere aşezate în lungul generatoarelor
cilindrului înfăşurării. când înfăşurarea statorică este alimentată cu tensiunea nominală, rotorul este în repaus iar
înfăşurarea sa este deschisă;
- curentul nominal (la sarcina nominală) rotoric, în A.
PlăcuŃa de fabricaŃie mai cuprinde tipul motorului, serviciul tip de lucru, anul fabricaŃiei şi
întreprinderea producătoare.
 7 91

CAP. 4. – MAŞINA ASINCRONĂ

4.1. GENERALITĂłI PRIVIND MAŞINA ASINCRONĂ

Maşina asincronă este o maşină electrică ce funcŃionează în curent alternativ la care viteza
unghiulară a părŃii mobile Ω2 este diferită de viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor (statoric)
Ω1 (Ω2≠Ω1), de aici denumirea de asincronă. Înfăşurările statorului şi rotorului nu sunt conectate electric
între ele (nu au legături galvanice), între stator şi rotor existând un spaŃiu de aer denumit întrefier ; între
înfăşurările statorică şi rotorică există un cuplaj magnetic şi de aceea maşina asincronă este denumită
maşină de inducŃie. Maşina asincronă poate fi monofazată sau polifazată (în general trifazată)
Din motivele ce vor fi prezentate ulterior, maşina asincronă este utilizată cel mai adesea sub
formă de motor asincron.
Având în vedere faptul că în toate regimurile de funcŃionare ale maşinii asincrone avem Ω2≠Ω1
(pentru Ω2=Ω1 nu apar interacŃiuni între stator şi rotor), se defineşte aşa-numita alunecare a rotorului
faŃă de viteza de sincronism (viteza câmpului magnetic învârtitor produs în general de desfăşurarea
statorică a maşinii) exprimată în valori relative. Fig. 3.7 Variante de realizare a înfăşurărilor

Ω1 − Ω 2 n1 − n 2
s= = . (4.1)
Ω1 n1
Dacă raportul vitezelor ( turaŃiilor ) se înmulŃeşte cu 100, atunci alunecarea se exprimă în
procente. La maşini asincrone obişnuite alunecarea este de 1...5%, dar există şi maşini asincrone cu
alunecare mărită (10%...50%), care însă se utilizează mai rar. În regimul de motor al maşinii asincrone
avem 0<s<=1, iar în regimul de generator : 0>s>-∞ (adică alunecarea este negativă); în regimul de frână
electromagnetică avem 1 <s< +∞ . Dacă se Ńine seama de (4.1), atunci cele trei regimuri de funcŃionare ale
maşinii asincrone se pot reprezenta ca în figura 4.1.
Fig. 4.1. – Regimurile maşinii asincrone
Motorul asincron se execută în
două variante constructive: cu rotorul
bobinat şi cu rotorul în scurtcircuit, iar
semnele convenŃionale pentru maşinile
asincrone sunt date în figura 4.2. Figura
4.2 a , reprezintă semnul general pentru un
motor asincron trifazat cu rotor în
scurtcircuit; figura 4.2 b , reprezintă
semnul general pentru un motor asincron
Fig. 4.2 Semnele convenŃionale pentru motorul asincron trifazat cu rotorul bobinat, iar în cadrul
figurilor 4.2 c şi d sunt date simbolurile
pentru aceleaşi două tipuri de motoare asincrone, dar care cuprind deja şi unele detalii : în figura 4.2 c se
menŃionează deja că înfăşurarea statorică este legată în triunghi (rotorul este în scurtcircuit), respectiv
simbolul din figura 4.2 d se referă la un motor asincron cu motorul bobinat de 500V, 20 kW şi 50 Hz.
Marcarea bornelor (extremităŃilor) înfăşurărilor statorice ale motorului asincron se fac conform STAS
3530-71.
Înfăşurările în galeŃi se execută în varianta galeŃi separaŃi, când conductoarele au secŃiune
circulară, iar când conductoarele sunt profilate, în varianta galeŃi continui (denumită şi înfăşurarea
spiralată). În figura 3.8 este arătată varianta galeŃi continui. La tipul acesta de înfăşurare nu este necesară
întreruperea conductorului, dar tehnologia execuŃiei înfăşurării
are o anumită particularitate:
- primul galete are începutul său dispus lângă
miez, iar sfârşitul la exterior ;
- al doilea galete se bobinează iniŃial la fel ca
şi primul şi apoi “se răstoarnă” – adică se
slăbeşte uşor înfăşurarea galetelui, se deplasează
spirele puŃin axial şi se reaşeză astfel încât
începutul său să ajungă la exterior, iar sfârşitul la
Fig. 3.8 Varianta de galeŃi continui interior;
- al treilea galete va avea din nou (ca şi
primul) începutul la interior şi sfârşitul la exterior etc.
În ceea ce priveşte izolaŃia înfăşurărilor, se disting următoarele grupe de izolaŃie:
1. - izolaŃia propriu-zisă a conductoarelor înfăşurării;
2. - izolaŃia între straturile aceleiaşi înfăşurări;
3. - izolaŃia dintre înfăşurarea de J.T. şi miezul magnetic;
4. - izolaŃia dintre înfăşurarea de J.T. şi cea de I.T.;
5. - paravane izolante dintre faze şi izolaŃia dintre capetele bobinelor şi jugurile
miezului.
1. IzolaŃia conductoarelor este formată în mod obişnuit din bandă de bumbac şi fire de bumbac,
împreună cu hârtie pentru cabluri (foarte adesea folosită), emailuri sintetice.
2.IzolaŃia dintre straturile aceleiaşi înfăşurări se face folosind hârtia electrotehnică, preşpan, sau
carton special (transformerboard).
3. IzolaŃia dintre înfăşurarea de J.T. şi miez, respective dintre înfăşurările de J.T. şi I.T. se
execută din cilindri şi inele din pertinax , preşpan sau alte materiale izolante de anumite grosimi.
4. IzolaŃia dintre galeŃi sau capete de bobine şi jugurile miezului se execută utilizând inele şi
pene realizate din pertinax, preşpan, carton special şi lemn fiert în ulei.
5.Diverse piese auxiliare (pene, distanŃiere etc.) se realizează, de asemenea, din pertinax,
preşpan, lemn fiert în ulei sau plăci executate din răşini turnate.
După execuŃia înfăşurărilor, pentru transformatoare sub ulei se face uscarea lor (pentru
eliminarea totală a umidităŃii), presarea definitivă, impregnarea (în anumite locuri speciale) şi apoi
coacerea lor , ceea ce duce la rigidizarea întregii înfăşurări cât şi a celorlalte piese auxiliare izolatoare.
 92 6

c. – PărŃile de asamblare şi accesoriile transformatorului cuprind o serie de elemente

constructive auxiliare fără de care nu este însă posibilă funcŃionarea transformatorului sau, care au
importanŃă mai deosebită în funcŃionarea sa. În continuare sunt prezentate toate aceste elemente
constructive.
c1. Schela transformatorului reprezintă ansamblul pieselor care servesc la consolidarea
miezului magnetic şi a înfăşurării transformatorului, realizând în acelaşi timp şi fixarea acestora de
capacul cuvei transformatorului. Modelul schelei transformatorului este dată în figura 3.9.O schelă este
formată din profiluri de oŃel 1 (denumite console) cu ajutorul cărora se realizează strângerea jugurilor
miezului şi cu prelungire spre înfăşurări. Alte profile de oŃel mai mici 2 sunt montate la partea inferioară a
miezului şi servesc la sprijinirea întregului ansamblu miez-înfăşurări de fundul cuvei transformatorului.
TiranŃii 3 fixaŃi între consolele 1 servesc la strângerea bobinajelor montate pe coloanele miezului şi la
preluarea unor anumite eforturi. TiranŃii de suspensie 4 servesc la fixarea schelei, împreună cu întregul
ansamblu miez-înfăşurări, de capacul cuvei şi la ridicarea transformatorului în cârlige.

Fig. 3.9 Modelul schelei

transformatorului

În desenul general din figura

3.1, schela transformatorului este
evidenŃiată prin consola 2, tirantul de
susŃinere 3, urechea (cârligul) de
ridicare 11 – fixarea la partea
superioară făcându-se de capacul
cuvei 10. Tot din figura menŃionată
rezultă că de schelă se fixează o serie
de alte elemente constructive cum
sunt legăturile înfăşurărilor de J.T. şi
I.T. care trebuie să ajungă la izolatorii de trecere fixaŃi pe capac, paravane de pertinax dintre înfăşurările
fazelor etc.
c2. Capacul cuvei transformatorului are rolul de a închide cuva transformatorului, de a susŃine
(cu ajutorul tiranŃilor schelei) ansamblul miez de fier – înfăşurări şi de a fi suportul pentru o serie de alte
accesorii constructive ale transformatorului.
Rolul principal al capacului este acela de a închide cuva şi de a realiza etanşarea la uleiul de
transformator. Aceasta se realizează pe rama cuvei – figura 3.10 a – cu ajutorul unei garnituri de
klingherit, plută sau cauciuc special (perbunan) stabil la ulei. Strângerea capacului de rama de cornier a
cuvei se realizează cu şuruburi de dimensiuni corespunzătoare. În cazul în care garnitura de etanşare are
dimensiuni mari (cazul transformatoarelor de putere mare) şi nu poate fi realizată dintr-o bucată,
îmbinarea sa din bucăŃi se face “în coadă de rândunică” aşa cum se arată în figura 3. 10 b, pentru a nu
permite pierderi în zona
îmbinării.

Fig. 3.10 Detalii de

îmbinare; rama cuvei şi capacul cuvei

c3. Izolatoarele de
trecere de I.T şi J.T. sunt
montate pe capacul cuvei şi
realizează legătura dintre
exteriorul transformatorului şi
capetele înfăşurărilor dispuse în
interiorul cuvei.
În figura 3.1 prin 7 este prezentat un izolator de trecere de J.T., iar prin 8 unul de I.T.
Izolatoarele de trecere de J.T. (până la 525 A) se executa de obicei din porŃelan plin, iar pentru I.T. din
porŃelan umplut cu aer sau ulei, din porŃelan umplut cu ulei şi alte variante (de tip condensator). În figura
3.11 sunt prezentate: un izolator de J.T. (sub 1000 V şi până la 1000 A), respective unul de I.T. (pentru 15
şi 20 kV şi până la 630 A).
 5 93
PREFAłĂ LA VOLUMUL II
Volumul II al suportului de curs pentru MAŞINI ELECTRICE cuprinde trei capitole de
bază :
- cap. 4 – Maşina asincronă;
- cap. 5 – Maşina sincronă;
- cap. 6 – Maşina de curent continuu.
şi el respectă planul iniŃial de redactare al cursului.
Materialul prezentat se înscrie în programa obişnuită a unor astfel de cursuri predate
inginerilor specialişti de la facultăŃile de electrotehnică, electromecanică şi electroenergetică. În această
idee, în capitolele menŃionate se pot găsi unele detalii (de natură teoretică, constructivă sau tehnologică )
utilizabile în proiectarea maşinilor sau în cadrul unor cercuri de studii pentru studenŃii cu o dotare mai
deosebită şi care nu vor fi prezentata „la tablă” decât în limita timpului disponibil.
Toate aceste trei capitole sunt dotate cu probleme rezolvate ce pot constitui drept modele de
probleme pentru examen. In acest fel, utilizarea parcurgerii lor „cu creionul în mână” este de la sine
înŃeleasă (ca şi parcurgerea altor culegeri de probleme!).
Bibliografia, de bază şi auxiliară, rămâne cea precizată în volumul I.
AUTORUL
Fig. 3.11 Modele pentru izolatoare de trecere
În aceste figuri sunt evidenŃiate: 1 – tija de trecere (calea de curent) care la partea superioară
constituie borna de legătură cu exteriorul, iar la partea inferioara legătura cu capătul înfăşurării; 2 –
piuliŃele de strângere ale conductoarelor; 3 – piuliŃele de strângere a izolatorului; 4 – capac metalic (de
fontă) denumit şi armătura superioară a izolatorului; 5 – garnitura de etanşare la ulei; 6,7 - şaiba şi
garnitura de etanşare, iar la I.T. 7 este tub de pertinax care îmbracă tija de trecere; 8 – corpul izolatorului;
9, 10, 11 – garnituri de etanşare şi capac, iar 11 la I.T. reprezintă o bridă de fixare şi strângere a
izolatorului la capac; 12 la J.T. este corpul interior al izolatorului, iar la I.T. este un prezon de strângere;
13 la J.T. este garnitură de etanşare de interior, iar la I.T. este un eclator (cu distanŃa foarte exact reglată
între vârfuri, pentru a permite descărcarea la pământ a eventualelor supratensiuni ce apar); 14 - gulere
(rondele) de strângere.
Partea din izolatoare destinată să lucreze în exterior (în aer liber) este prevăzută (mai ales la
izolatoare de I.T.)cu unele evazări (fustele izolatorului) care au rolul de a lungi traseul unei descărcări de
suprafaŃă. În afară de asta, evazarea are o astfel de formă constructivă a marginilor sale încât să nu
permită să se prelingă o picătură de apă apărută din condensări atmosferice, ploaie sau topirea zăpezii.
c4. Conservatorul de ulei este notat în figura 3.1 cu 14 şi el reprezintă un cilindru (închis la
capete) cu o capacitate de circa 8% di volumul de ulei al cuvei. El se montează la o anumită înălŃime în
raport cu capacul cuvei pe un stelaj metalic şi are rolul de a permite dilatarea uleiului în timpul
funcŃionării transformatorului. La unul din capetele conservatorului este montată o sticlă de nivel cu
ajutorul căreia se controlează nivelul uleiului din conservator. În dreptul sticlei de nivel de obicei, se
trasează prin linie roşie nivelul uleiului ce trebuie să fie în conservator la +35ºC, 0ºC,şi -35ºC.
Contactul uleiului de transformator cu aerul se limitează la suprafaŃa de contact din conservator
dintre ulei şi aer. De asemenea, temperatura uleiului din conservator (în timpul funcŃionării
transformatorului) este mult mai mare decât cea a uleiului din cuvă astfel că pericolul oxidării uleiului
este scăzut. Apa de condens care se poate aduna în conservator se elimina prin desfacerea unui şurub
montat la partea cea mai de jos a cilindrului conservatorului. De altfel pentru “respiraŃia” conservatorului
(când uleiul îşi modifică nivelul la diferite sarcini ale transformatorului), legătura acestuia cu atmosfera se
face cu ajutorul unei conducte de 1/2" sau 3/4" sub formă de cârje care se r4acordează cu un vas de sticlă,
în care se montează substanŃe puternic hidroscopice (de exemplu silicagel).
La partea superioară a cilindrului conservatorului se montează buşonul de umplere (notat cu 15
în figura 3.1) prevăzut cu un bun sistem de etanşare. Tot la partea superioară a conservatorului este
 94 195

revăzută supapa de siguranŃă formată dintr-o foiŃă subŃire de plumb (de obicei de formă rotundă ) care se 3.4 Determinarea unor inductivităŃi la transformatorului electric. (98)
montează etanş cu ajutorul unei piuliŃe de strângere specială. În cazul apariŃiei gazelor în transformator (la 3.5 Teoria fizică a transformatorului monofazat. (102)
producerea unor scurtcircuite interne, datorită efectului termic, se realizează o descompunere a uleiului de 3.5.1 EcuaŃiile tensiunilor şi curenŃilor. (102)
transformator cu o producŃie puternică de gaze) acestea debuşează spre conservator, sparg membrana de 3.5.2 EcuaŃiile fazoriale de funcŃionale, schema echivalentă şi diagrama fazorială. (103)
plumb şi ies în atmosferă salvând transformatorul de la o eventuală explozie. 3.6 Transferul energiei electromagnetice în cadrul transformatoarelor electrice. (106)
La partea inferioară a conservatorului se realizează, prin intermediul unei conducte de 2½" – 4" , 3.7 Teoria tehnică a transformatorului monofazat. (108)
legătura cu uleiul din cuvă prin capacul cuvei. Pe porŃiunea orizontală a acestei conducte este montat aşa- 3.7.1 Introducerea în teoria tehnică a transformatorului. (108)
numitul releu de gaze (releu Bucholtz) şi un robinet tip cana ( notate cu 16, respective 13 în figura 3.1). 3.7.2 EcuaŃiile analitice şi fazoriale ale transformatorului fără pierderi în fier. (109)
Robinetul se dispune totdeauna între releul de gaze şi conservatorul de ulei, astfel încât la demontarea 3.7.3 Raportarea unor mărimi ale transformatorului monofazat. (111)
releului (în caz de defecŃiune), se închide robinetul şi nu este necesară golirea conservatorului de ulei. 3.7.4 Considerarea saturaŃiei magnetice a fenomenelor histerezis şi a pierderilor în fier la
c5. Releul de gaze are rolul de a realiza protecŃia transformatorul monofazat. (113)
transformatorului la lipsa de ulei şi la apariŃia gazelor în 3.7.5 Simplificarea schemei echivalente a transformatorului monofazat. Diagrama Kapp. (116)
transformator. 3.8 FuncŃionarea în regim staŃionar a transformatorului monofazat. (117)
În figura 3.12 este dată schiŃa de principiu a unui 3.8.1 FuncŃionarea în gol a transformatorului monofazat. (118)
releu de gaze cu două flotoare B1 şi B2. Când nivelul de 3.8.2 Triunghiul de scurtcircuit la transformatorul monofazat (118)
ulei scade în releu (pierderi de ulei la transformator), 3.8.3 BilanŃul puterilor la transformatorul monofazat (119)
atunci flotorul B1 coboară şi închide perechea de contacte 3.8.4 Caracteristicile transformatorului monofazat (120)
A1 cu ajutorul cărora – pe linia 1 şi 2 – se realizează 3.9 Transformatoare electrice trifazate (125)
semnalizarea (optică şi acustică) privind „lipsă de ulei” la 3.9.1 Principiul de funcŃionare al transformatoarelor trifazate (125)
transformator. 3.9.2. Conexiunile, grupele de conexiuni şi raportul de transformare la transformatoare
La apariŃia gazelor în transformator, jetul lor este trifazate (129)
dirijat de conducta de legătură cuva – conservator şi prin 3.9.3 FuncŃionarea în paralel a transformatoarelor electrice (133)
releu. Acest jet de gaze loveşte flotorul B2 şi îl “culcă “ 3.9.4 Sarcina nesimetrică la transformatoare electrice trifazate (137)
Fig.3.12 SchiŃă releu gaze
peste perechea de contacte A2 , care prin linia 2 – 3 3.10 Procese tranzitorii la transformatoare (140)
realizează semnalizarea evenimentului (optică şi acustică), dar şi 3.10.1 Conectarea în gol a transformatorului (141)
deconectarea transformatorului de la sursele de alimentare de I.T. şi J.T. De fapt, în execuŃia practică a 3.10.2 Scurtcircuitul brusc la bornele secundare ale transformatorului (143)
releului de gaze, la flotoarele respective sunt ataşate nişte bule cu mercur cu câte o pereche de contacte 3.10.3 Supratensiuni la transformare (146)
de la care pleacă nişte legături flexibile la cele trei borne (corespunzătoare liniilor respective) ale releului. 3.10.4 ProtecŃiile transformatoarelor la supratensiuni (150)
Odată cu deplasarea flotoarelor se produce „răsturnarea” bulelor de mercur, închiderea contactelor, 3.11 Transformatoare electrice speciale (151)
respectiv semnalizarea corespunzătoare. 3.11.1 Transformatoare de măsură (151)
Având în vedere nesiguranŃa operaŃiunilor cu mercur, la tipurile mai moderne de relee, de 3.11.2 Autotransformatorul (153)
flotoare se ataşează câte o pastilă magnetică. Prin deplasarea flotorului, pastila magnetică ajunge în 3.11.3 Transformatoare de sudură (155)
dreptul unui contact deschis(montat de asemenea într-o bulă de sticlă) pe care îl închide prin atracŃie 3.11.4 Alte tipuri de transformatoare speciale (158)
magnetică, realizând semnalizarea respectivă. 3.11.5 Montajul în V al transformatoarelor de măsură (159)
Pe capacul releului este montat un mic robinet cu ajutorul căruia se poate face golirea releului de 3.12 AplicaŃii şi probleme pentru capitolul 3 (161)
aer (ce se adună sub capac la umplerea cu ulei a transformatorului), care în prezenŃa sa face ca flotorul B1 Tabelul 3.1 (190)
să semnalizeze “lipsa de ulei”. De asemenea, tot cu acest robinet se poate face eventual colectarea unor Tabelul 3.2 (191)
gaze ce se produc în transformator, iar prin analiza lor (chiar culoarea lor) se poate stabili aproximativ Tabelul 3.3 (192)
locul de defect din interiorul transformatorului (acesta în cazul unui defect mic, când producŃia de gaze Bibliografia (193)
este mică). Cuprinsul volumului I (194)
Tot la capacul releului există o tijă ale cărei două braŃe pot acŃiona asupra celor două flotoare din
interior. În acest fel, din exteriorul său (fără demontarea sa ), se poate acŃiona asupra celor două flotoare
probând funcŃionarea corectă a circuitelor respective de semnalizare.
La partea inferioară a releului există un mic robinet sau dop cu ajutorul căruia se face golirea
releului de ulei înainte de demontarea sa.
În final, trebuie precizat că releele de gaze se execută în două variante constructive:
- cu un flotor – doar cel pentru controlul nivelului de ulei – care se
foloseşte la transformatoare de puteri mai mici (240 – 560kVA);
- cu două flotoare, aşa cum a fost prezentat releul anterior şi care se
utilizează la transformatoare de puteri mai mari (de la 1000kVA).
c6. Comutatorul de tensiuni are maneta de acŃionare dispusă, de asemenea, pe capacul cuvei
(notat cu 5 în figura 3.1) şi are rolul de a modifica, în anumite limite, raportul de transformare al
transformatorului, astfel încât tensiunea debitată de transformator să rămână aproximativ constantă, în
condiŃiile în care la reŃeaua de la care se alimentează transformatorul se produc unele modificări de
tensiune (temporare, sezoniere, etc.). modificarea raportului de transformare se realizează prin comutarea,
 194
CUPRINSUL VOLUMULUI I
PrefaŃă (3)
CAP.1 LEGI ŞI TEOREME DE BAZĂ. MATERIALE FOLOSITE ÎN CONSTRUCłIA MAŞINILOR
ELECTRICE (5)
1.1 Stabilirea sensului liniilor câmpului magnetic (5)
1.2 Câmpul magnetic la suprafaŃa de separaŃie dintre două medii. (5)
1.3 Legea fluxului magnetic. (6)
1.4 Legea circuitului magnetic aplicată la o maşină electrică. (7)
1.5 Legea inducŃiei electromagnetice în cadrul maşinilor electrice. (9)
1.6 Teoremele densităŃii de volum a forŃei în câmp magnetic şi electric. (10)
1.7 Teorema energiei magnetice şi a forŃelor generalizate în câmp magnetic. (11)
1.8 Materiale utilizate în construcŃia transformatoarelor şi maşinilor electrice. (12)
1.8.1 Materiale active (12)
1.8.2 Materiale izolante (14)
1.8.3 Alte materiale (15)
1.9 AplicaŃii şi probleme (15)
CAP.2 ELEMENTE DE TEORIE GENERALĂ A CONVENSIEI ELECTROMAGNETICE A
ENERGIEI (21)
2.1 Clasificarea maşinilor şi transformatoarelor electrice. (21)
2.1 Tipurile constructive de bază ale maşinii electrice (22)
2.3 Legile de bază ale conversiei electromecanice a energiei. (24)
2.4 Maşina electrică - convertor electromecanic al energiei. (27)
2.5 Câmpurile magnetice ale transformatoarelor şi maşinilor electrice. (30)
2.5.1 Câmp magnetic unipolar. (30)
2.5.2 Câmp magnetic heteropolar. (30)
2.5.3 Câmp magnetic alternativ. (31)
2.5.4 Câmp magnetic heteropolar alternativ (31)
2.5.5 Câmp magnetic învârtitor. (32)
2.5.6 Câmp magnetic învârtitor eliptic. (36)
2.6 ForŃele magnetomotoare şi unele fluxuri magnetice din maşina electronică. (36)
2.7 Înfăşurările maşinilor electrice. (40)
2.7.1 Înfăşurări într-un strat (41)
2.7.2 Înfăşurări în două straturi. (43)
2.8 T.e.m. induse în înfăşurările maşinilor electrice (45)
2.9 ForŃele electromotoare (fmm) ale înfăşurărilor. (52)
2.10 Cuplul electromagnetic al maşinilor electrice. (57)
2.11 EcuaŃiile convertorului electromecanic de energie. (60)
2.12 Spectrul infinit al armonicelor câmpului din întrefierul maşinilor electrice. (66)
2,13 Parametrii principali, pierderile şi randamentul maşinilor electrice. (67)
2.14 Încălzirea şi răcirea maşinilor electrice. (72)
2.14.1 GeneralităŃi (72)
2.14.2 Transmisia căldurii. (73)
2.14.2 Procesele tranzitorii termice ale maşinilor electrice. (75)
2.14.3 Asupra duratei de serviciu a izolaŃie. (78)
2.15 Elementele de sinteză a maşinilor electrice. (89)
2.16 Exemple şi probleme pentru capitolul 2. (80)
CAP.3. TRANSFORMATOARE ELECTRI (85)
3.1 DefiniŃii şi noŃiuni generale privind transformatoarele electrice. (85)
3.2 ConstrucŃia transformatorului electric. (86)
3.3 Principiul de funcŃionare al transformatorului electric. (96)
95
cu ajutorul unui comutator trifazat special, a unor “prize” scoase la
înfăşurarea de I.T. a transformatorului. Se operează la înfăşurarea
de I.T. pentru că aici curentul este mai mic şi gabaritul
comutatorului rezultă şi el mai mic. Schema de principiu a unui
astfel de comutator este dată în figura 3.13 cu ea realizându-se o
reglare a tensiunii în limitele a ± 5% (există trei poziŃii: + 5%;
0%; şi - 5%).
Astfel, dacă se Ńine seama că raportul de transformare al
transformatorului este dat de relaŃia:
U 1 w1
= =k (3.1)
U 2 w2
(în care U şi W reprezintă tensiunile şi numărul de spire din primar
şi secundar), atunci condiŃia U2= const, avem:
Fig. 3.13 Schema comutatorului de ±5% U1 w1
= U 2 = const = (3.2)
k k
Deci din (3.2) rezultă că la creşterea tensiunii U1 în reŃeaua de alimentare a transformatorului este
necesar să crească k=w1/w2 pentru ca U2= const., adică să crească w1 când w2 = const. În acest fel la
creşterea tensiunii de alimentare cu +5%, comutatorul se va aşeza pe poziŃia “+5%” introducându-se
astfel un anumit număr de spire la înfăşurarea primară. Pentru o tensiune de alimentare scăzută cu 5% în
raport cu cea nominală, comutatorul se va poziŃiona pe “-5%” reducându-se un număr de spire din
înfăşurarea primară în raport cu cele necesare tensiunii nominale.
La unele transformatoare mai mari (şi de importanŃă mai mare în cadrul sistemului
electroenergetic) comutatorul de tensiune poate avea cinci poziŃii: 0, ±2,5%, , ±5% şi chiar mai multe.
În principiu, reglajul acesta de tensiune se face fără sarcină (mai precis cu transformatorul scos
de sub tensiune), dar este posibil să se facă şi în sarcină. În acest din urmă caz se poate utiliza schema din
figura 3.14 în care pentru limitarea curenŃilor de comutare se folosesc rezistoare de valoare
corespunzătoare. Schema prevede trei întrerupătoare a, a1, a2, iar pentru a executa trecerea de la derivaŃia
x2, la derivaŃia x1 se realizează următoarea succesiune de operaŃii:
- se conectează mai întâi întrerupătorul a2 fără sarcină;
- apoi întrerupătorul a se conectează pe poziŃiile 1-3 înseriindu-se rezistoarele R1 şi R2;
- apoi se deschide întrerupătorul a1, iar a se comută pe poziŃiile 3-4.
Schema din 3.14 se referă la o singură fază a transformatorului, iar pentru a nu solicita termic
rezistoarele şi spirele scurtcircuitate la un moment dat, întregul proces de comutare se realizează într-un
timp foarte scurt (0,1s).
Uneori transformatoarele de forŃă alimentează receptoare foarte
pretenŃioase în ceea ce priveşte valoarea tensiunii lor de alimentare, de
aceea la ieşirea din transformator se conectează stabilizatoare
ferorezonanŃe de tensiune. Uneori se foloseşte şi varianta cu un reglaj
foarte fin al raportului de transformare cu ajutorul unor conectoare statice
realizate cu dispozitive semiconductoare (tiristoare şi transistoare).
c7. Cuva transformatorului are rolul de a proteja înfăşurările
transformatorului împotriva acŃiunilor mecanice exterioare, de a proteja
împotriva atingerilor accidentale cu părŃile aflate sub tensiune şi neizolate
şi reprezintă în acelaşi timp recipientul cu lichid dielectric în care este
scufundat întregul ansamblu miez de fier – înfăşurări (este notată cu 9 în
Fig. 3.14 Schemă comutator cu figura 3.1). Lichidul dielectric utilizat în mod obişnuit este uleiul de
comutare în sarcină
transformator (grupa 2004 sau 2005), care în afară de rolul dielectricului
are şi rolul agentului termic având în vedere că el preia căldura de la
părŃile calde ale transformatorului (miezul de fier, înfăşurările, celelalte elemente ce se încălzesc în
timpul funcŃionării) şi o transmite prin convecŃie (naturală în mod obişnuit ) respectiv conducŃie către
cuvă şi capacul transformatorului. Uleiul de transformator are dezavantajul că este inflamabil şi poate
provoca incendii puternice prin aprinderea sa, ceea ce devine şi mai periculos când transformatorul
funcŃionează în medii cu pericol de explozie sau în imediata lor apropiere. De aceea, s-a căutat înlocuirea
uleiului de transformator, cu alte lichide cu proprietăŃi dielectrice apropiate de cele ale uleiului dar
 96
neinflamabile. În unele cazuri speciale, se renunŃă complet la lichide dielectrice utilizându-se în schimb
izolaŃii speciale (realizate din Ńesătură se sticlă, asbest şi lacuri speciale) care folosite în tehnologii
speciale (costisitoare) conduc la producerea transformatoarelor uscate (mult mai uşoare decât cele sub
ulei de aceeaşi putere).
Aşadar, cuva transformatorului are şi rolul unei “suprafeŃe de răcire”, de aceea pentru a mări 1.
aceasta suprafaŃă, la unele transformatoare mai mici, cuva se execută cu ondule dispuse de-a lungul 2.
generatoarelor cuvei. La transformatoare mai mari, pentru a mări suprafaŃa de răcire, se sudează de 3.
peretele cuvei (la exteriorul său) radiatoare realizate din Ńevi prin care circulă, de asemenea, uleiul de 4.
transformator. La transformatoare de puteri mari se montează baterii de Ńevi de răcire care se racordează 5.
de peretele cuvei în flanşe de dimensiuni corespunzătoare (2½" - 4") şi care se demontează în timpul 6.
transportului transformatorului pentru că cu aceste baterii montate el devine agabaritic. Pentru a
îmbunătăŃii răcirea unor transformatoare mari printre bateriile de Ńevi de răcire se montează ventilatoare 7.
cu palete, care se pun în funcŃiune (eventual automat) când sarcina transformatorului depăşeşte anumite 8.
limite prevăzute sau în sezonul cald.
La transformatoare de putere foarte mare sau în cazuri speciale când spaŃiile de montare ale 9.
transformatoarelor (locomotive electrice, vapoare etc) nu permit utilizarea bateriilor de răcire, se
utilizează instalaŃii speciale pentru recircularea uleiului de transformator în circuit închis, dotate cu 10.
schimbătoare de căldură corespunzătoare. 11.
Pe una din părŃile laterale, la partea sa inferioară, cuva este dotată cu cana pentru golirea
uleiului (notată cu 17 în figura 3.1) şi cu un ştuŃ cu dop special pentru prelevarea uleiului pentru probe 12.
profilactice ale acestuia. De asemenea, întreaga cuvă este montată pe un cărucior cu rotile (notată cu 20
în fig. 3.1) pentru deplasarea transformatorului pe distanŃe scurte (eventual pe şine de cale ferată). La 13.
partea de jos a cuvei este prevăzut şi şurubul de legare la pământ (notat cu 19 în figura 3.1). 14.
În încheiere trebuie menŃionat că pe capacul cuvei este prevăzută o teacă pentru un termometru
indicator (sau pentru termocuplu în cazul indicaŃiilor la distanŃă) pentru precizarea temperaturii la 15.
care funcŃionează transformatorul electric.
16.
17.
3.3. Principiul de funcŃionare al transformatorului electric
18.
Se consideră un transformator monofazat care are înfăşurarea primară formată din w1 spire şi
alimentată cu tensiunea u1, iar înfăşurarea secundară cu w2 spire 19.
funcŃionând în gol (impedanŃa de sarcină infinită) – figura 3.15.
Odată cu aplicarea (închiderea separatorului a) tensiunii 20.
alternative, de valoare instantanee u1, la înfăşurarea primară, prin
aceasta se stabileşte un curent de mers în gol i10 (înfăşurarea 21.
secundară ‘deschisă’ = impedanŃa de sarcină infinită). SolenaŃia
w1i10 produce un câmp magnetic alternativ – denumit câmp de 22.
excitaŃie ale cărui aproape toate liniile de câmp se înlănŃuie şi cu 23.
înfăşurarea secundară inducând în aceasta, conform legii inducŃiei
electromagnetice, o tensiune electromotoare (t.e.m.) : 24.
Fig. 3.15 Model de
dϕ
u 2 = e2 = − w2
transformator monofazat
(3.3)
dt 25.
în care φ este fluxul magnetic fascicular care se înlănŃuie cu înfăşurarea secundară a transformatorului.
Pe de altă parte, dacă se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pe un circuit închis format din
spirele înfăşurării primare şi care se închide pe la bornele sale (1-1’) (dar se neglijează căderile de
tensiune în această înfăşurare pentru că curentul i10 este mic), atunci se poate nota
dϕ
u1 = −e1 = w1 . (3.4)
dt
Făcând raportul tensiunilor de la bornele înfăşurărilor, avem:
u1 w1
ku = = , (3.5)
u 2 w2
în care ku este raport de transformare al transformatorului monofazat.
193
BIBLIOGRAFIE
Curs " MAŞINI ELECTRICE "
Constantin Bălă, Maşini electrice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982,
Andrei Nicolaide, Maşini electrice. Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975.
I. P. Kopylov, Elektriceskie masyny, Energoatomizdat, Moskva, 1986.
Toma Dordea, Maşini electrice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977.
A. A. Gorev, Perehodnye protessy sinhronnoj masiny, Izd. "Nauka", Leningrad, 1985
Al, Fransua, A. Nicolaide, Gh. Trifu, Maşini electrice uzuale - exploatare şi regimuri de
funcŃionare.
Constantin V, Bălă, Proiectarea maşinilor electrice, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967.
Năstase Bichir, Constantin RăduŃi, Ana-Sofia Diculescu, Maşini electrice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
D. M. Potlog, C. M. Mihăileanu, AcŃionări electrice industriale cu motoare asincrone - probleme şi
aplicaŃii pentru ingineri, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1989.
Dan Teodorescu, Maşini electrice - soluŃii noi, tendinŃe, orientări, Ed. Facla, Timişoara, 1981.
Ja. Turovskij, Elektromagnetnye rascety elementov elektriceskih maşin, Energoatomizdat,Moskva,
1986.
D. V. Sveciarnik, Elektriceskie masiny neposredstvennogo privoda, Energoatomizdat, Moskva,
1988.
I. P. Kapylov, Matematiceskoe modelirovanie elektriceskih maşin, Vâsşaja şkola, Moskva, 1987.
K. S. Demircjan, V.L. Cenurin, Maşinnye rascety elektromagnitnyh polej, Vâsşaja şkola, Moskva,
1986.
P. A. Kurbatov, S.A. Arincin, Cislennyj rascet elektromagnitnyh polej, Energoatomizdat, Moskva,
1984.
O. B. Bron, Elektromagnitonoe pole kak vid materii,Gasenergoizdat, Moskva, 1962.
V. A. Govorkov, S.D. Kupaljan, Teorija electromagnitnogo polja v uprajnenijah i zadaciah,
Sovetskoe radio, Moskva, 1957.
N. D. ToropŃev, Trehfaznyj asinhronnyj dvigatel v scheme ognofaznogo vklyucenija s
kondensatorom, Energoatomizdat, Moskva, 1988.
A. E. Kravcik, E. K. Strelbitkij, M. M. Slaf, Vybor i primenenie asihnronnyh dyigatelej,
Energoatomizdat, Moskva, 1987.
A. E. Zagorskij, Ju.G. Sakarjan, Upravlenie perehodnymi protessami v eleotriceskih maşinah
peremennogo toka, Enezgoatomizdat, Moskva, 1986.
A. N. Mikjah, V. A. Barabanov, E. V. Dvojnyh, Trehstepennye elektfriceskie maşiny, Naukova
dumka, Kiev, 1979.
B. Siro, Maşini şi acŃionări electrice, vol. I, Centrul de multiplicare I.P.G. Ploieşti, 1981.
M. Popa, J. Wagner, Culegere de probleme de electricitate şi electrotehnică, Ed. Energetică de
Stat, Bucureşti, 1953.
Dorin Gheorghiu, Nicolae Gherbanovschi, Culegere de probleme de electricitate, Ed, Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970.
E. Seracin, D. Popovici, Tehnica acŃionărilor electrice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985.
 192 97

k=UAB/Uab, iar apoi se măsoară tensiunile UBb şi Uab făcând raportul lor. Pe de altă parte raportul acestor tensiuni se poate calcula în La mersul în gol, u2 şi u1 sunt aproape în fază (sau în antifază) şi atunci fiind în regim armonic
funcŃie de k cu ajutorul unor formule date în tabelul 3.3. Raportul calculat va coincide (cu o mică eroare dependentă mai ales de raportul valorilor instantanee a celor două tensiuni este egal cu raportul valorilor lor efective, respectiv :
eroarea de măsurare) cu raportul măsurat pentru o anumită grupă de conexiuni din tabel care reprezintă de fapt grupa de conexiuni a
transformatorului. În cazul transformatoarelor cu rapoarte de transformare mari (k >20) valorile determinate prin măsurători pot U1
diferi mai pronunŃat în raport cu cele reale şi se poate ajunge la o încadrare greşită a transformatorului într-o grupă de conexiuni. În ku = . (3.6)
aceste cazuri, pentru evitarea unor astfel de erori (care pot fi fatale la punerea în paralel a transformatoarelor), la bornele A, B, C ale U 20
transformatorului T se conectează un al transformator (ponte fi de putere mică) coborâtor de tensiune cu grupa de conexiuni 12, iar Dacă la bornele secundare ale transformatorului se racordează o impedanŃă de sarcină oarecare,
măsurătorile se vor efectua de data aceasta numai între bornele de J.T. ale celor două transformatoare. Desigur că în această situaŃie
nu se mai face restricŃia privind tensiunea din înfăşurarea de I.T. a transformatorului T. atunci în această înfăşurare apare un curent i2, iar solenaŃia înfăşurării secundare devine acum w2i2 şi ea
produce un câmp magnetic denumit câmp magnetic de reacŃie. În această situaŃie însă curentul înfăşurării
primare se modifică corespunzător (nu rămâne i10) şi devine i1 cu solenaŃia w1i1, astfel încât în miezul
magnetic al transformatorului apare un câmp magnetic rezultant (urmare a compunerii câmpurilor: de
excitaŃie şi de reacŃie) produs de o solenaŃie rezultantă:
θµ = w1i1 + w2 i2 (3.7)
denumită solenaŃia de magnetizare şi care este apropiată ca valoare de solenaŃia w1i10, având în vedere
faptul că fluxul magnetic variază puŃin de la regimul de funcŃionare în gol a transformatorului, la cel de
funcŃionare în sarcină.
SolenaŃia de magnetizare θµ este însă mică în raport cu solenaŃiile înfăşurărilor (w1i1, w2i2) şi
atunci (3.7) se poate nota sub forma:
w1i11 + w2 i2 ≈ 0
respectiv w1i1 ≈-w2i2 din care rezultă :
i1 w2 1
≈ = , (3.8)
i2 w1 ku
ceea ce în regim armonic se poate nota :
I1 1
≈
I 2 ku
adică : la funcŃionarea în sarcină a transformatorului, raportul valorilor efective ale curenŃilor este
aproape egal cu inversul raportului de transformare.
Transformatorul electric, fiind un dispozitiv care transformă puterea electrică primară cu o
anumită tensiune şi un anumit curent într-o putere electrică pe care o cedează pe la bornele sale secundare
la o altă tensiune şi un alt curent, în el se produc pierderi cum sunt (la nivelul valorilor instantanee) :
- pierderi prin efect Joule în înfăşurarea primară pcu1;
- idem în înfăşarea secundară pcu2;
- pierderile în fierul miezului magnetic prin curenŃi turbionari şi histerezis
pFe;
- o putere pm ce se încarcă şi se descarcă în câmpurile magnetice din miez
şi de dispersie,
şi atunci puterea instantanee p1 absorbită din reŃeaua de
alimentare trebuie să acopere toate pierderile şi să asigure
puterea utilă p2, respectiv avem:
p1 = pcu1 + pfe + pcu 2 + pm + p2 (3.9)
Simbolurile standard pentru transformatoarele electrice
sunt cele date în figura 3.16.
Figura 3.16 a reprezintă schema compactă a unui
transformator electric monofazat şi ea se utilizează mai ales în
cadrul schemelor electrice monofilare ale instalaŃiei electrice;
lângă simbolul grafic al transformatorului se menŃionează în acest
caz şi unele date de bază ale transformatorului. În figurile 3.16 c
şi d avem reprezentările respective pentru un transformator
Fig. 3.16 Unele simboluri grafice
trifazat cu menŃiunea că fiind vorba de “un sistem trifazat “ se
standard pentru transformatoarele electrice precizează şi conexiunile înfăşurărilor.
 98 191

3.4. Determinarea unor inductivităŃi la transformatorul electric

În cazul unui transformator electric, înfăşurările sale fiind montate pe miezul magnetic se găsesc,
în general, în situaŃia unor circuite electrice cuplate magnetic. Comportarea acestor circuite în privinŃa
cuplajului lor electric este descrisă cu ajutorul unor inductivităŃi şi a coeficienŃilor de dispersie care au
fost definite în cadrul cursului de Electrotehnică.
Să ne reamintim, aşadar, unele elemente de care vom avea nevoie în cele ce urmează şi să
determinăm prin calcul valorile pentru cele mai importante.
InductivităŃile proprii şi mutuale. Se consideră două circuite electrice dintre care primul cu w1
spire fiind alimentat cu tensiunea u1, este străbătut de
curentul i1. cel de-al doilea circuit are w2 spire şi este
deschis – figura 3.17. O parte din liniile câmpului
magnetic produs de primul circuit înlănŃuie pe cel de-
al doilea circuit. Se admite că ambele circuite sunt
filiforme şi atunci se pot determina fluxurile
magnetice medii φ1,2 pentru fiecare circuit cu relaŃia :
w1 , 2
1
ϕ 1, 2
=
w1, 2
∑Ψ
k =1
(1, 2 )
k (3.10)

în care Ψ k
(1, 2 )
este fluxul magnetic care se înlănŃuie
Fig. 3.18 Cuplajul magnetic dintre înfăşurări cu spira de indice k din prima, respectiv a doua
înfăşurare.
Dacă se notează cu ϕ11 fluxul magnetic produs de curentul i1 care se înlănŃuie cu prima înfăşurare,
atunci :
w1ϕ 11 1 w1
L11 =
i1
=
i1
∑ Ψ(
k =1
k
11 )
(3.11)

se numeşte inductivitate proprie a primei înfăşurări, iar dacă se notează cu ϕ12 fluxul magnetic produs
de curentul i1 şi care se înlănŃuie cu a doua înfăşurare, atunci:

w 2ϕ 12 1 w2
L12 =
i1
=
i1
∑ψ
k =1
k
(12 )
(3.12)

reprezintă inductivitatea mutuală dintre a doua înfăşurare şi prima.

Similar se defineşte:
w 2ϕ 22 1 w2
L 22 =
i2
=
i2
∑ψ
k =1
( 22 )
k
(3.13)

inductivitatea proprie pentru înfăşurarea a doua (când aceasta este străbătută de curentul i2), respectiv:
w1ϕ 21 1 w1
L 21 =
i2
=
i2
∑ψ
k =1
k
( 21 )
(3.14)

inductivitatea mutuală dintre prima şi a doua înfăşurare. În cazul circuitelor filiforme şi liniare avem
L12=L21.

2. InductivităŃile utile şi de dispersie (scăpări). În cazul circuitelor electrice cuplate magnetic,

cum este cazul înfăşurărilor unui transformator, cunoaşterea inductivităŃilor proprii şi mutuale nu ne dă o
imagine clară asupra gradului de cuplaj magnetic dintre circuite. De exemplu, dacă se dau valorile:
L11=1,3H; L12=0,1H şi L22=0,013H
pentru două circuite, atunci din analiza acestor valori nu se pot face aprecieri asupra gradului de cuplaj
magnetic dintre circuitele respective. Acesta este motivul pentru care în practică se utilizează noŃiunile de
inductivitate utilă şi de dispersie (scăpări).
190 99

Mai întâi se defineşte fluxul util φu ca fiind acel flux magnetic care se înlănŃuie cu toate spirele
ambelor înfăşurări; din figura 3.17 rezultă că φu=φ12. Se ia în considerare apoi fluxul de dispersie (de
scăpări) ca fiind format din totalitatea liniilor câmpului magnetic care, de exemplu, se înlănŃuie cu spirele
primei înfăşurări dar nu se înlănŃuie şi cu spirele înfăşurării a doua – în figura 3.17 avem deci
ϕσ 12 = ϕ11 − ϕ12
Conform cu cele anterioare vom avea:
w1 1ϕ 12
Lu12 = (3.15)
i1
inductivitatea utilă a primei înfăşurări în raport cu cea de a doua, iar:
w1ϕ σ 12
Lσ 12 =
i1
inductivitatea de dispersie (scăpări) a primei înfăşurări în raport cu cea de a doua înfăşurare. Similar
se pot defini inductivitatea utilă şi de dispersie a celei de a doua înfăşurări în raport cu prima:
w2ϕ 21 w ϕσ 21
Lu 21 = ; Lσ 21 = 2 (3.16)
i2 i2
Dacă se Ńine seama de relaŃiile de definiŃie ale inductivităŃilor proprii şi mutuale, respectiv pentru
cele utile şi de dispersie, atunci se pot stabili relaŃii corespunzătoare între aceste două grupuri de
inductivităŃi, avem:
w1ϕ12 w1 w2ϕ12 w1
Lu12 = = ⋅ = L12
i1 w2 i1 w2

w2ϕ 21 w2 w1ϕ 21 w2
L u 21 = = ⋅ = L21 (3.17)
i2 w1 i2 w2
respectiv:
w11 (ϕ11 − ϕ12 ) w1ϕ11 w1 w2ϕ12 w
Lσ 12 = = − ⋅ = L11 − 1 L12
i1 i1 w2 i1 w
w (ϕ − ϕ 21 ) w2ϕ 22 w2 w1ϕ 21 w
Lσ 21 = 2 22 = − ⋅ = L22 − L21 (3.18)
i1 i2 w1 i2 w1

Este evident că dacă se cunosc inductivităŃile utile şi de dispersie, cu ajutorul relaŃiilor (3.17) şi (3.18) se
pot determina inductivităŃile proprii şi cele mutuale.
Dacă se admite egalitatea inductivităŃilor mutuale (L12=L21), atunci pentru inductivităŃile utile
rezultă relaŃia:
2
Lu12  w1 
=  . (3.19)
Lu 21  w2 
Din cele precedente rezultă importanŃa determinării inductivităŃilor utile şi de dispersie pentru
unele înfăşurări cuplate magnetic cum este cazul transformatoarelor electrice, cu precizarea că
inductivităŃile proprii şi mutuale sunt utilizate în teoria fizică, iar cele utile şi de dispersie în teoria tehnică
a transformatorului electric.

