CUPRINSUL VOLUMULUI II

Prefaţa la volumul II (5)

CAP. 4. MAŞINA ASINCRONĂ (7)

4.1. Generalităţi privind maşina asincronă (7)
4.2. Construcţia maşinii asincrone (9)
4.3. Principiul de funcţionare al motorului asincron (12)
4.4. Conversia energiei prin maşina asincronă (14)
4.5. Diagrama fazorială la maşina asincronă (16)
4.6. Schemele echivalente ale maşinii asincrone (19)
4.7. Bilanţul puterilor la maşina asincronă (22)
4.8. Transferul energiei electromagnetice la maşina asincronă (23)
4.9. Momentul cuplului electromagnetic al maşinii asincrone (24)
4.10. Influenţa armonicilor superioare ale câmpului asupra momentului cuplului electromagnetic al
maşinii asincrone (29)
4.11. Influenţa curenţilor turbionari asupra momentului maşinii asincrone (31)
4.12. Considerarea depeendenţelor neliniare ale unor parametri asupra regimurilor statice ale maşinii
asincrone (32)
4.13. Diagrama cercului la maşina asincronă (34)
4.13.1. Principiile construirii diagramei cercului (34)
4.13.2. Determinarea puterilor şi pierderilor cu diagrama cercului (37)
4.13.3. Determinarea factorului de putere, randamentului, alunecării şi a capacităţii de supraîn-
cărcare (39)
4.13.4. Construcţia diagramei cercului după datele experimentale (41)
4.13.5. Diagrama exactă a cercului (43)
4.13.6. Exactitatea diagramei cercului (43)
4.14. Procese tranzitorii la maşina asincronă (44)
4.15. Funcţionarea maşinii asincrone în regimuri nesimetrice sau dezechilibrate (46)
4.15.1. Funcţionarea maşinii asincrone în regim nesimetric şi nesinusoidal (46)
4.15.2. Funcţionarea maşinii asincrone în regim dezechilibrat (49)
4.16. Regimurile de generator şi de frână ale maşinii asincrone (50)
4.17. Unele utilizări speciale ale maşinii asincrone (53)
4.17.1. Dubla alimentare a maşinii asincrone (53)
4.17.2. Arbori electrici (55)
4.17.3. Modificator de frecvenţă (60)
4.17.4. Bobina reglabilă (61)
4.17.5. Regulatorul de fază (61)
4.17.6. Regulatorul de inducţie (62)
4.18. Maşini asincrone speciale (63)
4.18.1. Motoare asincrone cu bare înalte şi cu dublă colivie (63)
4.18.2. Motorul asincron monofazat (65)
4.18.3. Motorul asincron monofazat cu spira în scurtcircuit (69)
4.18.4. Elemente introductive privind maşina de c.a. cu colector (69)
4.18.5. Motorul monofazat de c.a. cu colector (71)
4.18.6. Selsinele (73)
4.18.7. Motorul asincron liniar (75)
4.19. Aplicţii şi probleme (75)

CAP.5. MAŞINA SINCRONĂ (97)

5.1. Generalităţi privind maşina sincronă (97)
5.2. Elementele constructive ale maşinii sincrone (98)
5.3. Maşina sincronă polifazată în regim permanent (101)
5.3.1. Ecuaţiile maşinii sincrone cu poli înecaţi (101)
5.3.2. Ecuaţiile maşinii sincrone cu poli aparenţi (104)
 5.3.3. Factorii de raportare ai solenaţiilor (109)
5.3.4. Puterea şi momentul cuplului electromagnetic la maşina sincronă (111)
5.3.5. Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone (115)
5.3.6. Conectarea în paralel a maşinii sincrone (121)
5.3.7. Încărcarea maşinii sincrone (125)
5.4. Maşina sincronă în regim nestaţionar (126)
5.4.1. Ecuaţiile convertorului electromecanic sincron (126)
5.4.2. Ecuaţiile adimensionale ale convertorului electromecanic sincron (128)
5.4.3. Parametri operaţionali ai maşinii sincrone (131)
5.4.4. Schemele echivalente ale reactanţelor sincrone tranzitorii (133)
5.4.5. Scurtcircuitul brusc la maşina sincronă (134)
5.4.6. Pendulările maşinii sincrone (139)
5.4.6.1. Ecuaţia de mişcare (139)
5.4.6.2. Oscilaţii (pendulări) liber (141)
5.4.6.3. Oscilaţii (pendulări) forţate (143)
5.4.6.4. Pendulările puterii (145)
5.5. Funcţionarea stabilă a maşinii sincrone (147)
5.6. Regimurile nesimetrice ale maşinii sincrone (149)
5.6.1. Componentele simetrice aplicate maşinii sincrone (150)
5.6.2. Scurtcircuite nesimetrice la maşina sincronă (151)
5.7. Motorul sincron (154)
5.7.1.Pornirea motorului sincron (155)
5.7.2. Caracteristicile motorului sincron (158)
5.8. Compensatorul sincron (158)
5.9. Maşini speciale sincrone (159)
5.9.1. Motorul pas-cu-pas (159)
5.9.2. Tahogeneratoarele sincrone (160)
5.10. Probleme şi aplicţii (161)

CAP.6. MAŞINA DE CURENT CONTINUU (173)

6.1. Generalităti privind maşina de curent continii (173)
6.2. Elementele constructive ale maşinii de c.c. (174)
6.3. Principiul de funcţionare al maşinii de c.c. (182)
6.4. Înfăşurările maşinilor de c.c. (184)
6.4.1. Elementele de bază ale înfăşurărilor (184)
6.4.2. Poziţiile periilor şi căile de curent (187)
6.4.3. Steaua şi poligonul t.e.m. induse (191)
6.5. Relaţiile circuitelor magnetice ale maşinilor de c.c. (192)
6.6. Inducţia magnetică în întrefierul maşinii de c.c. (195)
6.7. T.e.m. indusă într-o secţie rotorică (196)
6.8. T.e.m. de la bornele maşinii (198)
6.9. Momentul cuplului electromagnetic la maşina de c.c. (200)
6.10. Reacţia indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.1. Prezentarea generală a reacţiei indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.2. Câmpul magnetic rezultant din maşina de c.c. aflată în sarcină (202)
6.10.3. Efectul decalării periilor la funcţionar în sarcină a maşinii de c.c. (204)
6.10.4. Unele efecte ale reacţie indusului şi compensarea lor (205)
6.11. Comutaţia la maşina de c.c. (208)
6.11.1. Elementele introductive privind comutaţia la maşina de c.c. (208)
6.11.2. Curentul prin secţia ce se comută (209)
6.11.3. Comutaţia la maşina de c.c. care are viteze mari de rotaţie (213)
6.11.4. Intensitate curentului electric sub periile unei maşini de c.c. (215)
6.11.5. Problemele îmbunătătirii comutaţiei la maşina de c.c. (216)
6.12. Pierderile şi randamentul maşinilor de c.c. (220)
6.13. Generatoare de c.c. (222)
6.13.1. Generatorul de c.c. cu excitaţia separată (222)
 6.13.2. Generatorul de c.c. cu excitaţia derivaţie (229)
6.13.3. Generatorul de c.c. cu excitaţia serie (234)
6.13.4. Generatorul de c.c. cu excitaţia compund (235)
6.13.5. Funcţionarea în paralel a generatoarelor de c.c. (236)
6.14. Motoare de c.c. (237)
6.14.1. Motorul de c.c. cu excitaţia derivaţie (238)
6.14.2.Motorul de c.c. cu excitaţia serie (243)
6.14.3. Motorul de c.c. cu excitaţia compund (244)
6.15. Regimurile dinamice la maşina de c.c. (245)
6.15.1. Regimurile dinamice la generatorele de c.c. (245)
6.15.2. Regimurile dinamice la motoarele de c.c. (249)
6.16. Unele elemente de maşini de c.c. speciale (252)
6.16.1. Maşina de c.c. cu câmp transversal (252)
6.16.2. Micromaşinile de c.c. (253)
6.16.3. Tahogeneratoarele de c.c. (254)
6.17. Probleme şi aplicaţii (255)
Cuprinsul volumului II (271)
 97

CAP. 5. MAŞINA SINCRONĂ

5.1 GENERALITĂłI PRIVIND MAŞINA SINCRONĂ

Maşina sincronă este o maşină de c.a. a cărei turaŃie rămâne strict constantă (în regim stabilizat),
independent de sarcină (fără a depăşi sarcina maximă admisibilă) şi anume ea este egală cu turaŃia de sin-
cronism, care la rândul său este riguros legată de frecvenŃa f a reŃelei electrice de c.a. la care se cuplează
maşina.
La maşina sincronă normală câmpului magnetic inductor se produce cu ajutorul polilor de excitaŃie
alimentaŃi în c.c. şi, în general, această maşină poate funcŃiona în două regimuri de bază : cel de genera-
tor sau cel de motor.
În regimul de generator maşina preia energia mecanică pe la arborele său şi o transformă într-o pu-
tere electromagnetică debitând-o într-o reŃea corespunzătoare de c. a.; în regimul de motor maşina sincro-
nă preia puterea electrică pe la bornele sale şi debitează puterea mecanică pe la arborele său către un dis-
pozitiv (maşină) de lucru oarecare. Maşina sincronă mai poate funcŃiona şi ca un compensator sincron al
factorului de putere, care nu poate fi considerat un regim distinct, fiind de fapt un regim de motor cu fun-
cŃionare în gol. Regimul cel mai des întâlnit la maşina sincronă este cel de generator având în vedere că
peste 97% din energia electrică produsă în lume se obŃine cu ajutorul generatoarelor sincrone. Motoarele
sincrone se utilizează şi ele mai ales în cadrul acŃionărilor de putere mai mari, la care, în general, nu se
pun probleme de reglaj de viteză, dar la care se urmăreşte totuşi un factor de putere ridicat.
În ceea ce priveşte acŃionarea generatoarelor sincrone se pot distinge două grupe mari:
- acŃionări cu ajutorul turbinelor cu abur sau gaze, care se realizează, în general, la turaŃii
mari (1500, 3000 rot/min) ceea ce face ca aceste maşini să fie cu număr mic de poli (bipolare, respectiv
monopolare, conform cu ns=60 f/p) şi ele se numesc turbogeneratoare;
- acŃionare cu turbină hidraulică, care posedă, în general, turaŃii mici şi atunci generatorul es-
te multipolar (p>2) şi ele se numesc hidrogeneratoare.
Legat de turaŃia maşinii, deci de eforturile mecanice ce se pot produce în elementele constructive
rotorice ale maşinii (diametrul unui rotor al maşinii sincrone poate atinge câŃiva metri), turbogeneratoare-
le se execută cu rotorul cu poli înecaŃi, iar hidrogeneratoarele cu poli aparenŃi.
În general la o maşină sincronă înfăşurarea de c.a.
(cel mai adesea trifazată) este montată pe partea statorică a
maşinii, iar înfăşurarea de c.c. se amplasează pe partea
rotorică şi se alimentează de la o sursă de c.c. prin in-
termediul a două inele colectoare („ de plus” şi „de mi-
nus”) şi a periilor corespunzătoare. Aceată înfăşurare
rotorică de c.c. a maşinii sincrone se mai numeşte şi înfă-
şurare de excitaŃie. Alimentarea acestei înfăşurări se reali-
zează de la grupurile de excitaŃie ale maşinii sincrone. În
figura 5.1 sunt date variantele sistemelor de excitaŃie uti-
lizate pentru alimentarea circuitului de excitaŃie a unei ma-
şini sincrone. În figura 5.1 a excitaŃia maşinii sincrone se
alimentează de la un generator de c.c. cu excitaŃia deriva-
Ńie, antrenat de însăşi maşina sincronă; generatorul de c.c.
se numeşte maşina excitatoare (sau simplu, excitatoa-
Fig 5.1. Modele ale alimentării excitaŃiei la rea). În figura 5.1b excitatoarea maşinii sincrone îşi ali-
maşina sincronă mentează la rândul său circuitul de excitaŃie (la maşini
sincrone mari, maşina excitatoare poate avea puteri de or-
dinul MW) de la un generator de c.c. cu excitaŃia derivaŃie, toate cele trei maşini fiind cuplate la acelaşi
arbore; uneori primul generator de c.c al sistemului de excitaŃie se numeşte excitatoare principală, iar cel
de al doilea generator – excitatoare auxiliară. În figura 5.1 c se prezintă un sistem de excitaŃie sub forma
unui grup convertizor de excitaŃie. Motorul grupului convertizor (cel mai adesea un motor asincron) poa-
te fi alimentat de la: 1) o reŃea separată; 2) un generator auxiliar; 3) reŃeaua la care este cuplată şi ma-
şina sincronă pe care o deserveşte. În figura 5.1 d şi e se arată cazurile când instalaŃiile de excitaŃie nu
cuprind maşini, ci instalaŃii de redresoare comandate (fig. 5.1 d) sau amplificatoare magnetice (fig. 5.1 e).
 98

Semnele convenŃionale principale folosite pentru maşina sincronă sunt cele din figura 5.2.
În ceea ce priveşte mărimile principale ce se înscriu pe plăcuŃa de fabricaŃie a maşinii, acestea sunt:
a) regimul de funcŃionare: generator, motor, compensator.
b) puterea nominală;
- la generatoare este dată puterea aparentă, în kVA
(MVA) sau puterea activă la borne, în kW (MW);
- la motoare este dată puterea activă (utilă la arbore),
în kW;
- la compensatoare este dată puterea reactivă la borne,
în kVAr (MVAr) Fig. 5.2. Simboluri standard pentru
c) curentul nominal de linie, în A(kA); maşina sincronă
d) tensiunea nominală de linie, în V(kV);
e) factorul de putere nominal;
f) numărul de faze;
g) conexiunea înfăşurării indusului (trifazate);
h) tensiunea de excitaŃie la funcŃionarea în gol/ în sarcină, în V;
j) curentul de excitaŃie nominal/ maxim admisibil, în A (kA).
Trebuie să menŃionăm faptul că la o maşină sincronă sarcina admisibilă se caracterizează (spre de-
osebire de un transformator electric) prin puterea reactivă, dar şi prin factorul de putere având în vedere
faptul că acesta din urmă determină valoarea puterii de excitaŃie.

5.2. ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE MAŞINI SINCRONE

Maşina sincronă ca orice maşină rotativă este formată

dintr-un stator (partea fixă) şi un rotor (partea rotativă), dar o se-
rie de detalii constructive importante depind de viteza de rotaŃie
a maşinii şi desigur de puterea acesteia. Astfel, în cazul turboge-
neratoarelor care au viteze mari de rotaŃie, rotorul maşinii este de
tip „cu poli înecaŃi” (poli plini) – figura 5.3. El se execută din
oŃel cu bune calităŃi magnetice şi mecanice pentru toate regimu-
rile de funcŃionare ale maşinii şi poate fi realizat dintr-un singur
bloc ca în figura 5.4 a sau blocuri componente strânse cu buloane
ca în figura 5.4 b şi c. La exteriorul cilindrului rotoric, în lungul
Fig. 5.3. Model de maşină sincronă generatoarelor acestuia, se frezează crestăturile (ancoşele)
cu întrefier constant
rotorice, cu profil dreptunghiular sau trapezoidal în care se dis-
pune distribuit înfăşurarea de excitaŃie rotorică. Această înfăşurare se dispune aproximativ pe 2/3 din su-
prafaŃa exterioară, iar restul formează ceea ce se denumeşte dinŃii mari rotorici (fig. 5.3).
Înfăşurarea rotorică este
formată în acest caz din grupa
de secŃii cu lungime şi lăŃimi di-
ferite, aşa cum se arată în figura
5.5 .
ExecuŃia înfăşurării
rotorice la turbogeneratoare de-
pinde într-o mare măsură de sis-
temul de răcire al maşinii; există Fig.5.5. Model pentru realizarea
două sisteme principale de răci- înfăşurării de excitaŃie
re: indirectă, când căldura dez-
Fig. 5.4. Variante de execuŃie a voltată în conductoare este cedată (prin materiale izolatoare) componen-
rotoarelor la maşina sincronă telor de fier ale rotorului ce înconjoară crestătura, iar de aici mediului de
răcire ales, şi directă când mediul de răcire preia căldura direct de la
conductoarele înfăşurării. Ca mediu de răcire se utilizează aerul (până la puteri de 150 MVA), hidrogenul
(între 150-500 MVA), respectiv anumite lichide cum este uleiul şi apa distilată (pentru puteri>500 MVA).
În figura 5.6 sunt date unele profile de crestături rotorice pentru cele două sisteme de răcire. Figura
5.6 a se referă la cazul răcirii prin ventilarea exterioară a rotorului (maşini de puteri mici), iar figurile 5.6
 99

b şi c prezintă cazul când răcirea se realizează cu ajutorul unui gaz ce circulă prin găurile axiale prevăzu-
te în dinŃii rotorici sau prin găurile axiale executate la bază crestăturilor. La maşini de puteri medii se uti-
lizează varianta din figura 5.6d, care se referă la trecerea apei de răcire prin crestături suplimentare execu-
tate în dinŃii rotorici. Variantele cu răcirea directă sunt prezentate în figura 5.6 e (cu gaz) şi f(cu apă),
caz în care conductoarele se realizează cu profile speciale (goale în interior). În figurile 5.6g şi h sunt date
crestăturile rotorice simplu, respectiv multiplu conice pentru turbogeneratoarele de mare putere.
Capetele frontale ale înfăşurării rotorice sunt supuse, în general, la mari eforturi mecanice (datorită
forŃelor centrifuge mari) şi de aceea rigidizarea lor are o deosebită importanŃă; se folosesc bandaje
nemagnetice, iar fixarea înfăşurării în crestături se face cu ajutorul unor pene executate din duraluminiu,
oŃel sau bronz.
Tot pe partea rotorică a turbogeneratorului se mai găsesc inelele colectoare la care ajung capetele
(de „plus” şi „minus”) înfăşurării de excitaŃie (rotorică). Răcirea acestora ca şi a periilor respective se rea-
lizează de obicei prin autoventilaŃie, iar în cazul maşinilor de puteri mari se montează ventilatoare specia-
le pe arborele maşinii.
Statorul turbogeneratoarelor este format dintr-un miez feromagnetic cu crestături (ancoşe) dreptun-
ghiulare în care se montează înfăşurarea trifazată statorică care, practic, este identică (din punct de vedere
schemă de legături) cu înfăşurarea statorică a maşinii asincrone. Miezul feromagnetic statoric se realizea-
ză prin împachetarea tolelor statorice (la maşini mari sectoare de tole) obŃinute prin ştanŃarea din tablă

Fig. 5.6. Variante de crestături şi posibilităŃi de răcire a înfăşurărilor la maşina sincronă

electrotehnică (0,5 mm grosime). În lungul axei miezului statoric se prevăd canale de răcire. Miezul mag-
netic statoric se fixează de carcasa maşinii prin profile în coadă de rândunică, iar carcasa propriu zisă se
execută din oŃel sudat.
La turbogeneratoare cu puteri mai mari de 200 MW înfăşurarea statorică este răcită cu apă distilată
şi de aceea conductoarele înfăşurării au profile speciale (sunt goale la interior). În acest caz sistemele de
răcire (cu apă sau cu ulei) formează sisteme închise ce cuprind pompe de vehiculare a lichidului de răcire
şi schimbătoare de căldură, dar şi elemente corespunzătore de control şi automatizare (controlul se referă
la temperatura, debitul, presiune şi conductivitatea lichidului).
Hidrogeneratoarele au în general turaŃii mici (de exemplu un hidrogenerator de 500MW, U=15,75
kV, are turaŃia ns=93,8 ture/min) şi de aceea se execută cu rotorul de tip „cu poli aparenŃi”, reprezentat
schematic în figura 5.7. Polii se execută fie din oŃel masiv (cu calităŃi magnetice bune), fie din tablă elec-
trotehnică prin ştanŃare aşa cum apare în figura 5.8. La partea superioară a polului (în piesele polare) sunt
prevăzute crestături în care se amplasează o înfăşurare tip „colivie de veveriŃă” denumită înfăşurare de
amortizare, iar în porŃiunea de tablă corespunzătoare corpului polului se dau găuri pentru strângerea în-
 100

tregului pachet de tole cu ajutorul buloanelor. Prinderea întregului pol de butucul (coroana) rotoric(ă) se
face prin profile „în coadă de rândunică” sau prin buloane înşurubate în corpul polului.
Întrefierul la maşinile sincrone poate fi cuprinse între 0,5 şi 5 cm, dar la cele cu poli aparenŃi el
poate fi constant pe lăŃimea piesei (tălpi) polare sau variabil. De obicei este variabil (vezi relaŃia (2.42)
şi fig. 2.27) în vederea obŃinerii unei repartiŃii sinusoidale a
inducŃiei magnetice din întrefier. Oricum însă, la maşinile
sincrone cu poli aparenŃi întrefierul este mult mărit (vezi fig.
5.7). Pe corpul polului magnetic rotoric se montează bobina
înfăşurării de excitaŃie (vezi figura 5.8); toate bobinele poli-
lor se leagă între ele în serie formând înfăşurarea de excita-
Ńie a maşinii ce se alimentează în c.c., iar pentru a forma suc-
cesiunea corespunzătoare a polarităŃilor magnetice a polilor
rotorici (N1-S1-etc) sensul de bobinare a bobinelor de la doi
poli vecini este opus (bobinele polilor sunt identice din punct
Fig.5.7. Modelul constructiv pentru de vedere al dimensiunii, număr spire şi secŃiune conductor).
hidrogenerator În cazul răcirii indirecte, cu aer a maşinii, conductorii înfăşu-
rării rotorice se realizează din cupru cu profil tip bandă, iar
în cazul răcirii forŃate cu aer înfăşurarea rotorică se execută din conductoare de cupru cu profil special cu
canale transversale. La răcirea cu apă se utilizează conductoare cu interiorul gol (pentru circulaŃia apei
prin conductor) şi ele se montează în mai multe straturi.
Ca şi la celelalte maşini sincrone, pe arborele rotorului hi-
drogeneratorului se găseşte perechea de inele colectoare (un inel
„de plus” şi un inel „de minus”) cu periile corespunzătoare, cu aju-
torul cărora se alimentează înfăşurarea rotorică cu c.c. de la
excitatricea agregatului hidroenergetic.
Statorul hidrogeneratorului poate avea un diametru de mai
mulŃi metri şi miezul său magnetic se obŃine prin împachetarea
unor segmente de tablă (tablă electrotehnică de 0,35 sau 0,5 mm)
ştanŃate corespunzător (cu crestături statorice deschise, de profil Fig.5.8. Modelul de montare
dreptunghiular). Pentru micşorarea câmpului de dispersie intersec- al polilor aparenŃi la butucul
Ńiile unui strat de tole statoric „se acoperă” („se petrec”) cu tolele rotoric
stratului următor (intersecŃiile dintre segmentele de tole a două
straturi vecine nu se dispun după aceeaşi direcŃie radială – vezi împachetarea miezului magnetic la
transformator), iar strângerea pachetului de tole pentru montare definitivă se face cu ajutorul unor prese
hidraulice corespunzătoare. Carcasele statorice
se execută din oŃel sudat (pot fi cilindrice sau
cu profil poligonal).
Având în vedere dimensiunile statorului
unui hidrogenerator, acesta se execută de obi-
cei dintr-un număr (par) de sectoare asamblate
ce pot fi transportate în mod convenabil.
Înfăşurarea statorică trifazată se montea-
ză în două straturi şi ea se execută în mod obiş-
nuit din bare de cupru izolate corespunzător, iar
capetele secŃiilor se rigidizează în mod conve-
nabil având în vedere că la pornire şi în cazul
scurtcircuitelor, asupra acestora acŃionează
mari forŃe electrodinamice. În crestăturile
statorice fixarea înfăşurărilor se face cu ajuto-
Fig. 5.9. SecŃiune printr-o maşină sncronă rul unor pene din materiale izolatoare.
În figura 5.9 se prezintă o secŃiune
printr-o maşină sincronă de 250 kW, 6000 V şi 750 rot/min, cu poli aparenŃi şi excitatoarea montată pe
acelaşi arbore. Pentru recunoaşterea elementelor constructive ale acestei maşini s-au folosit următoarele
notaŃii: 1- circuitul magnetic statoric (se recunosc şi canalele radiale de ventilaŃie); 2- înfăşurarea
statorică; 3- circuitul magnetic rotoric (corespunzător unui pol rotoric); 4- înfăşurarea rotorică; 5- inele
 101

colectoare; 6- sistemul de perii-portperii; 7- cutia de borne; 8- scutul lateral dinspre tracŃiune; 9- scut late-
ral opus tracŃiuni; 10- şuruburi de prindere ale scutului lateral de carcasă; 11- ventilator (paleta rotorului
ventilatorului); 12- butucul ventilatorului; 13 – circuitul magnetic rotoric al excitatoarei; 14 – circuitul
magnetic statoric la excitatoarei; 15- înfăşurarea rotorică a excitatoarei; 16 – înfăşurarea statorică (de ex-
citaŃie) a excitatoarei; 17 – carcasa excitatoarei; 18 – buloanele de prindere a carcasei excitatoarei de scu-
tul lateral al maşinii sincrone; 19 – sistemul de prindere portperii; 20 – ventilator excitatoare; 21 – butuc
ventilator excitatoare; 22- sistem perie - portperie excitatoare; 23 – scut lateral excitatoare; 24 – buloane
de prindere a scutului lateral excitatoare de carcasă; 25 – sistem de prindere portperii excitatoare; 26- cu-
tia de borne excitatoare; 27 – arborele comun; 28 – cordoane de legătură dintre excitatoare şi maşina sin-
cronă.
În cadrul figurii 5.10 se prezintă o schemă constructivă pentru un generator sincron cu axul vertical
(hidrogenerator), iar notaŃiile sale au semnificaŃii următoare:1- carcasa statorică; 2- circuitul magnetic
statoric; 3- înfăşurarea statorică; 4- circuitul magnetic rotoric; 5- înfăşurarea rotorică; 6 – crapodina – su-
port; 7 – lagăr de ghidaj; 8- baie de ulei pentru crapodină; 9 –
grindă „în cruce” de susŃinere a crapodinei şi a lagărului de
ghidaj; 10 – inele colectoare ale excitaŃiei (înfăşurării rotorice);
11 – întrefierul; 12 arborele hidrogeneratorului.
În perspectiva dezvoltării maşinilor sincrone se întrevăd
două posibilităŃi principale:
- executarea statorului fără crestături, cu o înfăşurare
cilindrică, consolidată cu lianŃi izolanŃi, răcită cu apă şi ampla-
sată direct în întrefier;
- utilizarea excitaŃiei supraconductoare.
Fig. 5.10 SecŃiune printr-un hidrogenerator
sincron Toate acestea vor permite o creştere a puterii pe unitate de ma-
să a maşinii, reducerea substanŃială a dimensiunilor maşinii şi
deci reducerea costurilor maşinii pe unitatea putere.

5.3. MAŞINA SINCRONĂ POLIFAZATĂ ÎN REGIM PERMANENT

5.3.1. ECUAłIILE MAŞINII SINCRONE CU POLI ÎNECAłI

Dacă se consideră o maşină sincronă trifazată al cărei rotor este antrenat da către un motor primar
(motor diesel, turbină cu aburi etc) cu viteza unghiulară Ω, iar înfăşurarea rotorică (de excitaŃie) a maşinii
este alimentată în c.c. de valoare Ie, atunci se produce un câmp magnetic învârtitor ce are viteza unghiula-
ră Ω şi a cărui inducŃie este dată de expresia (vezi relaŃia(2.19))
b0 (t , α ) = B0 m cos( pΩt − pα ) , (5.1)
în care α este un unghi pe care îl formează un punct oarecare, dispus pe periferia interioară a statorului
maşinii, în raport cu o axă de referinŃă, iar p este numărul perechilor de poli ai maşinii. În (5.1) avem
wp I e
Bom = µ o (5.2)
2δ
în care wp este numărul de spire corespunzătoare unui pol rotoric de excitaŃie şi deci wpIe este solenaŃia
corespunzătoare acelui pol.
Dacă se are în vedere că Ωp = ω este pulsaŃia mărimilor electromagnetice din stator, atunci (5.1)
se poate nota sub forma
b0 (t , α ) = B om cos(ωt − pα ) . (5.3)
Câmpului magnetic învârtitor de inducŃie bo(t,α) din (5.3) îi corespunde un flux magnetic
ϕ 0 = φ om cos ωt , (5.4)
care se înlănŃuie cu înfăşurarea unei faze statorice; în (5.4) se poate nota Φom=Bom·Sm, în care Sm este sec-
Ńiunea circuitului magnetic pentru înfăşurarea fazei considerate. Pentru că fluxul φo este variabil în timp,
el va induce în această fază (conform cu legea inducŃiei electromagnetice) o t.e.m. care este defazată în
urma fluxului cu π/2 rad.
 102

 π
e0 = 2 E 0 cos ωt −  (5.5)
 2
şi a cărei valoare efectivă este
E 0 = 2πfw1 k w1Φ 0 m ; (5.6)
în (5.6) avem: w1, este numărul de spire al fazei considerate; kw1, este coeficientul de înfăşurare corespun-
zător; f=ω/2π , este frecvenŃa t.e.m. induse.
Dacă înfăşurarea statorică a maşinii sincrone este racordată la o impedanŃă de sarcină trifazată
echilibrată, atunci pe circuitele închise formate din impedanŃa de sarcină şi înfăşurarea statorică vor circu-
la nişte curenŃi de sarcină ce vor forma un sistem trifazat simetric de curenŃi; curentul pe faza considerată
va avea expresia
 π 
i = 2 I cos ωt − − ϕ  , (5.7)
 2 
în care I reprezintă valoarea efectivă a curentului şi aceasta depinde de Eo şi de modulul impedanŃei totale
(înfăşurare +sarcină) pe fază; în (5.7) s-a admis că impedanŃa de sarcină este de tip rezistiv - inductiv şi
deci curentul i apare defazat în urma t.e.m. eo cu un unghi φ corespunzător. Dar sistemul trifazat simetric
al curenŃilor de sarcină care circulă prin înfăşurarea statorică a maşinii produce, de asemenea, un câmp
magnetic învârtitor (pe cale electrică) denumit câmp magnetic de reacŃie a indusului (care în acest caz
este statorul maşinii), care este în fază cu curentul respectiv şi a cărui expresie pentru inducŃie este
π
ba (t , α ) = Bam cos(ωt − pα − − ϕ) (5.8)
2
şi căruia i se asociază fluxul magnetic corespunzător
 π 
ϕ a = φ am cos ωt − −ϕ . (5.9)
 2 
În (5.8) amplitudinea inducŃiei magnetice de reacŃie poate fi scrisă similar ca în (5.2)- pornind, de exem-
plu, de la (2.81) pentru υ = 1
2 2 w1 k w1
Bam = µ 0 m I = kB I (5.10)
π 2δρ
(m - numărul de faze), iar Φam=Bam·Sm.
Fluxul de reacŃie φa fiind, de asemenea, variabil în timp, va
induce şi el în înfăşurarea statorică un sistem trifazic simetric de
t.e.m. denumit de reacŃie a indusului şi care sunt defazate în urma
fluxului respectiv cu π/2 rad; pentru faza considerată t.e.m. de
reacŃie a indusului ea va avea expresia
ea = 2 E a cos(ωt − π − ϕ ) (5.11)
iar valoarea sa efectivă va fi
E a = 2πfw1 k w1φ am . (5.12)
Desigur că în maşina sincronă nu există decât un singur câmp
magnetic şi anume cel rezultant, căruia îi corespunde un flux
magnetic rezultant (obŃinut din compunerea celor două fluxuri
magnetice componente) şi o singură t.e.m. e, rezultată din compu-
nerea t.e.m. eo şi ea. Dacă în cadrul maşinii sincrone considerate
se admit unele ipoteze simplificatoare:
- circuitul magnetic al maşinii este liniar (se neglijează satu-
Fig. 5.11. Diagrama fazorială pentru
raŃia magnetică); fluxuri şi t.e.m.
- armătura maşini (statorul şi rotorul) sunt netede (se negli-
jează efectele crestăturilor statorice şi rotorice);
- se consideră repartiŃia armonică a înfăşurărilor (se neglijează efectele repartiŃiei discrete a înfăşu-
rărilor),
 103

atunci se poate admite şi faptul că într-adevăr toate mărimile prezentate anterior au o variaŃie armonică în
timp şi că deci fiecărei mărimi i se poate asocia un fazor corespunzător. În acest fel se pot nota relaŃiile:
Φ = Φ 0 + Φ a , respectiv E = E 0 + E a (5.13)
cărora le corespunde diagrama fazorială din figura 5.11.
Pentru a scrie ecuaŃia de funcŃionare a maşinii sincrone, se ia în considerare un contur ce străbate
elementele de circuit ale unei faze statorice şi se închide la bornele sale, căruia i se aplică teorema a doua
a lui Kirchhoff, atunci avem:
U + R I + jX σ I = E = E 0 + E a , (5.14)
în care U este fazorul tensiunii de la bornele fazei
statorice; I este fazorul curentului de sarcină; R
este rezistenŃa ohmică a fazei respective, iar Xσ es-
te reactanŃa de dispersie corespunzătoare. Diagra-
ma fazorială pentru relaŃiilor din (5.13) şi ecuaŃia
din (5.14) este dată în figura 5.12 şi ea reprezintă
diagrama fazorială de funcŃionare a maşinii sincro-
ne cu poli înecaŃi.
Dar elementele prezentate anterior mai sunt
susceptibile de unele prelucrări. Astfel, t.e.m. de
reacŃie E a poate fi considerată ca fiind proporŃio-
nală (vezi prima ipoteză simplificatoare) cu Φa
(prin relaŃia (5.12)), iar dacă se ia în considerare şi
relaŃia (5.10) atunci rezultă că Ea este direct propor-
Ńională cu curentul de sarcină, adică Fig. 5.12. Diagrama fazorială pentru o maşină sincronă
cu poli înecaŃi

Ea = X a I , (5.15)
în care Xa este constanta de proporŃionalitate. Dar dacă se Ńine seama de diagrama fazorială din figura
5.12 (sau figura 5.11), atunci relaŃia din (5.15) se poate transcrie fazorial astfel
E a = − jX a I (5.16)
ceea ce ne arată că constanta Xa nu poate avea decât dimensiunea unei reactanŃe pure (pentru că nu-
mai o reactanŃă pură poate roti fazorul unui curent cu π/2 – rotire reprezintă in (5.16) cu operatorul –
j); această reactanŃă se numeşte reactanŃa de reacŃia a indusului.
Deci ecuaŃia din (5.14) se poate transcrie în acest caz astfel
U + R I + j ( X σ + X a )I = E 0 , (5.17)
iar dacă se notează
Xσ + Xa =Xs , (5.18)
atunci (5.17) devine
U + R I + jX s I = E 0 . (5.19)

ReactanŃa Xs se numeşte reactanŃa sincronă, iar ecuaŃi-

Fig. 5.13. Diagrama fazorială simplificată pentru
maşina sincronă cu poli înecaŃi
ei (5.19) îi corespunde diagrama fazorială din figura
5.13. ImpedanŃa Z s = R + jX s se numeşte impedan-
Ńă sincronă, iar unghiul θ se numeşte unghiul intern
al maşinii sincrone şi el reprezintă de fapt unghiul elec-
tric de decalaj (în spaŃiu) dintre axa polilor inductori şi
axa câmpului magnetic rezultant; unghiul intern este fi-
gurat şi în cadrul diagramei fazoriale din figura 5.11 şi
5.12.
 104

Unghiul φ reprezintă unghiul de defazaj dintre curentul de sarcină şi tensiunea de la bornele fazei
statorice, iar cos φ reprezintă factorul de putere cu care lucrează maşina sincronă la sarcina dată. În dia-
grama din figura 5.12 unghiul φ este notat cu Ψ, iar φ în aceeaşi diagramă este ∠ I , E 0 . [ ]
În funcŃie de valoarea şi semnul unghiului φ maşina sincronă are diverse comportări – astfel;
1) – dacă φ<π/2 şi curentul de sarcină se află în primul cadran – figura 5.14 a – atunci maşina se
află în regim de generator debitând puterea activă (P=mUIcosφ>0) şi reactivă (Q= mUIsinφ>0) în reŃea,
iar Eo>U;
2) – dacă curentul de sarcină se află în cadranul II – figura 5.14 b - atunci maşina funcŃionează tot
în regim de generator, dar debitează în reŃea numai putere activă (P=mUIcosφ>0), în timp ce puterea
reactivă este absorbită din reŃea (Q=mUIsinφ<0), iar Eo<U;

Fig. 5.14. Diagrama fazorială pentru diverse regimuri de funcŃinare ale maşinii sincrone
3) – dacă curentul de sarcină se află în cadranul III – figura 5,14 c – atunci maşina se află în re-
gim de motor pentru că absoarbe puterea activă din reŃea (P<0), dar şi pe cea reactivă (Q<0); este aşa
numitul regim de subexcitare al motorului sincron; Eo<U;
4) – dacă curentul de sarcină se află în cadranul IV – figura 5.14 d – atunci maşina se află, de
asemenea, în regim de motor (P<0), dar supraexcitat pentru că (Q>0); Eo>U.
În încheiere mai trebuie remarcat un detaliu important : fluxul rezultant al maşinii variază în limite
largi de la funcŃionarea în gol, până la funcŃionarea la sarcină nominală (sau chiar suprasarcină), deoarece
variază câmpul (respectiv fluxul) de reacŃie, în timp ce fluxul Φo produs de polii de excitaŃie rămâne con-
stant. În această privinŃă deci funcŃionarea maşinii sincrone se deosebeşte esenŃial de cea a maşinii
asincrone la care solenaŃia rezultantă (deci şi fluxul rezultant din maşină) rămânea aproximativ con-
stant pentru că odată cu modificarea solenaŃiei se modifică corespunzător şi solenaŃia rotorică.