3 Determinarea inductivităŃilor utile.. În cele ce urmează se prezintă o metodologie pentru determinarea

inductivităŃii utile a unei bobine cu w spire, parcursă de curentul I şi montată pe un miez de fier cu un întrefier - figura 3.18.
În primul rând circuitul magnetic “se descompune” în porŃiuni de circuit în care inducŃia magnetică se admite a fi constantă
(deci secŃiunea porŃiunii miezului şi µ sunt constante) – astfel se disting în cadrul figurii 3.18 trei porŃiuni:
- porŃiunea coloanelor cu lungimea lc şi secŃiunea Sc:
- porŃiunea jugurilor cu lungimea lj şi secŃiunea Sj:
- porŃiunea întrefierului cu lungimea lδ şi secŃiunea Sδ:
 100 189

Fluxul magnetic total este dat de relaŃia: componentelor U '2a , U '2r . După aceea calculele pot fi continuate cu punctul 12) şi întreaga metodologie simplificată poate fi reluată
wϕ u = wScBc , (3.20) de n ori, în care n este un număr întreg convenabil ales.
în care Bc este inducŃia magnetică din coloana miezului, considerată constantă. Dacă se consideră un contur închis (Γ), ImportanŃa acestor metodologii generale de lucru este evidentă şi de aceea se propune să se realizeze o schemă logică de
corespunzător unei linii medii de câmp din circuitul magnetic considerat, atunci lucru corespunzătoare acestor probleme.
din legea circuitului magnetic rezultă: NB2. Din figura 3.82 se poate observa imediat că unghiul dintre fazorul I10 şi fazorul +Φ (fazorul de referinŃă pentru
diagramele fazoriale ale transformatorului prezentate în partea teoretică a capitolului – vezi figurile 3.27; 3.31 b; 3.35 b; 3.37) este
2 Hclc + 2 Hjlj + Hδlδ = wi (3.21)
α = π 2 − (ϕ 0 − ε 1 ). Cu această precizare deci se pot determina componentele sale corespunzătoare pierderilor în fier
în care datorită micimii întrefierului (lδ) s-a considerat că coloana cu întrefier are
aceeaşi lungime lc ca şi cea cu înfăşurare (ea de fapt are lungimea lc - lδ ). Prin I w = I 10 sin α = I 10 cos(ϕ 0 − ε 1 ), (42)
aplicarea legii fluxului magnetic pe suprafeŃele închise Σcj şi Σcδ (prezentate respectiv curentul de magnetizare
punctat în figura 3.18 ) rezultă relaŃiile: I µ = I 10 cos α = I 10 sin (ϕ 0 − ε 1 ), (43)
BcSc = BjSj şi BcSc = BδSδ , (3.22) iar după aceasta rezultă imediat rezistenŃa Rwp şi reactanŃa de magnetizare Xµ (în care indicele „p” precizează că cele două elemente
care împreună cu relaŃiile: de circuit se vor monta în paralel între ele conform schemei echivalente din figura 3.31 a).
BcSc = µcHc ; Bj = µjHj ; Bδ = µδHδ (3.21) Trebuie observat şi faptul că unii parametrii vor avea valori diferite faŃă de cele calculate anterior Rw=Rws; Xµ= Xµs. De
altfel parametrii Rwp şi Xµp se pot determina preluând observaŃiile de la „NOTA” – problema 3.5. ImpedanŃa de mers în gol Z0 se
formează un sistem de şase ecuaŃii cu şase necunoscute: Bc, Hc,, Bj, Hj, Bδ,Hδ. Din poate nota în cele două feluri corespunzătoare montării în serie sau în paralel a parametrilor de mers în gol – avem:
rezolvarea acestui sistem rezultă:
Rwp X µ2p 2
Rwp X µp
Fig. 3.18 Explicativă pentru Sδ Z 0 = Rws + jX µs = 2 +j 2 (45)
µ 0 wi Rwp − X µp Rwp − X µ2p
2
determinarea inductivităŃii utile
S0 din care rezultă
Bc = (3.23)
Sδ µ 0 Sδ µ 0 Rwp X µ2p Rwp X µp
lδ + 2lc ⋅ + 2lj ⋅ Rws = 2
− X µ2p
; X µs = 2
− X µ2p
, (46)
Sc µc Sj µj
Rwp Rwp
respectiv
iar dacă se Ńine seama de (3.20) şi de (3.23) avem: X µ2s − Rws
2
X µ2s − Rws
2
Rwp = ; X µp = (47)
Rws X µs
Sδ
µ 0 wi
wϕu Sδ S0
Lu = = µ 0w2 ⋅ (3.24) Întrebări şi probleme suplimentare.
i lδ Sδ µ 0 lj Sδ µ 0 1. Să se justifice de ce la o tensiune de alimentare constantă a transformatorului, solenaŃia de magnetizare nu depinde de
1 + 2lc ⋅ +2 ⋅ sarcină şi în cazul neglijării pierderilor în fier, se poate nota
Sc µ c l δ Sj µ j w1i1 + w2 i2 = w1 I 1µ .
Din (3.24) rezultă că: 2. Să se scrie ecuaŃiile transformatorului cu mărimile raportate la secundar, iar apoi să se reprezinte schema echivalentă şi
- inductivitatea utilă depinde direct proporŃional de parametrul numărului de spire, aria secŃiunii întrefierului şi µ0 diagrama fazorială corespunzătoare.
şi invers proporŃional cu mărimea întrefierului (lδ); 3. La un transformator monofazat se cunosc:
- inductivitatea utilă depinde şi de caracteristica de magnetizare a porŃiunilor de circuit din miezul magnetic prin U1 = 6kV ; U 20 = 0,4kV ; I1 = 10,5A ; I 2 = 154A ; R 1 = 10Ω ; R 2 = 0,4Ω ; Z1 ≅ Z '2 = 12Ω .
µc şi µj şi cum µ=f(B) nu este în general liniară, rezultă că Lu se modifică într-un mod neliniar în funcŃie de
magnetizarea miezului magnetic. Să se determine valorile acestor mărimi raportate la primar, apoi la secundar şi să se compare între ele.
- 4. Care sunt datele necesare trasării diagramei fazoriale Kapp şi a caracteristicilor U2=f(I2) pentru U1, cosφ2=const ?
5. Care este puterea reactivă consumată într-un transformator dat la mers în gol şi la scurtcircuit ? FaceŃi comparaŃia între
4. Determinarea inductivităŃilor de dispersie (scăpări). Determinarea experimentală a inductivităŃilor de ele utilizând următoarele date: Sn=20 kVA; U1n=380 V; I10=4%; P0=120 W; Pk=600 W; uk=4%.
dispersie Lυ12 de la un transformator este destul de dificilă (necesită o încercare 6. Cum se explică că la transformatoare trifazate cu conexiunile Y/z grupele de conexiuni sunt numai impare, iar la cele cu
specială: încercarea în opoziŃie), iar determinarea prin calcul a acestor inductivităŃi conexiunile D/z - grupele de conexiuni sunt numai pare ?
trebuie să Ńină seama de tipul de înfăşurare a transformatorului. 7. Un voltmetru cu ac indicator are trei scări de măsurare a tensiunilor: 15V; 30V; 75V. Dacă scala aparatului are 150
Să admitem că înfăşurarea transformatorului este de tip concentric şi modelul diviziuni, ce tensiune va măsura voltmetrul pe cele trei scări când acul indică de fiecare dată 60 diviziuni?
său cu notaŃiile principale sunt date în figura 3.19. În 3.19 a se reprezintă o secŃiune 8. Un wattmetru are două scări pentru curenŃi: 2,5 A şi 5A, respectiv două scări pentru tensiune; 130 V şi 260 V. Scala
longitudinală a laturilor concentrice ale înfăşurărilor transformatorului în timp ce în aparatului are 100 diviziuni. Care este puterea corespunzătoare unei diviziuni în toate variantele posibile de folosire ale scărilor de
figura 3.19 b este dată schiŃa echivalentă a înfăşurărilor cu cotele principale luate în curent şi tensiune?
considerare în calcule. Figura 3.19 c prezintă variaŃia câmpului magnetic conform cu 9. Un transformator monofazat are următoarele date: S = 3kVA; 220/380 V P0 - 8oW; I0 = 3%; Pk = 220 W; uk = 4%. Se
modelul înfăşurării din figura 3.19 b. cere:
Se admite că liniile câmpului magnetic sunt paralele cu generatoarele a) aparatele şi scările lor de măsură pentru încercarea în gol a transformatorului;
înfăşurărilor cilindrice şi că lungimea acestor linii este ls – lungimea ideală a liniilor de b) aparatele şi scările lor de măsură pentru încercarea la scurtcircuit a transformatorului.
scăpări (dispersie) – ea fiind determinată cu relaŃia: 10. Un transformator trifazat are următoarele date: S = 5kVA; 220/380 V; conexiunea D/y -5; P0 = 120W; I10 = 4%;
hb hb Pk=380W; u1k = 4%, Se cere:
ls = = (3.25) a) aparatele şi scările lor de măsură pentru proba în gol a transformatorului;
b1 + b 2 + δ kR b) aparatele şi scările lor de măsură pentru proba în scurtcircuit a transformatorului.
1− 11. Un transformator trifazat are următoarele date: S = 200kVA; l0/0,4kV; Y/z -5; P0 = 545W; Il0 = 3%; Pk = 3600W; u1k=
πhb 4%. Se pun aceleaşi întrebări ca la punctul precedent.
unde: 12. Cum se modifică pierderile la scurtcircuit când se încuvează
b1 + b 2 + δ transformatorul?
kR = 1 − < 1, Verificarea experimentală a grupei de conexiuni la un transformator se face
Fig. 3.19 – Explicativă la π hb printr-o probă în gol a acestuia, conform cu figura 3.95, în condiŃiile în care
determinarea inductivităŃilor de în care notaŃiile sunt cele din figura 3.19, iar kR este aşa numitul coeficient al lui două borne ale fazelor omoloage (de exemplu, bornele a şi A) sunt legate
dispersie Rogowski. între ele. Alimentarea transformatorului se face de obicei în acest caz pe la
Se admit următoarele ipoteze simplificatoare: partea de J.T. cu o astfel de tensiune încât în înfăşurarea de I.T. să nu se
- permeabilitatea magnetică a miezului magnetic este foarte mare (practic infinită); Fig. 3.95 Explicativă pentru determinarea depăşească tensiunea nominală de pe J.T. Cu ajutorul unui voltmetru pasant
- liniile câmpului magnetic al bobinei interioare au un spaŃiu delimitat de cilindrul cu diametrul D2 şi D2+2b2+δ; grupei de conexiuni V se determină mai întâi raportul de transformare al transformatorului
 188 101

- liniile câmpului magnetic produs de bobina exterioară ocupă un spaŃiu delimitat de cilindrii cu diametrele D2+2b2+δ şi
I2 I I2 U 20 ⋅ I 2 3 U 20 ⋅ I 2 3
I 2' = = 2 = = = D2+2b2+2δ+2b1
(R ) + (X )
(31)
k E1 E1 E1 I 10 a + X µ I 10 r
2
− RW I 10 r
2 Intensitatea câmpului magnetic în toate punctele unui cilindru cu diametrul D2+2x în care xε[0,b2]–deci corespunzător
W µ I 10 a
spaŃiului cilindric definit pentru bobina interioară este dată de legea circuitului magnetic aplicată unui contur închis (Γ) oarecare
E2 U 20 3 (prezentat în figura 3.19b)
la aceasta trebuie să se ataşeze desigur relaŃiile de definiŃie din (2) şi (4) pentru I10a, I10r, relaŃiile din (5), (6) şi (8) pentru I1na, I1nr, w2i2
respectiv relaŃiile (14) pentru Rk şi Xk. ∫ H ⋅ dl = b2
x (3.26)
În acest fel, avem un sistem complet de ecuaŃii algebrice din care se deduc necunoscutele sistemului deja menŃionate.
11) Raportul de transformare se deduce din relaŃia sa de definiŃie Dacă se Ńine seama de ipoteza µFe ~∞, atunci tensiunea magnetică corespunzătoare laturii mari din dreptunghiul (Γ) care
trece prin fier este nulă şi din (3.26) rezultă:
E1 E1 (R
W I 10 a + X µ I 10 r ) + (X
2
µ I 10 a − RW I 10 r )
2
w2i2
k1 = = = . (32) Hx = x (3.27)
E 2 U 20 U 20
b2 l s
12) Factorul de putere din primar se poate deduce din Ńinând seama de componentele activă şi reactivă a curentului din
iar dacă se neglijează solenaŃia de magnetizare în (3.27), atunci w2i2=-w1i1 iar (3.27) devine:
sarcină I1 – avem:
w1i1
I
tgϕ1 = 1r , respectiv cos ϕ1 =
1
=
I 1a I
= 1a , (33) Hx = − x (3.28)
I 1a 1 + tg ϕ
2
I +I
2 2 I1 b2 l s
1 1a 1r
Energia câmpului magnetic corespunzător spaŃiului cilindric al bobinei interioare este:
în care I1 este modulul curentului de sarcină din primarul transformatorului.
(w i )2 b2 π  D + 3b2  .
2
1 2  w1i1 
b

x  π (D2 + 2 x )l s dx =µ 0 1 1
13) Tensiunea de la bornele secundare ale transformatorului este 1
µ µ0 
2 ∫V2 2 ∫0  b2l s
U 2' = U 2'2a + U 2'2r , respectiv U 2 = U 2' k. (34)
W2 = 0 H 2
x dV =  2  (3.29)
 2l s 3  2 
14) Puterea activă şi reactivă absorbită de primarul transformatorului se poate calcula considerând puterea aparentă în Intensitatea câmpului magnetic în spaŃiul delimitat de cilindrii cu diametrele D2+2b2 şi D2+2b2+δ – adică din „cota” de spaŃiu de aer
complex absorbită în primar – avem: dispus între bobina interioară şi cea exterioară – este:
S 1 = 3U 1 f ⋅ I 1* = 3U 1 f (I 1a − jI1r ) = P1 + jQ1 , w1i1
din care rezultă
Hx = − (3.30)
ls
P1 = 3U 1 f I 1a ⋅ 10 −3 , [kW]; Q1 = −3U 1 f I 1r ⋅ 10 −3 , [kW] (35) iar energia câmpului magnetic corespunzător spaŃiului considerat (adică între cilindrii cu diametrele D2+2b2 şi D2+2b2+δ) este:
15) Puterea activă şi reactivă debitată de secundarul transformatorului, se poate determina, de asemenea, luând în
1
δ /2
µ0
(w1i1 )2 π ( D 2 + 2b 1 (w1i1 ) δ
µ0 2
2
δ
π ( D 2 + 2b2 + )
considerare puterea aparentă în complex debitată de secundar – avem:
( )(
S 2 = 3U 2 ⋅ I 2*a = 3 U 2' a + jU 2' r I 2' a + jI 2' r = P2 + jQ2 ,
'
)
W2δ =
2 ∫
0
l s2
2 + 2 x )l s dx =
2 ls 2 2
(3.31)

din care rezultă Pe de altă parte analizând parantezele

(
P2 = 3 U I ' '
2a 2a +U I ' '
2r 2r )⋅10 −3
, [kW] Q2 = 3(U 2 r I 2 a − U 2 ar I 2 r ) ⋅ 10 −3
[kVAr] (36)  3   δ
 D2 + b2  si  D2 + 2b2 + 
16) Căderea de tensiune la bornele secundare se poate determina Ńinând seama de relaŃia (3.137) cu corecŃia  2   2
corespunzătoare pentru calcularea căderii de tensiune direct în volŃi – avem pe modelul din figura 3.19b, se poate admite că fiecare dintre ele pot fi considerată ca diametrul mediu al bobinei interioare D2m şi

(u kr cos ϕ 2 − u ka sin ϕ 2 )2 β 2  U 20 [V],
atunci lungimea medie a unei spire a bobinei interioare este:
∆U = (u ka cos ϕ 2 + u kr sin ϕ 2 )β +
1
(37)
 200  100 l2m=πD2m
în care mai trebuie luate în evidenŃă relaŃiile Cu aceste precizări, sumând expresiile din (3.29) şi (3.31) rezultă
( w1i1 ) 2  b2 δ 
P
u ka = k 100, [%] ; u kr = u kr2 − u ka 2
, [%] ; 2(W2 + w2δ ) = µ 0 l2m  + 
Sn ls  3 2
(38) iar dacă se Ńine seama de relaŃia dintre o inductivitate, curent şi energia câmpului magnetic, atunci rezultă expresia pentru
Sn
I2 kI ' k I 2'2a + I 2'2r
I 2n = = 2 =şi β = . inductivitatea de dispersie:
3U 20 I 2n I 2n I 2n l2 m  b2 δ 
17) Randamentul transformatorului se va determina cu relaŃia Lσ' 21 = µ 0 w12  +  (3.32)
ls  3 2 
S n β cos ϕ 2
ηt = . (39) respectiv în mărimi neraportate la primar
S n β cos ϕ 2 + β 2 Pk + P10
l 2 m  b2 δ 
Problema pusă este rezolvată, doar că în continuare se poate pune chestiunea trasării familiilor de caracteristici de Lσ 21 = µ 0 w22  +  (3.33)
exploatare ls  3 2 
U = f (I 2 ); η t = f (I 2 ) pentru U1f , cosϕ 2 , f = const. (40) Pentru bobina exterioară se obŃine similar expresia:
Desigur că pentru aceasta se poate relua întreaga metodologie de calcul prezentată, pornind de la sistemul de ecuaŃii din l1m  b1 δ  ,
(30) şi reluând toate detaliile prezentate anterior. Dar în această situaŃie se poate observa că toŃi parametrii din schema echivalentă Lσ 12 = µ 0 w12  +  (3.34)
ls  3 2 
„în T” sunt acum cunoscuŃi, iar drept necunoscutele principale rămân: I1a ; I1r ; I '2a ; I '2r ; U '2a ; U '2r pentru care sunt suficiente
în care l1m=πD1m este lungimea medie a unei spire a bobinei exterioare.
următoarele ecuaŃii din sistemul (30): Inductivitatea de scăpări (dispersie) totală este dată de relaŃia:
R1 I1a + Rw I 10a − X σ 12 I1r + X µ I 10r = U 1 f ; 2
w  l  b +b 
R1 I1r − Rw I 10r + X σ 12 I 1a + X µ I 10a = 0; Lk = Lσ 12 + L'σ 21 = Lσ 12 +  1  Lσ 21 = µ 0 w12 m  δ + 1 2 
Rw I 10a + X µ I 10r + R2' I 2' a − X σ' 21 I 2' r + U 2' a = 0;
W
 2 l s  3 
(41) respectiv:
X µ I10 a − Rw I 10r + R2' I 2' r − X σ' 21 I 2' a + U 2' r = 0;
lm k R  h 
I1a + I 2' a = I 10a ; Lk = µ 0 w12 δ ',  l s = b  (3.35)
hb  kR 
I1r + I 2' r = − I 10r .
în care s-a notat lm~(l1m+l2m)/2; δ’=δ+(b1+b2)/3, iar kR este coeficientul lui Rogowski. ReactanŃa totală de scăpări se determină cu
Din primele două ecuaŃii se pot determina componentele I1a, I1r, care apoi introduse în ultimele două ecuaŃii ale sistemului permit relaŃia cunoscută Xk=ωLK şi ea se mai numeşte reactanŃa de scurtcircuit a transformatorului.
determinarea componentelor I , I '
2a
'
2r şi care la rândul lor introduse în ecuaŃiile 3 şi 4 ale sistemului conduc la calcularea Calculul inductivităŃilor de dispersie (scăpări) pentru cazul altor tipuri de înfăşurări vezi [1,3,4].
 102 187

5. Calculul coeficienŃilor de dispersie. Cuplajul magnetic dintre două bobine (înfăşurări) se caracterizează prin valoarea ε 2 = arcsin
(
I 2'2a + I 2' 2r X σ' 21 cos ϕ 2 − R2' 1 − cos 2 ϕ 2 ) (23)
coeficientului de dispersie, care se defineşte, în general, ca fiind raportul dintre fluxul de dispersie şi fluxul util al bobinei. (R W I 10 a + X µ I 10 r ) + ( X µ I 10 a − RW I 10 r )
2 2

Deci coeficientul parŃial de dispersie al bobinei 1 în raport cu bobina 2 este dat de raportul:
Mai rămâne doar de observat că în cazul cosφ2 capacitiv, figura 3.94, avem
ϕ σ 12 Lσ 12
σ 12 = = (3.36)
ε 2 = arcsin
A2 C 2
= arcsin
A2 B2 + B2 C 2 (24)
ϕ u12 Lu12 ' '
E2 E2
iar dacă se Ńine seama de primele relaŃii din (3.17) şi (3.18) atunci se poate nota:
respectiv relaŃia (23) pentru cazul general trebuie notată sub forma
σ 12 =
L11
Lu12
w L
− 1 = 2 ⋅ 11 − 1
w1 L12
(3.37)
ε 2 = arcsin
(
I 2'2a + I 2'2r X σ' 21 cos ϕ 2 ± R2 1 − cos 2 ϕ 2 ) (25)
Similar se poate obŃine: (R W I 10 a + X µ I 10 r ) + ( X µ I 10 a − RW I 10 r )
2 2

w1 L22 9) Mai este necesar să se stabilească expresii corespunzătoare pentru componentele (activă şi pasivă) curentului de sarcină
σ 21 = ⋅ −1 (3.38)
din secundar I2, în raport cu fazorul de referinŃă U1f.
w2 L21
Din analiza diagramelor fazoriale corespunzătoare celor două cazuri, figurile 3.93; 3.94, rezultă că defazajul dintre
Coeficientul total de dispersie se obŃine prin definiŃie făcând raportul dintre fluxul φ1sc (când o înfăşurare este parcursă de '
curentul i1 iar cealaltă este legată în scurt) şi fluxul φ10 (când aceiaşi înfăşurare este parcursă de curentul i10 iar cealaltă este deschisă) I 2 şi U 1f este
– adică: - în cazul cos φ2 inductiv: π+ε1+ε2+φ2;
- în cazul cos φ2 capacitiv: π-(φ2- ε1- ε2)= π+ε1+ε2-φ2, ceea ce în cazul general se poate nota sub forma
ϕ
σ = 1sc π + ε1 + ε 2 ± ϕ2 , (26)
ϕ10 '
Deci componenta activă a curentului I 2 (cea dirijată după direcŃia fazorului U1f) va fi totdeauna negativă şi se poate calcula cu
în final se ajunge la expresia [1]
L L relaŃia:
σ = 1 − 12 21 (3.39)
I 2' a = − I 2' cos (ε1 + ε 2 ± ϕ 2 ) (27)
L11 L22
iar dacă se Ńine seama de (3.36) şi (3.37) atunci se obŃine relaŃia: (va fi dirijată după axa – 1 a sistemului de referinŃă ales), iar componenta reactivă a curentului de sarcină I'2 poate fi pozitivă (cazul
1 figurii 3.82) sau negativi (cazul figurii 2.83) şi ea poate fi determinată cu relaŃia
σ = 1− . (3.40)
I 2' r = I 2' sin (ε1 + ε 2 ± ϕ 2 ),
(1 − σ 12 )(1 + σ 21 ) (28)
având în vedere că semnul componentei va depinde de semnul unghiului (ε 1 + ε 2 ± ϕ 2 ) Ńinând seama că pentru cazul cosφ2 capacitiv
semnul din faŃa lui φ2 se ia cu minus (-), iar va avea semnul plus ε2 va avea semnul plus (+) la numărătorul expresiei sale din (25).
Este evident că în expresiile precedente avem
3.5. Teoria fizică a transformatorului monofazat φ2=arccos (valoare dată a factorului de putere) (29)
10) Din cele prezentate în punctele anterioare 3) … 9) rezultă următoarele necunoscute: R1; R '2 ; R W ; X σ12 ; X σ21; Xµ ;
În teoria fizică a transformatorului electric monofazat se iau în considerare unele ipoteze
I1a ; I1r ; I '2a ; I '2r ; U '2a ; U '2r ; ε1 ; ε 2 = 14 pentru care există 5 ecuaŃii fazoriale (date de relaŃiile (9), (10), (11), (12), şi (13)) echivalente cu
simplificatoare cum sunt:
- se neglijează pierderile în miezul magnetic al transformatorului prin curenŃi turbionari şi prin 10 ecuaŃii algebrice şi încă patru relaŃii „de definiŃie” pentru ε1, ε2 (relaŃiile (18) şi (25)), respectiv pentru I'2a , I '2r (relaŃiile (27) şi
histerezis; (28)).
Aşadar, avem un sistem de 14 ecuaŃii cu 14 necunoscute:
- circuitul magnetic se consideră liniar - adică se admite că permeabilitatea magnetică a
- R1I1a + RW I10 a − X σ 12 I1r − X µ I10 r = U1 f ;
materialului este constantă, respectiv nu apare saturaŃia magnetică în funcŃionarea transformatorului;
- se neglijează reacŃia curenŃilor turbionari din miezul magnetic asupra fluxului magnetic inductor. - R1I1r − RW I10r + X σ 12 I1a + X µ I10a = 0;
În condiŃiile ipotezelor admise , pentru dezvoltarea teoriei fizice a transformatorului electric - (R1 + RW )I10a + (X σ 12 + X µ )I10r = U1 f ;
monofazat se folosesc inductivităŃile proprii şi mutuale. Teoria fizică se aplică în general unor - (X σ 12 + X µ )I10a − (R1 + RW )I10r = 0;
transformatoare speciale la care miezul magnetic are o caracteristică magnetică liniară (sau funcŃionarea
se realizează pe porŃiunea liniară a caracteristicii magnetice) şi pot fi admise ipotezele simplificatoare - RW I 10 a + X µ I 10 r + R2' I 2' a − X σ 21 ' I 2' r + U 2' a = 0;
menŃionate. - X µ I 10a − RW I 10r + R2' I 2' r − X σ 21 ' I 2' a + U 2' r = 0;
- I1a + I 2 a = I 10 a ;
3.5.1. EcuaŃiile tensiunilor şi curenŃilor a - I 1r + I 2 r = − I 10r ;
transformatorului monofazat în cadrul teoriei fizice
- Rk I 1na + X k I 1nr = U k ;
Se admite un transformator monofazat cu un primar - X k I 1na − Rk I 1nr = 0; (30)
format din w1 spire şi alimentat cu tensiunea alternativă u1, X I − R1 I 1r
- ε 1 = arcsin σ 12 1a ;
iar secundarul său are w2 spire, alimentează o impedanŃă U1 f
de sarcină (circuit R, L, C serie) fiind parcursă de curentul
de sarcină i2; curentul din primar în condiŃiile sarcinii I 2'2a − I 2'2r  X σ' 21 cos ϕ 2 + R2' 1 − cos 2 ϕ 2 
- ε 2 = arcsin  ;
respective este i1, ca în figura 3.20. Dacă se aplică teorema
a II-a a lui Kirchhoff pe nişte conture care cuprind
( ) (
RW I 10 a + X µ I 10r + X µ I 10 a − RW I 10r
2 2
)
Fig. 3.20 – Explicativă la transformatorul înfăşurarea primară, respectiv secundară a - I 2' a = − I 2' cos(ε 1 + ε 2 ± ϕ 2 ) = − I 2'2a + I 2'2r cos(ε 1 + ε 2 ± ϕ 2 );
monofazat în cadrul teoriei fizice transformatorului şi se închid pe la bornele lor, atunci se
- I 2' r = − I 2' sin (ε 1 + ε 2 ± ϕ 2 ) = − I 2'2a + I 2'2r sin(ε 1 + ε 2 ± ϕ 2 ),
poate nota:
- pentru primar: la care se precizează că I2 poate fi exprimat şi sub forma:
 186 103

d (ϕ11 + ϕ 21 )
i1 R1 − u1 = − w1
dt
- pentru secundar:
d (ϕ 22 + ϕ 12 )
i2 R2 − u 2 = − w2
dt
łinând seama de relaŃiile dintre fluxurile magnetice, curenŃi şi inductivităŃi (3.11)…(3.14) şi de
faptul că în conformitate cu ipotezele admise inductivităŃile pot fi considerate constante, relaŃiile
anterioare pot fi scrise sub forma:
di1 di
R1i1 − u1 = − L11 − L21 2
dt dt
(3.41)
di di
R2 i2 + u 2 = − L22 2 − L12 1
dt dt
la care se poate adăuga relaŃia:
di2 1
dt C ∫
u 2 = Ri2 + L + i2 dt (3.42)

ce se obŃine prin aplicare teoremei a II-a a lui Kirchhoff în conturul receptorului (a impedanŃei de sarcină
tip R, L, C serie).
Ordonând în mod convenabil termenii din (3.41) şi (3.42) se obŃin relaŃiile:
di1 di
u1 = R1i1 + L11 + L21 2 ;
dt dt
di 2 di
− u 2 = R2 i2 + L22 + L12 1 ; (3.43)
dt dt
di2 1
dt C ∫
u 2 = Ri2 + L + i2 dt ,
care reprezintă sistemul ecuaŃiilor de funcŃionare ale transformatorului electric monofazat (în teoria
fizică) şi în care necunoscutele sunt: u2, i1, i2 – toŃi ceilalŃi parametrii fiind consideraŃi cunoscuŃi; aşa cum
reiese din figura 3.20 grupurile (R1, L11, L12), (R2, L22, L21) reprezintă rezistenŃa ohmică şi inductivităŃile
proprie şi mutuală pentru înfăşurarea primară (indice 1) şi secundară (indice 2).

3.5.2. EcuaŃiile fazoriale de funcŃionare, diagrama fazorială şi schema echivalentă a transformatorului

Fig. 3.94 monofazat în cadrul teoriei fizice
Explicativă la problema 3.19
A. EcuaŃiile fazoriale. Dacă se admite că tensiunea de alimentare a transformatorului este sinusoidală
Privitor la înfăşurarea secundară a transformatorului, unghiul de defazaj ε2 dintre fazorii U '2 şi E '2 se poate obŃine luând în de tipul:
considerare proiecŃiile căderilor de tensiune: activă R2' I '2 , respectiv reactivă − jX σ' 21 I '2 , pe direcŃia fazorului U '2 . Într-adevăr se u1 = 2U 1 sin ωt , (3.44)
poate nota atunci şi toate celelalte mărimi electrice u2, i1, i2 vor fi de asemenea sinusoidale pentru că parametrii
D2 C 2 D2 G2 D2 G2 − B2 F2 (19) ecuaŃiilor din (3.43) sunt constanŃi, circuitul magnetic este liniar şi deci nu se produce deformarea
ε 2 = arcsin '
= arcsin '
= arcsin '
,
E2 E2 E2 mărimilor electrice. Din aceasta rezultă că fiecărei mărimi electrice din (3.43) i se poate asocia un fazor
respectiv corespunzător:

ε 2 = arcsin
X σ' 21 I 2' cos ϕ 2 − R2' I 2' sin ϕ 2
E
'
= arcsin
I 2'2a + I 2'2r
E2
'
(X '
σ 21 )
cos ϕ 2 − R2' 1 − cos 2 ϕ 2 .
(20) u1 ↔ U 1 , u 2 ↔ U 2 , i1 ↔ I 1 , i 2 ↔ I 2 ,
şi dacă se iau în considerare regulile privitoare la transpunerea operatorilor de derivare şi integrare în
2
operaŃii fazoriale
Pe de altă parte, trebuie observat că E ' = E = − E , iar din schema echivalentă, figura 3.92, rezultă
2 1 1 d 1
↔ jω ; ∫ dt ↔
− E 1 = (RW + JX µ )(I10 a − jI 10 r ), (21) dt jω
respectiv (în care j este considerat operatorul de rotire cu 90º a unui anumit fazor), atunci ecuaŃiile din (3.43) se pot
E1 = (R W 10 aI + X µ I10 r ) + (X µ I 10 a − RW I10 r )
2 2 (22) nota sub forma:
deci relaŃia din (20) devine U 1 = R1 I 1 + jωL11 I 1 + jωL21 I 2 ;
− U 2 = R2 I 2 + jωL22 I 2 + jωL12 I 1 ; (3.45)
 104 185

1 I1r tgϕ1 I1r 1 I1a (17)

U 2 = R I 2 + jωL I 2 + I2 . tgϕ1 = ; sin ϕ1 = = ; cos ϕ1 = = ,
jωC I1a 1 + tg 2ϕ1 I12a + I12r 1 + tg 2ϕ1 I12a + I12r
atunci relaŃia din (16) devine
RelaŃiile din (3.45) reprezintă sistemul de ecuaŃii fazoriale de funcŃionare a transformatorului
X σ 12 I1a − R1I1r (18)
monofazat. Comparând sistemele din (3.43) şi (3.45) se observă imediat că primul este un sistem de ε1 = arcsin .
U1 f
ecuaŃii integro-diferenŃial a cărui rezolvare directă este destul de complicată, în timp ce cel de al doilea se
prezintă sub forma unui sistem de ecuaŃii algebrice (în mărimi fazoriale ! ), care rezolvat prin metode
obişnuite, duce la obŃinerea necunoscutelor fazoriale respective: U 2 , I 1 , I 2 .
După aceia se poate realiza trecerea de la fazori la mărimi armonice
corespunzătoare.

B. Diagrama fazorială. Pe baza ecuaŃiilor din (3.45) se poate construi

diagrama fazorială corespunzătoare şi schema echivalentă – ele sunt date în
figura 3.21. pentru construcŃia diagramei fazoriale (figura 3.21a) se consideră
primele două ecuaŃii din (3.45) notate sub forma:
R1 I 1 + jωL11 I 1 + jωL21 I 2 = U 1
U 2 + R2 I 2 + jωL22 I 2 + jωL12 I 1 = 0 (3.46)

Fig. 3.21 – Diagrama fazorială şi schema echivalentă a transformatorului

monofazat în cadrul teoriei fizice

Diagrama fazorială este reprezentarea grafică a tuturor fazorilor care privesc, în acest caz,
funcŃionarea transformatorului electric monofazat ca un tot unitar şi construcŃia diagramei fazoriale
începe, ca în mod obişnuit, cu fazorul de referinŃă (faŃă de care se raportează toŃi ceilalŃi fazori din
diagramă). Alegerea fazorului de referinŃă se face astfel încât construcŃia diagramei să fie cât mai simplă.
Pentru a urmării mai uşor construcŃia diagramei fazoriale din figura 3.21a s-a notat cu 1…10 ordinea de
trasare a fazorilor. De asemenea, pentru a înŃelege metodologia de trasare a diagramei vom iniŃia
construcŃia acesteia urmând ca în continuare să se urmărească aceiaşi logică de construcŃie a diagramei. Fig. 3.93
Se admite că fazorul de referinŃă este curentul I 2 şi că sarcina este de tip rezistiv-inductivă şi deci Explicativă la problema 3.19
curentul va fi defazat în urma tensiunii cu un unghi φ2=arctg(Xt/Rt), în care Xt este reactanŃa totală din
secundarul transformatorului (Xt=ωL-1/ωC+ωL22+ωL21) iar Rt este rezistenŃa totală din acelaşi circuit
(Rt=R+R2). Dacă valoarea efectivă a tensiunii U2 este cunoscută, atunci fazorul U 2 poate fi trasat în
raport cu fazorul de referinŃă I 2 . Fazorul căderii de tensiune R2 I 2 se obŃine înmulŃind fazorul I 2 cu o
constantă R2 şi deci va fi în fază cu I 2 (paralel cu I 2 ), trasat desigur la scara tensiunilor. Fazorul
jωL22 I 2 se obŃine înmulŃind pe I 2 cu constanta (ωL22) ceea ce conduce la un fazor în fază cu I 2 , dar se
aplică şi operatorul +j (rotit înainte cu 90º), astfel încât în final se obŃine un fazor ce se trasează (la scara
tensiunilor) perpendicular pe direcŃia lui I 2 . După trasarea fazorilor U 2 , R2 I 2 , jωL22 I 2 , conform cu a
doua ecuaŃie din (3.46) rezultă că direcŃia (şi mărimea) fazorului jωL12 I 1 trebuie astfel aleasă încât să
închidă această porŃiune a diagramei care se referă de fapt la ecuaŃia menŃionată din (3.46).
Odată trasat fazorul jωL12 I 1 , direcŃia fazorului I 1 rezultă ( I 1 ┴jωL12 I 1 ), menŃionându-se
defazarea lui I1 cu 90º în urma fazorului jωL12 I 1 . Luând în considerare apoi prima ecuaŃie din (3.46) se
completează construcŃia diagramei cu fazorii 7…10.
 184 105

P10 ⋅ 103 P102 ⋅ 106 (2) C. Schema echivalentă. Schemele echivalente sunt importante în cazul în care se operează cu
cos ϕ0 = , sinϕ0 = 1 − scheme electrice mai complexe în care sunt cuprinse maşini electrice, transformatoare, etc şi la care
3U1 f I10 9U12f ⋅ I102
respectiv curentul de mers în gol sub forma fazorială trebuie determinaŃi anumiŃi parametrii de schemă. În această situaŃie maşinile şi transformatoarele se
I 10 = I10 (cos ϕ 0 − j sin ϕ 0 ) = I10 a − jI10 r (3) înlocuiesc prin schemele lor echivalente, iar după aceia rezolvarea reŃelei complexe se realizează prin
în care se cunosc notaŃiile: metodologiile obişnuite.
I10 a = I10 cos ϕ 0 ; I10 r = I10 sin ϕ 0 (4) În figura 3.21b este dată schema echivalentă pentru transformatorul electric monofazat. În
s-a considerat operatorul de rotire „-j” pentru că oricum curentul de mers în gol este defazat în urma tensiunii U1f (comportare principiu o schemă echivalentă a unei maşini sau transformator este acea schemă în care dacă se
rezistiv-inductivă a transformatorului la mers în gol). Se mai poate nota: aplică teoremele lui Kirchhoff se regăsesc ecuaŃiile de funcŃionare respective. Într-adevăr prin aplicarea
S n ⋅10 3 S n ⋅10 3 (5) teoremei a doua a lui Kirchhoff în conturele închise I şi II se obŃin ecuaŃiile de funcŃionare din (3.46)
I 1n = =
3U 1n 3U 1 f
D. RelaŃiile specifice unor regimuri de funcŃionare ale transformatorului. Pe de altă parte, dacă se introduc
Pk ⋅103 Pk2 ⋅10 6 (6)
cos ϕ k = ; sin ϕ k = 1 − notaŃiile:
3U kf I1n 9U kf2 ⋅ I12n X11=ωL11; X22=ωL22; X12=ωL12; X21=ωL21; X=ωL-1/ωC (3.47)
respectiv curentul nominal primar sub forma sa fazorială atunci ecuaŃiile din (3.45) se pot transcrie sub forma:
I1n = I1n (cos ϕ k − j sin ϕ k ) = I1na − jI1nr (7) U 1 = (R1 + jX 11 )I 1 + jX 21 I 2
I1na = I1n cos ϕ k ; I1nr = I1n sin ϕk . (8) − U 2 = (R2 + jX 22 )I 2 + jX 12 I 1 (3.48)
NB1. Din relaŃiile (6)…(8) rezultă că fazorul I1n este raportat la fazorul Ukf, dar cum acesta este tot o tensiune din primar U 2 = (R + jX )I 2
(obŃinută la proba în scurtcircuit a transformatorului), rezultă că fazorul I1n este raportat de fapt de aceeaşi direcŃie a fazorului U1f.
3) Aplicând teorema II a lui Kirchhoff pentru circuitul primar al transformatorului, figura 3. 81, rezultă ecuaŃia Din ultimele două ecuaŃii însă rezultă:
U 1 f = U = (R + jX )(I + jI ) + R + jX (I − jI ), ( (9) ) jX 12
1f 1 σ 12 1a 1r W µ 10 a 10 r
I2 = I (3.49)
în care o mare parte din parametrii (R1; RW; Xσ12; Xµ) sunt precizaŃi în schema din figura 3.81 dar sunt cunoscuŃi, iar I1a, I1r sunt
componentele (activă şi reactivă) a curentului de sarcină din primar (corespunzător curentului de sarcină dat I2 din secundar), de
(R + R2 ) + j ( X + X 22 ) 1
asemenea, necunoscute. iar dacă se notează:
4) Aplicând teorema II a lui Kirchhoff pentru circuitul primar al transformatorului în regim de mers în gol al acestuia, I2
rezultă ecuaŃia m= (3.50)

( )
I1
U 1 f = U = (R + R )(I − J ) + X + X (I − jI ),
1f 1 W 10 a 10 r
(10)
σ 12 µ 10 a 10 r
în care m este denumit coeficientul de cuplaj al curenŃilor transformatorului, atunci din expresia pătratului acestui coeficient:
în care apar doar necunoscutele deja menŃionate.
5) Aplicând teorema II a lui Kirchhoff pentru circuitul secundar al transformatorului, în regim de sarcină la curentul I2, X 122
m2 = (3.51)
rezultă ecuaŃia (R + R2 ) + ( X + X 22 )2
2

( W µ ) 10 a 10 r (
R + jX (I − jI ) + R ' + jX ' I ' + jI ' + (U + jU ) = 0 2 σ 21 )( 2a
(11)
2r ) 2a 2r se poate observa că el depinde de rezistenŃa ohmică şi reactanŃa receptorului (R, X). Dacă se Ńine seama de expresia lui m2, atunci
în care apar parametrii (necunoscuŃi) de schemă R2' ; X σ' 21 , respectiv componentele necunoscute (active şi reactive) pentru curentul (3.49) se poate nota sub forma:

( ) (
de sarcină din secundar I 2' a , I 2' r şi pentru tensiunea la bornele secundare U 2' a , U 2' r - toate raportate la primar, iar fazorii raportaŃi )  X + X 22
I 2 = −m 2 + jm 2
R + R2 
I1
(3.52)
la fazorul de referinŃă U1f.  X 12 X 12 
6) EcuaŃia solenaŃiilor pentru transformator ne conduce la încă o ecuaŃie fazorială iar prin înlocuirea lui I2 în prima ecuaŃie din (3.48), se obŃine:
I10 a − jI10 r = (I1a + jI1r ) + I 2' a + jI 2' r .
7) Pentru proba în scurtcircuit a transformatorului se poate scrie ecuaŃia fazorială (Ńinând seama de NB1)
( ) (12)
[ ] [
U 1 = R1 + m 2 (R + R2 ) I 1 + j X 11 − m 2 ( X + X 22 ) I 1 ] (3.53)
în care s-a Ńinut seama că: X12=X21
U kf = U kf = (Rk + jX k )(I1na − jI1nr ), (13)
RelaŃia din (3.53)ne arată că transformatorul monofazat se comportă în raport cu reŃeaua de alimentare ca o impedanŃă ai
în care s-au făcut notaŃiile: cărei parametrii depind de parametrii impedanŃei de sarcină şi de unii parametrii interni ai transformatorului. În (3.53) se poate

Rk = R1 +
(R + X )R + (R + X )R ;
2 2
µ
'2 '2
σ 21
definii o rezistenŃă echivalentă:
Re = R1 + m 2 (R + R2 )
W 2 2 W

(R + R ) + (X + X )
W
' 2
2 µ
'
σ 21
2
(3.54)

X k = X σ 12 +
(R + X )X + (R + X )X
2 2
µ
'
σ 21
'2 '2
σ 21 µ (14) respectiv o reactanŃă echivalentă:
X e = X 11 − m 2 ( X + X 22 )
W 2
;
(R + R ) + (X + X )
W
' 2
2 µ
'
σ 21
2
(3.55)
rezultate din comentariul NB3 al problemei 3.18 (relaŃia (10)). iar dacă se produce o creştere a rezistenŃei şi reactanŃei receptorului, aceasta duce la creşterea rezistenŃei echivalente şi scăderea
8) În continuare ne vom referi la diagramele fazoriale detaliate ale transformatorului, trasate pentru cazul când cosφ2 dat reactanŃei echivalente, respectiv la scăderea impedanŃei echivalente:
este inductiv (deci I '2 este defazat în urma fazorului U '2 ) – figura 3.82, respectiv pentru cazul când cosφ2 dat este capacitiv (deci
' '
Z e = Re2 + X e2 (3.56)
I este defazat înaintea fazorului U 2 ) – figura 3.83.
2 La funcŃionarea în gol avem I2=0, respectiv m=0, iar (3.53) devine:
U 1 = (R1 + jX 11 )I 10
În primul rând trebuie observat că la aproximaŃia din (3.94) rezultă că fluxul util Φ este defazat cu π/2 şi anume cu unghiul
ε1 (vezi figura 3.93), adică defazajul dintre fazorii U1f şi –E1. Acest unghi se poate determina dacă se iau în considerare proiecŃiile (3.57)
căderilor de tensiune: activă - R1I1, respectiv reactivă - jXσ12I1, pe direcŃia fazorului –E1. Într-adevăr se poate nota: în care I 10 este curentul de mers în gol şi care este mult mai mic decât un curent I 1 de funcŃionare în sarcină.
D1C1 D G − C1G1 D G − B1 F1 (15) La funcŃionarea în scurtcircuit impedanŃa de sarcină este nulă (R=0, L=0, C=∞), adică bornele secundare ale
ε 1 = arcsin = arcsin 1 1 = arcsin 1 1 ,
U1f U1f U1f transformatorului sunt legate în scurt între ele, şi relaŃia di (3.51) devine:
2
respectiv X 122 X 
msc2 = ≈  12  (3.58)
X I cos ϕ1 − R1 I1 sin ϕ1 I −I R + X 222  X 22 
2 2 2
ε1 = arcsin σ 12 1 = 1a 1r
( X σ 12 cosϕ1 − R1 sin ϕ1 ), (16) 2
U1 f U1 f iar ecuaŃia din (3.53) se modifică şi ea corespunzător
iar dacă se Ńine seama că: ( )
U 1 = R1 + msc2 R2 I 1 + jσX 11 I 1 (3.59)
 106 183

în care σ este coeficientul total de dispersie. RezistenŃa şi reactanŃa echivalentă la scurtcircuit devine:  U 1r 
Ψu = π ± arctg  
Resc = R1 + msc2 R2 ; X esc = X 11 − msc2 X 22 . (3.60)  U 1a



(35)

'
În acelaº i fel defazajul dintre I1 şi U 20 va fi:
 I1r 
3.6. Transferul energiei electromagnetice în cadrul transformatoarelor electrice [16] ΨI = π + arctg   (36)
 I1a 
 
' '
La studiul transformatoarelor electrice cea mai mare importanŃă se acordă, în mod obişnuit, câmpului magnetic principal iar defazajul dintre I1 şi U1 se va determina prin diferenŃa
din miezul magnetic, ori câmpul acesta magnetic, deşi variabil în timp, nu poate să ne dea imaginea transferului energiei între
componentele transformatorului pentru că acest transfer îl poate realiza numai unda electromagnetică, ori câmpul electromagnetic ϕ1 = ΨI − Ψu (37)
este o anume combinaŃie între câmpurile variabile: electric şi magnetic. Într- 20. Puterea aparentă absorbită de transformator din reŃeaua de alimentare
adevăr, cantitatea de energie electromagnetică ce străbate o unitate de S 1 = 3U 1 I 1 = P1 + jQ1
*
(38)
suprafaŃă dată, într-o unitate de timp, este dată de vectorul Umov–Pointing.
după cum puterea aparentă debitată de secundarul transformatorului este
S = E × H, (3.61) S 2 = 3U 2 I 2 = P2 + jQ2
*
(39)
21. Cu noile elemente obŃinute se poate determina randamentul transformatorului
în care sunt prezenŃi vectorii intensităŃii câmpului electric E şi magnetic
P
ηt = 2 (40)
H . Dacă unul din aceşti vectori ai intensităŃii câmpului sunt nuli, nu există P1
de fapt câmp electromagnetic, S = 0 şi deci nu se realizează transferul de şi apoi căderea de tensiune
β2
∆u = β 2 (u 2 ka cos ϕ 2 + u 2 kr sin ϕ 2 ) + (u 2kr cos ϕ 2 − u 2ka sin ϕ 2 )2
energie electromagnetică, adică ne găsim în situaŃia statică pentru unul din
(41)
cele două câmpuri (sau pentru amândouă), caz în care nu se realizează 200
„deplasarea” energiei. exprimată în procente din U20 sau
În cazul transformatorului, inducŃia magnetică este variabilă în timp
 β2 2
 β 2 (u 2 ka cos ϕ 2 + u 2 kr sin ϕ 2 ) + 200 (u 2 kr cos ϕ 2 − u 2 ka sin ϕ 2 ) 
U 20
şi atunci avem de fapt şi câmp electric pentru că din ecuaŃiile lui Maxwell ∆U = (42)
rezultă: 10  
∂B exprimată în volŃi, in care β 2 = I 2 I 2 n este coeficientul (factorul) de încărcare (sarcină), iar componentele activă şi reactivă ale
= −rot E (3.62)
tensiunii de scurtcircuit se pot determina cu relaŃiile
∂t
Deci transformatorul electric operează de fapt cu câmp electromagnetic cu R I (
R ' + R2 I 22n
u2 ka [%] = 2k 2 n 100 = 1
)
100 = k 100; u 2 kr [%] = U 22k − u22ka
P
(43)
ajutorul căruia se realizează transferurile de energie. U 2n U 20 I 2n Sn
Fig. 3.22 – Explicativă la transferul Pe de altă parte, se admite că energia se transmite de la înfăşurarea 22. Modificând valorile lui I2 şi/sau cosφ se poate relua întreaga procedură de calcul, obŃinând în acest fel posibilitatea de
energiei în cadrul transformatorului electric primară la cea secundară prin intermediul miezului magnetic (de fier) al trasare a caracteristicilor de exploatare a transformatorului:
transformatorului, ceia ce este eronat pentru că această transmisie se ηt=f(I2), ∆ u=f(I2) pentru cosφ2=const şi U1=const (respectiv k şi U20=const). Având în vedere importanŃa acestei
realizează prin interspaŃiul existent (eventual) între suprafaŃa laterală a metodologii de calcul se propune formarea unei scheme logice de calcul (pe această metodologie sau o altă variantă) utilizabile în
înfăşurării primare şi a celei secundare. cadrul unul anumit limbaj pentru sisteme automate de calcul.
Pentru justificarea unor afirmaŃii făcute anterior se ia în considerare figura 3.22. Pe conturul închis l4 punctele c-c’ sunt
'
dispuse pe două feŃe opuse ale jugului transformatorului. Vectorii H c , H c , sunt paraleli cu axa jugului şi cu sensul (la un moment Problema 3.19. Se dau următorii parametri ai unui transformator trifazat cu conexiunea şi grupa de conexiuni Y/y - 12:
- puterea nominală Sn [kVA] ;
'
dat) cel din figură, iar vectorii E c , E , au sensuri opuse şi anume cele menŃionate în figură (pentru acelaşi moment dat) în ideea - tensiunea nominală primară - U1n [V];
c
- tensiunea nominală secundară - U20 [V];
'
parcurgerii conturului l4. Conform cu (3.61) rezultă că S c , S c , vor fi dirijaŃi spre axa miezului deci oricum nu au sensul de la - curentul de sarcină din secundar – I2 [A];
- factorul de putere al sarcinii secundare - cosφ2;
înfăşurarea primară 1 spre cea secundară 2 dacă transmisia energiei s-ar efectua prin miezul transformatorului. Cu totul altă imagine - pierderile la mers în gol - P10 [kW]
apare în punctele b ale conturului l3 dispus undeva pe suprafaŃa laterală (cilindrică) exterioare a înfăşurării primare 1. Pentru acelaşi - curentul nominal de mers în gol – I10 [A];
- pierderile în scurt circuit - Pk [kw];
moment de timp considerat vectorii Hb sunt dispuşi perpendicular pe planul conturului, iar vectorii Eb în lungul său. În această
- tensiunea nominală de scurtcircuit – u1k [%].
situaŃie vectorii S b sunt dirijaŃi radial de la înfăşurarea primară 1 spre cea secundară 2, adică transferul de energie de la primar la Se cere să se determine în mod exact (fără simplificări) parametri schemei echivalente „în T” a transformatorului:
R1 , R2' , RW ; X σ 12 ; X σ' 21 ; X µ , precum şi unii parametri de exploatare ai transformatorului cum sunt:
secundar se face prin interspaŃiul existent între cele două înfăşurări la limita celor două suprafeŃe laterale: exterioară pentru primar si
interioară pentru secundar. - raportul de transformare – k;
- factorul de putere din primar – cosφ1;
Dacă se ia în considerare conturul l2 vom constata pentru punctele a ale acestui contur că vectorul S a este dirijat, de - tensiunea la bornele secundare – U2 [V];
asemenea, spre axul coloanei. - puterea activă şi reactivă absorbită de primarul
Dacă grosimea înfăşurării primare este mică atunci se poate admite ca Ea ≈ Eb şi că în modul vom avea: transformatorului - P1 [kW]; Q1 [kVAr];
- puterea activa şi reactivă debitată de secundarul
Sa H a µ0
≈ = (3.63) transformatorului - P2 [kW]; Q2 [kVAr];
S b H b µ Fe - căderea de tensiune la bornele secundare ale
şi cum µFe~104µ0, rezultă Sa<<Sb – adică miezul magnetic micşorează foarte mult fluxul câmpului electromagnetic din spre suprafaŃa transformatorului – ∆ U2 [V];
laterală interioară a primarului şi îl măreşte corespunzător dinspre suprafaŃa laterală exterioară a aceluiaşi primar. - randamentul transformatorului – ηt.
Fig. 3.92 Rezolvare 1) În cele ce urmează ne vom referi la o
Neglijând pierderile din transformator şi luând în considerare vectorul Eb (deci conturul l3) se poate nota: Schema echivalentă pentru transformatorul din problema 3.19 schemă echivalentă în „în T” ca cea din figura 3.92 şi la
mărimile de fază ale tensiunilor şi curenŃilor – adică
u1
∫E
l3
b dl3 = −
w1
(3.64) U1 f =
U 1n
3
; U 2 f 0=
U 20
3
u U
100 3 100
u
; U kf = k ⋅ 1n = k U 1 f (1)

în timp ce curenŃii de fază sunt egali cu cei de linie având în vedere conexiunea dată Y/y0.
2) Drept fazor de referinŃă se va considera fazorul tensiunii nominale de fază din primar U1f=U1f (adică fazorul de referinŃă
este montat în axa reală pozitivă a planului complex). În aceeaşi idee se poate nota:
 182 107

iar conform cu aceasta este construită diagrama fazorială din figura 3.91 b cu precizarea că |U20|= const pentru că U1n şi k = const. în care u1 este tensiunea de alimentare a primarului iar w1 este numărul său de spire. Dacă se ia conturul l1, care cuprinde întreaga
Din această diagramă rezultă că pentru a raporta fazorul I2 la fazorul de referinŃă U20 este necesar să fie cunoscut unghiul ε - în înfăşurare primară, atunci împărŃindu-l în două: ead, corespunzătoare porŃiunii sale de fier şi dbe, corespunzătoare porŃiunii sale de
această situaŃie se va putea nota aer – prin aplicarea teoremei lui Ampére rezultă:
I 2 = I 2 cos(ϕ 2 + ε ) − j sin (ϕ2 + ε ) = I 2a − jI 2r
∫H dl 1 + ∫H dl 1 = w1i1
(19)
a b (3.65)
în care I20, I2r sunt componentele (activă şi reactivă) căutate ale curentului (s-a luat „- jsin(φ2+ε)” pentru că curentul de sarcină este
de tip rezistiv-inductiv şi deci este defazat în urma tensiunii U20 - atenŃie la cazul când va fi de natură rezistiv-capacitivă). ( l3 ) ead ( l3 ) dbe
Din geometria diagramei fazoriale - figura 3.91 b - rezultă: ÎnmulŃind (3.64) cu (3.65) vom avea:
DE = FE − EF = DF − BC (20)
în care E este piciorul proiecŃiei vârfului fazorului U20, iar B este piciorul proiecŃiei vârfului fazorului R2I2 pe direcŃia fazorului U2 ∫E b dl 3 ⋅ ∫ H dl 1 + ∫E b dl 3 ⋅ ∫H b dl 1 = ∫∫ ( E b × H a )(dl 3 × dl 1 ) +
Conform cu mărimile din diagrama fazorială însă, relaŃia (20) se poate nota sub forma ( l3 ) ( l1 ) ead ( l3 ) ( l1 ) dbe ( l3 )( l1 ) ead
(3.66)
DE = X σ 21 I cos ϕ 2 − R2 I 2 sin ϕ 2
∫ ∫ ( E b × H a )(dl 3 × dl 1 ) = ∫ S a ds + ∫ S b ds = −u1i1
(21)
respectiv valoarea unghiulară ε este
( l3 )( l1 ) dbe Sint Sext
 DE 
 = arcsin X σ 21 I 2 cos ϕ 2 − R 2 I 2 sin ϕ 2 
 
ε = arcsin   (22) Primul termen din (3.66) reprezintă puterea cedată prin suprafaŃa laterală interioară a înfăşurării primare pentru magnetizarea
 OD  U
   20  miezului magnetic al transformatorului, iar al doilea termen reprezintă puterea cedată înfăşurării secundare prin suprafaŃa laterală
În acest fel, unghiul ε fiind determinat (toate mărimile din (22) sunt cunoscute) rezultă din relaŃia (19) pentru fazorul I2 este şi ea exterioară a înfăşurării primare.
perfect determinată. Referitor la conturul l1, dacă se neglijează reluctanŃa magnetică a porŃiunii ead (prin
Acum se poate face determinarea fazorului U2 (în raport cu aceeaşi referinŃă U20) – dar mai întâi este vorba de modulul fier) în raport cu porŃiunea dbe (prin aer), atunci din teorema lui Ampere rezulta:
fazorului U2: w1i1 ,
Hb =
U 2 = OE − AE = OE − AB − BE (23) h
în care avem respectiv din (3.64)avem:
u1 ,
( X σ 21I 2 cos ϕ 2 − R2 I 2 sin ϕ 2 )2 − ( X 2 I 2 cos ϕ 2 − R2 I 2 sin ϕ 2 )
Eb = −
OE = U 20 cos ε = U 20 1 − = U 20 2πRw1
2 2
2
(24)
U 20
Atunci modulul vectorului Umov-Pointing va fi:
AB = R2 I 2 sin ϕ 2 ; BE = X σ 21I 2 sin ϕ 2 u1i1
16. Din (23) şi (24) rezultă
Sb = Eb H b = −
2πRh
U 2 = U 20 − ( X σ 21 I 2 cos ϕ 2 − R2 I 2 sin ϕ 2 ) − (R2 I 2 cos ϕ 2 + X σ 21 I 2 sin ϕ 2 ) iar fluxul câmpului electromagnetic prin suprafaŃa laterală exterioară a înfăşurării primare
2 2
(25) Fig. 3.23 – Detalii pentru
transferul energiei la devine:
iar odată cu aceasta se poate face definirea fazorului U2 (în raport cu referinŃa U20)
U 2 = U 20 (cos ε − j sin ε ) = U 2 a − jU 2 r (26)
transformatorul electric p = S b 2πRh = −u1i1
adică este egal (în condiŃiile ipotezelor admise) cu toată puterea primită de înfăşurarea primară.
în care U20, U2r sunt componentele activă şi reactivă a fazorului tensiunii de la bornele secundare ale transformatorului.
'
În regimul de scurtcircuit al transformatorului fluxul magnetic principal are valoare foarte mică (tensiunea mică →inducŃia
17. Determinarea expresiei fazoriale a curentului de sarcină din primar I1 se poate face prin aplicarea teoremei I a lui mică→flux mic) şi aproape întregul flux ce se înlănŃuie cu înfăşurarea primară este cel de dispersie ψσ12, iar cu înfăşurarea secundară
Kirchhoff în modul M (fig. 3.91 a) – avem: ψσ21. În întrespaŃiul dintre cele două înfăşurări fluxurile ψσ12 şi ψσ21 sunt paralele ceia ce face ca şi vectorii H 1 , H 2 să fie paraleli
I 1 = I 20 − I 2 = (I 20 a − I 2 a ) − j (I 20 r − I 2 r )
'
(27) în acest spaŃiu şi dirijaŃi în acelaşi sens. Câmpurile electrice produse de fluxurile variabile ψσ12 şi ψσ21 au intensităŃile:
iar dacă se au în vedere valorile lui I20a, I2a, respectiv I20r, I2r, atunci relaŃia precedentă trebuie notată sub forma 1 dψ σ 12
I 1 = − I 2 a + jI 1r
'
(28) E1 = −
2πR1 dt
unde apar ca evidente notaŃiile: (3.67)
I1' a = I 20 − I 20 a ; I1r = I 2 r − I 2 ar (29) 1 dψ σ 21
E2 = −
Modulul curentului de sarcina din primar (raportat la secundar) este 2πR2 dt
I 1 = I1'2a + I1'2r =
'
(I 2 a − I 20a )2 + (I 2r − I 20r )2 (30)
(R1,R2 sunt razele înfăşurărilor primară şi secundară), respectiv sensurile opuse – figura 3.23. În această situaŃie în interspaŃiul dintre
iar modulul său raportat se calculează imediat
' înfăşurări există o suprafaŃă cilindrică intermediară de rază R1<R<R2 în toate punctele cărei E = E 1 + E 2 = 0 ceia ce implică şi
I1
I1 = (31) S = 0 pe aceiaşi suprafaŃă. Deci în regimul de scurtcircuit al transformatorului (în condiŃiile aceloraşi ipoteze admise) înfăşurării
k
primară şi secundară nu realizează nici un schimb de energie.
18. EcuaŃia tensiunilor pentru primarul transformatorului ne dă fazorul tensiunii de alimentare raportate la secundar (şi în Este ca şi cum câmpul de dispersie al înfăşurării secundare, ar „frâna” fluxul câmpului dirijat dinspre înfăşurarea primară
raport cu referinŃa U20) spre cea secundară. În regimul de scurtcircuit (în condiŃiile ipotezelor admise) este vorba de o ”frânare” totală. În regimul de sarcină
U 1 = R1' I 1 + jX σ' 12 I 1 − E 1
' '
(32) obişnuită a transformatorului, la apariŃia unui câmp de dispersie apare o frânare parŃială a fluxului energiei şi ea creşte odată cu
creşterea fluxului de dispersie.
= E 2 = U 20 = U 20 şi atunci (32) devine
'
însă E1
Ori existenŃa miezului magnetic la transformator caută să reducă la minim fluxul de dispersie, respectiv să reducă la minim
U 1 = R1' I 1 + jX σ' 12 I 1 − U 20 = U1' a − jU1' r
' ' '
(33) frânarea transferului energiei electromagnetice din primarul transformatorului în secundarul acestuia.
în care s-a notat
U1' a = −U 20 − R1' I1' a − X σ' 12 I 1r ; U1' r = R1' I1' r − X σ' 12 I1' a
'
(34)
19. Din precizarea componentelor fazorului U1 rezultă:
- componenta activă a tensiunii de alimentare este negativă;
- componenta reactivă a tensiunii de alimentare poate fi pozitivă sau negativă.
În funcŃie de aceste elemente, considerând că fazorul de referinŃă U20 este situat în axa reală a planului complex (vezi figura
3.77) rezultă că fazorul U1 poate fi situat în cadranul II sau III al planului complex şi deci defazajul dintre U1 şi U20 va fi
 108
3.7. Teoria tehnică a transformatorului monofazat
3.7.1. Introducere în teoria tehnică a transformatorului
La transformatoarele electrice obişnuite nu se pot îndeplinii ipotezele simplificatoare admise în
cadrul teoriei fizice şi mai ales faptul că µ=const pentru că în cotul curbei de magnetizare B=f(H) a
fierului circuitului magnetic sau dincolo de acest cot, este evident că µ≠const.
Ori, din cele prezentate anterior, este ştiut că solenaŃia instantanee rezultantă este dată de relaŃia:
θr=w1i1+w2i2
şi s-ar părea că pentru un curent de sarcină i2 şi un punct de funcŃionare M dat pe caracteristica ψ=f(θ)
(care de fapt este aceiaşi cu caracteristica ψ=f(i)) – figura 3.24 – se va putea determina uşor curentul i1
care cu solenaŃia primară w1i1, din cadrul solenaŃiei
rezultante θr, produce fluxul principal de excitaŃie ψ1 din
miezul magnetic al transformatorului.
De fapt însă, datorită saturaŃiei magnetice, funcŃia
ψ=f(θ) nu este liniară şi atunci pentru o solenaŃie θr dată,
căreia în corespunde un ψr, pentru solenaŃiile primară w1i1 şi
secundară w2i2 date, dar aşezate în graficul din figura 3.22 în
cele două moduri posibile, conduc la fluxurile de excitaŃie
ψ1’ şi ψ1’’ diferite. Este evident că această neunivocitate nu
apare în cazul în care ψ=f(θ) este liniară – adică µ=const
(cazul teoriei fizice). Acesta este motivul principal pentru
care în această situaŃie se renunŃă să se opereze cu fluxurile
Fig. 3.24 – Caracteristica ψ=f(θ) de tipul ψ11=w1φ11; ψ22=w2φ22 etc, respectiv se renunŃă la
la transformatorul electric inductivităŃile L11, L12, L21, L22 şi se iau în considerare fluxul
util ψ1u=w1φu; ψ2u=w2φu şi fluxurile de dispersie ψσ12 şi ψσ21,
având în vedere că fluxul util φu este cel care se înlănŃuie cu toate spirele înfăşurării primare şi secundare
ale transformatorului.
Pe de altă parte, luând în considerare fluxul de dispersie a unei
înfăşurări a transformatorului în raport cu alta şi un tub al liniilor acestui câmp
de dispersie – figura 3.25 – atunci reluctanŃa magnetică a acestui tub va fi
formată din două componente: a porŃiunii din fier a tubului şi a porŃiunii din
aer.
S1 S2
dl dl (3.68)
Rmt = ∫ + ∫
(Γ ) S2
µ Fe S (Γ ) S1 µ aer S
Fig. 3.25
Cum însă:
µ Fe ≈ 10 4 µ aer ,
rezultă că reluctanŃa magnetică corespunzătoare porŃiunii din fier a tubului este neglijabilă în raport cu cea
din aer şi deci se poate nota:
S2
dl
Rmt ≈ ∫
( Γ ) S1
µ aer S
(3.69)
Dar reluctanŃa magnetică a porŃiunii din aer a tubului considerat de linii de câmp este o mărime constantă
pentru că în aer nu se produce saturaŃie magnetică (la inducŃii utilizate în mod curent) şi µaer = const, din
care rezultă că Rmt~const. Pe de altă parte, exista relaŃia generală:
w2
L= (3.70)
Rm
şi pe baza acestora şi a celor anterioare se pot definii deci inductivităŃile de dispersie Lσ12 şi Lσ21 ce pot
fi considerate constante. Într-adevăr, din relaŃiile deja stabilite
ψ σ 12 = Lσ 12i1 ; ψ σ 21 = Lσ 21i2 ,
181
Rkn = R1 +
(R
2
W ) (
+ X µ2 R2' + R2' 2 + X σ'221 RW ) ≠ Rsk = R1 + R2'
+ (X )
(12)
(RW + R2 ) 2
µ + X σ 21
' 2
Aceasta explică într-o măsură şi faptul că la proba în scurtcircuit a transformatorului electric, pierderile prin efect Joule din
înfăşurările transformatorului sunt ceva mai mici decât pierderile nominale la scurtcircuit:
3R1I12n + 3R2 I 22n = 3(R1 + R2 )I12n < Pk (13)
Aceasta se datorează faptului că la proba în scurtcircuit apar pierderi suplimentare determinate în primul rând de câmpul magnetic
de dispersie (care este puternic datorită curenŃilor mari) şi apoi a pierderilor din miezul magnetic şi care se închid în Pk. De altfel
trebuie menŃionat că pierderile la proba în scurtcircuit diferă dacă măsurarea se face cu transformatorul decuvat (adică scos din cuvă
- în acest caz sunt mai mici) sau dacă transformatorul este încuvat (în acest caz sunt mai mari pentru că câmpul de dispersie produce
pierderi suplimentare în elementele constructive ale cuvei).
Totuşi o analiză mai amănunŃită a expresiei din (12) ne conduce la ideea următoare: având în vedere că R2' << RW şi X σ' 21 << X µ ,
atunci parametri R2' şi X σ' 21 pot fi neglijaŃi la numitorul expresiei, iar R2' 2 , X σ' 221 pot fi neglijaŃi la numărătorul aceleiaşi expresii,
după care rezultă
Rkn ≈ R1 + R2' = Rks (14)
similar se deduce că X kn ≈ X ks .
8. Dacă se dă raportul rezistenŃelor din primar/secundar sau al pierderilor în cupru (prin efect Joule) din primar/secundar şi
fiind cunoscută valoarea lui Rk, se determină valoarea rezistenŃelor R1 , R2' - respectiv R2 = R2' k 2 (vezi unele probleme anterioare),
9. Dacă se dă raportul reactanŃelor de dispersie (primar/secundar) şi fiind cunoscută reactanŃa Kapp - Xk, se pot obŃine, de
asemenea, reactanŃele înfăşurărilor X σ 21 , X σ' 21 - respectiv X σ 21 = X σ' 21 k 2 .
10. După parcurgerea acestei etape de calcul, se obŃin de fapt valorile tuturor parametrilor schemei echivalente a
transformatorului dat, iar în continuare se pot calcula unii parametri şi unele caracteristici de exploatare ale transformatorului.
Astfel, în cazul în care se dă un curent de sarcină din primar I1 şi factorul de putere corespunzător cosφ1, se poate utiliza „schema de
lucru” dezvoltată în cadrul problemei 3.8 luând în considerare în toate calculele fazorul U1n dreppt fazor de referinŃă.
11. Uneori însă apare „problema inversată”: se dă un curent de sarcină din secundar I2 - şi factorul său de putere cosφ2 şi se
cer aceleaşi valori şi parametri de exploatare ca în problema 3.8.
Dezavantajul principal al acestui caz este acela că nu se cunoaşte aprioric valoarea efectivă a tensiunii de la bornele
secundare ale transformatorului în condiŃiile date (curentul I2 şi factorul de putere cosφ2); se cunoaşte numai U20 - adică tensiunea
nominală secundară, respectiv tensiunea din secundar când transformatorul funcŃionează „în gol”.
12. Metodologia acestui caz impune considerarea fazorului U20 drept fazor de referinŃă: U20 = U20 (deci fazorul de referinŃă
va fi dispus în axa reală a planului complex); de asemenea, mărimile din primar vor fi raportate la înfăşurarea secundară conform cu
relaŃia de definiŃie a raportului de transformare din (1) vom avea deci
R X
R1' = 21 ; X σ' 21 = σ221 (15)
k k
13. Desigur că în acest caz se vor lua în considerare parametri I20 şi u2k.
Cu valorile cunoscute pentru P0 şi I20 rezultă imediat factorul de putere la mers în gol, în condiŃiile date (adică cu
alimentarea în secundar)
P0
cos ϕ 20 =
3 I 20U 20
(16)
în care φ2 reprezintă defazajul curentului I20 în raport (în urma) cu tensiunea U20. Aceasta permite notarea curentului I20 „în fazorial”
(raportat la U20 )
I 20 = I 20 (cos ϕ 20 − j sin ϕ 20 ) = I 20a − jI 20r (17)
în care I20a, I20r reprezintă componentele activă şi reactivă a curentului de mers în gol.
14. La fel este necesar să se determine şi componentele activă şi reactivă pentru curentul de sarcină dat I2. În acest caz însă
nu se poate proceda după schema relaŃiei (17) pentru că cosφ2 se referă la defazajul curentului I2 în raport cu U2, iar în situaŃia dată
este necesar să fie cunoscut unghiul de defazaj dintre I2 şi U20 pentru că fazorul de referinŃă ales este U20 . Pentru a rezolva acest
detaliu ne vom referi în continuare la o schemă echivalentă a transformatorului la care mărimile din primar se raportează la secundar
şi la o diagramă fazorială corespunzătoare ecuaŃiei tensiunilor din secundar – figura (3.91)
Din schema echivalentă pentru secundarul transformatorului rezultă ecuaŃia tensiunilor
E 2 = U 20 = R2 I 2 + jX σ 21 I 2 + U 2 (18)
Fig. 3.91
Explicativă la cazul când mărimile din primar se raportează la secundar
 180 109

Cel mai adesea din cartea tehnică a transformatorului se mai obŃin următoarele date: rezultă că la creşterea (micşorarea) curenŃilor i1, i2 se va produce o creştere (micşorare) a fluxurilor de
- pierderile nominale la mers în gol – Po, în W ( sau kW); dispersie ψσ12, ψσ21 dar astfel încât inductivităŃile de dispersie respective rămân neschimbate pentru că la
- curentul nominal de mers în gol – Io, în A sau în %;
- pierderile nominale la scurtcircuit – Pk, în W (sau în KW); valorile uzuale de modificare a inducŃiei magnetice nu poate fi vorba de o saturaŃie magnetică în aer.
- randamentul nominal – ηn. Cu aceste precizări se poate nota fluxul magnetic total care înlănŃuie înfăşurarea primară:
NB1 – Probele de mers în gol şi în scurtcircuit ale transformatorului se pot efectua alimentând în mod corespunzător
(pentru fiecare probă) transformatorul pe la bornele primare sau pe la bornele secundare ale acestuia. Desigur că indiferent de
ψ 1 = ψ u1 + ψ σ 12 = w1ϕ u + Lσ 12i1 (3.71)
modalitatea de alimentare a transformatorului la probele respective pierderile nominale la mers în gol Po, respectiv cele ale respectiv înfăşurarea secundară:
ψ 2 = ψ u 2 + ψ σ 21 = w2ϕ u + L21i2
scurtcircuitului Pk nu se vor schimba, însă valorile curentului de mers în gol şi a tensiunii de scurtcircuit (în valori absolute) se
vor modifica şi vor depinde de varianta de alimentare a transformatorului respectiv la proba dată. De aceea este nevoie să se (3.72)
precizeze pentru curentul nominal de mers în gol: I10 sau I20, iar pentru tensiunea nominală de scurtcircuit u1k sau u2k. în care φu este fluxul magnetic fascicular util care înlănŃuie ambele înfăşurări ale transformatorului, iar i1,
Pentru determinarea parametrilor schemei echivalente de tipul celei din figura 3.76 se poate considera următoarea
metodologie (sau elemente ale acesteia), unităŃile de măsură utilizate vor fi: V, A, W, VA, Ω, Hz, respectiv tensiuni şi curenŃi de i2 sunt curenŃii celor două înfăşurări. Fluxurile ψσ12, ψσ21 sunt în general mici şi reprezintă circa (3…10%)
fază. din fluxul util al transformatorului.
1. Raportul de transformare al transformatorului este:
U1n
k= (1)
U 20 3.7.2. EcuaŃiile analitice şi fazoriale ale transformatorului tehnic fără pierderi în fier
2. Din figura 3.76 rezultă că:
E1 kU 20 A. EcuaŃiile analitice. Fie un transformator monofazat fără pierderi în fier (şi cu µ = const) la care
kU 20 = E2' = E1 , deci Z 0 = = , (2) se consideră fluxul util şi fluxurile de dispersie ca şi ceilalŃi parametrii care au fost deja prezentaŃi în
I10 I10
paragrafele precedente şi sunt evidenŃiate în figura 3.26. Fluxul util rezultant φu se obŃine cu ajutorul
3. De la proba în gol a transformatorului rezultă:
solenaŃiei rezultante:
Po
Po = 3I102 Rw şi deci Rw = , respectiv X µ = Z o2 − Rw2 . (3) θ µ = w1i1 + w2i2
3I102
NB2 – În mod corect însă, conform cu schema din figura 3.76, trebuie notat astfel: denumită şi solenaŃia de magnetizare (indicele µ !).
Po = 3 ( R1 + Rw ) I , 2 Dacă se aplică teorema a II-a a lui Kirchhoff în conturele
10
închise (Γ1), ( Γ2) corespunzătoare înfăşurării primare şi
dar pentru că R1<<Rw, se consideră aici R1≈0 şi se iau relaŃiile din (3).
4. Curentul nominal (valoarea efectivă) din primar este: secundare,se obŃin ecuaŃiile analitice de tensiune
dψ 1 di dϕ
I1n =
Sn
. (4) i1 R1 − u1 = − = − Lσ 12 1 − w1 u , (3.73)
3U1nηn dt dt dt
dψ 2 di2 dϕ
Fig. 3.26 – Explicativă la stabilirea i2 R2 + u 2 = − = − Lσ 21 − w2 u (3.74)
în care U1n este tensiunea nominală de fază din primar. ecuaŃiilor analitice ale dt dt dt
5. ImpedanŃa echivalentă de scurtcircuit (Kapp) se determină cu relaŃia transformatorului electric
în care s-a Ńinut seama şi de relaŃiile (3.71), (3.72) şi în care cu R1,
U u ⋅U
Z1k = 1k = k 1n (5) R2 sunt notate rezistenŃele ohmice ale înfăşurărilor.
I1k 100 I1n
Pe de altă parte, dacă se defineşte un curent fictiv - iµ – denumit curent de magnetizare, atunci
în care U1k este tensiunea nominală de scurtcircuit (corespunzătoare primarului) dată în volŃi. solenaŃia rezultantă θµ poate fi notată astfel (luând în considerare fie spirele înfăşurării primare w1, fie ale
6. Pornind de la schema echivalentă simplificată (Kapp) a transformatorului (figura 3.32 sau 3.33a), se determină rezistenŃa
echivalentă de scurt circuit (Kapp) a transformatorului celei secundare w2):
P
R1k = k2 = R1 + R2' (6)
θ µ = w1i1 + w2 i2 = w1iµ1 (3.75)
3 I 1n
(în care s-au luat spirele w1), iar fluxul util fascicular φu depinde de θµ, respectiv w1iµ, printr-o relaŃie
7. ImpedanŃa echivalentă de scurtcircuit (Kapp) rezultă din relaŃia
NB3. De fapt pornind de la schema echivalentă nesimplificată a transformatorului (fig. 3.76), rezultă impedanŃa echivalentă de
φu=f(θµ)=f(w1iµ1), care nu este liniară şi este de fapt cea din figura 3.24.
scurtcircuit Zkn (indicele n - de la schema echivalentă "nesimplificată" a transformatorului): Luând în considerare înfăşurarea primară cu w1 spire, la definirea lui θµ în (3.75), rezultă că fluxul
X 1k = Z12k − R12k = X σ 12 + X σ 21 (7)
fascicular util φu poate fi definit cu ajutorul inductivităŃii utile Lu12 şi a curentului iµ (µ=const), astfel:
Lu12
sau
ϕu = iµ1 . (3.76)
Z0 ⋅Z Z1Z 0 + Z1Z + Z 0 Z
' ' '

Z kn = Z 1 + 2
= 2 2
(8)
w1
Z0 + Z Z0 + Z2
' '
2 Dacă se aplică teorema a II-a a lui Kirchhoff şi pentru conturul circuitului receptor (R, L, C
iar după o serie de prelucrări algebrice obişnuite se obŃine expresia serie), atunci se mai poate nota o relaŃie analitică:
Z kn =
( ) ( ) (
(R1 + jX σ 12 ) RW + jX µ + (R1 + jX σ 12 ) R2' + jX σ' 21 + RW + jX µ R2' + jX σ' 21 )( ) di2 1
( ) ( )
dt C ∫
RW + X 2' + j X µ + X σ' 21
(9)
u 2 = Ri2 + L + i2 dt (3.77)
Din relaŃia (10) se observă că partea reală şi imaginară pentru Zkn, este diferită de cea rezultată din schema echivalentă simplificată
din figura 3.32 – din această figură rezultă Ordonând şi grupând ecuaŃiile anterioare sub forma:
 ( ) ( )
RW2 + X µ2 R2' + R2'2 + X σ'221 RW   ( )
RW2 + X µ2 X σ' 21 + RW'2 + X σ'221 X µ ( ) di1 dϕ
Z kn =  R1 +  + j Xσ +  u1 = R1i1 + Lσ 12 + w1 u ;
( ) ( )
(10)
 (RW + R2 ) 2



2
RW + R2' + X µ + X σ' 21
2

 dt dt
(indicele s – de la schema echivalentă simplificată), respectiv di2 dϕ u
( )
Z ks = (R1 + R2 ) + j X σ 21 + X σ' 21 = Rks + jX ks (11)
− u 2 = R2i2 + Lσ 21 + w2 ;
dt dt
 110 179

b) În ceea ce priveşte cazul temperaturii T=750C trebuie remarcat faptul că componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit
di 1
u 2 = R i2 + L 2 + ∫ i2 dt ; (3.78) este o funcŃie de reactanŃă totală de dispersie Xk, care însă nu depinde de temperatură şi deci:
dt C ukr 750 = ukr 200 ,
ϕ u = f (θ u ); în timp ce componenta activă – dependentă de rezistenŃa totală Rk – va fi dependentă de temperatură:
RkT ⋅ I1nf
θ µ = w1i1 + w2i2 ukaT = 100.
U1nf
se obŃine sistemul de ecuaŃii analitice de funcŃionare ale transformatorului monofazat fără pierderi în
DependenŃa rezistenŃei de temperatură este cea clasică:
fier în cadrul teoriei tehnice; la sistemul de ecuaŃii din (3.78) necunoscutele sunt: i1, i2, u2, φu, θµ.
Sistemul din (3.78) este în general neliniar datorită ecuaŃiei a patra, dar dacă se consideră µ=const atunci RkT = Rk 200 1 + α cu (T − 200 )
se poate nota o relaŃie de proporŃionalitate (de tipul celei din (3.76)) între φu şi iµ1. şi deci:
uka 750 Rk 200 1 + α cu ( 75 − 20 ) 
B. EcuaŃiile fazoriale la transformatorul tehnic. În regim staŃionar de funcŃionare al = ,
transformatorului, dacă tensiunea de alimentare este sinusoidală: uka 200 Rk 200
u1 = 2U 1 sin ωt (3.79) în care αcu=0,041/0C este coeficientul de variaŃie a rezistenŃei cu temperatura pentru cupru, admiŃând faptul că înfăşurarea este
executată din conductoare de cupru.
se poate realiza trecerea la exprimarea fazorială a relaŃiilor din (3.78) şi ele devin: Din relaŃia anterioară rezultă imediat:
U 1 = R1 I 1 + jωLσ 12 I 1 + jωw1ϕ u ; uka 750 (1 + 0, 004 ⋅ 55 ) uka 200 = 1, 21 ⋅ 2, 4 = 2,9%,
− U 2 = R2 I 2 + jωLσ 21 I 2 + jωw2 ϕ u ; iar valoarea tensiunii de scurtcircuit la 750C este:
uk 750 = uka2 750 + ukr2 750 = 2,92 + 2,982 = 4,16%,
1
U 2 = R I 2 + jωL I 2 + I 2; (3.80) şi care conduce la o creştere de:
jωC uk 750 − uk 200 4,16 − 3,83
ε= 100 = 100 = 7,93%
L uk 750 4,16
ϕ u = 2 u122 θ u
w1 în raport cu valoarea la temperatura T=750C. Din acest exemplu rezultă clar că este necesară precizarea temperaturii la care este dată
tensiunea de scurtcircuit a transformatorului.
θ µ = w1 I 1 + w2 I 2
Problema 3.18. În multe situaŃii practice apare necesitatea determinării unor parametrii ai schemei echivalente a
în care pentru ecuaŃia a patra s-a Ńinut seama de (3.76) şi (3.75). Se poate observa însă că termenii: transformatorului sau chiar a unor parametrii de exploatare în condiŃiile în care se dau valorile nominale ale parametrilor principali
w1dφu/dt↔jωw1φu; w2dφu/dt↔jωw2φu din prima şi a doua ecuaŃie a sistemelor (3.78) şi (3.80), denumiŃi şi parametrii nominali.
reprezintă de fapt nişte tensiuni electromotoare induse de fluxul util φu în înfăşurarea primară, respectiv Serviciul nominal al unui transformator este acel serviciu pentru care se proiectează transformatorul, care trebuie să
cea secundară. funcŃioneze un timp infinit (practic, 25 de ani) fără ca temperatura diverselor sale elemente constructive să depăşească limita
maximă admisibilă prevăzută pentru clasa de izolaŃie a materialului electroizolant utilizat.
Deci parametrii nominali sunt de fapt parametrii luaŃi în considerare la proiectarea transformatorului; aceşti parametri
E 1 = − jωw1ϕ u ; E 2 = − jωw2 ϕ u ; (3.81) sunt menŃionaŃi pe plăcuŃa de fabricaŃie şi se referă la: puterea, tensiunile din primar şi secundar, curenŃi, tensiunea de scurtcircuit,
frecvenŃa, conexiunile şi grupa de conexiuni. La transformatoare cu comutator de reglare a tensiunii (+5%), regimul nominal se
Semnul minus (-) care apare în expresiile fazoriale din (3.81) împreună cu operatorul j semnifică faptul că referă la situaŃia când comutatorul este montat pe poziŃia de „0”.
aceste t.e.m. (ca oricare t.e.m. indusă de un flux magnetic) sunt defazate cu π/2 în urma fluxului φu. Puterea nominală a transformatorului este puterea aparentă (dată în mod obişnuit în kVA sau MVA) la bornele secundare
ale transformatorului (se dă în putere aparentă pentru că factorul de putere depinde de sarcina racordată la bornele transformatorului
Valorile efective ale acestor t.e.m. sunt: şi el poate varia).
ω 2πf1 Tensiunea nominală primară este acea tensiune ce trebuie aplicată la bornele primare ale transformatorului când acesta
E1 = w1ϕ u = w1ϕ u = 4,44 f1 w1ϕ u ; E 2 = 4,44 f1w2ϕ u ; (3.82) funcŃionează în regim nominal.
2 2 Tensiunea nominală secundară este tensiunea ce rezultă la bornele secundare ale transformatorului când el funcŃionează în
iar raportul lor gol, iar în primar i se aplică tensiunea nominală primară.
Raportul nominal de transformare este dat de raportul dintre tensiunea nominală din primar şi cea din secundar
E1 w1 (k=U1n/U20).
= =k (3.83) CurenŃii nominali din primar şi secundar reprezintă curenŃii de linie care rezultă din valorile nominale ale puterii şi
E2 w2 tensiunilor definite anterior.
este egal cu raportul de transformare al transformatorului. Conform cu cele precizate anterior, ecuaŃiile Tensiunea nominală de scurtcircuit este acea tensiune care aplicată înfăşurării de I.T. a transformatorului, produce în
această înfăşurare curentul nominal în condiŃiile în care înfăşurarea de J.T. a transformatorului este legată în scurtcircuit, iar
din (3.80) se pot transcrie sub o formă mai convenabilă pentru trasarea diagramei fazoriale şi a schemei comutatorul de tensiune se găseşte pe poziŃia „0”, respectiv temperatura înfăşurărilor se găseşte la valoarea normală (750C pentru
echivalente: materialele izolatoare din clasele A, B< E şi 1150C pentru cele din clasele F şi H) [8].
FrecvenŃa nominală se consideră fn=50Hz.
După aceste precizări, pentru rezolvarea problemei propuse se iau în considerare de pe plăcuŃa de fabricaŃie următorii
U 1 = R1 I 1 + jX σ 12 I 1 − E 1 ; parametrii:
puterea nominală – Sn, în kVA (sau MVA);
E 2 = R2 I 2 + jX σ 21 I 2 + U 2 ;
-
- tensiunea nominală primară – U1n, în V (sau kV);
tensiunea nominală secundară – U20, în V (sau kV);
U 2 = R I 2 + j( X L − X C )I 2 ; (3.84)
-
- curentul nominal primar – I1n, în A;
- curentul nominal secundar – I2n, în A;
Lu12
ϕu = 2 I µ1 -
-
tensiunea nominală de scurtcircuit – uk, în %;
frecvenŃa nominală – fn, în Hz;
w1 - tipul conexiunii din primar/secundar;
- grupa de conexiuni.
 178 111

izolaŃia conductorului este σiz= 1 mm, iar distanŃa conductoarelor faŃă de coloana miezului este g10=4 cm. Înfăşurarea are diametrul
w2
mediu D=0,6 m; permitivitatea dielectrică relativă a izolaŃiei este εγi=4,4, iar a uleiului εru=2,2. I µ1 = I 1 + I2
Rezolvare. În cazul unei înfăşurări legate la pământ, tensiunea variază de-a lungul înfăşurării după relaŃia: w1
shα x în care s-a Ńinut seama că Xσ=ωLσ; XL=ωL; Xe=1/ωC şi, de asemenea, s-a luat în considerare relaŃia
u=U ,
shα1 (3.75).
în care x este coordonata (curentă) măsurată de la capătul înfăşurării; l=πDw este lungimea înfăşurării, iar α este factorul definit prin
relaŃia (3.236). C. Diagrama fazorială şi schema echivalentă a transformatorului tehnic. Conform cu sistemul din
Capacitatea k dintre spire pe unitate de lungime se poate calcula cu relaŃia:
(3.84) se poate trasa diagrama fazorială a transformatorului din figura 3.27a, respectiv schema echivalentă
ε 0ε ri (π D ) bc
2

k= ;[ F / m] , din figura 3.27b. Se consideră că I2, u2 si φu sunt cunoscute, după care se construieşte poligonul fazorilor
δ iz dat de a doua ecuaŃie din (3.84) (ordinea de trasare a fazorilor este numerotată în diagrama din figura
iar capacitatea c a conductorului pe unitate de lungime se poate determina cu expresia: 3.27a).
ε 0 ⋅ ε ru ⋅ hc
c= [ N / m] .
g10
Deci rezultă:
c 1 δ iz ⋅ hc ⋅ ε ru 1 1 ⋅ 8 ⋅ 2, 2 0,141
α= = = = ,
k π D g10 ⋅ bc ⋅ ε ri π D 40 ⋅ 5 ⋅ 4, 4 πD
iar dacă se înlocuieşte x şi α în prima relaŃie şi se calculează tensiunea pentru:
x=πD, 2πD,…,nπD,…(w-1)πD,w πD , Fig. 3.27 – Diagrama fazorială şi schema echivalentă la
atunci rezultă o expresie generală (pentru cazul dat) de forma: transformatorului tehnic
sh( n ⋅ 0,141) A
u =U .
sh(14,1) Apoi se trasează poligonul curenŃilor dat de ultima ecuaŃie din
Aşadar, tensiunea electrică între două spire vecine de indice n şi (n-1) este: (3.84) şi în final se trasează poligonul tensiunilor corespunzător primei
sh ( 0,141n ) − sh ( 0,141( n − 1) ) ecuaŃii din (3.84). EcuaŃia a patra din (3.84) ne arată că fazorii ϕ şi
un , n −1 = U
u
,
sh (14,1) I µ1 sunt în fază, iar relaŃiile (3.81) ne arată că fazorii t.e.m. E 1 , E 2
iar intensitatea câmpului electric în izolaŃia dintre cele două spire va fi:
ϕu cu π/2. EcuaŃia a treia din (3.84) se
U sh ( 0,141n ) − sh ( 0,141( n − 1) )
sunt defazaŃi în urma fazorului
un , n −1
En , n −1 = = , referă la receptor şi ea nu apare în diagrama fazorială din figura 3.27a
δ iz δ iz sh (14,1)
pentru că această diagramă se referă doar la transformatorul propriu-
respectiv în cazul dat:
zis.
200 sh ( 0,141n ) − sh ( 0,141( n − 1) ) sh ( 0,141n ) − sh ( 0,141( n − 1) ) În figura 3.27b este dată schema echivalentă a
En , n −1 = ⋅ = 2 ⋅103 , kV / cm.
0,1 sh (14,1) sh (14,1) transformatorului. Într-adevăr, prin aplicarea teoremei a II-a a lui
Intensitatea maximă a câmpului electric apare pentru n=w=100 şi ea este:
Kirchhoff în conturele primarului şi secundarului se regăsesc primele
sh ( 0,141 ⋅100 ) − sh ( 0,141 ⋅ 99 )
două ecuaŃii din (3.84). Analizând lucrurile mai strict, t.e.m. E1 trebuie considerată de fapt tensiunea
Emax = 2 ⋅ 103 ≈ 26, 2kV / cm. contra-electromotoare având în vedere şi faptul că primarul transformatorului se comportă ca un receptor
sh (14,1) în raport cu reŃeaua de alimentare şi asta în timp ce E2 trebuie considerată o t.e.m. pentru că secundarul
Este evident că izolaŃia primei spire de la borna de alimentare a înfăşurării trebuie să reziste la valoarea lui Emax, însă cu transformatorului se comportă ca un generator în raport cu receptorul racordat la el.
relaŃiile stabilite anterior pentru En,n-1 se poate trasa graficul de variaŃie a intensităŃii câmpului electric în funcŃie de numărul de
ordine n al spirei, considerat de la capătul înfăşurării care este legat la pământ. În mod obişnuit circa 80% din tensiune a undei se
repartizează pe primele 10% din totalul spirelor pornind de la borna de alimentare a transformatorului, iar primele 5% din spire sunt
cele mai solicitate de câmpul electric. 3.7.3. Raportare unor mărimi ale transformatorului monofazat tehnic