5.3.1 ECUAłIILE MAŞINII SINCRONE CU POLI APARENłI

A. Introducere. Elementul principal ce deosebeşte maşina sincronă cu poli înecaŃi de cea cu poli
aparenŃi este neuniformitatea pronunŃată a întrefierului maşinii la cea din urmă, dar totuşi acest
întrefier îndeplineşte condiŃia de periodicitate pentru că se poate nota :
δ(α) = δ(α+π/p) , (5.21)
în care α este un unghi oarecare luat în raport cu o axă de referinŃă, iar p este numărul perechilor de poli
ai maşinii.
La maşina sincronă cu poli înecaŃi având întrefierul uniform şi admiŃând ipoteza liniarităŃii circui-
tului magnetic al maşinii (se neglija saturaŃia magnetică), se putea spune că există o proporŃionalitate între
un câmp magnetic de inducŃie şi o tensiune magnetică (respectiv o solenaŃie) – adică, de exemplu, între
câmpul de reacŃie şi solenaŃia de reacŃie. La maşina sincronă cu poli aparenŃi acest lucru nu mai este posi-
bil (deşi rămâne în vigoare neglijarea saturaŃiei magnetice) datorită modificării esenŃiale a întrefierului
maşinii: în axa polilor rotorici el este minim, iar în axa interpolară (neutră) el este maxim. Această si-
tuaŃie face, de exemplu, ca inductivitatea unei înfăşurări statorice de fază să varieze odată cu poziŃia axei
polilor rotorici în raport cu axa înfăşurării şi ea are valoarea maximă când cele două axe coincid
(L=w2/Rm), respectiv valoare minimă când axa înfăşurării se suprapune cu axa interpolară.
Pentru a „ocoli” dificultatea menŃionată se face mai întâi o analiză a tensiunii magnetice învârtitoa-
re de reacŃie, iar această analiză este denumită teoria celor două reacŃii şi ea a fost dezvoltată de Blondel.
 105

Astfel, dacă înfăşurarea polilor rotorici este alimentată în c.c. şi în acelaşi timp rotită cu viteza un-
ghiulară Ω; atunci se produce (pe cale mecanică !) un câmp magnetic învârtitor a cărui expresie este dată
în (5.1) şi care induce într-o fază statorică o t.e.m, dată de relaŃia (5.5). Dacă înfăşurarea statorică este în-
chisă pe o sarcină trifazată echilibrată, atunci o fază statorică va fi parcursă de un curent de sarcină i, dat
de (5.7) şi care va fi defazat în raport cu eo cu un unghi oarecare φ. Dacă curenŃii de sarcină statorici astfel
produşi formează un sistem trifazat simetric, atunci ei vor produce (pe cale electrică !) o tensiune magne-
tică învârtitoare de reacŃie (a cărei expresie este similară cu inducŃia de reacŃie din (5.8))
 π 
va (t , α ) = Vam cos ωt − pα − − ϕ  , (5.22)
 2 
ce se roteşte în acelaşi sens şi cu aceeaşi viteză Ω = ω / p cu a polilor rotorici, doar că este decalată în
raport cu axa acestora cu unghiul ( π / 2 + ϕ ).
Deci, pentru un tip de sarcină dată de la bornele maşinii sincrone, (adică pentru o anumită
valoare a lui φ în relaŃia (5.22)) valoarea efectivă a curentului de sarcină I se poate schimba, dar
aceasta va duce doar la modificarea amplitudinii t.m.m. Vam pentru că
Vam = kI (5.23)
(conform cu prima ipoteză simplificatoare), iar poziŃia undei t.m.m. va (t,α) în raport cu polii rotorici ră-
mâne neschimbată, respectiv pentru sarcina menŃionată, t.m.m. va (t,α) va fi decalată în urma axei poli-
lor rotorici cu unghiul ( π / 2 + ϕ ). Aceste elemente sunt prezentate în figura 5.15.
Tensiunea magnetică de reacŃie produce un câmp magnetic de reacŃie reprezentat de inducŃia:
va (t ,α )
ba (t ,α ) = µ 0 , (5.24)
δ (α )
din care se vede că variaŃia inducŃiei ba este complet diferită de cea a tensiunii magnetice va, pentru că
întrefierul δ(α) se modifică în proporŃie importantă de la un punct la altul – astfel:
a) – în zona tălpilor (pieselor) polare (de
lăŃime bp – fig. 5.15) întrefierul poate fi consi-
derat constant şi câmpul de inducŃie este pro-
porŃional cu tensiunea magnetică;
b) – în zona interpolară (τ – bp în fig.
5.15) întrefierul devine foarte mare şi câmpul
magnetic de inducŃie devine practic nul, indife-
rent de valoarea tensiunii magnetice va.
Din cele anterioare rezultă că pentru o
anumită sarcină dată, câmpul magnetic al
inducŃiei de reacŃie este foarte deformat în
raport cu o funcŃie armonică (valorile lui pot
fi considerate proporŃionale cu liniile verti-
Fig. 5.15. Explicativă la formarea undei va(t,α) cale ale suprafeŃei haşurate din figura 5.15),
dar el reprezintă totuşi o funcŃie periodică,
care deci poate fi descompusă într-o serie Fourier. Dacă se reŃine numai armonica fundamentală a
acestei serii (trasată cu linie punctată în figura 5.15), atunci expresia sa este
 π 
b a1 (t , α ) = B a1m cos ωt − pα − − ϕ′  (5.25)
 2 
în care, în principiu, φ’ ≠ φ – adică fundamentala ba1 poate fi decalată (în raport cu axa polilor rotorici) cu
unghiul φ’ diferit decât cel corespunzător tensiunii magnetice va ; φ’ poate fi mai mic sau mai mare decât
φ, în funcŃie de variaŃia în spaŃiu a câmpului de inducŃie de reacŃie ba.
Rezultă deci că forma undei inducŃiei magnetice de reacŃie depinde de:
a) – natura curentului de sarcină care modifică amplitudinea undei;
b) – natura sarcinii care modifică decalajul φ’.
Neglijându-se celelalte armonici superioare ale câmpului magnetic învârtitor de reacŃie ba(t,α), se
poate stabili (similar ca pentru maşina sincronă cu poli înecaŃi) o ecuaŃie de funcŃionare pentru maşina
sincronă cu poli aparenŃi.
 106

U + R I + jX σ I + jX a1 I = E 0 , (5.26)
numai că folosirea acestei ecuaŃii în practică este dificilă pentru că la fiecare schimbare a tipului de sarci-
nă de la bornele maşinii (adică a unghiului ϕ ), trebuie recalculată de fiecare dată reactanŃa de reacŃie Xa1.
B. Teoria dublei reacŃii. Această dificultate se înlătură prin teoria dublei reacŃii.
Tensiunea magnetică de reacŃie din (5.22) se poate descompune (pe baza unei identităŃi trigono-
metrice cunoscute : A cos(x-y)=A cosx cosy + A sinx siny) în două componente , adică avem:
 π 
va (t ,α ) = Vam cos (ωt − pα ) −  + ϕ   =
 2 
,
π  π 
= Vam cos + ϕ  cos(ωt − pα ) + Vam sin  + ϕ  sin (ωt − pα )
 2   2 
respectiv
 π
va (t , α ) = −Vam sin ϕ cos(ωt − pα ) + Vam cos ϕ cos ωt − pα −  , (5.27)
 2
Din (5.27) se observă că tensiunea magnetică de reacŃie are două componente:
a) o componentă a tensiunii magnetice de reacŃie a cărei amplitudine poate fi notată cu
Vadm = Vam sin ϕ = kI sin ϕ = kI d (5.28)
şi a cărei axă este suprapusă peste axa polilor rotorici (linia punctată în fig. 5.15 a); această componentă
este numită componenta longitudinale a tensiunii magnetice de reacŃie;
b) o componentă a tensiunii magnetice de reacŃie a cărei amplitudine se poate nota cu
Vaqm = Vam cos ϕ = kI cos ϕ = kI q (5.19)
şi a cărei axă este decalată cu π/2 (aşa cum se vede în argumentul său(ωt – pα – π/2)) în raport cu axa po-
lilor rotorici (curba prezentată cu linie–punct în figura 5.16 a); această componentă este numită compo-
nenta transversală a tensiunii magnetice de reacŃie.
În cele anterioare s-au mai notat:
I d = I sin ϕ , respectiv I q = I cos ϕ , (5.30)
care reprezintă componentele longitudinală şi transversală a curentului de sarcină şi care sunt prezentate
în diagrama fazorială din figura 5.16 b.
Dar ideea cea mai importantă (ce
rezultă din cele prezentate în ultima par-
te), este aceea că tipul sarcinii nu mai in-
fluenŃează poziŃia undelor celor două
componente vad(t,α) şi vaq(t,α) a tensiunii
magnetice de reacŃie va(t,α) în raport cu
axa polilor de excitaŃie rotorici. Tipul sar-
cinii (prin unghiul de defazaj φ) influen-
Fig. 5.16. b. – Explicativă la componentele tensiunii magnetice de Ńează, ca de altfel şi valoarea I a curentu-
de reacŃie şi a curentului de sarcină
lui de sarcină, doar amplitudinea compo-
nentelor vad şi vaq (vezi relaŃiile (5.28) şi (5.29)).
Componenta vad(t,α) determină un câmp magnetic de inducŃie de reacŃie corespunzător
v ad (t , α )
b ad (t , α ) = µ 0 , (5.31)
δ(α )
adică componenta longitudinală a câmpului magnetic învârtitor de reacŃie; această componentă nu are
o variaŃie sinusoidală (deşi vad(t,α) are variaŃie sinusoidală) pentru că întrefierul δ(α) este neuniform, dar
poziŃia undei bad(t,α) în raport cu axa polilor rotorici nu mai este condiŃionată de tipul de sarcină,
care influenŃează doar amplitudinea undei bad(t,α) (ca de altfel şi curentul de sarcini I). Undele vad(t,α) şi
bad(t,α) sunt prezentate în figura 5.17 a.
 107

Fig.5.17. Explicative privind undele componentelor tensiunii magnetice de reacŃie şi a inducŃiilor respective

Dacă unda bad(t,α) se descompune într-o serie Fourier şi se reŃine numai armonica fundamentală,
atunci expresia sa va fi
b ad1 (t , α ) = B ad1 cos(ωt − pα ) (5.32)
a cărei amplitudine este
′
B ad1 = k d Vadm = k d I sin ϕ = k d I d (5.33)
şi în care kd nu depinde de unghiul φ (deci de tipul sarcinii), ci numai de forma undei bad(t,α). Această
componentă longitudinală a câmpului magnetic învârtitor de reacŃie (a cărei axă se suprapune peste axa
polilor rotorici) induce o componentă de t.e.m. de reacŃie Ed în spirele înfăşurării de fază a statorului a că-
rei valoare efectivă este proporŃională în final cu componenta Id a curentului de sarcină:
E d = CB ad1 = Ck d I sin ϕ = X ad I d , (5.34)
în care
X ad = Ck d (5.35)
reprezintă componenta longitudinală a reactanŃei de reacŃie; relaŃia din (5.34) poate fi scrisă „în
fazorial” sub forma
E d = − jX ad I d . (5.36)
Procedând similar ca pentru componenta longitudinală, se poate determina componenta
transversală a câmpului învârtitor de reacŃie, respectiv fundamentala sa (obŃinută după descompunerea
în seria Fourier şi reprezentată în figura 5.17 b)
 π
b aq1 (t , α ) = B aq1 cos ωt − pα −  , (5.37)
 2
în care avem
′
B aq1 = k q Vaqm = k q I cos ϕ = k q I q . (5.38)
Componenta de t.e.m., indusă de acest câmp în spirele înfăşurării de fază statorice, are valoarea
efectivă dată de relaŃia:
E q = CB aq1 = Ck q I cos ϕ = X aq I q , (5.39)
în care
X aq = Ck q (5.40)
reprezintă componenta transversală a reactanŃei de reacŃie; relaŃia din (5.39) poate fi scrisă „în fazorial”
sub forma
E q = − jX aq I q . (5.41)
C. EcuaŃia fazorială de funcŃionare şi diagramele fazoriale. łinând seama de cele două componente
(longitudinală şi transversală) ale curentului de sarcină (vezi relaŃiile (5.30)), exprimarea sa fazorială este
I = Id + Iq , (5.42)
după cum şi t.e.m. definite anterior se pot prezenta într-o relaŃie fazorială
E = E0 + Ed + Eq . (5.43)
 108

Cu aceste precizări, se poate rescrie ecuaŃia de funcŃionare din (5.26) sub forma
E = E 0 + E d + E q = U + R I + jX σ I (5.44)
iar dacă se Ńine seama de relaŃiile din (5.35) şi (5.42), atunci ea devine:
E 0 = U + R I + j(X σ + X ad )I d + j(X σ + X aq )I q (5.45)
Se mai fac notaŃiile:
X d = X σ + X ad , respectiv X q = X σ + X aq , (5.46)
în care Xd reprezintă reactanŃa sincronă longitudinală, iar X q este reactanŃa sincronă transversală şi
deci (5.45) se poate nota mai prescurtat
E 0 = U + R I + jX d I d + jX q I q (5.47)
In practică se constată că Xaq=(0,4…0,7)Xad,deci în general Xq este mai mică decât Xd, iar R
poate avea valori foarte mici (mai ales la maşini foarte mari) şi deci „căderea de tensiune” R I poate fi
neglijată, respectiv forma simplificată a ecuaŃiei de funcŃionare din (5.47) devine
E 0 = U + jX d I d + jX q I q (5.48)
Diagramele fazoriale pentru ecuaŃiile de funcŃionare nesimplificate şi simplificate sunt date în fi-
gura 5.18 a şi b.

La construcŃia di-
agramei fazoriale se
poate proceda după
următoarea metodolo-
gie :
a)--se admite faptul că
se cunosc parametrii
R, Xσ, Xad, Xaq, U, I,
φ;
b)--se reprezintă grafic
fazorii U şi I (res-
pectând scara tensiuni-
lor şi a curenŃilor);
Fig. 5.18. Diagramele fazoriale pentru maşina sincronă cu poli aparenŃi c)--se construieşte
fazorul
U r = U + R I + jX σ I unde U r = E ;
d)--se admite că se cunoaşte defazajul β = ∠[E 0 , I ] şi se trasează componentele I d şi I q ale cu-
rentului de sarcină conform cu relaŃiile (5.30);
e)--se trasează fazorii jX ad I d (− E d ) şi jX aq I q (− E ) ;
q

f)--se trasează fazorul E 0 conform cu ecuaŃia (5.45).

În cele anterioare s-a presupus că unghiul β este cunoscut; în cele următoare se stabileşăte valoarea lui.
D. Cum se determină unghiul β. Dacă se prelungeşte fazorul jX σ I până la intersectarea direcŃiei
fazorului E 0 se obŃine triunghiul ∆DCF în cadrul căruia se poate nota
CD CD I q
= CF , cos β = = ,
cos β CF I
dar
 109

CD = X aq I q ,
Iq
atunci rezultă cu necesitate că EF = X aq I , astfel încât să fie cos β = , respectiv
I
X aq
= X aq I . (5.50)
cos β
E 0 şi I , adică direcŃia fazorului E 0 în
Din relaŃia (5.50) rezultă că defazajul β dintre fazorii
raport cu I , se poate stabili prin determinarea punctului F, iar acesta reprezintă vârful fazorului jX aq I
la care se cunosc parametrii X aq , I şi direcŃia fazorului I .

5.3.3. Factorii de raportare a solenaŃiilor

Câmpul magnetic produs de un pol de excitaŃie rotoric în întrefierul maşinii sincrone este dat de curba (linie plină) din
fig. 5.19. Această curbă poate fi aproximată de un dreptunghi de înălŃimea Bδ şi lăŃimea bp a polului rotoric, dar cel mai corect ea es-
te aproximată de un dreptunghi cu aceeaşi înălŃime şi cu lăŃimea
τ

∫ B (x )dx .
1
bi = δ (5.51)
Bδ 0
Cu această ocazie se poate defini factorul de acoperire al polului
bp
αp = , (5.52)
τ
respectiv factorul ideal de acoperire al polului
bi
αi = , (5.53)
τ
mărimi ce sunt adimensionale. Mai trebuie observat că unui pas polar τ
îi corespund π radiani electrici, iar lăŃimii ideale bi a polului îi cores-
pund αiπ radiani electrici. Din cele prezentate anterior şi mai ales din
fig. 5.15 rezultă că variaŃia câmpului magnetic produs de un pol rotoric
de excitaŃie în întrefierul maşinii, poate fi definit astfel:
- B p = 0 , pentru
 π π π π 
α ∈  0; − α i  U  + α i ; π  ;
 2 2 2 2 
- B p = Bδ , pentru
Fig. 5.19. Explicativă la factorii de raportare
a solenaŃiilor π π π π
α ∈ − αi ; + αi  ; (5.54)
2 2 2 2
- B p (α ) = − B p (α ) .
Curba ideală (dreptunghiulară) a câmpului magnetic din întrefier se poate descompune într-o serie Fourier şi dacă se reŃine
numai armonica fundamentală atunci amplitudinea ei va fi
π π
4 2 2
π
B p1 = ∫ B p (α ) sin αdα =
4 4
π 0 ∫ sin αdα = B δ sin α i ,
π (π − α π ) π 2
(5.55)

2 i 2
iar cu această ocazie se poate defini aşa-numitul factor de formă al câmpului inductor (de excitaŃie)
B p1 4 π
kf = = sin α i . (5.56)
Bδ π 2
Din curbele prezentate în fig. 5.17 a rezultă că, componenta longitudinală a câmpului magnetic învârtitor de reacŃie poate fi de-
finită astfel:
 110

 π π π π 
- Bd (α ) = 0, α ∈  0; − α i  U  + α i ; π  ;
pentru
 2 2 2 2 
π π π π
- Bd (α ) = Bd max sin α , pentru α ∈  − α i ; + α i  ; (5.57)
2 2 2 2
- Bd (α ) = − Bd (− α ).
Iar din curbele figurii 5.17 b rezultă relaŃiile de definiŃie pentru componenta transversală a câmpului învârtitor de reacŃie:
 π π π π 
- Bq (α ) = Bq max / 6, α ∈  0; − α i
pentru  U  + αi ; π ;
 2 2 2 2 
π π π π
- Bq (α ) = Bq max cos α , pentru α ∈  − α i ; + αi  ; (5.58)
2 2 2 2
- Bq (α ) = Bq (− α ).
Din relaŃia (5.57) şi (5.58) rezultă în mod evident că Bd(α) şi Bq(α) nu au variaŃii armonice, dar fiind totuşi funcŃii periodice,
prin descompunere în serii Fourier se pot deduce amplitudinile armonicilor fundamentale respective – avem:
π π
4 2 2
α i π + sin α i π
B d1 = ∫ B d (α ) sin αdα = B d max
4
∫ sin α dα =
2
B d max ; (5.59)
π 0 π (π −αi π ) π
2 2
π
 1 (π 2 − α i π 2 ) π

4 2 2
B q1 = ∫ B q (α ) cos αdα = B q max 
4 =
 6 ∫0 ∫π
cos α d α + cos 2
α d α
π 0 π ( 2 −αi 2 )
π 
 
2 α
 i π
cos  + α i π − sin α i π

3  2 
= B q max (5.60)
π
Cu relaŃiile (5.59) şi (5.60) se pot determina:
a) factorul de formă al câmpului magnetic de reacŃie longitudinală
B d1 α + sin α i π
kd = = i ; (5.61)
B d max π

( )
b) factorul de formă al câmpului magnetic de reacŃie transversală

B q1 2 cos α π + α π − sin α π
= 3 2
i i i
kq = . (5.62)
B q max π
Problema ce sa pune în continuare este aceea de a compensa, de exemplu, fundamentala câmpului magnetic de reacŃie
longitudinală ceea ce se poate realiza, în principiu, printr-o solenaŃie echivalentă a câmpului de excitaŃie rotoric, care produce o fun-
damentală cu aceeaşi amplitudine, dar de semn contrar. Pentru determinarea solenaŃiei echivalente a excitaŃiei se poate nota
µ0 µ
θ d k d = 0 θ ee k f
2d 2d
din care rezultă imediat solenaŃia de excitaŃie echivalentă
kd
θ ee = θd , (5.63)
kf
respectiv factorul de raportare a solenaŃiilor după axa longitudinală este
θ ee k d α i π + sin (α i π )
k ad = = = . (5.64)
θd k f  π
4 sin  α i 
 2
Similar se deduce şi factorul de raportare a solenaŃiilor după axa transversală
 111

 π
cos α i  + α i π − sin (α i π)
2
θ kq 3  2
k aq = ee = = . (5.65)
θq k f  π
4 sin  α i 
 2
Pe de altă parte , din relaŃia de definiŃie a factorului de formă kd rezultă că el reprezintă şi raportul dintre fluxul magnetic
al fundamentalei reacŃiei longitudinale şi fluxul magnetic al maşinii cu întrefier constant, respectiv reprezintă raportul dintre reactan-
Ńa longitudinală a reacŃiei şi reactanŃa utilă a înfăşurării de fază pentru maşina cu întrefier constant , adică
Xad = kd Xu . (5.66)
Similar se poate nota şi relaŃia
Xaq = kq Xu . (5.67)
în care reactanŃa utilă Xu se poate determina prin înmulŃirea inductivităŃii proprii a fazei din (2.143) cu pulsaŃia ω = 2πf.

5.3.4. Puterea şi momentul cuplului electromagnetic la maşina sincronă

1. Deducerea expresiilor puterii şi momentului cuplului electromagnetic. Dacă se neglijează „căderea de tensiu-
ne” RI (în cazul maşinilor sincrone mari şi foarte mari), atunci puterea activă schimbată de maşină la bor-
nele sale cu reŃeaua poate fi aproximată cu puterea electromagnetică a acesteia, însă Pe se poate nota sub
forma
[
Pe = mR e U ⋅ I .
∗
] (5.68)
Considerând R ≈ 0, se poate apela la diagrama fazorială simplificată din figura 5.18 b la care se admite că
axa imaginară este dirijată după direcŃia pozitivă a fazorului E 0 , iar în acest caz se poate nota:
I = I d + jI q , respectiv U = U sin θ + jU cos θ . (5.69)
Cu relaŃiile (5.69), puterea din (5.68) devine
[ ]
Pe = mR e (U sin θ − jU cos θ)(I d + jI q ) = mU(I d sin θ + I q cos θ) . (5.70)
Pe de altă parte făcând proiecŃia fazorilor din figura 5.18 b pe cele două axe, se poate nota:
a) pentru axa reală
U
0 = U sin θ − X q I q , respectiv I q = sin θ ; (5.70a)
Xq
b) pentru axa imaginară
E0 − U
E 0 = U cos θ + X d I d , respectiv I d = cos θ ,
Xd
iar dacă aceste expresii ale curenŃilor Id şi Iq se introduc în relaŃia din (5.70) pentru Pe , atunci rezultă
UE 0 m  1 1 
Pe = m sin θ + U 2  − sin 2θ , (5.71)
Xd 2  
 Xq Xd 
1
în care s-a Ńinut seama că sin θ cos θ = sin 2θ . Cu ipoteza simplificatoare admisă rezultă că expresia
2
din (5.71) este de fapt relaŃia puterii electromagnetice Pe, iar cu această precizare rezultă imediat şi relaŃia
pentru momentul cuplului electromagnetic
Pe m  UE 0 U 2  1 1  
M= =  sin θ + − sin 2θ . (5.72)
Ω Ω  X d 2  X q X d  
Din (5.71) se observă că puterea electromagnetică a maşinii sincrone are două componente:
- o componentă principală
′ UE 0
Pe = m sin θ , (5.73)
Xd
 112

care depinde de tensiunea de la bornele maşinii şi t.e.m. E0 , produsă de polii de excitaŃie rotorici (deci
depinde de curentul de excitaŃie al maşinii); această componentă variază sinusoidal în raport cu unghiul
intern θ al maşinii;
- a doua componentă este numită componenta reactivă
″ U 2  1 1 
Pe = m  − sin 2θ , (5.74)
2 X X 
 q d 
ea nu depinde de E0 (deci nu depinde de curentul de excitaŃie rotoric), dar variază proporŃional cu pătratul
tensiunii de la borne şi cu dublul unghiului intern (prin sinus); mai depinde şi de reactanŃele Xd şi Xq.
In cazul maşinii sincrone cu poli înecaŃi avem Xd = Xq = Xs, respectiv puterea electromagnetică
nu are decât componenta principală, iar expresiile din (5.71) şi (5.72) devin
UE 0 UE 0
Pe = m sin θ , respectiv M = m sin θ . (5.75)
Xs ΩX s
Din relaŃiile amintite rezultă că puterea şi momentul cuplului electromagnetic pentru maşina cu
poli înecaŃi au valoarea maximă pentru unghiul intern θ = ± π / 2 – avem:
UE 0 UE 0
Pe max = m , respectiv M max = m . (5.75)
Xs ΩX s
după care se poate determina capacitatea de supraîn-
cărcare nominală
M max 1
kM = = (5.77)
Mn sin θ n
al acestui tip de maşină sincronă. În figura 5.20 sunt
date graficele Pe = f(θ) şi M = f(θ) denumite caracte-
risticile unghiulare ale maşinii sincrone, care de
fapt reprezintă una şi aceeaşi caracteristică „citită” la
scara puterilor, respectiv la scara cuplurilor (expre-
siile pentru Pe şi M se deosebesc între ele prin
Ω=Ωs= const.).
Unghiurile θ pozitive se referă la regimul de
Fig. 5.20. Graficele Pe, M=f(θ) la maşina sincronă generator al maşinii sincrone, iar cele negative se re-
feră la regimul de motor.
În general, M’’ = (0,2…0,25) x M’, iar în cazul maşinii cu poli înecaŃi M’’ = 0 pentru că Xd = Xq
= Xs. La maşina sincronă cu poli aparenŃi, puterea (respectiv cuplul) electromagnetică maximă se poate
determina pentru un unghi intern θm ce rezultă din expresia
∂Pe E 0  1 1 
= cos θ m + U − cos 2θ m = 0 (5.78)
∂θ X d  
 Xq Xd 
 π π
şi el are valoarea θ m ∈ − ;  .
 4 2
Similar cu puterea activă se poate determina şi puterea reactivă Q vehiculată pe la bornele maşi-
nii , avem:
[
Q = −mI m U ⋅ I ,
∗
]
iar dacă se iau în considerare expresiile stabilite anterior în (5.69), respectiv (5.70a), rezultă
E U 1 1  U 1 1  
Q = mU  0 cos θ +  − cos 2θ −  + , (5.79)
 X d 2  X q X d  2  X q X d  
care pentru maşina cu poli înecaŃi (Xd = Xq = Xs) devine
 113

Q=m
U
[E 0 cos θ − U ]. (5.80)
Xs
Din ambele relaŃii rezultă că pentru un unghi intern θ dat (adică pentru o anumită sarcină a maşinii), se
poate regla E0 (deci curentul de excitaŃie rotoric) astfel încât Q = 0, adică factorul de putere al maşinii să
fie maxim (cosφ = 1), respectiv curentul de sarcină să fie în fază cu tensiunea U de la borne; desigur se
poate pune şi problema când Q < 0, adică atunci când maşina debitează putere reactivă, respectiv se com-
portă în raport cu reŃeaua ca un element de circuit de tip rezistiv-capacitiv.
Aceste aspecte din urmă sunt importante pentru că pun în evidenŃă faptul că printr-un reglaj co-
respunzător al curentului rotoric de excitaŃie al maşinii, aceasta poate lucra la un factor de putere ridicat
(eventual maxim) sau chiar poate debita putere reactivă (în regim de supraexcitare) în reŃea, îmbunătăŃind
valoarea factorului de putere al întregului sistem electroenergetic în cadrul căruia ea funcŃionează. Impor-
tanŃa acestor observaŃii este cu atât mai mare cu cât majoritatea maşinilor sincrone reprezintă unităŃi de
puteri mari şi foarte mari.
În cazul în care excitaŃia rotorică este nulă (de exemplu, lipseşte înfăşurarea de excitaŃie sau se
întrerupe circuitul de excitaŃie), atunci E0 = 0 şi se obŃine aşa numita maşină sincronă reactivă pentru ca-
re avem:
U2  1 1  U 2  1 1 
Pe = m  − sin 2θ ; M = m − sin 2θ (5.81)
2 X X  2 Ω X X 
 q d   q d 
şi din care rezultă că la o astfel de maşină avem cuplu dacă Xd ≠ Xq, iar Pe şi M variază sinusoidal în fun-
π
cŃie de dublul unghiului intern. Valoarea maximă a cuplului se obŃine pentru θm = ± când avem
4
U 2  1 1 
M max = m − , (5.82)
2Ω  X q X d 
iar capacitatea de supraîncărcare va fi
′ M 1
k M = max = . (5.83)
Mn sin 2θ n
Puterea reactivă pentru cazul maşinii sincrone reactive va avea expresia (rezultată din (5.79)
pentru E0=0).
U2  1 1   1 1 
Q=m  − cos 2θ −  +

(5.84)
2  X q X d  X
 q X d 
şi ea nu este reglabilă pentru un θ dat. Această putere reactivă ar putea deveni nulă numai dacă
1 Xd + Xq 1 2X σ + (1,4...1,7 )X d
θ= arccos = arccos (5.85)
2 Xd − Xq 2 (0,6...0,3)X d
în care s-a Ńinut seama de relaŃiile din (5.46) şi de raportul Xaq / Xad întâlnit în practică.
2. Puterea şi cuplul sincronizant. Într-o altă ordine de idei, se poate afirma că o maşină sincronă funcŃio-
nează cu atât mai stabil cu cât variaŃia puterii per unitate de unghi intern este mai mare. De aceea, dezvol-
tând într-o serie Taylor funcŃia P(θ+∆θ) şi reŃinând primii doi termeni ai seriei, se poate nota

P(θ + ∆θ) = P(θ) +

dP
∆θ ,
dθ
respectiv

∆P = P(θ + ∆θ ) − P(θ) =
dP
∆θ . (5.86)
dθ
Factorul Ps = dP/dθ se numeşte putere sincronizantă specifică şi pentru o maşină sincronă oare-
care ea are expresia
 114

dPe E U 1 1  
Ps = = mU  0 cos θ +  − cos 2θ , (5.87)
dθ  X d 2  X q X d  
iar pentru maşina cu poli înecaŃi (când Xd = Xq = Xs) devine
UE 0
Ps = m cos θ . (5.88)
Xs
Cuplul sincronizant specific are expresia generală
Ps U E  1 1  
Ms = = m  0 cos θ + U − cos 2θ , (5.89)
Ω Ω  X d X  
 q Xd 
iar pentru maşina sincronă cu poli înecaŃi expresia respectivă devine
UE 0
Ms = m cos θ . (5.90)
ΩX s
Din relaŃiile anterioare rezultă că puterea sincronizantă, respectiv cuplul sincronizant au valori
maxime la funcŃionarea în gol a maşinii, adică atunci când θ = 0.
3. Stabilitatea statică a maşinii sincrone. În ceea ce priveşte stabilitatea statică a maşinii sincrone ea se re-
feră la comportarea acesteia când se produc variaŃii lente ale unor mărimi în cadrul unui regim stabilizat
dat de funcŃionare al maşinii.
EcuaŃia fundamentală de mişcare a maşinii (cazul maşinilor rotative) poate fi notată sub forma
(pentru J = const.)
d 2θ
M = Mr + J , (5.91)
dt 2
în care J este momentul axial de inerŃie total (maşina sincronă + motorul primar sau maşina de lucru); Mr
este momentul static rezistent al sistemului, iar M este momentul electromagnetic al maşinii. Regimul sta-
Ńionar de funcŃionare al maşinii se caracterizează prin Ω = const şi atunci d2θ / dt2 = 0 pentru θ=Ωt+θ0,
respectiv M = Mr.
Stabilitatea statică a maşinii se discută în legătură cu rezervele de putere sincronizantă (cuplu
sincronizant) ale maşinii în punctul de funcŃionare stabil, corespunzător relaŃiei
M = Mr (5.91a)
(deci într-un anumit punct de pe caracteristica M = f(θ), respectiv pe caracteristica Ms = f(θ)) şi momentul
când apare o perturbaŃie, de exemplu o creştere a lui Mr
′
M r → (M r + ∆M r ) = M r > M r . (5.92)
Pentru punctul stabil de funcŃionare din (5.91) avem M – Mr = 0, dar după producerea perturba-
Ńiei avem M – Mr’ ≠ 0 şi (M –Mr’) < 0, ceea ce duce la creşterea unghiului intern θ al maşinii (adică la
creşterea sarcinii, se produce o decalare mai mare între axa polilor rotorici şi axa polilor câmpului magne-
tic învârtitor rezultant, deşi maşina continuă să se rotească cu turaŃia de sincronism). În această situaŃie
nouă cu θ’ > 0 trebuie în mod normal să se producă o creştere corespunzătoare a momentului cuplului
electromagnetic al maşinii M’>M astfel încât să se ajungă din nou la egalitatea cuplurilor M’ = Mr’ (dar
pentru un unghi intern modificat θ’). Se spune că în acest fel, sistemul trece de la un punct stabil de fun-
cŃionare, într-un alt punct stabil de funcŃionare, dar acest lucru este posibil numai în anumite condiŃii.
Analog cu relaŃia (5.86) se poate nota
∂M
M (θ + ∆θ) = M(θ) + ∆θ ,
∂θ
respectiv
dM
∆M = M (θ + ∆θ ) − M (θ ) = ∆θ = MS∆θ , (5.93)
dθ
iar ultima egalitate ne arată că o creştere a unghiului intern ∆θ poate conduce la o creştere corespunză-
toare a cuplului electromagnetic ∆M, numai dacă cuplul sincronizat specific MS este pozitiv (MS>0)
pentru noul unghi intern θ’=θ +∆θ, altfel maşina sincronă intră în zona instabilă (a unghiurilor in-
 115

terne) de funcŃionare, iese din sincronism şi dacă, de exemplu,este în regim de motor, atunci ea se va
opri.

5.3.5. CARACTERISTICILE DE FUNCTIONARE ALE MAŞINII SINCRONE

A. Introducere
A.1. RelaŃiile de bază şi definirea caracteristicilor. La funcŃionarea în regimul stabilizat al maşinii
sincrone, se pot lua în considerare următoarele relaŃii:
1. – ecuaŃia de funcŃionare a maşinii (respective a t.e.m. rezultante)
E 0 = U + R I + jX σ I + jX ad I d + jX aq I q ;
E = U + R I + jX σ I ; (5.94)
2.– ecuaŃia circuitului receptor (în cazul regimului de generator al maşinii);
U = ZsI , (5.95)
în care ZS=RS+jXS este impedanŃa de sarcină în complex;
3. – relaŃia t.e.m. induse într-o fază statorică de către fluxul magnetic rezultant
din maşină
ω
E=−j w1kw1φ (5.96)
2
4. – ecuaŃia solenaŃiilor
θ = θ e + θ ed + θ eq , (5.97)
în care θed, θeq sunt componentele (longitudinală şi transversală) solenaŃiei de reacŃie a indusului raportate
la solenaŃia de excitaŃie (rotorică) θe;
5. – relaŃia caracteristicii magnetice a maşinii.
φ = f (θ ) . (5.98)
În relaŃiile precedente apar variabilele următoare: E0, E, U, I,Φ, θ şi θe, iar celelalte mărimi se
presupun a fi cunoscute (sau se pot calcula cu relaŃii deja cunoscute).
AdmiŃând un regim stabilizat pentru maşină, se presupune că Ω = const şi deci f = const, dar pen-
tru cunoaşterea comportării maşinii sincrone la o sarcină oarecare se pot considera ca parametri variabili
θe şi ZS sau se pot alege alte două mărimi ca parametri. În principiu dacă se elimină necunoscutele E0, E
şi Φ, se pot obŃine relaŃii între mărimile:U, Ie, I, φ cu ajutorul cărora se definesc caracteristicile de funcŃi-
onare ale maşinii sincrone. Principalele caracteristici sunt:
a) – caracteristica de funcŃionare în gol (pentru regimul de generator al maşinii)
U = f ( Ie) , pentru I=0 şi Ω=constant; (5.99)
b) – caracteristica de scurtcircuit trifazat staŃionar
Isc = f ( Ie) , pentru U=0 şi Ω=constant; (5.100)
c) caracteristica de sarcină (internă)
U = f ( Ie) , pentru I,φ,Ω=constante; (5.101)
d) caracteristica externă
U = f ( I ) , pentru Ie,φ=constante; (5.102)
e) caracteristica “în V”
I = f ( Ie) , pentru P=mUIcosφ=const; (5.103)
Din cele de mai sus rezultă că este vorba de caracteristicile statice ale maşinii sincrone.
Determinarea acestor caracteristici se poate face prin calcule sau pe cale experimentală utilizând
o anumită schemă de legare a maşinii sincrone.
A2. Determinarea caracteristicii magnetice la funcŃionarea în gol a maşinii sincrone. Pen-
tru stabilirea caracteristicilor respective prin calcul, deci pentru “predeterminarea” acestor caracteristici,
este necesară mai întâi stabilirea caracteristicii magnetice la funcŃionarea în gol, care este neliniară datori-
tă fenomenului de saturaŃie magnetică a fierului din care este format circuitul magnetic principal al maşi-
nii.
 116

În figura 5.21 este dată o porŃiune din secŃiunea unei maşini sincrone multipolare (p>1) în care se
evidenŃiază un contur principal, corespunzător unei perechi de poli magnetici ai maşinii. În figură se evi-
denŃiază şi anumite porŃiuni de circuit: 1 – 2 şi 5 – 6 este zona întrefierului; 2 – 3 şi 4 – 5 este zona dinŃi-
lor statorici; 3 – 4 este zona jugului statoric; 8 – 1 şi 6 – 7 este zona polilor rotorici, iar 7 – 8 este zona
jugului rotoric.
Pentru porŃiunile de circuit prezentate se pot face
unele observaŃii:
a)– într-o anumită “zonă” au fost incluse câte două
părŃi de circuit, de exemplu 1 – 2 şi 5 – 6, aceasta însemnând
că ele sunt “omogene din punct de vedere magnetic”, adică
au aceleaşi dimensiuni geometrice şi sunt realizate din mate-
riale cu aceiaşi curbă de magnetizare B=f(H);
b)– diversele zone ale circuitului magnetic pot fi for-
mate, în principiu din materiale magnetice diferite;
Fig. 5.21. Explicativă la stabilirea caracteristicii c)– saturaŃia magnetică se manifestă diferit în diverse-
magnetice la maşina sincronă le zone ale aceluiaşi circuit magnetic.
După aceste precizări se poate aplica următoarea
metodologie de trasare a caracteristicii magnetice în gol:
1)– pentru o valoare dată a fluxului magnetic Φ din întrefierul maşinii, având secŃiunile zonelor din
circuitul magnetic prezentat, se calculează inducŃiile respective: Bδ pentru întrefier; BZ pentru dinŃii
statorici; BJS pentru jugul statoric; BP pentru miezul polului rotoric; BJr pentru jugul rotoric;
2)– din curba de magnetizare [B=f(H)] a fierului din care este formată zona respectivă se deduc in-
tensităŃile corespunzătoare ale câmpului magnetic: Hδ; HZ; HJs etc;
3)– cunoscând lungimile medii ale porŃiunilor de circuit respective, se determină solenaŃiile cores-
punzătoare: θδ = δHδ; θZ = lZHZ etc;
4)– se sumează solenaŃiile parŃiale: 2θδ + 2θZ + θJS +… şi se obŃine solenaŃia totală θΓ necesară pen-
tru producerea fluxului magnetic Φ impus de întrefier;
5)– se reia întregul algoritm pentru o altă valoare a fluxului magnetic din
întrefier şi apoi se construieşte, punct cu punct,
caracteristica Φ= f(θΓ).
NB. Odată stabilite toate relaŃiile de cal-
cul ale algoritmului menŃionat se poate utiliza
foarte comod un sistem de calcul automat, care
permite trasarea caracteristicii prin foarte multe
puncte.
În practică însă se trasează şi aşa numite-
le caracteristici magnetice parŃiale cum sunt:
a)– caracteristica magnetică parŃială a indusu-
lui(statorului) Φ(θS) în care:
θ s = 2θδ + 2θz + θjs (5.104)
b)- caracteristica magnetică parŃială a inducto-
rului (rotorului) Φ(θr) în care:
θr = 2θp + θjr .
Fig. 5.22. Eplicativă la formarea graficului Φ = f (θ e )
(5.105)
Dar o parte din liniile câmpului magnetic
produs de polii de excitaŃie rotorici nu se înlănŃuie cu înfăşurarea statorică, ci se închid direct de la pol la
pol prin spaŃiul liber dintre poli, dintre piesele polare şi dintre zonele frontale ale înfăşurărilor de excita-
Ńie; ele formează fluxul de dispersie. Traseul acestor linii este parŃial prin aer şi cum la aer nu se pune
problema saturaŃiei magnetice, caracteristica Φσ(θ) va fi o dreaptă; se demonstrează că Φσ este proporŃio-
nal cu θs.
Cu toate aceste elemente precizate, se poate realiza trasarea caracteristicii magnetice la funcŃio-
narea în gol pornind de la caracteristicile magnetice parŃiale Φ1 =f(θS)-1; Φ2=f(θr)-2 şi a fluxului de dis-
persie Φσ=f(θS)-3, care sunt date în figura 5.22.
Fie un flux magnetic Φ1’ necesar în întrefierul maşinii:
- pentru Φ1’ din curba 1 - Φ1=f(θS) se determină solenaŃia θş’ necesară;
- pentru θş’ din curba 3 - Φσ=f(θS) se determină fluxul de dispersie ce se produce Φσ’;
 117

- fluxul Φ1’+Φσ’ trebuie să fie “acoperit” de fluxul polilor rotorici Φ2’ (deci Φ2’=Φ1+Φσ), care
după curba 2 – Φ2=f(θΓ) are nevoie de o solenaŃie parŃială θr’;
- deci solenaŃia de excitaŃie totală θe’ care poate produce fluxul Φ1’ în întrefierul maşinii este
θe’=θs’+θr’ – adică fluxul Φ1’ şi solenaŃiei de excitaŃie corespunzătoare θe’ îi revine punctual
D pe curba 4 – Φ=f(θe). Astfel, prin puncte se trasează întreaga caracteristică Φ=f(θe).

B. Caracteristicile de funcŃionare
B1) Caracteristica de funcŃionare în gol a fost definită în (5.99) şi deci pentru I=0 ecuaŃia de
funcŃionare din (5.94) conduce la relaŃia:
ω
U = E0 = w1kw1φ 0 , (5.105)
2
ω
în care w1kw1 = C (constant), iar φ 0 = f ( Ie) , respectiv curentul de excitaŃie rezultă din expresia
2
solenaŃiei de excitaŃie
θe
Ie = , (5.106)
2 we
în care we reprezintă numărul de spire al înfăşurării unui pol de excitaŃie.
Din (5.105) şi (5.106) rezultă că caracteristica de funcŃionare în gol a maşinii sincrone reprezintă ca-
racteristica magnetică la funcŃionare în gol a maşinii trasată la o
altă scară. Alura ei este cea a curbei 4 din figura 5.22. De fapt la
trasarea experimentală a caracteristicii, datorită fenomenului
histerezis, se obŃin două ramuri ale caracteristicii: ramura as-
cendentă când se realizează creşterea curentului de excitaŃie şi
ramura descendentă când se realizează descreşterea curentului
de excitaŃie. Caracteristica standard de mers în gol se poate ob-
Ńine făcând semisuma ordonatelor ramurilor ascendentă şi des-
cendentă pentru fiecare valoare Ie a curentului de excitaŃie aşa
Fig. 5.23 Graficul U = f ( Ie) cum se arată în figura 5.23. Cu caracteristica standard se poate
la o maşină sincronă stabili şi tensiunea remanentă Urem, adică tensiunea de la bor-
nele maşinii când Ie=0; această tensiune are valoare mică (doar
câteva procente din Un) şi ea se induce ca urmare a magnetismului remanent (rămas de la magnetizările
precedente) a polilor de excitaŃie rotorici.
B2) Caracteristica de scurtcircuit trifazat a fost definită prin relaŃia (5.100). Un regim de scurtcir-
cuit al maşinii se obŃine, în general, prin legarea bornelor sale cu un conductor a cărui impedanŃă este nulă
şi în acest caz curentul statoric se numeşte curent de scurtcircuit.
Dacă sunt scurtcircuitate toate fazele statorice atunci se spune că are loc un scurtcircuit simetric,
altfel va fi vorba de scurtcircuite nesimetrice. Dacă scurtcircuitarea are loc în condiŃiile în care tensiunea
de la bornele maşinii este diferită de zero, atunci se spune că are loc un scurtcircuit brusc. Într-un interval
următor producerii unui scurtcircuit brusc, există o perioadă tranzitorie în care apar curenŃi foarte mari (ce
depăşesc cu mult curentul nominal) – numiŃi curenŃi de scurtcircuit brusc, care însă se amortizează după
un timp (de ordinul secundelor) şi ajung la valori staŃionare (stabilizate) ale curentului de scurtcircuit. În
cele ce urmează se analizează stările staŃionare ale scurtcircuitului simetric în vederea stabilirii unei ca-
racteristici statice.
În cazul unui scurtcircuit simetric, curentul Iq are valoare foarte mică şi poate fi neglijat pentru că în
timpul scurtcircuitului întreaga reacŃie a indusului se manifestă sub forma unei reacŃii longitudinale de-
magnetizante, ceea ce face ca Id să fie aproape egal cu Isc. Ca urmare a acestor aspecte ecuaŃiile din (5.94)
devin (cu neglijarea lui R)
E 0 = jXν I sc + jXad Isc ; E = jX σ I sc (5.107)
iar solenaŃia rezultantă din(5.97) se poate nota (în formă scalară)
θ = θe − θad (5.107a)
respectiv sub formă detaliată:
 118

2 2 w1kw1
θ = 2 weIe − kad m Isc . (5.108)
π p
Caracteristica de scurtcircuit propiu-zisă Isc = f(Ie) este o linie dreaptă ce trece prin originea sis-
temului de coordonate (pentru un Ω = const dat al maşinii sincrone), pentru că curenŃii de scurtcircuit
mari apar la curenŃi de excitaŃie mici (adică maşina lucrează nesaturat magnetic !) şi există o proporŃiona-
litate între Isc şi Ie. De altfel, din prima ecuaŃie (5.107) rezultă că Isc este proporŃional cu E0 şi cum maşina
în acest caz lucrează nesaturat magnetic (adică
E0 = p r = I e ) în final rezultă
I sc = = I e .
pr

În figura 5.24 este prezentată diagrama

fazorială pentru ecuaŃiile din (5.107), iar în graficul
alăturat este evidenŃiată caracteristica de mers în gol
[U=f(Ie)], care reprezintă totodată şi caracteristica
E=f(θ) (la altă scară). De aceea, pentru o solenaŃie re-
zultantă dată θ, se poate determina t.e.m. rezultantă E
(pe graficul U=f(Ie)) şi curentul Isc (pe graficul
Isc=f(Ie)), după care din (5.108) se poate determina Ie,
Fig. 5.24 Explicativă pentru stabilirea triunghiului Potier respective θe. Acest θe este cel care asigură de fapt so-
lenaŃia rezultantă θ, compensând reacŃia longitudinală
demagnetizantă θad. Dar din construcŃiile grafice res-
pective rezultă triunghiul ABC. Latura sa AB = θad este proporŃională de fapt cu curentul de scurtcircuit
(vezi ultimul termen al relaŃiei (5.108)), iar latura BC = E este şi ea proporŃională cu Isc (conform cu a
doua ecuaŃie din (5.107)), deci toate laturile triunghiului ABC sunt proporŃionale cu curentul Isc. Acest
triunghi se numeşte triunghiul de scurtcircuit al maşinii sincrone sau triunghiul Potier. El este valabil
însă numai în cazul în care se neglijează pierderile în fier şi în cupru, respective Iqsc=0.
Tot cu aceasta ocazie se defineşte şi raportul de scurtcircuit (notat uneori RSC). Astfel, dacă
Ien este curentul de excitaŃie nominal iar Iesc este curentul de excitaŃie care, în cadrul probei de scurtcircu-
it simetric al maşinii sincrone, determină un curent de scurtcircuit Isc egal cu curentul nominal al maşinii
In (Isc=In), atunci prin definiŃie:
Ien
ksc = RSC = . (5.109)
Iesc
Dacă se observă că, pe caracteristica de mers în gol, curentului Ien îi corespunde o tensiune la bornele ma-
şinii Un, iar curentul Iesc (pe aceiaşi caracteristică, dar în condiŃii de scurtcircuit simetric al maşinii, deci
conform cu relaŃiile (5.107)), îi va corespunde o t.e.m. dată de relaŃia:
Eon = j ( Xσ + Xad ) I n = jXd I n (5.110)
(în ambele cazuri se consideră că punctele se găsesc pe porŃiunea liniară a caracteristicii magnetice sau pe
prelungirea părŃii liniare a acesteia având în vedere că se consideră maşina nesaturată magnetic), atunci
RSC-ul din (5.109) poate fi notat sub forma:
Un Un 1
ksc = RSC = = = . (5.111)
Eon XdIn x d
RelaŃia (5.111) arată că RSC este egal cu inversul reactanŃei longitudinale a maşinii sincrone luate în va-
lori relative (xd=Xd/(Um/In)). Dacă se consideră maşina saturată magnetic, atunci relaŃia (5.111) trebuie
nottă astfel RSC=(1,1…1,2)/xd.
RSC-ul, ca de altfel şi xd, caracterizează capacitatea de supra încărcare a maşinii sincrone: cu cât
RSC-ul este mai mare cu atât mai mare este limita superioară de încărcare a maşinii, dar RSC-ul este cu
atât mai mare cu cât întrefierul maşinii este mai mare (adică la aceiaşi putere, o concentraŃie mai mică a
energiei electromagnetice). Astfel de maşini însă necesită un consum specific de materiale mai mare şi
deci sunt mai costisitoare. La maşini cu poli înecaŃi (întrefier mic) RSC=0,4…1,0, iar la maşini sincrone
cu poli aparenŃi (întrefier mai mare) RSC=0,8…1,4.
 119