Problema 3.17. Un transformator trifazat are Sn=100 kVA, U1n/U2n=6/0,4kV şi schema de conexiune Y/z. La proba sa în A. Raportarea parametrilor principali. Transformatoarele electrice au tensiuni diferite în înfăşurările
scurtcircuit s-a măsurat Uk=230V şi pierderile Pk=2400W. Ştiind că temperatura la care s-a făcut măsurarea a fost T=200C, să se lor din primar, respectiv secundar şi conform cu (3.28) au deci şi număr diferit de spire pe înfăşurări. Ori,
determine:
a) tensiunea de scurtcircuit şi complementele sale la această temperatură;
parametrii înfăşurărilor (rezistenŃele, reactanŃele) şi deci pierderile pe înfăşurări, căderile de tensiune,
b) tensiunea de scurtcircuit şi componentele sale la temperatura standard clasa de izolaŃie A (T=750C). depind de numărul de spire ale înfăşurărilor respective, ceea ce nu permite compararea mărimilor date,
Rezolvare. Tensiunea de scurtcircuit la temperatura T=200C are valoarea (în unităŃi relative): între primar şi secundar. Pentru a scăpa de acest neajuns se face raportare înfăşurărilor
Uk 230 transformatorului: a secundarului la primar sau invers; cel mai adesea se practică raportarea
uk 200 = 100 = 100 = 3,83%. mărimilor secundare la cele din primar.
U1n 6000
Componenta activă a tensiunii de scurtcircuit la 200C este:
La raportarea mărimilor transformatorului se Ńine seama că solenaŃiile, pierderile, puterile
Pk absorbite şi cedate de transformator se conservă (rămân aceleaşi cu cele de înaintea raportării).
2400
uka 200 = 100 = 100 = 2, 4%, Mărimile raportate se menŃionează printr-un apostrof ( ’ ).
Sn 100 ⋅103 Astfel, dacă se face raportarea secundarului la primar (respectiv la w1 spire) atunci prin curentul
iar cea reactivă la aceeaşi temperatură este: raportat I2’ vom înŃelege acel curent din secundar care parcurgând spirele primarului w1, solenaŃia se
ukr 200 = u 2
k 200
−u 2
ka 200
= 3,83 − 2, 4 = 2,98%.
2 2 păstrează, adică:
 112 177

Rezolvare. Pentru a determina forŃele ce apar la scurtcircuitele bruşte produse la un transformator se foloseşte teorema
w1 I 2' = w2 I 2 , (3.85) forŃelor generalizate, iar pentru asta este necesar să se determine energia înmagazinată în câmpul magnetic de dispersie, adică:
din care rezultă relaŃia de calcul pentru I2’: 1
Wm = L1σ ik2max .
w 1
I = 2 I2 = I2,
'
2 (3.86)
2
ForŃa radială ce se exercită asupra înfăşurării va fi atunci:
w1 k
 ∂W 
în care k este raportul de transformare al transformatorului. Fr =  m  = const.
La raportare, pierderile în cupru trebuie să se conserve, deci:  ∂ ar  i1
2
R2' I 2' = R2 I 22 , în care ar este lărgimea echivalentă a canalului de dispersie. Dacă se consideră relaŃia (3.34)
lm  b1 δ  π Dm
de unde rezultă rezistenŃa secundarului raportată la primar Lσ 12 = L1σ = µ0 w12 + = µ 0 w12 k R ar
2 ls  3 2  ls
I I 2
w  2
(3.87)
R2' = 2
R2 = k 2
R2 = k 2 R2 =  1  R2 ,
2
în care lm=πDm este lungimea medie a unei spire, iar kR este coeficientul lui Rogowski, atunci forŃa radială va fi:
I'2 2
I2  w2  2
1 1
în care s-a Ńinut seama de (3.86). O relaŃie similară se stabileşte pentru reactanŃa de scăpări din secundar Fr = L1σ ik2max ,
2 ar
raportată la primar:
iar dacă se Ńine seama şi de expresia lui ikmax din (3.221) atunci Fr se poate nota sub forma:
2
w  I12n 1
X σ' 21 = k 2 X σ 21 =  1  X σ 21 (3.88) Fr = L1σ 2
ki .
xkn ar
 w2 
Dacă se Ńine seama că componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit poate fi notată sub forma:
Dacă se ia în evidenŃă a doua ecuaŃie din (3.84) (care se referă la secundarul transformatorului),
atunci pentru a utiliza rezistenŃa, reactanŃa şi curentul, raportate la primar, ea trebuie notată sub forma: ω L1σ I1n
ukr =
2 2 U1n
w1 w  w  w  w  w (3.89)
= R2  1  ⋅ I 2  2  + jX σ 21  1  ⋅ I 2  2  + U 2 1
E2
w2 w
 2 w
 1 w
 2 w
 1 w2
şi se admite că ukr ≈ ukn , atunci expresia precedentă pentru Fr se modifică astfel încât va apare sub forma:
Dacă se consideră S n K i2 1 1
Fr = ⋅ ⋅ ,
w
E2 = E2 1 ;
'
U 2 =U 2 1
' w (3.90) m ukn ar ω
w2 w2 în care Sn/m este puterea aparentă corespunzătoare unei coloane magnetice. Cu datele din enunŃul problemei rezultă:
t.e.m. din secundar, respectiv tensiunea din secundar raportate la primar, atunci (3.89)se poate scrie sub 5000 ⋅103 ⋅1,582
forma: Fr = = 316 ⋅ 106 N .
3 ⋅ 7 ⋅ 10−2 ⋅ 6 ⋅10−2 ⋅ 314
E 2 = R2' I 2 + jX σ' 21 I 2 + U 2 .
' ' ' '
(3.91) Pentru calculul forŃei axiale ce se exercită asupra înfăşurărilor distribuite uniform avem:
 ∂W 
Fat =  m  = const.
B. Modificarea schemei echivalente. Pe de altă parte, din (3.90) şi (3.89) se poate observa că  ∂ls  i1
E 2 = E 1 şi că deci diferenŃele de potenŃial din punctele ” bc” şi „de” din figura 3.27b, în cazul
'
iar dacă se Ńine seama de expresia lui Wm stabilită anterior, atunci rezultă:
raportării mărimilor din secundar la primar, sunt egale şi deci se poate uni b cu d şi c cu e. Apoi, în 1 1
Fat = L1σ ik2max .
diagrama fazorială din figura 3.27a, dacă se utilizează mărimi din secundar raportate la primar (diagrama 2 ls
E 1 = E 2 şi defazate cu
'
structural nu se modifică doar că vor fi utilizate mărimi apostrofate), vom avea ForŃa axială care se exercită asupra unei singure spire este:
Fat 1 1
π/2 în raport cu fazorul ϕ u . Curentul de magnetizare I µ1 este în fază cu ϕu pentru că fluxul util este Fa = = L1σ ik2max ,
2 4 ls
produs de către acest curent, dar între φu şi E1 avem o relaŃie de proporŃionalitate, deci şi între curentul iar dacă se Ńine seama de expresia similară pentru Fr, atunci se poate nota:
I µ1 şi t.e.m. E 1 (sau E 2 = E 1 )se poate scrie o relaŃie de proporŃionalitate de tipul:
'
Fa 1 ar
= ,
Fr 2 ls
E1 = X µ I µ1 (3.92)
iar în cazul dat rezultă:
în care Xµ este constanta respectivă de proporŃionalitate. Din diagrama fazorială, figura 3.27a, se observă 1 6
că relaŃia (3.92) poate fi scrisă fazorial sub forma: Fa = ⋅ ⋅ 3,16 ⋅ 106 = 9, 48 ⋅ 104 N .
2 100
E 1 = − jX µ I µ1 (3.93) Dacă se dă secŃiunea conductorului Sc din care se execută înfăşurarea, atunci se poate determina efortul unitar la întindere
pentru o spiră:
din care rezultă că constanta de proporŃionalitate Xµ este de
Fr
fapt o reactanŃă (pentru că numai o reactanŃă poate defaza σi = ,  N / m 2  .
un curent cu π/2 în raport cu o tensiune) şi ea se numeşte 2π Sc 
reactanŃa de magnetizare. Coroborând toate aceste elemente Această solicitare trebuie să fie mai mică decât cea admisibilă pentru materialul din care este executat conductorul
Fig. 3.28 – Schema echivalentă a din urmă, se ajunge la o schemă echivalentă a înfăşurării (pentru cupru σmax=(50…60)N/mm2).
transformatorului tehnic cu mărimi raportate transformatorului precum cea din figura 3.28 : prin aplicarea
Problema 3.16. Să se determine distribuŃia tensiunii la o înfăşurare de transformator de tip cilindric într-un strat cu borna
teoremei a II-a a lui Kirchhoff în conturele închise (Γ1), (Γ2) de capăt legată la pământ. La borna de intrare a înfăşurării se aplică o undă de tensiune U=200kV; înfăşurarea are w=100 spire;
se obŃin primele două ecuaŃii din (3.84), iar prin aplicare primei teoreme a lui Kirchhoff în nodul M se conductorul are secŃiunea dreptunghiulară cu dimensiunile hc×bc=8×5 mm2 şi este bobinat cu latura mare paralelă cu coloana;
 176 113

kI=1,05 k; kII=0,95 k, obŃine ultima ecuaŃie din (3.84), denumită ecuaŃia solenaŃiilor. Diagrama fazorială cu mărimi din
în care k este raportul de transformare nominal (adică, comutatorul de tensiuni este aşezat pe poziŃia „0”). Deci, conform cu relaŃia secundar raportată la primar are aceiaşi metodologie de trasare şi aceiaşi formă cu cea din figura 3.27a şi
stabilită pentru curentul de egalizare rezultă
trasarea ei nu se reia pentru acest caz.
1 1
−
0,95k 1, 05k
I 2e = I 2 n 100 = 0, 669 I 2 n .
1 3.7.4. Considerarea saturaŃiei magnetice, a fenomenului histerezis şi a pierderilor la transformatorul
2 7,5
k monofazat tehnic
Din relaŃia precedentă rezultă că curentul de circulaŃie are în acest caz, o valoare ce reprezintă 66,8% din curentul
nominal astfel încât rezerva propriu-zisă de putere cu care de fapt mai poate fi încărcat transformatorul este mică. A. Efectul saturaŃiei magnetice şi a fenomenului histerezis. Datorită saturaŃiei magnetice şi a fenomenului
Cuplarea în paralel a două transformatoare cu aceleaşi caracteristici, dar cu comutatoarele de tensiuni montate pe poziŃii
externe opuse se foloseşte la încărcarea în sarcină a transformatoarelor şi se numeşte metodă de opoziŃie. histerezis ce apar la miezul de fier al transformatorului, nu se păstrează relaŃia de proporŃionalitate dintre
φu şi iµ1 din (3.76) şi legătura dintre cei doi parametrii este în general neliniară. Aceasta are însă unele
Problema 3.13. Să se determine puterile electrice debitate de trei transformatoare cu puterile nominale Sn1=Sn2=1000kVA consecinŃe imediate : chiar dacă alimentarea transformatorului se realizează cu o tensiune
şi Sn3=1600kVA, cu tensiunile nominale de scurtcircuit uk1=5,7%; uk2=6% şi uk3=6,2%, ce funcŃionează în paralel (celelalte condiŃii sinusoidală, datorită neliniarităŃi menŃionate nu există, în general, o corespondenŃă a funcŃiei de
„de paralel” sunt îndeplinite) la încărcarea în sarcină cu puterea maximă admisibilă.
Rezolvare. Este ştiut că transformatorul cu tensiunea nominală de scurtcircuit minimă se va încărca cel mai mult, deci
variaŃie şi pentru ceilalŃi parametrii din sistemul (3.78), cu alte cuvinte nu este obligatoriu ca în acest
transformatorul „1” a cărui ukn=5,7% va impune încărcarea maximă admisibilă S1=Sn1=1000kVA.. caz parametrii i1, i2, u2, φu, să aibă, de asemenea, o variaŃie armonică în timp. Ori, în acest caz nu se
În aceste condiŃii rezultă încărcările şi pentru celelalte două transformatoare: poate stabilii o corespondenŃă biunivocă cu fazori respectivi de tipul: i1 ↔ I 1 ; i2 ↔ I 2 , etc, adică nu
Sn2uk1=S2uk2,
respectiv poate fi realizată „trecerea” sistemului (3.78) în sistemul fazorial (3.80), ceea ce complică foarte mult
5, 7 studiul transformatorului (şi a oricărei maşini electrice).
S2=uk1/uk2Sn2= ·1000=950 kVA Totuşi în anumite condiŃii tehnice acest lucru este posibil şi în continuare se analizează aceste
6
şi
aspecte în detaliu.
Căderile de tensiune (activă R1I1 şi reactivă Lσ21di1/dt) din prima ecuaŃie (3.78) sunt mici (circa
5, 7
S3= uk1/uk3Sn3= ·1600=1471 kVA. 1% din u1) şi pot fi neglijate, iar în cazul acesta ecuaŃia devine:
6, 2
dϕ u
Deci puterea maximă la care va putea fi încărcat grupul celor trei transformatoare ce funcŃionează în paralel este: u1 ≈ w1 ,
Smax adm=S1+S2+S3=1000+950+1471=3421 kVA dt
Care oricum este mai mică decât suma puterilor nominale ΣSn=3600kVA. De aici rezultă că două dintre transformatoare nu vor
respectiv:
putea funcŃiona la puterea lor nominală.
Dacă însă încărcarea grupului se va face astfel încât să se ajungă la sarcina maximă a transformatorului cu tensiunea dϕ u
nominală de scurtcircuit maximă (adică transformatorul „3”), atunci celelalte două transformatoare se vor supraîncărca după cum 2U 1 sin ωt = w1
urmează: dt
uk 3 6, 2 u 6, 2 din care rezultă imediat:
S1 = S n1 = Sn1 = 1, 087 Sn1 ; S2 = k 3 Sn 2 = Sn 2 = 1, 033Sn 2 ,
uk1 5, 7 uk 2 6 2 2  π
ϕu = U 1 ∫ sin ωtdt = U 1 sin  ωt − , (3.94)
adică primul transformator se va supraîncărca cu 8,7% din puterea sa nominală, iar la al doilea transformator – cu 3,3%. Puterea
totală cu care se va încărca grupul întreg va fi :
w1 ωw1  2
S=1087+1033+1600=3720 kVA RelaŃia (3.94) conduce la următoarele concluzii:
care reprezintă o supraîncărcare medie (în raport cu puterea nominală a grupului) cu 3,3%, după cum cazul iniŃial reprezintă o 1. - fluxul fascicular util φu este condiŃionat (ca variaŃie în timp şi ca valoare instantanee) de
supraîncărcare medie (tot în raport cu puterea nominala a grupului) cu 4,9%.
tensiunea de alimentare u1 a transformatorului;
Problema 3.14. Să se determine repartizarea sarcinilor de 300kVA pe trei transformatoare fiecare cu puterea aparentă 2. - fluxul φu are practic o variaŃie armonică în timp dar este defazat (aproximativ) cu π/2 în
Sn=100 kVA având tensiunile de scurtcircuit uk1=6%; uk2=5% şi uk3=4%. urma tensiunii;
Rezolvare. Utilizând relaŃia (3.189) se poate nota: 3. - fluxul φu nu depinde de curenŃii i1, i2, deci indiferent cum variază aceşti curenŃi, pentru o
3

S n1 ∑S i
100 300
valoare efectivă constantă a tensiunii de alimentare u1, valoarea efectivă a fluxului φu rămâne şi ea
constantă.
S1 = ⋅ i =1
3
= ⋅ = 81kVA Pe de altă parte, cunoscând faptul ca fluxul φu este în corespondenŃă directă cu solenaŃia θµ, rezultă
uk1 S ni 6 100 + 100 + 100
∑
i =1 u ki 6 5 4 că pentru o valoare efectivă, constantă a tensiunii de alimentare, vom avea o valoare efectivă constantă a
solenaŃiei rezultante θµ – cu alte cuvinte, la o anumită valoare efectivă a curentului de sarcină din
şi similar se determină: S2=97,3, respectiv S3=121,7 kVA. Din rezultatele obŃinute rezultă că transformatorul 1 este supraîncărcat cu
19%, transformatorul 2 este subîncărcat 2,7%, iar transformatorul 3 este supraîncărcat cu 21,7%. Pentru ca transformatorul 3 să fie secundarul transformatorului I2, curentul din înfăşurarea primară a transformatorului trebuie să aibă
adus la sarcina nominală este necesar ca întreaga sarcină exterioară să fie micşorată cu 17,7%, adică să fie adusă la 247kVA. În o astfel de valoare efectivă încât valoarea efectivă a solenaŃiei rezultante să rămână constantă (în
această situaŃie repartiŃia puterilor pe cele trei transformatoare va fi: condiŃiile în care valoarea efectivă a tensiunii de alimentare U1=const).
S1=67kVA; S2=80kVA; S3=100kVA. În ceia ce priveşte relaŃia neliniară φu =f(θµ ), este interesant de stabilit cum variază curentul de
Din această problemă şi cea precedentă rezultă că dacă transformatoarele care funcŃionează în paralel au puteri diferite şi tensiuni
nominale de scurtcircuit diferite, este convenabil ca transformatorul de putere mai mică să aibă uk mai mare. Într-adevăr, în acest magnetizare iµ1 (deci solenaŃia rezultantă =w1iµ1) în timp, în condiŃiile fenomenului saturaŃiei magnetice şi
caz transformatorul de putere mai mică va fi subîncărcat, dar puterea lui fiind mai mică, influenŃa asupra puterii totale va fi mai a histerezisului, cunoscând faptul că fluxul util are o variaŃie sinusoidală conform cu (3.94). Înainte însă
puŃin importantă. Dimpotrivă dacă transformatorul cu putere mică are şi uk cel mai mic, atunci el va limita încărcarea grupului de de a intra în detaliile problemei, se precizează că curentul de magnetizare este identic (ca valoarea) cu
transformatoare care lucrează în paralel. curentul de mers în gol iµ1 = i10; pentru că relaŃia:
Problema 3.15. Să se calculeze forŃele ce se produc la scurtcircuitul brusc al unui transformator trifazat cu m=3 coloane iµ1 w1 = w1i1 + w2 i2 = θ µ (3.95)
având puterea aparentă nominală Sn=5000kVA, lungimea echivalentă a canalului de dispersie ar=6 cm, înălŃimea înfăşurării ls=1m,
tensiunea de scurtcircuit uk=7% şi ki=1,58; frecvenŃa de lucru este f=50Hz.
trebuie să fie valabilă şi la regimul de mers în gol al transformatorului când i2 = 0, iar i1 = i10. Iar acum,
pentru a stabili influenŃa fenomenelor menŃionate asupra lui iµ1 = i10, se consideră că fluxul util φu are
 114 175

variaŃia sinusoidală în timp – figura 3.29. In stânga figurii este reprezentat ciclul histerezis al fierului din a)Pentru conexiunea Y/y0 ne vom referi la figura 3.89. La scurtcircuitul monofazat (produs, exemplu, de faza a), curenŃii
care este constituit miezul magnetic al transformatorului Φ=f(i0), iar în dreapta aceleiaşi figuri este trasată din secundar sunt:
Ia=Ix=Ik=150A; Ib=0; Ic=0.
iniŃial variaŃia sinusoidală φu = f(t). Un punct al curbei i10=f(t) se determină astfel: la un anumit moment Pentru circuitul primar s-au adoptat sensurile pozitive pentru curenŃi şi conturele
de timp, fluxul util are valoarea aa1 ceia ce transpus pe curba histerezis (ramura ascendentă) corespunde închise din figura 3.89 şi atunci prin aplicarea legii circuitului magnetic (teorema
mărimii fg, respectiv un curent de mers în gol de mărimea og, care transpus la momentul a1 de timp lui Ampère) pe conturele (Γ1), (Γ2) şi a teoremei I a lui Kirchhoff pentru nodul
reprezintă mărimea a1 k de curent (la scara curenŃilor). Deci pentru momentul de timp a1 corespunde un N, rezultă sistemul de ecuaŃii fazoriale
flux util a1a şi respectiv un curent de mers în gol (de magnetizare) a1k. (Γ1 ) W1 I A − W2 I X − W1 I B = 0
În acest fel prin puncte se trasează curba i10=iµ=f(t). (Γ2 ) W1 I B − W1 I C = 0
Din figura 3.29 se pot deduce câteva aspecte mai deosebite: (N ) I A + I B + I C = 0
a) - la o variaŃie sinusoidală a fluxului util φu, curentul de mers în gol (de magnetizare) nu are o
variaŃie armonică; în care W1 şi W2 reprezintă numărul de spire de la o înfăşurare primară, respectiv
b) - curentul i10 trece prin 0 înaintea fluxului secundară. Dacă se consideră IX ca fazor de referinŃă, atunci soluŃia sistemului
anterior este:
util – unghiul γ corespunzător întârzierii fluxului şi Fig. 3.89. – Explicativă la problema 3.11
2 W2 21 2 1
se numeşte unghi de întârziere magnetică; IA = IX = I X = ⋅ I k = 20 A;
c) - dacă nu ar exista fenomenul histerezis (şi 3 W1 3k 3 5
ar exista numai fenomenul saturaŃiei magnetice), 1 1
atunci cele două ramuri ale ciclului histerezis s-ar I B = − I A = −10 A; I C = − I A = −10 A,
2 2
suprapune şi ar trece prin originea sistemului de adică faza a (pe care se produce scurtcircuitul) este dublu încărcată faŃă de celelalte.
coordonate φ = f(i10); urmarea imediată a acestui b)Pentru conexiunea D/y0 ne vom adresa la figura 3.90. Sensurile pozitive pentru curenŃi şi conturele închise (Γ1), (Γ2)
Fig. 3.29 – Explicativă la influenŃa saturaŃiei magnetice fapt ar fi că curba i0=f(t) ar fi simetrică în raport cu sunt, de asemenea, menŃionate în figură. Dacă aplicăm legea circuitului magnetic pe conturele închise (Γ1), (Γ2) şi teorema I a lui
şi a histerezisului asupra transformatorului tehnic axa valorii maxime a fluxului util, dar ar rămâne tot Kirchhoff în nodurile A şi B, se obŃine sistemul de ecuaŃii:
deformată (adică nesinusoidală); (Γ1 ) − W2 I X + W1 I AB − W1 I BC = 0
d) - dacă nu ar exista nici saturaŃia magnetică (sau corespunzător lui φu max, pe curba de
magnetizare nu se ajunge la saturaŃie magnetică), atunci între φu şi i10 trebuie considerată o relaŃie de
(Γ2 ) W1 I BC − W1 I CA = 0
proporŃionalitate şi deci la un flux φu variabil sinusoidal în timp, va corespunde o variaŃie sinusoidală ( A) I A + I CA = I AB
în timp şi pentru acest caz i0=iµ1.
Din observaŃiile de mai sus (şi mai ales din ultimele două) rezultă următoarele concluzii practice: (B) I B + I AB = I BC
dacă fierul utilizat pentru realizarea miezului magnetic al transformatorului este de bună calitate, Dacă se consideră că reluctanŃele magnetice ale coloanelor B şi C sunt destul de mari, atunci se poate lua
adică are un ciclu histerezis foarte îngust (cele două ramuri foarte apropiate) şi saturaŃia magnetică I BC ≈ I CA ≈ 0 , iar dacă se ia curentul IX drept fazor de referinŃă, atunci din sistemul anterior de ecuaŃii rezultă curenŃii de linie
apare la valori mari ale inducŃiei magnetice (neatinse în timpul funcŃionării transformatorului), atunci din primar :
neajunsurile menŃionate vor fi mult diminuate şi curentul i10=iµ poate fi considerat ca având o variaŃie W2 1 1
I A = I AB = I X = I X = ⋅ 150 = 30 A;
armonică. W1 k 5
Ori, conform cu (3.95), curentul iµ1 apare ca fiind format din suprapunerea a doi curenŃi i1, i2 şi
dacă se admite că curentul iµ1 are o variaŃie sinusoidală în timp, atunci în mod obligatoriu şi curenŃii i1, i2 I B = − I AB = −30 A;
trebuie să aibă o variaŃie sinusoidală, pentru că o variaŃie sinusoidală nu se poate obŃine decât prin I C = 0.
sumarea a două variaŃii sinusoidale. În acest caz de scurtcircuit stabilizat se constată că în primar două faze sunt la fel încărcate ( curentul „ intră şi iese” prin
În continuare trebuie considerate că şi t.e.m.E1, E2 au variaŃii sinusoidale pentru că ele rezultă din ele), iar a treia fază este descărcată.
Printr-o analiză similară se pot lua în studiu şi alte tipuri de conexiuni ale transformatoarelor trifazate.
variaŃia în timp a fluxului util φu, iar pentru că i2 are variaŃia sinusoidală (în condiŃiile menŃionate
anterior) rezultă că şi u2 are o variaŃie sinusoidală, respectiv că, în Problema 3.12. Se cere să se determine curentul de circulaŃie ( egalizare) la funcŃionarea în paralel a două transformatoare
condiŃiile tehnice menŃionate, se poate admite că toate mărimile trifazate identice, cu puterea nominală Sn=10MVA, tensiunea la bornele de alimentare U1n=10kV+5% şi tensiunea de scurtcircuit
din cadrul sistemului (3.78) au variaŃie armonică în timp şi că nominală ukn=7,5%, în cazul în care unul din transformatoare este conectat pe priză de +5% a comutatorului de tensiune + 5%, iar
celălalt pe priza de –5%.
deci sistemul dat de ecuaŃii poate fi transcris într-o formă Rezolvare. Curentul de egalizare este dat de relaŃia (3.179) şi care „în modul” poate fi astfel determinat:
fazorială; obŃinându-se un sistem de ecuaŃii algebrice.
U 2 I − U 2 II k ' − k II' k I' − k II'
I 2e = = I U 1n = I2n ,
Dacă se trasează însă curba i0=iµ1=f(t) pentru o tablă electrotehnică obişnuită Z kI + Z kII Z kI + Z kII U1n  Z kI I 2 n Z kII I 2 n 
din care se realizează miezul magnetic al transformatoarelor electrice şi curba reală  + 
respectivă se descompune într-o serie Fourier, se constată că apar armonicile impare
U 1n  U 2 n U 2n 
(de ordinul 3, 5, …) ale căror amplitudini nu sunt chiar neglijabile. În figura 3.30 în care s-a Ńinut seama că:
Fig. 3.30 – Explicativă pentru este dată variaŃia raportului amplitudinilor i03/i01 (curba 1) şi i01/i01 (curba 2) în 1 U 2 nI ' 1 U 2 nII
Armonicile superioare ale curentului i01
funcŃie de valoarea inducŃiei magnetice maxime din fierul transformatorului [4]. Din k I' = = ; k II = =
această figură se poate constata că pentru inducŃii magnetice de 1,4…1,5T avem k I U1n k II U1n
raportul i03/i01=0,5 adică curba i0=iµ1=f(t) este deformată destul de puternic şi acest curent nu poate fi considerat ca fiind cu variaŃia şi mai trebuie să se observe că impedanŃele de scurtcircuit ale celor două transformatoare sunt egale pentru că tensiunile nominale de
sinusoidală. El deci nu poate fi reprezentat într-o diagramă fazorială şi de aceia în diagramă se reprezintă de fapt un curent scurtcircuit sunt aceleaşi
sinusoidal care are aceeaşi valoare efectivă cu cel real i0 sau armonica sa fundamentală (prin valoarea efectivă) I01.
Z kI I 2 n Z I
uknI = 100; uknII = kII 2 n 100 şi uknI=uknII=ukn .
B. Pierderile în fierul transformatorului. În ceia ce priveşte pierderile în fier, la flux util sinusoidal – U 2n U 2n
de forma (3.94) – acestea au două componente: Pe de altă parte rapoartele de transformare ale fiecărui transformator depind de poziŃia pe care este aşezat comutatorul de
tensiuni:
 174 115

Rezolvare a) Pentru determinarea randamentului la sarcina nominală este necesar să se determine pierderile în fier la a) - pierderile prin histerezis care se determină cu relaŃia lui Steinmetz:
tensiunea nominală ( PFen=Pon) şi pierderile în înfăşurări la sarcina nominală ( Pcutn=Pkn). Randamentul maxim este exprimat prin
relaŃia (3.146) p H = σ H ⋅ fB1,56 (3.96)
S n cos ϕ 2 în care σH este constanta de proporŃionalitate a cărei valoare depinde de sortul (felul) fierului; la valori
ηmax = ,
Sn cos ϕ 2 + 2 PFen ⋅ Pcutn mari ale inducŃiei magnetice exponentul său din (3.96) devine 2, iar constanta de proporŃionalitate se
stabileşte experimental [1];
iar condiŃia de a obŃine randamentul maxim este dată de relaŃia (3.145)
b) - pierderile prin curenŃi turbionari (Foucault), care se pot calcula cu relaŃia:
S PFen
βm = = . pF = σ F f 2 B 2 , (3.97)
Sn Pcutn
în care avem σF=π ∆ /6ργ (∆ este grosime tolei; ρ este rezistivitatea specifică a tolei, iar γ este densitatea
2 2
Din ultimele două relaŃii rezultă sistemul de ecuaŃii:
sa de masă).
Sn cos ϕ 2 − Snηmax cos ϕ 2
PFen ⋅ Pcutn = Aşa dar, pierderile principale specifice (per unitate de greutate a fierului) sunt:
2ηmax
(
pm = p H + p F = σ H f + σ F f 2 B 2 , ) (3.98)
PFen S adică se poate considera ca fiind proporŃionale cu pătratul inducŃiei magnetice. Pierderile totale dintr-un
= ,
Pcutn Sn miez magnetic se calculează imediat:
care după în locuirea valorilor din problemă ne conduce la ecuaŃiile: (
pm = pm G = σ H f + σ F f 2 B 2G ) (3.99)
P în care G este greutatea totală a fierului din miezul magnetic.
PFen ⋅ Pcutn = 2720; Fen = 0, 286.
Pcutn Apoi dacă se ia în considerare prima relaŃie (3.82), atunci rezultă:
SoluŃiile acestui sistem din urmă sunt: 2
PFen=0,78kW şi Pcutn=9,5kW. ϕ u = BS m = E1 (3.100)
Cu aceste valori obŃinute, randamentul transformatorului la β=1 şi cosφ2=1 este: ωw1
1 ⋅ 63,1
ηn = = 0,86. respectiv:
1 ⋅ 63,1 + 1 ⋅ 9,5 + 0, 78
2 E1
b) În cazul în care transformatorul lucrează la o tensiune scăzută cu ε% dar la aceeaşi putere (putere nominală) rezultă că: B= ⋅ (3.101)
 ε  ωw1 S m
- tensiunea de alimentare devine 1 −  × U 1n ;
 100  în care Sm este secŃiunea miezului de fier. Pentru că pierderile din fier se manifestă prin încălzirea
 ε  miezului, atunci se poate definii o rezistenŃă fictivă Rw pe care se produce un efect Joule egal cu
- curentul absorbit devine I1n / 1 − , pierderile Pm – respectiv:
 100 
E12 E12 ω 2 w12 S m2
astfel încât:
Rw = = =
2(σ H f + σ F f 2 )G
(3.102)
ε  ε 

Sn=U1nI1n=  1 −
 100 

 U1n·I1n/ 1 −
 100 
 =const.
Pm
(σ H f +σ F f 2
) 2 E12
ω 2 w12 S m2
G
În cazul dat avem ε=10% şi deci:
- tensiunea devine 0,9 U1n, iar pierderile în fier se micşorează şi devin PFe=(0,9)2PFen; RezistenŃa Rw este supusă la tensiunea E1=E2’ şi deci ea va fi parcursă de un curent fictiv Iw dat de relaŃia:
- curentul devine 1,11 I1n, iar pierderile totale în cupru cresc având în vedere că βI=1,11 şi deci Pcut=(1,11)2Pcutn.
E1
Dacă se Ńine seama că puterea debitată rămâne aceeaşi (βs=1 şi cosφ2=1), dar se lucrează în noile condiŃii privind tensiunea Iw = (3.103)
de alimentare, atunci randamentul transformatorului devine: Rw
Sn Sn 63 şi care circulând prin Rw va produce efectul Joule Iw2Rw
ηt = = = = 0,835
Sn + Pcut + PFe Sn + (1,11) Pcutn + ( 0,9 ) PFen 63 + 1, 21 ⋅ 9,5 + 0,81 ⋅ 0, 78
2 2
egal cu pierderile în fier totale Pm; curentul Iw este în
respectiv în procente: fază cu E1 pentru că „receptorul” prin care el trece este pur
η=83,5%. rezistiv (Rw). Aceste ultime deducŃii duc la unele concluzii
Din cele anterioare rezultă imediat că funcŃionarea transformatorului cum sunt:
pentru o putere dată la o tensiune de alimentare mai scăzută conduce la randamente
mai scăzute şi aceasta pentru că procentul de scădere al pierderilor în fier şi cel de a) - curentul de mers în gol are două componente
creştere al pierderilor în cupru este aproximativ acelaşi, dar ponderea pierderilor în Iw şi Iµ1 şi fazorial se poate nota:
cupru este mai mult mai mare decât a celor în fier în totalul pierderilor din
transformator.
I 10 = I w + I µ1
iar ultima ecuaŃie din (3.84) trebuie transcrisă sub forma:
Problema 3.11. Un transformator trifazat are raportul de transformare
I 10 = I w + I µ1 = I 1 + I 2 ,
'
k=5. Cunoscând că are loc un scurtcircuit monofazat la transformator şi că în Fig. 3.31 – Efectul pierderilor în fier asupra (3.104)
regimul stabilizat al scurtcircuitului curentul are valoarea Ik=150 A, să se determine schemei echivalente şi a diagramei fazoriale la
curenŃii din primarul transformatorului în cazul în care: transformatorul tehnic b) - schema echivalentă din figura 3.28 trebuie
a) conexiunea transformatorului este Y/y0; reconsiderată şi ea – astfel, apare schema echivalentă din
b) conexiunea transformatorului este D/y0. figura 3.31a; prin aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff în nodurile M şi N şi a teoremei a doua în
Rezolvare. Pentru ambele cazuri se va presupune că transformatorul este Fig. 3.90. – Explicativă la problema 3.11.
conturele închise (Γ1), (Γ2) se regăsesc toate relaŃiile deduse;
simetric, reŃeaua de alimentare este simetrică, iar curentul de mers în gol al
transformatorului este neglijabil.
 116 173

În cazul dat avem deci:

c) - diagrama fazorială trebuie, de asemenea readaptată în sensul că fazorul I 10 nu este în fază
5,84
cu ϕu (defazat înainte cu unghiul α) datorită curentului I w ⊥ ϕu ( I w în fază cu E 1 ) – figura β 2 = π + arctg ,
8, 799
3.31b; restul diagramei se construieşte însă identic. respectiv defazajul dintre I’2 şi U’2 este:
În acest fel considerarea saturaŃie magnetice şi a histerezisului şi mai ales a pierderilor în fier aduc 5,84 165
noi elemente care sunt evidenŃiate atât în schema echivalentă cât şi în diagrama fazorială. ϕ 2 = β 2 − α 2 = arctg − arctg = 340 55' ,
8, 797 5520
pentru care rezultă:
3.7.5. Simplificarea schemei echivalente a transformatorului monofazat. Diagrama Kapp cos ϕ 2 ≅ 0,82, respectiv tgϕ 2 = 0, 698.
Acum se pot determina puterile activă şi reactivă debitate de transformator – avem:
Căderile de tensiune activă (R1, I1) şi reactivă (Xσ12, I1) sunt mici: reprezintă fiecare circa 1% din P2 = 3U 2l I 2 f cos ϕ 2 = 3 ⋅ 380 ⋅ 268 ⋅ 0,82 = 144000W = 144kW ;
tensiunea de alimentare U1, atunci căderea de tensiune pe impedanŃa primară poate fi prezentată la
nivelul: Q = 3U 2 l I 2 f sin ϕ 2 = P2 tgϕ 2 = 144000 ⋅ 0, 698 = 100kVAr.
Z1 I 1 ≈ 0,02U 1 Randamentul transformatorului la această sarcină rezultă imediat:
din care rezultă: P2 144000
0,02U 1 ηt = = = 0,94.
Z1 = (3.105) P1 3 ⋅ 10000 ⋅11, 05 ⋅ 0,8
I1
Pe de altă parte, valoarea curentului de magnetizare la transformatoare este Iµ1 ~ (3…6)% din I1; se Problema 3.9. Un transformator are puterea nominală Sm=1000kVA şi randamentul nominal ηn=98% la un factor de
admite: putere cosφ2=1. Ştiind că randamentul maxim al transformatorului are loc la βm=1/3 din sarcina nominală, se cere să se calculeze:
a) pierderile nominale ale transformatorului;
I µ1 ≈ 0,05 I 1 b) randamentul transformatorului pentru sarcina nominală şi factorul de putere cosφ=0,8.
şi atunci rezultă: Rezolvare. a) Conform cu (3.144) randamentul la o sarcină oarecare este dat de relaŃia:
Sn cos ϕ 2
X µ E1
= ⋅
I1 U
≈ 1⋅
I1 I
= 1 ⋅
1
=
1
⋅
1
= 1000, η=
Z1 I µ1 0,02U 1 I µ1 0,02U 1 I µ1 0,02 0,05 0,02 β Sn ⋅ cos ϕ 2 + β 2 Pkn + Pon
în care Pkn sunt pierderile nominale la scurtcircuit (egale cu pierderile totale nominale în cupru Pcutn), iar Pon sunt pierderile nominale
respectiv: la mers în gol (egale cu pierderile nominale totale în fier - PFen). Deci, pentru β=1 şi cosφ2=1 rezultă:
X µ ≈ 1000Z 1 Sn
adică reactanŃa de magnetizare Xµ este de circa 1000 de ori mai mare decât impedanŃa primarului Z1. η= .
Sn + Pkn + Pon
Pentru a stabilii ordinul de mărime al rezistenŃei fictive Rw, se consideră relaŃia (3.105) şi faptul că
Pe de altă parte, valoarea lui βm corespunzătoare randamentului maxim este dată de relaŃia:
pierderile în fierul transformatorului Pm reprezintă circa 1% din putere nominală a transformatorului
(PFe~0,01Pn). Se poate nota deci: β m2 ⋅ Pkn = Pon ,
însă din relaŃia anterioară avem:
Rw E12 1 U 12 1 U 1 I1n U 1 P U1 1 1
= ⋅ ≈ ⋅ = ⋅ = n⋅ = ⋅ = 5000, Sn(1-ηn)=ηn(Pkn+Pon),
Z1 Pm Z1 Pm Z1 Pm Z1 I1n Pm 0,02U 1 0,01 0,02 respectiv:
respectiv: 1 − ηn
( Pkn + Pon ) = S n .
Rw ≈ 5000Z1 , ηn
adică rezistenŃa Rw este de circa 5000 ori mai mare decât impedanŃa primarului transformatorului. Dacă se Ńine seama de relaŃia lui βm, atunci cea precedentă devine:
Cei doi parametrii Rw şi Xµ se află legaŃi în paralel în schema echivalentă din figura 3.31a şi deci 1 − ηn
pot fi înlocuiŃi cu o impedanŃă corespunzătoare: (1 + β ) P
2
= Sn
ηn
,

Rw ( jX µ )
m kn

din care rezultă valoarea nominală a pierderilor în scurtcircuit:

Z0 = , (3.106)
Rw + jX µ S n 1 − ηn 1000 1 − 0,98
Pkn = ⋅ = ⋅ = 18,37kW
care în modul are expresia: 1 + β m2 ηn 1+
1 0,98
9
Rw X µ Rw X µ după care se pot determina şi pierderile nominale la mers în gol
Z0 = Rw2 + X µ2 = , (3.107)
R + Xµ
2
w
2
R + Xµ
2
w
2 1
Pon = β m2 ⋅ Pkn = ⋅18,37 = 2, 04kW .
9
iar dacă se Ńine seama de ordinele de mărime stabilite anterior b) Pentru β=1 şi cosφ2=0,8, randamentul transformatorului se obŃine conform cu relaŃia (3.144) deja menŃionată.
pentru Rw şi Xµ, rezultă că Z o ≈ 1000Z1 . Având în vedere că
1 ⋅1000 ⋅ 0,8
ordinul de mărime al impedanŃei Zo este atât de mare în raport η= 100 = 97% .
1 ⋅1000 ⋅ 0,8 + 1 ⋅ 18,37 + 2, 04
cu Z1 se poate admite că impedanŃa totală dintre punctele M
şi P ale schemei echivalente din figura 3.31a este infinită în Problema 3.10. Un transformator având puterea nominală Sn=63 kVA are randamentul maxim ηmax=0,92 la puterea S=18
raport cu impedanŃa dintre punctele A şi M şi atunci schema kVA. Se cere să se calculeze:
Fig. 3.32 – Simplificarea schemei echivalente echivalentă simplificată a transformatorului monofazat poate fi a) randamentul la sarcina nominală şi cosφ2=1;
la transformatorul tehnic reprezentată ca în figura 3.32. În cadrul acestei scheme se b) randamentul pentru cazul funcŃionării la puterea nominală şi cu tensiunea la borne redusă cu 10% faŃă de cea
nominală; se presupune că pierderile în fier variază proporŃional cu pătratul tensiunii de la borne.
poate face gruparea elementelor astfel:
 172 117

U2 =
U 2' 5520
= = 220V = U 2 f , R1 + R2' = Rk (3.108)
k 25,1 în care Rk este denumită rezistenŃa globală a transformatorului (rezistenŃa de scurtcircuit) sau
iar valoarea efectivă neraportată a curentului din secundar este: rezistenŃa Kapp;
I 2 f = k ⋅ I 2' f = 25,1 ⋅10, 6 = 268 A . X σ 12 + X σ' 21 = X k , (3.109)
În continuare se va căuta determinarea defazajului dintre curentul I2 şi tensiunea U2, iar pentru aceasta mai întâi trebuie
determinate defazajele dintre U’2 şi U1, respectiv dintre I’2 şi U1 ( pentru că fazorul de referinŃă a fost ales U1). Având în vedere că în care Xk este denumită reactanŃa globală a transformatorului (reactanŃa de scurtcircuit) sau reactanŃa
fazorul de referinŃă are expresia: Kapp. În urma acestei regrupări schema echivalentă apare ca în figura 3.33a, iar prin aplicarea teoremei a
U 1 = 5780V doua a lui Kirchhoff în cadrul acesteia rezultă relaŃiile:
adică nu are decât componentă reală, atunci în planul complex se va dispune în lungul axei reale – figura 3.88. Pe de altă parte
expresia fazorului
'
U 2 este: U 1 = Rk I 1 + jX k I 1 − U 2'
I 1 = −I 2
'
U 2 = (−5520 + 165 j )V
' (3.110)
Conform cu (3.110) rezultă diagrama fazorială simplificată sau diagrama Kapp pentru transformatorul
adică el va fi figurat în cadranul II al planului complex şi defazajul său în raport cu U 1 va fi deci: monofazat – figura 3.33b. Dacă se notează:
α 2 = π + arctg
165 Rk + jX k = Z k , (3.111)
5520 în care Zk reprezintă impedanŃa (în complex) globală sau
impedanŃa Kapp (sau de scurtcircuit) a transformatorului
monofazat, atunci ecuaŃiile din (3.110) devin:
U 1 = Z k I 1 −U 2; I 1 = −I 2
' '
I’21 +j (3.112)
U’2 β2 cărora le corespunde schema echivalentă cea mai simplă pentru
transformatorul dat – figura 3.34.
I’22 O U1 +1
β2
I’23 α2
ConstrucŃia diagramei
Β’2 Kapp conform cu (3.110) nu
prezintă dificultăŃi; unghiul φ2
este unghiul de defazaj dintre Fig. 3.34 – Varianta cea mai
Fig. 3.88 Fig. 3.33 – Explicativă privind schema simplificată a schemei
Explicativă privind defazajele circuitelor şi tensiunilor echivalentă şi diagrama Kapp fazorii I 2 şi U 2 şi cos φ2 echivalente a transformatorului tehnic
reprezintă factorul de putere cu
care lucrează receptorul racordat la bornele secundare (a,x) ale transformatorului, iar ϕ1 este unghiul
La fel curentul I’2 poate avea una dintre poziŃiile menŃionate în figura 3.88 în funcŃie de valorile componentelor sale reală
şi imaginară şi a semnului acestora:
de defazaj între fazorii I 1 şi U 1 , respectiv cosϕ1 este factorul de putere cu care lucrează
- curentul I’21 este defazat în urma tensiunii U’2 şi aşa este în cazul în care: transformatorul (împreună cu receptoarele sale) în raport cu reŃeaua de alimentare.
b b
arctg I > arctg u şi bI, bu >0, iar aI, au<0
aI au
în care s-a notat în general: 3.8. FuncŃionarea în regim staŃionar a transformatorului monofazat
I=-aI+jbI; U=-au+jbu;
în acest caz vom avea evident:
În regimul staŃionar de funcŃionare al transformatorului monofazat se admite faptul că tensiunea
bu b de alimentare (valoarea sa efectivă) nu se modifică şi nu se produc variaŃii bruşte ale sarcinii.
α 2 = π + arctg şi β 2 = π + arctg I ,
Dacă se consideră o impedanŃă de sarcină Z ′ (raportată la primar) racordată la bornele secundare
au aI
iar
b b ale transformatorului – figura 3.33 a – atunci prin aplicarea teoremei lui Thevenin, rezultă
ϕ 2 = β 2 − α 2 = arctg I − arctg u ;
U 20′
I 2′ =
aI au
, (3.113)
- curentul I’22 este defazat înaintea tensiunii U’2 şi aceasta apare când: Z k2 + Z′
bI b
arctg < arctg u şi bI, bu >0, iar aI, au<0, în care U 20′ este tensiunea de la bornele secundare ale transformatorului la funcŃionarea în gol ( I 2 = 0
aI au
în acest caz vom avea: sau Z ′ = ∞ ); Z k 2 este impedanŃa de scurtcircuit a transformatorului în raport cu bornele sale secundare
bu ' b când sursa este pasivizată (adică impedanŃa sursei este nulă iar bornele A-X sunt scurtcircuitate). Din
α 2 = π + arctg ; β 2 = π + arctg I şiϕ 2 = α 2 − β 2' ;
au aI (3.113) rezultă deci că determinarea curentului de sarcină se poate realiza destul de simplu dacă se
- curentul I’23 este defazat înaintea tensiunii U’2 şi aceasta apare când bI<0 şi bu>0 (şi aI, au<0), atunci vom avea: cunoaşte U ′ , care se determină la proba în gol a transformatorului, respectiv dacă se cunoaşte Z care
20 k2
bu '' b
α 2 = π + arctg ; β 2 = π − arctg I şiϕ 2 = α 2 − β 2'' . se obŃine prin proba în scurtcircuit a transformatorului (scurt la bornele primare ale transformatorului).
au aI
 118 171

3.8.1.FuncŃionarea în gol a transformatorului monofazat Având în vedere că această problemă este specifică pentru determinarea căderilor de tensiune din transformator vă
propunem să vă formaŃi o schemă logică de calcul pentru calculul căderilor de tensiune din transformator (în % şi în volŃi) pentru
În acest regim de funcŃionare avem Z ′ = ∞ , respectiv I 2′ = 0 - adică pierderile prin efect Joule (în diverse sarcini ale acestuia şi pentru un factor de putere cosφ2 dat. În acest fel, utilizând apoi sisteme de calcul, se vor putea trasa
familii de curbe ale căderilor de tensiune pentru transformatoare.
cupru) la înfăşurarea secundară sunt nule. Schema echivalentă se poate stabili deci plecând de la cea din
figura 3.31a în care parametrii din secundar (în afară de U ′ ) nu se evidenŃiază pentru că I = 0 ; astfel Problema 3.8. Un transformator trifazat cu conexiuni Y/y-12, este alimentat de la o reŃea trifazată cu tensiuni de linie
20 2 U1l=10000 V şi absoarbe un curent I1= 11,5 A la un cos φ1=0,8. Transformatorul mai are următoarele caracteristici : U20=230V ;
se obŃine figura 3.35a. Din această schemă se obŃin ecuaŃiile: I10=0,79 A ; P0=954,7W, R1=6,7Ω; Xσ12=15,5Ω; R’2=5,2Ω; X’σ21=11,5Ω. Se cere să se determine, pe baza schemei echivalente în T,
tensiunea secundară şi puterile – activă şi reactivă – debitate.
U 1 = R1 I 10 + JX σ 12 I 10 − U 20′ , Rezolvare. La conexiunea Y/y tensiunea de fază este dată de relaŃia cunoscută :
I 10 = I w + I µ1 , (3.114) U1 f =
U1l
=
1000
= 5780V
care sunt de fapt ecuaŃiile de funcŃionare în gol a 3 3
şi în continuare fazorul tensiunii de fază U1f va fi considerat fazorul de referinŃă (deci U1f=U1f=5780V). Expresia în complex a
transformatorului monofazat. curentului de fază din primarul transformatorului (pentru conexiunea Y avem Ie=If) este :
Conform cu aceste ecuaŃii se trasează diagrama
I 1 = I1 ( cos ϕ1 − j sin ϕ1 ) = 11, 05 ( 0,8 − 0, 6 j ) = ( 8,84 − 6, 63 j ) A
fazorială corespunzătoare – figura 3.35 b.
( în expresia de mai sus s-a luat „-jsinφ1” considerând deci că curentul este defazat în urma tensiunii, adică sarcina este de tip
Pe de altă parte, curentul de mers în gol I10 are valoare rezistiv-inductivă).
mică ( I10 < 10% din I1n ) astfel încât pierderile în cuprul Elementele impedanŃei de mers în gol din schema echivalentă sunt:
primar (prin efect Joule) sunt mici şi pot fi neglijate R1 Xσ12 Xσ21 R’2 U1 f 5780 P 954, 7
Z0 = = = 7316, 4Ω; Rw = 02 = = 520Ω
PCu10 = R I 2
1 10 ≈ (0,1...3% ) × PCu1n I10 0, 79 3I10 3 ⋅ 0, 792
În schimb pierderile în fierul transformatorului la I1 Rw I’2 din care apoi rezultă
mers în gol sunt apropiate de cele la sarcina nominală U1 I10 –E1=E’2 U’2
X µ = Z 02 − Rw2 = 73002 − 5202 ≅ 7300Ω .
pentru că fluxul util are aproximativ aceeaşi valoare la Xµ Deci şi în acest caz parametrii impedanŃei de mers în gol Rw, Xµ se
regimul de mers în gol şi în sarcina nominală. Însă, s-a consideră legate în serie, iar schema echivalentă „în T” a transformatorului
menŃionat deja în cele anterioare, că curba curentului la apare ca în figura 3.87 (la acest tip de schemă „în T” nu pot fi evidenŃiaŃi,în
mers în gol apare deformată într-o anumită măsură în Fig. 3.87. – Schema echivalentă mod separat, curenŃii IW şi I µ ). Din această schemă rezultă:
raport cu o formă sinusoidală şi că în diagrama fazorială se “în T” pentru problema 3.8
Fig. 3.35. – Explicativă la funcŃionarea ia în considerare fundamentala sa sau un curent sinusoidal Z 1 I 1 + Z 0 I 10 = U 1
în gol a transformatorului monofazat tehnic echivalent cu cel real. în care avem:
Z 1 = R1 + jX σ 12 = (6,7 + 15,5 j )Ω
Z 0 = RW + jX µ = (520 + 7300 j )Ω
3.8.2.Triunghiul de scurtcircuit la transformatorul monofazat
I 1 = (8,84 + 6,63 j ) A
Dacă se leagă în scurt (se leagă galvanic între ele) bornele U 1 = U 1 f = U 1 f = 5780V
secundare ale transformatorului şi se alimentează primarul cu o Aşadar, ecuaŃia precedentă devine:
tensiune oarecare se spune că transformatorul funcŃionează în regim (6,7+15,5j)*(8,84-6,63j)+(520+7300j)*I10=5780
de scurtcircuit. CurenŃii transformatorului în acest caz pot atinge din care rezultă
valori inadmisibil de mari şi pot periclita funcŃionarea normală a 5617,9 − 92, 6 j
acestuia datorită efectului Joule puternic care se produce. I10= = (0, 043 − 0, 79 j ) A .
520 + 7300 j
În cadrul probei de scurtcircuit se poate determina aşa-numita Din relaŃia solenaŃiilor pentru transformatorul electric avem:
tensiune de scurtcircuit nominală, care reprezintă acea tensiune cu I10=I1+I’2,
care trebuie alimentat primarul transformatorului astfel încât în respectiv:
I’2=I10-I1=0,043-0,79j-8,84+6,63j=(-8,797+5,84j)A,
secundarul acestuia, legat în scurt, să avem curent nominal ( I 2 n ). din care rezultă valoarea efectivă a curentului din secundar raportat la primar:
Această tensiune, notată cu U kn , are valoare mică şi reprezintă doar
I 2' = 8, 797 2 + 5,842 ≅ 10, 6 A.
câteva procente din tensiunea nominală de alimentare De asemenea, din schema „în T” – figura 3.76 – rezultă:
Fig. 3.36. – Triunghiul de scurtcircuit ( U kn = (3,5K6,5)% × U1n ). -U’2=Z’2I’2+Z0I10,

Pe de altă parte, pentru că la proba în scurt U ′ = 0 iar

respectiv:
2 -U2=(5,2+11,5j)(-8,797+5,84j)+(520+7300j)(0,043-0,79j)=(-5520+165j)V,
iar valoarea sa efectivă este:
U1 = U k , ecuaŃiile de funcŃionare ale transformatorului din (3.84) şi (3.91) devin:
U’2= 5520 + 165 ≅
2 2
U k = R1 I 1 + jX σ 12 I 1 − E1 ; (3.115) 5520V .
Deoarece raportul de transformare k al transformatorului este:
E 2′ = R2′ I 2′ + jX σ′ 21 I 2′ ; (3.116) U1 f U1l 10000
k= = = = 25,1 ,
I1 = −I 2 ; U 20 3U 20 3 ⋅ 230
rezultă că valoarea efectivă neraportată a tensiunii din secundarul transformatorului este:
 170 119

∆u = 5,8 +
1
(−1,59) 2 = 5,81% . dar pentru că E 2′ = E1 , atunci sistemul anterior se poate transcrie sub forma
200
U k = R1 I 1 + R2′ I 1 + jX σ 12 I 1 + jX σ′ 21 I 1 (3.117)
iar pentru φ=-π/2 (sarcina strict capacitivă) căderea de tensiune are valoarea :
1 şi această relaŃie reprezintă ecuaŃia tensiunilor în regimul de scurtcircuit a transformatorului
∆u = 5,8 + (+1,59) 2 = −5, 79% , monofazat. Este evident că (3.116) se poate scrie sub forma
U k = (R1 + R2′ )I 1 + j ( X σ 12 + X σ′ 21 )I 1 ,
200
adică este de fapt o creştere de tensiune de 5,79%. (3.118)
Diagramele fazoriale respective sunt date în figurile 3.86 a,b,c. iar dacă se Ńine seama de (3.108) şi (3.109), atunci relaŃia precedentă devine
U k = Rk I 1 + jX k I 1 = Z k I 1 . (3.119)
jXkI1 U1 jXkI1 RXI1
Formele de ecuaŃii din (3.116) … (3.118) sunt exprimate grafic în diagrama fazorială din figura 3.36
U1 Rk=I1
denumită triunghiul de scurtcircuit al transformatorului monofazat. Unghiul ϕ k dintre fazorii U k şi
U’2 RkI1 jXkI1
U’2 I 1 se numeşte defazajul intern al transformatorului şi el se poate determina din relaŃia
Xk
ϕ k = arctg . (3.120)
Rk
φ=0 φ=π/2 U1 φ=-π/2 Când diagrama fazorială din figura 3.36 se construieşte pentru I1n (curentul nominal din primar),
atunci se obŃine triunghiul fundamental de scurtcircuit, iar căderea de tensiune pe rezistenŃa Kapp
U ka = Rk I1n (3.121)
se denumeşte cădere de tensiune activă a transformatorului. În funcŃie de aceste componente tensiunea
nominală de scurtcircuit poate fi exprimată fazorial
U kn = Rk I 1n + jX k I 1n = U ka + jU kr , (3.122)
iar în modul avem
I’2=I1 - I’2=I1 - I’2=I1 U kn = U ka2
+ U kr2 . (3.123)
În practică foarte adesea se folosesc valorile relative (relative în raport cu tensiunea nominală de
a b c alimentare) ale tensiunilor definite anterior:
a) U ka = k 1n ⋅ 100[% ] ,
R I
(3.124)
Fig. 3.86. Explicativă la problema 3.7. U1n
care reprezintă căderea de tensiune activă relativă a transformatorului;
La trasarea diagramelor (pe hârtie milimetrică) se alege scara pentru tensiuni şi pentru curenŃii (de exemplu:
b) U kr = k 1n ⋅ 100[%] ,
X I
1000V=1cm; 100A=1cm), iar apoi se alege fazorul de referinŃă – adică fazorul în raport cu care se vor trasa toŃi ceilalŃi fazori ai (3.125)
diagramei. Alegerea fazorului de referinŃă se face în principiu astfel încât toŃi ceilalŃi fazori ai diagramei să aibă defazajele precizate U1n
( sau posibil de determinat) faŃă de acesta şi construcŃia diagramei fazoriale să fie cât mai simplă.
În cazul dat, pentru că căderile de tensiune se operează în raport cu tensiunea din secundar, ca fazor de referinŃă se alege
care reprezintă căderea de tensiune reactivă relativă a transformatorului;
c) U k = k 1n ⋅ 100[%] ,
U’2, iar pentru construcŃia diagramelor se utilizează ecuaŃiile Kapp Z I
(3.126)
U 1 = Rk I 1 + jX k I 1 − U 2 ; I1 = − I 2 .
'
U1n
La construcŃia diagramelor din figura 3.86 nu s-a putut respecta scara tensiunilor din lipsă de spaŃiu, pentru construcŃia care reprezintă tensiunea de scurtcircuit relativă a transformatorului şi aceasta reprezintă, cum deja s-a
diagramelor mai sunt necesare însă unele date :
- curentul nominal al transformatorului :
amintit, doar câteva procente din U1n .
Sn 630
I1n = I 2' = = = 105 A; 3.8.3. BilanŃul puterilor la transformatorul monofazat tehnic
U1n 6
- rezistenŃa Kapp :
În afară de regimurile de mers în gol şi în scurtcircuit, la transformator mai este important
P 10 ⋅ 103 regimul de sarcină în care de fapt mai importante sunt câteva aspecte:
Rk = 2k = = 0,91Ω ;
I1n 1052 - transmisia energiei electromagnetice în transformator, care a fost deja prezentată în cadrul
- impedanŃa Kapp : paragrafului 3.6;
U k [ % ]U1n 6 ⋅ 6000 - circulaŃia puterilor sau bilanŃul puterilor din transformator;
Zk = = = 3, 42Ω ; - caracteristicile de exploatare ale transformatorului cum este caracteristica externă şi
100 I1n 100 ⋅105
caracteristica randamentului;
- reactanŃa Kapp:
În cadrul acestui paragraf se va prezenta problema bilanŃului puterilor la transformatorul
X k = Z k2 − Rk2 = 3, 422 − 0,912 = 3,3Ω . monofazat.
Se consideră diagrama fazorială a transformatorului monofazat la care se evidenŃiază şi pierderile
În funcŃie de valorile parametrilor precedenŃi se pot determina căderile de tensiune active şi reactive din transformator : în fier – figura 3.37 – iar mărimile din secundar sunt raportate la primar. Dacă se consideră poligonul
-RkI1n=0,91·105=95,5 V ;
-XkI1n=3,3·105=346,5V.
OHIJO din figura 3.37, se înmulŃesc laturile acestuia cu I1 şi se proiectează apoi pe direcŃia fazorului I1 ,
Cu aceste mărimi şi Ńinând seama de ecuaŃiile Kapp prezentate anterior se pot trasa diagramele fazoriale. rezultă:
 120 169

U1I1 cosϕ1 = E1I1 cosϕ1 + R1 I12 (3.127) R2' = Rk − R1 = 1, 42 − 0, 78 = 0, 64Ω

respectiv valoarea sa neraportată este :
(proiecŃia X σ 12 I12 pe I 1 este nulă pentru că j X σ 12 I 1 ⊥ I 1 ).
R2' 0, 64
Apoi, dacă se consideră poligonul ODEFGO, se înmulŃesc R2 = = = 0,34 ⋅ 10−3 Ω.
k 2 43,52
laturile acestuia cu E1 şi se proiectează pe direcŃia fazorului E1 ,
Cu ajutorul tensiunii de scurtcircuit date se determină impedanŃa Kapp :
se obŃine U1n 10000
E1I1 cosϕ1 = E1 Iw + E1I 2′ cosϕ 2 . (3.128) uk [ % ] 5,5
zk = 100 = 100 = 5, 4Ω
De asemenea, dacă se consideră OABCO, se înmulŃesc laturile I1n 102
sale cu I′ şi se proiectează pe direcŃia fazorului I ′ , se stabileşte
2 2 după care de poate stabili valoarea reactanŃei Kapp :
relaŃia X k = Z k2 − Rk2 = 5, 42 − 1, 422 = 5, 2Ω .
E1I 2′ cos Ψ2 = + U 2′ I 2′ cos ϕ 2 . ( E ′2 = E ′1 )
R2′ I 2′2 (3.129) Dacă se Ńine seama de raportul reactanŃelor dat în enunŃul problemei atunci se poate nota :

Cu relaŃiile (3.128) şi (3.129), egalitatea (3.127) devine X k 5, 2

X σ 12 = X σ' 21 = = = 2, 6Ω ,
U1I1 cosϕ1 = R1 I12 + R2′ I2′2 + E1 Iw + U 2′ I2′ cosϕ 2 , (3.130) 2 2
respectiv valoarea neraportată a reactanŃei pentru înfăşurarea secundară:
Se constată însă imediat că: R1I12 = Pcu1 ; R2′ I 2′2
= Pcu 2 ; X σ' 21 2, 6
X σ 21 = = = 2, 75 ⋅ 10−3 Ω .
U 2′ I 2′ cosϕ 2 = P2 ; E1I w = Pm ; U1I1 cosϕ1 = P1 şi atunci (3.130) k 2
43,52
se poate transcrie astfel Pentru determinarea parametrilor de mers în gol ai transformatorului se poate proceda detaliat ca în problema precedentă
sau în varianta simplificată pentru care avem:
P1 = Pcu1 + Pcu 2 + Pm + P2 , (3.131)
P0 4000
relaŃie care reprezintă bilanŃul puterilor active la Rw = = = 154Ω,
transformatorul monofazat şi în care avem: P1 - puterea activă I102 5,12
respectiv
absorbită de transformator din reŃeaua de alimentare; Pcu1, Pcu 2 -
E1 U1n 10000
pierderile de putere prin efect Joule (în cupru) din primar, Z0 = ≅ = = 1960Ω
I10 I10 5,1
respectiv secundar; Pm - pierderile de putere în fierul (miezul
şi din care apoi rezultă reactanŃa de magnetizare
magnetic – uneori se notează PFe ) transformatorului; P2 -
Xµ = Z 0 − Rw2 = 19602 − 1542 = 1958Ω
2

puterea activă utilă (cedată receptoarelor). Termenul

E1 I1 cos Ψ1 = E1I1 cos(− E1, I 1 ) (este evident că în acest caz se admite că Rw şi Xµ sunt legate în serie şi nu în paralel ca în figura 3.31 a pentru că numai în această
Z 0 = Rw2 + X µ2 ).
2
situaŃie se poate nota
reprezintă puterea activă ce se transmite prin intermediul
câmpului electromagnetic din primar în secundar. Având în vedere că această problemă este specifică pentru determinarea schemei echivalente, a transformatorului
monofazat, vă propunem în continuare, să formaŃi schema logică de calcul ( cu varianta simplificată şi detaliată de calcul pentru Rw
Dacă se consideră aceleaşi poligoane, dar după înmulŃirea laturilor lor se fac proiecŃiile pe şi Xµ), care utilizează apoi într-un limbaj de programare să permită determinarea parametrilor schemei echivalente cu ajutorul
direcŃii perpendiculare faŃă de cele prezentate anterior, atunci se va obŃine sistemul de relaŃii: mijloacelor automate de calcul.
U1I1 sin ϕ1 = E1 I1 sin Ψ1 + X σ 12 I12 ;
Problema 3.7. Un transformator monofazat are puterea aparentă nominală Sn=630kVA, tensiunile nominale U1n/U2n=6/0,4
E1I1 sin Ψ1 = E1 Iµ 1 + E1I 2′ sin Ψ2 ; (3.132) kV şi tensiunea de scurtcircuit uk=6% ; el funcŃionează la sarcina nominală. Ştiind că pierderile sale la scurtcircuit sunt Pk=10kW, să
se determine căderile de tensiune în transformator pentru cazurile când defazajul dintre curentul de sarcină şi tensiunea secundară
E1 I2′ sin ϕ 2 = X σ′ 21I2′2 + U 2′ I2′ sin ϕ 2 , are valorile : φ=0, π/2 ; - π/2 ; pentru cazurile date se vor trasa diagramele fazoriale ale tensiunilor transformatorului.
Rezolvare. Pentru calculul căderii de tensiune se va utiliza relaŃia (3.137) iar pentru aceasta sunt necesare componentele
iar dacă Ńinem seama de ultimele două relaŃii, atunci prima relaŃie din (3.132) devine (activă şi reactivă) a tensiunii de scurtcircuit :
U1I1 sin ϕ1 = X σ 12 I12 + X σ′ 21 I 2′2 + X µ I µ21 + U 2′ I2′ sin ϕ 2 , (3.133) - componenta activă este :
în care s-a Ńinut seama şi de relaŃia (3.92). Expresia din (3.133) reprezintă bilanŃul puterilor reactive la Rk I1n R I2 P 10
uka = 100 = k 1n 100 = k 100 = 100 = 1,59%;
transformatorul monofazat. Termenii X σ 12 I12 , X σ 21I 22 reprezintă puterile reactive legate de energia U 1n U1n I1n Sn 630
- componenta reactivă este :
localizată în câmpurile de dispersie din primarul şi secundarul transformatorului, iar termenul X µ I µ21
ukr = uk2 − uka2 = 62 − 1,592 = 5,8%.
reprezintă puterea reactivă necesară magnetizării fierului transformatorului. Ultimul termen reprezintă
Expresia (3.137) pentru calculul căderii de tensiune este:
puterea reactivă vehiculată prin transformator pentru receptorii de la bornele sale secundare, iar
primul termen reprezintă puterea reactivă absorbită de transformator din reŃeaua de alimentare. β2
∆u = β (uka cos ϕ + ukr sin ϕ ) + (ukr cos ϕ − uka sin ϕ ) 2 ,
200
în care factorul de încărcare β=I2/I2n trebuie considerat egal cu 1 pentru că sarcina transformatorului este nominală.
3.8.4.Caracteristicile transformatorului monofazat Pentru φ=0 relaŃia căderii de tensiune devine:
1
∆u = 1,59 + (5,8)2 = 1, 76% .
În general la un transformator sau o maşină electrică se pot lua în discuŃie două tipuri de 200
caracteristici: caracteristici statice şi caracteristici dinamice. Caracteristicile dinamice reprezintă Pentru φ=π/2 (sarcina strict inductivă) căderea de tensiune are valoarea :
evoluŃia unor parametrii în funcŃie de timp când se impun anumite condiŃii (iniŃiale sau de limită) şi ele se
 168 121

E1 =10000-25,476+8,082j=(9974,524+8,082j)V obŃin, în general, prin rezolvarea unor ecuaŃii diferenŃiale ce se stabilesc, ca modele matematice ale
fenomenelor fizice ce se studiază. Caracteristicile statice reprezintă unele relaŃii funcŃionale între doi
respectiv E1 ≈ 10000V . Trebuie avut în vedere că în toate cele precedente referitoare la E1 şi I 10 , fazorul de referinŃă este parametrii principali ai transformatorului (maşinii) în condiŃiile în care ceilalŃi parametrii se consideră
U 1n ( de aceea U 1n = U1n ). constanŃi.
În continuare deci avem: În cele ce urmează vom prezenta caracteristicile (denumite uneori şi caracteristici de exploatare)
E1 10000 principale ale transformatorului electric monofazat; ele sunt următoarele:
Z0 = ≅ ≅ 12000Ω - caracteristicile de sarcină;
I10 0,83
- caracteristica randamentului.
şi respectiv

X µ = Z 02 − Rw2 = 120002 − 10202 ≅ 12000Ω . A. Caracteristicile de sarcină ale transformatorului electric sunt legate de căderea de tensiune ce
NOTĂ. Determinarea parametrilor de mers în gol se poate face însă pornind şi de la schema echivalentă din figura 3.31 a – se produce la bornele secundare ale transformatorului în regimul său de sarcină – adică atunci când la
avem: bornele secundare este racordată o anumită impedanŃă de sarcină, respectiv I 2 ≠ 0 .
E1 = Z 0 I 10
Se va lua în considerare căderea de tensiune relativă, respectiv diagrama fazorială Kapp – figura
din care rezultă:
3.38.
E1 U 1 − U 2'
Z0 = = a + bj
I 10 ∆U = ⋅ 100 ,[%] (3.134)
U1
în care E1 şi I 10 se pot determina în raport cu fazorul de referinŃă U 10 aşa cum s-a arătat anterior. Pe de altă parte având în Din figura 3.38 rezultă că
vedere schema echivalentă deja menŃionată şi expresia lui Z 0 din (3.106), rezultă că se poate nota: ∆U = U1 − U 2′ = AD , dar pentru că unghiul ϕ este
jRw X µ ( Rw − jX µ ) Rw2 X µ mic (în figură a fost prezentat exagerat pentru
Z0 = +j = a + jb
R − Xµ
2 2
Rw2 − X µ2 claritatea desenului), se poate admite că
w
iar dacă se egalează părŃile reale şi imaginare atunci se poate scrie: ∆U = U1 − U 2′ = AC , în care C este proiecŃia vârfului
Rw X µ2
= a;
Rw2 X µ
= b. fazorului U pe direcŃia fazorului U ′ . De asemenea,
1 2
R − Xµ
2
w
2
Rw2 − X µ2 admiŃând diagrama fazorială Kapp (deci schema
adică un sistem de două ecuaŃii din care se determină Rw şi Xµ – respectiv : simplificată a transformatorului din figura 3.33 a) se
b2 − a 2 b2 − a 2 preconizează faptul că, curentul de mers în gol se
Rw = ; Xµ = . Fig. 3.38
poate neglija.
a b
( cu observaŃia că Rw/Xµ=b/a ceea ce rezultă şi din relaŃiile precedente). Din figura 3.38 rezultă
2 2
Problema 3.6. Un transformator monofazat are următoarele date : Sn=1000 kVA ; U1n=10000V ; U20=230 V ; P0=4000W ; U 2′ = OA = OC − AC = OF − FC − AC ,
Pk=15000W; ηn=98,13%; Uk=5,5% din U1n; I10=5% din I1n; se mai consideră Pcu1/Pcu2=1,2 ; Xσ12/Xσ21=1. Să se determine parametri
schemei echivalente în T a transformatorului.
respectiv
Rezolvare. Raportul de transformare al transformatorului este : U 2′ = U12 − ( X k I1 cosϕ 2 − Rk I1 sin ϕ 2 )2 − (Rk I1 cosϕ 2 + X k I1 sin ϕ 2 ) , (3.135)
U 10000
k = 1n = = 43,5, 1− X 2
U 20 230 Dacă în expresia lui U 2′ din (3.135) se aproximează 1− X 2 ≈ (pentru X < 1) şi apoi se
iar curentul nominal al transformatorului se obŃine cu relaŃia : 2
Sn 1000000 înlocuieşte U 2′ în (3.134), rezultă
I1n = = = 102 A,
U1nηn 10000 ⋅ 0,9813 R I X I 1 X R I  
2

după care curentul de mers în gol, în amperi, se determină imediat : ∆U ≈  k 1 ⋅ cos ϕ 2 + k 1 ⋅ sin ϕ 2 +  k ⋅ I1 cos ϕ 2 − k 1 ⋅ sin ϕ 2   ⋅ 100 , (3.136)
 U1 U1 2  U1 U1  
I10 [% ] 5 
I10 = ⋅ I1n = ⋅102 = 5,1A. înmulŃind şi împărŃind cu I1n expresia din (3.136) se obŃine
100 100
Ca şi în problema precedentă, luând în considerare pierderile în cupru, rezultă: R I I  
2
X k I1 I1 1  X k I1n I1 Rk I1n I1
Pcut P 15000 ∆U ≈  k 1 1
⋅ cos ϕ 2 + ⋅ sin ϕ 2 +   ⋅ cos ϕ 2 − ⋅ sin ϕ 2   ⋅ 100 ,

Pcu 2 = = k = = 6820W ,  U1 I1n U1 I1n 2  U1 I1n U1 I1n  
2, 2 2, 2 2, 2 
respectiv I
Pcu1=Pk-Pcu2=15000-6820=8280W. iar dacă se Ńine seama de relaŃiile de definiŃie din (3.124), (3.125) şi de faptul că raportul 1 = β
Deci rezistenŃa înfăşurării primare a transformatorului are valoarea I1n
Pcu1 8280 reprezintă factorul de încărcare al transformatorului, atunci relaŃia precedentă devine
R1 = = = 0, 78Ω ,
∆u = (uka cosϕ 2 + ukr sin ϕ 2 )β + (ukr cosϕ 2 − uka sin ϕ 2 )2 β 2 ,[%]
I12n 1022 1
(3.137)
iar dacă se Ńine seama că: 200
Pk 15000 în care uka şi ukr se iau în procente.
Rk = = = 1, 42Ω ,
I12n 102 2
atunci rezistenŃa înfăşurării secundare raportată la primar este :
 122 167

Din (3.137) rezultă că ∆U depinde de curentul de sarcină I1 = I 2′ şi de factorul de putere cosϕ 2 Conform cu relaŃia (3.108) rezistenŃa Kapp înglobează în valoarea sa rezistenŃa înfăşurării primare şi a celei secundare
raportate la primar, de aceea pentru a se determina una dintre ele ( în condiŃiile date ale problemei) ne vom referi la pierderile în
cu care lucrează receptorul racordat la bornele secundare ale transformatorului, iar discuŃia în continuare, cuprul ( înfăşurările) transformatorului ( care fiind de tip efect Joule sunt proporŃionale cu rezistenŃele respective) – avem :
privind căderea de tensiune, se poate împărŃi pe două variante: Pcut = Pk = Pcu1 + Pcu 2 = 2400W .
- ∆u = f (β ) , în condiŃiile în care U1 = const. şi cosϕ 2 = const. ; Pe de altă parte
- ∆u = f (cos ϕ 2 ) , în condiŃiile în care U1 = const . şi β = const . , respectiv I1 = I 2′ = const . Pcu1
= 1, 2, respectiv Pcu1 = 1, 2 Pcu 2 ,
A1. – Caracteristica, U 2′ = f (I 2′ ) în condiŃiile în care U1 = const. şi ϕ 2 = const. se numeşte caracteristica Pu 2
externă a transformatorului şi ea se poate stabili, de asemenea, cu ajutorul diagramei fazoriale Kapp – figura 3.39 a. adică
′
În principiu, se poate arăta că în condiŃiile menŃionate vârful fazorului U 2 descrie un cerc de o anumită rază. Astfel, se
Pcut=(1,2+1)Pcu2=2,2Pcu2 ,
de unde rezultă
Pcu2=Pcut/2,2=2400/2,2=1090W
tratează diagrama fazorială Kapp OABC şi se circumscrie un cerc cu centrul în O1 şi care trece prin punctele O, A şi C ale şi respectiv
diagramei Kapp (circumscrie triunghiul OAC). łinând seama că la un transformator dat ϕ k = const. , iar din condiŃia impusă Pcu1=Pcut-Pcu2=2400-1090=1310 W.
Odată cu determinarea pierderilor prin efect Joule în înfăşurări Pcu1, Pcu2 se pot calcula rezistenŃele ohmice ale înfăşurărilor
avem ϕ 2 = const . , rezultă că respective:
ϕ k − ϕ 2 = const. ; însă Pcu1 1310
R1 = = = 12, 2Ω
ϕ k − ϕ 2 = arcOA + arcAC = arcOAC I1n 10,352
2

. Deci dacă se modifică I 2′ , se modifică şi şi

1 ' 10, 2
AC = Z k I ′2 , respectiv şi OA = U 2 , R2' = Rk − R1 = 22, 4 − 12, 2 = 10, 2Ω , adică R2 = R2 = = 5,9 ⋅10−3 Ω
k2 41,52
dar unghiul format de cele două direcŃii – Cunoscând tensiunea de scurtcircuit se poate determina modulul impedanŃei de scurtcircuit (Kapp) după relaŃia (3.118)
adică ϕ k - ϕ 2 rămâne constant, ceea ce uk [ % ]
U 1n
8,5
10000
înseamnă că punctul A (vârful fazorului Zk = 100 = 100 = 63Ω
U ′2 ) se mişcă pe un cerc. ConstrucŃia I1n 10,35
( în care s-a Ńinut seama că uk a fost dată în % din U1n), iar reactanŃa Kapp rezultă şi ea imediat
acestui cerc se poate realiza astfel:
- ϕ k se cunoaşte; ϕ 2 este dat, deci X k = Z k2 − Rk2 = 632 − 22, 42 = 59Ω .
Cum însă Xk=Xσ12+X’σ21, iar dacă se Ńine seama că în enunŃul problemei este dat raportul Xσ12/Xσ21=1, atunci rezultă
Fig. 3.39. – Explicativă la caracteristica U2=f(I2) a se determină Dˆ = ϕ k − ϕ 2 , respectiv
X k 59
π X σ 12 = X σ' 21 = = = 29,5Ω
Cˆ = − (ϕ k − ϕ 2 ) ; 2 2
2 şi respectiv
- se construieşte apoi triunghiul dreptunghic OCD fiind date unghiurile Cˆ , Dˆ şi latura OC = U1 (trasată la scara aleasă 1 ' 29,5
X σ 21 = X σ 21 = = 17 ⋅10−3 Ω ,
pentru tensiuni) şi cum acesta trebuie să fie înscris în cercul căutat rezultă că raza cercului este O1C = CD (sau perpendiculara dusă k2 41, 62
2 În ceea ce priveşte parametri de mers în gol ( Rw, Xµ) ai transformatorului se poate nota :
din O pe direcŃia CD ne va da centrul cercului O1 , iar raza cercului va fi O1C = O1O ). P0 730
Rw = = = 1020Ω ,
Fiind cunoscută scara de trasare pentru U1 , rezultă că aceeaşi scară este şi pentru tensiunile U 2 şi ∆U , iar pe de altă I12n 0,832
Z k se poate deduce scara curentului I′2 , respectiv I 2 .
parte fiind cunoscută impedanŃa de scurtcircuit respectiv

′ E1
VariaŃia lui U 2 se obŃine luând în considerare diferenŃa fazorială U 1 - U 2 - de exemplu, pe cazul din figura 3.39 a, z0 = .
I10
avem U 1 − U 2 = CE = OC − OE = OC − OA . Dar E1 se poate determina din prima ecuaŃie de funcŃionare a transformatorului din (3.84) – avem :
′
În regim de mers în gol I 2′ = 0 şi − U 2 = U1 (după (3.112)) şi deci punctul A se suprapune peste punctul C, iar în E1 = U 1 − R1 I 10 − jX σ 12 I 10
I 1 = I 10 ). RelaŃia precedentă
U ′2 = 0 şi deci punctul A se
ecuaŃia în care s-a Ńinut seama că transformatorul acum se găseşte în regim de mers în gol (adică
regim de scurtcircuit
necesită însă exprimarea curentului I 10 „ în fazorial” şi atunci este nevoie să se determine unghiul de defazaj dintre curentul de
suprapune peste punctul O. Dând diverse valori lui I 2 (cu
mers în gol I 10 şi tensiunea de alimentare – respectiv :
U1 şi cosϕ 2 = const. ) se obŃin variaŃiile lui U 2 care
P0 730
sunt date în graficele din figura 3.39 b. Din aceste grafice se cos ϕ 0 = = = 0, 088 ,
constată că aceste curbe sunt căzătoare pentru cosϕ 2 = 1 U1n I10 10000 ⋅ 0,83
(receptor strict rezistiv) şi cos ϕ 2 < 1 (receptor rezistiv – cu ajutorul căruia apoi rezultă:
I 10 = I10 (cos ϕ 0 − j sin ϕ 0 ) = 0,83(0,88 − 1,996 j ) = (0, 073 − 0,83 j ) A .
inductiv), iar pentru cosϕ 2 > 1 (receptor rezistiv –
Deci din relaŃia pentru E1 rezultă:
capacitiv) graficul este crescător, adică tensiunea U 2 poate
depăşi chiar tensiunea de mers în gol U 20 . Varianta aceasta E1 =10000-12,2*(0,073-0,83j)-29,5*(0,073-0,83j)
sau
Fig. 3.40. – Explicativă la caracteristica U2=f(cosφ2) a din urmă a caracteristicii se poate produce când printre
transformatorului receptoarele transformatorului sunt şi baterii statice de
 166 123

condensatoare folosite în mod obişnuit pentru îmbunătăŃirea factorului de putere în instalaŃii electroenergetice. FuncŃionarea
în care s-a luat drept fazor de referinŃă, fazorul U 1 (adică U 1 = U 1n ), iar fazorul curentului de sarcină I 1 se scrie în
receptoarelor la tensiuni mai mari decât cele normale (supravoltarea receptoarelor) poate conduce însă la unele neajunsuri mai
importante: cresc pierderile în motoare, se pot distruge (arde) lămpile cu incandescenŃă în instalaŃiile de iluminat etc.
complex Ńinând seama de componenta sa activă şi reactivă condiŃionate de factorul de putere al sarcinii cosϕ1. RelaŃia precedentă se
poate deci nota A2. Caracteristica U 2′ = f (cos ϕ 2 ) , în condiŃiile în care U1 = const . şi I2 = const . , implică faptul că
U '2 = 10000 - (18 + 60 j ) * (19,2 - 14,4 j ) = (8800 - j892) V. dimensiunile triunghiului de scurtcircuit sunt bine precizate şi constante pentru că I 2 , Rk , X k = const. La o variaŃie a factorului
Deci componenta activă a tensiunii din secundar raportate la primar este U2a=8800V, iar neraportată la primar va fi de putere secundar cos ϕ 2 se va produce o variaŃie corespunzătoare a lui cos ϕ1 , iar vârful fazorului U1 = const . va descrie un
1 8800 U 1 şi cu centrul în C – figura 3.40, vârful fazorului U 2′ înscriindu-se pe acelaşi cerc. VariaŃia lui U 2′ se
U 2 a = U 2' = = 220 V. cerc cu raza egală cu
k 40
Puterea aparentă în complex corespunzătoare primarului transformatorului este dată de relaŃia: poate obŃine, de asemenea, din diferenŃa U 1 −U ′2 , iar aceasta se poate stabili mai uşor dacă din punctul A (originea fazorului
S 1 = U 1n ∗ I = 10000 ∗ (19,2 + 14,4 j ) = 19200 + 144000 = P1 + jQ1 ,
*
1 U ′2 ) ca centru se duce un alt cerc de aceeaşi rază ca primul. Pentru un ϕ 2 dat, diferenŃa U 1 −U ′2 va fi (figura 3.40)
din care rezultă că puterea activă absorbită de primarul transformatorului din reŃeaua de alimentare este
P1=192 kW. AE − AO = OE = ∆U 2 . Dacă ϕ 2 = 0 , ( I′2 în fază cu U ′2 - receptor pur rezistiv) – din figura 3.40 rezultă
Este necesar acum să se determine puterea aparentă debitată de secundarul transformatorului :
a doua relaŃie din (3.112) ne dă π π
-
∆U 2 = O1E1 ; dacă ϕ 2 = (sarcina pur inductivă) - ∆U 2 = O2 E2 , iar dacă ϕ 2 = − (sarcina capacitivă) -
I = − I 1 = −(19,2 − 144,4 j ) A;
' 2 2
2
- din cele anterioare avem ∆U 2′ = O3 E3 .
U '2 = -(8800 - j892)V În punctul de intersecŃie al celor două cercuri, pentru un unghi de defazaj ϕ 2′ în avans al curentului, avem ∆U 2′ = 0 .
şi deci: Deci în principiu cadranul III corespunde unui regim de funcŃionare cu sarcină rezistiv – capacitivă, iar cadranul IV unui regim de
funcŃionare cu sarcină rezistiv – inductivă. Cadranele I şi II corespund regimului de funcŃionare al transformatorului când transferul
S 2 = U 2 ⋅ I 2∗ = (8800 − 892 j )(19, 2 + 14, 4 j ) = 182000 + 10000 j = P2 + jQ2 ,
'
de energie se face de la secundar la primar.
din care rezultă că puterea activă debitată de secundarul transformatorului spre reŃeaua receptoarelor este:
P2=182 kW. B. Caracteristica randamentului se defineşte prin relaŃia η = f (P2 ) în condiŃiile în care
Randamentul transformatorului se determină imediat
U1 = const. şi cosϕ 2 = const. , în care randamentul este dat de relaŃia clasică de definiŃie
P2 182
ηt = = = 0,95 sau ηt = 95% , P2
P1 192 η= . (3.138)
iar pierderile în transformator sunt : P1

∑p=P −P 1 2 = 192 − 182 = 10kW . P2 este puterea utilă cedată pe la bornele sale secundare, iar P1 este puterea absorbită de transformator
Dacă se Ńine seama de pierderile în gol date, atunci pierderile în scurtcircuit Pk ( în cupru) rezultă : P1 = P2 + ΣP , (3.139)
Pk = ∑ P − P0 = 10000 − 1320 = 8680W . în care ΣP este suma pierderilor din transformator
Dând şi alte valori curentului de sarcină I1 ( la acelaşi factor de putere cos φ1) se pot determina mai multe puncte pentru ηt, ΣP = PCu1 + PCu 2 + Pm = PCu + Pm (3.140)
respectiv se poate trasa curba ηt=f(I1) la cos φ1=const ; dacă se modifică cos φ1 se poate trasa o altă curbă şi în general se poate trasa Dacă se Ńine seama de relaŃiile (3.139), (3.140) atunci expresia randamentului devine
o familie de curbe ηt=f(I1) şi cos φ1=const. Pentru că se obŃin şi valorile lui U2 din secundarul transformatorului se pot deci trasa şi
familiile de curbe U2= f(I1) pentru cos φ1=const – adică se pot obŃine principalele caracteristici de exploatare ale transformatorului. U 2 I2 cos ϕ 2
η= , (3.141)
Este evident că obŃinerea perechilor de puncte pentru trasarea curbelor menŃionate se poate realiza foarte simplu prin U 2 I2 cos ϕ 2 + PCu + Pm
utilizarea mijloacelor automate de calcul. PuteŃi realiza o schemă logică pentru trasarea curbelor menŃionate conform cu algoritmul
prezentat? în care s-a luat în considerare şi expresia puterii P2 = U 2 I 2 cos ϕ 2 utile (active) în monofazat. Dacă se
EfectuaŃi acest exerciŃiu în continuare şi utilizând un limbaj de programare care vă este convenabil, cu ajutorul unui
I2
calculator personal obŃineŃi datele necesare şi apoi trasaŃi câteva curbe pentru familiile de curbe menŃionate. consideră factorul de încărcare al transformatorului β = , atunci se poate nota
I2n
Problema 3.5. Un transformator monofazat are următoarele caracteristici: Sn=100kVA; U1n=10kV; U2=240V; P0=730W;
Pk=2400W; ηn=96,96%; Ukn=6,5% din U1n şi I1n=8% din I1n. În lipsa unor date exacte se consideră următoarele rapoarte : I2
Pcu1/Pcu2=1,2 ; Xσ12/Xσ21=1. Se cere să se determine rezistenŃele şi reactanŃele înfăşurărilor, respectiv parametri de mers în gol. P2 = U 2 I2 n cosϕ 2 = Sn β cos ϕ 2 , (3.142)
I2n
Rezolvare. Raportul de transformare al transformatorului rezultă imediat
U1n 10000 respectiv
k= = = 41,5 , I 2′2
U 20 240 PCu = PCu1 + PCu 2 = R1 I12 + R2′ I 2′2 ≈ (R1 + R2′ )I 2′2 = (R1 + R2′ )I2′2n
= PCun β 2 , (3.143)
de asemenea şi curentul nominal al transformatorului I 2′2n
I1n =
S1n
=
100000
= 10,35 A , în care s-a admis că I 2′ ≅ I1 (deci s-a neglijat curentul de mers în gol). Pierderile în fierul
U1nηn 10000 ⋅ 0,9696 transformatorului Pm nu depind de sarcina acestuia (decât într-o măsură neglijabilă) pentru că tensiunea
iar curentul de mers în gol are valoarea de alimentare rămâne constantă iar inducŃia magnetică, respectiv fluxul magnetic, rămân aproape
I10 = 8% din I1n = 0, 08 ⋅10,35 = 0,83 A. constante de la funcŃionare în gol la funcŃionare în sarcină. Deci cu precizările anterioare, relaŃia din
RezistenŃa Kapp se determină din pierderile de scurtcircuit (3.141) devine
Rk =
Pk
=
2400
= 22, 4Ω. Sn β cos ϕ 2
I12n 10,352 η= . (3.144)
S n β cos ϕ 2 + PCun β 2 + Pm
 124 165