B3) Caracteristica de sarcină a fost definită prin relaŃia (5.101) şi ea ne arată cum se modifică
tensiunea de la bornele maşinii în funcŃie de curentul de excitaŃie, în condiŃiile menŃinerii constante a unui
curent de sarcină dat şi cosφ dat. Dintre toate caracteristicile de sarcină cea mai importantă este caracte-
ristica de sarcină inductivă nominală, care se ridică pentru I=In şi φ=π/2. În cadrul acestei caracteristici
Iq = 0 pentru cos(π/2)=0 şi deci reacŃia transversală este nulă, iar reacŃia longitudinală este demagnetizan-
tă. Se admite că X σ , Xad, I=In sunt cunoscute şi că se consideră R ≈ 0 . În figura 5.25a este dată dia-
grama fazorială conform cu ecuaŃiile din (5.94), în care s-a impus o anumită tensiune U la bornele maşi-
nii, iar în figura 5.25b se arată construcŃia caracteristicii propriu-zise.
Astfel, pentru U, X σ şi I date, conform cu (5.94) se determină t.e.m. rezultantă E indusă în maşină, co-
respunzător căreia prin caracteristica de mers în gol se stabileşte solenaŃia rezultantă θ. La aceasta se ada-
ugă solenaŃia θad (ca în cazul relaŃiei (5.108),
pentru că I=In este cunoscut, iar reacŃia este
demagnetizantă) şi atunci se obŃine solenaŃia
θe, respectiv curentul de excitaŃie Ie. Astfel se
obŃine de fapt punctual B’ al caracteristicii
pentru o tensiune U admisă la bornele maşi-
nii. Toată construcŃia se reia pentru o altă
tensiune de la borne, dar pentru o construcŃie
mai rapidă a caracteristicii se poate folosi tri-
unghiul Potier (de scurtcircuit) al maşinii
respective: realizând o mişcare de translaŃie a
triunghiului OAB astfel încât vârful A să ră-
Fig. 5.25 Explicativă la trasarea caracteristicii mână permanent pe caracteristica de mers în
de sarcină la o maşină sincronă gol, atunci vârful B al triunghiului va “trasa”
caracteristica U=f(Ie) (evident că ∆ OAB se
va construi în acest caz pentru I=In).
Un amănunt important este acela că în acest caz se poate determina şi reactanŃa de dispersie Xσ a
maşinii (în condiŃiile neglijării pierderilor în fier şi în cupru, R ≈ 0 ). Într-adevăr înălŃimea A’C’ (uni au-
tori consideră drept triunghi Potier triunghiul A’B’C’) reprezintă la scara tensiunilor căderea de tensiune
pe reactanŃa de dispersie: A' C ' = X σ I şi cum curentul I=In este cunoscut, determinarea lui Xσ este ime-
diată. Aceasta este posibil mai ales când sunt date ambele caracteristici din figura 5.25b, atunci se proce-
dează astfel:
a) – într-un punct B’ (corespunzător unei tensiuni U date de la bornele maşinii) se duce seg-
mentul O ' B ' = OB paralel cu axa absciselor;
b) – se realizează o mişcare de translaŃie a curbei de mers în gol până când punctual său 0 se va
suprapune peste 0’;
c) – curba de mers în gol translatată va intersecta curba iniŃială în A’ şi în acest caz este evi-
dent că ∆ O’A’B’=∆ OAB.
B4) Caracteristicile externe s-au definit prin relaŃiile din (5.102) şi dacă se consideră o maşină
sincronă cu poli înecaŃi, atunci diagrama sa fazorială este identică cu cea din figura 5.14a. Din această di-
agramă rezultă:
π 
E 0 2 = U 2 + ( Z s I ) 2 − 2U ( Z s I ) cos + ϕ + ε 
2 
respectiv:
E 0 2 = U 2 + ( ZSI ) 2 + 2UZSI sin(ϕ + ε )
adică:
2 2
U   I  U I
  +   + 2 ⋅ sin(ϕ + ε ) = 1 (5.112)
 E 0   Isc  E 0 Isc
în care s-a avut în vedere că Isc=E0/Zs este de fapt curentul de scurtcircuit staŃionar la funcŃionarea maşinii
sincrone în regim de scurtcircuit simetric stabilizat. Dacă se notează:
 120

U I
= u şi =i, (5.113)
E0 Isc
atunci relaŃia (5.112) se poate nota sub forma:
u 2 + i 2 + 2ui sin(ϕ + ε ) = 1 . (5.114)
Într-un sistem de coordonate (u,i) aceasta este o conică şi locul geometric pentru u (i) cu condiŃia:
a)pentru φ+ε= constant, este o elipsă având bisectoarele sistemului de coordonate drept axe de simetrie;
b) pentru φ+ε=π/2, maşina funcŃionează ca o sarcină pur inductivă, iar elipsa degenerează într-o dreaptă
de tipul u+i=1;
c) pentru φ+ε=0, maşina funcŃionează ca o sarcină pur rezistivă, iar locul geometric devine un cerc cu
ecuaŃia u2+i2=1;
d) pentru φ+ε=- π/2, maşina funcŃionează ca o sarcină pur capacitivă, iar locul geometric reprezintă nişte
drepte cu ecuaŃiile u-i=±1.
În cele prezentate anterior s-a presupus că maşina este nesaturată;curbele respective sunt prezentate
în figura 5.26a. În cazul în care maşina este saturată, curbele respective se deformează şi ele sunt prezen-
tate în figura 5.26b.
Tot acum se poate defini şi căderea de tensiune ce se produce la bornele maşinii, în raport cu ten-
siunea de mers în gol, la funcŃionarea maşinii în sarcină:
E0 − U
∆U = ; (5.115)
E0
ea se poate exprima şi în procente, caz în care raportul de definiŃie se înmulŃeşte cu 100.
Căderea de tensiune ∆U este în
general pozitivă când maşina funcŃionează
cu sarcină rezistivă sau inductivă, dar ea
poate deveni negativă (adică căderea de
tensiune este de fapt “o creştere de tensi-
une”) când maşina funcŃionează cu sarci-
nă capacitivă. Acest aspect din urmă este
important pentru că se poate produce o
creştere a tensiunii în întregul sistem
electroenergetic în cadrul căruia funcŃio-
Fig. 5.26 Graficele caracteristicilor externe la o maşină sincronă
nează maşina sincronă, iar acest fapt poate
avea unele consecinŃe nefavorabile pentru

Fig. 5.27. Diagrama fazoriala la

Fig. 5.28. Graficul caracteristicilor “în V” stabilirea caracteristicii ‘în V’
sistemul respectiv.
B5) Caracteristicile “în V” au fost definite prin relaŃia (5.103) şi denumirea rezultă din faptul
că alura lor este apropiată de cea a literei V. AdmiŃând faptul că tensiunea la borne este constantă, din
condiŃia P=UIcosφ=const, rezultă Icosφ=Iq=const. Dacă se presupune că U~E=const (se neglijează R şi
Xν), atunci rezultă că solenaŃia rezultantă θ este constantă. Din elementele prezentate se alcătuieşte dia-
grama fazorială din figura 5.27 în care θr este solenaŃia reacŃiei indusului,iar θe este solenaŃia excitaŃiei.
Din diagrama solenaŃiilor rezultă:
θe = θ 2 + θr 2 + 2θθr sin ϕ , (5.116)
care la scara curenŃilor ne dă o relaŃie de legătură între curentul de excitaŃie Ie şi curentul de sarcină I.
 121

Curbele în V se determină experimental cu maşina sincronă cuplată la o reŃea cu tensiunea

U=const. Alura curbelor este dată în figura 5.28. Cu linia întreruptă este figurat locul geometric al puncte-
lor caracteristicilor pentru care cosφ=1; în partea dreaptă a acestor curbe, maşina sincronă lucrează în re-
gim de supraexcitare (debitând în reŃea putere reactivă), iar în partea stângă a curbelor maşina lucrează în
regim de subexcitare (absoarbe o parte din puterea reactivă necesară producerii câmpului magnetic pro-
priu). În grafic este trasată şi curba corespunzătoare limitei de stabilitate în funcŃionarea maşinii.

5.3.6. CONECTAREA ÎN PARALEL A MAŞINII SINCRONE

1. Introducere. Conectarea în paralel a maşinii sincrone este legată mai ales de regimul de gene-
rator al maşinii sincrone. Astfel, într-o centrală de producere a energiei electrice sunt montate, în general,
mai multe generatoare sincrone (turbo sau hidrogeneratoare) şi ele nu lucrează fiecare separat cu reŃeaua
lui de alimentare, ci debitează toate pe o reŃea electrică comună. În plus, mai multe centrale electrice pot
funcŃiona debitând pe o reŃea electrică comună ce formează un sistem electroenergetic regional (zonal)
sau chiar naŃional. În acest fel apar desigur situaŃii în care generatoarele sincrone trebuie să fie cuplate să
funcŃioneze în paralel. În cadrul reviziilor energetice (programate sau neprogramate) apar, de asemenea,
situaŃii în care un generator de rezervă trebuie să fie cuplat să lucreze în paralel cu celelalte generatoare în
vederea deconectării unuia dintre ele pentru care se prevăd lucrări de revizie sau reparaŃii. Cel mai adesea
conectarea în paralel a generatoarelor sincrone se realizează în condiŃiile în care puterea generatorului
trebuie considerată mult mai mică decât a sistemului electroenergetic cu care urmează să funcŃioneze în
paralel, se admite astfel că puterea sistemului este infinită în raport cu puterea generatorului ce trebuie
cuplat în paralel. Dar există şi cazuri, destul de numeroase, în care puterea sistemului şi cea a generatoru-
lui ce urmează să se cupleze la sistem sunt comparabile. Astfel, pentru alimentarea cu energie electrică a
unor şantiere izolate se montează microcentrale electrice proprii formate din mai multe grupuri de genera-
toare ce se cuplează toate să funcŃionează în paralel debitând pe o reŃea electrică comună (cea a şantieru-
lui). Mai mult, în timpul nopŃii când în şantier activitatea este mai redusă, pentru economie de combustibil
(grupurile sunt de obicei de tipul Diesel-electrice) se deconectează unele grupuri, care a doua zi, la înce-
perea activităŃilor intense în şantier, trebuie recuplate pentru funcŃionarea în paralel. În situaŃii similare se
găsesc unele platforme marine pentru foraj sau extracŃie sau alte instalaŃii industriale, care lucrează în
condiŃii speciale şi pentru care se realizează microcentrale electrice proprii.
O atare problematică în utilizarea generatoarelor sincrone ridică chestiunea cunoaşterii în detaliu
a conectării în paralel a maşinilor sincrone. Se admite că se conectează un generator sincron trifazat la fa-
zele (R.S.T.) ale unei reŃele electrice trifazate urmărindu-se ca prin această operaŃiune să nu se perturbe
funcŃionarea normală a sistemului electroenergetic şi să nu fie pus în pericol generatorul. Pentru evitarea
celor menŃionate trebuiesc îndeplinite aşa-numitele condiŃii de paralel sau de sincronizare. Aceste condi-
Ńii rezultă, în principiu, din faptul că în momentul cuplării trebuie să existe egalitatea între valoarea in-
stantanee a t.e.m. produse de generator e0 (ce funcŃionează încă în gol) şi valoarea instantanee a tensiunii
reŃelei la care urmează să fie cuplat generatorul
e0 = u . ( 5.117)
CondiŃia (5.117) reprezintă de fapt “condiŃia globală” pentru cuplarea în paralel a generatoarelor
sincrone pentru că ea cuprinde mai multe condiŃii primare şi aceasta rezultă din faptul că egalitatea valori-
lor instantanee a celor două tensiuni din (5.117) presupune:
a) – egalitatea valorilor efective ale celor două tensiuni –E0=Ur;
b) – egalitatea frecvenŃelor, respectiv a pulsaŃiilor celor două tensiuni ωg, ωr;
c) – aceeaşi succesiune a fazelor atât la generator cât şi la reŃea (“făzuirea” corectă se realizea-
ză de obicei la “întreruptorul automat de paralel” care conectează în paralel generatorul şi
reŃeaua);
d) – acelaşi defazaj de referinŃă pentru fazele generatorului şi cele ale reŃelei φg=φr.
Deci acestea sunt de fapt condiŃiile de conectare în paralel ce se urmăresc a fi îndeplinite în prac-
tică la cuplarea generatoarelor sincrone în paralel.
a) Neîndeplinirea primei condiŃii ( E 0 ≠ Ur ) conduce la producerea unei diferenŃe de potenŃial
între bornele reŃelei şi cele ale generatorului, care produce un curent de circulaŃie între generator şi reŃea,
ce încarcă suplimentar ambele elemente ale sistemului fără a se realiza o putere utilă, adică acest fenomen
se manifestă chiar atunci când la reŃea nu este conectat nici un receptor. Pentru a îndeplini condiŃia E0=U
 122

se acŃionează asupra lui E0, printr-o modificare corespunzătoare a curentului de excitaŃie a generatorului
care urmează să fie conectat în paralel.
b) Neîndeplinirea celei de a doua condiŃii (ωg ≠ ωr) conduce la o defazare în timp a celor două
tensiuni e0 şi u, adică în final la producerea unei diferenŃe de potenŃial între bornele generatorului şi cele
ale reŃelei cu consecinŃele deja precizate. Dar în afară de aceasta, în acest caz (când ωg ≠ ωr, dar au valori
destul de apropiate) apare aşa numitul “fenomen al bătăilor” prezentat în figura 5.29. Aici 1 reprezintă

Fig. 5.29 ApariŃia bătăilor la conectarea în paralel a generatorului în condiŃiile ωg ≠ ωr

tensiunea reŃelei; 2 reprezintă tensiunea generatorului sincron, 3 reprezintă tensiunea rezultată din com-
punerea primelor două tensiuni (care au deja eventual aceeaşi amplitudine, deci E0=Ur), iar 4 este înfăşu-
rătoarea tensiunii rezultante care subliniază fenomenul bătăilor (nodurile şi ventrele ce se produc şi a că-
ror frecvenŃă depinde de ωr-ωg).
Pentru a obŃine condiŃia ωg=ωg se operează, de asemenea, asupra pulsaŃiei tensiunilor generatoru-
lui ωg. Într-adevăr avem:
ωg = 2πfg = 2πngp , (5.118)
în care s-a Ńinut seama de relaŃia deja cunoscută ns=f/p. Din (5.118) rezultă că prin modificarea turaŃiei
generatorului ng (adică a turaŃiei motorului primar al generatorului sincron) se poate obŃine condiŃia nece-
sară pentru paralel ωg=ωr.
c) Neîndeplinirea celei de-a treia condiŃii conduce la situaŃia în care, la conectarea în paralel, se
cuplează, de exemplu, faza R cu tensiunea uR a reŃelei cu faza S (tensiunea e0S) a generatorului, ceea ce
înseamnă de fapt scurtcircuit bifazic (cel puŃin) dintre generator şi reŃea cu consecinŃe previzibile.
“Făzuirea” corectă generator-reŃea se face o singură dată şi anume la cuplare în paralel, urmând ca în con-
tinuare să se menŃină aceleaşi legături la aparatajul cu ajutorul căruia se execută cuplarea în paralel (între-
rupătorul de paralel) şi apoi să se urmărească doar îndeplinirea celorlalte condiŃii de paralel.
O verificare a succesiunii fazelor de la reŃea, respectiv de la generatorul sincron se poate face
prin mai multe metode cum sunt: metoda voltmetrului de zero, metoda sincronoscopului cu lămpi, dar cea
mai comodă se pare că este cea cu câmp învârtitor. În acest din urmă caz se conectează un motor asincron
mai întâi la reŃea, iar apoi la bornele corespondente ale generatorului (evident nu se inversează legăturile
la bornele motorului asincron). Dacă sensul de rotire al motorului asincron în ambele cazuri este acelaşi
rezultă că succesiunea fazelor la reŃea şi la generator este aceeaşi, în situaŃia opusă se modifucă succesiu-
nea fazelor ce vin la “aparatajul de paralel” fie de la generator, fie de la reŃea până când la bornele cores-
pondente ale aparatajului se obŃine aceeaşi succesiune a fazelor. Despre toate aceste operaŃiuni de făzuire
se spunea anterior că se efectuează o singură dată: la prima cuplare în paralel.
d) Cea de a patra condiŃie se realizează de fapt automat prin realizarea primelor trei condiŃii şi de
aceea ea uneori nici nu figurează ca o condiŃie separată.
2. Metode de sincronizare lină. Urmărind riguros îndeplinirea condiŃiilor de paralel se poate
obŃine ca procesul tranzitoriu la cuplarea în paralel să nu se facă simŃit, se spune astfel că s-a efectuat o
sincronizare lină. În cazul în care însă la cuplare nu sunt respectate riguros toate condiŃiile de paralel,
atunci se produce un proces tranzitoriu cu variaŃii importante ale curenŃilor, se spune că s-a realizat o sin-
cronizare dură.
Pentru o urmărire globală a condiŃiilor de cuplare în paralel se folosesc aşa numitele sincronos-
coape dotate cu un frecvenŃmetru dublu, un voltmetru şi trei lămpi (becuri).
Lămpile sincronoscopului se pot conecta la bornele reŃelei şi la bornele generatorului după mai
multe scheme, rezultând mai multe metode de urmărire a anumitor condiŃii de cuplare în paralel:
a) – metoda cu becuri stinse;
b) – metoda cu becuri aprinse;
c) – metoda mixtă.
 123

Conectarea lămpilor la bornele (R,S,T) ale reŃelei şi (A,B,C) ale generatorului pentru cele trei
metode (în ordinea menŃionării lor) este dată în figura 5.30 a, b, c.
Pentru analiza comportării lămpilor sincronoscopului în cele trei variante menŃionate de schemă,
se admite că:
a) – valoarea efectivă a tensiunii reŃelei şi a generatorului este aceeaşi şi egală cu U;
b) – succesiunea fazelor (R,S,T) a reŃelei şi (A,B,C) a generatorului este aceiaşi;
c) – pulsaŃia tensiunii reŃelei este ωr , iar a generatorului este ωg ; intre tensiunile reŃelei şi ale ge-
neratorului apare un defazaj φr – φg = α (acelaşi pe toate cele 3 faze).
Atunci pentru tensiunile de faza ale reŃelei avem expresiile :

Fig. 5.30 Variante de scheme pentru un sincronoscop cu becuri

2π 4π
u R = 2U sin ω r t ; u S = 2U sin(ω r t − ); uT = 2U sin(ω r t − ); (5.119)
3 3
iar pentru tensiunile de faza omoloage ale generatorului avem expresiile
2π 4π
u A = 2U sin(ω g t − α ); u B = 2U sin(ω g t − α − ); u C = 2U sin(ω g t − α − ). (5.120)
3 3
Referindu-ne la schema din figura 5.30 a, lămpilor sincronoscopului se aplica următoarele valori
instantanee de tensiuni :
1 α 1 α
u a = u R − u A = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + ];
2 2 2 2
1 α 2π 1 α
u b = u S − u B = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + ]; (5.121)
2 2 3 2 2
1 α 4π 1 α
u c = uT − uC = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + ];
2 2 3 2 2
în care s-a Ńinut cont de relaŃia trigonometrica
x+ y x− y
sin x − sin y = 2 cos sin
2 2
Din (5.121) rezulta ca toate lămpile sincronoscopului se sting şi se aprind cu o frecventa corespun-
zătoare sinusului din relaŃiile (5.121) adică cu frecvente f = (ω r − ω g ) / 2π . Dacă se îndeplinesc toate
cele 4 condiŃii , atunci avem si ω r = ω g , α = 0 , adică u a = u b = u c = 0 şi conectarea la reŃea a gene-
ratorului trebuie sa se producă în momentul în care toate becurile sunt stinse. De aici denumirea de meto-
da cu becuri stinse.
Daca conectarea lămpilor sincronoscopului se face după schema din figura 5.30 b, atunci lor li se aplică următoarele valori
instantanee de tensiune :
1 α π 1 α π
u a = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + + ];
2 2 3 2 2 3
1 α 1 α π
u b = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − π ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + + ]; (5.122)
2 2 2 2 3
 124

1 α 2π 1 α 2π
u c = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + − ];
2 2 3 2 2 3
din care se vede ca şi în acest caz becurile se sting şi se aprind simultan. Pentru cazul când ω r = ω g şi α = 0, rezulta că

π 2π 3
sin = − sin( − )= adică la toate condiŃiile îndeplinite sunt aprinse toate lămpile şi ele luminează aproape cu in-
3 3 2
tensitate maximă , de aici denumirea de metoda cu becuri aprinse.
In cazul în care lămpile sincronoscopului se conectează după schema din figura 5.30 c, atunci valoarea instantanee a tensiu-
nii ce li se aplică este:
1 α 1 α
u a = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + ];
2 2 2 2
1 α 1 α π
ub = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − π ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + + ]; (5.123)
2 2 2 2 3
1 α 1 α π
u c = 2 2U cos[ (ω r + ω g )t − − π ] ⋅ sin[ (ω r − ω g )t + − ];
2 2 2 2 3
din care se constata ca becurile nu se aprind şi se sting toate simultan . Daca ωr>ωg , atunci ordinea de aprindere a becurilor este : b –
a – c ( pentru ωr>ωg , şi pentru un moment dat t, ordinea descrescătoare a argumentelor sinusurilor este b – a – c ) – deci inversa suc-
cesiunii fazelor . Daca insa ωr < ωg , atunci ordinea de aprindere a becurilor este : a – b – c , adică în succesiunea fazelor.
In mod obişnuit becurile se montează pe perimetrul unui cerc cu o anumită rază şi atunci efectul aprinderii ( respectiv al
stingerii ) lor succesive este acela al unui “foc învârtitor” şi deci dacă sensul de rotire al acestui “foc” este :
a) – invers succesiunii fazelor , înseamnă ca frecventa generatorului (ωg) este prea mica şi trebuie mărită turaŃia
generatorului;
b) – în sensul succesiunii fazelor , înseamnă ca frecventa generatorului(ωg) este prea mare şi trebuie scăzuta cores-
punzător turaŃia generatorului;
Daca sunt îndeplinite toate condiŃiile de paralel : ωr = ωg şi α = 0 , atunci ua=0, iar ub - uc≠0 – adică becul a este stins, iar
celelalte 2 becuri sunt aprinse şi ard cu aceiaşi luminozitate. Deci la îndeplinirea condiŃiilor de paralel “ focul învârtitor “ stă pe loc
şi atunci se poate realiza manevra de conectare în paralel a generatorului sincron.
Este interesant de remarcat că dacă nu este îndeplinita condiŃia făzuirii şi , de exemplu , avem la generator
4π 2π
u A = 2U sin(ω g t − α ); u B = 2U sin(ω g t − α − ); u C = 2U sin(ω g t − α − ) ,
3 3
atunci la becurile conectate după schema din figura 5.30 a apare fenomenul „focul învârtitor” , ceea ce permite să se stabilească în
plus şi faptul dacă succesiunea fazelor la generator este cea corespunzătoare reŃelei.
In centralele actuale , cuplarea generatoarelor în paralel se face cu sincroscoape automate; ele rea-
lizează reglajele pentru obŃinerea condiŃiilor primare şi la momentul oportun emit semnalul pentru închi-
derea întrerupătorului de paralel obŃinându-se astfel sincronizarea lină.
3. Sincronizarea dură. In ceea ce priveşte sincronizarea dură (sau autosincronizarea) aceasta este
folosită mai ales când puterea reŃelei este mult mai mare ca cea a generatorului; în acest caz se înseriază
cu generatorul nişte bobine dimensionate potrivit pentru limitarea curentului mare ce apare în timpul pro-
cesului tranzitoriu de sincronizare şi care se scurtcircuitează după
sincronizare. Uneori se foloseşte metoda conectării la reŃea a ge-
neratorului neexcitat ( înseriat cu nişte rezistente, care ulterior, de
asemenea, se scurtcircuitează) şi când acesta atinge o viteza de cel
puŃin 97% din cea de sincronism, se conectează înfăşurarea de ex-
citaŃie la sursa de c.c. respectiv se creşte corespunzător curentul
de excitaŃie , astfel încât generatorul se sincronizează cu reŃeaua (
„ este tras în sincronism ”).
Metoda autosincronizării este folosita însă cel mai adesea
în cazul pornirii în asincron a motoarelor sincrone. Astfel, în pie-
sele polare ale motorului sincron cu poli aparenŃi se montează o
Fig. 5.13. Explicativă la autosincronizarea
colivie de veveriŃă ca la un motor asincron cu rotorul în scurtcir-
unui motor sincron cuit şi atunci pornirea motorului sincron se poate realiza în asin-
cron. Dar înainte de conectarea înfăşurării statorice a unui astfel
de motor la reŃeaua de alimentare , înfăşurarea sa de excitaŃie
(rotorică) se conectează pe o rezistenŃă (numită rezistenta de descărcare) Rd – fig. 5.31 – a cărei valoare
este Rd ≈ 10 Re. La conectarea motorului sincron pentru pornirea în asincron, înfăşurarea sa de excitaŃie
 125

nu poate fi lăsată în gol pentru că în perioada pornirii în ea se induc tensiuni mari ce trebuie descărcate pe
rezistenta Rd , deoarece altfel ar periclita izolaŃia înfăşurării solicitând-o la străpungere. Pe de alta parte ,
înfăşurarea nu poate fi legată nici în scurtcircuit deoarece la pornire ea s-ar comporta ca o înfăşurare mo-
nofazată producând un cuplu de legătura monoaxială, ceea ce ar distorsiona puternic caracteristica me-
canica a motorului şi ar putea bloca pornirea motorului pe o turaŃie scăzută.
După pornirea în asincron a motorului sincron, deci când acesta a atins turaŃia de circa 97-98% din
turaŃia sa de sincronism, atunci întrerupătorul k ( fig. 5.31 ) se trece din poziŃia a închis , în poziŃia b în-
chis, adică înfăşurarea de excitaŃie se conectează pe sursa de c.c. , când se produce un mic şoc de turaŃie
şi motorul este „ tras in sincronism”; tot în acest moment al sincronizării , curentul statoric al motorului
scade substanŃial şi se revine la valoarea corespunzătoare funcŃionării „ în sincron „ a motorului , care în
prima parte a perioadei sale de pornire a lucrat „ în asincron ”.
De fapt acest întreg proces al pornirii în asincron a motorului sincron se automatizează (înfăşurarea
de excitaŃie nu trebuie conectata nici prea repede pe sursa de c.c. , dar nici cu întârziere prea mare) astfel
încât se ajunge la automatizarea sincronizării motorului sincron cu pornirea în asincron.

5.3.7. ÎNCĂRCAREA ÎN SARCINĂ A MAŞINII SINCRONE

După conectarea maşinii sincrone la reŃea prin metoda sincronizării line , ea continua să funcŃione-
ze în gol pentru că tensiunea reŃelei U rămâne egala cu t.e.m. E0 indusa în maşină , iar daca se ia în consi-
derare o maşina sincrona cu poli înecaŃi , atunci din ecuaŃia sa de funcŃionare (5.14) (se admite R≈0) re-
zultă în principiu următoarea expresie
E0 −U
I= . (5.124)
jX S
Deci, ca să apară un curent de sarcină în maşină este necesar ca E0 sa fie diferită ca fază şi/sau ca ampli-
tudine de U, astfel încât E0 – U ≠ 0. Pentru a modifica amplitudinea lui E0 în raport cu U se reglează cu-
rentul de excitaŃie al maşinii, iar pentru modificarea fazei lui E0 in raport cu U se modifică cuplul motoru-
lui primar al maşinii sincrone.
Cazul a) Dacă se doreşte încărcarea maşinii sincrone cu putere
reactivă atunci se păstrează în fază fazorii E0 şi U şi se modifica amplitu-
dinea lui E0 prin reglajul curentului de excitaŃie. Dacă se supraexcită ma-
şina în raport cu funcŃionarea în gol, atunci apare un curent de sarcină I
defazat cu π/2 înaintea tensiunii U – fig. 5.32 a şi maşina debitează o pu-
tere reactiva (Q>0) comportându-se în raport cu reŃeaua ca un receptor
capacitiv.
Dacă se subexcită
Fig. 5.32. Explicativă la
maşina în raport cu funcŃio-
regimul de compensator narea în gol , atunci apare un
al maşinii sincrone curent de sarcina I defazat
cu π/2 în urma tensiunii U –
figura 5.32 b – maşina absoarbe o putere reactiva ( Q<0 )
comportându-se în raport cu reŃeaua ca un receptor inductiv.
In acest fel ( în cele 2 variante) maşina sincronă fun-
cŃionează în regim de compensator sincron.
Cazul b) Dacă dorim încărcarea maşinii sincrone cu
putere activă, atunci se procedează la defazarea fazorilor E0
şi U prin decalarea axei polilor rotorici în raport cu axa poli-
lor câmpului magnetic rezultant din maşina, adică prin mo-
dificarea cuplului de la arborele maşinii sincrone: Fig. 5.33. Explicativă privind regimurile de
1) prin creşterea admisiei de la motorul primar (mo- Generator şi motor la o maşină sincronă
tor Diesel, turbina cu abur sau hidraulică) axa polilor
rotorici se va decala înaintea polilor câmpului rezultant ( θ > 0 ), curentul de sarcină I ce apare defazat cu
π/2 în urma fazorului jXSI şi este aproape în faza cu U – în acest fel P>0, adică maşina debitează putere
activă şi deci se găseşte în regim de generator – fig. 5.33 a;
2) prin aplicarea unui cuplu rezistent oarecare la arborele maşinii axa polilor rotorici rămâne în
urma axei polilor câmpului rezultant ( Q<0 ), curentul de sarcină ce apare este defazat cu π/2 în urma
 126

fazorului jXSI şi este aproape în opoziŃie de faza cu U – în acest fel P<0 , adică maşina primeşte putere ac-
tivă din partea reŃelei şi deci se găseşte în regim de motor – fig. 5.33 b.
Încărcarea maşinii sincrone cu o sarcină oarecare se poate realiza şi prin reglajul curentului de ex-
citaŃie , dar şi prin modificarea cuplului la arborele maşinii . In acest fel se modifică amplitudinea t.e.m E0
în raport cu U, dar şi defazajul dintre cei 2 fazori obŃinându-se ambele componente de puteri: activă şi
reactivă , iar maşina găsindu-se în regimul de generator, motor sau compensator sincron în funcŃie de (P
<=> 0 ). Deoarece reglajele de amplitudine dintre fazorii E0 si U (prin reglajul curentului de excitaŃie) şi
cele de cuplu de la arborele maşinii sunt practic independente, rezultă că rapoartele dintre puterea activă
şi reactivă , la un regim dat de funcŃionare al maşinii , pot fi oarecare (desigur situate în limite admisibile
pentru maşina respectivă).

5.4.MAŞINA SINCRONĂ ÎN REGIM NESTAłIONAR

5.4.1. ECUAłIILE CONVERTORULUI ELECTROMECANIC SINCRON

Pentru a trata procesele tranzitorii la maşina sincronă de felul celor ce apar la modificarea bruscă a
sarcinii, a scurtcircuitului brusc, a pendulărilor maşinii, este necesar să fie luate în considerare ecuaŃiile
generale ale convertorului electromecanic de energie (stabilite în cap.2) şi adaptate la maşina sincronă.
Se ia în discuŃie o maşină sincronă cu poli aparenŃi, având în vedere că maşina sincronă cu poli
înecaŃi (întrefier constanŃi) poate fi considerată un caz particular al primului tip de maşină (întrefier ≠
const). Dar în paragraful privind funcŃionarea în paralel a maşinii sincrone, în speŃă problema referitoare
la sincronizarea dură (autosincronizarea) a motoarelor sincrone, s-a arătat deja că acestea posedă montată
în rotor o colivie de veveriŃă (de tipul celei de la un motor asincron cu rotorul în scurtcircuit), care se mai
numeşte şi colivie (înfăşurare) de amortizare. Ea este desigur o înfăşurare în scurtcircuit şi poate fi echi-
valată cu două înfăşurări în scurtcircuit ale căror axe: una se suprapune peste axa longitudinală a maşinii
sincrone şi mărimile sale vor purta indicele (D), iar cealaltă înfăşurare are axa sa suprapusă peste axa
transversală a maşinii sin-
crone şi mărimile sale vor
purta indicele (Q).
Toate ecuaŃiile ma-
şinii sincrone se vor scrie
în sistemul de coordonate
(d, q, o).
Pentru a stabili
ecuaŃiile generale ale
convertorului electrome-
canic sincron se admit
Fig. 5.34. Explicativă la convertorul electromecanic sincron următoarele ipoteze sim-
plificatoare:
a) se neglijează pierderile produse de câmpul magnetic învârtitor al maşinii, în stator;
b) se admite faptul că înfăşurarea statorică (trifazată) se distribuie sinusoidal pe periferia interioară a
statorului;
c) circuitul magnetic al maşinii se consideră nesaturat.
Parametrii principali ai înfăşurărilor maşinii în sistemul (d, q, o) sunt:
- pentru stator; rezistoarele ( Rd, Rq, Roλ); (5.125)
- pentru rotor: rezistoarele ( Re, RD, RQ),
la care indicele „e” se referă la înfăşurarea de excitaŃie (rotorică) a maşinii a cărei axă se suprapune
peste axa polilor maşinii, deci peste axa longitudinală.
Mărimile principale electrice din stator şi rotor sunt:
- curenŃii (id, iq, ioλ, ie, iD, iQ); (5.126)
- tensiunile (ud, uq, uoλ, ue, uD, uQ),
cu precizarea că tensiunile legate de înfăşurarea de amortizare ( în scurtcircuit) sunt nule – adică: uD
= uQ = 0.
Mărimile principale magnetice se referă la fluxurile magnetice din statorul şi rotorul maşinii:
(ψd, ψq, ψoλ; ψe, ψD, ψQ).
Indicele „λ” ( ataşat la componentele homopolare) poate lua valori
 127

λ = 1,2, ..., m, (5.127)

deci se ia în considerare cazul general al maşinii m-fazate (pentru cazul maşinii trifazate avem m=3).
Unghiul pe care îl face faza maşinii de indice λ în raport cu axa fazei de referinŃă (de exemplu, faza A
în cazul maşinii trifazate) este
2π (λ − 1)
θλ = . (5.128)
m
Dacă se aplică teorema a 2-a a lui Kirchhof pentru fazele maşinii atunci se obŃine următorul
set de ecuaŃii diferenŃiale (rezultat din ecuaŃiile generale ale convertorului); se adoptă ca sens pozitiv,
cel dinspre sursă către maşină – avem:
 dψ d dθ
1. u d = − R d i d − dt + ψ q dt ;
 dψ q
 dθ
referitor la înfăşurările statorice 2. u q = − R q i q − +ψ d ; (5.129)
 dt dt
 3. u = − R i − d ψ 0 λ ;
oλ 0λ 0λ
 dt
 dψ e
 4. u e = Re i e + dt ;
 dψ D

referitor la înfăşurările rotorice 5. 0 = R D i D + ; (5.130)
 dt
 6. 0 = R i + dψ Q ;
 Q Q
dt
7.ψ d = Ldd i d + L Dd i D + Led i e ;

referitor la fluxurile magnetice statorice  8.ψ q = L qq i q + LQq iQ ; (5.131)
 9.ψ = L i ;
 0λ 0 λ oλ

7.ψ e = L de i d + L De i D + Lee i e ;

referitor la fluxurile magnetice rotorice 8.ψ D = LdD i d + L DD i D + LeD i e ; (5.132)
 9.ψ = L i + L i .
 Q qQ q QQ Q
În expresiile fluxurilor din (5.131) (5.132) se folosesc notaŃii Ldd, Lee, LDD etc pentru inductivi-
tăŃile proprii ale înfăşurărilor respective, iar notaŃiile LdD, LQq, Lde, etc se referă la inductivităŃile
mutuale corespunzătoare (definite în principal prin perechile de indici respectivi); inductivităŃile de
tipul Ldq, Leq, LDQ etc nu apar pentru că cuplajele magnetice ale înfăşurărilor ale căror axe apar
ortogonale, sunt nule.
La ecuaŃiile precedente, care se referă propriu-zis numai la maşina sincronă, trebuie adăugată
şi ecuaŃia de mişcare
.
J d 2θ
Mr = M + ,
p A dt 2
în care M este momentul electromagnetic al maşinii şi atunci relaŃia poate fi notată sub forma
.
J d 2θ
M r = p A (idψ q − iqψ d ) + , (5.133)
p A dt 2
 128

.
în care Mr este momentul motor; J este momentul axial total de inerŃie, iar pA este numărul pere-
chilor de poli ai maşinii (notat aici astfel pentru a nu fi confundat ulterior cu operatorul diferenŃial
d
p= ).
dt
În ecuaŃiile (5.130) şi (5.133) cu θ s-a notat unghiul intern al maşinii sincrone (în cadrul proce-
dθ
selor tranzitorii se admite că θ ≠ const. şi = Ω reprezintă viteza unghiulară a maşinii care este
dt
variabilă şi în principiu, diferită de viteza de sincronism cu care maşina funcŃionează numai în regim
stabilizat).
Revenind la indicele λ pentru maşina trifazată avem λ = 1,2,3, respectiv
i1 + i 2 + i 3
i 01 = i 02 = i 03 = i 0 = , (5.134)
3
(conform cu cele precizate în cap.2)
Sistemul de ecuaŃii (5.129)...(5.133) se numesc ecuaŃiile lui Parck (Blondel-Parck) pentru
maşina sincronă şi el este un sistem neliniar pentru că în primele două ecuaŃii, dar şi în ultima apar
produse de necunoscute.
Mărimile necunoscute în sistemul dat sunt id, iq, i0λ; ie, iD, iQ; ψd, ψq, ψ0λ; ψe, ψD, ψQ; θ – adică
(2m+11) necunoscute, cu (2m+11) ecuaŃii (cu λ =1,2,...,m!) pentru maşina m-fazată.

5.4.2. ECUAłIILE ADIMENSIONALE ALE CONVERTORULUI ELECTROMECANIC SINCRON

De obicei nu se „lucrează” cu sistemul de ecuaŃii din (5.129)...(5.133), ci cu un sistem de ec-

uaŃii adimensional corespunzător (denumit în bibliografia anglo-saxonă „per-unit”), care se obŃine
din cel prezentat anterior prin raportarea tuturor mărimilor la o mărime de aceeaşi natură fizică, dar
specifică, denumită mărime de bază.
Avantajul principal al ecuaŃiilor adimensionale este acela că se poate face studiul maşinilor
electrice indiferent de mărimile lor nominale. Dezavantajul principal la folosirea ecuaŃiilor
adimensionale este acela că se poate „pierde” dimensiunea diverselor mărimi din ecuaŃii.
Pentru a scrie ecuaŃiile maşinii sincrone „în adimensional” se admite că statorul maşinii are
conexiunea stea. Atunci pentru mărimile statorice se definesc următoarele mărimi de bază:
a) pentru curenŃi şi tensiuni
I b = 2 I n ; U b = 2U n ; (5.135)
b) pentru putere
Sb = Sn ; (5.136)
c) pentru rezistenŃe, reactanŃe, impedanŃe
Ub 2U n U n
Zb = = = = Zn; (5.137)
Ib 2I n In
d) pentru fluxurile magnetice
2U n
ψb = =ψ n ; (5.138)
ωn
în care ωn = 2πfn;
e) pentru timp
1
tb = ; (5.139)
ωn
f) pentru viteză unghiulară se ia Ωb = viteza de sincronism corespunzătoare frecvenŃei nominale fn.
Pentru mărimile rotorice nu există o regulă generală de stabilire a mărimilor de bază; în
principiu ele se iau astfel încât ecuaŃiile scrise în adimensional, să aibă expresii cât mai simple.
 129

Mărimile „trecute” în sistemul per-unit (adimensional) se scriu cu litere mici, adică, de

exemplu, R→r, X→x, Z→z, i, u etc. CurenŃii şi tensiunile „trecute” în sistemul per-unit nu se
deosebesc de fapt de notaŃiile lor din ecuaŃiile dimensionale (unde ele sunt notate cu litere mici: i, u,
pentru că reprezintă valorile instantanee ale mărimilor respective) şi atunci „recunoaşterea”
ecuaŃiilor adimensionale se face prin felul cum sunt scrise rezistenŃele, reactanŃele şi
impedanŃele. Uneori pentru a evidenŃia mai bine anumiŃi parametrii că ei reprezintă valorile unor
mărimi fizice, se adoptă indicele „0” (zero)- astfel avem Rd0, iq0, i0λ0 etc. .
În vederea „trecerii” sistemului (5.129) ... (5.133) în adimensionale, se ia în considerare
fiecare ecuaŃie a sistemului şi se face o anumită raportare a termenilor ecuaŃiei astfel încât fiecare
mărime să fie împărŃită cu mărimea sa de bază.
Astfel, să considerăm prima ecuaŃie din (5.129) scrisă în dimensional, evidenŃiindu-se aspectul
fizic al mărimilor (prin notarea lor cu indice „0”).
dψ d 0 dθ
u d 0 = − Rd 0 i d 0 − + ψ q0 . (5.140)
dt 0 dt 0
Dacă se împarte ecuaŃia cu U b = 2U n atunci se va putea nota fiecare termen al ecuaŃiei astfel:
ud0
a) − = ud ;
2U n
Rd 0 i d 0 Rd 0 id 0 R i
b) − = ⋅ = do ⋅ do = rd i d ;
2U n Un 2I n Z b I b
In
 
 
 ψ 
d d0 
 2 U n  ψ 
 ω  d  d 0 
c) −
1 dψ d 0
=  n =  ψ b  = dψ d ;
2U n dt 0   t  dt
  d  0 
t
d 0 
t
 b
 1 
 
 ωn 
1 dθ ψ q0 dθ ψ q 0 dθ dθ
d) ψ q0 = ⋅ = ⋅ =ψ q ,
2Un dt 0 2U n   ψb  t0  dt
  d  
ωn t
d 0   tb 
 1 
 
 ωn 
după care rezultă ecuaŃia adimensională conformă cu (5.140)
dψ d dθ
1. − u d = −rd i d − +ψ q . (5.141)
dt dt
Similar se pot prelucra şi celelalte ecuaŃii din sistemul (3).
dψ q dθ
2. u q = −rq i q − −ψ d ;
dt dt
dψ 0 λ
3. u 0λ = −r0λ i 0λ − ;
dt (5.142)
dψ e
4 . u e = i e + Te ;
dt
dψ D
5. 0 = i D + T D ;
dt
 130

dψ Q
6. 0 = i Q + TQ ,
dt
în care s-a notat:
Lee 0
- Te = ω n 0 , constanta de timp adimensională pentru circuitul de excitaŃie al maşinii
Reo
sincrone;
L DD 0
- TD = ω n 0 , constanta de timp adimensională pentru înfăşurarea echivalentă
RD0
corespunzătoare coliviei rotorice dirijată după axa D;
LQQ 0
- TQ = ω n0 , constanta de timp adimensională pentru înfăşurarea echivalentă
RQ 0
corespunzătoare coliviei rotorice dirijată după axa Q.
Expresiile adimensionale ale fluxurilor magnetice devin:
7. ψ d = x d i d + i D + i e ;
(5.143)
8. ψ q = x q i q + i Q ,
în care xd, xq sunt reactanŃele – longitudinală şi transversală – adimensionale. Pentru relaŃia (5.139),
de exemplu, se poate prezenta următoarea prelucrare
ψ 0 λ 0 = L0 λ 0 i 0 λ 0 ,
respectiv:
1 ψ 0λ 0
a) ψ 0λ 0 = ;
2U n ψb
ωn
1 L0 λ 0 ω n i 0 λ 0 X i
b) L0 λ 0 i 0 λ 0 = ⋅ = 0 λ 0 ⋅ 0λ 0 = x 0 λ ⋅ i 0λ ,
2U n Un 2I n Zb Ib
ωn In
adică
9. ψ 0λ = x 0λ i 0λ . (5.144)
Similar se stabilesc relaŃiile:
10. ψ e = x d (1 − σ ed )i d + (1 − µ e )i D + i e ;
11. ψ D = x d (1 − σ Dd )i d + i D + (1 − µ D )i e ; (5.145)
12. ψ Q = x q (1 − σ Qq )i q + iQ ;
în care σ ed , σ Dd , σ Qq , µ e , µ D sunt mărimi adimensionale, joacă rolul unor coeficienŃi de
dispersie şi se obŃin prin raportarea unor produse de inductivităŃi mutuale reprezentate prin valorile
lor fizice (reale).
EcuaŃia mişcării în adimensional se scrie astfel:
d 2θ
mr = (idψ q − iqψ d ) + Tm , (5.146)
dt 2
în care Tm reprezintă constanta electromecanică de timp adimensională a sistemului de acŃionare
considerat.
Sistemul de ecuaŃii (5.141) ...(5.144) reprezintă sistemul de ecuaŃii adimensionale pentru
convertorul electromecanic sincron şi el rămâne, în continuare, un sistem neliniar (pentru că conŃine
 131

produse de variabile). Rezolvarea acestui sistem se poate realiza numai prin metode numerice
folosind sisteme automate de calcul.
Sunt însă situaŃii în care se poate accepta că sistemul de acŃionare funcŃionează aproximativ cu
dθ
viteza unghiulară constantă, atunci = Ω = const. şi ecuaŃia din (5.141) şi prima ecuaŃie din
dt
(5.142) se liniarizează (nu mai conŃin produse de variabile), iar în ecuaŃia din (5.146) dispare ultimul
dθ d 2θ
termen (pentru că = Ω = const. → 2 = 0 ) – de fapt din întregul sistem „dispare” variabila
dt dt
θ, astfel încât întregul sistem de ecuaŃii se reduce la ecuaŃiile din (5.141) ...(5.145), iar ecuaŃia din
(5.146) (fără ultimul termen) rămâne ca o relaŃie de verificare a soluŃiilor obŃinute.
În situaŃia în care sistemul de ecuaŃii se liniarizează, atunci i se pot aplica unele transformări
integrale, care îl transformă dintr-un sistem de ecuaŃii diferenŃiale, într-un sistem de ecuaŃii algebrice
care se rezolvă prin metode algebrice obişnuite.