Din (3.144) rezultă că randamentul transformatorului depinde de factorul de încărcare β al Sn 10000 ∗ 10 3

transformatorului şi de factorul de putere din secundar cosϕ 2 . Pentru un cosϕ 2 = const. , se poate I 2n = = = 1666,67 A
U 2n 6 ∗ 10 3
dη
determina factorul β pentru care randamentul are valoare maximă, realizând = 0 ; avem iar modulul impedanŃei echivalente de scurtcircuit rezultă
dβ Uk 500
[ ]
dη S n cosϕ 2 S n β cosϕ 2 + PCun β 2 + Pm − S n β cosϕ 2 [S n cosϕ 2 + 2βPCun ]
= =0,
Zk = =
I 2 n 166,67
= 0,3 Ω.
dβ [
Sn cosϕ 2 S n β cosϕ 2 + PCun β 2 + Pm] 2
RezistenŃa echivalentă de scurtcircuit (Kapp) este

din care rezultă Pm = β PCun , respectiv

2 Pk 75 ∗ 10 3
Rk = = = 0,027 Ω
Pm I 22n (1666,67) 2
βm = . (3.145) iar reactanŃa echivalentă de scurtcircuit (Kapp) se determină şi ea imediat
PCun
Dacă se înlocuieşte β m din (3.145) în (3.144) se obŃine valoarea maximă a randamentului X k = Z k2 − Rk2 = 0,3 2 − 0,027 2 = 0,2985 Ω.
transformatorului: Din cele prezentate în enunŃul problemei rezultă că
S n cos ϕ 2 1 Rk 0,027
ηmax = = . (3.146) Rk = R1' + R2 = 2R2 , respectiv R2 = = = 0,0135 Ω,
Sn cos ϕ 2 + 2 Pm PCun Pm PCun 2 2
1+ 2
S n cos ϕ 2 adică R1' = R2 = 0,0135 Ω. De asemenea avem
Pe de altă parte, în timpul exploatării transformatorului, sarcina acestuia se modifică, dar este X 0,2985
posibil ca transformatoarele din cadrul unui anumit sector energetic (petrolier, metalurgic etc) să lucreze X σ 21 = k = = 0,149Ω = X σ' 12 .
cel mai adesea într-un anumit domeniu al sarcinilor, respectiv al factorului de încărcare. De aceea pentru 2 2
un anumit β mediu dat, transformatorul se proiectează astfel încât să se respecte relaŃia din (3.145), cu RezistenŃa corespunzătoare miezului de fier Rw din schema echivalentă (fig. 3.31a) se poate determina cu relaŃia

alte cuvinte pe domeniul la care funcŃionează cel mai adesea, U 2 n 6000

Rw ≅ = = 1639,34 Ω,
randamentul său să fie maxim sau cât mai aproape de acesta. I 0a 3,66
Dacă se Ńine seama că de fapt Pm reprezintă pierderile iar reactanŃa de magnetizare Xµ cu relaŃia
nominale la regimul de funcŃionare în gol, iar PCun reprezintă U 2 n 6000
pierderile nominale la regimul în scurtcircuit, atunci având în Xµ ≅ = = 645,16 Ω.
I 0r 9,3
vedere şi (3.145) transformatoarele de forŃă sub ulei se
Toate datele schemei echivalente sunt acum cunoscute şi trasarea schemei se poate efectua cu menŃionarea valorilor concrete pentru
proiectează astfel încât parametrii schemei.
Fig. 3.41. – Curbele de randament la
Pon  1   1  Problema 3.4. Un transformator monofazat de U1n/U2o=1000/250V are următori parametrii: R1=8Ω; R2=0,063Ω;Xσ12=30Ω
transformator ≈  K  (3.147) şi Xσ21=0,0187Ω.
Pkn  4   6  La sarcină nominală transformatorul absoarbe din reŃeaua de alimentare curentul I1n=26A la un cosϕ1=0,8. Cunoscând că la
În figura (3.41) este dată variaŃia randamentului în funcŃie de factorul de încărcare β (zona cea încercarea de mers în gol a avut un curent I10=1,44A şi pierderile P0=132W, se cere să se determine tensiunea U2 şi randamentul
transformatorului la sarcina menŃionată.
mai importantă a acestuia) – zona maximă a randamentului se situează, în mod obişnuit, în domeniul Rezolvarea. Mai întâi se determină:
β = 0,5K0,7 . Pentru ca valoarea maximă a randamentului să fie deplasată spre sarcina nominală (sau - raportul de transformare al transformatorului
chiar suprasarcină de un anumit procentaj) este necesar să scadă PCun (vezi (3.145)), adică să fie folosite U 1n 10000
k= = = 40 ;
conductoare de secŃiune mai mare la bobinajele transformatorului, respectiv să scadă densitatea de curent U 20 250
în înfăşurări, ceea ce conduce însă la scumpirea transformatorului. Din figura 3.41 se vede că - rezistenŃa înfăşurării secundare raportate la primar
randamentul transformatorului scade odată cu scăderea factorului de putere cos ϕ 2 ceea ce se poate stabili
R2' = k 2 R2 = 40 2 ∗ 0,0063 = 10 Ω;
şi cu ajutorul relaŃiei (3.144) dacă ea se transcrie sub forma - reactanŃa înfăşurării secundare raportate la primar
Σp Pm + β 2 PCun X σ' 21 = k 2 X σ 21 = 40 2 * 0,0187 = 30Ω
η = 1− = 1− . (3.148)
P2 + Σp S n β cos ϕ 2 + Pm + β 2 PCun Dacă se ia în considerare schema echivalentă simplificată a transformatorului (deci se neglijează pierderile în fier) din figura 3.32,
În final mai trebuie menŃionat că în numeroase ocazii sarcina transformatorului se modifică de la rezultă
zi, la noapte sau în mod sezonier (vară – iarnă) şi atunci aprecierea funcŃionării transformatorului se Rk = R1 + R2' = 8 + 10 = 18 Ω;
face cu ajutorul aşa-numitului randament anual, care ia în considerare energia utilă totală livrată şi
energia totală absorbită în cursul unui an. X k = X σ 12 + X σ 21 ' = 30 + 30 = 60 Ω,
după care se poate determina impedanŃa de scurtcircuit (Kapp) în complex
Z k = Rk + jX k = (18 + 60 j ) Ω.
În baza primei relaŃii din (3.112) rezultă

− U 2 = U 1 − Z k I 1 = U 1 − ( Rk + jX k ) ∗ I 1n (cos ϕ 1 − j sin ϕ 1 )
'
 164 125

1 L12 3.9.Transformatoare electrice trifazate

i2 = U ∗ ,
L11 L22 − L12 L21 ( p − a1 )( p − a 2 )
În sistemele electroenergetice, pentru transportul şi distribuŃia energiei electrice, cel mai adesea se
utilizează transformatoarele electrice trifazate. În principiu, un transformator trifazat poate fi obŃinut prin
care descompuse în fracŃii simple devin:
reunirea a trei transformatoare monofazate identice şi această situaŃie se practică mai ales în cazul
puterilor foarte mari. Dar în mod obişnuit se utilizează un singur transformator trifazat cu o anumită
U 1 U 1  1 R2 − a1 L22 1 R2 + a 2 L22  construcŃie particularizată a miezului magnetic. Avantajul principal al primei variante este acela că
i1 = +  −  ; rezerva ce trebuie să se constituie reprezintă doar 1/3 din puterea totală a transformatoarelor monofazate
R1 p a1 − a 2 L11 L22 − L12 L21  a1 p − a1 a2 p − a2 
(dacă se defectează un transformator monofazat din cele trei se face înlocuirea doar a acestuia). Un singur
transformator trifazat de o putere dată reprezintă însă o soluŃie mai economică (la execuŃia sa) decât trei
L12 1  1 1  transformatoare monofazate cu 1/3 din puterea dată, dar rezerva sa nu poate fi decât 1/1 din puterea
i 2 = −U  − . transformatorului trifazat. De obicei însă într-o staŃie de transformare sunt grupate mai multe
L11 L22 − L12 L21 a1 − a 2  p − a1 p − a 2  transformatoare trifazate şi rezerva staŃiei se ia în mod obişnuit la nivelul puterii transformatorului celui
mai mare din staŃie, iar raportul „ puterea rezervei / puterea trafo în funcŃie”, scade totuşi la nivelul
Dacă se notează întregii staŃii, astfel încât dezavantajul transformatoarelor trifazate din punctul de vedere al rezervei este
de fapt mult mai micşorat în acest caz.
δ = (a1 − a 2 )( L11 L22 − L12 L21 ) ,
atunci funcŃiile original pentru curenŃii respectivi în forma lor finală se pot nota astfel
3.9.1.Principiul de funcŃionare al transformatoarelor electrice trifazate

Să admitem că transformatorul trifazat este format din trei transformatoare monofazate identice
U U  R2 + a1 L22 a1t R2 + a 2 L22 a2t  ale căror înfăşurări primare sunt legate după un tip de conexiune trifazată, de exemplu stea, iar
i1 (t ) = +  e − e ; înfăşurările secundare se leagă, de asemenea, după o conexiune specifică sistemelor trifazate, de exemplu
R1 δ  a1 a2  stea, ca în figura 3.42.
CurenŃii şi căderile de tensiune din primar fiind aceleaşi rezultă că fluxurile utile prin cele trei
miezuri magnetice ale transformatoarelor monofazate se pot exprima prin relaŃiile:
L12 dϕ di
i2 (t ) = −U (e a1t − e a2t ) , w1 a = u1a − R1i1a − Lσ 12 1a ;
δ
dt dt
dϕ b di1b
w1 = u1b − R1i1b − Lσ 12 ; (3.149)
în care trebuie să se Ńină seamă a1, a2 sunt negative şi deci funcŃiile exponenŃiale sunt descrescătoare. Dând anumite valori
dt dt
parametrilor se pot determina curbele exacte ale curenŃilor; alura acestora este dată în figura 3.85c. dϕ di
w1 c = u1c − R1i1c − Lσ 12 1c ,
dt dt
Problema 3.3. Se consideră un transformator monofazat cu puterea aparentă Sn=10000kVA şi tensiunile nominale care prin sumare conduc la relaŃia
U1n/U2n=35/6kV. La funcŃionare în gol pierderile sunt P0=22kW, iar curentul la mers în gol pe partea de J.T. este I0=10 A. La
w1 (ϕ a + ϕ b + ϕ c ) = u1a + u1b + u1c − R1 (i1a + i1b + i1c ) − Lσ 12 (i1a + i1b + i1c ) .
funcŃionarea în scurtcircuit pierderile sunt P=75kW, iar tensiunea de scurtcircuit pe partea de J.T. este Uk=500V. Să se determine d d
parametrii schemei echivalente a transformatorului cu considerarea pierderilor în miezul magnetic;se consideră mărimile înfăşurării
(3.150)
dt dt
de I.T. raportate la înfăşurarea de J.T. şi R / R =1
'
1 2 ,respectiv
'
X
σ 12 /X
σ 21 =1 .
Dar reŃeaua de alimentare trifazată se presupune a fi un sistem trifazat simetric şi atunci avem
u1a + u1b + u1c = 0 în orice moment, iar transformatorul trifazat format corespunzător apare ca fiind un
Rezolvarea. Se urmăreşte determinarea parametrilor unei scheme echivalente în T (ca în figura 3.31), iar pentru asta se receptor trifazat echilibrat şi atunci iarăşi avem i1a + i1b + i1c = 0 .
determină mai întâi factorul de putere la mers în gol Cu aceste observaŃii, din (3.150) rezultă
ϕ a + ϕb + ϕc = 0 (3.151)
P0 22 ∗ 10 3 în orice moment, ceea ce înseamnă că în orice moment în coloana de întoarcere (formată din alăturarea
cos ϕ 0 = = = 0,366 , celor trei coloane ale cadrelor transformatoarelor monofazate – fig. 3.42. – dispuse spaŃial între ele
U 2 n I 0 6 ∗ 10 3 ∗ 10 la120°)fluxul

după care rezultă imediat componenta activă a curentului de mers în gol corespunzătoare curentului Iw din diagrama fazorială 3.31b

I
0a = I = I cos ϕ = 10 ∗ 0,366 = 3,66
w 0 0 A,
respectiv componenta reactivă a curentului de mers în gol corespunzătoare curentului Iµ (curentului de magnetizare) din diagrama
fazorială din aceeaşi figură

I 0 r = I µ = I 0 sin ϕ 0 = I 02 − I 02a = 10 2 − 3,66 2 = 9,3 A.

Valoarea efectivă a curentului nominal pe partea de J.T. a transformatorului este
 126 163

di2 di
O = R2 i2 + L22 + L12 1 .
dt dt
Prin aplicarea transformatei Laplace la sistemul (3.273) rezultă sistemul

1
U = R1i1 + pL11i1 + pL21i2 ; (3.274)
p

O = R2 i2 + pL22 i2 + pL12 i1 ,

care reprezintă un sistem algebric cu necunoscutele i1, i2; soluŃiile sunt:

Fig. 3.42 Fig. 3.43

1 R2 + pL22
i1 = U ;
magnetic rezultant este nul, deci se poate renunŃa la această coloană. În acest fel se ajunge la un miez p ( R1 + pL11 )( R2 + pL22 ) − p 2 L12 L21
magnetic de transformator trifazat de forma celui din figura 3.43 a denumit miez magnetic compact
simetric. Dar tehnologia de execuŃie a unui astfel de miez este destul de complicată şi el nu se utilizează,
în mod obişnuit în practică. De fapt miezul magnetic al transformatorului trifazat, ce se întâlneşte în L12
practica curentă, este cel din figura 3.43 b şi el este denumit miez magnetic plan compact. El se obŃine
i 2 = −U . (3.275)
( R1 + pL11 )( R2 + pL22 ) − p 2 L12 L21
prin aducerea cadrului I din modelul figurii 3.43 în acelaşi plan cu cel al cadrului III (sau invers) şi prin
renunŃarea la jugurile cadrului II (deci cadrul II este reprezentat printr-o singură coloană în modelul din
Pentru a determina funcŃiile original pentru i1(t) şi i2(t) este necesar, ca şi în cazul precedent, să se scrie expresiile pentru i1,
figura 3.43 b). Aşadar, miezul magnetic al transformatorului trifazat este format în principiu din trei i2 din (3.275) sub forma unor fracŃii simple pentru care se stabilesc funcŃiile original destul de uşor. Se observă că numitoarele
coloane (pe care se montează înfăşurările primare şi secundare corespunzătoare celor trei faze), două expresiilor din (3.275) sunt polinoame
juguri şi două ferestre. Uneori miezul magnetic pentru transformatorul trifazat se execută cu cinci
coloane (3 coloane principale pe care se montează înfăşurări şi 2 coloane auxiliare) când înfăşurările p[( R1 + pL11 )( R2 + pL22 ) − p 2 L12 L21
apar îmbrăcate „ca într-o manta”, patru ferestre şi două juguri; această variantă se utilizează la puteri
de gradul 3 în p, respectiv
mari în vederea unei reduceri oarecare a înălŃimii transformatorului [1].
În ceea ce priveşte principiile de funcŃionare ale transformatoarelor trifazate, este evident că în
cazul modelului din figura 3.42, întreaga teorie a transformatorului monofazat este aplicabilă la studiul ( R1 + pL11 )( R2 + pL22 ) − p 2 L12 L21
oricărui transformator montat pe o anumită fază din modelul amintit. În ceea ce priveşte modelul din
figura 3.43 b, care se foloseşte de fapt în mod obişnuit, apar unele aspecte deosebite ce trebuie lămurite: de gradul 2 în p, cu menŃiunea că primul polinom se obŃine înmulŃind al doilea polinom (care este de gradul doi) în p. Este necesară
a) înfăşurările corespunzătoare celor trei faze sunt montate pe un miez magnetic unic şi deci se deci analiza rădăcinilor acestui polinom de gradul doi în p. Într-adevăr, aceste rădăcini sunt:
influenŃează magnetic reciproc – apar cuplaje magnetice dintre înfăşurările de pe faze diferite şi este
necesară verificarea aplicabilităŃii teoriei transformatorului monofazat în cadrul acestui sistem nou; − ( R1 L22 − R2 L11 ) ± ( R1 L22 − R2 L11 ) 2 + 4 R1 R2 L12 L21
b) în cadrul modelului cu miez plan compact, faza II are traseul său magnetic mai scurt (este a1 , 2 =
formată dintr-o singură coloană magnetică) decât al celorlalte două faze – este vorba de o asimetrie 2( L11 L22 − L12 L21 )
magnetică a modelului de miez din figura 3.43.
Vom analiza în continuare efectele celor două aspecte noi ale modelului de miez magnetic plan cu decrementul pozitiv
compact în raport cu varianta cu trei cadre distincte de miez magnetic monofazat.
Dacă se ia în considerare faza I din cadrul modelului de miez plan compact şi Ńinând seama de
∆2 = ( R1 L22 − R2 L11 ) 2 + 4 R1 R2 L12 L21 > 0 ,
influenŃa celor şase curenŃi din transformator (trei din înfăşurările primare şi trei din înfăşurările
secundare), dacă se aplică teorema a II-a a lui Kirchhoff pe conturele închise ale înfăşurării primare şi
respectiv
secundare, se obŃine:
di di di di di di
u A = RAiA + LAA A − LBA B − LCA C + LaA a − LbA b − LcA c , (3.152) R1 L22 + R2 L11 R1 R2
dt dt dt dt dt dt a1 + a 2 = − <0 şi a1 a 2 = > 0,
respectiv L11 L22 − L12 L21 L11 L22 − L12 L21
di di di di di di
− ua = Raia + Laa a − Lba b − Lca c + LAa A − LBa B − LCa C , (3.153) adică rădăcinile nu pot fi decât reale şi negative. Deci expresiile din (3.275) pot fi scrise sub forma:
dt dt dt dt dt dt
În care indicii A, B, C se referă la cele trei faze din primar, indicii a, b, c la fazele din secundar, iar RA ,
Ra - reprezintă rezistenŃele din primarul şi secundarul fazei I; Lmn - reprezintă inductivităŃile mutuale 1 1 R2 + pL22
i1 = U ∗ ∗ ;
între înfăşurările m şi n; u A , ua sunt tensiunile de la bornele primare, respectiv secundare iar im este L11 L22 − L12 L21 p ( p − a1 )( p − a 2 )
curentul din înfăşurarea de indice m.
 162 127

care este de fapt modelul matematic pentru cazul dat. SoluŃia acestei ecuaŃii este Admitem că inductivităŃile proprii Lnn şi mutuale Lmn sunt constante (deci este neglijată saturaŃia
i1 = i1' + i1'' magnetică a miezului de fier) şi în prima fază a discuŃiei admitem că există simetrie magnetică a fazelor –
'
în care i1 este soluŃia particulară a ecuaŃiei (curentul permanent se obŃine după expirarea procesului tranzitoriu),
adică:
LBA = LCA ; LbA = LcA ; Lba = Lca şi LBa = LCa , (3.154)
U
i1 = , (3.270) iar dacă curenŃii din primar şi secundar formează sisteme trifazice simetrice, adică
R1 iA + iB + iC = 0 ; ia + ib + ic = 0 , (3.155)
''
iar i1 este soluŃia ecuaŃiei omogene atunci cele două relaŃii (3.152) şi (3.153) se pot transcrie astfel
u A = RAiA + (LAA + LBA ) A + (LaA + LbA ) a ;
di di
di1
L11 + R1i1 = 0 dt dt
dt
− ua = Raia + (Laa + Lba ) + (LAa + LBa )
dia diA
şi care este ; (3.156)
dt dt
tR1
− Dacă admitem o notaŃie provizorie de tipul LAA + LBA = L11 ; LcA + LbA = L21 ; Laa + Lba = L22 ;
i = Ce
''
1
L11
,
LAa + LBa = L12 , atunci ecuaŃiile din (3.156) seamănă perfect cu cele din (3.43) corespunzătoare teoriei
SoluŃia generală a ecuaŃiei (3.269) este deci
tR1 fizice a transformatorului monofazat (paragraful 3.5.1.). În locul inductivităŃilor proprii L11 , L22 apar
−
U inductivităŃile
i1 = + Ce L11
R1 α AA = L AA + L BA ; α aa = Laa + Lba , (3.157)
în care constanta de integrare C se determină din condiŃia iniŃială (la t=0, i1=0) iar în locul inductivităŃilor mutuale L12 = L21 , apar inductivităŃile de tipul
U α aA = LaA + LbA = LAa + LBa = α Aa ,
C=− , (3.158)
R1 care se denumesc inductivităŃi ciclice. Aceşti parametrii nou definiŃi sunt de fapt parametrii de calcul
ceea ce conduce la soluŃia finală a ecuaŃiei scrisă sub forma şi nu reprezintă nişte inductivităŃi în sensul clasic: adică raportul dintre un flux magnetic şi
i1 (t ) = I p [1 − e − t / T ] curentul care îl produce. Astfel, inductivitatea ciclică α AA se referă la fluxul total pe care îl produc cele
în care Ip este dat de (3.270) (pentru t→∞, i1(∞)=Ip), iar T=L11/R1 este constanta electromagnetică de timp a circuitului primar. trei înfăşurări primare şi care se înlănŃuie cu înfăşurarea primară de pe faza I, după cum inductivitatea
VariaŃia curentului i1(t) este dată în figura 3.74.b. La acelaşi rezultat se poate ajunge dacă se foloseşte transformata Laplace, definită ciclică α aA se referă la fluxurile magnetice produse de înfăşurările secundare ale transformatorului
prin relaŃia
∞
trifazat şi care se înlănŃuie cu aceeaşi înfăşurare primară de pe faza I.
Avantajul principal ce se obŃine prin introducerea noŃiunii de inductivitate ciclică, rezidă în
f ( p ) = ∫ e − pt f (t )dt . (3.271)
aceea că există posibilitatea reducerii studiului unui transformator trifazat (sau maşinii trifazate, în
0 condiŃiile simetriei magnetice şi electrice)
Prin aplicarea transformatei Laplace la ecuaŃia din ( 3.269) rezultă
numai la una din fazele sale.
U Din (3.156) rezultă că în ecuaŃiile
= ( R1 + pL11 )i1 ,
p de funcŃionare ale unei faze a
respectiv transformatorului trifazat nu intervin
curenŃi de la alte faze ale
U
i1 = . (3.272) transformatorului, interacŃiunea
p ( R1 + pL11 ) suplimentară dintre faze se manifestă
Pentru a determina funcŃia original pentru i1(t) este necesar ca relaŃia (3.272) să fie pusă sub forma unor fracŃii simple - astfel avem: Fig. 3.44. – Explicativă la definirea inductivităŃilor ciclice ale numai prin modificarea corespunzătoare
U UL11 U 1 U L11 transformatoarelor trifazate a inductivităŃilor proprii şi mutuale.
i1 = − = ∗ − ∗ Într-adevăr, dacă se admite că circuitul
R1 p R1 ( R1 + pL11 ) R1 p R1 R1 + pL11 magnetic este simetric şi ∧ m este permanenŃa magnetică a porŃiunii de miez magnetic corespunzător unei faze, iar w1 , w2
pentru care funcŃiile original se determină imediat reprezintă numărul de spire din primarul şi secundarul fazei date, atunci circuitul magnetic din punctul de vedere al tensiunii
tR tR magnetomotoare a fazei I poate fi prezentat ca în figura 3.44 a. Din această figură rezultă permeanŃa magnetică pentru inductivitatea
− 1 − 1
U U U
i1 (t ) = − e L11
= (1 − e L11
) = I p (1 − e −t / T ) , LAA
R1 R1 R1 1 2
adică se regăseşte expresia anterioară stabilită pentru i1(t).
∧ mAA = = ∧m
1 1 3
+
∧ m 2 ∧m
b)pentru acest caz se va lua în considerare schema din figura 3.74 cu varianta în care bornele secundarului transformatorului din care apoi se deduce
a - x sunt scurtcircuitate (deci u2=0). EcuaŃiile din (3.41) se vor nota în această situaŃie sub forma: 2 2
LAA = w12 ∧ mAA = w1 ∧ m .
3
di1 di Din figura 3.44 b se observă că fluxul magnetic produs de t.m.m. de pe faza B se împarte în două: jumătate traversează
U = R1i1 + L11 + L21 2 ; (3.273) coloana A, iar cealaltă jumătate traversează coloana C – deci
dt dt
 128 161

1 1 1 3E E
ΨAB = = w1iB ∧ m
2
w1iB
1 1 3 Ia = Ib = Ic = = . (3.270)
+ 3Z 3Z
∧ m 2 ∧m
din care apoi rezultă Din cele anterioare reiese concluzia: cu toată defecŃiunea admisă, tensiunile şi curenŃii la receptor
ΨAB 1 2 rămân neschimbaŃi, deci şi puterea absorbită de receptorii racordaŃi nu se modifică.
LAB = w1 = w1 ∧ m . Concluzia acestui „defect” se foloseşte în practica inginerească la montajul transformatorilor de
iB 3
măsură de tensiune care alimentează aparate de măsură şi de protecŃie (bobinele de tensiune ale acestor
łinând seama de relaŃiile pentru LAA şi LAB = LBA , conform cu (3.157) se poate nota aparate). Astfel, în loc să se utilizeze trei transformatore de măsură monofazate de tensiune, se pot folosi
2 1 (cu aceleaşi rezultate pentru receptor) două transformatoare de măsură monofazate ce se racordează ca în
α AA = LBA + LAA = w12 ∧ m + w12 ∧ m = w12 ∧ m , (3.159) schema din figura 3.84, care este principial identică cu cea din figura 3.83a. Acest lucru este posibil
3 3
respectiv pentru că, aşa cum s-a arătat, la bornele secundare ale acestor transformatoare de măsură de tensiune se
3 obŃine un sistem trifazat simetric de tensiune. Conectarea transformatoarelor de măsură de tensiune după
α AA = LAA . (3.160) schema din figura 3.84 se denumeşte „montajul în V” pentru că această schemă seamănă cu litera V.
2
Din (3.159) şi (3.160) rezultă că: Singura observaŃie mai deosebită faŃă de o schemă trifazată obişnuită (cu un transformator trifazat sau trei
- inductivitatea ciclică α AA este de 3 2 ori mai mare decât inductivitatea proprie a înfăşurării primare; transformatoare monofazate) este cea legată de puterile debitate. Astfel, referindu-ne la schema din figura
3.83a şi diagrama fazorială din figura 3.83b rezultă:
α AA
Pac = Eac I c cos(E ca , I c ) ,
- inductivitatea ciclică este egală cu inductivitatea proprie a unei înfăşurări monofazate cu w1 spire şi cu un miez
magnetic care are o permeanŃă magnetică egală cu ∧m .
respectiv
Pab = Eab I b cos(E ab , I b ) ,
Deci un transformator monofazat având w1 spire în înfăşurarea primară şi w2 spire în înfăşurarea secundară, având şi o
permeanŃă magnetică egală cu aceea a unei faze a transformatorului trifazat cu miez compact simetric (adică aceea corespunzătoare
modelului din fig. 3.43 a), se comportă la fel ca oricare din fazele acestui model de transformator trifazat. Aşadar, teoria
transformatorului monofazat se aplică direct în cazul unui transformator trifazat cu miez magnetic compact simetric – acest
dar având în vedere că unghiul (E ab , I b ) este obtuz ( I b este defazat, de exemplu în urma tensiunii Eb
din urmă tip de transformator funcŃionează cu fiecare fază a sa în mod independent: înfăşurarea primară interacŃionează cu un unghi oarecare φ dacă Z este rezistiv-inductivă) rezultă că puterea activă Pab este negativă. Deci
numai cu înfăşurarea secundară analoagă (adică montată pe
aceeaşi coloană magnetică). faza AC (fig.3.83a) furnizează puterea activă, pe când faza AB primeşte puterea activă.
În ceea ce priveşte nesimetria magnetică corespunzătoare
transformatorului trifazat cu miez magnetic plan compact, ea se
referă la faptul că reluctanŃa magnetică a fazei II din figura 3.43 b
este mai mică decât a celorlalte faze (I şi III) ale miezului deoarece
lungimea sa totală cuprinde doar lungimea unei coloane magnetice. 3.12. APLICAłII ŞI PROBLEME LA CAPITOLUL 3
Practic asta înseamnă că la mersul în gol curentul IOB va fi mai mic
decât curenŃii IOA şi IOC având în vedere faptul că curentul necesar Problema 3.2. Se ia un transformator monofazat ai cărui parametri se consideră constanŃi. Să se determine:
pentru magnetizarea fazei II (Iµb) este mai mic decât curenŃii de a)curentul prin transformator, în regim tranzitoriu, cu secundarul în gol, când i se aplică în primar o treaptă de tensiune U la
magnetizare necesari pentru celelalte două faze. Pentru a înŃelege momentul t=0;
unele aspecte legate de nesimetria magnetică a transformatoarelor b)curentul prin transformator, în regim tranzitoriu, cu secundarul în scurtcircuit, când i se aplică în primar o treaptă de tensiune
trifazate şi inegalitatea curenŃilor de mers în gol pe cele trei faze, ne U la momentul t=0.
vom adresa diagramei fazoriale din figura 3.45. Se admite un sistem
trifazat simetric de tensiuni de alimentare U A ,U B ,U C , În acest
caz fluxurile ϕ A ,ϕ B , ϕ C vor forma, de asemenea, un sistem

trifazat simetric doar că fluxurile vor fi defazate cu π 2 în urma

tensiunilor respective (conform cu (3.94)). Curentul de mers în gol
Fig. 3.45. – Explicativă la nesimetria magnetică a I OB va avea o anumită valoare şi va fi în fază cu Ψ B (dacă se
unui miez plan compact neglijează pierderile în fierul transformatorului).
CeilalŃi doi curenŃi de mers în gol IOA şi IOC vor fi mai mari
şi pentru a echilibra curentul I OB nu mai pot fi în fază cu fluxurile
respective, ci vor fi defazate faŃă de acestea înainte, respectiv în urmă cu un unghi α, astfel încât proiecŃiile acestor curenŃi pe
direcŃia tensiunilor respective să fie egale în modul
IOA cosϕ A = IOC cosϕC , (3.161)
În această situaŃie însă, se pot desprinde unele aspecte mai deosebite:
- cei trei curenŃi de mers în gol I OA , I OB , I OC nu sunt egali în modul şi nu sunt defazaŃi între ei cu 120°, deci nu
formează un sistem trifazat simetric;
Fig. 3.74 Explicativă la problema 3.2
- la mers în gol faza III absoarbe o putere activă pozitivă ( U C IOC cos ϕ C ) iar faza I absoarbe aceeaşi putere (egală cu
prima) dar negativă; în acest fel deci la mersul în gol o putere activă este preluată din reŃeaua de faza III şi cedată apoi reŃelei pe la Rezolvare. a)Schema în acest caz este cea din figura 3.74a varianta în care bornele secundare a transformatorului a - x
faza I; sunt deschise. Conform cu această schemă se poate utiliza execuŃia (3.41) (prima în care i2=0)
- faza II nu consumă nici o putere activă (în condiŃiile menŃionate a neglijării pierderilor în fier) pentru că di1
[ ]
U B , I OB = π 2 şi U B IOB cosϕ B = 0 . Dar în practică se constată că asimetria curenŃilor de mers în gol şi repartiŃia U = R1i1 + L11 , (3.269)
neuniformă a puterii active la transformatorul trifazat cu miezul plan compact, se face simŃită mai ales la transformatoare mici şi
dt
 160 129

desigur la o funcŃionare apropiată de mers în gol, însă la funcŃionarea în sarcină ridicată (şi mai ales în cazul

E bc = E ba + Eac = −(E ab + E ca )
transformatoarelor de putere mare) aceste efecte sunt mult diminuate şi ele pot fi neglijate..
(3.260) În acest fel deci, conform celor prezentate anterior, rezultă că toată teoria pentru transformatorul monofazat poate
fi aplicată (cu aproximaŃiile deja precizate) la fiecare fază a transformatorului trifazat, având în vedere că o fază se
iar din condiŃia diagramei fazoriale rezultă:
deosebeşte de alta prin faptul că fenomenele sale sunt defazate în timp cu 2π 3 radiani.
E bc = E ab = E ca = E , (3.261)
E bc fiind de asemenea defazat cu 2π/3 rad faŃă de E ab şi respectiv E ca .
Aşadar, se pare că sistemul, în starea de defecŃiune menŃionată, se manifestă totuşi ca un sistem 3.9.2.Conexiunile, grupele de conexiuni şi raportul de transformare la transformatoare trifazate
trifazat simetric (ca şi cum deci n-ar exista nici o defecŃiune în sistem). Pentru a demonstra ipoteza
admisă este necesar să se arate că curenŃii de la consumator I a , I b , I c formează un sistem trifazat A. Conexiunile transformatoarelor trifazate. FaŃă de transformatoarele monofazate, cele trifazate au
simetric de curenŃi. anumite particularităŃi în ceea ce priveşte conexiunile şi raportul de transformare; la transformatoare
Într-adevăr aplicând teoremele lui Kirchhoff rezultă: monofazate nici nu se pune problema, realizării unor anumite tipuri de conexiuni. IniŃial însă este
- pentru nodul 0 necesară prezentarea normelor privind notarea bornelor transformatoarelor:
- bornele de început ale înfăşurărilor primare şi secundare se notează cu literele A, B, C, respectiv
Ia + Ib + Ic = 0; a, b, c;
’ ’
- pentru conturul închis AA B BA - bornele de sfârşit ale înfăşurărilor primare şi secundare se notează cu literele X, Y, Z, respectiv
I a Z − I b Z = E ab ; (3.262) x, y, z;
- pentru conturul închis CC ' A ' AC - borna de nul a înfăşurării primare se notează cu N, iar în secundar cu n (vezi notaŃiile din figurile
3.42 şi 3.43).
− I a Z + I c Z = E ca . Tipurile principale de conexiuni ale înfăşurărilor şi notaŃiile acestora la transformatoare trifazate
Pentru sistemul (3.256) rezultă: sunt:
E ab − E ca − 2 E ab − E ca E + 2 E ca - conexiunea ”în stea” notată cu Y pentru înfăşurările primare şi cu y pentru cele secundare;
Ia = ; Ib = ; I c = ab . (3.263) - conexiunea ”în triunghi” notată cu D pentru înfăşurările primare şi cu d pentru cele
3Z 3Z 3Z secundare;
Observând faptul că - conexiunea ”în zig-zag” notată cu Z pentru înfăşurările primare şi cu z pentru cele secundare.
E a = E ab − E ca Dacă nulul unei conexiuni de
înfăşurare este scos ca bornă pentru exterior
şi că E a este defazat cu 30 în raport cu E ab (sau în raport cu − E ca ), Ńinând seama de (3.261) şi de
o
(de legătură), se spune că avem un
diagrama fazorială din figura -3.83b, rezultă: transformator „cu nulul accesibil” şi atunci
E a = 2 E ab cos 30 0 = 3E . (3.264) la simbolul conexiunii respective se adaugă
indicele zero, de exemplu: y y0 , adică avem
De asemenea notând:
E c = E ab + 2 E ca , (3.265) conexiunea „stea – stea, cu nul”, sau D y0 ,
adică avem conexiunea „triunghi – stea, cu
se observă că E c este defazat cu 30o în raport cu E ca şi nul” (al doilea tip de conexiune se referă
deci se poate nota: Fig. 3.46. – Tipuri de conexiuni la transformatoare trifazate totdeauna la înfăşurarea secundară a
E c = 2 E ca cos 30 0 = 3E . (3.266) transformatorului).
Tipurile menŃionate de conexiuni sunt prezentate în figura 3.46. Conexiunile „în stea” – Y şi „în
În mod similar notând: triunghi” – D sunt deja cunoscute din cadrul sistemelor trifazate prezentate la Electrotehnică şi ele se
E b = −2 E ab − E ca . (3.267) utilizează atât la înfăşurările primare cât şi la cele secundare ale transformatorului – figura 3.46 a şi b. În
Se ajunge la concluzia că există relaŃia: ceea ce priveşte conexiunea „în zig-zag” figura 3.46 c – ea se foloseşte mai ales la înfăşurarea secundară
a transformatoarelor coborâtoare de tensiune.
Eb = 3 E . (3.268) La acest tip de conexiune fiecare fază a înfăşurării
Aşadar, tensiunile E a , E b , E c sunt egale în modul: este formată din două jumătăŃi, legarea lor făcându-se astfel:
sfârşitul primei jumătăŃi de pe faza I cu sfârşitul celei de a
E a = Eb = E c = 3 E doua jumătăŃi de pe faza II etc – începuturile de la fiecare
şi defazate între ele cu 2π/3 rad (ceea ce se observă din jumătate a doua se leagă între ele formând nulul n. Tipul
construcŃia diagramei fazoriale) formând astfel un sistem acesta de conexiuni se foloseşte mai ales la transformatoare
trifazat simetric de tensiuni. De aici rezultă, că sistemul trifazate cu sarcini nesimetrice (sarcini monofazate cu
curenŃilor din (3.265), ce poate fi transcris sub forma distribuire nesimetrică pe faze aşa cum este, de exemplu, în
Fig. 3.84 Schemă de montare in V mediul rural) urmărindu-se să se obŃină diminuarea efectului
Ea E E
Ia = ; Ib = b ; Ic = c , (3.269) produs de încărcarea nesimetrică (cele două jumătăŃi de fază
3Z 3Z 3Z ce se înseriază apar montate pe coloane magnetice diferite).
formează un sistem trifazat simetric de curenŃi Ńinând seama că în modul cei trei curenŃi sunt egali: Pentru determinarea tensiunii de fază la conexiunea
Fig. 3.47 – Explicativă la determinarea tensiunii „în zig-zag” realizată după schema din figura 3.46 c se ia în
de fază la conexiunea zig-zag considerare diagrama fazorială din figura 3.47. ConstrucŃia
 130 159

diagramei nu prezintă complicaŃii ( U A ,U B ,U C sunt tensiunile de fază pentru conexiunea „în stea”), iar accidentului. Acesta era motivul pentru care s-a specificat că transformatorul de separaŃie nu poate
determinarea tensiunii de fază se face , după diagrama , cu relaŃia: alimenta decât un singur receptor.
Uc 3 3. Transformatoare cu trei înfăşurări. Uneori o reŃea alimentează alte două reŃele cu tensiuni
U cz = 2 cos 30° = U c = 0,865U c , (3.162)
2 2 diferite iar în acest caz ar trebui să fie utilizate două transformatore: unul pentru transformarea U1→U2 şi
respectiv relaŃia inversă ( Z → Y ) altul pentru transformarea U1→U3. Pentru economii (şi acestea pot fi importante) se foloseşte un
2 transformator cu trei înfăşurări: una primară şi două secundară (în principiu pot fi n înfăşurări secundare)
U cz =
U cz = 1,145U cz . (3.163) astfel încât vom avea două rapoarte de transformare
3
Pe de altă parte, conexiunea stea a înfăşurărilor permite obŃinerea a două valori diferite de tensiuni în
U 1 w1 U w
raportul 1 3 , având în vedere că în regim armonic avem k12 = = şi k13 = 1 = 1 (3.258)
U 2 w2 U 3 w3
U ab = U ey = 3U fy (3.164)
În cazul transformatorului cu trei înfăşurări apar complicaŃii datorită faptului că fiecare din cele trei
Din (3.164) rezultă că tensiunea de fază Ufy este mai mică decât tensiunea de linie Uly, iar pentru că înfăşurări se găseşte sub influenŃa celorlalte două, adică de fapt sunt trei cuplaje electromagnetice care în
numărul de spire al unei înfăşurări este proporŃional cu tensiunea de fază rezultă că el va fi mai mic cu schema echivalente se vor înlocui cu legături galvanice corespunzătoare. Dar şi în acest caz se face
3 decât dacă aceeaşi înfăşurare va fi alimentată cu tensiunea de linie. raportarea mărimilor din cele două secundare la primar, studiul acestui tip de transformator bazându-se in
general pe aceleaşi principii ca şi la transformatorul electric obişnuit.
La transformatoarele cu conexiunea în stea, armonicile sinfazice (adică multiplu impar de număr de faze – deci: 3, 9, 15
etc.) din tensiunea de fază, de amplitudini egale, nu apar la tensiuni de linie – de exemplu, fie tensiunile de fază: 4.Transformatoare pentru redresoare au o problemă deosebită în aceea că fazele lor nu se
ua = U1m sin ωt + U 3m sin 3ωt + U 5 m sin 5ωt + K ; încarcă simultan. De aceea pentru a evita pe cât posibil efectele dăunătoare ale acestor condiŃii de
 2π   2π   2π  funcŃionare, secundarul transformatorului se leagă în montaj zig-zag. În cazul redresoarelor hexafazate
ub = U1m sin  ωt −  + U 3m sin 3 ωt −  + U 5 m sin 5 ωt −  +K ; (3.165) conexiunea secundarului transformatorului se alege în montaj dublu zig-zag sau în stea /dublă stea
 3   3   3 
inversată cu „ieşirile” corespunzătoare. Celelalte elemente constructive ale acestui tip de transformator
 4π   4π   4π  special sunt similare cu cele al unui transformator obişnuit.
uc = U1m sin  ωt −  + U 3m sin 3 ωt −  + U 5 m sin 5 ωt −  +K,
 3   3   3 
atunci tensiunea de linie
π  π 5π  π 3.11.5. MONTAJUL „ÎN V” AL TRANSFORMATOARELOR DE MĂSURĂ
uab = 2U1m sin cos ωt −  + 2U 5 m sin cos 5 ωt −  + K (3.166)
3  3 3  3
nu mai conŃine armonica de ordinul trei. În acest fel conexiunea stea se utilizează la transformatoare de mare putere pe partea de
Să considerăm un transformator trifazat obişnuit al cărui secundar montat în triunghi, alimentează
înaltă tensiune şi la transformatoare de distribuŃie a energiei. un receptor trifazat echilibrat de impedanŃă Z montat în stea. În secundarul transformatorului se produce
un accident: una dintre faze (de exemplu faza BC) este întreruptă aşa cum se arată (punctat) în figura
În privinŃa conexiunii triunghi în primul rând trebuie să se observe că ea poate fi executată ca în 3.83a. Din schema prezentată se constată uşor că în cazul avariei produse sistemul electric este un sistem
figura 3.46 b (adică legat x cu b, y cu c şi z cu a) şi altfel prin legarea lui a cu y, b cu z şi c cu x; la această cu două tensiuni electromotoare Eab şi Eca decalate între ele cu 2π/3 rad aşa cum se arată în diagrama
conexiune tensiunea de linie este egală cu tensiunea de fază U l∆ = U f∆ , iar pentru curenŃi avem relaŃia fazorială din figura 3.83b.
De asemenea este evident faptul că în modul cele două tensiuni sunt egale
I l∆ = 3I f∆ . Deci curentul de fază este de 3 ori mai mic decât curentul de linie şi deci secŃiunea E ab = E ca . (3.259)
conductoarelor înfăşurării este mai mică.