5.4.3. Parametri operaŃionali ai maşinii sincrone

În condiŃiile în care Ω ≈ const., sistemul de ecuaŃii adimensionale ale convertorului electromecanic sincron se
liniarizează şi pentru transformarea lui într-un sistem algebric se poate folosi transformarea integrală Carson, definită prin
relaŃia
~ ∞
f c ( p ) = p ∫ f (t )e − pt dt , (5.147)
0
~
în care f(t) este o funcŃie de timp ce îndeplineşte anumite condiŃii şi ea se numeşte funcŃia original, iar f c ( p ) este
„imaginea” funcŃiei f(t) prin transformarea integrală respectivă şi ea se numeşte funcŃia imagine.
Transformarea integrală Carson este înrudită cu transformarea integrală Laplace definită prin relaŃia
~ ∞
f L ( p) = ∫ f ( p )e − pt dt. (5.148)
0
Dacă transformările Carson şi Laplace se notează simbolic
~ ~
C[f(t)]= f c ( p) ; L[f(t)]= f L ( p) , (5.149)
atunci între cele două transformări integrale se poate nota relaŃia
C[f(t)]=p L[f(t)] . (5.150)
Câteva din proprietăŃile transformatei Carson sunt următoarele:
a) transformata unei combinaŃii liniare de funcŃii este egală cu combinaŃia liniară a transformatelor funcŃiilor; de exemplu
C[af1(t) + bf2(t) + cf3(t) ] = aC[f1(t)]+bC[f2(t)]+cC[f3(t)], (5.151)
în care a, b, c sunt nişte constante, iar funcŃiile f1(t), f2(t), f3(t) admit transformata Carson ;
~
b) dacă funcŃia f(t) şi derivata sa f’(t) admit o transformare integrală Carson şi dacă f(t) are transformata f ( p ) , atunci
operaŃiunii derivării funcŃiei f(t) în raport cu t îi corespunde următoarea funcŃie imagine
 df (t ) 
C  [ ~
]
= C f ' (t ) = p ( f ( p ) − f 0 ), (5.152)
 dt 
în care f0 este valoarea iniŃială a funcŃiei f(t), adică aceea valoare a funcŃiei f(t) când t→0 din spre valori pozitive; deci f0 este o
mărime constantă. Aceasta este teorema derivării ;
~ ( −1)
c) dacă funcŃia f(t) are transformata Carson f ( p ) , atunci integrala ei f (t ) admite de asemenea o transformată
Carson şi anume
~
C f[ ( −1)
]
(t ) = C[ ∫
0
t
f (t )dt ] =
f ( p)
p
− f ( −1)
(0). (5.153)

Aceasta este teorema integrării.

( −1)
În cazul aşa-numitor „condiŃii iniŃiale nule” ( f 0 = 0, f (0) = 0 ), relaŃiile din (5.152) şi din (5.153) devin:
~
C [ f ' (t )] = pf ( p ), C f
~ ( −1)
[
(t ) =
f ( p)
p
. ] (5.154)

În tabele specializate se dau funcŃiile imagine ale transformatei Carson (Laplace) pentru diverse expresii ale funcŃiei
original f(t).
 132

Aplicând acum transformata integrală Carson sistemului din (5.141)...(5.145) şi Ńinând seama de proprietatea
transformatei din b) (teorema derivării), rezultă sistemul de ecuaŃii operaŃionale ale convertorului electromagnetic sincron:
1. u~d = −rd id − p(ψ~ d − ψ d 0 ) + Ωψ~ q ;
~

2. u~q = −rq iq − p (ψ~ q − ψ q 0 ) − Ωψ~ d ;

~

3. u~0 = −r0 i0 − p(ψ~ 0 − ψ 00 );

~

4. u~e = ie + Te p (ψ~ e − ψ e 0 );
~

5. 0 = iD + TD p(ψ~ D − ψ D 0 );
~

6. 0 = i + T p (ψ~ − ψ );
~
Q Q Q Q0
(5.155)
~ ~ ~
7. ψ~ d = x d id + id + ie ;
~ ~
8. ψ~ = x i + i ;
q q q Q
~
9. ψ~ 0 = x 0 i0 ;
10.ψ~ = x (1 − σ
e d )~id + (1 − µ e )~iD + ~ie ;
ed

11.ψ~ D = x d (1 − σ Dd )id + (1 − µ D )ie + iD ;

~ ~ ~

12.ψ~Q = x q (1 − σ Dd )iq + iQ ,
~ ~

în care Ω = dθ / dt = const.
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
Necunoscutele sistemului algebric din (5.155) sunt: id , iq , i0 ; ie , iD , iQ ;ψ d ,ψ q ,ψ 0 ;ψ e ,ψ D ,ψ Q (şase curenŃi
specifici şi şase fluxuri magnetice specifice).
Deoarece mărimile rotorice ale maşinii se pot măsura destul de greu, atunci se caută eliminarea lor ajungându-se la
expresii de forma:
(ψ~ d − ψ~ d 0 ) = x d ( p )(~id − I d 0 ) + Ge ( p )(~ie − I e 0 ) − G D ( p )I D 0 ;
(ψ~q − ψ~q 0 ) = xq ( p )(~iq − I q 0 ) + GQ ( p )I Q 0 ,
(5.156)

 d
în care x d ( p ), x q ( p ), G e ( p ), G D ( p ), GQ ( p ) sunt funcŃii de operatorul p p=  şi se numesc pa-
 dt 
rametrii operaŃionali ai maşinii sincrone.
Dintre parametrii operaŃionali cei mai importanŃi sunt:
- x d ( p ) , numită reactanŃa operaŃională longitudinală a maşinii sincrone;
- x q ( p ) , numită reactanŃa operaŃională transversală a maşinii sincrone.
FuncŃiile original ale acestor reactanŃe sunt:

1 1  1 1  −t / T 'd  1 1  − t / T '' d
= +  − e +  − e ;
x d (t ) x d  x' d x d   x' ' d x d 
(5.157)
1 1  1 1  − t / T '' q
= + − e ,
x q (t ) x q  x' ' q x q 
în care xd, xq sunt reactanŃele – longitudinale şi transversală – adimensionale ale maşinii sincrone; x’d este reactanŃa
longitudinală adimensională tranzitorie a maşinii sincrone; x' ' d , x' ' q sunt reactanŃele – longitudinală şi transver-
sală – adimensionale supratranzitorii ale maşinii sincrone; T’d este constanta de timp longitudinală tranzitorie;
T ' 'd , T ' 'q sunt constantele de timp – longitudinală şi transversală – supratranzitorii.
Toate aceste mărimi se pot determina analitic, iar unele se pot stabili şi pe cale experimentală. Expresiile din (5.157)
ne arată că reactanŃele xd(t), xq(t) se modifică în timp după nişte funcŃii exponenŃiale.
 133

5.4.4. Schemele echivalente ale reactanŃelor sincrone tranzitorii

Câmpul magnetic dintr-o maşină electrică se împarte de regulă în două

componente principale: câmpul magnetic util principal şi câmpul magnetic de
dispersie. Deci o inductivitate proprie a unei înfăşurări de indice i Lii va fi formată
dintr-o componentă principală şi o componentă de dispersie.
Lii = Liip + Liσ (5.158)

Dacă se Ńine seama de definiŃia coeficientului de dispersie σ i = Liσ / Liip ,

atunci inductivitatea proprie poate fi notată sub forma
Lii = Liip (1 + σ i ). (5.159)

σi
Fig. 5.35. Schema
echivalentăpentru reactanŃa Tipul coeficienŃilor de dispersie va fi folosit în cele ce urmează.
de reacŃieadimensională Se demonstrează că
x d = x ad + x dσ si x dσ = x ad σ d , (5.160)
în care xad este reactanŃa de reacŃie adimensională longitudinală a maşinii
sincrone. Conform cu relaŃia (5.160) reactanŃa xd se poate exprima printr-o
schemă echivalentă corespunzătoare (figura 5.35).
De asemenea se demonstrează că :
1
xd' = xdσ + , (5.161)
1 1
+
xad xeσ
Fig. 5.36. Schema echivalentă
pentru reactanŃa tranzitorie în care x dσ a fost definit în (5.160), iar pentru x eσ avem

x eσ = x ad σ e . (5.162)
Conform cu relaŃia (5.161) se poate stabilii o schemă echivalentă
pentru x’d – figura 5.36.
Pentru reactanŃa supratranzitorie x d'' se demonstrează următoarea
relaŃie :

1
xd'' = xdσ + , (5.163)
1 1 1
+ +
Fig. 5. 37. Schema echivalentă
xad xdσ xeσ
( pentru reactanŃa supratranzitorie

în care avem x Dσ = x ad σ D . Conform cu relaŃia (5.163) avem schema echivalentă în figura 5.37 .
Pentru reactanŃele transversale avem relaŃiile
x q = x qσ + x aq , (5.164)

în care x qσ = x aq σ q , respectiv
1
x q'' = x qσ + cu x Qσ = x aq σ Q (5.165)
1 1
+
x aq xQσ
Schemele echivalente pentru xq şi x q'' sunt identice ca formă cu cele din figura 5.35, respectiv figura 5.36
Unele valori ale reactanŃelor se prezintă astfel:
x``d/xd = 0.07 … 0,1 – pentru turbogeneratoare;
x``d/xd = 0,12 … 0,2 – pentru maşini cu poli aparenŃi;
x``d/xd = 0,5 … 0,6 pentru maşini lente cu dispersie mare a înfăşurării de excitaŃie;
x``d/x`d =0,6 … 0,7 pentru maşini rapide cu poli aparenŃi;
x``d/x`d =0,6 – pentru turbogeneratoare cu dispersii reduse ale înfăşurărilor de excitaŃie şi de amor-
tizare;
 134

x``dsat/x``dnesat =0,8 … 0,85 – pentru maşini cu poli masivi;

x``d/x``d =1,2 …1,8 .
La maşinile sincrone cu poli aparenŃi parametrii transversali sunt practic nesaturaŃi ( întrefierul este
mare în axa transversala ) , iar cei longitudinali au valori saturate în general , diferite ( mai mici ) faŃă de
cele nesaturate.
5.4.5. SCURTCIRCUITUL BRUSC LA MAŞINA SINCRONA

Anterior s-a precizat deja ce se înŃelege prin scurtcircuitul trifazat brusc. La producerea scurtcircuitului apar variaŃii puter-
nice ale curenŃilor statorici şi de excitaŃie din cadrul maşinii sincrone şi studierea procesului tranzitoriu respectiv nu se poate face
decât cu sistemul de ecuaŃii din (5.158) în care s-a admis că se poate considera ω=dθ/dt = const. Deoarece în cadrul scurtcircuitului
brusc avem ua=ub=uc=0 , rezulta ca ud=uq=uo=0 şi deci primele 3 ecuaŃii din (1.158) se pot nota sub forma:
~ ~ ~
r id + pΨd − Ψdo − ωΨq = 0;
~ ~ ~
r iq + pΨq − Ψqo + ωΨd = 0; , (5.191)
~ ~
r io + pΨo − Ψoo = 0,
în care s-a admis ca rd=rq=ro=r , maşina trifazata fiind simetrică . Daca înfăşurarea statorului este legata în stea , atunci io=0 , respec-
tiv Ψ0 =0, iar sistemul din (5.191) devine
~ ~ ~
r id + pΨd − ωΨq = Ψdo ;
~ ~ (5.192)
~
r iq + pΨq − ωΨd = Ψqo .
Daca se considera ca Ψd 0 =KIe (K, este constanta de proporŃionalitate; Ie valoarea stabilă a curentului de excitaŃie la producerea
scurtcircuitului) şi Ψq 0 = 0, atunci pentru fluxurile magnetice se pot nota următoarele relaŃii:
~ I ~ ~ ~
Ψd − K e = Ld ( p ) ⋅ id ; Ψq = Lq ( p ) ⋅ iq , (5.193)
p
în care Ld(p), Lq(p) sunt inductivităŃile ( longitudinale şi transversale) operaŃionale respective. Împreuna cu (5.193) sistemul din
(5.192) devine
~ ~ ~
r id + pLd ( p) id − ωLq ( p ) iq = 0;
~ ~ ~ ω (5.194)
r iq + pLq ( p ) iq + ωLd ( p ) id = − KI e .
p
Observând că –ωKIe = U`e este o tensiune , rezultă că (5.194) se poate nota mai simplificat astfel
~ ~ ~ ~ ~ ~
r id + pLd ( p ) id − ωLq ( p ) iq = 0; r iq + pLq ( p ) iq + ωLd ( p ) id = U e′ / p ,
iar soluŃia sistemului este:
~ U e′ ωLq ( p )
id = ⋅ ;
p [r + pLd ( p)][r + pLq ( p )] + ω 2 Ld ( p ) Lq ( p )
(5.196)
~ U e′ r + pLd ( p )
iq = ⋅ .
p [r + pLd ( p )][r + pLq ( p )] + ω 2 Ld ( p ) Lq ( p)
Daca se neglijează termenii în r2 de la numitorul fracŃiilor din (5.196) precum şi termenul r de la numărătorul celei de a doua fracŃii ,
atunci expresiile din (5.196) devin:
~ U e′ 1 ω2
id ≈ ⋅ ⋅ ;
p xd ( p ) 1 1
p + ω + pr[
2 2
+ ]
Ld ( p ) Lq ( p)
(5.197)
~ U e′ 1 ω
id ≈ ⋅ ⋅ ,
p xq ( p ) 1 1
p + ω + pr[
2 2
+ ]
Ld ( p ) Lq ( p )
 135

iar dacă în cadrul inductivităŃilor operaŃionale (Ld(p) , Lq(p)) se neglijează rezistenŃele înfăşurărilor de excitaŃie şi de amortizare,
adică

Ld ( p ) re = rD = 0
= Ld′′ ; Lq ( p ) ra = 0
= Lq′′, (5.198)

atunci relaŃiile curenŃilor din (5.197) se pot scrie sub forma

U e′ 1 ω2 1 ω
id = ⋅ ⋅ 2 ; iq = U e′ ⋅ ⋅ 2 , (5.199)
p x d ( p ) p + 2 pα 0 + ω 2
x q ( p ) p + 2 pα 0 + ω 2
în care s-a folosit deja notaŃia
γ 1 1
α0 = [ + ] (5.200)
2 Ld′′ Lq′′
După înlocuirea reactanŃelor operaŃionale xd(p) şi xq(p) din (5.169) si (5.175) , expresiile curenŃilor din (5.199) se pot scrie
astfel:

~ U ′ (α d 1 + q )(α d 2 + p ) ω2
id ( p ) = ⋅ ⋅ ;
p x d′′ ( β d 1 + q )( β d 2 + p ) p 2 + 2 pα 0 + ω 2
(α + p ) ω (5.201)
~
iq ( p ) = U e′ ⋅ ⋅ 2 ;
x q′′ ( β + p ) p + 2 pα 0 + ω 2
~
RelaŃia lui id ( p ) din (5.201) reprezintă expresia operaŃionala a componentei longitudinale a curentului ce apare la
producerea scurtcircuitului trifazic brusc. Pentru a găsi funcŃia original a acestui curent ( adică funcŃia sa de timp ) este necesar ca
expresia sa „ sa fie descompusă” într-o suma de componente operaŃionale ale căror funcŃii original sunt cunoscute sau se pot deter-
mina relativ simplu.
Daca se consideră ecuaŃia
p 2 + 2α 0 p + ω 2 = 0, (5.202)
atunci rădăcinile sale se pot nota astfel:

a1 = −α 0 + α 0 −ω 2 = −α 0 + jω ; a 2 = −α 0 − α 0 −ω 2 = −α 0 − jω ;
2 2
(5.203)
iar relaŃia curentului id(p) se poate nota sub forma
~ U′ (α d 1 + p )(α d 2 + p )
id ( p ) = e ω 2 ; (5.204)
x ′d′ p ( β d 1 + p )( β d 2 + p )( p − a1 )( p − a 2 )
„Partea operaŃionala „ a expresiei anterioare este
(α d 1 + p )(α d 2 + p )
E ( p) = (5.205)
p ( β d 1 + p )( β d 2 + p )( p − a1 )( p − a 2 )
şi se va căuta „descompunerea” ei în felul următor :
(α d 1 + p )(α d 2 + p) x y z u v
E ( p) = = + + + +
p ( β d 1 + p )( β d 2 + p )( p − a1 )( p − a2 ) p β d 1 + p β d 2 + p p − a1 p − a2
(5.206)
în care determinarea expresiilor pentru x,y,z,u,v trebuie să se facă astfel încât coeficienŃii pentru p0,p1,p2, … sa fie egali cu cei de la
numărătorul expresiei E(p) – adică :
α d 1α d 2 + (α d 1α d 2 ) p + p 2 =
x( β d 1 + p )( β d 2 + p)( p − a1 )( p − a2 ) + yp( β d 2 + p )( p − a1 )( p − a 2 ) + zp ( β d 1 + p ) +
( p − a1 )( p − a 2 ) + up ( β d 1+ p )( β d 2 + p )( p − a 2 ) + vp( β d 1 + p )( β d 2 + p )( p − a1 ).
(5.207)
Ordonând termenii după puterile lui p şi după necunoscute (x,y,z,u,v,) se poate întocmi un tablou ca cel în continuare:
 136

t.1. p1 p2 p3 p4
2α 0 β d 1 β d 2 + ω + β d1β d 2 +
2
x ω 2β β 2α 0 + ( β d 1 + β d 2 ) 1
d1 d 2
+ ω ( β d1 + β d 2 )
2
+ 2α 0 ( β d 1 + β d 2 )
y - ω 2βd2 ω 2 + 2α 0 β d 2 2α 0 + β d 2 1

z - ω 2 β d1 ω 2 + 2α 0 β d 1 2α 0 + β d 1 1

u - − β d1 β d 2 a2 β d1 β d 2 − a2 ( β d1 + β d 2 ) β d1 + β d 2 − a2 1

v - − β d 1 β d 2 a1 β d 1 β d 2 − a1 ( β d 1 + β d 2 ) β d 1 + β d 2 − a1 1

în care s-a Ńinut seama deja de faptul ca : a1a 2 = ω 2 si a1 + a 2 = −2α 0 . In acest fel rezultă un sistem de cinci ecuaŃii cu
cinci necunoscute:
ω 2 β d 1 β d 2 x = α d 1α d 2 ;
[2α 0 β d 1 β d 2 + ω 2 ( β d 1 + β d 2 )]x + ω 2 β d 2 y + ω 2 β d 1 z − β d 1 β d 2 a2 u − β d 1 β d 2 a 2 v =
= α d1 + α d 2 ;
[ω 2 + β d 1 β d 2 + 2α 0 ( β d 1 + β d 2 )]x + (ω 2 + 2α 0 β d 2 ) y + (ω 2 + 2α 0 β d 1 ) z +
(5.208)
+ [ β d 1 β d 2 − a 2 ( β d 1 + β d 2 )]u + [ β d 1 β d 2 − a1 ( β d 1 + β d 2 )]v = 1;
[2α 0 + ( β d 1 + β d 2 )]x + (2α 0 + β d 2 ) y + (2α 0 + β d 1 ) z + ( β d 1 + β d 2 − a 2 )u + ( β d 1 +
+ β d 2 − a1 )v = 0;
x + y + z + u + v = 0.
α d 1α d 2
Rezolvarea sistemului se poate face printr-o metoda clasica (din prima ecuaŃie rezulta imediat x= ) şi ea reprezin-
ω 2 β d1β d 2
tă o problema de rutina algebrica. Odată rezolvat acest aspect , se obŃine forma
~ U′ x y z u v
id ( p ) = ω 2 e [ + + + + ] (5.209)
xd′′ p β d 1 + p β d 2 + p p − a1 p − a 2
~
cu parametrii (x,y,z,u,v determinaŃi) pentru id ( p ) din care rezulta imediat funcŃia original

U e′
id (t ) = ω 2 [ x + ye − β d 1t + ze − β d 2t + ue a1t + ve a2t ]. (5.210)
xd′′
Daca se notează
1 1
β d1 = ;βd2 = ; (5.211)
Td 1 Td 2
atunci (5.210) devine

U′
t t
− −

id (t ) = ω e [ x + ye Td 1 + ze
Td 2
2
+ ue a1t + ve a2t ]. (5.212)
x′d′
iar daca se tine seama de valoarea unor constante de timp (Td1,Td2 etc. – de faptul ca a1-a2=2jω) şi se operează unele simplificări ale
expresiei ,atunci se poate ajunge la următoarea forma pentru curent
 137

t t
1 1 1 − 1 1 − 1 ω e a1t e a2t
id (t ) = U e′ [ + ( − )e Td 1 + ( − )e Td 2 + ( + )],
xd xd′ xd xd′′ xd′ xd′′ 2 j a1 a2
respectiv (5.213)
t
t t −
1 1 1 − 1 1 − e e jωt e − jωt Ta
id (t ) = U e′ [ + ( − )e Td 1 + ( − )e Td 2 + ω ( − )],
xd xd′ xd xd′′ xd′ 2 jxd′′ − α + jω − α − jω
în care s-a făcut notaŃia Ta=1/α (numita constanta de timp aperiodică).
Daca se neglijează α de la numitorul ultimilor fracŃii din expresia precedenta, atunci expresia curentului se notează mai compact ast-
fel
t t t
1 1 1 − 1 1 − 1 −
id (t ) = U e′ [ + ( − )e Td 1 + ( − )e Td 2 − e Ta cos ω ⋅ t ] (5.124)
xd xd′ x d xd′′ x ′d xd′′
Curentul id(t) are mai multe componente ( rezultate din (5.214));
U e′
- este o componenta ce nu depinde de timp (constantă); ea este componenta din regimul permanent al scurtcircuitului;
xd
t t
1 1 − 1 1 −
- componentele U e′ ( − )e Td 1 siU e′ ( − )e Td 2 sunt periodice şi scad în timp în funcŃie de constan-
x′d xd x′d′ x′d
tele de timp Td1 şi Td2;
t
−
- componenta (U e / xd )e Ta
cos ω ⋅ t este periodicaă dar amplitudinea sa scade exponenŃial cu constanta Ta şi iniŃi-
al are o valoare egala cu suma primelor 3 componente.
In ceea ce priveşte curentul iq(p) din (5.201) se consideră că în momentul apariŃiei scurtcircuitului α şi β au valori apropiate
dar foarte mari şi atunci relaŃia respectivă se poate simplifica
~ U′ ω
iq ( p) ≅ e ,
x′q′ ( p − a1 )( p − a 2 )
respectiv se poate nota sub forma
U e′ ω 1 1
iq ( p) = [ − ]. (5.215)
x ′q′ a1 − a 2 p − a1 p − a 2
Din (5.215) rezultă imediat funcŃia original a curentului iq(p)

U e′ 1 a1t U′ −
t

iq (t ) = (e − e a2t ), respectiv − −iq (t ) = e e Ta cos ω ⋅ t. (5.126)

xq′′ 2 j x′q′
Din (5.126) rezultă că componenta transversală a curentului de scurtcircuit este aperiodică şi „stingerea” ei se face cu con-
stanta Ta de timp.
Curentul pe faza „a” a maşinii se poate determina prin trecerea de la coordonatele (d,q,o) la acela naturale (a,b,c) – avem:

2
ia = (id cosθ − iq sin θ ),
3
in care θ=ωt+φ , iar id(t) si iq(t) sunt cele din relaŃiile (5.214) si (5.216)
Din cele menŃionate rezulta
t t
1 1 1 − Td 1 1 1 − Td 2
i a (t ) = 2U e [ +( − )e +( − )e ] cos(ω ⋅ t + ϕ ) −
xd x ′d x d x d′′ x ′d
t
−
sin ωt ⋅ sin(ωt + ϕ ) cos ωt ⋅ cos(ωt + ϕ )
− 2U e e Ta
[ + ],
x ′q′ x q′′
iar ultima paranteza dreapta se prelucrează astfel:
 138

sin(ω ⋅ t ) ⋅ sin(ω ⋅ t + ϕ ) cos(ω ⋅ t ) ⋅ cos(ω ⋅ t + ϕ ) cos ϕ − cos( 2ω ⋅ t + ϕ ) cos ϕ + cos( 2ω ⋅ t + ϕ )

+ = + =
xq′′ xq′′ 2 xq′′ 2 xd′′
1 1 1 1 1 1
( + ) cos ϕ − ( + ) cos(ω ⋅ t + ϕ ).
2 xq′′ xd′′ 2 xq′′ xd′′

Cu notaŃiile următoare:
x′d′ x ′q′ x′d′ x ′q′
xm = 2 ; xn = 2 ;
xd′′ + x′q′ xd′′ − xq′′
expresia curentului de scurtcircuit pe faza a capătă următoarea forma definitiva (întâlnita cel mai adesea in literatura de specialitate)
t t
1 1 1 − Td 1 1 1 − Td 2
ia (t ) = 2U e [ +( − )e +( − )e ] cos(ω ⋅ t + ϕ ) −
xd x d′ xd x ′d′ x ′d
t t (5.127)
− −
Ta Ta
e e
− 2U e [ cos ϕ − cos( 2ω ⋅ t + ϕ )].
xm xn
Termenul legat de prima paranteza dreapta din (5.217) reprezintă componenta simetrica a curentului de scurtcircuit din care
avem:

2U e
− isc = cos(ω ⋅ t + ϕ ) - componenta staŃionara;
xd
t
1 1 −
− id′ = 2U e ( − )e Td 1 ] cos(ω ⋅ t + ϕ ) - componenta tranzitorie;
x ′d x d
(5.218)

t
1 1 −
− id′′ = 2U e ( − )e Td 2 ] cos(ω ⋅ t + ϕ ) - componenta supratranzitorie.
x′d′ x′d
In legătura cu termenul celei de a doua paranteze drepte , avem:
t
2U e − Ta
− ia = − e cos ϕ - reprezintă componenta asimetrică; amplitudinea ei depinde de defazajul φ, adică de
xm
momentul când se produce scurtcircuitul trifazat brusc;
t
2U e − Ta
− in = − e cos(2ω ⋅ t + ϕ ) - reprezintă o componenta variabilă cu dublul frecventei fundamentalei şi
xn
care descreşte exponenŃial cu constanta Ta.
In ceea ce priveşte comportarea curentului din circuitul de excitaŃie în timpul scurtcircuitului , se pot lua în considerare ecu-
aŃiile din axa rotorică longitudinala ( 4 şi 5 , respectiv 10 şi 11 din (5.158)):
~ ~ ~ ~ ~ ~
u~e = ie + Te ( pΨe − Ψeo ); Ψe = xd (1 − σ de ) id + (1 − µ e ) iD + ie ;
~ ~ (5.219)
~ ~ ~ ~
0 = iD + TD ( pΨD − ΨDo ); ΨD = xd (1 − σ dD ) id + iD + (1 − µ D ) ie
Daca se admite ca : ido=0; iDo=0;ieo=Ie;ue=Ue=const si Ue=reIe, atunci relaŃiile din (5.219) devin:
U e re I e ~ ~ ~ ~
− = 0 = ie ′+ Te xd (1 − σ de ) p id + (1 − µ e ) p iD + p ie ′;
p p (2.220)
~ ~ ~
0 = i D′ + TD xd (1 − σ dD ) p id + p iD + (1 − µ D ) p ie ,
~ ~ ~
în care s-a notat ie ′ = ie − I e / p. Din a doua ecuaŃie (5.220) se determina iD
~ ~
~ xd (1 − σ dD )TD p id + (1 − µ D )TD p ie
iD = ,
1 + TD p
 139

~ ~
a cârei expresie utilizata în prima ecuaŃie din (5.220) permite calcularea lui ie ′ în funcŃie de id ;

xd (1 − σ de )Te p + xd [(1 − σ de ) − (1 − σ dD )(1 − µ e )]TeTD p 2 ~

ie′ = − id (5.221)
1 + (Te + TD ) p + [1 − (1 − µ e )(1 − µ D )]TeTD p 2
Utilizând relaŃiile pentru σ de ,σ dD , µ e , µ D ( se observa de exemplu ca 1 − (1 − µ e )(1 − µ D ) = τ eD ) expresia din
(5.221) poate fi pusă sub forma
xd (1 − σ d e )Te p (1 − µ DTD p) ~
ie′ = − id ,
1 + (Te + TD ) p + σ eDTeTD p 2
iar dacă se Ńine seama ca αd1 şi αd2 sunt rădăcinile negative ale ecuaŃiei de la numitorul expresiei precedente (vezi relaŃia (5.168)),
~′
atunci expresia pentru ie devine

xd (1 − σ e )Te p(1 − µ DTD p ) ~

ie′ = − id .
( p + α d 1 )( p + α d 2 )
~ ~
Luând în considerare şi expresia operaŃionala pentru id din (5.204), rezultă forma operaŃională pentru ie ′

U ′ x (1 − σ e )Te p (1 − τ DTD p)
ie′ ( p ) = −ω 2 e d . (5.223)
xd′′ p ( p − a1 )( p − a 2 )
Prelucrând şi aceasta expresie operaŃională ca şi în cazul relaŃiei (5.204) realizând şi unele simplificări , se ajunge la funcŃia
original ie(t) de forma

t t
x − −
ie (t ) = I e [1 + ( d − 1)e Td − e Te cos ω ⋅ t ] (5.224)
x′d
cu observaŃia ca ie creste brusc odată cu producerea scurtcircuitului şi atinge valoarea maximă Iexd/x`d ( datorită componentelor peri-
odice ale câmpului de reacŃie) şi apoi scade exponenŃial la valoarea Ie cu o anumită constantă de timp (Td).

5.4.6. PENDULARILE MAŞINII SINCRONE

5.4.6.1. ECUATIA DE MIŞCARE

FuncŃionarea maşinii sincrone în regimul stabilizat este caracterizată prin unghiul intern θ; când se
produce o modificare lentă a sarcinii, se schimba corespunzător şi unghiul intern la o alta valoare θ` . Da-
că însă se modifică destul de rapid sarcina, atunci axa polilor rotorici nu se stabileşte instantaneu la noua
valoare a unghiului intern (datorită inerŃiei mecanice a părŃilor rotative ale sistemului) şi se produc unele
oscilaŃii amortizate ale rotorului în jurul noului unghi intern. Amplitudinea acestor oscilaŃii este în general
destul de mica şi ea depinde de unii parametrii ai maşinii ; aceste oscilaŃii se numesc oscilaŃii sau pendu-
lari libere.
Sunt cazuri în practică în cadrul cărora însă cuplul mecanic ce se aplica maşinii sincrone nu este
uniform în timp şi are variaŃii ce se produc cu o anumită frecventă . Aceasta conduce la oscilaŃia rotorului
maşinii sincrone în jurul valorii medii a cuplului cu aceiaşi frecventă ca a cuplului mecanic , iar tipul
acesta de oscilaŃii se numesc oscilaŃii sau pendulari forŃate.
Problema principală a pendularilor maşinii sincrone este legată de cazul când maşina nu poate ră-
mâne în sincronism (mai ales în cazul oscilaŃiilor forŃate) ceea ce impune în final realizarea anumitor mo-
dificări în construcŃia maşinii.
Pentru a lua în considerare problema oscilaŃiilor (pendularilor) la maşina sincronă (să admitem că
este un generator sincron) , se pleacă de la ecuaŃia fundamentală de mişcare ( pentru mişcarea de rotaŃie)
J d 2θ
= Ma + M, (5.225)
p dt 2
în care J este momentul axial de inerŃie total (motor de acŃionare – generator sincron – se admite
J=constant); p este numărul perechilor de poli ai maşinii; Ma este cuplul mecanic activ, iar M este mo-
mentul cuplului electromagnetic al generatorului sincron.
 140

In continuare se discută parametrii ecuaŃiei (5.225).

1) Unghiul θ care determină poziŃia rotorului, se poate exprima în general prin relaŃia
θ = Ωt + θ 0 , (5.226)
în care viteza unghiulara Ω poate varia în timp, iar θ0 este constant.
Insă în cazul oscilaŃiilor mici se poate admite că maşina se roteşte cu viteza de sincronism Ωs con-
stantă , dar că θ0 variază în jurul unei valori medii θomed în raport cu care se abate cu unghiul α adică
d 2θ d 2α
θ = Ω s t + θ omed + α şi deci = 2 . (5.227)
dt 2 dt
2) Cuplu mecanic activ Ma se refera la cuplul motor Mm al motorului de antrenare al generatorului
sincron din care se scade cuplul corespunzător pierderilor prin frecare în generator Mo
M a = M m − M o. (5.228)
Motorul primar poate avea un cuplu Mm riguros constant (turbina cu apa, cu aburi sau gaze), dar este po-
sibil (motoare cu piston) ca acest cuplu sa varieze cu ∆Mm în jurul valorii medii Mmmed – adică
Mm = Mmmed + ∆ Mm ; sau Ma=Mmmed + ∆ Mm – Mo , (5.229)
iar ∆ Mm poate fi exprimat sub forma unei serii Fourier în funcŃie de viteza de sincronism a maşinii sin-
crone ( Ω s = ω s /p )
∞
∆M m = ∑
υ
Mυ
=1
max cos( υΩ s t - ϕυ ) , (5.230)

în care υ depinde în general de anumite elemente ale motorului primar (numărul de cilindri, numărul de
tacte etc).
3) Momentul cuplului electromagnetic al maşinii sincrone se poate determina exact cu o relaŃie de
tip (2.136), dar asta aduce complicaŃia că trebuie rezolvat sistemul de ecuaŃii al convertorului sincron sau
cel în unităŃi relative. De aceea se considera că cuplul maşinii sincrone poseda 2 componente de bază :
a) – cuplul sincron Msi al maşinii,care rezultă din interacŃiunea dintre câmpul magnetic de exci-
taŃie şi curenŃii statorici ( în absenŃa coliviei de amortizare ) ;
b) – cuplul de tip asincron Mas reprezentat , de fapt, prin trei subcomponente :
b1) – cuplul amortizant asincron, care corespunde interacŃiunii dintre câmpul învârtitor statoric
şi curenŃii induşi în colivie ( înfăşurarea de amortizare );
b2) – cuplul amortizant sincron, care corespunde interacŃiunii dintre câmpul magnetic învârtitor
statoric şi curenŃii induşi prin pendulare în însăşi înfăşurarea de excitaŃie;
b3) – cuplul amortizant alternativ, care corespunde interacŃiunii dintre curenŃii induşi prin pen-
dulare în înfăşurarea statorică şi cei induşi tot prin pendulare în înfăşurarea de excitaŃie (rotorică) a maşi-
nii.
Toate aceste trei componente, sunt de natura cuplului unei maşinii de inducŃie şi sunt dependente
de alunecare .
3a) Cuplul sincron Msi depinde de unghiul θ 0 = θ omed + α şi dacă funcŃia sa se dezvolte intr-o
serie din care se reŃin primii doi termenii, atunci rezultă :
∂M si
M si ( θ omed + α ) = M si ( θ omed )+ ( )Θ ⋅α (5.231)
∂Θ 0 omed
M si
în care ( ) Θomed reprezintă de fapt cuplul sincronizant specific (dacă se neglijează pierderile din stator)
θ0
Ms al maşinii sincrone; în acest fel (5.231) devine :
Msi = Msimed +Ms α . (5.232)
3b) Pentru componenta asincronă Mas a cuplului maşinii sincrone ( deci global pentru toate cele
trei componente ), dependenŃa de alunecare s, se poate considera prin relaŃia simplificată a lui Kloss.
2 M as max
sc
Mas=
s
sc
+ s
 141

în care se admite că s << sc (deci s/sc ≈ 0) – adică

2 M as max
M as = s . (5.233)
sc
Dar din relaŃia de definiŃie a alunecării rezultă :

dθ dα
Ωs − Ωs − Ωs −
Ω −Ω
s= s = dt = dt = − 1 dα , (5.234)
Ωs Ωs Ωs Ω s dt
în care s-a folosit relaŃia din (5.227) pentru θ. RelaŃiile (5.233) şi (5.234) conduc la expresia:

2 M as max dα dα
Mas ≅ − = −K a , (5.235)
sc Ω s dt dt
în care Ka este o constanta.
Daca se Ńine seama de relaŃiile (5.229) , (5.232) , (5.235), atunci ecuaŃia mişcării din (5.225) de-
vine
J d 2α dα
2
= M mmed + ∆M m − M simed − K a − M sα − M 0 , (5.236)
p dt dt
în care s-a Ńinut seama că pentru regimul de generator al maşinii sincrone, Msi este negativ (este un cuplu
rezistent în raport cu Ma), iar după (5.227) avem d θ / dt = d α / dt 2 . Având
2 2 2
în vedre că din regimul
staŃionar al sistemului considerat, rezultă :
Mmmed=Msimed+M0,
atunci (5.236) se poate scrie astfel
J d 2α dα
2
+ ka + M s α = ∆M m . . (5.237)
p dt dt
Aceasta este ecuaŃia de mişcare a maşinii sincrone cu ajutorul căreia se pot studia pendulările ; ∆M m este
nul daca motorul primar al maşinii sincrone are un cuplu motor riguros constant şi ∆ Mmeste diferit de
zero (eventual are forma (5.230)) dacă motorul primar nu are un cuplu motor constant .In primul caz
( ∆ Mm=0 ) va fi vorba de oscilaŃii libere ,iar în cel de al doilea caz ( ∆ Mm ≠ 0) vor apărea oscilaŃii forŃa-
te.
Ar mai fii de remarcat că ecuaŃia (5.237) este analoaga cu ecuaŃia diferenŃiala a unui contur elec-
tric oscilant de tip RLC serie care are forma:
d 2i di i du
L 2
+R + = (5.238)
dt dr C dt
şi pentru care pulsaŃia oscilaŃiilor proprii este:
1 R2
ω0 = − 2 . (5.239)
LC 4 L
Analogia parametrilor este următoarea :
L ↔ J / p ; K a ↔ R ; M a ↔ 1 / C ; i ↔ α ; ∆M m ↔ du / dt
(uneori Ka se numeşte coeficient sau factor de amortizare) şi deci cu un circuit RLC-serie constituit cu
parametri de circuit R, L, C variabili între anumite limite, se poate face un studiu al comportării sistemu-
lui motor primar-maşina sincrone în cadrul pendulaŃilor libere (du/dt=0) sau forŃate (du/dt ≠ 0).
5.4.6.2. OSCILAłII ( PENDULĂRI ) LIBERE

In cazul când ∆Mm=0 ecuaŃia din (5.237) devine :

 142

J d 2α dα
2
+ Ka + M sα = 0 (5.240)
P dt dt
pentru care ecuaŃia caracteristică este :
J 2
r + K a r + M s = 0. (5.240)
P
Rădăcinile ecuaŃiei caracteristice sunt:

Ka K a2 − 4 M s J / p
r1, 2 = − ± = − β + Jω r (5.241)
2J (2 J / p ) 2
în care s-au făcut notaŃiile evidente:

pK a pM s pK
β= ; ω= − ( a )2 ; (5.242)
2J J 2J
β este denumită constanta de atenuare , iar ω este pulsaŃia unghiului intern în jurul valorii stabilizate (similar cu ω0 din
(5.239)). SoluŃia ecuaŃiei diferenŃiale din (5.240) trebuie căutata sub forma
− βt
α =α e 1 sin(ωt − γ ) (5.243)

în care constantele de integrare α1 si γ pot fi determinate din condiŃiile iniŃiale ale problemei.
Dacă maşina sincrona este echipata cu o înfăşurare de amortizare în rotor (colivie rotorica ) ,atunci Ka ≠ 0 şi amortiza-
rea unghiurilor se face cu o constanta de timp T=1/ β =2j/pKa ce depinde de unii parametri ai maşinii sincrone (prin Ka ,respectiv
p) dar şi de momentul axial de inerŃie total J. Dacă însă maşina nu poseda o înfăşurare de amortizare atunci Ka ≈ 0, T → ∞ ,iar
pulsaŃia proprie este

pM s
ωo = (5.244)
J
adică unghiul intern realizează oscilaŃii întreŃinute (β=0 ) cu pulsaŃia ω0 .
In cazul particular al maşinii sincrone cu poli înecaŃi, cuplul sincronizat specific este dat de relaŃia (5.90) –avem
UE0 m
Ms = m cosθ 0 = I scU cosθ 0 , (5.245)
Ωs X s Ωs
iar pulsaŃia proprie din (5.244) se poate scrie atunci astfel (pentru cuplul sincronizant specific maxim , adică θ0 = 0 )
mpI scU 1 mpI scU
ω0 = 2 π f0 = ,respectiv f0 = . (5.246)
Ωs J 2π Ωs J
Frecventa oscilaŃiilor proprii este de ordinul a 1....2 Hz şi ea depinde de momentul axial de inerŃie total J. Pentru evita-
rea unor fenomene de rezonantă mecanică este necesar deci ca J să aibă o astfel de valoare încât frecventa f0 să fie diferită de frec-
venŃa oscilaŃiilor proprii ale părŃii mecanice ale sistemului. Dacă se face raportul dintre ω din (5.242) şi ω 0 din (5.244) rezultă
pM s pK a 2
−( )
ω J 2J pK a2
= = 1− , (5.247)
ω0 pM s 4M s J
j
respectiv
pK a2 1
J= ∗ , (5.248)
4 M s 1 − (ω / ω 0 ) 2
în care ω trebuie sa fie diferită de pulsaŃia proprie a părŃii mecanice a sistemului.
In general acŃiunea factorului amortizant Ka este pozitivă, în sensul că împreună cu factorii mecanici de amortizare face
ca pendulările ce apar „sa se stingă” repede. Sunt cazuri în practică însă în care maşina rămâne să funcŃioneze într-un regim staŃio-
nar de pendulare (mai ales cazul motoarelor sincrone) şi acestea mai ales când R1 / Xd ≥ 0.006…0.12. Pentru a scăpa de acest fe-
 143

nomen cel mai simplu este de a reduce excitaŃia maşinii fără însă ca cuplul critic al maşinii să scadă sub valoarea impusă ( de exem-
plu,de cuplul rezistent de la arborele motorului sincron) .

5.4.6.3. OSCILAłII ( PENDULĂRI ) FORłATE

In multe cazuri din practica ` ∆M m ≠ 0 , astfel :
a)– pentru generatoare sincrone această situaŃie se concretizează prin aceea ca generatorul este antrenat de către un motor
termic cu piston ;
b)– pentru motoare sincrone aceasta situaŃie este valabilă când motorul acŃionează, de exemplu, compresoare cu piston
sau în general sisteme cu transmisii bielă – manivelă ce au o caracteristică mecanică pulsatorie de forma
∞
M a (t ) = M ao + ∑ M υ cos(Ωυ tγ υ ) , (5.249)
j =1

în care ∆ Mm este reprezentat prin suma armonicelor ( Ωυ = υΩ s ).

In acest fel ecuaŃia diferenŃiala din (5.237) devine :
J d 2α dα ∞
⋅ 2 + Ka + M sα = ∑ M υ cos(Ωυ t + γ υ ) (5.250)
p dt dt υ =1
şi soluŃia ei generală va fi formată din suma soluŃiilor obŃinute pentru fiecare termen al sumei termenului liber al ecuaŃiei ( pentru că
ecuaŃia este liniara şi deci se poate aplica principiul superpoziŃiei efectelor ), deci în final se poate lua în considerare numai ecuaŃia
diferenŃiala corespunzătoare armonicii de indice υ al termenului liber

J d 2αυ dαυ ∞
⋅
p dt 2
+ K a
dt
+ M α
s υ = ∑
υ =1
M υ cos(Ωυ t + γ υ ) (5.251)

SoluŃia acestei ecuaŃii este de forma :

αυ = Aυ sin Ωυ t + Bυ cos Ωυ t = αυm sin(Ωυ t + ϕυ ) , (5.252)
în care avem
Bυ
αυm = Aυ2 + Bυ2 , respectiv ϕυ = arctg .
Aυ
Constantele de integrare Aυ si Bυ se determină din condiŃiile ca soluŃia din (5.252) să verifice ecuaŃia diferenŃială din (5.251)
pentru orice valoare a argumentului funcŃiei armonice din (5.252). Astfel , prin introducerea soluŃiei din (5.252) în ecuaŃia diferen-
Ńiala din (5.251) rezultă :

J
[− Aυ Ωυ2 sin Ωυ t − Bυ Ωυ2 cos Ωυ t ] + K a [ Aυ Ωυ cos Ωυ t − Bυ Ωυ sin Ωυ t ] + M s [ Aυ sin Ωυ t + Bυ cos Ωυ t ] =
p
= M υ cos(Ωυ t + γ υ ) (5.254)

care pentru Ωυ t =0, respectiv Ωυ t = π/2,conduce la sistemul de ecuaŃii:

K a Ωυ Aυ + ( M s − Ωυ2 J / p ) Bυ = M υ cos γ υ ; (5.255)

(−Ωυ J / p + Ms ) Aυ − Ka Ωυ Bυ = −Mυ sinγ υ

2

Dacă fiecare relaŃie din (5.255) se ridică la pătrat şi apoi se face suma lor, rezultă

 2 2 
 Ω J 
( Aν2 + Bν2 )   M S − ν  + K a2 Ων2  = Mν ,
2

  P 
 
 
respectiv
 144

Mν
ανm = Aν2 + Bν2 = ’ (5.256)
Ω2 J
( M S − ν ) 2 + K a2 Ων2
P
iar dacă se Ńine seama de pulsaŃia proprie ω0 din (5.244), atunci (5.256) se poate nota sub forma :
pM ν
ανm = J . (5.257)

(ω )
2
2 2  p
2
0 − Ων + K a2 Ων2  
J
Pentru a obŃine valorile lui Aν si Bν se poate proceda, de exemplu, astfel: se înmulŃeşte prima relaŃie din (5.255) cu KaΩν, iar
a doua relaŃie cu (Ms-Ω2ν/p) şi apoi se adună, astfel rezultă
  Ω2 J  
M ν  K a Ων cos γ ν −  M S − ν  sin γ ν 
  p  ,
Aν = 2
(2.258)
 Ω J
2
K a2 Ων2 +  M S − ν 
 p 
similar se obŃine

 Ω2 J  
M ν  M s−  cos γ ν + K a Ων sin γ ν 
 p  
Bν = 2
, (2.259)
 Ω2 J 
K a2 Ων2 +  M S − ν 
 p 
iar după aceasta rezultă şi expresia defazajului
 Ω2 J 
 M S − ν  cos γ ν + K a Ων sin γ ν
p 
ϕν = arctg  . (2.260)
 Ω2 J 
K a Ων cos γ ν −  M S − ν  sin γ ν
 p 
Dacă însă maşina sincronă este conectată pe o reŃea proprie (adică, de exemplu, generatorul sincron debitează singur pe
propria lui reŃea) atunci cuplul asincron şi cel de sincronizare specific, sunt nule (Ka=MS=0),iar amplitudinea oscilaŃiilor din (5.257)
devine
pM υ
α υmo = . (5.261)
Ωυ2 f
De aici rezultă că oscilaŃiile unghiului intern se amplifica când maşina sincrona lucrează în paralel cu alte maşini pe ace-
eaşi reŃea, în raport cu cazul când ea lucrează singură pe reŃeaua dată ; în aceasta idee se defineşte factorul de amplificare denumit
modul de rezonantă :
α ν ⋅m Ω 2ν
kν = =
αν ⋅m 0 2

(ω 2
0 − Ω 2ν )
2  p
+  k a Ων 
 J
(5.262)
a cărui expresie se poate nota şi sub forma :
1
kν =
2
  f  2   pK 
2

1 −  0   +  a

  fν    2πfν J  , (5.263)
 145

dacă se Ńine seama de (5.247).Dacă colivia rotorică de amortizare lipseşte ( K a = 0 ), atunci modulul de rezonanŃă are expresia
simplă :
2
f ν
kν =
f 2
ν −f 2
0
. (5.264)
Pentru fν = f 0 , factorul kν atinge valoare maximă :

2πf 0
k υ max = J , (5.265)
pK a
însă unghiul intern poate oscila până la maximum

α ≈ 2π 3 pentru că la valori mai mari maşina iese din

sincronism. În figura 5.37 este dat graficul de variaŃie al mo-

dului de rezonantă în funcŃie de

f (termenul
f0
pK a (2πf 0 J ) este considerat parametru). Când lipseşte

colivia de amortizare (K a = 0) , modulul kν tinde către

infinit când fν → f 0 .De aici rezultă concluzia că maşina

sincrona trebuie dimensionată astfel încât pentru nici o pulsa-
Ńie armonică ν a cuplului să nu rezulte un factor de amplifi-
care kν prea mare (kν ≤ 3) , respectiv pulsaŃia proprie a
maşinii ω0 sa nu coincidă cu vreuna din pulsaŃiile Ων . In
Fig. 5.37. Graficele de variaŃie kυ=f(f/f0) vederea evitării situaŃiilor critice, se pot schimba parametrii
înfăşurării (coliviei) de amortizare (K a ) şi/sau valoarea
momentului axial de inerŃie totala J al maselor ce se rotesc.

5.4.6.4. Pendulările puterii

In afară de pendulari mecanice, la maşina sincrona se pot produce şi pendulări ale puterii, care în anumite cazuri sunt
chiar mai importante decât cele mecanice .
Pornind de la (5.234) şi Ńinând seama de relaŃiile dintre viteza unghiulară şi alunecarea, se poate nota :
dα
Ω = ΩS + , (5.266)
dt
iar puterea internă a maşinii se poate scrie astfel:
dα dα
Pi = ΩM = (Ω S + )( M simed + K a + M Sα ) , (5.267)
dt dt
în care s-a Ńinut seama de cele prezentate în paragraful precedent în legătură cu momentul electromagnetic al maşinii sincrone. Dacă
însă se notează :
Pi = Pmed + ∆Pi ; Ω = Ω S + ∆Ω ; M = M med + ∆M , (5.268)
atunci puterea internă devine :
Pi = (Ω S + ∆Ω)( M med + ∆M ) = Ω S M med + M med ∆Ω + Ω S ∆M + ∆Ω * ∆M . (5.269)
In relaŃia (5.269) termenul ∆Ω ⋅ ∆M poate fi considerat o cantitate mică de ordinul al doilea şi deci poate fi neglijată .Pe de alta
parte, ∆M poate fi de mărimea unui cuplu nominal caz în care ∆Ω este neglijabil în raport cu Ω S (putând fi chiar într-un ra-

port de 1:100). De aceea un termen de tipul M ⋅ ∆Ω poate fi neglijat în raport cu un termen de tip Ω ⋅ ∆M , respectiv vom
avea ∆Pi = Ω∆M .

In aceeaşi ordine de idei, pulsaŃia puterii mecanice ∆Pm ce determina pulsaŃia ∆Pi a puterii electrice, este :

dα
∆Pm = (Ω S + ) ⋅ ∆M m ≅ Ω S ∆M m . (5.270)
dt
 146

Făcând raportul dintre ∆Piν şi ∆Pmν pentru armonice de ordinul ν a cuplului mecanic se obŃine factorul de amplificare a

puterii sau modulul de rezonantă electrica k iν .

Din (5.230) rezulta că pentru armonica de indice ν avem:
∆M mν = M νm cos(νΩ S t − ϕν ) , (5.271)
respectiv pentru pulsaŃia momentului electromagnetic se poate nota
dα ν
∆M ν = K a + M S αν (5.272)
dt
în care αν conform cu (5.252), (5.257) şi (5.260) are expresia :

  J 
  M S + Ων  cos γ ν + K a Ων sin γ ν 
 
sin  Ων + arctg 
pM νm p
αν = .
2 p 
2  2 J 
(ω0 − Ων ) + K a Ων  
2 2 2  K a Ων cos γ ν −  M S − Ων  sin γ ν 
J

  p  

(5.273)
Din (5.272) şi (5.273) rezultă că:
∆M ν = K a Ων αν max cos(αν t + ϕν ) + M S αν max sin(αν t + ϕν ) , (5.274)
care poate fi pusă sub forma
 
∆M ν = αν max Ων K a cos(Ων +ϕ ν ) +
MS
sin(Ων +ϕ ν ) , (5.275)
 Ων K a 
iar dacă se notează

Ms sin β  Ms 
= tgβ = ;  β = arctg  ,
Ωs Ka cos β  Ωs Ka 
atunci relaŃia (5.275) devine
αν max Ων K a
∆M ν = [cos β cos(Ων t + ϕν ) + sin β sin (Ων t + ϕν )] ,
cos β
respectiv

∆M ν = αν max (Ων K a )2 + M S 2 cos(Ων t + ϕν − β ) , (5.276)

în care s-a Ńinut seama şi de relaŃia dintre cos β şi tgβ .

Valoare maximă pentru factorul k iν se poate obŃine plecând de la relaŃia de definiŃie :

∆Piν max Ω S αν max (α ν K a ) + M S

2 2

k iν = = ,
∆Pmν max Ω S M νm
iar dacă se Ńine seama de relaŃia pentru α νm 0 din (5.256), atunci egalitatea precedentă devine:

2
f 
+  0 
2
dν
k iν =
(Ων K a )2 + M S 2 =  fν  (5.277)
2 2
 J   f 2 
 M S − Ω S  + K a 2 Ων 2 dν + 1 −  0  
2

 p   fν  
în care s-a Ńinut seama de (5.247) şi de aşa-numita constanta de amortizarea definită prin relaŃia :
 147

pK a f0 1
dν = = k iν = 1
(Ων j )
. Din relaŃia (5.277) se observă că pentru , respectiv rezultă indiferent de valoarea pa-
fν 2
 f 
rametrului αν ; in figura 5.38 este dat graficul k iν = f  0  pentru unele valori ale parametrului dν .
 fν 
 fν 
 f  < 2 puterea electrică pendulată este mai mare decât
Pentru 
 0
 fν 
cea mecanică, iar pentru   > 2 puterea electrică pendulată este
 f0 
mai mica decât cea mecanică, deci în ultimul caz amortizarea este inutilă.
Din (5.244) rezultă că f0 depinde de curentul de excitaŃie al maşinii

(prin intermediul parametrului MS ) şi deci dacă în plină sarcină se ale-

 fν 
ge punctul de funcŃionare în domeniul 
 f  < 1 şi maşina funcŃio-
 0
nează inductiv, atunci este probabil ca la reducerea sarcinii (ceea ce impli-
că reducerea curentului de excitaŃie; respectiv a lui f 0 ) să se ajungă în
Fig. 5.38. Graficul kiυ=f(f0/fυ) zona rezonanŃei unde nu mai poate funcŃiona. De aceea se alege, în gene-
ral, punctul de funcŃionare astfel încât să nu se depăşească
∆P
= ±30% .
Pmax

5.5.FUNCTIONAREA STABILĂ A MAŞINII SINCRONE

Prin stabilitate în funcŃionarea unei maşini sincrone se înŃelege acea proprietate a maşinii de a
continua să funcŃioneze normal la modificări ale regimului său de funcŃionare.
In funcŃie de rapiditatea de variaŃie a sarcinii maşinii, se definesc : stabilitatea statică, respectiv
stabilitatea dinamică .
a) Stabilitatea statică se referă la capacitatea maşinii de a funcŃiona normal când trecerea
de la un regim la altul se face prin variaŃii suficient de mici şi de lente (în timp) în raport cu con-
stantele de timp ale maşinii. Unele elemente legate de stabilitate statică au fost abordate în legătură cu
definirea puterii sincronizante specifice (cuplului sincronizant specific) în paragraful 5.3.4 şi ele nu se vor
mai relua aici.
Dacă se consideră, de exemplu, un generator sincron (cu poli aparenŃi sau înecaŃi ) ce debiteză
pe o reŃea puternică, atunci se poate admite ca U= const., iar dacă curentul de excitaŃie rămâne constant
(deci E 0 =constant), atunci din relaŃiile pentru putere (5.71) sau (5.75) rezultă că sigurul parametru ce
mai poate influenŃa valoare puterii este unghiul intern θ. Deci generatorul va funcŃiona, stabil dacă unei
variaŃii a unghiului intern ∆θ îi corespunde o variaŃie determinată a puterii ∆P ce tinde către zero
când ∆θ → 0 . In aceasta idee, pentru aprecierea stabilităŃii statice în funcŃionarea maşinii sincrone ră-
mâne criteriul puterii sincronizante (cuplului sincronizant):
-- dacă PS > 0 , maşina rămâne să funcŃioneze stabil;
-- dacă PS = 0 , avem cazul limită în care maşina poate rămâne să funcŃioneze stabil sau să
treacă în regim instabil ieşind din sincronism;
-- dacă PS > 0 , maşina trece în stare instabilă de funcŃionare.
In principiu un generator sincron are stabilitate maximă în funcŃionare, când lucrează în gol şi are stabili-
tate nula când funcŃionează la Pmax. Asigurarea unei stabilităŃi corespunzătoare se obŃine când puterea de-
bitată de generator nu depăşeşte de 75% din Pmax.
 148

b) In ceea ce priveşte stabilitatea dinamică ea se referă la capacitatea maşinii de a rămâne

în cadrul unei funcŃionari normale când perturbările ce apar sunt destul de mari şi mai ales rapide.
Să admitem o maşină sincronă a cărei caracteristică unghiulară (M=f(θ)) este data de figura 5.39
cu tensiunea la borne U constantă .Punctul A este punc-
tul iniŃial de funcŃionare şi lui ii corespunde cuplul elec-
tromagnetic M A , respectiv unghiul intern θA. Dacă
apare o perturbaŃie oarecare (creştere) a cuplului ∆M ,
atunci referindu-ne, ca de exemplu, tot la un generator
sincron-de fapt se produce o creştere a cuplului motor de
la M mA la M mB : M mB − M mA = ∆M .Conform re-
gimului stabilizat, generatorul sincron trebuie să producă
un cuplu electromagnetic corespunzător M B > M A ,
astfel încât M mB = M B şi căruia îi revine unghiul in-
Fig. 5.39. Explicativă privind stabilitatea
tern θB>θA. Dar variaŃia unghiului intern ∆θ=θB - θA nu
maşinii sincrone se poate produce instantaneu datorită inerŃiei mecanice a
maselor sistemului aflate în mişcare de rotaŃie. De fapt,
în primul moment al perturbaŃiei se ajunge la situaŃie în care M m = M mB , iar M = M A cu
M A < M mB , ceea ce face ca rotorul să se accelereze mărindu-şi unghiul θ, respectiv momentul cuplului
electromagnetic M. Cuplul accelerator ce apare în acest caz este:
J d 2θ
M mB − M A = ⋅ >0 . (5.278)
p dt 2
Când unghiul θ capătă valoarea θB cuplul accelerator din (5.278) devine nul ( M = M B şi
M mB = M B ) şi dacă rotorul maşinii ar avea viteza câmpului magnetic învârtitor (adică viteza unghiula-
ră de sincronism), maşina ar putea sa rămână în funcŃiune în punctul B. Dar viteza rotorului este de fapt
acum ceva mai mare decât viteza de sincronism (datorită cuplului accelerator ce s-a produs) şi unghiul θ
continuă să crească, depăşindu-l pe θB şi ajungând la θC. Insă din momentul în care θ>θB, se ajunge la
M > M mB şi în acest fel apare un cuplu de frânare (decelerator), care atinge valoare maximă :
J d 2θ
M mB = M C = ⋅ <0 . (5.279)
p dt 2
Acum unghiul intern începe să scadă (plecând de la valoarea θC), viteza unghiulară, de asemenea, şi când
unghiul θ atinge valoarea θB, cuplul de frânare devine nul ( M = MB şi MmB = MB), dar frânarea continuă
datorită inerŃiei mecanice şi se ajunge din nou la situaŃia θ < θB, unghiul intern tinzând din nou către va-
loarea θA; dacă nu ar exista pierderi, θ ar deveni din nou egal cu θA, altfel însă se ajunge la θ’A < θA şi
apoi procesul se repeta până la amortizarea pendulărilor, când unghiul θ rămâne la valoarea stabilizată
cea nouă, adică θB.
Determinarea valorii maxime θC pe care o poate atinge unghiul intern în pendulările ce apar la
producerea perturbaŃiei, se poate face în baza teoremei egalităŃii ariilor. Astfel, în principiu, cuplul acce-
lerator (sau decelerator) de mărimea ∆M se poate nota :
J d 2θ
⋅∆M = (5.280)
p dt 2
şi el produce o anumita variaŃie a energiei cinetice ∆W a maselor aflate în mişcare de rotaŃie. Intr-
dθ
adevăr, dacă se înmulŃeşte (5.280) cu , rezultă:
dt
 J  dθ  2 
d  ⋅   = dW = ∆Mdθ = ( M mB − M ) ⋅ dθ , (5.281)
 2 p  dt  
 149

iar dacă se integrează această expresie între limitele θA şi θC rezultă:

Θ
j  dθ  C 2

  = ∫ (M mB − M ) ⋅ dθ . (5.282)
2 p  dt  Θ A
dθ
Dar în momentul în care θ atinge valoarea θC, avem = 0 ; de asemenea şi pentru momentul iniŃial
dt
dθ
(când θ=θA) avem = 0 deci:
dt
ΘC

∫ (M mB − M ) dθ = 0
ΘA
respectiv :
ΘB ΘA ΘB ΘC

∫ (M
ΘA
mB − M )dθ + ∫ (M
ΘB
mB − M )dθ = 0 sau ∫ (M
ΘA
mB − M )dθ = − ∫ (M mB − M )dθ . (5.283)
ΘB
Ultima relaŃie din (5.283) ne arată că suprafeŃele haşurate (orizontal şi vertical) din figura 5.39 sunt egale
(A1=A2). Deci ultima relaŃie din (5.283) poate fi privită ca o condiŃie pentru funcŃionarea stabilă a maşinii
sincrone în regim dinamic: atâta timp cât ordonata punctului C (pe caracteristica unghiulară) rămâne
mai mare decât cea a punctului B, îndeplinindu-se relaŃia (5.283), maşina va lucra stabil; mai mult
punctul C poate depăşi chiar poziŃia căreia îi corespunde cuplul maxim fără ca maşina să iasă din
sincronism. Există şi o poziŃie limită când ordonata punctului C devine egală cu ordonata punctului B,
adică M C = M B , ceea ce corespunde unghiului θmax. Acest unghi intern θmax se poate obŃine luând ab-
scisa punctului de intersecŃie dintre orizontala punctului B şi ramura coborâtoare (din dreapta) a caracte-
risticii unghiulare M=f(θ). Dacă :
θ max θB

∫ (M mB − M )dθ
θB
> ∫ (M
θA
mB − M )dθ , (5.284)

atunci generatorul sincron rămâne în cadrul unei funcŃionari stabile; cazul limita este acela când în locul
semnului „ >” din relaŃia (5.284) intervine semnul „=”.
In cele anterioare pentru discutarea problemei stabilităŃii dinamice la o maşina sincrona, s-a luat
în considerare un generator sincron, dar cu modificări minime efectuate corespunzător în cadrul relaŃiilor
folosite, se poate relua toată discuŃia privind stabilitatea dinamică pentru un motor sincron obŃinându-se
concluzii similare .
Pe de alta parte, dacă între generatorul sincron şi reŃea există unele elemente de circuit cu rezis-
tenŃă şi reactanŃă (transformatoare, bobine de reactanŃă), atunci acestea conduc de fapt la mărirea rezisten-
tei şi reactanŃei de dispersie a maşinii (respectiv la creşterea impedanŃelor Z d si Z q ) adică la scăderea
cuplului şi puterii sincronizante ale generatorului. In final este ajunge deci la scăderea stabilităŃii statice si
dinamice a maşinii.
Stabilitatea dinamică a generatoarelor sincrone este strâns legată de stabilitatea sistemului
electroenergetic în cadrul căruia funcŃionează generatoarele. Deranjamentele care influenŃează cel mai pu-
ternic stabilitatea dinamica a generatoarelor sincrone este scurtcircuitul brusc, pentru că în acest caz scade
tensiunea, respectiv se reduce stabilitatea.
Printre cele mai principale măsuri ce se iau pentru stabilitatea unui sistem electroenergetic sunt:
a) folosirea mai multor linii electrice în paralel (scade rezistenta şi reactanŃa lor);
b) mărirea momentelor axiale de inerŃie ale rotoarelor generatoarelor;
c) adoptarea reanclanşării automate rapide;
d) sisteme de protecŃie cu acŃiune rapidă în vederea reducerii duratei de eliminare a deran-
jamentelor în reŃea .
Cea mai eficienta măsura rămâne însă o combinaŃie între eliminarea rapidă a scurtcircuitelor,
urmată de o anclanşare rapidă şi reexcitarea rapidă a generatorului.
 150

5.6. Regimurile nesimetrice ale maşinii sincrone

Regimul nesimetric al maşinii sincrone se refera la cazul când curenŃii din desfăşurarea statorică a maşinii sau tensiunile
de la bornele sale nu formează nişte sisteme trifazate simetrice.
Pentru un generator sincron aceasta se poate întâmpla, de exemplu, ca urmare a conectării unui receptor monofazat pu-
ternic (cuptoare electrice monofazate, tracŃiune electrică, etc) sau a producerii unei situaŃii de avarie (scurtcircuite nesimetrice), iar
la un motor sincron se pot produce regimuri nesimetrice ale reŃelei de alimentare sau în cazul stării de avarie (arderea unei siguranŃe
pe o faza în cazul motoarele mai mici).
In principiu, poate exista un regim nesimetric, dar dacă el rămâne sinusoidal (adică principalele mărimi cum sunt tensiu-
nea şi curentul variază sinusoidal în timp), atunci studiul comportării maşinii se poate face prin metoda componentelor simetrice
(vezi teoria componentelor simetrice, teorema Fortescue din cadrul cursului de „Electrotehnică” ).Dacă însă regimul nesimetric es-
te în acelaşi timp şi nesinusoidal, atunci studiul maşinii nu se poate face decât cu sistemul de ecuaŃii din (5.125) şi (5.126) stabilite
în cadrul teoriei celor două axe.

5.6.1.Componente simetrice aplicate maşinii sincrone

Metoda componentelor simetrice poate fi aplicată la studiul comportării maşinii sincrone în regim stabilizat în cazul sar-
cinilor sale nesimetrice, dar cu parametrii sinusoidali.
Un sistem trifazat nesimetric de curenŃi ( I a,Ib,I c ) poate fi „descompus”in trei sisteme trifazate simetrice de suc-

Fig. 5.40. Explicativă privind folosirea componentelor simetrice la studiul maşinii sincrone

cesiune (secvenŃă) directă (de dreapta sau dextrogir) I a1 , I b1 , I c1 , de succesiune (secvenŃă) inversă (stânga sau levogir)
I a 2 , I b 2 , I c 2 , şi de succesiune (secvenŃă) homopolară (nulă) I a 0 , I b 0 , I c 0 , aşa cum se arata in figura 5.40 a; în figurile
5.40 b, c, d sunt arătate componentele simetrice corespunzătoare secvenŃelor directă, inversă şi nulă, iar în figura 5.40 e se arată
cum prin compunerea (pe fiecare faza) a celor trei componente simetrice se obŃine fazorul nesimetric al curentului fazei respective.
Conform teoremei Fortescue avem :
I a = I a1 + I a 2 + I a 0 ; I b = I b1 + I b 2 + I b 0 ; I c = I c1 + I c 2 + I c 0 , (5.285)

în care I kj este o anumită componenta simetrică ( j =1 – directă; j =2 – inversă; j =0 – nulă) pentru o faza dată (k = a, b, c). Curen-
Ńii componentelor simetrice se pot exprima în funcŃie de componentele nesimetrice ale fazelor astfel :
1 1 1
I a1 = ( I a + a I b + a 2 I c ) ; I a 2 = ( I a + a 2 I b + a I c ) ; I a 0 = ( I a + I b + I c ) , (5.286)
3 3 3
respectiv :
I b1 = I a1 a 2 ; I c1 = I a1 a ; I b1 = I a 2 a 2 ; I c 2 = I a 2 a 2 ; I b 0 = I c 0 = I a 0 (5.287)

şi în care
j 2π 1 3 2 j 4π − j 2π 1 3
a=e = e j120 = − + j ; a = a*a = e = e j 240 = e = e − j120 = − + j
0 0 0
3 3 3
,
2 2 2 2
sunt nişte operatori de rotire a fazorilor cu 120º, respectiv cu 240º .
La maşinile electrice trifazate simetrice (adică la cele la care geometria şi construcŃia fazelor este absolut aceeaşi, iar fa-
zele sunt decalate spaŃial între ele cu 120º electrice ) supuse unor sarcini nesimetrice, apar relaŃiile similare între componentele
nesimetrice ale tensiunilor ( U a ,U b ,U c ) şi componentelor sistemelor simetrice ( U 1 , U 2 ,U 0 )
 151

La maşinile trifazate simetrice, legăturile între componentele simetrice de tensiuni şi curenŃi se fac în baza teoremei ge-
neralizate a lui Ohm si ele apar astfel :
U 1 = −E 0 + Z 1 I 1 ; U 2 = I 2 Z 2 ; U 0 = I 0 Z 0 , (5.288)

referirea acestora făcându-se la fiecare fază în parte deşi indicii fazelor respective sunt omişi. In (5.288) Z 1, Z 2 , Z 0 reprezin-
tă impedanŃele de secvenŃă directă, inversă şi homopolară.
In întrefierul maşinii, sistemul trifazat al curenŃilor de secvenŃa directă (dreapta) produce un câmp magnetic învârtitor ce
se va roti cu viteza de sincronism în sensul dreapta, iar sistemul trifazat al curenŃilor de secvenŃa inversă (stânga) va produce un
câmp magnetic învârtitor ce se va roti tot cu viteza sincronism, dar în sensul stânga (invers) şi cuplajele sale magnetice cu rotorul
maşinii sunt diferite faŃă de cele ale câmpului cu secvenŃă dreapta.
Câmpul magnetic produs în întrefierul maşinii de către sistemul trifazat al curenŃilor de secvenŃă homopolară este un
câmp de dispersie al unei înfăşurări trifazate. De aceea la maşinile sincrone impedanŃele de secvenŃa directă, inversă şi homopolară
au valori diferite una de alta.
CurenŃii de secvenŃă directă produc in întrefierul maşinii un câmp învârtitor ce se roteşte în acelaşi sens cu rotorul maşi-
nii şi cu aceeaşi viteza. In cazul unei sarcini simetrice în maşina nu se produce decât sistemul simetric al curenŃilor de secvenŃă di-
rectă (dreapta), de aceea, reactanŃele (impedanŃele) de secvenŃă directă pentru o maşina cu poli aparenŃi vor fi
X d , X q (Z d , Z q ) , iar pentru o maşina cu poli înecaŃi va fi X S (Z S ) , deci se poate nota :
- pentru maşina cu poli aparenŃi
Z 1d = R1 + jX d ; Z 1q = R1 + jX q (5.289)
- pentru maşina cu poli înecaŃi
Z 1 = R1 + jX S (5.290)
în care R1 este rezistenta ohmica a unei faze statorice a maşinii.
ImpedanŃa de succesiune (secvenŃă) inversă (pentru secvenŃa inversă maşina sincrona nu are decât o singura impedanŃa
Z2 respectiv reactanŃa X 2 ) este:
Z 2 = R2 + jX 2 (5.291)
în care R2, X2 reprezintă rezistenta ohmică, respectiv reactanŃa de secvenŃă inversă. In general R2>R1 pentru că în componenŃa sa se
cuprind şi elemente corespunzătoare pierderilor din rotorul maşinii datorate circulaŃiei curenŃilor de secvenŃă inversă în circuitele
rotorice (mai ales in colivia de amortizare).
In ceea ce priveşte reactanŃa de secvenŃa inversă, avem X2>>X1 pentru că curenŃii de secvenŃă inversă din colivia de amortizare au
frecvente f2=2f1 şi formează un câmp ce este fix în raport cu câmpul secvenŃei inverse statorice. În acest fel câmpul secvenŃei inver-
se este micşorat, respectiv nesimetria este micşorata, iar X 2 ≈ Xσ .
Determinarea experimentală a parametrilor de secvenŃa inversă se face rotind rotorul maşinii cu viteza de sincronism în
sens invers câmpului magnetic învârtitor statoric cu înfăşurarea ritorică în scurtcircuit şi înfăşurarea statorică alimentată cu tensiu-
ne redusă. In aceasta situaŃie se măsoară tensiunea şi curenŃii din stator, ca şi pierderile produse. Cunoscând R1 şi pierderile se

determina R2 , iar dacă se împarte tensiunea de fază la curentul de fază se obŃine Z2 , respectiv X 2 = Z 22 − R22 .

La maşina cu poli aparenŃi în general Z 2d ≠ Z 2q , iar în practică se constată

că X2=0,12…0,18 la maşinile cu poli înecaŃi şi X2=0,2…0,4 (în u.r) la maşini cu
poli aparenŃi .
Privitor la curenŃii de secvenŃa homopolară ei sunt curenŃi de frecventa
reŃelei şi se găsesc „în faza”. Ei formează în întrefierul maşinii un câmp magnetic
pulsatoriu cu armonici spaŃiale de ordinul 3k (k=1, 2, 3,…). Comportare maşinii
fată de sistemul de secvenŃă homopolară se caracterizează printr-o impedanŃă de
secvenŃă homopolară :
Fig. 5.41. Schema de principiu pentru
determinarea parametrilor de secvenŃă
Z 0 = R0 + jX 0 , (5.292)
homopolară la maşina sincronă în care R0, X0 sunt rezistenta respectiv reactanŃa de secvenŃă homopolară.
Determinarea acestor mărimi se poate face experimental prin alimenta-
rea înfăşurărilor statorice (legate în serie sau în paralel ) cu un sistem homopolar de curenŃi (adică monofazat) – figura 5.41. Măsu-
rând curentul, tensiunea şi puterea, se pot determina parametrii homopolari (R0. X0) pentru o fază. Proba se poate realiza la orice vi-
teză de rotire a maşinii (chiar viteza nulă) deoarece viteza influenŃează puŃin valoarea parametrilor R0, X0. RezistenŃa homopolară R0
este aproximativ egala cu R1 (măsurată pe o fază în c.c.), iar X0 este ceva mai mică decât Xσ.
Înfăşurările statorice ale maşinilor sincrone sunt conectate de obicei în stea fără nulul scos, ceea ce face să nu apară curenŃi
de secvenŃă homopolară , dar sistemul secvenŃei inverse pot avea influenŃe importante asupra funcŃionarii maşinii sincrone. În gene-
ral, curenŃii de secvenŃă inversă ce se induc în circuitele rotorice pot conduce la:
a) pierderi suplimentare şi deci la scăderea randamentului general al maşinii ;
b) în cazul nesimetriilor importante ale sarcinii se pot produce o supraîncălzire a înfăşurării (coliviei) de amortizare şi a păr-
Ńilor masive ale motorului ;
c) înfăşurarea de excitaŃie în general are rezistenŃa ohmică mare ceea ce determină întroducerea unor curenŃi de secvenŃă
inversă relativ mici, respectiv pierderile suplimentare datorită secvenŃei inverse nu sunt mari ;
 152

d) interacŃiunea dintre câmpul de excitaŃie şi câmpurile secvenŃei inverse duce la apariŃia unor eforturi variabile de frecvenŃă
dublă care în final duc la producerea vibraŃiei unor elemente constructive ale maşinii şi la zgomot.

5.6.2. Scurtcircuite nesimetrice la maşina sincronă

Scurtcircuitele nesimetrice reprezintă pentru o maşină sincronă stările limită de sarcină nesimetrică şi în acest caz apar cu-
renŃi de sarcină (nesimetrici) foarte mari, iar de aici apare necesitatea unui studiu separat al acestor situaŃii.
Tipurile principale de scurtcircuite nesimetrice sunt prezentate
schematic în figura 5.42.
- scurtcircuit monofazic - fig. 5.42.a
- scurtcircuit bifazic - fig.5.42.b
- scurtcircuit bimonofazic – fig. 5.42.c
a) În cazul scurtcircuitului monofazic avem UA =0 şi

Fig. 5.42 Variante de scurtcircuite

IB = IC = o ( pentru cazul din figura ) iar componentele
nesimetrice simetrice ale căror trei secvenŃe sunt ( pentru faza A cu scurtc
la maşina sincronă ircuit)
1 1 1 1
I A0 = ( I A + I B + I C ) = I A ; I A1 = ( I A + a I B + a 2 I C ) = I A ;
3 3 3 3
1 1
I A2 = ( I A + a I B + a I C ) = I A .
2
(5.293)
3 3
Pentru tensiuni, conform cu (5.288) se poate scrie :
U A1 = − E 0 + Z 1 I A1 ; U A2 = Z 2 I A2 ; U A0 = Z 0 I A0 . (5.294)
şi cum (datorită scurtcircuitului) trebuie să avem
U A = U A1 + U A 2 + U A0 = 0,
atunci curentul de scurtcircuit se poate calcula cu relaŃia
3E
I sc = I A = . (5.296)
Z1 + Z 2 + Z 0
RelaŃia precedentă ne arată că dacă se neglijează pierderile în fier şi în cupru (adică R1,R2,R0 ≈ 0), atunci se poate scrie relaŃia
reactanŃelor
3E
X1 + X 2 + X 0 = , (5.296)
I sc
dar în acest caz curentul de scurtcircuit trebuie considerat de natură pur inductivă şi el va creia o reacŃie longitudinală demagnetizan-
tă .
b) In cazul scurtcircuitului bifazic vom avea tensiunea de linie U BC = 0 şi curenŃii I A = 0;
I B = − I C = I sc (cazul prezentat în figura 5.42 b) din care apoi rezultă

I sc I 1
I A1 = (a − a 2 ) ; I A 2 = (a 2 − a) sc ; I A0 = ( I B − I C ) = o, (5.297)
3 3 3
iar pentru tensiuni

U A1 = − E 0 + Z 1 I A1 ; U A2 = Z 2 I A2 ; U A 0 = 0. (5.298)
Deci tensiunea de fază va fi - pe faza A

a − a2 a2 − a
U A = U A1 + U A2 + U A0 = − E 0 + Z 1 I sc + Z 2 I sc ,
3 3
iar pe faza B
a − a2 a2 − a
U B = a 2 [− E 0 + Z 1 I A ] + aZ 2 I A, (5.299)
3 3
respectiv pe faza C
 153

a − a2 a2 − a
U C = a[− E 0 + Z 1 I A ] + a2 Z 2 I A.
3 3
Deoarece U B = U C ( U BC = U B − U C = 0 ), se poate stabili expresia fazorială a t.e.m.

Z + Z2
E 0 = 12 I sc ; (5.300)
a −a
1 3 1 3
( a + a + 1 = 0; a + a + a = 0; a = 1 ),( a = − + j ; a2 = a ⋅ a = − − j
2 3 2 3
cu )
2 2 2 2
după care rezultă
1 2
U B =U C = − Z 2 I sc ; UA =− Z 2 I sc (5.301)
a −a
2
a −a
2

iar în final

j 3U B j 3E0 1 3 1 3
I2 = ; Z1 + Z 2 = − ; (a
2
−a =− −j + −j = − j 3 ). (5.302)
I sc I sc 2 2 2 2
c) În cazul scurtcircuitului bimonofazic ( fig 5.42.c) avem :
U A = 0; U B = 0; UC = 0,
atunci
I A1 = ( I A + a I B ) / 3; I A2 = ( I A + a 2 I B ) / 3; I A0 = (I A + I B ) / 3 , (5.303)
respectiv
U A1 = − E + Z 1 I A1 ; U A2 = Z 2 I A2 ; U A0 = Z 0 I A0 . (5.304)
Cu relaŃiile din (5.303) şi (5.304) se pot determina tensiunile de fază:
Z1 + Z 2 + Z 0 aZ 1 + a 2 Z 2 + Z 0
U A = −E + IA + I B;
3 3
a 2 Z 1 + aZ 2 + Z 0 Z +Z2 +Z0
U B = −a 2 E + IA + 1 I B; (5.305)
3 3
aZ + a 2 Z 2 + Z 0 a 2 Z 1 + aZ 2 + Z 0
U C = −a E + 1 IA + I B,
3 3
dar pentru că U A = U B = 0 (din condiŃiile scurtcircuitului), din relaŃiile anterioare se pot determina curenŃii de scurtcircuit

I A , I B şi tensiunea U c .
(1 − a )( Z 0 − a Z 1 ) (a − 1)( Z 0 − a Z 1 )
IA = E; I B = E; (5.306)
Z1Z 2 + Z1Z 0 + Z 2 Z 0 Z1Z 2 + Z1Z 0 + Z 2 Z 0

3Z 0 Z 1
Uc = E.
Z1Z 2 + Z1Z 0 + Z 2 Z 0
Curentul stabilizat de scurtcircuit cel mai mare este cel datorat
scurtcircuitului monofazat, iar curentul stabilizat rezultat din scurtcircuitul
bimonofazic este mai mare decât cel datorat scurtcircuitului trifazat simetric.
Aceasta se explică prin aceea că reacŃia demagnetizantă este cea mai puternică
în cazul scurtcircuitului simetric trifazat şi cea mai slabă in cazul scurtcircuitu-
lui monofazat. În figura. 5.43. sunt date curbele curenŃilor de scurtcircuit (pen-
tru cele trei cazuri) în funcŃie de curentul de excitaŃie.
Scurtcircuitele nesimetrice (monofazat, bifazat şi bimonofazat) re-
prezintă cazuri limită de sarcină nesimetrică, dar generatorul sincron poate
funcŃiona şi cu o sarcină nesimetrică oarecare ; componenta homopolară este
nulă la generatoarele la care conexiunea înfăşurărilor statorice este stea. Din
acest motiv, funcŃionarea unui generator sincron în sarcină nesimetrică este
caracterizată prin aşa numitul grad de nesimetrie sau dezechilibru definit prin
raportul dintre curentul de succesiune inversă I2 şi curentul nominal In al gene-

Fig .5.43. Curbele curenŃilor de scurtcircuit

la maşina sincronă
 154

ratorului; se admite un timp nelimitat de funcŃionare cu un grad de nesimetrie maxim de 12,5%, dar curentul de sarcină nu trebuie să
depăşească valoarea nominală în nici o fază.

5.7 MOTORUL SINCRON

Maşina sincronă este reversibilă (ca de altfel orice maşină electrică) în ceea ce priveşte regimul
său de generator şi de motor, deci o maşină sincronă poate lucra şi în regimul de motor alimentându-se pe
partea statorică de la o reŃea trifazată de c.a. şi fiind alimentată în c.c. pe partea rotorică .Totuşi industria
producătoare de maşini execută maşini sincrone, care lucrează numai ca generatoare, respectiv cele ce
urmează să lucreze ca motoare sincrone, având în vedere faptul că fiecare tip de maşină are unele elemen-
te constructive specifice.
Astfel, la motoarele sincrone se pune problema (printre altele) de momente de pornire cât mai
mari ceea ce implica anumite elemente legate de dimensionarea înfăşurării de amortizare, care cel mai
adesea joacă şi rolul de înfăşurării de pornire şi care deci trebuie dimensionată să lucreze la curenŃi mari
un timp mai lung. Pentru alimentarea circuitului de excitaŃie în c.c. se utilizează în mod obişnuit o sursă
rotativă (generator de c.c.) sau tiristorizată . În cazul sursei rotative maşina de c.c. se cuplează direct cu
arborele motorului sincron sau printr-o transmisie cu curele trapezoidale (acest sistem din urmă permite
realizarea unor turaŃii mari la generatorul de c.c. şi deci micşorarea gabaritului său). În principiu însă
schemele de alimentare ale excitaŃiei la motorul sincron nu se deosebesc de cele ale generatorului decât
prin semnul momentului motor care de fapt devine moment rezistent. În această situaŃie însă unghiul in-
tern θ îşi schimbă semnul (din pozitiv , în negativ), iar cu această ocazie îşi schimbă semnul şi puterea ac-
tivă: maşina începe să absoarbă putere activă din reŃea. Regimul stabil de funcŃionare pentru motorul sin-
cron corespunde unui unghi intern θ negativ cuprins între 0º şi aproape -90º în timp ce θnom corespunde
unui unghi (negativ) de 20º…30º. Caracteristicile M=f(θ) pentru motoare cu poli înecaŃi şi poli aparenŃi
sunt identice cu cele corespunzătoare unui generator sincron; de asemenea, şi alura caracteristicilor “în V”
este identică .
Marele dezavantaj al unui motor sincron este acela că el nu posedă un cuplu de pornire şi de aici
necesitatea unor metode mai deosebite legate de pornirea sa.
În comparaŃie însă cu un motor asincron apar câteva avantaje:
1)– posibilitatea de a lucra cu un factor de putere cos ϕ =1, iar în regim de supraexcitare să producă
energie reactivă necesară pentru funcŃionarea altor receptoare ;
2)– momentul electromagnetic (ca şi cel maxim) este proporŃional cu tensiunea reŃelei de alimenta-
re spre deosebire de motorul asincron la care cuplurile respective depind de U2; aceasta face ca motorul
sincron să fie mai puŃin sensibil la variaŃiile tensiunii din reŃeaua de alimentare ;
3)- capacitatea de supraîncărcare mai mare decât a motorului asincron.
Tot comparative cu motorul asincron, cel sincron are şi unele dezavantaje:
a)- constructiv este relative mai complicat;
b)- necesitatea unei surse de c.c. pentru alimentarea circuitului său de excitaŃie ;
c)- parametrii de pornire mai slabi decât cei ai unui motor asincron ;
d)- motoare sincrone de 1…10 kW au tendinŃă de pendulare ; de aceea în condiŃiile unor porniri nu
prea grele este raŃională utilizarea motoarelor sincrone începând de la puteri de 150 kW.
Domeniul de utilizare al motoarelor sincrone se extinde şi există la ora actuală unităŃi acŃionate cu
motoare sincrone de 50 MW. Însă la puteri de 1…2 kW se utilizează motoarele sincrone cu poli aparenŃi
dar fără înfăşurare de excitaŃie. Ca urmare a diferenŃei dintre conductibilităŃile magnetice în lungul axei
longitudinale şi transversale ale maşinii apare aşa-numitul cuplu reactiv (vezi paragraful 5.4.3 ), care face
să se rotească maşina cu turaŃia de sincronism; pornirea
unui astfel de motor se face (în asincron) pe o colivie de
veveriŃă. În figura 5.44 sunt date schiŃele unor tipuri con-
structive (cele mai răspândite) pentru rotoarele unor mo-
toare sincrone reactive. Rotorul tetrapolar (fig.5.44.a )
are un circuit magnetic format din oŃel masiv 1 şi o înfă-
şurare de amortizare 2. Rotorul bipolar (fig 5.44.b) are un

Fig. 5.44 Variante constructive pentru motoare

sincrone reactive
 155

miez plin 3 acoperit cu aluminiu turnat 4 care formează în acest fel înfăşurarea de amortizare. Dar motoa-
rele sincrone reactive au valori scăzute pentru cos ϕ şi η (η =0,3…0,4), iar greutatea lor este mai mare
decât a motoarelor asincrone corespunzătoare..
Uneori la motoarele sincrone mici (de la câŃiva zeci de watt, la câŃiva kW) pentru excitaŃie se utili-
zează magneŃi permanenŃi. Acest tip de motoare sincrone au parametrii energetici (cos ϕ , η ) mai buni
decât la motoare sincrone reactive. Pornirea motorului sincron cu magneŃi permanenŃi se asigură cu ajuto-
rul unei colivii de veveriŃă turnată în aluminiu, iar circuitul magnetic al rotorului se execută dintr-un ma-
terial magnetic dur prin turnare. Toate aceste elemente necesită unele tehnologii destul de complicate, ca-
re ridică preŃul de cost al întregului motor.