La transformatoare cu înfăşurări în triunghi, armonicile sinfazice din curba curentului de fază nu mai apar în curba
curentului de linie – de exemplu, fie curenŃii de fază:
iab = I1m sin ωt + I3m sin 3ωt + I5 m sin 5ωt + K ;
 2π   2π   2π 
ibc = I1m sin  ωt −  + I3m sin 3 ωt −  + I5 m sin 5 ωt −  +K; (3.167)
 3   3   3 
 4π   4π   4π 
ica = I1m sin  ωt −  + I3m sin 3 ωt −  + I5 m sin 5 ωt −  +K,
 3   3   3 
atunci curentul de linie
π  π 5π  π
ib = iab − ibc = 2 I1m sin cos ωt −  + 2 I5 m sin cos 5 ωt −  + K (3.168)
3  3  3  3
nu mai conŃine armonica de ordinul trei. De aceea conexiunea triunghi se utilizează la transformatoare de forŃă pe partea de
joasă tensiune. a b
Pe de altă parte, din figura 3.83b se poate
B. Grupele de conexiuni la transformatoarele electrice. O noŃiune importantă în practica
constata că:
transformatoarelor trifazate este grupa de conexiuni. Aceasta reprezintă un număr, care înmulŃit cu
unghiul de 30°, ne dă unghiul de defazaj dintre o tensiune de linie din primar şi tensiunea de linie din Fig. 3.83 Explicativă la montajul în V al transformatoarelor
 158
reglaj a inductivităŃii sale. În sfârşit, la alte tipuri constructive, pentru a mări posibilitatea de reglaj, în
afară de şunt magnetic, bobina auxiliară mai posedă mai multe ploturi pe care se poate deplasa un contact
mobil.
3.11.4.ALTE TIPURI DE TRANSFORMATOARE SPECIALE
În activitatea inginerească se mai utilizează încă multe alte tipuri de transformatore speciale printre
care unele vor fi menŃionate în continuare.
1.Transformatore de protecŃie sunt în mod obişnuit transformatore de puteri mici (mai mici de
1kVA, uneori chiar de câteva sute de VA) monofazate sau trifazate ce realizează coborârea tensiuni de la
500÷380-220V la tensiuni nepericuloase de 24V sau 12V pentru alimentarea lămpilor portative,
iluminatul local la maşinile unelte, în unele sectoare ale industriei miniere etc.
Transformatoarele de protecŃie nu pot fi niciodată de tip autotransformator din cauza legăturii
galvanice ce există între primarul şi secundarul autotransformatorul şi care diminuează efectul protecŃiei
la acest tip de transformator. De asemenea, din
aceleaşi motive, la transformatorul de protecŃie
înfăşurările primare şi secundare nu se montează
niciodată suprapuse, ci pe coloane magnetice
diferite, miezul de fier al transformatorului fiind
conectat la o priză de pământ în timpul
funcŃionării (în cazul deteriorării izolaŃiei unei
înfăşurări să nu existe posibilitatea ca tensiunea
din primar să ajungă în circuitul secundar al
Fig. 3.82 Explicativă la utilizarea unui transformator de separaŃie transformatorului).
2 Transformatoare de separaŃie - sunt tot un tip de transformatore de protecŃie monofazate sau
trifazate (de puteri mici <10kVA), la care raportul de transformare este k=1 (adică, de exemplu,
380/380V sau 220/220V). Rolul lor principal este de a „separa” receptorul electric de sursa de
alimentare, în aşa fel încât între receptor şi sursă să nu existe nici o legătură galvanică, transportul
energiei făcându-se prin intermediul câmpului electromagnetic.
Aceste transformatore se folosesc mai ales pentru alimentarea receptoarelor electrice mobile de
tipul: bormaşină electrică, polizoare mobile, maşini de şlefuit mozaic etc, în scopul asigurării protecŃiei
împotriva electrocutării, având în vedere că la acest tip de electroutilaje o bună punere la pământ este în
general destul de greu de realizat. Pentru aceasta însă, fiecare în parte din aceste electroutilaje trebuie să
posede propriul său transformator de separaŃie, care se montează în general în imediata apropiere a sursei
de alimentare. Ideea protecŃiei împotriva electrocutării cu ajutorul transformatorului de separaŃie se poate
explica ajutorul cu ajutorul schemei din figura 3.82.
Electrocutarea unui om se produce când prin corpul său se închide un circuit al curentului (se
produce un anumit interval de timp o circulaŃie a unui curent de o anumită valoare), ori pentru aceasta
este nevoie de un circuit închis intre locul defectul (electroutilajul manevrat de om) şi sursa de alimentare.
Transformatorul de separaŃie (de aici şi denumirea sa) realizează tocmai această „separaŃie” între locul
posibil al defectului (electroutilajul cu diferitele părŃi metalice) şi sursa de alimentare. În acest fel dacă se
produce deteriorării izolaŃiei înfăşurărilor electroutilajului aflate sub tensiune şi care este mânuit de om,
închiderea circuitului la sursă nu este posibilă.
Ca şi la transformatorul de protecŃie, în acest caz de asemenea înfăşurările primare şi secundare se
montează pe coloane magnetice diferite.
Tot acum se explică şi faptul de ce este necesar ca transformatorul de separaŃie să fie montat în
apropierea sursei şi nu în apropierea electroutilajului. O montare inversă este periculoasă în cazul
defecŃiuni de la electroutilajului şi primarul transformatorului (miezul transformatorului trebuie legat la
pământ|). De asemenea, dacă un transformator trifazat de separaŃie, alimentează simultan două
electroutilaje atunci printr-o defecŃiune pe o fază la un electroutilaj şi o defecŃiune pe o altă fază la cel de
al doilea electroutilaj este posibilă o închidere al circuitului de electrocutare si deci provocare
131
secundar omoloagă. Se numesc două tensiuni (una din primar şi una din secundar) omoloage dacă ele
corespund unor faze de înfăşurări montate pe aceleaşi coloane magnetice ale miezului de fier. Un caz
concret este mai edificator.
Exemplul 3.1. Conform cu schema din figura 3.48 conexiunile transformatorului sunt Y/d. Toate
voltmetrele figurate în schemă măsoară tensiunea de linie, dar voltmetrele P1 şi P2 măsoară tensiuni de
linie omoloage pentru că:
- în primar se referă la fazele ce sunt montate pe coloanele magnetice Işi II ale miezului de fier;
- în secundar se referă, de asemenea, la fazele montate pe coloanele magnetice I şi II (numai că în
secundar fiind vorba de conexiunea triunghi
– tensiunea de linie este egală cu tensiunea
de fază).
Voltmetrele P1 şi P3 nu măsoară
tensiuni de linie omoloage pentru că în
primar fazele sunt montate pe coloanele
magnetice I şi II, iar în secundar pe coloanele
magnetice II şi III. Voltmetrele P2 şi P3
măsoară tensiuni de linie ce nu sunt în raport
„omolog – neomolog” pentru că este vorba
de tensiuni de linie de acelaşi tip de
Fig. 3.48. – Explicativă la stabilirea tensiunilor de înfăşurare: secundară (putea fi numai
linie omoloage primară !).
În continuare pentru a lămuri
problema grupelor de conexiuni se va reveni mai întâi la transformatoare monofazate (la care nu au
aplicabilitate noŃiunile de tensiune de linie şi de fază).
Astfel, dacă la un transformator monofazat înfăşurarea primară şi secundară sunt ambele bobinate
în acelaşi sens, iar începuturile lor sunt notate, de asemenea, ca începuturi ale sensului de bobinare, atunci
fazorii celor două tensiuni U AX şi U ax vor fi evident în fază – figura 3.49.
Fig. 3.49. Fig. 3.50.
Explicative la grupele de conexiuni pentru transformatoare monofazate
Faptul că ambele înfăşurări au acelaşi sens de bobinare se reprezintă în cadrul simbolurilor
înfăşurărilor respective prin săgeŃi ce au acelaşi sens (şi care vor avea sensuri opuse în cazul sensului
invers de bobinare). În acest fel, cei doi fazori se prezintă (în diagrama lor) ca şi acele unui ceasornic care
arată ora 12, - se spune că în acest caz transformatoarele au „grupa de conexiuni 12”, ceea ce înseamnă
că defazajul dintre tensiunile omoloage (la transformatoare monofazate nu pot fi decât omoloage) este: 12
x30° = 360°, respectiv 0°. În cazul în care însă sensul de bobinare al înfăşurării primare şi a celei
secundare este invers sau notarea capetelor este inversă, figura 3.50, atunci cei doi fazori U AX şi U ax se
vor găsi dispuşi, în diagramă, în antifază, adică se vor prezenta ca şi acele unui ceasornic care indică ora
6. Se va spune despre un astfel de transformator că are „grupa de conexiuni 6” ceea ce înseamnă că
defazajul celor două tensiuni este: 6 x 30° = 180°.
La transformatoare monofazate nu pot fi decât cele două grupe de conexiuni: 6 şi 12 (altă
combinaŃie între sensurile de înfăşurare şi notarea începuturilor bobinajelor nu mai este posibilă), în timp
ce la transformatoare trifazate pot exista mult mai multe grupe de conexiuni.
 132 157

Să luăm, de exemplu, un transformator trifazat cu conexiunea „stea – stea” (Y/y), înfăşurările din în care s-a notat U a' = Ra' I a' . Din 3.255 rezultă:
primar şi secundar având acelaşi sens de bobinare – figura 3.51. Pentru fiecare înfăşurare (primară şi
U a' = U 20
12
− ( X sc + X a' ) 2 I a' 2 = U s (3.256)

RelaŃia (3.256) defineşte de fapt caracteristica externă a transformatorului de sudură Us=f(I2) reprezentată
grafic în figura 3.79. Deoarece în general Xa>>Isc rezultă imediat că această caracteristică va fi într-adevăr
puternic căzătoare. Tot din relaŃia (19.24), dacă se consideră Ua ≈0, rezultă:
U 20
I sc = (3.257)
X sc + X a

din care rezultă că variaŃia curentului de sudură este posibilă prin

variaŃia reactanŃei bobinei auxiliare Xa. În acest scop este
prevăzută bobina auxiliară cu mai multe ploturi.
Fig. 3.51 Fig. 3.52 Pe de altă parte pentru a elimina posibilitatea saturării
miezului magnetic al bobinei auxiliare şi deci pentru a elimina
Explicative la grupele de conexiuni pentru transformatoare trifazate cât mai mult posibil deformarea curbei curentului şi a tensiuni,
secundară) se construiesc diagramele fazoriale ale tensiunilor de fază şi de linie, iar apoi dacă se acest miez se execută cu un întrefier mare (3.77).
realizează o mişcare de translaŃie a fazorului U AB , se va constata că cei doi fazori se suprapun (ca sens şi
2) - Transformatorului de sudură cu inductivitatea
direcŃie). Ei se prezintă deci ca şi acele unui ceasornic ce arată ora 12 – se spune că transformatorul secundară reglabilă - este prezentat schematic în figura 3.80. Şi
respectiv are grupa de conexiuni 12. Prezentând acum împreună conexiunea şi grupa de conexiuni se în acest caz inductivitatea (bobina) auxiliară este legată în serie cu
poate spune că transformatorul considerat este: Y/y – 12. Tot ca exemplu de stabilire a grupei de Fig. 3.79 Caracteristicile externă înfăşurarea secundară a transformatorului, numai că reglajul
conexiuni să analizăm un transformator trifazat cu conexiunea Y/d, la care în secundar este inversat la transformatorul de sudare
caracteristici externe se poate face continuu (între anumite limite)
sensul de bobinare (sau notarea bornelor) – figura 3.52. În acest caz trebuie remarcat, în primul rând, prin reglajul continuu al reactanŃei Xa cu ajutorul miezului A (fig. 3.80), mărindu-se sau micşorându-se în
faptul că secundarul fiind legat în triunghi vom avea U ab = U yb = U b . acest fel întrefierului din circuitul magnetic al bobinei auxiliare . Acest sistem are însă unele dezavantaje:
Diagrama fazorială cu tensiunile de fază şi de linie pentru înfăşurarea primară se trasează ca şi în nu se poate fixa perfect miezul mobil A într-o poziŃie necesară, în timpul funcŃionării pot apărea unele
cazul precedent. În ceea ce priveşte trasarea diagramei fazoriale pentru tensiunile din secundar (atenŃie modificări ale întrefierului ceea ce duce la modificare curentului pentru sudare şi deci la instabilitatea
aici, în toate cazurile !) vom observa că în cazul dat fazorului tensiunii U ab = U yb are aceeaşi direcŃie cu procesului de sudură. De asemenea apar vibraŃii şi zgomot uneori supărătoare.
fazorul U BY (faze montate pe aceeaşi coloană magnetică !) dar este de sens invers – de aceea din punctul 3) -
a va fi trasat fazorul U ab în antifază cu U BY ; tot la fel se vor trasa şi fazorii U be , U ca până la închiderea Transformatorul de
triunghiului diagramei fazoriale. Dacă se va executa acum o mişcare de translaŃie pentru fazorul U ab sudură cu şunt
magnetic – se
astfel încât originea lui să coincidă cu originea fazorului tensiunii de linie omoloage U AB , se va putea prezintă schematic ca
constata că unghiul de defazaj dintre cei doi fazori este de 5 x 30° = 150°. Cei doi fazori se prezintă deci în figura 3.81. Şuntul
ca şi acele unui ceasornic care indică ora 5 – se spune deci că transformatorul respectiv are grupa de magnetic S poate fi
conexiuni 5 – este: Y/d – 5. Dacă notarea începuturilor nu ar fi fost inversată la înfăşurarea secundară, rotit în jurul unei axe
atunci fazorul U ab ar avea aceeaşi direcŃie ca în figura 3.52 dar sensul ar fi fost invers. În această situaŃie sau deplasat sistem
sertar (perpendicular
transformatorul avea grupa de conexiuni 11 pentru că cei doi fazori: U AB şi U ab s-ar prezenta ca şi acele
pe planul desenului).
unui ceasornic care arată ora 11. Prin permutarea bornelor ca şi prin inversarea notării lor se pot obŃine şi În acest fel variază
alte grupe de conexiuni: 2, 4 sau 1, 3 etc. În practică se folosesc cel mai adesea transformatoare trifazate reluctanŃa magnetică
Y/y - 12 şi Y/d – 11, mai rar se întâlnesc Y/y – 6 şi Y/d – 5. pentru conturul
magnetic ce se
C. Raportul de transformare la transformatoarele trifazate. În privinŃa raportului de transformare la închide prin şunt, iar
transformatoarele trifazate, acesta depinde (spre deosebire de cele monofazate) de două elemente: Fig. 3.81 Model de transformator de sudare cu în acest fel un flux
şunt magnetic Fig 3.80 Model de transformator de sudare
- raportul spirelor din primar şi secundar (w1 / w2 ); Cu inductivitatea reglabilă magnetic mai mare
- tipul conexiunii utilizate la înfăşurarea primară şi secundară. sau mai mic (produs
Astfel, pentru conexiunea Y/y raportul de transformare rezultă din diagrama fazorială a tensiunilor de înfăşurarea transformatorului) se va înlănŃui şi cu bobina auxiliară Xa, ceea ce va duce evident la
din primar şi secundar (fig. 3.51): modificare inductivităŃii,respectiv a reactanŃei sale. În continuare fenomenele sunt similare ca în cazul
U AB 3U AX w1 transformatorului cu bobine reglabilă.
= = , (3.169) La unele tipuri constructive poziŃia înfăşurărilor primare şi secundare este diferită decât cea
U ab 3U ax w2
prezentată în figura 3.81 (secundarul se montează în partea superioară a circuitului magnetic), iar la alte
tipuri înfăşurarea secundară nici nu se montează utilizându-se doar bobina auxiliară Xa cu posibilitatea de
 156 133

lucrează transformatorul în timpul sudării (cosφ obişnuit în timpul sudării este circa 0,4). având în vedere că (fapt deja precizat) numărul de spire al unei înfăşurări este proporŃional cu tensiunea
Din cele anterioare rezultă necesitatea măririi inductivităŃii circuitului secundar al de fază. Similar pentru conexiunea Y/d se deduce din diagrama fazorială din figura 3.52:
transformatorului, iar clasificarea transformatoarelor de sudură se poate face după metoda folosită în U AB 3U BY w
scopul măririi acestei inductivităŃi: = = 3 1 , (3.170)
U ab U by w2
- transformatoare pentru sudare cu bobina reglabilă în circuitul secundar;
- transformatoare pentru sudare cu inductivitate reglabilă în secundar; după cum pentru conexiunea D/y avem:
- transformatoare pentru sudare cu şunt magnetic. U AB U BY 1 w1
= = . (3.171)
U ab 3U by 3 w2
1) - Primul tip de transformator de sudură este de fapt un transformator monofazat în
secundarul căruia, în serie cu el, se leagă o bobină de reactanŃă, care posedă mai multe ploturi pentru
reglarea reactanŃei sale – figura 3.77. Este necesar să fie remarcat că fluxul produs de curentul secundar
prin miezul bobinei auxiliare L2 nu se înlănŃuie şi cu înfăşurarea primară a transformatorului, de aceea
inductivitatea acestei bobine poate fi considerată ca o inductivitate de dispersie. În acest fel reactanŃa de 3.9.3.FuncŃionarea în paralel a transformatoarelor electrice trifazate
scurtcircuit a transformatorului poate fi mărită sau micşorată în funcŃie de poziŃia manetei A pe ploturile
bobinei auxiliare (fig. 3.77). A. GeneralităŃi privind funcŃionarea în paralel a transformatoarelor trifazate. În mod obişnuit
La mersul în gol, I2 fiind nul, bobina auxiliară nu transformatoarele electrice sunt montate şi lucrează în cadrul posturilor sau staŃiilor de transformare şi
influenŃează cu nimic asupra tensiunii de mers în gol, care numeroase sunt cazurile când aceste posturi sau staŃii sunt echipate cu mai multe transformatoare ce
se determină cunoscând raportul de transformare k al trebuie să funcŃioneze în paralel. Se spune că două sau mai multe transformatoare lucrează în paralel
transformatorului când secundarele lor debitează pe acelaşi sistem de bare (primarele lor pot fi alimentate de la acelaşi
1 sistem sau de la sisteme de bare diferite).
U 20 ≈ U 1 . (3.252) Există mai multe raŃiuni care determină să se aleagă soluŃia unei staŃii de transformare cu mai
k multe transformatoare legate în paralel, în locul unei staŃii cu un singur transformator cu puterea egală cu
suma puterilor transformatoarelor ce lucrează în paralel – acestea ar fi:
În acest fel, schema echivalentă simplificată pentru 1) – în cazul ieşirii din funcŃiune a unui transformator, nu-şi vor pierde alimentarea toate
transformatorul de sudură poate fi prezentată ca în figura receptoarele ; există chiar posibilitatea ca restul transformatoarelor rămase în funcŃie să lucreze un timp
Fig. 3.78 Schema echivalentă pentru 3.78, în care X a' este reactanŃă; Ra' este rezistenŃa nelimitat într-o suprasarcină oarecare preluând alimentarea receptoarelor de la transformatorul „căzut”;
transformatoare de sudare 2) – în cazul în care sarcina per staŃie trafo se modifică (sarcini sezoniere) există posibilitatea
(raportate) a arcului electric, iar U a este tensiunea
' deconectării unui transformator pentru a micşora pierderile de energie electrică;
3) – pentru rezerva staŃiei trafo se alege un transformator la nivelul puterii celui mai mare
(raportată) între electrodul de sudură şi masă în timpul sudării (căderea de tensiune pe arcul
transformator în funcŃie, în paralel cu ceilalŃi;
electric).ImpedanŃa de sarcină a transformatorului este: 4) – în cazul reviziilor energetice la staŃiile trafo este necesar să se scoată de sub tensiune un
Z s' = Ra' + jX a' . transformator aflat în funcŃie (şi care intră în revizie) cu conectarea prealabilă a unui transformator de
În schema echivalentă din figura 3.78 toate mărimile sunt considerate a fi sinusoidale (sunt rezervă ceea ce implică o „punere în paralel” a (cel puŃin) două transformatoare;
exprimate fazorial) deşi arcul electric este un element de circuit neliniar şi deci mărimile electrice nu ar 5) – diverse manevre în cadrul unui sistem electroenergetic mai complex (care include şi staŃii
putea fi considerate ca fiind sinusoidale. Totuşi experimental s-a constatat că operând cu această trafo) şi care necesită, de asemenea, punerea în paralel a transformatoarelor electrice.
aproximaŃie nu se introduc erori inadmisibile. Pentru ca două (sau mai multe) transformatoare să funcŃioneze normal în paralel trebuie îndeplinite
Din schema echivalentă rezultă imediat: următoarele condiŃii generale:
a) la funcŃionarea în gol să nu apară curenŃii de circulaŃie prin înfăşurările secundare ale
U 1 = Ra' I 1 + Rsc I 1 + j ( X sc + X a' ) I1 (3.253) transformatoarelor care conduc la pierderi suplimentare şi la limitarea încărcării transformatoarelor
la sarcină;
I 1 = −I 2
'
b) la funcŃionarea în sarcină fiecare transformator să se încarce proporŃional cu puterea sa
în care s-a notat: nominală, iar curenŃii din secundar să fie pe cât posibil în fază.
Rsc = R1 + R2' ; X sc = X 1 + X 2' . Din analiza detaliată a celor două condiŃii de bază vor rezulta de fapt condiŃiile de punere şi
funcŃionare în paralel a transformatoarelor trifazate.
Cum însă:
U 1 = −U 20 şi I 1 = −I 2
' '
B. Deducerea primelor condiŃii de funcŃionare în paralel. AdmiŃând că întreaga teorie pentru
relaŃia (19.21) poate fi transcrisă sub forma:` transformatoare monofazate se aplică la transformatoare trifazate, pentru studiul funcŃionării în paralel
vom admite două transformatoare monofazate care debitează pe acelaşi sistem de bare pe care este
U 20 = R A' I 2 + Rsc I 2 + j ( X sc + X a' ) I 2 .
' ' ' '
(3.254) racordată impedanŃa de sarcină Z – figura 3.53 a. În figura 3.53 b este dată schema echivalentă generală a
' sistemului propus; transformatoarele monofazate sunt reprezentate prin schemele lor echivalente cele mai
Pe de altă parte însă Rsc<< Xsc şi cu atât mai mult Rsc<<(Xsc+ X ), atunci (3.254) devine:
a
simplificate .Această schemă din urmă este de fapt o schemă de calcul din care rezultă imediat :
U 20 = Ra' I 2 + j ( X sc + X a' ) I a ,
' ' '

sau în modul
U 20 = U a12 + ( X sc + X a' ) 2 I 212
'
(3.255)
 134 155

 1
U ka = U kt 1 −  ; (3.248)
 k
Din (3.247), respectiv din (3.248) rezultă că pierderile în cupru ale autotransformatorului şi
greutatea acestuia va fi cu atât mai mică cu cât k va fi mai aproape de valoarea 1. Ele tind către valori
minime când k→1. Pentru k=1 pierderile Pcua ar fi nule, dar de fapt în acest caz nu mai avem o
transformare a energiei electromagnetice deoarece punctul C ar coincide cu punctul B (fig. 3.76) şi
întreaga energie din „primarul” autotransformatorului s-ar transmite direct in „secundarul” acestuia (este
de fapt o legătură directă între sursă şi bornele secundare ale autotransformatorului).
În altă privinŃă trebuie să se remarce că din toată puterea aplicată autotransformatorului S1=U1I1:
a) o parte se transmite în secundarul său prin câmpul electromagnetic porŃiunii CB a înfăşurării:
Fig. 3.53 Explicative la funcŃionarea în paralel a transformatoarelor electrice
 U   1
S m = U CB I1 = (U 1 − U 2 )I1 = U 1 I1 1 − 2  = S1 1 −  (3.249)
- pentru transformatorul I
 U1   k
U 1 = Z k 1 I 1I − U 2 I
'
(3.172) b) restul puterii se transmite pe calea electrică (adică direct fără intermediul câmpului
- pentru transformatorul II electromagnetic) Ńinând seama că între primarul şi secundarul autotransformatorului există legătura
U 1 = Z kI 1 I 1II − U 2 II galvanică în punctul A:
'
(3.173)
- pentru impedanŃa de sarcină 1
I = I 1I + I 1II (3.174)
S el = S1 − S m = S1 . (3.250)
k
' '
în care am admis, în principiu, că U 2 I si U 2 II sânt diferite .Din ( 3.172 ), ( 3.173 ) rezultă
Din punct de vedere constructiv autotransformatoarele pot fi fixe (nereglabile) sau reglabile
U1 + U 2I U 1 + U 2 II
' '
(3.175) (regulatoare de tensiune sau variacuri), monofazate sau trifazate.
I 1I = ; I 1II = .
Z kI Z kII Autotransformatoarele se utilizează la pornirea motoarelor de curent alternativ, la reglarea vitezei
motoarelor de curent alternativ, ca divizori de tensiune, ca ridicători sau coborâtori de tensiune în cadrul
care dacă se introduc în ( 3.174 ) se obŃine relaŃia
sistemelor electromagnetice de transport a energiei electromagnetice.
 1 1  U 2 I U 2 II
' '

I = U1  + + + . (3.176)
 Z kI Z kII  Z kI Z kII
3.11.3. TRANSFORMATOARE DE SUDURĂ
Dacă din relaŃia ( 3.176 ) se determină U 1 şi se introduce în expresia lui I 1I , respectiv I 1II din ( 3.175 ),
Pentru activitatea de sudare electrică , în general, se folosesc două tipuri de utilaje electrice:
atunci se determină relaŃia pentru I 1I . - generatoare electrice de sudură de curent continuu sub forma unui grup de maşini
I Z kII U 2 I − U 2 II
' ' rotative;acest tip de instalaŃie de sudură are avantajul unei stabilităŃi mai mari a arcului electric şi a
I 1I = + , (3.177) posibilităŃii de concentrare mai mare a călduri la unul din electrozi, în schimb are dezavantajul că este
Z kI + Z kII Z kI + Z kII necesar un grup format din două maşini;
- transformatoare de sudare la curent alternativ, care sunt, în general, de două tipuri; cu
respective relaŃia pentru I 1II .
arc electric şi transformatoare de sudură prin puncte.
U 2 I − U 2 II
' ' În cele ce urmează se vor trata transformatoarele de sudură cu arc. CondiŃiile principale pentru
I Z kI
I 1II = − .. (3.178) funcŃionarea transformatorului prin sudare sunt:
Z kI + Z kII Z kI + Z kII a)tensiunea de mers în gol suficient de mare (30-70)V pentru a se putea realiza amorsarea
Din expresiile precedente ale curenŃilor de sarcină pentru transformatoarele ce funcŃionează în paralel, arcului electric;
rezultă că ele sunt formate din două componente : prima componentă care depinde de sarcina impusă b) caracteristica externă U=f(I) să fie rapid căzătoare.
(curentul de sarcină total I) şi a doua componentă Pentru a realiza prima condiŃie se dimensionează corespunzător înfăşurările primare şi secundare
ale transformatorului în ceea ce priveşte raportul de transformare, iar pentru a realiza cea de a doua
U 2 I − U 2 II
' '

IC = , (3.179) condiŃie, proiectarea se face pentru o tensiune de scurtcircuit mare Usc>50% şi raportul curenŃilor
Z kI + Z kII Isc/IN<2.
care nu depinde de sarcina şi se numeşte curent de circulaŃie (sau curent de egalizare ). Din relaŃia Mărirea tensiunii de scurtcircuit se poate realiza
prin mărirea corespunzătoare a impedanŃei de
(3.177) se observă că transformatorul I se încarcă cu sarcina suplimentară I C , iar transformatorul II se
scurtcircuit:
descarcă cu acelaşi curent I C . Pentru ca acest I C să se anuleze este necesară egalitatea z sc = Rsc2 + X sc2
U 2 I = U 2 II respective
' ' (care este de fapt impedanŃa Kapp a transformatorului).
Pentru a mări Zsc este raŃional să se mărească reactanŃa
W1 W (3.180) de scurtcircuit (Kapp) Xsc (pentru că prin mărirea lui Rsc
U2 ⋅( ) I = U 2 ⋅ ( 1 ) II ,
W2 W2 se obŃin pierderi prin efect Joule mari) deşi aceasta duce
la o înrăutăŃire importantă a factorului de putere la care
Fig. 3.77 Model pentru transformatoare cu bobină reglabilă
 154 135

compararea rezistenŃelor ohmice se vor compara pierderile în cuprul transformatorului şi adică rapoartele de transformare ale celor două transformatoare trebuie să fie egale
autotransformatorului, avem: k I = k II . (3.181)
- la transformator
2 Astfel, la o diferenŃă a rapoartelor de transformare de 1%, curentul I C poate atinge valori de 12% din
Pcut = I 12 R1t + I 2' R2' t ; (3.243) curentul nominal al transformatorului ceea ce în anumite condiŃii poate produce suprasolicitarea lui
- la autotransformator termică. De aici rezultă că prima condiŃie pentru punerea în paralel a două transformatoare este kI=kII; se
1) pe porŃiunea CB admite o abatere maximă de ±0,5%.
Fiind vorba de sisteme trifazate este evident că pentru îndeplinirea egalităŃii (3.180) este necesar
WCB W − W AC  1  ca tensiunile U 2 I ' ,U 2 II ' să fie în fază şi astfel a doua condiŃie de paralel a transformatoarelor este condiŃia
RCB = R1t = R1t AB = 1 −  R1t
W AB W AB  k de făzuire: adică la legarea în paralel se leagă fazele RI cu RII, SI cu SII şi TI cu TII - altfel apare un
şi deci curent de circulaŃie ce produce distrugerea transformatoarelor .Într-adevăr, dacă din greşeală se
conectează RI cu SII, SI cu RII şi TI cu TII atunci se produce de fapt un scurtcircuit între fazele R şi S ale
 1 celor două transformatoare . Pentru aprecierea valorii curentului de circulaŃie ce poate apare într-o astfel
PcuCB = I 12 RCB = I 12 R1t 1 −  ; (3.244)
 k de situaŃie, se poate admite că cele două tensiuni secundare se găsesc aproximativ în opoziŃie de fază (ele
2) pe porŃiunea AC circulă un curent IAC<I2, de aceea secŃiunea spirelor acestei sunt de fapt defazate la 120º), atunci curentul de circulaŃie poate fi aproximat cu (3.170) ca fiind
porŃiuni de autotransformator poate fi mai mică, adică va fi de fapt proporŃională cu raportul IAC/I2, iar IC ≅
2U 2 (3.182)
rezistenŃa sa ohmică va fi invers proporŃională cu acest raport. Deci: Z KI + Z KII
I2 1 adică este la nivelul unui curent de scurtcircuit care va conduce la scoaterea din uz a transformatoarelor .
R AC = R2t = R2t , Dar condiŃia ca U 2 I ' si U 2II ' să fie în fază, trebuie privită mai general, în sensul că
I AC 1
1−
k transformatoarele trebuie să aibă şi aceeaşi grupă de conexiuni. Într-adevăr, dacă grupele de conexiuni ale
iar celor două transformatoare diferă numai cu o unitate (adică cu 30º) atunci tensiunile secundare vor fi
2 defazate între ele cu 30º (deşi ele sunt egale în modul – deci kI=kII) – figura 3.54. Din diagrama fazorială
2 1 1 2  1 se observă că în această situaŃie apare o tensiune între secundarele transformatoarelor egală cu
PcuAC = I AC
2
R AC = I 2' 1 −  R2' t = I 2' R2' t 1 −  . (3.245)
 k 1  k ∆U = 2 / U 2 I / sin 150 = 0.52 / U 2 I / (3.183)
1−
k ce depăşeşte deci jumătate din tensiunea nominală a secundarului
Din analiza relaŃiilor (3.244) şi (3.245) rezultă că din punctul de vedere al rezistenŃelor ohmice ale transformatoarelor şi care aplicată fiind unei impedanŃe mici (ZkI+ZkII)
înfăşurărilor, un autotransformator poate fi privit ca un transformator obişnuit ale cărui rezistenŃe ohmice conduce la un curent de circulaŃie Ic=(3…7)*I1n. acest curent produce desigur
pentru ambele înfăşurări sunt micşorate fiecare cu (1-1/k) ori. De aici, evident şi pentru rezistenŃele un efect Joule în transformatoare care le va scoate din uz. Este, de asemenea,
globale (Kapp) se poate nota: evident că la diferenŃă de 2.3…unităŃi ale grupelor de conexiuni curentul de
 1 circulaŃie va fi şi mai mare (cea mai mare diferenŃă este cea de 6 unităŃii
RKa = RKt 1 −  . (3.245a) adică 180º, când de fapt U 2 I ' si U 2II ' apar în antifază iar ∆U = 2 / U 2 I / . Din
 k Fig. 3.54 CondiŃia egalităŃii
Aceasta se observă şi din schema figurii – 3.76: porŃiunea CB a autotransformatorului (în care grupei de conexiuni cele anterioare rezultă că a treia condiŃie pentru punerea în paralel a
circulă curentul I1 ca şi în primarul transformatorului obişnuit) are aceeaşi secŃiune cu cea de la transformatoarelor este aceea a egalităŃii grupelor de conexiuni .

 1
transformatorul obişnuit, dar lungimea sa este de 1 −  ori mai mică decât la transformatorul obişnuit. C.- Stabilirea ultimilor condiŃii de funcŃionare în paralel a transformatoarelor electrice
 k Considerând că primele “condiŃii de paralel” sânt îndeplinite, din (3.179) rezultă că I C = 0 , iar din
Pe de altă parte, porŃiunea AC de la autotransformator are într-adevăr aceeaşi lungime ca la un (3.177) şi (3.178) rezultă formula
 1 I 1I Z KII
transformator obişnuit, în schimb secŃiunea sa este de 1 −  ori mai mică decât a înfăşurării = ,
 k I 1II Z KI
transformatorului echivalent.
care dacă se împarte cu I 1In şi se înmulŃeşte cu I 1IIn , atunci se poate nota
Pentru reactanŃa Kapp a autotransformatorului se poate trage aceeaşi concluzie (în acelaşi mod).
 1 I 1I
xka = xkt 1 −  . (3.246)
I 1In Z KII I 1IIn U KIIn U (3.184)
 k = = = KIIn e j (ϕ KII −ϕ KI ) ,
Din relaŃiile (3.245a) şi (3.246) rezultă că pentru: I 1II Z KI I 1In U KIn U KIn
- pierderile din cupru se pot nota I 1IIn
 1 în care ϕ kI si ϕ kII sânt unghiurile interne ale celor două transformatore I şi II. Din relaŃia (3.184) se
Pcua = Pcut 1 −  ; (3.247)
 k constată că raportul factorilor de încărcare a transformatoarelor este egal cu raportul invers al tensiunilor
- tensiunea de scurtcircuit se poate de asemenea nota: de scurtcircuit. Dar tot din această relaŃie rezultă ca, în principiu, tensiunile de scurt circuit pot diferii
între ele în modul şi/sau în fază şi deci analiza trebuie continuată mai departe în două variante :
 136 153

a) U KI = U KII si ϕ KI ≠ ϕ KII ;
b) U KI ≠ U KII si ϕ KI = ϕ KII . (3.184a)
3.11.2. Autotransformatorul
a) În primul caz din (3.184) rezultă că valorile relative I 1I / I 1In , I 1II / I 1IIn sunt egale în modul, dar
defazate cu ϕ KI − ϕ KII , aşa cum se poate constata din diagrama fazorială Kapp din figura. 3.55 Autotransformatorul este acel transformator ce posedă o singură înfăşurare, dar a cărui o parte
aparŃine atât primarului cât şi secundarului, fig. 3.76. Să luăm în considerare un autotransformator
Datorită defazajului dintre curenŃii coborâtor de tensiune: în acest caz tensiunea primară U1 se aplică la bornele AB
I 1I , I 1II , curentul de sarcină I se obŃine ca U 1 = U AB ,
o sumă geometrică a primelor doi curenŃi.
Dar dacă dorim, de exemplu, ca I să fie iar ca înfăşurarea secundară va servi porŃiunea AC din înfăşurarea autotransformatorul.
Mersul în gol (I2=0) al autotransformatorul nu se deosebeşte cu nimic de acela al unui
egal cu suma aritmetică a curenŃilor
transformator electric obişnuit. Deoarece tensiunea primară se repartizează uniform pe toate spirele
I 1In si I 1IIn , atunci din cele anterioare înfăşurările autotransformatorul, atunci pentru tensiunea secundară a acestuia se poate nota:
rezultă că în acest caz curenŃii de sarcină ai W AC U AB U AB
transformatoarelor vor fi U 2 = U AC = U AB = = (3.239)
W AB W AB k
I 1I > I 1In , respective I 1II > I 1IIn - adică
W AC
transformatoarele se vor găsi de fapt în
regim de suprasarcină cea ce în principiu în care k reprezintă ca şi la transformatorul obişnuit raportul de
nu este admisibil pentru o funcŃionare transformare.
normală. Pentru ca această suprasarcină să Trebuie remarcat faptul că dacă vom aplica tensiunea primară la
Fig. 3.55 Explicativă la cazul φkI≠φkII bornele AC atunci se obŃine un autotransformator ridicător de tensiune
nu fie prea mare este necesar ca
deoarece în acest caz se poate nota:
ϕ KI − ϕ KII ≤ 15 0. Intr-adevăr, în această situaŃie vom avea U AB = kU AC şi k>1 (3.240)
/ I 1I / + / I 1II / 1
≤ ≈ 1.035, (3.185) Analiza regimului de sarcină la autotransformator este mai diferită
/ I 1I + I 1II / cos 15 0 decât aceea de la transformatorul obişnuit. Astfel, în acest regim vom avea
adică suprasarcina nu va depăşi de 3,5%. în primar un curent I1, iar în secundar un curent I2. Dacă înfăşurările
b) Pentru cazul U KI ≠ U KII si ϕ KI = ϕ KII , curenŃii I 1I , I1II vor fi în fază (ϕ KI − ϕ KII = 0), iar relaŃia Fig. 3.76 Schema de principiu primară şi secundară ar fi separate ca la un transformator obişnuit, atunci
pentru un autotransformator neglijând curentul de magnetizare, din relaŃia solenaŃiilor pentru
din ( 3.184 ) se poate nota sub forma transformator se poate nota:
I 1I SI W1 I 1 + W2 I 2 = W AB I 1 + W AC I 2 = 0
I 1In S U
= In = KII , din care rezultă:
I 1II S II U KI
1
I 1IIn S IIn I1 + I2 = 0. (3.241)
respectiv k
S In Din analiza schemei autotransformatorului (fig. 3.76.) se constată că curentul I1 circulă numai pe
porŃiunea CB a înfăşurării autotransformatorului, iar curentul I2 ca atare nu există deloc în înfăşurarea
SI S U U KIn (3.186)
= In ⋅ KII = , autotransformatorului deoarece în partea comună a înfăşurării circulă de fapt curentul IAC care reprezintă
S II S IIn U KI S IIn
suma fazorilor I 1 şi I 2 . Din (3.241) avem:
U KIIn
sau încă 1
I1 = − I 2,
SI S S I + S II (3.187) k
= II =
S In S IIn S In S IIn respectiv:
+
U KIn U KIIn U KIn U KIIn  1
Din relaŃia (3.187) rezultă că încărcarea celor două transformatoare este direct proporŃională cu puterile
I AC = I 1 + I 2 = I 2 1 −  . (3.242)
 k
lor aparente nominale şi invers proporŃionale cu tensiunile lor de scurtcircuit. Pentru cazul a n
transformatoarele montate în paralel, relaŃia din (3.187 ) devine cu alte cuvinte în partea comună a înfăşurării (AC) circulă un curent I AC care reprezintă numai procentul
 1
n

S1 S2 S ∑ Si (3.188) 1 −  100 din valoarea curentului I 2 dacă s-ar fi folosit un transformator obişnuit încărcat la aceeaşi
= = ... = n = ni =1 ,  k
S 1n S 2n S nn S in
U K 1n U K 2 n U Kn
∑
i =1 U Kin
sarcină.
Să comparăm în continuare unii parametri principali ai autotransformatorului (pe care îi vom nota
iar puterea debitată de transformatorul de indice j în funcŃie de puterea totală debitată, puterile nominale şi cu indicele „a”) cu cei ai unui transformator obişnuit (pe care îi vom nota cu indicele „t”). Astfel, pentru
tensiunile de scurtcircuit ale tuturor transformatoarelor, va fi
 152 137

protecŃie pentru o instalaŃie electrică dată. Notarea unui astfel de transformator se face astfel: 100/5/5A – n

6kV, sau un alt exemplu: 400/5/5A – 35kV. S jn ∑S i

(3.189)
Un amănunt important pentru exploatarea transformatoarelor de curent este acela că înfăşurarea Sj = n
i =1
.
U Kjn S in
secundară a acestora trebuie obligatoriu racordată pe bobinele de curent ale aparatelor de măsură sau/şi ∑U
i =1
de protecŃie, iar în lipsa acestora (când aparatele se demontează, de exemplu, pentru verificări periodice Kin

de metrologie) ea trebuie legată în scurt. Cu alte cuvinte înfăşurarea secundară a reductoarelor de
curent lucrează numai în regim de scurtcircuit.
La funcŃionarea în gol a reductorului de curent inducŃia magnetică în miezul transformatorului
creşte foarte mult (de 14÷18 ori inducŃia la sarcină) ceea ce face să crească foarte mult pierderile în fier
care la rândul lor duc la supraîncălzirea (efect Joule) fierului miezului magnetic şi apoi la deteriorarea
izolaŃiei înfăşurării secundare a reductorului. În afară de acest aspect datorită inducŃiilor foarte mari,
tensiunea indusă în înfăşurarea secundară este foarte mare (poate atinge câteva mii de volŃi la reductoarele
de joasă tensiune) ceea ce devine un pericol pentru personalul de exploatare, după cum poate duce la
străpungerea izolaŃiei dintre primarul şi secundarul reductorului de curent sau dintre secundar şi masă.
Din aceleaşi motive, în funcŃionarea normală, pentru evitarea consecinŃelor unei eventuale străpungeri a
izolaŃiei dintre primar şi secundar, când tensiunea din primar (eventual înalta tensiune 6kV sau 35kV etc)
ar ajunge la bornele secundarului (deci la aparatele de măsură de la panoul aparatelor) şi ar constitui un
real pericol pentru personalul de exploatare, o bornă a secundarului reductorului de curent se leagă
obligatoriu la pământ.
Ca încheiere este necesar să se menŃioneze că şi cleştele ampermetric (cleştele Ditz) poate fi
considerat tot un reductor de curent al cărui circuit magnetic poate fi însă „secŃionat” pentru a înlănŃui
apoi o fază a unui consumator (faza în acest fel va juca rolul primarului reductorului de curent) pentru
citirea curentului de sarcină pe faza consumatorului dat .Acest tip de reductor de curent mobil este foarte
comod pentru măsurarea curenŃilor pe diverse circuite ale receptoarilor fără a fi necesară întreruperea
alimentarii acestora în vederea racordări (montări) reductorului aşa cum se procedează cu reductoarele
obişnuite. Eroarea acestui tip de reductor de curent este însă destul de mare (cleştele ampermetric este
încadrat în mod obişnuit în clasa de precizie 5).
B. Transformatoarele de măsură de tensiune se folosesc în general pentru măsurarea unor
tensiuni foarte mari ce nu pot fi măsurate direct cu aparatele de măsură. Sunt deci reductoare de tensiune,
la bornele secundare racordându-se bobinele de tensiune ale aparatelor de măsură şi ale releelor de
protecŃie. Şi pentru că toate aceste bobine trebuie să preia aceeaşi tensiune (anume tensiunea de la
bornele secundare ale reductorului de tensiune) rezultă că bobinele
se vor racorda între ele în paralel, aşa cum se arată în figura 3.75.
Primarul reductorului de tensiune se racordează în paralel cu
reŃeaua a cărei tensiune este măsurată, iar la bornele secundare se
leagă aparatele de măsură şi releele de protecŃie (bobinele lor de
tensiune).Deoarece bobinele de tensiune au rezistentă ohmică mare,
rezultă că secundarul reductorului de tensiune funcŃionează în mod
obişnuit într-un regim apropiat de cel de mers în gol. De aceea
miezul magnetic al reductorului de tensiune se execută dintr-un fier
de calitate superioară care se saturează puŃin (B≤6000÷8000
gaussi).
După valoarea erorii transformatoarele de măsură de tensiune
se clasifică în următoarele clase de precizie: 0.2; 0.5; 1; 3. Specific
pentru reductoarele de tensiune este raportul de transformare al
tensiunilor, cunoscând faptul că tensiunea nominală din secundarul
Fig. 3.75 Schema reductorului de tensiune
său este 100V. În acest fel, specificaŃia pentru transformatoarele de
măsură de tensiune va cuprinde raportul tensiunilor, de exemplu: 6/0,1kV; 35/0,1kV; 110/0,1kV; etc.
Din aceleaşi considerente ca şi la reductorii de curent, una din bornele secundarului reductorului de
tensiune se leagă la pământ.
Transformatoarele de măsură de tensiune por fi monofazate sau trifazate.
Din cele precedente rezultă că a patra condiŃie de paralel la transformatoare este aceea a
egalităŃii tensiunilor de scurtcircuit pentru că în acest caz încărcarea transformatoarelor se va face
proporŃional cu puterea lor aparentă nominală. Dar pentru că în execuŃia curentă a transformatoarelor
apar unele abateri, de la această prevedere, se admite ca tensiunile de scurtcircuit să difere între ele cu
maxim ±10%. Odată cu acestea rezultă şi faptul că nici puterile lor nominale nu pot diferi prea mult şi
anume raportul lor (puterea celui mai mic / puterea celui mai mare ) nu trebuie să depăşească de1/3…1/4..
Recapitulând cele prezentate anterior rezultă că “condiŃiile de paralel” pentru transformatoare
se impar în două categorii: unele ce admit nişte toleranŃe:
- rapoartele de transformare egale - se admite o toleranŃă de ±0,5%
- tensiunile de scurtcircuit egale (şi diferenŃa lor de defazaj mai mică de 15º )- se admite o
abatere de ±10%
- puterile nominale trebuie să fie apropiate – raportul lor nu trebuie să depăşească 1/3…1/4;
şi alte condiŃii ce nu admit nici un fel de abateri ;
- făzuirea transformatoarelor trebuie să fie absolut corectă ;
- grupa de conexiuni trebuie să fie aceeaşi.
3.9.4. Sarcina nesimetrică la transformatoarele electrice trifazate
A.GeneralităŃi. În mod obişnuit, la reŃelele electrice trifazate, alimentate de la secundarul
transformatoarelor de forŃă se leagă receptoare trifazate echilibrate astfel încât fazele transformatoarelor
sunt încărcate simetric. Dar sunt şi situaŃii care duc la abateri importante de la această regulă :
− receptoare monofazate (bifazate) care nu se distribuie uniform pe cele trei faze ;
− situaŃii de avarie (scurtcircuite monofazate sau bifazate) care conduc la o încărcare nesimetrică a
transformatoarelor.
Nesimetriile ce apar (ale curenŃilor şi tensiunilor) pot avea influenŃe negative atât asupra
transformatorului respectiv cât şi asupra receptoarelor racordate la el. De aceea este necesară o analiză
suplimentară a fenomenelor ce apar în cazul încărcărilor nesimetrice, ca şi determinarea curenŃilor şi a
tensiunilor într-o astfel de situaŃie.
Studiul regimurilor nesimetrice la transformatoarele trifazate se face admiŃând următoarele ipoteze
[8] :
1. – sistemul tensiunilor de linie din primar este dat şi este simetric fiind independent de regimul
de funcŃionare al transformatorului
U AB + U BC + U CA = 0 ; (3.190)
2. – sistemul curenŃilor de linie din secundar este dat şi satisface relaŃia
I a + I b + I c = 3I h , (3.191)
în care curentul homopolar I h este nul la sistemele trifazate de distribuŃie fără nul şi poate fi diferit de
zero la sistemele trifazate de distribuŃie cu nul ;
3. – înfăşurarea secundară este raportată la primar, dar se consideră k = 1 (raportul de transformare
este unitar) ;
4. – transformatorul se consideră simetric, iar curentul de mers în gol se consideră neglijabil de
mic ;
5. – circuitul magnetic al transformatorului se consideră nesaturat, iar în acest fel se poate aplica
principiul suprapunerii efectelor.
În această situaŃie, se caută determinarea curenŃilor de fază şi de linie din secundar şi din primar
ca şi a tensiunilor corespunzătoare.
Analiza ce urmează a se efectua trebuie să Ńină seama că impedanŃa directă şi inversă la un
transformator este aceeaşi (pentru că impedanŃa transformatorului nu se modifică dacă
 138 151

se ‘inversează’ două faze la alimentarea transformatorului, adică se trece de la sistemul direct de tensiuni tăieturi după diferite generatoare tot în vederea evitării unor pierderi suplimentare, ce ar putea să apară
la cel invers). Pe de altă parte, sistemul curenŃilor se poate considera ca fiind simetric dacă datorită câmpurilor de dispersie, ce se produc mai ales la funcŃionarea în sarcina a transformatoarelor.
I ai
⋅100 ≤ 5% (3.192)
I ad 3.11 TRANSFORMATOARE ELECTRICE SPECIALE
(conform STAS 1893-72), iar analiza regimului nesimetric poate să se refere şi la verificarea acestei
inegalităŃi; Iai şi Iad sunt componenta de secvenŃă inversă, respectiv cea directă a curentului de sarcină pe o 3.11.1. TRANSFORMATOARE DE MĂSURĂ
fază a transformatorului.
Metoda utilizată cel mai adesea la studiul încărcării nesimetrice a transformatoarelor este metoda
componentelor simetrice. Astfel, dacă se dă un sistem trifazat nesimetric de curenŃi (din secundarul În general există două feluri de transformatoare electrice de măsură:
transformatorului) I a , I b , I c , atunci el se poate descompune (teorema Fortesque) în trei sisteme A) - transformatoare de măsură de curent (reductoare de curent);
B) - transformatoare de măsură de tensiune (reductoare de tensiune).) -
trifazate simetrice : Din însăşi denumirea lor rezultă că acest tip de transformatoare electrice speciale sunt folosite în
− un sistem trifazat simetric de secvenŃă directă (dreapta sau dextrogir) a cărui componentă se primul rând în cadrul circuitelor de măsură (măsurarea tensiunii, curentului, puterii, energiei) şi apoi în
determină cu relaŃia cadrul circuitelor de protecŃie (de tensiune, de suprasarcină etc).
( 1
)
I d 2 = I ad = I a + a I b + a 2 I c ;
3
(3.193)
A. Transformatoarele de curent se folosesc în cazul în care este nevoie să se măsoare curenŃi
− un sistem trifazat simetric de secvenŃă inversă (stânga sau levogir) a cărui componentă se mari. Astfel, înfăşurarea primara a transformatorului (reductorului) de curent este formată dintr-o singură
determină cu relaŃia spiră sau câteva spire de secŃiune mare (uneori chiar sub formă de
bară) ce se leagă în serie cu circuitul al cărui curent se măsoară –
( 1
)
I i 2 = I ai = I a + a 2 I b + a I c ;
3
(3.194) figura3.74- iar secundarul acestuia este format dintr-un număr mai
mare de spire de secŃiune mică la bornele căruia se leagă bobinele
− un sistem trifazat simetric de secvenŃă homopolară a cărui componentă se determină cu relaŃia aparatelor care au rezistenŃele ohmice foarte mici, de exemplu
I h 2 = I ah = (I a + I b + I c ) ;
1 ampermetrele, bobinele de curent ale wattmetrelor, contoarelor,
(3.195)
3 cosfimetrelor, ale releelor de curent etc. Pentru că toate aceste
în care avem operatorii de rotire : Fig. 3.74 Schema reductorului de curent bobine trebuie să fie străbătute de acelaşi curent din secundarul
j
2π 2π
j
2π
j
4π
j
2π
−j
reductorului de curent rezultă că ele se vor lega în serie între ele, întregul lanŃ conectându-se la bornele k,
1 3 2 1 3
a=e 3 =− +j ; a = a ⋅a = e 3 ⋅e 3 = e 3 = e 3 = − − j , (3.196) l ale secundarului transformatorului.
2 2 2 2 Pentru că rezistenŃele ohmice ale acestor bobine sunt foarte mici, rezultă că transformatorul de măsură de
În condiŃiile neglijării curentului de mers în gol, valoarea efectivă curent lucrează practic într-un regim de scurtcircuit, tensiunea la bornele sale k, l fiind nulă. Aceasta
raportată a curenŃilor din secundar pentru diverse secvenŃe (succesiuni) este înseamnă că miezul transformatorului lucrează la inducŃii mici (B=800÷1000 gauşi) ceea ce conduce la
egală cu valoarea efectivă a curenŃilor din primar de aceeaşi secvenŃă. concluzia că şi curentul de magnetizare Iµ este foarte mic şi poate fi neglijat. Din relaŃia solenaŃiilor la
Raportarea la primar a curenŃilor de secvenŃă homopolară din secundar are o transformator (în condiŃiile Iµ ≈ 0) se poate nota:
justificare numai dacă aceşti curenŃi pot exista în primar.
I 1 w1 1
= = = kI
A.Comportarea transformatoarelor trifazate la sarcini nesimetrice.În continuare I 2 w2 k u (3.237)
studiul se face luând în considerare anumite conexiuni ale transformatoarelor.
Totuşi un curent de magnetizare al transformatorului de măsură de curent există, iar această stare va
conduce la o “eroare de curent” exprimată prin relaŃia:
Conexiunea Y0/y0. Conform cu figura 3.56 avem Ia=Iaf şi Ib=Ic=0.
I 2 k I − I1
Pentru că k=1, rezultă că IA=I’a=Ia şi IB=IC=0 şi deci vor fi parcurse numai ∆i[%] = 100%,
Fig. 3.56 Explicativă la înfăşurările fazelor de pe aceeaşi coloană, iar curenŃii se închid prin I1
conexiunea Y0/yo conductoarele de nul. (3.238)
Transformatorul trifazat se comportă deci ca un sistem de trei transformatoare monofazate, iar în care I1 este curentul din primarul reductorului, iar I2 cel din secundarul acestuia. Pentru o precizie mai
dacă se neglijează căderile de tensiune interne ale transformatorului, atunci nu are loc deplasarea nulului mare este necesar să se ia în consideraŃie şi eroarea de fază Ńinând seama de faptul că curentul de
transformatorului. magnetizare este defazat faŃă de curenŃii I1 şi I2. După erorile înregistrate reductoarele de curent se
clasifică în următoarele clase de precizie: 0,2; 0,5;1şi 3.
Conexiunea D/y0. În acest caz se consideră în primar conexiunea triunghi, iar în secundar Transformatoarele de măsură de curent se execută pentru curenŃi primari cuprinşi între valorile 5-
conexiunea stea cu nul ca în figura 3.56 din care rezultă Ia=Iaf, iar Ib=Ic=0. În primar vom avea IAf=I’a=Ia …15000A, în secundarul acestora însă curentul nominal este de 5 A ( în cazuri speciale poate fi 1 A sau
şi IBf=ICf=0, respectiv 10 A). Astfel, putem avea reductoare de curent de 30/5 A; 100/5 A; 1500/5 A etc.
Din punctul de vedere al tensiunii la care pot fi utilizaŃi reductorii de curent aceştia se clasifică în cei de
I Al = I Af − I Bf = I a ; I Bl = I Bf − I Cf = 0 ; I Cl = I Cf − I Af = − I Af = − I a ,
joasă tensiune (0,5kV inclusiv) şi cei de înaltă tensiune (6kV, 35kV, 110kV etc). Aşadar la un reductor de
deci la încărcarea unei faze în secundarul transformatorului, comportarea acestuia este independentă de curent în afara raportului curenŃilor (200/5A; 400/5A etc) este necesar să se specifice şi tensiunea la care
funcŃionarea celorlalte faze. În ceea ce priveşte tensiunile : pentru o tensiune din primar UAf constantă, va lucra reductorul. Reductoarele de curent cu acelaşi raport de transformare al curenŃilor dar cu tensiuni
tensiunea de fază fază din secundar Uaf va depinde de sarcina fazei respective. Astfel, dacă se Ńine seama de funcŃionare diferite se deosebesc mult în gabarit datorită izolaŃiilor specifice tensiunilor la care
de schema echivalentă simplificată a transformatorului se poate nota : urmează să lucreze. În afară de aceasta este necesar să fie cunoscut că reductoarele de curent de înaltă
U Af = z k I Af − U af ′ ; tensiune sunt dotate, în mod obişnuit, cu două secundare: unul cu clasa de precizie 3 pentru circuitele de
protecŃie, realizându-se în acest fel, în cadrul reductorului şi o separare între circuite de măsură şi de
 150 139