5.7.1. PORNIREA MOTORULUI SINCRON

O maşină sincronă, în general, dezvoltă un cuplu sincron numai la funcŃionare cu viteză unghiulară
sincronă ( Ω1 = ω1 / p ), ceea ce este valabil şi pentru un motor sincron. La o altă viteză, cum este cazul
în cadrul procesului de pornire a unui motor sincron, maşina sincronă alimentată de la o reŃea de c.a. dez-
voltă un cuplu sincron dar care este alternativ şi a cărui valoare medie pentru o perioadă T este nulă.
În principiu, la pornire, cuplul sincron variază cu frecvenŃa reŃelei şi deci ca să se poată realiza
pornirea motorului ar trebui ca aceasta (pornirea) să se producă în decursul unei semiperioade T/2 (cores-
punzătoare frecvenŃei reŃelei de alimentare), interval pentru care valoarea medie a cuplului ar fi diferită de
zero. Ori, acest lucru nu este posibil decât la micromotoare care au inerŃie mecanică foarte mică; la mo-
toare sincrone de puteri obişnuite energia primită de maşină
într-o semiperioadă nu este suficientă pentru a o accelera până
la viteza de sincronism. Dacă însă frecventa scade suficient de
mult astfel încât intervalul de timp (T/2) să devină suficient de
mare, atunci pornirea motorului sincron este posibilă.
Pentru a explica fenomenologic acest aspect, se admite un
motor sincron cu rotorul (cu poli aparenŃi) în nemişcare dar ali-
mentat în c.c., iar statorul alimentat de la o reŃea trifazată de c.a..
În această situaŃie înfăşurarea statorică va produce un câmp mag-
netic învârtitor ce se va roti cu viteza unghiulară Ω în sensul dat
Fig. 5.45 Explicativă la pornirea motorului
sincron
de succesiunea fazelor statorice. Deci polii magnetici ai statorului
(să ne închipuim că sunt, de asemenea, de tip aparent) vor trece
cu viteza Ω în faŃa polilor magnetici din rotorul imobil al maşinii. Pentru un moment dat vom avea situa-
Ńia din figura 5.45, astfel încât între polii statorici şi cei rotorici (de polaritate magnetică contrară) se vor
manifesta forŃe de atracŃie şi dacă inerŃia mecanică a rotorului ar fi nulă (sau foarte mică) el ar fi fost an-
trenat imediat în sensul de rotire al câmpului magnetic învârtitor al statorului. Dar rotorul maşinii având o
inerŃie mecanică apreciabilă rămâne pe loc, iar în momentul următor apar faŃă în faŃă poli (statorici -
rotorici) de aceeaşi polaritate magnetică. Între aceştia se manifestă acum forte de respingere astfel încât
cuplul mediu la pornire devine nul.
Reprezentarea matematică a explicaŃiei fenomenologice anterioare nu prezintă complicaŃii. Ast-
fel, dacă statorul motorului este alimentat de la o reŃea trifazată de c.a. cu pulsaŃia ω1 , atunci acesta pro-
duce un câmp magnetic învârtitor cu viteza unghiulară Ω1 = ω1 / p , în care p este numărul perechilor
de poli ai maşinii. Curentul de pe o fază statorică (de exemplu, la cea de referinŃă), care produce câmpul
statoric este
i1 = 2 I cos(ω1t − ϕ ) = 2 I cos( pΩ1t − ϕ ) ,
în care ϕ este unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent. Pe de altă parte, dacă înfăşurarea rotorică
(alimentată în c.c.) produce un flux
ϕ 0 = Ψ0 m cos pΩ 2 t ,
în care Ω 2 ar fi viteza unghiulară a rotorului, care se roteşte în acelaşi sens cu câmpul învârtitor
statoric, atunci energia de interacŃiune dintre stator şi rotor este proporŃională cu produsul iϕ 0
 156

Wint er = kiϕ 0 = k 2 IΨ0 m cos( pΩ1t − ϕ ) cos pΩ 2 t . (5.307)

Conform cu teorema forŃelor generalizate (vezi paragraful 1.7.) momentul dezvoltat de stator
asupra rotorului va fi
 ∂W 
M =  int er  = pk 2 IΨ0 m cos( pΩ1t − ϕ ) cos( pΩ 2 t − π / 2). (5.308)
 ∂ (Ω 2 t )  i =const
Din (5.308) se remarcă imediat că pentru Ω 2 = 0 (momentul pornirii motorului sincron), avem M=0, iar
dacă Ω 2 ≠ 0, atunci valoarea medie M a cuplului este şi ea diferită de zero şi pozitivă. Aceasta ne suge-
rează o altă ide în legătură cu pornirea motorului sincron : motorul trebuie adus într-un fel oarecare la o
turaŃie apropiată cu cea nominală şi după aceea făcute manevrele de conectare a circuitelor sale pentru
funcŃionare ca motor sincron.
Aşadar, pentru pornirea motorului sincron se pot utiliza mai multe metode:
a) – metoda convertorului de frecvenŃă ;
b) – metoda motorului de lansare (auxiliar) ;
c) – metoda pornirii în asincron.
a) Metoda convertorului de frecvenŃă presupune existenŃa unui convertor de frecvenŃa cu ajuto-
rul căruia se poate realiza un reglaj al frecvenŃei tensiunii sale de ieşire în limitele de la (0,5…1) Hz până
la 50Hz. Pornind cu o frecvenŃă foarte scăzută câmpul magnetic învârtitor produs de înfăşurarea statorică
va avea iniŃial o viteză unghiulară mică ( Ω1 = 2πf1 / p ) ceea ce va permite antrenarea coroanei polilor
rotorici (alimentaŃi în c.c.) în sensul de rotire al câmpului statoric. Pe măsură ce creşte turaŃia rotorului se
măreşte şi frecvenŃa produsă în convertor, iar în final când se ajunge la turaŃia de sincronism (sau foarte
aproape de aceasta) se comută alimentarea înfăşurării statorice pe reŃeaua de alimentare cu frecvenŃa
standard (f = 50Hz), iar cea rotorică se conectează pe sursa de c.c.
Metoda convertorului de frecvenŃă se foloseşte mai ales în cazul când unul şi acelaşi convertor se
poate utiliza pentru pornirea mai multor motoare sau se utilizează la modificarea vitezei motorului prin
modificarea frecvenŃei tensiunii de alimentare.
b) Metoda motorului de lansare (auxiliar) presupune existenŃa unui motor auxiliar (termic, tur-
bină de gaze, asincron, de c.c ), care se poate cupla mecanic cu motorul sincron ce trebuie pornit.
În principiu, motorul sincron se aduce la turaŃia sincronă după care înfăşurarea sa statorică se cu-
plează la reŃeaua trifazată de c.a. , iar cea rotorică la sursa de c.c. ; în acest fel se realizează sincronizare
lină (fără şocuri) a motorului sincron. După conectarea motorului sincron la sursele sale de c.a şi c.c.,
motorul auxiliar se decuplează mecanic de la motorul sincron.
Cel mai adesea, ca motor auxiliar, foloseşte un motor asincron cu care se pot realiza două variante
de pornire a motorului sincron:
b1) motorul asincron auxiliar are aceeaşi turaŃie de sincronism cu cea a motorului sincron (acelaşi
număr al perechilor de poli) şi deci el va putea aduce motorul sincron la o turaŃie apropiată de turaŃia sa
de sincronism (s ≈ 0,02 …0,05); va avea loc o sincronizare dură pentru că la conectarea înfăşurărilor
motorului sincron la sursele sale se va produce şi un şoc de curent şi de turaŃie după care maşina “este tra-
să” în sincronism;
b2) turaŃia de sincronism a motorului asincron este mai mare (treaptă imediat superioară) decât cea
a motorului sincron şi deci el “va aduce” motorul sincron la o turaŃie superioară turaŃiei lui de sincronism,
după care se deconectează; între timp turaŃia motorului sincron scade (pentru că nu mai există un cuplu
motor) şi când ajunge să fie egală cu turaŃia sa de sincronism, motorul se cuplează la sursele sale de ali-
mentare realizându-se o sincronizare lină.
Pornirea motorului sincron cu motor auxiliar se face totdeauna în gol şi pentru că în acest caz nu
trebuie acoperite decât pierderile în gol şi energia necesară accelerării sistemului într-un interval dat de
timp, puterea nominală a motorului auxiliar este de circa 5…15% din puterea nominală a motorului sin-
cron. Ca motor auxiliar poate fi utilizat, în anumite condiŃii, excitatricea motorului sincron (respectiv ge-
neratorul de c.c. care constituie sursa de c.c. a motorului sincron) cu care se cuplează mecanic, trecând
maşina de c.c. din regimul de generator în cel de motor; numai că în această situaŃie este necesară o sursă
de c.c. de putere corespunzătoare, care să alimenteze această maşină de c.c. trecută din regimul de genera-
tor în cel de motor. În acest caz din urmă se elimină dezavantajul principal al acestei metode de pornire:
blocarea unei puteri instalate cu un coeficient de utilizare foarte scăzut.
 157

c) Metoda pornirii în asincron presupune pornirea motorului sincron ca un motor asincron cu ro-
torul în scurtcircuit. În acest scop, în piesele polare ale polilor rotorici, după generatoarele lor, se execută
nişte crestături în care se montează bare de cupru, scurtcircuitate la ambele capete cu inele din acelaşi ma-
terial; în acest fel se formează o colivie de veveriŃă ca la un motor asincron cu rotorul în scurtcircuit –fig
5.46. .Pornirea motorului sincron se face prin conectarea înfăşurării statorice la reŃeaua trifazată de c.a. şi
maşina porneşte pe colivia rotorică (în mod automat motorul asincron auxiliar ce se formează astfel are
acelaşi număr al perechilor de poli cu cel al motorului sincron) ca orice motor asincron fără inele. Când
maşina ajunge la o turaŃie apropiată de cea de sincronism
(95…97%) se conectează înfăşurarea rotorică la sursa de c.c. ,
maşina ”este trasă” în sincronism realizându-se o sincronizare
dură. În ceea ce priveşte înfăşurarea rotorică de excitaŃie pro-
priu-zisă, aceasta se conectează în perioada funcŃionării în
asincron la o rezistenŃă de descărcare (vezi paragraful 5.3.6).
Colivia de pornire a motorului sincron se poate execu-
ta însă în trei variante aşa cum se arată în fig 5.47 a,b,c: colivie
longitudinal-transversală (a), colivie longitudinală (b), colivie
Fig. 5.46. Explicativă la pornirea în asincron transversală (c).
a unui motor sincron
Deci practic la un motorul sincron, în rotor sunt dis-
puse două înfăşurări: colivia de pornire şi înfăşurarea de ex-
citaŃie propriu-zisă (care se scurtcircuitează în perioada pornirii) , ceea ce permite ca maşina sincronă
cu pornire în asincron să fie privită, în perioada pornirii în asincron, ca un motor asincron cu dublă
colivie la care însă fiecare colivie este o înfăşurare nesimetrică. Astfel, colivia de pornire de tip longitu-
dinală sau transversală este evident o înfăşurare nesimetrică, dar şi o colivie tip longitudinal-transversală
este o înfăşurare nesimetrică pentru că în zona interpolară (este evi-
dent cazul maşinii cu poli aparenŃi) nu sunt montate barele de cupru
formându-se în acest fel o nesimetrie parŃială. De asemenea, înfăşu-
rarea de excitaŃie propriu-zisă es-
te o înfăşurare nesimetrică pen-
tru că toată această înfăşurare es-
te dispusă numai pe axa longitu-
dinală. Dar şi circuitul magnetic
nefiind simetric valoarea reac-
tanŃelor după cele două axe este
diferită.
Deci maşina sincronă, în perioa-
da pornirii în asincron, poate fi privită ca
Fig. 5.48. Graficul M=f(s) cu înşeuare o maşină asincronă cu rotor în dublă co-
la pornirea unui motor sincron livie, dar cu ambele colivii nesimetrice Fig. 5.47 Variante pentru colivia
din punct de vedere electromagnetic, ce- de pornire în asincron
ea ce face ca în perioada pornirii în asincron să apară unele aspecte specifice: a unui motor sincron
a) câmpul magnetic din întrefier va avea două componente: una cu sensul
de rotire direct (dreapta) şi cealaltă cu sensul de rotire invers (stânga);
b) ca răspuns la efectul anterior, în circuitul statoric se va găsi şi un curent de frecvenŃa f şi un curent de frecvenŃa fi
(pentru s<0,5 , f i = (1 − 2 s ) f , iar pentru s>0,5 , f i = (2 s − 1) f ;
c) cuplul electromagnetic produs de motor are două componente: directă şi inversă (corespunzătoare celor două compo-
nente de câmp); deoarece componenta inversă este specifică motorului asincron monofazat (respectiv motorului sincron numai cu
înfăşurare de excitaŃie şi fără colivie - adică o singură înfăşurare dispusă după o singură axă) el se mai numeşte cuplul legăturii
monoaxiale, iar cuplajul dintre circuitul statoric şi cel de excitaŃie se numeşte legătură monoaxială;
d) cuplul legăturii monoaxiale produce o adâncitură (o înşeuare) în caracteristica M= f (s ) la un s ≈ 0,5-figura 5.48 .(a
– când înfăşurarea de excitaŃie este scurtcircuitată; b - când înfăşurarea de excitaŃie este legată pe rezistenŃa de descărcare);
Înfăşurarea de pornire se realizează, în general, printr-o colivie aşa cum s-a prezentat anterior, dar aceleaşi efecte ca ale unei
colivii de pornire se pot obŃine şi prin realizarea polilor rotorici din oŃel masiv. În ambele cazuri efectul înşeuării este nesemnifica-
tiv, dar el este deosebit de puternic când nu există colivie de pornire, iar polii sunt realizaŃi din tole de tablă (este mai simplă tehno-
logia execuŃiei polului prin stanŃarea tablei). În această situaŃie cuplul legăturii monoaxiale poate lua chiar valori negative în jurul
valorii s= 0,5. Urmarea imediată a acestui fapt este aceea că motorul sincron care porneşte în asincron ” rămâne înŃepenit ” la turaŃia
≈ ns / 2 şi nu poate ajunge la o turaŃie apropiată de sincronism, care să-i permită apoi realizarea unei sincronizări dure.
 158

O situaŃie similară se poate produce şi în cazul în care colivia de pornire este de tip longitudinal sau de tip transversal, iar
înfăşurarea de excitaŃie rămâne deschisă; acesta este motivul principal pentru care motoarele sincrone se execută în majoritatea ca-
zurilor cu o colivie de tip longitudinal-transversal. Ar mai fi de adăugat că înfăşurarea de pornire realizată sub forma unor poli de
excitaŃie masivi, se execută în două variante:cu inele de conexiune şi fără inele de conexiune.
Inelele de conexiune sunt similare cu inelele ce scurtcircuitează de fapt piesele polare ale polilor masivi de excitaŃie. Prinde-
rea lor de piesele polare se face prin buloane sau prin sudare directă - în orice caz prinderea trebuie făcută temeinic pentru că în pe-
rioada pornirii apar curenŃi mari care pot produce topirea materialelor (prin efect Joule) în locurile cu contacte galvanice slabe.
ExperienŃele au arătat că înşeuarea la s ≈ 0,5 este mai mică în cazul polilor masivi cu inele de conexiune decât în cazul fără
inele, iar curentul creşte numai cu 10%.
În continuare se poate pune problema determinării caracteristicilor de pornire în varianta cu colivie de veveriŃă sau cu poli
masivi.

5.7.2. Caracteristicile motorului sincron

Motorul sincron trifazat lucrează în regimul său stabilizat cu turaŃia de sincronism n1=f1/p şi aceas-
ta nu depinde de sarcină atâta timp cât ea nu
depăşeşte de Pmax (sau Mmax). De aceea caracte-
risticile statice principale (de exploatare) ale
motorului sincron sunt: cuplul electromagnetic
M, puterea activă primară P1 , factorul de pu-
tere cos ϕ1 , curentul statoric I 1 şi randamen-
tul η în funcŃie de puterea utilă P2 transmisă
prin arborele său. Ele sunt prezentate în figura
5.49.a – pentru două valori distincte ale curen-
Fig. 5.49 Graficele unor caracteristici de exploatare tului de excitaŃie. Cuplul electromagnetic este
ale motorului sincron dat de relaŃia generală (5.72) (dacă se neglijează
pierderile din stator) şi el este proporŃional cu
tensiunea de alimentare U. Pe de altă parte, cuplul este proporŃional cu produsul dintre curentul statoric şi
fluxul rotoric, dar pentru un curent de excitaŃie constant, fluxul rotoric de excitaŃie este constant şi deci
cuplul este proporŃional cu curentul statoric. Cum însă factorul de putere rămâne aproape constant, rezultă
că cuplul M are o dependenŃă aproape liniară în funcŃie de P2..
În cazul motoarelor sincrone mari sistemul său de alimentare se echipează cu regulatoare automate
pentru reglajul puterii reactive, iar în acest caz sunt foarte utile caracteristicile “în V” ale motorului sin-
cron prezentate sub forma I=f(Ie) pentru anumite puteri utileP2. Alura lor este dată în figura. 5.49.b

5.8. COMPENSATORUL SINCRON [1]

Pentru producerea câmpurilor magnetice în instalaŃiile electrice este necesară o putere reactivă, iar
sursele principale ale acesteia sunt maşinile sincrone şi condensatoarele electrice. Dar condensatoarele
sunt mai scumpe decât maşinile sincrone şi fiabilitatea lor este mai scăzută decât a maşinilor deşi ele se
încadrează la dispozitive statice.
Pe de altă parte, sursa de putere reactivă este bine să fie amplasată cât mai aproape de receptoarele
sale şi din acest punct de vedere este total neconvenabilă utilizarea generatoarelor sincrone drept surse de
putere reactivă pentru că aceasta înseamnă transportul acestei puteri de la centrale electrice până la con-
sumatorii industriali şi deci diminuarea capacităŃii de transport în putere activă a reŃelelor electrice.
Practica industrială arată că este eficace utilizarea maşinilor sincrone special destinate pentru producerea
de putere reactivă, care să fie amplasate cât mai aproape de mari consumatori industriali de putere reacti-
vă; astfel de maşini se numesc compensatoare sincrone. Constructiv un compensator sincron nu se deo-
sebeşte de un motor sincron ce funcŃionează în gol şi nu preia de la reŃea decât puterea activă necesară
acoperirii pierderilor din maşină. În acest caz dacă maşina este supraexcitată ea funcŃionează aproape ca
un condensator (receptor rezistiv-capacitiv), iar dacă este sub excitată atunci funcŃionează ca o bobină de
reactanŃă.
Compensatoarele se realizează cu poli aparenŃi în rotor pentru turaŃii de sincronism de 1500, 1000
şi 750 rot/min la frecvenŃa f=50Hz, de puteri între 60 şi 375 MVAr şi tensiuni de lucru 6,6…15,75 kV.
Compensatoarele sunt în general maşini de tip orizontal, iar arborele maşinii are diametrul mai mic (pen-
tru că nu se realizează transmiterea unui cuplu) şi nu posedă capăt de racordare (pentru o maşină de lu-
cru), ceea ce permite o etanşare mai bună a maşinii fapt important în cazul răcirii cu hidrogen a acesteia).
 159

EcuaŃiile compensatorului sincron sunt identice cu cele ale motorului sincron, doar că momentul
static rezistent aplicat la arbore este nul Mr=0.
Curentul maxim al compensatorului la sarcina inductivă (factor de putere capacitiv) este dat de re-
laŃia
E0 − U
IL = (5.309)
XS
iar valoarea aceasta este limitată de t.e.m. E 0 ce poate fi indusă de polii rotorici de excitaŃie, respectiv de
încălzirea înfăşurării de excitaŃie. În general, în cazul compensatoarelor sincrone, excitaŃia trebuie să pro-
ducă o solenaŃie mai mare de cât la motoare sau generatoare sincrone (care funcŃionează la
cosφ=0,8…0,9) deoarece tensiunea indusă de fluxul rotoric la un compensator are valoarea
E = U + X d I , care este mai mare decât tensiunea E = U 2 + X S2 I 2 + 2UX S I sin ϕ indusă la o
maşină cu poli înecaŃi şi care funcŃionează cu un cos ϕ ≠ 0.
La sarcina capacitivă valoarea maximă a curentului se poate calcula cu relaŃia
IC = U / X d (5.310)
şi el este de fapt egal cu un curent de scurtcircuit permanent, ceea ce face ca sarcina capacitivă a maşinii
(deci la factor de putere inductiv) să fie limitată la valoarea (0,5…0,6) S n .
Pornirea compensatoarelor se face se face printr-o metodă utilizată la pornirea motorului sincron;
compensatoarele sunt pornite în gol şi din acest punct de vedere pornirea lor este mai uşoară având în ve-
dere că M r = 0 .
Compensatoarele sincrone au avantajul în raport cu condensatoarele statice şi bobinele de reactanŃă
prin aceea că permit un reglaj continuu al puterii reactive precum şi o automatizare a reglajului tensiunii
din reŃeaua la care se racordează.
Compensatoarele sincrone montate pentru receptoare cu o variaŃie rapidă a sarcinii au o construcŃie
mai deosebită în sensul că ele se dimensionează să lucreze nesaturat pentru a realiza o solenaŃie a excitaŃi-
ei mai redusă, respectiv o constantă de timp a excitaŃiei cât mai scăzută (respectiv şi o reactanŃă longitu-
dinală tranzitorie cât mai scăzută) pentru a realiza o variaŃie rapidă a puterii reactive. Tot în ideea reduce-
rii solenaŃiei de excitaŃie se micşorează într-o măsură oarecare şi întrefierul maşinii. De altfel, având în
vedere că în înfăşurările statorice ale compensatorului, componenta predominantă a curentului de sarcină
este cea reactivă, care nu produce eforturi dinamice, rigidizarea capetelor frontale ale înfăşurărilor este
mult mai slabă decât la alte maşini sincrone.
O distribuŃie raŃională a puterii reactive necesare unor consumatori industriali între compensatoare-
le sincrone, generatoarele şi motoarele sincrone şi condensatoarele statice reprezintă o problemă deosebită
de optim şi ea are o mare importanŃă tehnico-economică.

5.9.Maşini speciale sincrone

5.9.1.Motorul pas-cu-pas

În unele instalaŃii de automatizare se folosesc motoare sincrone „pas-cu-pas” la care rotorul se ro-
teşte în salturi cu o anumită viteză. De fapt acest tip de maşină
transformă impulsurile electrice în deplasări unghiulare discrete.
Sunt multe soluŃii constructive pentru motoarele pas-cu-pas,
dar soluŃia cea mai utilizată este cea în care rotorul este executat cu
poli aparenŃi iar statorul de asemenea.
Polii rotorici în mod obişnuit nu posedă înfăşurare (sunt mag-
neŃi permanenŃi)iar numărul lor este diferit de cel al polilor statorici.
Înfăşurările polilor statorici sunt alimentaŃi în curent continuu
într-o anumită ordine, repartiŃia spaŃială a câmpului în acest fel se va
modifica corespunzător. Polii rotorici vor fi atraşi în dreptul polilor
statorici alimentaŃi, pentru a se realiza un contur magnetic cu reluc-
Fig. 5.50. ConstrucŃia motorului pas-
cu-pas reactiv, cu rotor bipolar
 160

tanŃă magnetică cât mai mică. În acest fel deplasările unghiulare ale rotorului vor fi bine determinate.
Astfel, de exemplu, la un motor pas-cu-pas cu statorul format din p1=3 perechi de poli şi rotorul cu
p2=1 perechi de poli - figura 5.50. – dacă succesiunea alimentării bobinelor statorice este:
-(1-1’);-(1-2)
şi (5.311)
-(1’-2’);-(2-2’),
atunci rotorul va face deplasări (salturi) unghiulare de câte 30º.
Dacă motorul ar fi avut p1=3 perechi de poli, p2=2 perechi de poli şi s-ar folosii aceiaşi succesiune
de conectare a bobinelor ca în (5.311), atunci rotorul va face salturi de 15º.
Momentul dezvoltat de motorul pas-cu-pas depinde de unghiul de dezacord υ şi care reprezintă de
fapt unghiul dintre axa de simetrie a câmpului magnetic statoric şi axa polilor rotorici. DependenŃa dintre
acest moment denumit moment sincronizant static şi unghiul de dezacord este dat în figura 5.51. Această
funcŃie M=f(υ) este caracteristica unghiulară statică a motorului pas-cu-
pas.
Un parametru important al acestui tip de motor este frecvenŃa maxi-
mă de pornire, care reprezintă frecvenŃa pulsurilor de comandă ce se pot
aplica înfăşurării statorice ale motorului fără ca acesta să piardă paşi.
Un alt parametru important este momentul limită care reprezintă
momentul rezistent maxim aplicat la arborele motorului, pentru o frecvenŃă
dată a pulsurilor de comandă, la care motorul răspunde fără a pierde paşi.
Precizia poziŃionării în sistemele automate utilizând motoare pas-cu-
Fig. 5.51. Curba M=f(υ)
pas creşte odată cu mărirea numărului de paşi la o rotaŃie completă deci cu
cât scade unghiul de dezacord.

5.9.2.Tahogeneratoarele sincrone

Acest tip de tahogeneratoare sunt mici generatoare sincrone cu poli rotorici aparenŃi realizaŃi din
magneŃi permanenŃi. În acest caz tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea statorică are valoare
efectivă dată de relaŃia:
E = 2πfwk w Φ m . (5.312)
Pe de altă parte este cunoscută relaŃia:
f = p⋅n
atunci (5.312) devine:
E = 2πpnwk w Φ m (5.313)
şi ea poate fi transcrisă sub forma:
E = k ⋅n
în care s-a notat:
k = 2πpwk w Φ m (5.314)
aceasta fiind o constantă, care depinde de unele elemente constructive ca şi de Φm care est în acest caz, o
mărime constantă deoarece fluxul magnetic este produs de polii rotorici formaŃi din magneŃi permanenŃi.
Dacă la bornele tahogeneratorului se racordează un voltmetru gradat în ture/minut, el ne va arăta
turaŃia cu care este antrenat tahogeneratorul, respectiv turaŃia mecanismului la care este racordat tahoge-
neratorul. Marele dezavantaj al tahogeneratoarelor sincrone este acela că odată cu variaŃia turaŃiei acestu-
ia, variază şi frecvenŃa tensiunii electromotoare induse în înfăşurarea statorică. Cum însă bobina voltme-
trului racordat la tahogenerator are o anumită inductivitate, rezultă că impedanŃa aparatului de măsură uti-
lizat va varia în funcŃie de frecvenŃă, deci în funcŃie de turaŃia măsurată, adăugând erori suplimentare la
măsurarea acesteia.
Din aceste motive U=f(n) se abate destul de mult de la o dreaptă (funcŃia nu este liniară) iar taho-
generatoarele sincrone nu se utilizează în sisteme de reglaj, ci numai pentru măsurarea turaŃiei. Şi la acest
tip de tahogeneratoare trebuie luată în consideraŃie eroarea de încălzire.
 161

5.10 PROBLEME ŞI APLICAłII

Problema 5.1. O maşină sincronă trifazată cu poli înecaŃi, are reactanŃa sincronă X S = 30Ω , reactanŃa de dispersie

X σ = 0,05 X S şi funcŃionează în sarcină având următoarele caracteristici: tensiunea la borne U=380 V, curentul pe fază I=10

A, factorul de putere cos ϕ = 0,5.

Se cere să se calculeze t.e.m. indusă de fluxul inductor şi unghiul intern θ ; se consideră maşina nesaturată şi se negli-
jează rezistenŃa înfăşurării indusului.
Rezolvare. Diagrama fazorială a maşinii este dată în figura 5.13 . Dacă se neglijează R, atunci din diagramă rezultă:
E 0 = U cos θ ' + X S I sin(θ ' + ϕ );
U sin θ ' = X S I cos(θ ' + ϕ ).
Din a doua relaŃie rezultă
U sin θ ' = X S I [cosθ ' cos ϕ − sin θ ' sin ϕ ],
respectiv
X S I cos ϕ 30 ⋅ 10 ⋅ 0,5
tgθ ' = = = 0,2345.
U + X S I sin ϕ 380 + 30 ⋅ 10 1 − 0,5 2
şiθ ' = 13o10 '. Din prima ecuaŃie se poate determina acum t.e.m. E 0 .
Pentru calculul unghiului intern θ ne vom referi la aceeaşi diagramă din care rezultă
X a I cos(θ ' + ϕ )
tgθ = .
E 0 − X a I sin(θ ' + ϕ )
în care avem
X a = X S − X σ = 30 − 0,05 ⋅ 30 = 28,5Ω ,
respectiv
28,5 ⋅ 10 ⋅ cos(13o10 ' + 60 o )
tgθ = = 0,2165
657 − 28,5 ⋅ 10 ⋅ sin(13o10 ' + 60 o )
şiθ = 12 o10 ' . Deci ε = θ ' − θ = 1o , ceea ce înseamnă că diferenŃa dintre θ ' şi θ este mică şi de aceea de multe ori se

consideră θ drept unghiul intern al maşinii sincrone.

'

τ = 20 cm., lungimea
Problema 5.2. O maşină sincronă trifazată, hexapolară (p=3), cu poli aparenŃi, având pasul polar
ideală l i = 20 cm. factorul de acoperire ideal al polului α i = 0,7 , întrefierul δ = 2mm, are indusul echipat cu o înfăşu-
rare ale cărei caracteristici sunt: numărul de spire w=90 şi factorul de înfăşurare k w1 = 0,92.
Să se determine:
1) factorul de formă al câmpului magnetic inductor şi factorii de formă ai câmpului de reacŃie;
2) reactanŃele longitudinală şi transversală corespunzătoare fluxului magnetic de reacŃie;
3) factorii de raportare a solenaŃiilor.
Rezolvare. Conform cu (5.56) factorul de formă al câmpului magnetic inductor are valoarea
4 π 4 π
kf = sin α i = sin(0,7 ⋅ ) = 1,13.
π 2 π 2
Conform cu (5,61) factorul de formă al câmpului magnetic de reacŃie longitudinală are valoarea
α i π = sin(α i π ) 0,7 ⋅ π + sin(0,7 ⋅ π )
kd = = = 0,983.
π π
iar pentru reacŃia transversală este (conform cu (5.62))
 162

(2 / 3) cos(α i π / 2) + α i π − sin(α i π )
kq = =
π
(2 / 3) cos(0,7 ⋅ π / 2) + 0,7 ⋅ π − sin(0,7 ⋅ π )
= = 0,539.
π
Conform cu (2.143) se poate determina reactanŃa utilă corespunzătoare fluxului inductor util
m 2 4 ( wk w1 ) 2
X u = 2πfµ 0 ⋅ ⋅ ⋅ τ li =
2 π π 2 ρδ
3 2 4 (90 ⋅ 0,92) 2
= 2π ⋅ 50 ⋅ 4π ⋅ 10 −7 ⋅ 0,2 ⋅ 0,2 = 10,95Ω.
2 π π 6 ⋅ 210 −3
ReactanŃa longitudinală corespunzătoare câmpului de reacŃie se determină cu (5.66)
X ad = k d ⋅ X u = 0,983 ⋅ 10,95 = 10,75Ω ,
iar reactanŃa transversală după (5.67) este
X ad = k q ⋅ X u = 0,539 ⋅ 10,95 = 5,9Ω .
Factorii de raportare a solenaŃiei se determină cu relaŃiile (5.64), (5.65)
k d 0,983 kq 0,539
k ad = = = 0,87 ; k aq = = = 0,477 .
kf 1,13 kf 1,13
Problema 5.3. Un turboalternator trifazat are puterea aparentă S n = 25MVA , tensiunea nominală de linie

U n = 6,3kV , reactanŃa sincronă X s = 1,5Ω . Se neglijează rezistenŃa indusului iar conexiunea înfăşurărilor din indus este
stea. Se cere să se calculeze:
1) căderea de tensiune la borne, la funcŃionarea maşinii în sarcină nominală rezistivă, inductivă, respectiv capacitivă, în
cazul în care curentul de excitaŃie are valoarea constantă şi egală cu cea de la funcŃionarea în gol la tensiunea nominală;
2) tensiunea la bornele maşinii la deconectarea sarcinii nominale rezistive, inductive, respectiv capacitive, curentul de
excitaŃie având valoarea constantă şi egală cu valoarea de la funcŃionarea în sarcină la tensiunea nominală.
Rezolvarea. Având în vedere conexiunea înfăşurării statorice, curentul nominal pe fază este
Sn 25 ⋅ 000000
In = = = 2290A ,
3U n 3 ⋅ 6300
iar tensiunea nominală pe fază este
Un 6300
U nf = = = 3640V .
3 3
Din diagrama fazorială a maşinii sincrone (fig. 5.13), în ipoteza că se neglijează R, rezultă

E0 = (U nf cos ϕ)2 + (U nf sin ϕ + X s I n )2 ,

iar căderea de tensiune la bornele maşinii de la funcŃionarea în gol, la funcŃionarea în sarcină se determină cu relaŃia

E − U nf (U nf cos ϕ) + (U nf sin ϕ + X s I n ) − U nf
2 2

∆U[% ] = 0 100 = 100 .

U nf U nf
Pentru sarcina nominală pur rezistivă ϕ = 0 şi

3649 2 + (1,5 ⋅ 2290 ) − 3649

2

∆U[%]R = 100 = 37,4% .

3649
La sarcina nominală pur inductivă ϕ = π / 2 , pentru care rezultă

∆U[% ]L =
(3649 + 1,5 ⋅ 2290) − 3649 100 = 94,5% , iar ∆U [%] = −94,5% .
C
3649
Din rezultatele precedente se constată că valorile cele mai mari ale căderii de tensiune se produc la sarcina inductivă, res-
pectiv sarcina capacitivă. Căderea de tensiune negativă trebuie îndreptată în sensul creşterii de tensiune. Deci în cazul dat la sarcina
pur inductivă tensiunea la borne devine aproape nulă (5,5%), iar la sarcina capacitivă tensiunea respectivă aproape se dublează (cel
puŃin aşa apare la prima vedere !?).
 163

La deconectarea sarcinii adică la trecerea turbogeneratorului în regim de funcŃionare în gol în condiŃiile prevăzute la
punctul 2) (se admite o maşină nesaturată magnetic), rezultă

E '0 = 3E 0 = 3 (U nf cos ϕ)2 + (U nf sin ϕ + X s I n )2 ,

care pentru sarcină pur rezistivă (ϕ = 0) ne dă valoarea E 'OR = 8650V ;
pentru sarcina pur inductivă (ϕ = π / 2 ) ne dă valoarea:

E 'OL = 3 (3649 + 1,5 ⋅ 2290 ) = 3 ⋅ 7075 = 12240V ,

iar pentru sarcina pur capacitivă (ϕ = − π / 2 ) ne dă valoarea

E 'OC = 3 (3649 − 1,5 ⋅ 2290 ) = 365V .

Trebuie remarcate ce diferenŃe substanŃiale se produc între tensiunile de la bornele turbogeneratorului la deconectarea
sarcinii. De asemenea, trebuie făcută comparaŃia între căderile de tensiune ca efect al funcŃionării maşinii în sarcină şi modificările
tensiunilor de la borne ca efect al deconectării sarcinii.
De fapt prima interpretare dată este greşită pentru că în ambele cazuri lucrează cu tensiunea la borne egală cu tensiunea
nominală de linie (6300V) şi când există sarcină pur inductivă şi când este sarcina pur capacitivă ( sau pur rezistivă). Dar la sarcina
pur inductivă, de exemplu, avem tensiune de linie nominală la borne (6,3kV) în condiŃiile în care se produce şi o cădere de tensiune
de 94,5%, iar când dispare această sarcină pur inductivă, tensiunea de la bornele maşinii se ridică la 12240V. Similare trebuie să fie
şi interpretările pentru celelalte tipuri de sarcină. Pentru ca să se ajungă din nou la tensiunea nominală la bornele maşinii, după dis-
pariŃia sarcinii, trebuie reglat în mod corespunzător curentul de excitaŃie al maşinii.

Problema 5.4. Un motor sincron trifazat de putere nominală Pn = 2000kW are tensiunea nominală la borne

U n = 6000V , factorul de putere nominal cos ϕ n = 0,8 inductiv, randamentul nominal η n = 0,92 . Valorile reac-
tanŃelor sincrone longitudinală şi transversală sunt X d = 16,6Ω , respectiv X q = 10,6Ω .
Să se determine:
1) puterea electromagnetică maximă pe care o poate dezvolta maşina şi unghiul intern corespunzător;
2) puterea electromagnetică maximă dezvoltată de maşină în cazul în care excitaŃia se întrerupe.
RezistenŃa înfăşurării statorice se consideră neglijabilă.
Rezolvare. Se admite că conexiunea înfăşurării statorice este stea şi atunci tensiunea nominală pe fază are valoarea
Un 6000
U nf = = = 3470V .
3 3
Curentul nominal pe fază absorbit de motor de la reŃea este
Pn 2000000
I nf = = = 262A .
3U n ⋅ η n cos ϕ n 3 ⋅ 6000 ⋅ 0,92 ⋅ 0,8
ImpedanŃa nominală pe fază este
U nf 3470
Zn = = = 13,22Ω .
I nf 262
Diagrama fazorială de funcŃionare a maşinii la sarcină pur inductivă este dată de fi-
gura 5.52 (se admite R 1 ≈ 0 ).
Factorului de putere cos ϕ n = 0,8 îi corespunde unghiul de defazaj

ϕ n = 36 o 50' . Conform cu (5.71), puterea electromagnetică este

U E 1  1 1  
Pe = 3 nf 0 sin θ + U 2nf  − sin 2θ , (1)
X 
 X d 2  q Xd  
în care apar mărimile necunoscute E 0 şi θ . Pe de altă parte din diagrama
fazorială (fig. 5.52) rezultă
U nf sin θ = X q I sin (θ + ϕ) (2)
U nf codθ + X d I sin (θ + ϕ) = E 0 (3)
Fig. 5.52. Explicativă la problema 5.4. Din relaŃia (2) rezultă
 164

U nf sin θ = X q I[cos θ cos ϕ − sin θ sin ϕ] ,

respectiv
X q I cos ϕ
tgθ = ,
U nf + X q I sin ϕ
care pentru regimul nominal ne dă valoarea
10,6 ⋅ 262 ⋅ 0,8
tgθ n = = 0,43 şi θ n = 23 o 20' .
3470 + 10,6 ⋅ 262 ⋅ 0,6
Acum din ecuaŃia (3) se poate determina valoarea t.e.m. E 0 - avem

( ) (
E 0 = 3470 ⋅ cos 23o 20' + 16,6 ⋅ 262 ⋅ sin 23o 20'+36 o 50' = 6940V . )
Ca să se obŃină valoarea maximă a unghiului intern θ max pentru care Pe devine maximă la încărcarea lentă a maşinii, este nece-

sar să se rezolve ecuaŃia dPe / dθ = 0 ; din relaŃia (1) rezultă

E0  1 1 
cos θ max + U nf  − cos 2θ max = 0 , (4)
Xd  
 Xq Xd 
respectiv
 1 1 
E0
Xd
cos θ max + U nf 

−

(
cos 2 θ max − sin 2 θ max = 0 , )
 Xq Xd 
sau
E0 1 1
cos 2 θ max + cos θ max − =0,
Xd  1 1  2
2 U nf  −
X 
 q Xd 
sau încă
cos 2 θ max + 1,76 cos θ max − 0,5 = 0 .
SoluŃiile ecuaŃiei din (5) sunt
(cos θ max )1 = 0,25 ; (cos θ max )2 = −2,01
şi prima este singura soluŃie acceptabilă pentru care θ max = 15 o
. Deci conform cu (1), puterea electromagnetică maximă pe ca-
re o poate debita maşina la încărcarea lentă este

Pe max = 3
 6940 ⋅ 34706
sin 15 o + ( ) (3470)2  1 − 1  sin 30 o  = 5410kW . ( )
  
 16,6 2  10,6 16,6  
2) în cazul în care excitaŃia se întrerupe, atunci E 0 = 0 , iar puterea electromagnetică devine

3 2  1 1 
Pe = U nf − sin 2θ ,
2 X 
 q Xd 
şi unghiul θ max pentru care se obŃine Pe maximă rezultă din ecuaŃia

dPe  1 1 
= 3U 2nf  − cos 2θ max = 0 ,
dO X X 
 q d 
respectiv
cos 2 θ max − sin 2 θ max = 0 , cu θ max = 45 o .
Deci puterea electromagnetică maximă în acest caz este
 165

3  1 1 
Pe max = ⋅ 3470 2  −  = 618kW .
2  10,6 16,6 
În final trebuie remarcat diferenŃa substanŃială dintre valorile puterilor electromagnetice maxime la funcŃionarea normală
a maşinii şi în condiŃiile întreruperii circuitului de excitaŃie.

Problema 5.5. Un turbogenerator trifazat funcŃionează în sarcină nominală fiind cuplat la o reŃea de putere infinită. Ma-
şina funcŃionează cu un factor de putere cos ϕ = 0,9 şi are reactanŃa sincronă x s = X s / Z n = 1,4 u.r. , în care

Z n = U nf / I nf este impedanŃa nominală. În timpul funcŃionării în sistem se produce o micşorare a tensiunii reŃelei de la U n
la U = 0,8U n . Se cere să se calculeze unghiul intern şi factorul de putere în noul regim de funcŃionare ştiind că atât curentul de
excitaŃie cât şi puterea activă debitată de maşină rămân constante. Se neglijează rezistenŃa înfăşurării statorice a turbogeneratorului.
Rezolvare. Diagrama fazorială a maşinii este dată în figura 5.14 considerând R=0. Din această diagramă rezultă

E0 = (X s I nf cos ϕ)2 + (U nf + X s I sin ϕ) = U nf

2
(x s cos ϕ)2 + (1 + x s sin ϕ)2 ,
respectiv

E 0 = U nf 1 + x s2 + 2 x s sin ϕ = U nf 1 + 1,4 2 + 2 ⋅ 1,4 ⋅ 0,436 = 2,02 U nf .

Unghiul intern θ la care funcŃionează maşina se poate determina din diagrama fazorială prin relaŃia
E 0 sin θ = X s I nf cos ϕ ,
din care rezultă
U nf
xs I nf cos ϕ
X s I nf cos ϕ I nf x cos ϕ 1,4 ⋅ 0,9
sin θ = = = s = = 0,622 şi θ = 38 o 30' .
E0 2,02 U nf 2,02 2,02
Dacă se Ńine seama că în noul regim de funcŃionare puterea activă debitată de maşină rămâne constantă se poate nota ega-
litatea puterilor electromagnetice (maşina cu poli înecaŃi).
U nf E 0 0,8U nf E 0
m sin θ = m sin θ' ,
Xs Xs
din care rezultă că sin θ = 0,8 sin θ' respectiv
sin θ 0,622
sin θ' = = = 0,78 şi θ' = 51o12'
0,8 0,8
Pentru noul regim de funcŃionare, din diagrama fazorială rezultă
(X s I )2 = E 02 + U 2nf − 2E 0 U nf cos θ =
,
(2,02)2 U 2nf + (0,8)2 U 2nf − 2 ⋅ 2,02 ⋅ 0,8U 2nf ⋅ 0,625 = 2,7 U 2nf
respectiv
U 2nf 2 2,7 2 2,7
x s2 2
I = 2,7 U 2nf , adică I 2 = I nf = 2 I 2nf = 1,378I 2nf ,
I nf xs 1,4
sau
I = 1,17 I nf .
Acum se poate scrie egalitatea puterilor pentru cele două regimuri de funcŃionare (conform cu condiŃia problemei).
P = 3U n I n cos ϕ n = 3 ⋅ 0,8U n ⋅ 1,17 cos ϕ' ,
din care rezultă
cos ϕ n 0,9
cos ϕ' = = = 0,962 .
0,8 ⋅ 1,17 0,8 ⋅ 1,17
Din calculele efectuate rezultă că la scăderea tensiunii în sistem, creşte valoarea unghiului intern, dar şi a factorului de
putere. Cel de al doilea rezultat este favorabil, dar primul rezultat trebuie să atragă atenŃia asupra faptului că unghiul θ poate de-
păşi pe cel critic ceea ce poate duce la ieşirea maşinii din sincronism.
 166

Problema 5.6. Un hidrogenerator sincron trifazat, având puterea nominală S n = 20MVA cuplat în gol la o reŃea
cu tensiunea de fază U nf = 6kV . ReactanŃa sincronă longitudinală a maşinii are valoarea x d = 1,2 u.r., iar reactanŃa sin-
cronă transversală xq este variabilă între limitele 0,5 şi 1,2 u.r.
Se cere să se determine puterea activă maximă şi puterea reactivă corespunzătoare pe care o debitează maşina în funcŃie
de reactanŃa transversală X q . Se neglijează rezistenŃa înfăşurării statorice, iar curentul de excitaŃie rămâne neschimbat după cu-
plarea maşinii la reŃea.
Rezolvare. AdmiŃând conexiunea stea pentru înfăşurarea statornică a maşinii, curentul nominal pe fază este
Sn 20 ⋅ 10 6
I nf = = = 1110A .
3U nf 3,6 ⋅ 10 3
Valorile reactanŃelor sincrone sunt:
U nf 6000
Xd = xd = 1,2 = 6,49Ω ;
I nf 1110
U nf
= (0,5...1,2) = (2,7...6,49 )Ω .
6000
Xq = xq
I nf 1110
Maşina fiind cuplată în gol la reŃea, rezultă că t.e.m. este egală cu tensiunea la borne E 0 = U . Puterea activă pe care
o debitează maşina se poate determina cu (5.71)

U nf E 0 U2  1 1 
Pe = 3 sin θ + 3 nf  − sin 2θ ,
Xd 2 X 
 q Xd 
Iar puterea reactivă cu relaŃia (5.79)

U nf E 0 U2  1 1 
Q=3 cos θ − 3 nf + 3U 2nf  − cos 2θ ,
Xq Xq X X 
 q d 
în care θ este unghiul intern al maşinii.
Pentru a afla valoarea unghiului intern θ max pentru care Pe capătă valoarea maximă trebuie rezolvată ecuaŃia

dPe / dθ = 0 cu condiŃia stabilită anterior E 0 = U , adică

dPe U 2  1 1 
=3 cos θ max + 3U 2nf 
nf
− cos 2θ max = 0 ,
dθ Xd X X 
 q d 
care după prelucrarea lui cos 2θ conduce la relaŃia
 1 1  1  1 1 
2 − cos 2 θ max + cos θ max −  − =0
X X  X X X 
 q d  d  q d 
cu soluŃia
2 2
 1   1 1 
  + 8 −  − 1
X 
 Xd   q Xd  Xd
θ max = arccos
 1 1 
4 −
X 
 q Xd 
şi în care s-a reŃinut numai valoarea pozitivă pentru θ max , care este normală fizic pentru funcŃionarea maşinii în regim de genera-
tor. Din analiza rezultatului obŃinut se constată că pe măsură ce raportul Xq / Xd tinde către 1, domeniul de funcŃionare stabilă a
 167

maşinii creşte pentru că θ max → 90 o , dar valoarea lui Pe max scade – adică la aceeaşi putere nominală a maşinii capacitatea
de supraîncărcare a maşinii scade.
Maşina lucrează în regim subexcitat, absorbind din reŃeaua de alimentare o putere reactivă comparabilă cu puterea activă
debitată, deci valoarea aproximativă a factorului de putere este cos ϕ ≅ 1 / 2 .
Problema 5.7. Un generator sincron cu poli înecaŃi funcŃionează în sarcină debitând o putere activă de
P = 130kW , la tensiunea nominală de linie U n = 6kV şi un factor de putere cos ϕ = 0,707 . Generatorul are pute-
rea aparentă nominală S n = 300kVA şi reactanŃa sincronă x s = 1,2 u.r. Se cere să se determine puterea electromagnetică
maximă pe care o dezvoltă maşina la trecerea sa bruscă din regimul de generator, în cel motor.
Rezolvare. Curentul nominal pe fază al generatorului sincron este
Sn 300000
In = = = 28,9A ,
3U n 3 ⋅ 6000
iar impedanŃa nominală a maşinii are valoarea

U nf 6000 / 3
Zn = = = 120Ω ,
In 28,9
şi deci reactanŃa sincronă a maşinii este
X s = x s Z n = 1,2 ⋅ 120 = 144Ω .
Curentul de sarcină al generatorului în regimul considerat este
P 180000
I= = = 24,5A .
3U n cos ϕ 3 ⋅ 6000 ⋅ 0,707
Din diagrama fazorială a maşinii (fig 5.13) la care se neglijează R, obŃinem
E 02 = (U nf cos ϕ) + (U nf sin ϕ + X s I ) = U 2nf + 2 U nf X s sin ϕ + (X s I )
2 2 2

şi deci t.e.m. indusă de câmpul de excitaŃie rotoric are valoarea

E 0 = 3470 2 + 2 ⋅ 3470 ⋅ 144 ⋅ 24,5 ⋅ 0,707 + (144 ⋅ 24,5) = 6460V ,

2

iar unghiul intern la care funcŃionează maşina în acest caz este

U nf cos ϕ 3470 ⋅ 0,707
θ 0 = arccos − ϕ = arccos − arccos(0,707 ) = 23 o .
E0 6460
Puterea electromagnetică în acest caz se determină cu relaŃia (5.75).
3470 ⋅ 6460
sin θ = 467 sin θ[kW ] .
U nf E 0
Pe = m sin θ = 3
Xs 144
În figura 5.53 este reprezentată caracteristica unghiulară a maşinii
sincrone pentru regimul de generator (θ > 0) şi regimul de motor

(θ < 0) .
Dacă se admite că maşina funcŃionează la puterea electromagneti-
că Pe corespunzătoare unghiului intern θ 0 = 23 o de regim generator,
atunci la trecerea bruscă în regim de motor maşina va continua să funcŃioneze
stabil cu un unghi intern (− θ) astfel încât ariile OABC şi AED să fie ega-
Fig. 5.53. Explicativă la problema 5.7. le.
Deci este necesar ca
θ0 θ π −θ

∫ P(θ)dθ + (θ + θ 0 )P − ∫ P(θ)dθ =
0 0
∫ P(θ)dθ − (π − 2θ)P
0

în care P(θ ) = 467 sin θ a fost stabilit anterior. După efectuarea integralelor din relaŃia precedentă, ea devine
− cos θ 0 + θ 0 sin θ + (π − θ )sin θ = cos θ .
 168

Dacă se Ńine seama că θ 0 = 23 o atunci ecuaŃia anterioară se scrie astfel

− 0,92 + (3,542 − θ)sin θ = cos θ

a cărei rezolvare se poate obŃine prin încercări din care rezultă θ = 36 o 30' şi atunci puterea maximă pe care o poate debita ma-
şina sincronă ce trece brusc în regim de motor, este (
P = 467 sin 30 o 30' = 278kW . )
Problema 5.8. Un motor sincron trifazat cu puterea nominală Pn = 1000kW , tensiunea la borne U n = 6kV
şi factor de putere nominal cos ϕ n = 0,8 , are reactanŃa sincronă x s = 1,4 u.r. Motorul este cuplat la reŃea în gol, iar curen-
tul de excitaŃie este menŃinut constant. Să se determine:
1) puterea activă maximă pe care o poate primi motorul de la reŃea şi puterea reactivă primită de la reŃea în acest caz la
încărcare lentă;
2) puterea activă maximă pe care o poate primi motorul de la reŃea la încărcarea sa bruscă.
Se neglijează pierderile în maşină.
Rezolvare. 1) La încărcarea lentă a motorului puterea activă maximă pe care o poate primi corespunde limitei sale la sta-
bilitate statică care are loc la unghiul intern θ = −90 0 (maşina cu poli înecaŃi) şi rezultă din relaŃia (5.76)
U nf E 0f
P = −m ,
Xs
dar pentru că curentul de excitaŃie se menŃine constant după cuplare la reŃea în gol a motorului, atunci E0 = Un .
ReactanŃa sincronă a motorului este
U nf
Xs = xs
In

unde curentul nominal In este

Pn
In = .
3U n cos ϕ n
Cu datele din problemă rezultă:
- curentul pe fază
1000 ⋅ 10 3
In = = 120A ;
3 ⋅ 6 ⋅ 10 3 ⋅ 0,8
- reactanŃa sincronă
6 ⋅ 10 3
X s = 1,4 = 40,5Ω ;
3 ⋅ 120
- t.e.m. indusă de linie
E 0 = 6kV ;
- puterea activă maximă

6 ⋅ 10 3 ⋅ 6 ⋅ 10 3
Pmax = = −890kW .
40,5
Pentru că E 0 = U n rezultă ϕ = −135 o şi deci puterea reactivă primită de maşină de la reŃea este
Q = mU nf I sin ϕ = 3 ⋅ 6 ⋅ 10 3 ⋅ 120 ⋅ 0,707 = 89kVar .
Din valorile precedent rezultă că Q=P şi asta pentru că defazajul dintre curent şi tensiune este ϕ = −3π / 4 .
2) La încărcarea bruscă a maşinii, din teorema ariilor (vezi relaŃia (5.283)) rezultă:
θ2 π− θ2

∫ (Pd − Pmax sin θ)dθ = ∫ (Pmax sin θ − Pd )dθ

0 θ2
 169

în care Pd = Pmax sin θ 2 . Din relaŃia anterioară rezultă (după efectuarea integralelor) ecuaŃia
(π − θ 2 )sin θ 2 = 1 + cos θ 2
pentru care se obŃine soluŃia (prin încercări) θ 2 ≈ −42 o . Deci puterea activă maximă debitată în regim dinamic poate fi

(
Pd = 890 ⋅ 10 3 sin − 42 o = −582kW .)
Problema 5.9. Să se determine t.e.m. indusă E0 şi momentul electromagnetic M ale unui generator trifazat cu 4 poli,

care funcŃionează la tensiunea U=6000V, debitând o putere utilă Pu = 5000kW la un cos ϕ = 0,8 . Maşina are reactanŃa
sincronă X s = 2,3Ω şi rezistenŃa înfăşurării de fază statorice (montaj stea) R = 0,07Ω . Maşina are poli înecaŃi.
Rezolvare. Curentul nominal al maşinii este
Pn 5000 ⋅ 10 3
In = = = 605A ,
3 cos ϕ 3 ⋅ 6000 ⋅ 0,8
iar în expresia fazorială avem
I = 605(cos ϕ − j sin ϕ) = 605(0,8 − 0,6 j)A ,
în care s-a considerat drept fazor de referinŃă fazorul tensiune U montat în axa reală adică U = U + j.0 .
Pe de altă parte, din ecuaŃia fazorială de funcŃionare a maşinii sincrone în regim de generator, avem (vezi relaŃia (5.19))
E 0 = U + R I + jX s I = 6000 / 3 + 0,07 ⋅ 605(0,8 − 0,6 j) + j ⋅ 2,3 ⋅ 605(0,8 − 0,6 j) ,
sau E 0 = (4280 + 1075 j)V , cu valoarea efectivă E 0 = 4720V şi sin θ = 0,42 , respectiv θ = 14 o . Dacă se
ia în considerare viteza unghiulară
ω 314
Ω= = = 157 rad / s ,
ρ 2
atunci valoarea momentului electromagnetic se poate determina cu relaŃia (5.75)
6000
4720
3 UE 0 3 3
M= sin θ = ⋅ 0,242 = 32,6 ⋅ 10 3 Nm .
Ω X0 157 2,3
Problema 5.10. Un motor sincron cu poli înecaŃi, cu înfăşurarea statorică în stea, absoarbe din reŃea o putere
P1 = 50kW la un factor de putere cos ϕ = 0,8 (inductiv), tensiunea nominală U 1m = 380V . Considerând reactanŃa
sincronă X s = 2,3Ω şi rezistenŃa fazei statorice neglijabilă, să se determine puterea reactivă consumată Q şi valoarea curentu-

lui de excitaŃie necesar ca motorul să debiteze în reŃea acelaşi Q. Să se determine, de asemenea, puterea maximă la I C = 48A
const.
La încercarea de mers în gol a maşinii s-au înregistrat următoarele valori ale curentului de excitaŃie Ie şi ale tensiunii la
borne U:
3 6 9 12 15 18 21 24 27 30
I e [A]
U[V] 100 220 260 300 320 340 360 370 380 385

Rezolvare. În figura 5.54 este trasat grafi-

cul U = f (I e ) la mersul în gol al maşinii.
Pentru o putere de 50kW absorbită din reŃea, curentul
are valoarea
P 50000
I= = = 95A
3U cos ϕ 3 ⋅ 380 ⋅ 0,8
,
iar în complex
I = 95(0,8 − 0,6 j)A

Fig. 5.54. Explicativă la problema 5.10.

 170

în care s-a considerat fazorul U=U drept fazor de referinŃă (montat în axa reală). Neglijând căderea de tensiune pe rezistenŃa

fazei (R 1 ≈ 0) , din ecuaŃia de funcŃionare a maşinii sincrone în regim de motor rezultă

− E 0 = U − jX s I ,
respectiv
− E0 = 220 − j 2,3 ⋅ 95(0,8 − 0,6 j ) = (89 − 175 j )V
şi cu valoarea efectivă E 0 = 89 2 + 175 2 = 177 V . Din curba U = f (I e ) pentru 177V rezultă un curent de excita-
Ńie I e = 4,8A .
Motorul sincron comportându-se ca un receptor rezistiv – inductiv, absoarbe o putere reactivă
Q1 = 3U 1 I sin ϕ = 3 ⋅ 380 ⋅ 190 ⋅ 0,6 = 75000VAr
Pentru ca motorul să debiteze această putere reactivă în reŃeaua de alimentare este necesar ca el să funcŃioneze la un fac-
tor de putere capacitiv cos ϕ = 0,8 , iar în acest caz se obŃine
− E '0 = U − jX s I = 220 − j2,3 ⋅ 95(0,8 + 0,6 j) = (351 − 175)V
cu o valoare efectivă E 0 = 390V . Din curba U = f (Ie ) pentru o tensiune indusă de 390V este necesar un curent de exci-
taŃie Ie de circa 33A.

În ceea ce priveşte Pe max , pentru un Ie dat, avem E 0 = const şi deci puterea maximă (realizată la

sin θ = 1 ) rezultă
380
⋅ 177
U E 3
Pe max =M=3 f 0 =3 = 50,591kW .
Xs 2,3

Problema 5.11. Un motor sincron trifazat este astfel excitat încât funcŃionează la un factor de putere cos ϕ = 1 ,
atunci când este încărcat la o putere de P=20kW. În acest regim de funcŃionare, căderea de tensiune pe reactanŃa sincronă reprezintă
20% din tensiunea aplicată motorului. Să se determine puterea maximă cu care poate fi încărcat motorul (fără a Ńine seama de încăl-
zire), presupunând că valoarea curentului de excitaŃie rămâne neschimbată. Să se determine valoarea factorului de putere corespun-
zătoare acestei sarcini. Se vor neglija căderile ohmice de tensiune, pierderile mecanice şi în fier.
Rezolvare. Pentru că se neglijează căderile ohmice de tensiune, se poa-
te lua în considerare diagrama fazorială simplificată pentru maşina sincronă în re-
gim de motor şi deoarece curentul de excitaŃie Ie este socotit constant, rezultă că
vârful fazorului său va descrie un cerc la diverse încercări ale motorului a cărui ra-
ză este E0 . Diagrama fazorială trebuie „să se închidă” pentru orice încercare a

motorului pe fazorul U al tensiunii care este şi ea constantă. Ceea ce se modifică

este deci numai fazorul căderii de tensiune pe reactanŃa sincronă, respectiv unghiul
θ =< [E 0 ,U ] - figura 5.55.
La P=20kW sarcină, factorul de putere fiind maxim - cos ϕ = 1 rezultă că

Fig. 5.55. Explicativă la problema 5.11. fazorii I şi U sunt coliniari şi deci punctul B (fig. 5.55) este punctul de funcŃi-
onare pentru acest caz. Puterea maximă se obŃine pentru cazul când avem moment
π
electromagnetic maxim (Pmax = ΩM max ) , iar acesta se produce când θ =< [E 0 ,U ] = - deci punctul C est punctul
2
de funcŃionare când avem Pmax . În acest fel, având în vedere că puterea motorului este proporŃională (U = const ) cu
I ⋅ cos ϕ , respectiv cu X s I cos ϕ .
Pentru punctul C (în care se realizează puterea maximă dar se poate produce şi „desprinderea” motorului din sincronism)
căderea de tensiune pe reactanŃa de dispersie (X s I ) este reprezentată prin segmentul AC, iar factorul de putere în acest caz este
)
cosϕ ' = cos CAB ( ) .
 171

Se poate nota deci

Pmax AC cos ϕ' E 0 12 + 0,2 2

= = = = 5,1
P AB cos ϕ X s I 0,2
adică
Pmax = 5,1 ⋅ P = 5,1 ⋅ 20 = 102kW .
Pe de altă parte, pentru că

(X s I )' = (
U 2 + E 02 = U 2 + U 2 + (X s I )
2
)= 2 U 2 + (X s I )
2
,

factorul de putere cos ϕ' pentru situaŃia cea nouă va fi

U 2 + (X s I ) 1 + 0,2 2
2
E0
cos ϕ' = = = = 0,713 .
(X s I )' 2 U 2 + (X s I )
2
2 + 0,2 2

Problema 5.12. Într-un atelier prevăzut cu motoare asincrone, acestea absorb nişte puteri medii indicate în tabelul urmă-
tor pe grupe de motoare. În acelaşi tabel se precizează şi factorul de putere corespunzător puterii medii.
Grupa de Numărul de Puterea Factorul de
motoare motoare medie[kW] Putere
1 5 1,0 0,70
2 15 0,6 0,60
3 6 0,8 0,65
4 6 2,0 0,60
5 1 4,2 0,673
6 4 2,0 0,707

Fiind necesar să se mai instaleze un motor de 32kW, se ia hotărârea să se folosească un motor sincron cu care să se facă
în acelaşi timp şi compensarea energiei reactive absorbite de motoarele asincrone, astfel încât factorul de putere al întregii instalaŃii
să fie 0,94. Să se determine factorul de putere al atelierului înainte de instalarea motorului sincron şi puterea motorului sincron.
Rezolvare. Prin calcule ce utilizează formule clasice se determină puterea activă şi reactivă necesară motoarelor asincro-
ne din cadrul atelierului menŃionat. Unele rezultate intermediare şi cele finale sunt redate în tabelul următor.
Grupa de Numărul de Puterea activă Factorul de pu- tgϕ Puterea activă Puterea reactivă
motoare motoare medie[kW] tere cos ϕ necesară[kW] necesară
Q = Ptgϕ
[kVAr]
1 5 1,0 0,700 1,020 5,0 5,1
2 15 0,6 0,600 1,333 9,0 12,0
3 6 0,8 0,650 1,168 4,8 5,6
4 6 2,0 0,600 1,333 12,0 16,0
5 1 4,2 0,673 1,095 4,2 4,6
6 4 2,0 0,707 1,000 8,0 8,0

Din tabelul precedent se calculează puterea activă P şi reactivă Q totală necesară motoarelor asincrone din atelier
Pa = ∑ Pi = 43kW ; Q a = ∑ Q i = 51,3kVAr ,
iar factorul de putere mediu al atelierului, în situaŃia iniŃială, are valoarea
Pa 43
cos ϕ = = = 0,643 .
Pa2 + Q a2 43 2 + 51,3 2
După montarea motorului sincron, puterea activă necesară atelierului devine
Pat = Pa + Ps = 43 + 32 = 75kW ,
iar puterea reactivă necesară atelierului se poate nota sub forma
Q at = Q a + Q s = 51,3 + Q s
Pentru că factorul de putere optimizat va avea valoarea cos ϕ op = 0,94 căruia îi corespunde tgϕ op = 0,364 ,
se deduce relaŃia
Qa + Qs
= tgϕ op .
Pa + Ps
 172

Dar deoarece
Pa + Ps = Pat şi Q at = Pat tgϕ op ,
Atunci rezultă relaŃia
Pa tgϕ + Q s = Pat tgϕ op ,
respectiv
Q s = Pat tgϕ op − Pa tgϕ = 75 ⋅ 0,364 − 51,3 = −24kVAr .
După aceasta se poate determina puterea aparentă a motorului sincron

SS = PS2 + Q S2 = 32 2 + 24 2 = 40kVA .
Problema 5.13. O secŃie de producŃie primeşte de la reŃeaua de alimentare puterea P=166kW sub un factor de putere
cos ϕ = 0,8 . Pa lângă alte motoare în secŃie se găsesc şi două motoare asincrone, unul cu puterea P1 = 30kW şi factor de
putere cos ϕ1 = 0,8 şi altul, cu puterea P2 = 14kW , respectiv factor de putere cos ϕ 2 = 0,707 . Aceste motoare
urmează să fie înlocuite cu două motoare sincrone. Să se determine puterea pe care va trebui s-o posede motoarele sincrone,
considerându-le identice şi ştiind că datorită intrării lor în funcŃiune, factorul de putere al întregii instalaŃii va fi ridicat la valoarea 1.
Rezolvare. Puterile reactive ale instalaŃiei şi ale celor două motoare asincrone ce urmează să fie înlocuite sunt:
Q i = Pi tgϕ = 166 ⋅ 0,75 = 124,5kVAr ; Q1 = P1 tgϕ1 = 30 ⋅ 0,75 = 22,5kVAr ;
Q 2 = P2 tgϕ 2 = 14 ⋅ 1 = 14,0kVAr .
Deci după demontarea celor două motoare asincrone rămâne de compensat o putere reactivă
Q = Q − Q1 − Q 2 = 124,5 − 22,5 − 14 = 88kVAr .
Dacă Q S1 , Q S 2 sunt puterile reactive ce vor fi produse de cele două motoare sincrone; PS1 = P1 şi PS2 = P2
sunt puterile lor active, iar S1 = S 2 puterile lor aparente, atunci trebuie să existe relaŃiile:

Q S1 + Q S2 + Q 2 = 0 ; S1 = S 2 = PS21 + Q S21 = PS22 + Q S2 2 ,

respectiv
Q S1 + Q S2 = −88 şi 30 2 + Q S21 = 14 2 + Q S2 2 .
Din sistemul anterior de ecuaŃii rezultă
Q S1 = 40kVAr ; Q S2 = −48kVAr ,
iar puterile lor aparente vor avea valorile

S1 = S 2 = 30 2 + 40 2 = 14 2 + 48 2 = 50kVAr .
 173

Cap. 6. Maşina de curent continuu

6. 1. GeneralităŃi privind maşina de curent continuu

O maşină de curent continuu normală este formată dintr-o parte fixă denumită stator şi o parte
mobilă numită rotor (ca orice maşină rotativă), iar câmpul ei magnetic principal este produs cu ajutorul
unui curent de conducŃie denumit curent de excitaŃie, care parcurge o înfăşurare specială (destinată
producerii câmpului magnetic principal) numită înfăşurare de excitaŃie amplasată, de regulă, în statorul
maşinii. Mai rare sunt cazurile (la maşini de puteri mici sau maşini speciale) când câmpul magnetic
principal este produs cu ajutorul magneŃilor permanenŃi. Aceştia au însă dezavantajul că «îmbătrânesc»
şi fluxul magnetic scade în timp, sunt sensibili la vibraŃii (îşi pot pierde total magnetismul la vibraŃii mari)
şi nu există posibilitatea reglării câmpului magnetic din maşină.
În general, maşinile de c.c. sunt heteropolare (cu mai multe perechi de poli) la care polii magnetici
de polaritate nord (N) alternează cu cei de polaritate sud (S), dar sunt şi maşini de c.c. homopolare cu o
singură pereche de poli şi cu tensiunea la borne riguros constantă (în cazul în care turaŃia şi câmpul
magnetic sunt constante).
După felul în care sursa de alimentare a înfăşurării de excitaŃie este exterioară maşinii, sau este
însăşi maşina de c.c., împărŃirea maşinilor de c.c. se poate face în două grupe mari : maşini cu excitaŃia
separată (independentă), respectiv maşini cu autoexcitaŃie. La maşinile cu excitaŃia separată
alimentarea înfăşurării de excitaŃie în c.c. se face de la o sursă separată (independentă) de maşină, iar în
cazul autoexcitaŃiei înfăşurarea de excitaŃie se leagă cu înfăşurarea rotorică (principală) a maşinii după o
anumită schemă. În funcŃie de această schemă avem :
a)- maşini de c.c. cu excitaŃia serie când înfăşurarea de excitaŃie se leagă în serie cu înfăşurarea
rotorică (principală) a maşinii, deci ea va fi străbătută de întregul curent de sarcină al maşinii, deci este o
înfăşurare de curent ( cu spire puŃine, cu secŃiunea mare a conductorului, rezistenŃa ohmică relativ mică,
comparabilă cu cea a înfăşurării rotorice) ;
b)- maşini de c.c. cu excitaŃia în paralel sau în derivaŃie, la care înfăşurarea de excitaŃie se leagă
în paralel (derivaŃie) cu cea rotorică, deci ea va prelua întreaga tensiune de la bornele principale ale
maşinii, deci ea este o înfăşurare de tensiune (cu spire multe, secŃiunea conductorului mică, rezistenŃa
ohmică mare, în general mult mai mare decât cea a înfăşurării rotorice) ;
c)- maşini cu excitaŃie compund, care cuprind de fapt două înfăşurări de excitaŃie : una care se
leagă în serie cu circuitul rotoric al maşinii şi alta care se leagă în derivaŃie cu rotorul;
d)- maşini cu excitaŃia mixtă , care cuprind două sau mai multe înfăşurări, dintre care cel puŃin
una se alimentează de la o sursă exterioară maşinii, iar celelalte în sistem serie şi/sau derivaŃie.
În figura 6.1 sunt prezentate toate cele cinci variante pentru excitaŃiile maşinii de c.c. şi schemele
de legare a acestor înfăşurări.
Este posibil deci ca o maşină de
c.c. să posede mai multe înfăşurări de
excitaŃie, iar fiecare pol de excitaŃie al
maşinii va poseda, la rândul său, câte o
bobină ce corespunde fiecărui tip de
excitaŃie. Bobinele unui tip de excitaŃie
de pe toŃi polii au aceeaşi construcŃie
(dimensiuni geometrice,număr de spire,
secŃiunea conductoarelor, etc), doar
sensul lor de bobinare este invers de la
un pol la altul pentru a forma o
Fig. 6.1 Tipurile de înfăşurări de excitaŃie, succesiune corespunzătoare a polilor
schemele de legare şi notaŃiile lor
magnetici de excitaŃie ai maşinii (N1 –
S1 – N2 – S2 etc). Toate bobinele de pe
toŃi polii de excitaŃie, se leagă între ele în serie (pentru că trebuie să fie parcurse de acelaşi curent de
excitaŃie) şi formează o înfăşurare de excitaŃie corespunzătoare : serie, derivaŃie etc.
În afară de înfăşurările de excitaŃie şi înfăşurarea rotorică despre care deja s-a menŃionat, o maşină
de c.c. mai poate poseda o înfăşurare de compensaŃie şi înfăşurarea polilor auxiliari, care se leagă în
serie cu înfăşurarea rotorică a maşinii dar despre a căror utilitate se va vorbi în paragrafele următoare.
În ceea ce priveşte marcarea bornelor acestor înfăşurări, aceasta se face după cum urmează :
-- pentru înfăşurarea rotorică se foloseşte litera A (adică A1 pentru borna de început a înfăşurării şi
A2 pentru borna de sfârşit a aceleiaşi înfăşurări);
-- pentru înfăşurarea polilor auxiliari se foloseşte litera B;
 174

-- pentru înfăşurarea de compensaŃie se foloseşte litera C;

-- pentru înfăşurarea de excitaŃie serie se foloseşte litera D;
-- pentru înfăşurarea de excitaŃie derivaŃie se foloseşte litera E;
-- pentru înfăşurarea de excitaŃie separată se foloseşte litera F.
NotaŃiile menŃionate apar deja în cadrul schemelor din figura 6.1.
În privinŃa mărimilor principale normalizate pentru maşinile de c.c. avem:
a) tensiunea la borne :
-- pentru generatoare : 115; 230; 460 [V];
-- pentru motoare :110; 220; 440 [V];
pentru generatoare folosite la tracŃiune electrică : 250; 660; 825; 1320; 1650; 2640; 3300 [V].
b) turaŃiile nominale ale maşinilor de c.c. corespund cu cele ale maşinile de c.a. pentru frecvenŃa de
50 [Hz] şi acelaşi număr al perechilor de poli.
Pentru maşina de c.c. cu destinaŃie specială ( nave, aviaŃie, etc) mărimile nominale se stabilesc prin
norme speciale.

6.2. Elementele constructive ale maşinii de c.c.

O maşină de c.c. este formată dintr-o parte fixă sau statorică şi o parte mobilă sau rotorică. Din
partea statorică fac parte următoarele elemente constructive : carcasa, polii de excitaŃie şi polii auxiliari,
sistemul de perii – portperii, cutia de borne , scuturile sau capacele laterale. În partea rotorică sunt
cuprinse : miezul feromagnetic rotoric eventual şi butucul rotoric), înfăşurarea rotorică, colectorul şi
paletele ventilatorului.
În continuare sunt prezentate pe rând elementele amintite anterior.
a) Carcasa maşinii de c.c. are formă cilindrică şi se execută din oŃel turnat sau oŃel sudat după
roluire. OŃelul din care se execută carcasa trebuie să posede bune calităŃi magnetice pentru că ea face
parte din circuitul magnetic principal al maşinii şi anume reprezintă jugul său statoric 5, aşa cum se
arată în figura 6.2
a. De aici şi
necesitatea ca
secŃiunea sa să fie
dimensionată în
mod
corespunzător;
carcasa este mai
lungă decât polul
de excitaŃie pentru
că ea îndeplineşte
şi rolul de
protector mecanic
al maşinii. La
capete, cilindrul
Fig 6.2 a,b Unele componente constructive statorice ale maşinii de c.c. carcasei este
prelucrat în sistem
„prag şi
adâncitură” pentru fixarea scuturilor laterale, iar la partea inferioară, de cilindrul carcasei se sudează ( sau
se toarnă simultan cu carcasă) tălpile pentru fixarea maşinii de placa de fundaŃie.
b) Polii principali sunt cei cu ajutorul cărora se produce în maşină câmpul principal de excitaŃie.
Un pol principal este format din corpul (miezul) polului (notat cu 1 în figura 6.2 b) pe care se montează
de fapt înfăşurarea de excitaŃie ( notată cu 3 în figura 6.2 a şi cu 4,5 în figura 6.2 b) şi piesa polară
(notată cu 2 în figura 6.2 a), care are un profil „ce urmăreşte” pe o distanŃă oarecare periferia cilindrului
rotoric (notat cu 7 în figura 6.2 a). La maşini de puteri mari miezul polului şi talpa polară se execută ca
piese separate, iar la maşini mici şi chiar mijlocii polul principal se execută „ dintr-o bucată”.
 175

Uneori polul principal se execută masiv prin turnare (miezul polului + piesa polară), dar adesea se
execută din tole de oŃel de 1,…,2 [mm] prin ştanŃare ( pentru că tehnologia de execuŃie este mai uşoară).
Întregul pachet de tole al polului se strânge cu ajutorul
unor nituri ale căror capete, găurite conic, se răsfrâng
cu ajutorul unor dornuri când se presează întregul
pachet de tole (operaŃiunea aceasta se numeşte
bercluire); niturile sunt notate cu 1 în figura 6.2 a şi
cu 2 în figura 6.2 c. Pe miezul polului se montează
bobinele înfăşurărilor de excitaŃie ( în figura 6.2 b şi c
se văd două bobine de excitaŃie făcând parte din două
înfăşurări distincte, de exemplu, o înfăşurare de tip
serie şi una de tip derivaŃie); ele reazemă pe cornul
piesei polare ((notat cu 6 în figura 6.2 c). După
montarea bobinelor, întregul pol se prinde de
interiorul carcasei cu ajutorul unor şuruburi (notate cu
Fig. 6.2 c O altă perspectivă a unui pol de 6 în figura 6.2 a şi 3 în figura 6.2 b) al căror cap
excitaŃie cu înfăşurările sale hexagonal apare îngropat în bosajele practicate în
exteriorul carcasei ( operaŃia de ataşare a polilor de
carcasă se numeşte ampolare). Bobinele unui pol de
excitaŃie se execută din conductoare de cupru izolate (de secŃiune rotundă pentru maşini mici şi
dreptunghiulară pentru maşini mari) pe şabloane având forma polilor, sau pe carcase izolatoare care apoi
„se îmbracă” pe miezul polului.
c) Polii auxiliari au rolul de a produce un anumit câmp magnetic cu ajutorul căruia se realizează
îmbunătăŃirea comutaŃiei la maşina de c.c. Profilul
acestora, care este dat în figura 6.3, se deosebeşte
net de cel al polilor principali. Se formează dintr-
un miez masiv, dar uneori se execută şi din tole,
au o formă paralelipipedică cu un vârf
concentrator al liniilor câmpului magnetic.
Înfăşurarea polului auxiliar se leagă în serie cu
circuitul rotoric (principal) al maşinii; ea este deci
o înfăşurare de curent şi de aceea se execută din
bară de cupru (izolată) îndoită pe cant. Cum polul
auxiliar nu posedă piese polare, atunci fixarea
înfăşurării polului pe miez se face cu ajutorul unor
bride ce se sudează sau se fixează prin şuruburi de
miezul polului (înspre întrefierul maşinii).
Fig. 6.3 Modelul unui pol auxiliar cu înfăşurarea sa Prinderea polilor auxiliari de carcasă se face în
acela
şi
mod ca la polii principali, iar poziŃionarea lor se face exact
în axa neutră (interpolară) a maşinii. Bobinele polilor
auxiliari se leagă între ele în serie formând ceea ce se
numeşte înfăşurarea polilor auxiliari , care la rândul său se
leagă în serie cu înfăşurarea rotorică; legătura aceasta de
serie se face uneori în interiorul maşinii astfel încât la cutia
de borne apar numai două borne provenite de la cele două
înfăşurări, alteori însă fiecare înfăşurare îşi are bornele sale
scoase la cutia de borne cu notaŃiile corespunzătoare (vezi
paragraful anterior). În orice caz rezistenŃa ohmică a
înfăşurării polilor auxiliari are acelaşi ordin de mărime cu
cea a înfăşurării rotorice, respectiv cu cea a înfăşurării de
excitaŃie serie.
Unele maşini de c.c. lucrează într-un regim cu variaŃii Fig. 6.4 Model de circuit magnetic
mari ale curentului de sarcină (de exemplu,în cazul maşinilor statoric realizat din tole
alimentate de la mutatoare), atunci porŃiunea lor de circuit magnetic
statoric se realizează în întregime din tole, aşa cum se arată în figura 6.4, care se obŃin prin ştanŃare, în
care apar şi polii principali. Aceşti poli n-au piesă polară, dar în terminaŃiile lor dinspre întrefier sun
prevăzute crestături în care se amplasează aşa-numita înfăşurare de compensaŃie, care se leagă, de
asemenea, înserie cu înfăşurarea rotorică a maşinii (deci este o înfăşurare de curent). Întregul circuit
 176

rotoric se asamblează în acest caz prin strângerea pachetului de tole între două flanşe masive (ce au
aproximativ acelaşi profil ca şi o tolă obişnuită) cu ajutorul unor tiranŃi ce traversează găurile 1 ale
pachetului de tole; uneori această consolidare se face prin executarea unor cordoane de sudură la
exteriorul pachetului de tole când acesta este strâns prin presare. Bobinele înfăşurărilor de excitaŃie se
introduc pe miezul polilor principali (dinspre interiorul statorului) şi se rigidizează în mod convenabil, iar
în final se realizează amplasarea polilor auxiliari în axele neutre (poziŃiile 2 din figura 6.4).
d) Rotorul propriu-zis al maşinii se referă la miezul magnetic rotoric, înfăşurarea rotorică şi
arborele maşinii; vederea sa generală exterioară este
dată în figura 6.5. Miezul rotoric este format din tole de
oŃel silicios de 0.5 mm şi apare sub forma unui cilindru
de un anumit diametru. Tolele se izolează între ele (cu
hârtie electrotehnică, lacuri speciale, sau prin oxidarea
suprafetei tolei în băi speciale cu acid azotic) în vederea
reducerii pierderilor în fier ( prin curenŃi turbionari),
având în vedere că în elementele înfăşurării rotorice,
t.e.m. indusă este alternativă.
Tolele rotorice au (spre exteriorul lor) executate
unele crestături , astfel încât periferia exterioară a
cilindrului rotoric apare sub forma unor alternanŃe de
Fig. 6.5 Vederea exterioară genrală a
crestături (ancoşe) şi dinŃi rotorici; profilele acestora
rotorului maşinii de c.c.
au unele forme specifice, care permit montarea
înfăşurării rotorice şi fixarea (rigidizarea) acesteia. În
figura 6.6 se dau formele tolelor şi crestăturilor rotorice.
Împachetarea tolelor rotorice pe axul maşinii se face după o nută de pană (pentru că fixarea
întregului pachet de tole rotorice pe arbore se face prin pană, notată cu 1 în figura 6.7) şi după şablonul
crestăturilor rotorice (notate cu 2 în figura 6.7), astfel încât toate crestăturile tolelor să formeze o

Fig. 6.6. Profile de tole rotorice, segmente de tole, crestături (ancoşe) şi dinŃi rotorici

crestătură rotorică în care să fie posibilă montarea înfăşurării rotorice.

Crestăturile rotorice pot avea diverse profile :
-- crestături deschise (prevăzute eventual la partea superioară cu profile în coadă de rândunică), în
astfel de crestături se poate monta o înfăşurare prefabricată (secŃii rotorice şablonate);
-- crestături semiînchise cu istmul crestăturii (notată cu 1 în figura 6.6); uneori acest istm este
destul de îngust şi nu permite montarea laturii secŃiei rotorice decât prin introducerea a câte unui singur
conductor în crestătură (manoperă mare de montare, în general nu sunt posibilităŃi de automatizare a
execuŃiei înfăşurării); tipul acesta de crestătură se foloseşte mai ales la maşini cu turaŃii mari la care se
produc forŃe centrifuge importante ce necesită rigidizări mai deosebite ale înfăşurării rotorice în
crestătură;
-- crestături închise (nu au istm de crestătură) se folosesc mai ales la maşini cu turaŃii mari de
puteri relativ mici la care conductorul înfăşurării are secŃiune mică şi rotundă ( deci uşor manevrabil);
montarea înfăşurării în crestătură se face prin Ńesere.
În legătură cu pachetul de tole rotorice mai trebuie menŃionat că la maşini mari ( care au diametre
rotorice mari) pachetul tolelor se realizează din segmente de tolă (vezi figura 6.6), croite astfel din foi de
tablă electrotehnică (silicioasă) încât pierderile la ştanŃare să fie minime.
Aproape totdeauna în jugul rotoric se execută canale axiale pentru o răcire mai bună a rotorului şi
aceste canale se formează pin suprapunerea găurilor executate în timpul ştanŃării tolelor (vezi figura 6.6).
 177

Lungimea pachetului de tole rotorice depăşeşte cu2,…,5 mm (la fiecare capăt) lungimea polilor de
excitaŃie astfel încât să se reducă la minimum variaŃiile reluctanŃei circuitului magnetic al maşinii în
timpul funcŃionării acesteia când se pot produc unele mici deplasări axiale ale rotorului. La maşini mari
tolele jugului rotoric nu se fixează direct de arborele rotorului ci de un butuc rotoric executat de regulă
din oŃel, care însă nu trebuie să aibă proprietăŃi magnetice deosebite (asta în vederea economisirii tablei
silicioase, butucul rotoric fiind de fapt un suport mecanic pentru tolele rotorice).
e) Înfăşurarea rotorică se execută de regulă în două straturi şi elementul constructiv de bază al
înfăşurării este secŃia rotorică aşa cum apare prefabricată din ws spire în figura 2.32, sau figura 2.36,sau

Fig. 6.7. Modele de înfăşurări rotorice în două straturi şi felul de montare al secŃiilor rotorice în
crestăturile rotorului

Fig. 6.8 Model pentru rigidizarea capetelor

frontale ale secŃiilor rotorice şi ale laturilor lor
prin bandaje cu sârmă de oŃel în zone cu tole
retrase
în figura 6.7 a cu laturile de ducere 1 şi laturi de întoarcere 2.
Spirele unei secŃii rotorice sunt izolate între ele, iar
mănunchiul laturilor de ducere şi de întoarcere se izolează apoi
în întregime şi se introduce într-o crestătură rotorică aşa cum se
arată în figura 6.7 b. Faptul că înfăşurarea se execută în două
straturi impune montarea laturilor de ducere ale unei secŃii peste
laturile de întoarcere ale unei alte secŃii, între ele aşezându-se o
izolaŃie corespunzătoare : acest fel de montare apare bine în
evidenŃă în figura 6.7 c. Rigidizarea înfăşurărilor
în crestături se face, de regulă, cu ajutorul unor pene ce se
montează la partea superioară a crestăturilor (împănarea se face
prin profile „în coadă de rândunică”); penele se execută din
Fig 6.9 Principiul instalaŃiei de
bandajare
 178

material electroizolant (lemn fiert în ulei de transformator, material plastic cu rigiditatea dielectrică
corespunzătoare).
Uneori rigidizarea înfăşurării rotorice prin simpla împănare nu este suficientă (cazul rotoarelor lungi
şi/sau cu turaŃii mari) şi atunci se realizează din loc în loc, în lungul rotorului, unele bandaje de
consolidare aşa cum se poate observa din figura 6.8.În zonele rotorice în care se montează bandajul,
diametrul exterior al tolelor este ceva mai mic (zone cu „tole retrase”). Bandajarea
se face cu o instalaŃie specială – figura 6.9 – care să permită ca întinderea sârmei de oŃel ( Φ =1,…,2 mm)
să se realizeze cu o anumită forŃă. Întregul bandaj se izolează faŃă de tolele rotorice (pentru a nu le
scurtcircuita) cu anumite materiale izolante (straturi de carton electrotehnic, etc), iar după terminarea
operaŃiei de bandajare propriu-zisă el se cositoreşte din loc în loc cu ajutorul unor eclise de tablă subŃire.
O bandajare corespunzătoare se realizează şi pentru capetele frontale ale înfăşurării rotorice ( vezi figura
6.8) astfel încât în timpul funcŃionării maşinii ele să nu fie răsfrânte spre exterior (datorită forŃelor
centrifuge) ceea ce ar produce distrugerea izolaŃiei lor.
În figura 6.7 a se observă cele două straturi din cadrul unei înfăşurări rotorice; la partea superioară
a crestăturii se realizează împănarea cu pene cu profil „ în coadă de rândunică”.
f) Colectorul are aspectul unui corp cilindric - figura 6.10 a – format din plăcuŃe tronconice din
cupru tare tras la rece (uneori este cupru în aliaj cu argint), numite lamele de colector. Lamelele se
montează una lângă alta formând butucul cilindric al colectorului; ele sunt izolate între ele şi faŃă de masă
cu micanită.