U Bf = z k I Bf − U bf ′ ;
3.10.4. PROTECTIILE TRANSFORMATOARELOR LA SUPRATENSIUNI
U Cf = z k I Cf − U cf ′ .
ProtecŃiile transformatoarelor la supratensiuni se referă de fapt la două categorii:
a) sisteme prin care se urmăreşte reducerea amplitudinii undei de supratensiune ce pătrunde în Pe de altă parte, pentru că
transformator; I af + I bf + I cf = 3I h ,
b) sisteme prin care se urmăreşte îmbunătăŃirea distribuŃiei supratensiunilor de-a lungul înfăşurării. prin înmulŃirea relaŃiei precedente cu impedanŃa zh rezultă
Din prima grupă în principal fac parte descărcătoarele şi eclatoarele. U af + U bf + U cf = 3 z h I h = 3U h , (3.197)
a) Descărcătoarele cu rezistenŃa variabilă se conectează de obicei între linia electrică de
alimentare a transformatorului şi pământ. La valoarea nominală a tensiunii, rezistenŃa electrică a adică suma fazorial a tensiunilor de fază din secundar este diferită de zero. RelaŃia din (3.197) arată că
descărcătorului este foarte mare şi nu se produce scurgerea curentului la pământ. Odată cu apariŃia nulul tensiunilor U h = z h I h este în principiu diferit de zero, dar Uh are valoare mică şi deci deplasarea
supratensiunilor, rezistenŃa descărcătorului scade brusc şi sarcina electrică a liniei se descarcă la pământ. nulului este neglijabilă.
După expirarea undei de şoc rezistenŃa descărcătorului revine la normal (în afara unor cazuri de avarie Conexiunea Y/y0. Schema pentru această conexiune este dată
gravă) , adică la valoare foarte mare care permite revenirea liniei la funcŃionare normală. Unele variante în figura 3.58 din care se constată că avem relaŃiile : Ia =Iaf ; Ib=Ic=0. În
constructive mai deosebite de descărcătoare posedă „contoare” (sisteme de înregistrare) cu care se pot secundar pot apare curenŃi homopolari (care se închid prin legătura de
„număra”descărcările produse într-un anumit interval de timp. nul), dar în primar nu pot exista curenŃi homopolari (nu există nul).
Eclatoarele se montează pe bornele de intrare ale transformatorului şi masă sau la separatorul de Pentru că Ib=Ic=0, din (3.195) rezultă că Ih=Ia/3, iar dacă se consideră că
intrare în postul trafo şi se execută sub forma unor „coarne”metalice cu un anumit profil între care există Ia1=Ia2= Iah=Ia/3, atunci cele trei sisteme ale curenŃilor din secundar se
un spaŃiu de aer. La apariŃia unei supratensiuni mai mari decât tensiunea de străpungere a aerului dintre pot reprezenta ca în figura 3.59.
eclatoare, se produce un arc electric între „coarnele”eclatorului şi sarcina electrică se descarcă la pământ. Pentru că în primar nu există nul, atunci Ih=0 şi respectiv :
Dezavantajul acestora este acela că distanŃa dintre coarnele eclatorului trebuie reglată cu precizie, iar în 2
perioade cu atmosferă foarte umedă se pot produce unele descărcări fără existenŃa undelor de şoc. I A = I a1 + I a 2 = I a ;
Fig. 3.58 3
b) A doua grupă de măsuri [8] caută să realizeze uniformizarea repartiŃiei supratensiunilor prin
micşorarea capacităŃilor Cq şi creşterea capacităŃilor Cd dintre spire. Cu toate acestea o uniformizare 1
I B = I b1 + I b 2 = − I a ; (3.198)
corectă a repartiŃiei supratensiunilor nu se poate realiza şi statisticile exploatării transformatoarelor arată 3
că în peste 50% din cazurile de străpungere a izolaŃiei aceasta se referă la primele spire ale înfăşurărilor 1
afectate de supratensiune. Se ajunge astfel la ideea întăririi izolaŃiei la primele 5….10% din spirele I C = I ac1 + I c 2 = − I a ;
3
înfăşurării, dar odată cu creşterea izolaŃiei dintre aceste spire scade de fapt capacitatea longitudinală Cd care rezultă din raportarea curenŃilor (k=1) şi
mărindu-se în final neuniformitatea repartiŃiei supratensiunilor. De aceea această întărire a izolaŃiei din diagramele figurii 3.59. Din (3.198) rezultă
trebuie se refere mai ales la utilizarea unor tipuri de izolaŃii superioare (cu permitivitate dielectrică mai că funcŃionarea transformatorului în acest caz
mare) care să permită totuşi ca Cd să rămână aproximativ neschimbat. poate fi echivalentă cu suprapunerea a trei
La înfăşurările în galeŃi creşterea capacităŃilor Cd se realizează cu aşa-zisele inele de gardă –figura regimuri: două regimuri trifazate simetrice
3.73a –care se realizează dintr-un inel izolant 1 pe care se înfăşoară o bandă formată dintr-o Ńesătură de (direct şi invers) şi un regim monofazat în
fire metalice ce se conectează la borna de intrare a înfăşurării. Banda de Ńesătură metalică se montează secundar.
astfel pe inel încât să nu formeze o spiră în scurtcircuit, iar realizarea ei din Ńesătură metalică este legată CurenŃii homopolari din secundar produc
de evitarea unor pierderi suplimentare produse de câmpul magnetic de dispersie ce apare la funcŃionarea fluxuri magnetice homopolare a căror mărime şi
în sarcină a transformatorului. conture de închidere depind de varianta de
Fig. 3.59 Explicativă la conexiunea Y/y0
execuŃie a transformatorului.
a) Dacă transformatorul trifazat este format din trei unităŃi monofazate, atunci câmpurile
sunt magnetice homopolare se închid prin coloanele fiecărui miez separat : reluctanŃele magnetice mici şi
deci chiar în cazul unor curenŃi homopolari mici (solenaŃii corespunzătoare mici) fluxurile homopolare
pot atinge valori mari (uneori chiar apropiate de valoarea fluxului principal). Aceste fluxuri homopolare
(a căror fazori au o anumită direcŃie – aceeaşi cu a curenŃilor
homopolari – fig. 3.60) induc în înfăşurările respective t.e.m. Eh de
secvenŃă homopolară care se compun cu t.e.m. de fază EA,EB,EC – fig.
3.60. Efectul principal al acestei situaŃii este acela că tensiunea fazei
încărcate scade întrucâtva şi creşte tensiunea celorlalte faze. Apoi din
diagrama fazorială rezultă că punctele A, B, C corespunzătoare
vârfului triunghiului tensiunilor de linie U AB , U BC , U CA , ar trebui să
Fig. 3.73 Explicativă privind protecŃiile înfăşurărilor contra supratensiunilor se deplaseze în punctele A′, B ′, C ′ ceea ce nu este posibil pentru că
sistemul tensiunilor U AB , U BC , U CA nu se modifică în funcŃia de
La înfăşurările cilindrice stratificate se utilizează ecranele cilindrice metalice- figura 3.73 b –
care se aşează la exteriorul înfăşurării şi se conectează, de asemenea, la borna de intrare a acesteia. Fig. 3.60 Explicativă la conexiunea Y/y0 funcŃionarea transformatorului. Şi atunci nu există decât posibilitatea
Ecranul este secŃionat după o generatoare (pentru a nu forma o spiră în scurtcircuit) , dar prezintă şi unele deplasării nulului O într-un punct O’ care să permită construcŃia
diagramei fazoriale în mod corespunzător.
 140 149

b)Dacă transformatorul are execuŃia obişnuită (cu trei coloane) fluxul homopolar se închide parŃial Pe de altă parte din relaŃia (3.230) rezultă:
prin aer şi reluctanŃa magnetică a acestor căi este mult mai mare, astfel încât la curenŃi homopolari destul dut
de mari fluxurile homopolare au valori relativ mici şi efectele prezentate la cazul precedent sunt mai it = ct , (3.232a)
reduse. dt
care înlocuită în (3.232), conduce la ecuaŃia:
Conexiunea Y/d. Schema corespunzătoare acestui caz este dată în figura 3.61. La încărcarea dut
monofazată (nesimetrică), ca în fig. 3.61, solenaŃiei produse de curentul Rc Ct + ut = 2ui (3.233)
dt
Ia din faza ax a secundarului îi corespunde o solenaŃie produsă de a cărei soluŃie este evident expresia
curentul IA de pe faza AX, cu precizarea că acest din urmă curent se
închide prin înfăşurările fazelor BY şi CZ. Conexiunea secundarului  −
t

fiind triunghi, curentul monofazat al sarcinii se repartizează şi el în toate ut = 2U i 1 − e RcCt  . (3.234)
înfăşurările secundare ceea ce conduce la faptul că solenaŃiile secundare  
din fazele by şi cz compensează solenaŃiile din înfăşurările primare BY, Din (3.232a) şi (3.234) rezultă imediat şi expresia curentului prin transformator.
CZ şi în final nesimetriile tensiunilor din secundar sunt mici. Este exact t
ceea ce lipseşte în cazul conexiunii Y/y0 (cazul precedent) când curenŃii 2u −
it = i e RcCt (3.235)
din înfăşurările by şi cz sunt nuli şi nu se produce compensarea RC
solenaŃiilor fazelor primare BY şi CZ, obŃinându-se în final o puternică Cum reiese din (3.234), în primul moment (t=0) când unda de şoc atinge bornele transformatorului,
nesimetrie. Din acestea rezultă că conexiunea triunghi în secundar
tensiunea scade la zero (se încarcă condensatorul Ct – vezi şi figura 3.71b), după care tensiunea la bornele
Fig. 3.61 permite o „repartiŃie” mai bună a curenŃilor decât conexiunea stea,
transformatorului evoluează exponenŃial în timp şi utmax va fil cu 2ui.
respectiv conexiunea Y/d are aceleaşi avantaje la transformatoare trifazate ca şi conexiunea D/y. Dacă se Ńine seama că Rc≈500Ω iar Ct≈10-10F, atunci timpul în care se produce
„încărcarea” capacităŃii Ct (şi ut=2Ui) este de 10-7s , adică fenomenul se desfăşoară practic instantaneu.
Conexiunea Y/z. Schema pentru acest caz este dată în figura 3.62. Tipul acesta de conexiune se
În ceea ce priveşte repartiŃia tensiunii în lungul înfăşurării când unda de şoc ajunge la
utilizează mai ales când sarcina secundară a transformatorului nu este
bornele transformatorului ne vom adresa la schema echivalentă din figura 3.70c. Astfel, dacă n-ar exista
trifazată (monofazată sau bifazată) şi nerepartizată uniform pe cele trei faze capacităŃile Cg, iar capacităŃile Cd sunt toate egale, atunci apare „un lanŃ” de n capacităŃi egale Cd legate în
sau este trifazată dar neechilibrată. În acest caz, de exemplu, pentru o serie şi prin toate aceste capacităŃi ar trece acelaşi curent, respectiv tensiunea s-ar repartiza uniform – vezi
sarcină monofazată (fig. 3.62), curentul secundar circulă în sens invers în figura 3.72a cazul α=0. Dacă nu ar exista capacităŃile Cd, atunci întregul curent ar trece doar prin prima
jumătăŃile celorlalte două faze secundare (dispuse pe coloane diferite faŃă
capacitate Cg de la borna de intrare A, respectiv întreaga tensiune ut s-ar aplica numai primei spire şi
de primele jumătăŃi !) şi lui îi corespund doi curenŃi primari egali (k=1) şi desigur că izolaŃia sa ar fi străpunsă. Acestei situaŃii îi corespunde o repartiŃie a tensiunii corespunzător cu
opuşi din bobinele primare omoloage. Aceşti doi curenŃi primari nu axa ordonatelor din figura 3.72a (deci pentru α=∞).
acŃionează însă asupra primei faze a transformatorului. În acest fel,
transformatorul cu conexiunea Y/z se comportă la sarcină nesimetrică chiar
mai bine decât un transformator cu conexiunea Y/d, dar are dezavantajul că
înfăşurarea în z este mai greu de realizat în practică decât cea în triunghi.
Din cele prezentate anterior se desprind unele concluzii:
a) pentru ca sarcinile nesimetrice din secundarul
Fig. 3.62 transformatorului să producă nesimetrii cât mai mici în primarul
acestuia, este necesar ca solenaŃiile din primar şi secundar să se
compenseze reciproc pe fiecare coloană magnetică ;
b) din punctul de vedere al prevederii da la punctul a) corespund cel mai bine
transformatoarele trifazate cu conexiunile: Y0 /yo ; D/y şi Y/z indiferent de tipul circuitului magnetic,
iar dacă acesta este cu trei coloane poate fi acceptată şi conexiunea Y/y0 .

Fig. 3.72 Explicativă privind repartiŃia undei de şoc cu lungul înfăşurării

3.10. PROCESE TRANZITORII LA TRANSFORMATOARELE ELECTRICE
Trecerea de la un regim staŃionar de funcŃionare al transformatorului la altul se desfăşoară (ca de
altfel la orice sistem electromagnetic) în timp, timpul procesului tranzitoriu (de trecere), în decursul
căruia unii parametrii (curenŃi, tensiuni, eforturile mecanice din sistem, efectele termice) pot căpăta valori
inadmisibile de mari. De aceea încă de la proiectarea transformatoarelor se Ńine seama de aceste elemente
pentru a preîntâmpina efectele lor negative în perioadele de exploatare ale transformatoarelor.
S-a constatat că din punctul de vedere al celor menŃionate anterior cele mai importante efecte apar
în timpul proceselor tranzitorii ce se produc la:
a) - conectarea în gol a transformatorului la reŃeaua de alimentare;
b) - scurtcircuitul brusc la tensiunea nominală;
Factorul α se defineşte prin relaŃia
cg
α= , (3.236)
cd
se numeşte factorul de repartiŃie şi valoarea lui este cuprinsă între limitele 5….20. Figura 3.72a se referă
la cazul când sfârşitul înfăşurării este legat la pământ, iar figura 3.72b se referă la cazul când sfârşitul
înfăşurării nu este legat la pământ. Se observă din aceste figuri că pentru valori uzuale ale lui α, nu are o
influenŃă prea mare dacă sfârşitul înfăşurării este sau nu, legat la pământ. În aceste figuri cu x se notează
distanŃa de la sfârşitul înfăşurării spre spira de început, iar l reprezintă lungimea înfăşurării întregi.
 148 141

În figura 3.70a este arătată schema echivalentă completă a unei înfăşurări de J.T. şi Î.T. în cazul c) - aplicarea supratensiunilor (mai ales în cazul descărcărilor atmosferice) la bornele
apariŃiei undei de supratensiune; sunt menŃionate elementele înfăşurării de Î.T. 1,2…n şi a înfăşurării de transformatorului.
J.T. 1’,2’,…,n’. fiecare element de înfăşurare este încadrat cu o rezistenŃă R (R’), o inductivitate L (L’) şi În continuare se prezintă procesele tranzitorii specifice celor trei cazuri.
cele trei tipuri de capacităŃi Cd (Cd’), Cq (Cq), Cq’’ menŃionate deja. Dar având în vedere că R <<L, atunci
parametrul rezistenŃă se neglijează şi se obŃine o schemă simplificată aşa cum se arată în figura 3.70b în
care apar numai cuplajele inductive şi capacitive corespunzătoare unei singure înfăşurări. Având în 3.10.1. CONECTAREA IN GOL A TRANSFORMATORULUI
vedere că elementele înfăşurării sunt legate în serie, conform cu schema din figura 3.70b rezultă:
n
1 n
1 Pentru studiul procesului tranzitoriu la conectare în gol a transformatorului electric se va lua în
Le = ∑ Li ; =∑ considerare un transformator monofazat cu miezul magnetic nesaturat. In acest caz ecuaŃia tensiunii
i =1 Cde i=1 Cdi pentru primarul transformatorului se poate scrie sub forma [2]
respectiv di0
1 n
(3.226) u1 = i0 R1 + L1 (3.199)
Cde = n
si Cqe = ∑ Cqi dt
1
∑i =1 Cdi
i =1 sau sub forma [1], [3]
dΦ
în care Cde se numeşte capacitatea longitudinală, iar Cqe - capacitatea transversală a înfăşurării. Aceste u1 = i0 R1 + w1 , (3.200)
capacităŃi sunt cuprinse, în mod obişnuit, în definiŃia unei capacităŃi specifice unui transformator dt
în care notaŃiile utilizate sunt cele obişnuite referitoare la primarul transformatorului, iar i0 este curentul
Ct ≈ CdeCqe (3.227) de mers în gol.
denumită capacitate de intrare a transformatorului. Deci se poate spune că reactanŃele inductivă şi Referindu-ne în continuare la relaŃia (3.200), dacă se Ńine seama că tensiunea de alimentare are
capacitivă a transformatorului sunt: forma u1=Umsin(ωt+φ), (φ- unghiul tensiunii în momentul conectării transformatorului), iar i0=w1Φ/L1 (în
1 cazul miezului nesaturat), atunci ecuaŃia menŃionată devine
X tL = 2πfLe , X tc = . (3.228) dΦ
+ W1 1 Φ = U m sin (ωt + ϕ ) ,
R
2πfCt W1
Capacitatea Ct este foarte mică (la transformatoare obişnuite Ct=10-10 …10-11F) şi deci la funcŃionarea dt L1
normală a transformatorului (f=50Hz), reactanŃa Xtc este foarte mare în raport cu XtL ceea ce face ca şi care notată sub formă canonică devine
întregul curent de sarcină să treacă prin reactanŃa XtL. La apariŃia undei de supratensiune, Xtc tinde către L1 dΦ
+ Φ = 1 m sin (ωt + ϕ ) ,
L U
zero (pentru că f devine foarte mare), iar curentul undei de şoc va trece practic în întregime prin (3.201)
capacitatea de intrare a transformatorului, schema echivalentă din figura 3.70b putând fi redusă la cea din R1 dt R1 W1
figura 3.70c. Aşadar, la frecvenŃe foarte mari care apar în prezenŃa undelor de supratensiune, unde L1/R1=T1 este constanta electromagnetică de timp a înfăşurării primare. SoluŃia ecuaŃiei din
transformatorul electric se comportă ca un condensator cu capacitatea C t . (3.201) se poate căuta sub forma
Φ = Φ p + Φl
C. VariaŃia tensiunii la bornele transformatorului în cazul apariŃiei undei de şoc. Pentru a examina în în care componenta permanentă a fluxului magnetic (adică atunci când procesul tranzitoriu s-a terminat –
continuare variaŃia tensiunii la bornele transformatorului la apariŃia undei de şoc se va admite faptul că dΦ/dt=0) Φp reprezintă o soluŃie particulară a ecuaŃiei din (3.201) şi ea trebuie să fie de forma termenului
aceasta este infinit lungă şi de formă liber al ecuaŃiei
dreptunghiulară. Dacă se notează cu ui tensiunea
Φ p = Φ m sin (ωt + ϕ − π / 2 ) = −Φ m cos(ωt + ϕ ) , (3.202)
undei incidente iar cu ur – tensiunea undei
reflectate, atunci la bornele transformatorului la în care se evidenŃiază faptul că fluxul magnetic este defazat în urma tensiunii cu π/2. Componenta liberă a
un moment dat va fi tensiunea fluxului Φl reprezintă de fapt componenta aperiodică a fluxului pentru că ea reprezintă soluŃia ecuaŃiei din
ut = ui + u r (3.229) (3.201) fără termen liber (adică a ecuaŃiei omogene) şi ea este
În figura 3.71a este prezentată Φ l = Ce − t / T1 , (3.203)
apropierea undei de şoc de transformator, iar în SoluŃia generală a ecuaŃiei din (3.201) este deci
Fig. 3.71 Explicativă referitoare la un
figura 3.71b este prezentat un moment în care deja Φ = −Φ m cos(ωt + ϕ ) + Ce − t / T1 , (3.204)
transformator lovit de unda de şoc s-a produ unda reflectată. Având în vedere că
transformatorul este, în situaŃia aceasta, „un în care constanta de integrare C se determină considerând că la momentul iniŃial al conectării , t=0, fluxul
condensator”, atunci se poate nota: magnetic este egal cu cel remanent –Φ=±Φr,
1 C = ±Φ r + Φ m cosϕ . (3.205)

ct ∫
ut = it dt , (3.230) Cu precizarea (3.205), soluŃia din (3.204) devine

respectiv
[ ]
Φ = Φ m e − t / T1 cosϕ − cos(ωt − ϕ ) ± Φ γ ⋅ e − t / T1 . (3.206)
ui = Rcii ; u r = Rc ir si ir = ii − it ; (3.231) Reprezentarea grafică a variaŃiei în timp a fluxului magnetic este dată în figura 3.63 (pentru cazul φ=0).
în care Rc=L0/C0 este impedanŃă caracteristică a liniei iar it, ii, ir sunt curenŃii de transformator, ai undei
incidente, respectiv al undei reflectate. Din (3.229) şi (3.231) rezultă:
ut = ui + (ii − it ) Rc = 2ui − Rcit (3.232)
 142 147

- supratensiunile ce apar în regimurile de avarie depăşesc de 7….8 ori tensiunea nominală ;

- supratensiunile ce apar la descărcările atmosferice pot depăşi de 8…12 ori (şi chiar mai
mult) tensiunea nominală a liniei.
Supratensiunile de 2,5× Un se consideră
nepericuloase ,iar cele ce depăşesc de 3,5× Un se
consideră deja periculoase.
Afară de cazul producerii supratensiunii direct la
transformator (un trăsnet care loveşte direct
transformatorul), supratensiunea se propagă de-a lungul
liniilor electrice până la transformator sub formă de unde
electromagnetice numite unde de şoc sau de impuls ,
Fig. 3.63 Explicativă la conectarea în gol a transformatorului electric Fig. 3.69 Model undă de şoc aperiodică viteza lor de propagare fiind apropiată de viteza luminii.
Unda aceasta iniŃială care loveşte bornele transformatorului
Din (3.206) se vede că procesul tranzitoriu studiat depinde de momentul conectării, adică de se numeşte unda incidentă : o parte din această undă pătrunde în interiorul transformatorului spre
valoarea lui φ şi Φr. înfăşurările sale, iar o parte se reflectă formând unda reflectată, care se întoarce pe linie suprapunându-se
a) Cazul cel mai favorabil de conectare în gol a transformatorului este atunci când φ=π/2 şi peste unda incidentă.
Φγ =0. Într-adevăr în acest caz tensiunea de linie are valoarea maximă Un model de undă de şoc aperiodică ce se produce la descărcări atmosferice este dată în figura
u1 = U m sin (ωt + π / 2) t =0 = U m , 3.69. Ramura ascendentă OA se numeşte frontul undei şi ea poate fi considerată ca semialternanŃa unei
−6
iar fluxul magnetic are expresia variaŃii periodice a cărei frecvenŃă este f≈106Hz ( T = 10 [s]), frecvenŃa supratensiunilor interne este
Φ = −Φ m cos(ωt + π / 2 ) = Φ m sin ωt , mai mică fiind de ordinul a zecilor de kHz.
Cele mai periculoase unde de şoc sunt cele provenite de la descărcările atmosferice şi este
adică transformatorul intră direct în regimul staŃionar fără nici un proces tranzitoriu. important, de asemenea, că la o astfel de undă creşterea tensiunii de la zero la valoarea maximă se face în
b) Cazul cel mai defavorabil la conectarea în gol a transformatorului este când φ=0 – adică atunci câteva microsecunde – deci viteza de creştere dU/dt este foarte mare.
când tensiunea trece prin zero
u1 = U m sin (ωt + 0 ) t =0 = 0 B.Modelele comportării transformatoarelor la supratensiuni. RepartiŃia undei de şoc, care pătrunde în
şi fluxul remanent Φr are sensul invers celui staŃionar. În acest caz relaŃia (3.206) devine transformator în lungul înfăşurării nu poate fi cuprinsă în întregime printr-un model matematic; în mod

[ ]
Φ = Φ m e − t / T1 − cosωt + Φ γ ⋅ e − t / T1 , (3.207)
obişnuit se admit unele ipoteze cu ajutorul cărora se pot desprinde unele concluzii practice. Astfel,
conform celor arătate anterior unda de supratensiune produce în transformator procese oscilatorii cu
şi acest caz este de fapt redat în figura 3.63. Valoarea maximă a fluxului apare la ωt=π(t=π/ω) şi ea este frecvenŃă înaltă şi foarte înaltă. În această situaŃie reactanŃa inductivă a înfăşurărilor XL=ωL=2πfL devine
[ ]
Φ max = Φ m e −π / ωT1 + 1 + Φ ϕ ⋅ e −π / ωT1 . (3.208)
foarte mare, în timp ce reactanŃele capacitive (dintre spirele aceleiaşi înfăşurări Cd şi Cd’, dintre spirele
unei înfăşurări şi masă Cq şi Cq’ şi dintre spirele a două înfăşurări alăturate Cq’’- figura 3.70a)
Oricum, din cele anterioare rezultă clar că amortizarea acestui proces tranzitoriu depinde de constanta de XC=1/ωC=1/2πfC se micşorează foarte mult, regrupându-se în acest fel căile de circulaŃie a curentului şi
timp T1, iar dacă se Ńine seama că în general R1<<L1 şi deci T1 este mare – atunci se poate considera că valorile curentului.
−π / ωT
e ≈ 1 , respectiv
Φ max ≈ 2Φ m + Φ r (3.209)
adică valoarea maximă a fluxului magnetic în timpul
procesului tranzitoriu (în cazul cel mai nefavorabil) poate
atinge valori duble (şi chiar mai mari) în raport cu cele
normale.
Acest aspect are o importantă deosebită în ceea ce
priveşte şocul de curent care se produce la conectarea
transformatorului în gol. Astfel, dacă pe caracteristica
Φ=f(I)- figura 3.64 - în punctul A al caracteristicii pentru Φn
corespunde un curent de mers în gol nominal I0n, atunci în
Fig. 3.64 Explicativă la variaŃia fluxului magnetic punctul B al caracteristicii pentru un flux magnetic ~ 2Φn îi
La conectarea în gol a transformatorului corespunde un curent 100 Ion. Ori, este ştiut că Ion ≈ 0,05 I1n
şi atunci rezultă că la conectarea în gol a
transformatorului poate apare un curent de (2…2,5)x I1n (uneori chiar mai mare). În mod obişnuit
procesul tranzitoriu nu durează prea mult – câteva perioade (la transformatoare de 1000…10000kVA
intervalul de timp poate fi de 10…60 perioada [4]), curentul nu este periculos, în general pentru
transformator, dar dacă protecŃia maximală de curent nu este reglată corespunzător (ca valoare de curent
şi timp) ea poate duce la deconectarea transformatorului fără să existe de fapt nici un defect. Fig. 3.70 Modelele comportării transformatorului la supratensiuni
Şocul curentului la conectare în gol este mai mare dacă conectarea se face pe partea de joasă
tensiune a transformatorului pentru că rezistenŃa înfăşurării de joasă tensiune este în general mai mică.
 146
transformator cu unele porŃiuni din înfăşurarea de joasă tensiune (J.T.) şi de înaltă tensiune (I.T.); de
asemenea sunt prezentate unele linii ale câmpului magnetic de dispersie. ForŃa ce se exercită asupra unui
element de lungime dl1 al unui conductor, parcurs de curentul i1 (cu sensul precizat), este dată de relaŃia
lui Laplace
(
d F1 = i1 d l1 × B1 ) (3.224)
în care B1 este inducŃia câmpului magnetic în care se găseşte conductorul dat. Dar câmpul magnetic de
dispersie din fereastra miezului transformatorului are în general două componente : una radială Br şi
alta axială B a , adică
Bσ = B r + B a ,
atunci relaŃia din (3.224) poate fi transcrisă sub forma :
( )
d F1 = i1 d l1 × Br1 + B a1 = i1 d l1 × B r1 + i1 d l1 × Ba1 = d Fr1 + d Fa1 (3.225)
din care se observă că forŃa ce acŃionează asupra elementului de conductor are o componentă radială,
respectiv o componentă axială. O relaŃie similară se poate scrie şi pentru înfăşurarea de J.T., dar
observând că curenŃii i1 şi i 2 au sensuri contrare rezultă că forŃa d Fr 2 va fi de sens opus forŃei
d Fr1 .De asemenea, se poate constata din relaŃiile precedente că prin interacŃiunea curenŃilor din
înfăşurări cu componenta radială a câmpului de dispersie rezultă forŃe axiale, iar interacŃiunea aceloraşi
curenŃi cu componenta axială a câmpului rezultă forŃe radiale. Înfăşurarea de J.T. (conform cu sensul
curentului prin ea) este supusă la o forŃă axială de comprimare şi la o forŃă radială de comprimare, în timp
ce înfăşurarea de I.T. „lucrează” la forŃe axiale tot de comprimare, dar la forŃe radiale de întindere.
Desigur că în diversele puncte ale unei înfăşurări, componentele Ba şi Br au valori diferite şi în funcŃie de
execuŃia înfăşurării, aceste componente îşi pot schimba şi sensul ceea ce face ca în lungul (înălŃimii) unei
înfăşurări (chiar de formă simplă: cilindrică coaxială) forŃele axiale şi radiale să se modifice.
Oricum cele mai periculoase sunt forŃele axiale [3] care au tendinŃa de a deplasa axial înfăşurările.
O importanŃă deosebită au aceste forŃe axiale în cazul când înfăşurările transformatorului sunt
nesimetrice, adică sunt deplasate axial sau pur şi simplu nu sunt egale în înălŃime. Ultimul caz este
specific pentru înfăşurările de I.T. când o parte din spirele sale sunt deconectate în cadrul
reglajului de tensiune de ± 5%.
Ca încheiere trebuie să se menŃioneze că aceste forŃe acŃionează şi la funcŃionarea normală a
transformatorului, dar în cazul unui scurtcircuit brusc aceste forŃe pot deveni de 1000 de ori mai mari
decât cele nominale (produse la sarcina nominală) [8].
3.10.3. SUPRATENSIUNI LA TRANSFORMATOARELE ELECTRICE [1,2,3,4,8]
A – GeneralităŃi privind supratensiunile la transformatoare. În exploatarea transformatoarelor pot
apare supratensiunii, fiind vorba de apariŃia unor tensiuni (cu mult mai mari decât cea nominală) pe
anumite componente constructive ale transformatorului legate de căile sale de curent (izolatoare de
trecere, anumite legături interioare şi mai ales în înfăşurări). Gradientul de tensiune ce poate apare în
anumite puncte ale elementelor respective poate depăşi gradul de izolaŃie necesar şi în acest fel se
produce străpungerea izolaŃiei cu toate consecinŃele de avarie ce pot decurge de aici (scurtcircuit între
spire, puneri la pământ etc).
Supratensiunile ce apar la transformatoare în timpul exploatărilor se pot împărŃi în două grupe :
- supratensiuni interne sau de comutaŃie, care apar la funcŃionarea normală a sistemului
electroenergetic, la operaŃiile de conectare şi de deconectare a elementelor, sau în urma unor avarii cum
sunt scurtcircuitele, punerile la pământ (mono, bi, trifazate) sau chiar manevre greşite ;
- supratensiuni externe transmise transformatoarelor mai ales ca urmare a descărcărilor
atmosferice.
Din datele de exploatare ale transformatoarelor şi ale sistemelor electroenergetice rezultă că :
- supratensiunile datorate manevrelor obişnuite de conectare şi deconectare depăşesc de 2…4
ori tensiunea nominală de fază a liniei ;
143
În cazul în care miezul transformatorului se consideră saturat atunci inductivitatea L1 din expresiile
ecuaŃiilor anterioare nu mai poate fi considerată constantă şi ea variază mult în timpul unei perioade –
soluŃiile ecuaŃiilor nu se pot obŃine în această situaŃie decât cu mijloacele automate de calcul.
La transformatoare trifazate rămân valabile toate elementele prezentate pentru transformatorul
monofazat, doar că procesele tranzitorii se produc în fiecare fază decalat cu 120˚. Pentru limitarea şocului
de curent la conectarea în gol a transformatoarelor de mare putere (mai ales în cazul reŃelelor de
alimentare mai „slabe”) se înseriează impedanŃe (rezistoare, bobine de reactanŃă liniare) cu înfăşurare
primară care apoi se scurtcircuitează.
3.10.2. SCURTCIRCUITUL BRUSC LA BORNELE SECUNDARE ALE TRANSFORMATORULUI
ELECTRIC [1], [8]
A. GeneralităŃi privind scurtcircuitele la transformatoarele electrice. Prin scurtcircuitul trifazat
brusc se consideră că bornele secundare ale transformatorului sunt în scurt, iar tensiune de alimentare din
primar rămâne la valoarea sa iniŃială (de înainte de scurt). Regimul de scurtcircuit al transformatorului în
condiŃiile menŃionate (tensiune iniŃială) este evident un regim de avarie având în vedere faptul că curentul
poate depăşi de câteva zeci de ori curentul nominal al transformatorului((10…30)xIn) şi menŃinerea
acestui regim peste o anumită limită de timp duce la scoaterea transformatorului din uz mai ales datorită
efectului termic care se produce în el.
La transformatoare trifazate pot avea loc scurtcircuite monofazate, bifazate sau trifazate, dar
scurtcircuitul trifazat este cel mai periculos pentru că în primul rând în acest caz există cea mai mare
probabilitate de a apare valoarea maximă a curentului pe una dintre faze.
Deşi s-a admis că la scurtcircuitul brusc, tensiune de alimentare rămâne cea iniŃială este necesar să
se menŃioneze că în practică se produce o micşorare oarecare a tensiunii de alimentare chiar atunci când
alimentarea se face de la sisteme electroenergetice foarte puternice. Apoi este posibil ca scurtcircuitul
brusc să intervină undeva pe o reŃea racordată la bornele secundare ale transformatorului (deci nu direct la
bornele secundare !) şi atunci impedanŃa de la bornele secundare nu este chiar nulă, dar se va admite
situaŃia precizată iniŃial pentru că aceasta este un caz limită.
În afară de suprasolicitarea termică deja menŃionată, în timpul scurtcircuitului brusc mai apar
importante suprasolicitări de natură mecanică şi electrică care trebuie luate în considerare încă de la
proiectarea transformatorului. Tot aici trebuie să se menŃioneze faptul că deşi suprasolicitarea termică a
transformatorului la scurtcircuitul brusc este, de asemenea, foarte puternică (şi cu consecinŃe ireversibile
pentru trafo), ea nu se ia în considerare în calcule speciale pentru că datorită valorii mari a constantei
de timp la încălzire a transformatorului, efectele negative ale solicitării termice ar apărea, în
general, după câteva secunde, în timp ce protecŃia la scurtcircuit a transformatorului elimină starea
aceasta de avarie în câteva fracŃiuni de secundă
B – Desfăşurarea proceselor tranzitorii de scurtcircuit. Pentru studiul proceselor tranzitorii la
scurtcircuitul brusc se ia în considerare un transformator monofazat – prin schema sa
echivalentă, figura 3.65 – având în vedere faptul
că pe fiecare fază a unui transformator trifazat
Rk
Xk fenomenele vor fi analoage. Dacă se admite că
A
a tensiunea de alimentare este:
u1 = U m sin(ω t + ϕ ) ,
atunci pentru schema din figura 3.65, în mărimi
U U2 = 0 instantanee, se poate nota următoarea ecuaŃie
X x d
Lk ik + Rk ik = U m sin(ω t + ϕ ) , (3.210)
dt
Fig.3.65 Schema echivalentă a transformatorului la în care Lk este inductivitatea corespunzătoare
funcŃionare în scurtcircuit
reactanŃiei de scurtcircuit (Kaap) Xk, iar ϕ este
faza tensiunii de alimentare în momentul
producerii scurtcircuitului brusc (t=0). SoluŃia generală a ecuaŃiei din (3.210) este de tipul
ik = ikp + ikl, (3.211)
 144 145

în care ikp este o soluŃie particulară a ecuaŃiei din (3.210) şi reprezintă de fapt expresia curentului de U1n U1n I1n 100 100 I1n I
scurtcircuit permanent (după ce se termină procesul tranzitoriu, adică dik/dt= 0); expresia sa este de forma I kn = = = = 1n 100, (3.220)
Zk Z k I1n 100 Z k I1n ukn
U 100
ikp = m sin(ω t + ϕ − ϕ k ) = I km sin(ω t + ϕ − ϕ k ), (3.212) U 1n
Zk iar relaŃia din (3.219) devine
în care Z k = R + X este
2
k
2
k impedanŃa de scurtcircuit (Kapp) a transformatorului, iar I1n
I k max = 2 ⋅100(1 + e −π uka / ukr ) (3.221)
ϕ k = arctg ( X k / Rk ) este unghiul intern al transformatorului. ukn
Cea de a doua componentă din (3.211) reprezintă componenta aperiodică (liberă) a curentului de în care s-a Ńinut seama, de asemenea, de expresiile tensiunilor relative de scurtcircuit activă şi reactivă din
scurtcircuit şi ea reprezintă soluŃia ecuaŃiei omogene din (3.210) (3.124) şi (3.125).
Paranteza din (3.221) se notează
ikl = Ce −t / Tk (3.213)
ki = 1 + e −π uka / ukr , (3.222)
în care Tk = Lk/Rk = Xk/ωRk este constanta electromagnetică de timp internă a transformatorului.
SoluŃia generală deci a ecuaŃiei din (3.210) este observând că valoarea sa este ki∈[1,2] şi acest factor reprezintă de fapt raportul dintre valoarea maximă
a curentului de scurtcircuit în regimul tranzitoriu şi valoarea maximă a aceluiaşi curent în regim
ik = I km sin(ω t + ϕ − ϕ k ) + Ce −t / Tk , (3.214)
stabilizat
în care constanta de integrare C se determină din condiŃia iniŃială: de exemplu, se admite că la producerea
2 ⋅100 I1n
scurtcircuitului la transformator acesta funcŃionează în gol,iar curentul de mers în gol fiind mic se admite I km = .
ca ik≅0 pentru t = 0, respectiv ukn
0 = I km sin(ϕ − ϕ k ) + C , Din aceasta rezultă că valoarea maximă a curentului de scurtcircuit în regim tranzitoriu Ikmax poate atinge
din care rezultă cel mult dublul valorii maxime a curentului de scurtcircuit în regimul stabilizat al scurtcircuitului (Ikmax ≈
C = − I km sin(ϕ − ϕ k ). (3.215) 2Ikm) şi dacă Ikm = (10…30)××1n, rezultă că Ikmax ≈50I1
Împreună cu (3.215), expresia din (3.214) devine
C – Unele consecinŃe ale scurtcircuitelor produse la transformatoare.
ik = I km [sin(ω t + ϕ − ϕ k ) − sin(ϕ − ϕ k )e −t / Tk ], (3.216) c1) Procesul tranzitoriu la scurtcircuit se încheie practic (deci se ajunge la regimul stabilizat al
care reprezintă de fapt legea de variaŃie în timp a curentului transformatorului la producerea scurtcircuitului) după un interval de timp (3…4)×Tk . Pe de altă parte pentru transformatoare de putere
scurtcircuitului brusc în secundarul său (cu condiŃiile iniŃiale menŃionate). Din (3.216) se vede că ik mică Tk = 0,005…0,008 [s ] iar pentru cele de putere mare Tk = 0,03…0,05 [s], ceea ce înseamnă că
depinde de valoarea lui ϕ la momentul t=0. Dacă la t=0, avem ϕ = ϕk, atunci (3.216) devine procesul tranzitoriu brusc se încheie după câteva perioade de variaŃie ale tensiunii alternative de
ik = Ikmsinωt, (3.217) alimentare având în vedere că T = 1/f1 = 1/50 = 0,02 [s]. De aici rezultă concluzia pentru timpii de
adică transformatorul intră direct în regimul stabilizat de scurtcircuit (nu mai are loc un proces acŃiune a protecŃiei la scurtcircuit a transformatorului. Pe de altă parte, deconectarea
tranzitoriu), iar dacă la t=0, avem ϕ = ϕk + π/2, atunci (3.216) apare sub forma transformatorului nu poate avea loc instantaneu din motive de exploatare raŃională a reŃelelor electrice
(orice sistem care cuprinde şi elemente mecanice mai ales: întrerupătoare automate etc nu poate realiza o
ik = I km [sin(ω t + π / 2) − e− t / Tk ]. (3.218)
acŃiune instantanee de conectare datorită inerŃiei mecanice) [4]. De aceea se admite ca în timpul
În figura 3.66 este redată variaŃia curentului ik pentru această condiŃie iniŃială. scurtcircuitului temperatura înfăşurărilor poate atinge 200, …, 2500C. Creşterea temperaturii de la 900C
(cu cât funcŃionează înfăşurările transformatorului) până la 2500C se realizează într-un interval de timp
tk250 dat de relaŃia semiempirică [4]
2
u 
tk 250 ≈ 2,5  kn  , [s], (3.223)
 Jn 
în care ukn este tensiunea nominală de scurtcircuit, în %, iar Jn este densitatea nominală a curentului în
înfăşurările transformatorului, în[A/mm2]. Pentru transformatoare de puteri medii în ulei, avem
ukn/Jn≈1,5, respectiv tk250≈5,5[s], iar pentru transformatoare de puteri mari avem ukn/Jn≈3, respectiv
tk250≈25 [s]. În funcŃie de aceste valori ale timpului tk250, se
poate realiza o protecŃie la scurtcircuit temporizată şi
selectivă a transformatoarelor electrice.
c2) În final trebuie luate în considerare şi efectele
mecanice ce acŃionează asupra înfăşurărilor
Fig. 3.66 Explicativă la regimul de scurtcircuit al transformatorului transformatorului în timpul scurtcircuitului. Într-adevăr în
timpul scurtcircuitului, curenŃii având valori foarte mari
În acest caz curentul de scurtcircuit poate atinge valorile cele mai periculoase. Curentul din este evident că fluxul principal mai creşte până la saturaŃia
(3.218) pentru ωt = π se numeşte valoarea de şoc a curentului de scurtcircuit şi el este totală a miezului magnetic, dar fluxul de dispersie creşte
−
π Rk foarte mult.
2U În principiu, pentru discuŃia următoare, se admite un
(ik )ω t =π = I k max = − I km (1 + e −π / ωTk ) = − )(1 + e ω Lk
(3.219)
Rk2 + X k2 transformator cu înfăşurări cilindrice, concentrice şi de
în care s-au refolosit unele notaŃii stabilite anterior. Dacă se Ńine seama însă de curentul nominal al Fig. 3. 67 Explicativă pentru eforturile mecanice aceeaşi înălŃime hB – figura 3.67. În această figură este
transformatorului I1n şi de tensiunea de scurtcircuit nominală ukn, atunci se poate nota ce apar cu înfăşurări la producerea scurtcircuitelor evidenŃiată o porŃiune din fereastra unui miez de