Fig. 6.10. Modele de colectoare la maşini de c.c.

Colectorul este în fond un redresor mecanic, care are rolul de a transforma t.e.m. alternativă din
secŃiile rotorice într-o tensiune continuă (de fapt este o tensiune pulsatorie la care însă amplitudinea
pulsaŃiilor este foarte mică – vezi tensiunea rezultantă din figura 6.18).
După forma lamelelor de colector se disting două tipuri de colectoare :
-- cu lamelă de colector „în coadă de rândunică” , ca în figura 6.10 b;
-- cu lamelă de colector „în H” , ca în figura 6.10 c.
Profilul unei lamele de colector „în coadă
de rândunică” este dat în figura 6.11, în care se
notează : 1 este corpul lamelei de colector; 2 este
profilul „In coadă de rândunică” al lamelei de
colector; 3 este steguleŃul lamelei; 4 este
crestătura steguleŃului; 5 este faŃa superioară a
lamelei, care prin alăturare cu alte lamele
formează suprafaŃa exterioară a colectorului
(vezi 1 din figura 6.10 a) peste care alunecă
Fig. 6.11 O lamelă de collector cu periile de cărbune ale maşinii. La colectoarele
profil “în coadă de rândunică”
„în coadă de rândunică” coroana lamelelor se
izolează atât faŃă de butuc cât şi faŃă de conurile de strângere (notate cu 3 în figura 6.10 b) prin conurile
(manşetele), respectiv cilindrii de micanită; strângerea axială pe butucul colectorului se face prin piuliŃe
olandeze sau buloane de strângere ( notate cu 2 în figura 6.10 a). Dacă diferenŃa dintre diametrul
rotorului ( la nivelul capetelor frontale ale înfăşurării rotorice) şi cel al colectorului (la nivelul steguleŃelor
) nu este prea mare , atunci capetele secŃiilor rotorice se introduc direct în crestătura steguleŃului lamelei
şi se cositoresc acolo, iar dacă diferenŃa dintre cele două diametre este mare atunci se utilizează
prelungitoarele de steguleŃ (notate cu 5 în figura 6.10 b), care la un capăt se racordează (prin cositorire)
cu capătul secŃiilor rotorice, iar celălalt capăt se introduce în crestătura steguleŃului lamelei şi se fixează
acolo tot prin cositorire.
 179

La colectoarele „în H” strângerea lamelelor se face prin inele de fretare la cald (la temperatura de
0
180,…,200 C ) peste două inele izolatoare (notate cu 2 în figura 6.10 c). Canalele practicate în coroana
lamelelor (notate cu 3 în figura 6.10 c) se umplu apoi cu o masă formată din fulgi de azbest şi adezivi.
Colectoarele „în H” au o execuŃie mai simplă şi sunt mai ieftine, dar la maşini mari se preferă colectoarele
„în coadă de rândunică” pentru că acestea permit verificarea strângerilor butuculului colectorului în
timpul exploatării maşinii.
Butucul colectorului se fixează de arborele maşinii prin pană.

g) Periile, portperiile, colierul de susŃinere formează setul de piese cu ajutorul cărora se realizează
legătura dintre partea rotorică (mobilă) a maşinii şi partea sa fixă, respectiv circuitele exterioare ale
maşinii. SchiŃele acestor piese sunt date în figura 6.12.
În timpul funcŃionării maşinii, pe suprafaŃa exterioară a colectorului freacă mai multe perii, fiecare
perie putând fi formată din mai mulŃi cărbuni realizaŃi din grafit simplu sau grafit metalizat; în figura 6.12
b se arată ansamblul unei perii formată dintr-un cărbune, iar în figura 6.12 c este arătat ansamblul unei

Fig. 6.12 Modele de perii, portperii şi coliere de susŃinere

perii cu doi cărbuni. Cărbunii periilor se montează în nişte piese metalice, denumite teaca cărbunelui, care
este de o formă paralelipipedică şi care permite cărbunelui să culiseze în interiorul său, preluând
eventualele denivelări mici ale suprafeŃei exterioare ale colectorului sau pur şi simplu prin uzura sa să
avanseze spre colector. În figura 6.12 b cărbunele este notat cu 1, teaca cărbunelui cu 2 şi tot la fel se
notează în figura 6.12 c. Teaca cărbunelui (sau tecile cărbunilor) este (sunt) solidară(e) cu colierul periei
(notat cu 3 în ambele figuri), care se fixează de braŃele (notate cu 4 în figurile 6.12 a şi d) denumite
portperie; partea metalică a acestui braŃ se izolează faŃă de colierul periei (notat cu 7 în figura 6.12 d).
Tot în ansamblul periei trebuie evidenŃiate nişte elemente elastice (lamele elastice sau arcuri
elicoidale combinate cu lamele de presare) notate cu 5 în figura 6.12 b şi c. Cu ajutorul lor se realizează
presarea cărbunelui pe suprafaŃa exterioară a colectorului. Această presare trebuie să se realizeze cu o
anumită forŃă (se verifică dinamometric forŃa produsă de ansamblul elementului elastic); această forŃă nu
trebuie să fie prea mare pentru că ea poate produce o uzură rapidă a cărbunelui şi eventual chiar poate
forma rizuri pe suprafaŃa exterioară a colectorului ( dacă cărbunele periei este foarte dur) şi deci poate
astfel conduce la înrăutăŃirea suprafeŃei de contact dintre cărbunele periei şi suprafaŃa colectorului;forŃa de
presare nu trebuie însă fie nici prea mică pentru că atunci creşte rezistentă de contact dintre cărbune şi
2
colector, iar aceasta măreşte efectul Joule ( R p I ) ce se produce, respectiv se supraîncălzeşte întregul
ansamblu perie (cărbune) – colector, provocând simultan decălirea elementelor elastice ale periei cu care
se presează cărbunii, scântei la colector cu toate consecinŃele ce decurg de aici.
La ansamblul periei mai trebuie remarcate legăturile flexibile (realizate din conductorul de cupru
liŃat) dintre cărbunii periei şi borna periei ( ce poate fi de plus (+) sau de minus (-)); ele se notează cu 6 în
figura 6.12 b şi c. În fine, întregul ansamblu de perii şi portperii se montează pe nişte piese metalice de
diverse modele – notate cu 7 în figura6.12 a şi d – numite coliere de susŃinere ce se fixează, de regulă, de
scutul (capacul) lateral al maşinii dinspre colector. Colierul se fixează de scutul lateral astfel încât el să
 180

poată fi rotit (cu un anumit unghi) modificând poziŃia întregului ansamblu de perii pe suprafaŃa exterioară
a colectorului, deci în final modificând poziŃia periilor în raport cu axa polilor principali (respectiv în
raport cu axa neutră) ai maşinii.
O ultimă precizare : toate periile de plus (+) se leagă în paralel între ele formând astfel borna
principală de plus (+) a maşinii de c.c., tot la fel şi periile de minus (-) legate în paralel între ele vor
conduce la borna principală de minus (-).
h) Cutia de borne reprezintă de fapt o cutie metalică de dimensiuni corespunzătoare, montată în
exteriorul carcasei maşinii. În această cutie a cărei schiŃă – schemă este dată în figura 6.13, se montează
pe o placă izolantă toate bornele de legătură ale înfăşurărilor maşinii cu exteriorul sau între ele. Cutia de
borne din figura 6.13 cuprinde 6 borne de legătură având în vedere că sunt evidenŃiate, ca exemplu,
numai : circuitul rotoric (principal) al maşinii prin bornele 3-6; circuitul de excitaŃie derivaŃie prin bornele
4-5; circuitul de excitaŃie serie prin bornele 1-2. Dacă se consideră şi înfăşurarea polilor auxiliari
respectiv înfăşurarea de compensaŃie, atunci cutia de borne va poseda 10 borne. Încadrarea înfăşurărilor
maşinii de c.c. în cele : „de curent”, respectiv cele
„de tensiune” cu precizarea ordinelor de mărime
ale rezistenŃelor lor ohmice s-a făcut în paragraful
precedent şi ele nu vor fi reluate aici, dar în cazul
unei maşini de c.c. cu excitaŃia compund pot
exista două tipuri de montaje ale înfăşurărilor de
excitaŃie :
-- montaj adiŃional, caz în care câmpurile
produse de cele două înfăşurări de excitaŃie (serie
şi derivaŃie) au acelaşi sens, iar câmpul magnetic
rezultant de excitaŃie se obŃine prin sumarea celor
Fig. 6.13 Model cutie de borne la o maşină două câmpuri parŃiale;
de c.c. -- montaj diferenŃial, caz în care câmpurile
produse de cele două înfăşurări de excitaŃie (serie
şi derivaŃie) au sensuri opuse, iar câmpul magnetic
rezultant de excitaŃie este egal cu diferenŃa câmpurilor parŃiale produse de cele două excitaŃii.
De asemenea, la o maşină de c.c. cu excitaŃia compund poate avea preponderenŃă în producerea
câmpului una sau cealaltă dintre înfăşurări de excitaŃie, de aceea se poate spune despre o astfel de maşină
de c.c. că ea este cu excitaŃia preponderent derivaŃie sau serie.
La o maşină de c.c. cu excitaŃie mixtă se pune, de asemenea, problema montajului adiŃional sau
diferenŃial, cu preponderenŃa unei anumite înfăşurări.
În ceea ce priveşte execuŃia legăturilor la cutia de borne, nu sunt nici un fel de probleme dacă se
cunoaşte schema legăturilor pentru maşina respectivă aşa cum este ea dată, de exemplu, în figura 6.13,
sau se dau notaŃiile standard ale bornelor din cutia de borne (vezi paragraful 6.1). În activitatea practică
însă, apar situaŃii în care nu se cunoaşte nici schema maşinii şi nici notaŃiile standard ale bornelor nu sunt
date şi atunci se pune problema identificării circuitelor maşinii în vederea realizării unor legături corecte.
Cum se poate proceda într-o astfel de situaŃie ?
Să admitem că cutia de borne a maşinii de c.c. are doar 6 borne şi trebuie identificate cele 3
circuite ale maşinii : circuitul rotoric şi cele două înfăşurări de excitaŃie, deci ne vom putea referi la cutia
de borne din figura 6.13. Metodologia de lucru va fi următoarea :
1) Se execută schiŃa cutiei de borne şi se numerotează într-un fel convenabil bornele 1,…,6;
2) Se stabileşte continuitatea circuitelor între bornele respective : de exemplu, borna notata cu 1
cu care dintre celelalte 5 borne are continuitate de circuit ?
Aceasta se poate face cu un aparat cu care se poate executa acest lucru , de exemplu un
megaohmetru : un palpator al aparatului atinge borna 1, iar cu celălalt palpator se ating pe rând (într-o
ordine oarecare) celelalte borne 2,…,6; dacă aparatul arată ∞ (sau în orice caz o rezistenŃă foarte mare ,
de ordinul MΩ ) rezultă că borna 1 şi cealaltă bornă palpată nu au o continuitate de circuit; dacă însă
indicaŃia aparatului este zero ( sau o valoare oarecare rezonabilă pentru circuitul respectiv ca ordin de
mărime) atunci se admite că între borna 1 şi borna dată există o continuitate de circuit. Se reia apoi
operaŃiunea până se precizează bornele tuturor circuitelor maşinii.
Astfel, să admitem că după operaŃiunea de stabilire a continuităŃii circuitelor maşinii, se asociază
următoarele borne ale maşinii : 1-2, 4-5, 3-6.
3) Urmează etapa identificării tipurilor de circuite, adică acum trebuie să precizăm „ce fel” de
circuit al maşinii este, de exemplu, cel ale cărui capete sunt bornele 1-2. În acest caz (cunoscând deja
bornele circuitelor), cu un ohmetru de precizie se măsoară rezistenŃele ohmice ale circuitelor respective
notându-se valorile lor. Să admitem că în cazul concret din figura 6.13 se obŃin următoarele rezultate ale
 181

măsurătorilor : circuitul 1-2 cu rezistenŃa 4,7 Ω ; circuitul 3-6 cu rezistenŃa 5,2 Ω , iar circuitul 4-5 are
rezistenŃa 78 Ω .
Din cele stabilite anterior şi din interpretarea rezultatelor obŃinute, se ajunge la o primă concluzie :
-- circuitul 4-5 este circuitul de excitaŃie derivaŃie al maşinii el având o rezistenŃă ohmică mare;
-- circuitele 1-2 şi 3-6 au rezistenŃele ohmice de acelaşi ordin de mărime, de valori relativ mici (în
orice caz, valori mult mai mici decât circuitul 4-5), ele sunt deci înfăşurări de curent şi deci nu pot fi decât
circuite ale rotorului maşinii, respectiv ale excitaŃiei serie.
Pentru a departaja circuitul rotoric de cel al excitaŃiei serie se poate proceda astfel :
-- se remăsoară rezistenŃa ohmică a circuitelor cu acelaşi ohmmetru, dar înainte de asta sub toŃi
cărbunii periilor (este suficient sub toŃi cărbunii periilor de plus (+) sa de minus (-)) se montează fâşii
corespunzătoare de hârtie şi dacă indicaŃia actuală a ohmmetrului, racordat pe o pereche de borne, este
acum ∞ , rezultă că bornele respective reprezintă circuitul rotoric al maşinii ( care acum a fost „întrerupt”
prin fâşiile de hârtie montate sub perii), iar dacă indicaŃia ohmmetrului nu se modifică esenŃial faŃă de cea
precedentă, atunci rezultă că bornele respective reprezintă înfăşurarea de excitaŃie serie;
-- dacă nu se poate opera cu cărbunii periilor (de exemplu, nu sunt accesibili, etc), atunci un
palpator al aparatului de continuitate de circuit se aşează pe o lamelă de colector, iar cu celălalt capăt se
„caută” continuitatea de circuit cu una din cele 4 borne rămase nedefinite, ceea ce este echivalent de fapt
cu identificarea unei borne a circuitului rotoric ( perechea ei fiind deja cunoscută); circuitul de excitaŃie
serie rezultă prin identificarea circuitului rotoric.
În cazul în care maşina posedă la cutia sa de legături 10 borne, atunci primele două puncte ale
metodologiei deja prezentate rămân identice iar în cadrul punctului 3 se pot determina cel puŃin
înfăşurarea de excitaŃie derivaŃie şi înfăşurarea rotorică. Celelalte 3 înfăşurări rămân nedepartajate , dar
oricum cele 3 înfăşurări sunt de tip „de curent”, deci se leagă în serie între ele şi în serie cu circuitul
rotoric al maşinii. Fiind necunoscute bornele de început ale acestor înfăşurări, este posibil ca la legarea lor
în serie să se producă inversarea sensurilor câmpurilor magnetice produse de ele, ceea ce nu se poate
constata decât în timpul funcŃionării maşinii, pornind de la cunoaşterea efectelor pe care trebuie să
producă înfăşurările respective prin câmpurile lor magnetice. Legat tot de acest aspect, trebuie să se
menŃioneze că în cazul unei maşini cu excitaŃia compund, prin simpla efectuare de legături în cutia de
borne între înfăşurările de excitaŃie seri şi derivaŃie, nu se poate cunoaşte dacă se realizează montaj
adiŃional sau diferenŃial pentru cele două înfăşurări, pentru că nu se poate stabili sensul câmpului
magnetic produs de fiecare înfăşurare de excitaŃie ( acest lucru nu este posibil decât în cazul în care sunt
date notaŃiile standard ale înfăşurărilor maşinii). Problema poate fi însă rezolvată prin efectuare unor
măsurători speciale legate de sensul linilor câmpului magnetic produs de fiecare înfăşurare.
i) Scuturile sau capacele laterale se îmbină cu carcasa maşinii printr-un sistem „de prag şi

Fig. 6.14 Sectiunea longitudinală şi transversală pritr-o maşină tetrapolară de c.c.

adâncitură”. Ele se execută din oŃel turnat (la maşini mici, din fontă turnată), conŃin casa rulmentului şi
 182

au o importanŃă deosebită prin aceea că trebuie să realizeze o centrare perfectă a rotorului în câmpul
magnetic al statorului maşinii, astfel încât întrefierul în dreptul tuturor polilor maşinii să fie acelaşi.
În figura 6.14 este dată o secŃiune longitudinală şi transversală printr-o maşină tetrapolară de c.c.
În figura menŃionată apar următoarele notaŃii de identificare a elementelor constructive principale
ale maşinii : 1- carcasa; 2 – scutul (capacul) lateral dinspre colector; 3 – scutul (capacul) lateral dinspre
acŃionare; 4 – polul principal de excitaŃie; 5 – polul auxiliar; 6 – miezul magnetic al rotorului; 7 –
bandajul de consolidare al capetelor frontale ale înfăşurării rotorice; 8 – înfăşurarea rotorică (capetele
frontale); 9 – arborele maşinii; 10 – suport portperii; 11 – teaca cărbunelui periei; 12 – colector (lamele);
13 – capac exterior casa rulmentului; 14,15 – rulmenŃi; 16 – cutia de borne; 17 – bulon strângere scut
lateral; 18 – bobina polului auxiliar; 19 – bobina polului de excitaŃie; 20 – inelul de ridicare al maşinii; 21
– paletă ventilator; 22 – cărbunele periei; 23 – colier portperie.

6.3. Principiul de funcŃionare al maşinii de c.c.

Se consideră o pereche de poli magnetici (N-S) între care se poate roti cu o viteză constantă dată o
spiră cu pasul diametral. Se admite că sub piesele polare câmpul magnetic este aproximativ constant, iar
capetele spirei se leagă la două inele colectoare
peste care alunecă periile A1 – A2, aşa cum
apare în figura 6.15 a. Figura 6.15 b reprezintă
variaŃia câmpului magnetic în întrefierul maşinii
cu observaŃia că în axa polilor acest câmp este
maxim (şi el se menŃine aproximativ constant pe
toată porŃiunea din întrefier corespunzătoare
unei piese polare), dar el devine nul în axa
neutră (interpolară), respectându-se relaŃia
Bδ (α ) = − Bδ (α + π ) . (6.1)
Dacă se Ńine seama de (2.48) şi (6.1),
atunci t.e.m. indusă în această spiră va fi
e = 2vl a Bδ (α ) , (6.2)
în care l a este lungimea unei laturi a spirei; v
este viteza periferică a laturii spirei, iar α este
unghiul pe care îl face, la un moment dat, planul
spirei cu o axă de referinŃă dată (în figura 6.15 a
axa de referinŃă este axa neutră). În principiu,
unghiul α este dependent de timp şi el se poate
exprima în funcŃie de viteza unghiulară a spirei
astfel
α = pΩt + α 0 , (6.3)
în care p este numărul perechilor de poli (în
cazul dat p=1), iar α 0 este unghiul iniŃial. Dacă
Fig. 6.15 Explicativă privind principiul de se înlocuieşte 6.3) în (6.2) rezultă
funcŃionare al maşinii de c.c.
e = 2vl a Bδ ( pΩt + α 0 ) , (6.4)
relaŃie din care se vede că t.e.m. indusă în spiră este variabilă în timp, iar alura curbei sale de variaŃie este
identică cu cea a inducŃiei magnetice din întrefier,aşa cum este dat şi în figura 6.15 c, adică este
alternativă.
Dacă la bornele A1 – A2 se racordează un receptor oarecare, de exemplu, pur rezistiv, atunci prin
conturul închis format din spira – inele – perii – rezistenŃă, începe să circule un curent i, iar asupra spirei
acŃionează o forŃă
f s = 2il a B δ (α ),
respectiv un cuplu electromagnetic
m s = Dil a Bδ ( pΩt + α 0 ) ; (6.5)
sensul cuplului ms este invers sensului cuplului exterior ce produce rotirea spirei cu viteza unghiulară
Ω , iar D este dimetrul spirei – D=2R. ForŃa şi cuplul sunt reprezentate (linie plină pentru regimul de
generator, respectiv linie punctată pentru regimul de motor) prin grafice din figura 6.15 d. Este evident că
 183

forŃa şi cuplul m s sunt mărimi variabile în timp, dar nu sunt alternative : sunt mărimi pulsatorii pentru
care valoarea medie pe o perioadă este diferită de zero.
Ceea ce s-a prezentat în cele anterioare, în principiu, nu este decât un generator sincron.
Dacă, în continuare se ia acelaşi sistem, dar capetele spirei se leagă la două lamele, iar periile A1,
A2 se aşează într-o anumită poziŃie :odată cu trecerea spirei (planului spirei cu laturile sale) prin axa
neutră se face şi trecerea lamelelor de sub o perie, sub cealaltă. Deci în momentul în care t.e.m. indusă
devine nulă (pentru că Bδ (α ) = 0 în axa neutră) se schimbă şi sensul de parcurgere al spirei (prin
laturile sale) de la peria A1 la A2 Ńinând seama că polaritatea periilor rămâne aceeaşi (pentru că periile
sunt fixe. Numai lamelele se rotesc odată cu spira), aşa cum se poate observa din figura 6.16a. VariaŃia
câmpului magnetic Bδ (α ) din întrefier nu se schimbă faŃă de cazul precedent, aşa cum se poate vedea
din figura 6.16 b, dar variaŃia tensiunii la bornele
periilor se schimbă esenŃial cum rezultă din figura
6.16 c : din alternativă devine pulsatorie, deci
t.e.m. indusă are acum o componentă continuă.
Curentul dintr-un receptor oarecare legat la periile
maşinii va fi, de asemenea, pulsatoriu (urmărind
forma curbei de variaŃie a t.e.m. induse dacă
receptorul este strict rezistiv) şi deci va avea şi el o
componentă continuă.
În mare, acesta este principiul de funcŃionare
al maşinii de c.c. : ea este deci formată dintr-o
maşină sincronă ( adică o maşină de c.a.) şi un
redresor mecanic format din sistemul de lamele
denumit colector şi periile de contact
corespunzătoare.
În realitate, înfăşurarea rotorică a maşinii de
c.c. are multe spire şi un astfel de exemplu de
înfăşurare este cea în inel (inelul lui Gramme), adică
o înfăşurare cu w spire montate pe un miez toroidal
cu secŃiune cilindrică şi fiecare spiră se leagă la o
lamelă colectoare, dar toate spirele sunt legate în
serie între ele formând de fapt o înfăşurare închisă
(pentru că nu are un început şi nici un sfârşit). La
tipul acesta de maşină există atâtea lamele de
colector câte spire, respectiv câte secŃii sunt. În
Fig 6.16 Explicativă la principiul de
funcŃionare al maşinii de c.c.
principiu însă o secŃie rotorică poate fi formată
dintr-o singură spiră sau ws spire, adică putem să ne
închipuim că pe inelul lui Gramme în locul unei spire sunt
montate de fapt ws spire, adică
este o secŃie rotorică. Tot în principiu, la inelul lui
Gramme periile pot aluneca direct pe spirele înfăşurării (o
anumită porŃiune a spirelor ar putea fi neizolată) fără a mai fi
nevoie de lamele de colector, respectiv de întregul colector.
Modelul de maşină de c.c. de tipul inelului lui Gramme este
dat în figura 6.17. O porŃiune din înfăşurare rotorică, cuprinsă
între două perii succesive de polarităŃi diferite, formează o
cale de curent şi în general într-o maăşină de c.c. avem
2a=2p (cu a s-a notat numărul perechilor căilor de curent)
pentru că, de regulă, numărul polilor din maşină este egal cu
numărul periilor maşinii. În figura 6.17 sunt două căi de
curent : o cale de curent se formează plecând de la peria (+)
şi parcurgând toate spirele (secŃiile) înfăşurării ce se găsesc
sub polul magnetic (N) până la peria (-), iar a doua cale de
curent se formează pornind tot de la peria (+) şi urmând apoi
toate spirele (secŃiile) înseriate între ele şi dispuse sub polul
Fig. 6.17 Inelul lui Gramme
(S) până la aceeaşi perie (-).Pe de altă parte, t.e.m. indusă
într-o spiră (secŃie) a înfăşurării are o curbă ca cea din figura 6.16 c adică nu este continuă ci pulsatorie,
dar este periodică şi deci ea poate fi descompusă într-o serie Fourier. Dacă se reŃin numai fundamentalele
 184

acestor serii (luând în considerare toate spirele unei căi de curent), atunci ele variază ca în figura 6.18,
observând că tensiunile induse în spirele S1 , S 2 ,... (vezi figura 6.16) au toate aceeaşi amplitudine dar
sunt defazate între ele cu un unghi electric
p * 360 0
β= , (6.6)
Z
în care p este numărul perechilor de poli, iar Z este numărul spirelor (mai exact al crestăturilor în care
montează spirele) înfăşurării. T.e.m. rezultantă de la bornele maşinii se obŃine prin sumarea celor Z/2
t.e.m. induse într-o cale de curent (Z/2 sunt spirele ce corespund unei căi de curent din cadrul modelului
de maşină considerat). Se observă din figura 6.18 că t.e.m. rezultantă este aproape constantă; ea are de
fapt pulsaŃii de amplitudine foarte mică (în raport cu componenta continuă) iar frecvenŃa lor este mare
(1000,…,2000 Hz) şi depinde de Z.

.
6.4. Înfăşurările maşinilor de c.c.
6.4.1. Elementele de bază ale înfăşurărilor

1. Introducere. La o maşină de c.c. se găsesc două

tipuri distincte de înfăşurări : înfăşurarea statorică şi
înfăşurarea rotorică. În cadrul înfăşurării statorice sunt
cuprinse : înfăşurarea polilor principali de excitaŃie,
înfăşurarea polilor auxiliari şi înfăşurarea de compensaŃie.
Câteva noŃiuni despre aceste înfăşurări au fost
Fig. 6.18 T.e.m. indusă rezultantă
prezentate în primele două paragrafe ale acestui capitol, dar
mai multe detalii se vor da în legătură cu înfăşurarea polilor auxiliari la paragrafele privind comutaŃia
maşinii de c.c., respectiv despre înfăşurarea de compensaŃie în paragrafele privind reacŃia indusului la
maşina de c.c. Se poate menŃiona însă că înfăşurarea principală de excitaŃie şi înfăşurarea polilor auxiliari
sunt nişte înfăşurări concentrate (ca şi cele de la transformatoare electrice) şi ele nu pun probleme
teoretice sau de execuŃie deosebite; înfăşurarea de compensaŃie poate fi considerată ca o înfăşurare
distribuită, dar distribuirea sa se reduce la nivelul unei piese polare.
În ceea ce priveşte înfăşurarea principală de excitaŃie ea se execută în general din bobine ce se
montează pe jugul (miezul) polilor şi care se leagă în serie între ele fiind parcurse de acelaşi curent de
excitaŃie. În vederea uşurării tehnologiei de execuŃie, înfăşurarea uni pol de excitaŃie se poate executa din
două sau mai multe bobine legate în serie între ele, sensul de bobinare fiind acelaşi pentru toate bobinele
unui pol. Desigur, aici este vorba de bobinele unui pol, corespunzătoare unui anumit tip de excitaŃie :
derivaŃie sau separată (deci înfăşurări de tensiune), respectiv serie (înfăşurare de curent, pentru că în cazul
excitaŃiei compund sau mixte un pol principal de excitaŃie cuprinde ambele tipuri de înfăşurare.
Deoarece doi poli de excitaŃie vecini formează totdeauna o pereche magnetică (N-S) sau (S-N) şi
pentru că înfăşurările tuturor polilor de excitaŃie se leagă în serie între ele în mod corespunzător, (adică pe
tipuri de înfăşurări) fiind parcurse de acelaşi curent, rezultă ca sensul de bobinare al bobinelor unui pol
este totdeauna invers faŃă de sensul de bobinare pentru polul vecin. Aceasta se face tocmai pentru a crea
succesiunea magnetică necesară la polii principali de excitaŃie. În principiu acelaşi aspect apare şi la
execuŃia înfăşurării polilor auxiliari.
În ceea ce priveşte înfăşurarea rotorică a unei maşini de c.c., aceasta are scheme mult mai
complexe datorită faptului că ea trebuie repartizată cât mai uniform pe toată periferia exterioară a
rotorului, montarea ei făcându-se, de fapt, în crestăturile rotorice.
Elementul constructiv de bază al înfăşurării rotorice (ca la orice maşină rotativă, vezi şi paragraful
2.7) este secŃia rotorică cu laturile sale de ducere şi de întoarcere, respectiv capetele frontale ale secŃiei
(vezi figurile 2.31). SecŃia rotorică se mai caracterizează prin lungimea activă a laturilor de
duccere/întoarcere, adică a acelei porŃiuni din secŃie ce se găseşte sub influenŃa directă a unui pol
principal de excitaŃie.
Când o secŃie rotorică este formată din mai multe spire ws , atunci ansamblul laturilor de ducere
formează mănunchiul de ducere al secŃiei,tot la fel laturile de întoarcere formează mănunchiul de
întoarcere al secŃiei. Datorita faptului că capetele frontale ale secŃiilor nu se înlănŃuie cu câmpul principal
de excitaŃie, deci ele practic sunt considerate inactive, rezultă necesitatea scurtării lor pe cât posibil, în
vederea economisirii materialului conductor (cupru), iar de aici rezulta necesitatea diverselor tipuri de
scheme pentru execuŃia înfăşurărilor rotorice.
 185

2. Tipurile de înfăşurări rotorice. Se cunosc următoarele tipuri de scheme pentru înfăşurările

rotorice :
-- înfăşurare buclată simplă folosită pentru maşini ce au curenŃi de sarcină de valori mici şi
mijlocii, respectiv înfăşurare buclată multiplă pentru cazul maşinilor ce au curenŃi de sarcină mari
şi foarte mari;
-- înfăşurare ondulată simplă pentru maşini cu tensiuni mari, respectiv înfăşurare ondulată
multiplă pentru maşini ce lucrează cu tensiuni foarte mari;
-- înfăşurare mixtă sau tip broască folosită în cazul maşinilor cu tensiuni relativ mari şi curenŃi
de sarcină mari.
În figura 6.19 sunt prezentate shemele de
principiu pentru o înfăşurare buclată simplă,
ondulată simplă şi o înfăşurare mixtă sau tip
broască. Pentru a preciza anumite caracteristici
ale unei înfăşurări se mai definesc unele noŃiuni :
a) intervalul dintre două mănunchiuri legate
între ele se numeşte pas de înfăşurare ;
b)se numeşte pas principal sau pas din spate –
notat cu y1 - distanŃa (luată eventual în număr
Fig. 6.19 Modele de scheme pentru înfăşurările
rotorice ale une maşini de c.c.
de crestături rotorice) pe periferia rotorului între
mănunchiul de ducere si cel de întoarcere al unei
secŃii rotorice ; pasul principal este aproximativ egal cu pasul polar - y1 ≈ τ - şi dacă ne referim la
relaŃia de definiŃie a lui τ din (2.45), atunci se poate nota
Z
y1 = ±ε , (6.7)
2p
în care Z ete numărul dinŃilor (crestăturilor) rotorici, iar ε este un număr fracŃionar ce se adaugă sau se
scade astfel încât y1 să devină un număr întreg. Este posibil ca ε = 0 şi atunci y1 = τ când se spune
că pasul principal este diametral. Dacă y1 < τ (deci ε < 0 ), atunci pasul principal este scurtat, iar dacă
y1 > τ ( adică ε > 0 ), atunci pasul principal este lungit ; în practică cel mai des se foloseşte pasul
principal scurtat pentru că el conduce la scurtarea capetelor frontale ale înfăşurării (secŃiilor) şi deci la
economia de material conductor (cupru) ;
c) se numeşte pas secundar (pas de întoarcere, pas din faŃă sau pas de legătură) – notat cu y 2 - distanŃa
luată pe peridferia exterioară a rotorului între mănunchiul de întoarcere al une secŃii şi mănunchiul de
ducere al secŃiei imediat următoare ; paşi y1 , y 2 senumesc paşii elementari ai unei înfăşurări rotorice ;
d) se numeşte pas rezultant – notay cu y – distanŃa luată pe periferia rotorică între mănunchiurile de
ducere a două secŃii vecine ; pasul rezultant este suma algebrică a paşilor elementari
y = y1 ⊕ y 2 ; (6.8)
e) se numeşte pas la colector - notat y k - distanŃa luată în unmăr de lamele de colector dispuse între
începutul şi sfârşitul unei secŃii rotorice.
Cel maia desea înfăşurarea rotorică se execută în două
straturi, aşa cum se arată în figura 6.20 a, dar uneori în aceeaşi
crestătură sunt aşezate, în acelaşi strat (superior şi înferior),
mănunchiurile mai multor secŃii rotorice (care, de regulă, se
execută împreună, pe acelaşi şablon) : acest ansamblu este
denumit bobină. De exemplu, în figura 6.20 b într-un strat sunt
montate mănunchiurile a 3 secŃii (deci bobina este formată din 3
secŃii) ; se spune că în acest caz crestătura reală este formată
din u (în acest caz u=3) crestături elementare ; capetele
Fig. 6.20 Modele de fiecărei secŃii a bobinei se leagă la lamele de colector diferite
înfăşurări în două straturi (adică se comportă ca secŃii diferite). Aceste cazuri se întâlnesc
mai ales la înfăşurări multiple (care se numesc şi înfăşurări
compuse). Dacă se notează cu S numărul secŃiilor rotorice şi cu Z numărul crestăturilor reale, atunci se
poate scrie
S = uZ = Z e , (6.9)
 186

în care Z e reprezintă numărul de crestături elementare. Dacă se Ńine seama că la fiecare lamelă de
colector se leagă câte două capete de secŃii (capătul de sfârşit al unei secŃii şi capătul de început al secŃiei
următoare), atunci numărul K al lamelelor de colector va fi

K = S = Z e = uZ . (6.10)
3. Exemple de înfăşurări rotorice. Se consideră o înfăşurare rotorică cu următoarele date :
Z=16 ; u=1 ; K=16 ; 2p=4 ; S = Z e = 16 .
Din datele impuse rezultă că pasul polar este τ = Z e / 2 p = 16 / 4 = 4 crestături şi dacă se
consideră un pas de înfăşurare diametral, atunci y1 = τ = 4 crestături, adică mănunchiul de ducere al
primei secŃii(secŃia de referinŃă) se va amplasa în crestătura 1 (crestătura de referinŃă), iar manunchiul de
întoarcere al aceleiaşi secŃii se va găsi în crestătura numărul
1 + y1 = 1 + 4 = 5.
În figura 6.21
sunt date elementele de
început ale schemelor
desfăşurate pentru bobinaj
buclat şi ondulat ale
exemplului considerat. Se
reminteşte că prin schemă
desfăşurată se înŃelege o
schemă ce se obŃine prin
Fig. 6.21 PorŃiuni din scheme de tip buclat şi «tăierea» (imaginară) a
ondulat pentru exemplul dat al înfăşurării rotorului (în acest caz) de-a
rotorice lungul unei crestături
oarecare (care va fi notată convenŃional cu 1 şi care va fi crestătura de referinŃă) şi desfăşurarea înfăşurării
într-un plan drept. În acest fel toate crestăturile (umplute cu mănunchiurile secŃiilor rotorice) ce se găsesc
dispuse, de regulă, pe periferia exterioară a cilindrului rotoric, apar situate în acelaşi plan drept
evidenŃiindu-se în acest fel anunchiurile de ducere (linie plină) şi legăturile lor cu mănunchiurile de
întoarcere (linie punctată).
La înfăşurarea buclată prin definiŃie avem y k = ±1 , iar dacă se alege y k = y = 1 = y1 + y 2 ,
atunci pentru y1 = 4 ,rezultă y 2 = y − y1 = 1 − 4 = −3 , adică din crestătura 5 stratul inferior (unde
este amplasat mănunchiul de întoarcere al primei secŃii rotorice) ne întoarcem la crestătura 5-3=2 în
stratul superior (unde se amplasează mănunchiul de ducere al secŃiei 2, linie plină), de unde se ajunge la
crestătura 2 + y1 = 2 + 4 = 6 în stratul inferior (mănunchiul de întoarcere al secŃiei 2, linie punctată)
etc.
La înfăşurarea ondulată se consideră, de asemenea, y1 = 4 crestături, dar pasul secundar (de
întoarcere) nu este negativ, ci pozitiv, adică y 2 = +3 şi atunci rezultă
y = y k = y1 + y 2 = 3 + 4 = 7 , adică înfăşurarea
porneşte din crestătura 1 (mănunchiul de ducere al secŃiei
1), trece prin crestătura 5 (partea inferioară a crestăturii,
care este mănunchiul de ducere al secŃiei 2 ; linie plină)
etc. Anterior s-a menŃionat că la înfăşurarea buclată
y k = ±1 ceea ce a permis determinarea algebrică a
pasului secundar y 2 din relaŃia valabilă pentru acest tip
de bobinaj

y = y k = y1 + y 2 = ±1 . (6.11)
Fig. 6.22 Model de înfăşurare buclată Dacă y k = 1 , rezultă că înfăşurarea buclată
încrucişată
înaintează în sensul dreapta (vezi schema 6.21 a) şi
capetele de început şi de sfârşit ale secŃiei nu se încrucişează, este deci o înfăşurare buclată normală
sau neîncrucişată. Dacă însă y k = −1 , atunci pasul secundar va fi
 187

y 2 = y − y1 = −1 − 4 = −5 ,
adică înfăşurarea porneşte din crestătura 1, ajunge în crestătura 1 + y1 =1+4=5, iar apoi se întoarce în
crestătura 5-5=0, respectiv crestătura 16. Decci înfăşurarea înaintează spre stânga, iar capetele de început
şi de sfârşit ale secŃiei se încrucişează, adică este o înfăşurare buclată încrucişată. Un segment dintr-o
astfel de înfăşurare cu y 2 = −5 este dată în figura 6.22.
Înfăşurările buclate cu y k = ±1 se numesc infăşurări simple, dar y k poate avea o valoare mai
mare decât unitatea, de regulă se ia y k = 2 când înfăşurarea buclată devine buclată multiplă (complexă) ;
acest tip de înfăşurare se foloseşte mai ales în cazul maşinilor cu curenŃi de sarcină mari şi foarte mari. La
o înfăşurare buclată simplă numărul periilor este egal cu numărul polilor ; de asemenea, pentru căile de
curent există relaŃia :2a=2p.
Pe de altă parte, în cazul căilor de curent ce se găsesc într-un întrefier neuniform sau în cazul nesimetriilor în execuŃia
bobinajului (mai ales la înfăşurări mixte sau multiple), se induc în aceste cai de curent t.e.m. neegale care provoacă circulaŃia unor
curenŃi de egalizare care se închid prin periile de aceeaşi polaritate. Aceasta duce la o încărcare suplimentară a periilor şi pentru
a diminua acest efect se folosesc aşa-numitele legături echipotenŃiale, care racordează punctele înfăşurarii de acelaşi potenŃial.
Acestea sunt legături echipotenŃiale de ordinul întâi, care la o înfăşurare buclată multiplă se execută pe fiecare înfăşurare buclată
simplă, dar se fac legături echipotenŃiale de ordinul doi când se face legarea punctelor de acelaşi potenŃial al celor m înfăşurări
buclate simple din cadrul înfăşurării multiple. Mai trebuie reŃinut faptul că curenŃii de egalizare sunt curenŃi de tip alternativ,
pentru că ei se scurtcircuitează cu legături echipotenŃiale fără a trece prin colector (redresor mecanic), de aceea ei produc un câmp
magnetic învârtitor care este fix în raport cu câmpul de excitaŃie al polilor principali.
În cazul înfăşurării ondulate parcurgera rotorului se încheie la o lamelă de colector ce se găseşte în
stânga (înfăşurare neîncrucişată) sau la dreapta (înfăşurare încrucişată) lamelei de colector de la care s-a
pornit trasarea schemei desfăşurate a înfăşurării. Pasul la colector la înfăşurarea ondulată este dată de
releŃia
y k = y = ( K ± m) / p , (6.12)
în care m este ordinul de multiplicitate al înfăşurării (pentru m=1, avem înfăşurare ondulată simplă), iar
semnul minus (-) se ia pentru înfăşure neîncrucişată, respectiv semnul plus (+) pentru înfăşurare
încrucişată.
La o înfăşurare ondulată simplă numărul căilor de curent este
totdeauna 2a=2 şi el nu depinde de numărul polilor maşinii. Avantajul
deosebit al înfăşurării ondulate este acela că ea nu necesită legături
echipotenŃiale pentru că însăşi secŃiile înfăşurării formează aceste
legături, dar în cazul înfăşurării ondulate multiple (de regulă m=2)
trebuie executate legături echipotenŃiale de ordinul doi : la înfăşurările
ondulate multiple avem 2a=2m (m este ordinul de multiplicitate, adică
numărul de înfăşurări ondulate simple cuprinse în schemă)

6.4.2. PoziŃiile periilor şi căile de curent

Înfăşurarea unei maşini de c.c. este o înfăşurare închisă

(indiferent de tipul acesteea) pentru că ea de fapt nu are capete libere.
Culegerea t.e.m. induse în secŃiile rotorice se realizează cu ajutorul
Fig. 6.23 Explicativă la aşezarea unei periilor dispuse pe periferia exterioară a colectorului care este mobil (se
perii în raport cu lamelele de roteşte cu o anumită viteză unghiulară) în timp ce periile sunt fixe în
collector la se racordeză catele unei spaŃiu. Dacă se admite că lăŃimea unei perii este egală cu lăŃimea une
secŃii rotorice lamele de colector, atuci perile vor veni în contact când cu o singură
lamelă de colector, când cu două lamele vecine. Dar la două lamele de
colector vecine , în cazul înfăşurării buclate simple, se leagă capetele unei secŃii rotorice, care astfel apare
scurtcircuitată în cazul în care peria calcă pe ambele lamele vecine. Deci în acest caz se formează un
contur închis ( Γ ), asa cum rezultă şi din figura 6.23, t.e.m. indusă în acest contur face să circule un
curent de scurtcircuit (ce poate avea valori destul de mari) ; el se închide prin spirele secŃiei, capetele
secŃiei, lamelele de colector 1-2 şi peria P. La un moment dat de timp t, următor celui prezentat în figura
6.23, peria P părăseşte una dintre lamele de colector, deci «rupe» circuitul curentului i, numai că aceasta
nu se poate face instantaneu ( datorită une energii înmagazinate în câmpul magnetic al secŃiei şi care nu se
poate descărca instantaneu) şi deci curentul i continuă să-şi
188
 189

închidă circuitul său prin aer sub formă de scântei, care pot deteriora suprafaŃa exterioară a colectorului.
Apare deci interesul ca efectele produse de curentul i să fie minime, adică peria să fie astfel poziŃionată
pe suprafaŃa exterioară a colectorului încât la scurtcircuitarea secŃiei, respectiv ruperea/stabilirea
circuitului de scurtcircuitare să se facă în conditiile unei energii minime înmagazinate în câmpul magnetic
al secŃiei. Acest lucru este posibil în cazul în care mănunchiurile de ducere şi de întoarcere ale secŃiei se
găsesc în axele neutre ale maşinii unde câmpul magnetic este aproape nul (în orice caz este foarte slab). În
această idee, se prezintă în figura 6.24 a o schemă desfăşurată completă a exemplului de înfăşurare
buclată simplă luată în
considerare în paragraful
precedent (Z=16; u=1; K=16;
2p=4; y1 = 4 şi y 2 = −3 ).
Se spune că periile trebuie
amplasate în axa neutră a
maşinii, dar în figura 6.24 a se
vede că ele trebuie să fie
montate de fapt în axa polilor
asfel încât laturile secŃiilor ce
se scurtcircuitează (de
exemplu, secŃia 1 – 5’)
scurtcircuitată de către peria
P1) să se găsească în axele
interpolare, adică acolo unde
câmpul magnetic de excitaŃie
este nul. O atare poziŃionare a
celor patru perii (numărul
periilor este egal cu 2p=4)
realizează însă o „împărŃire” a
înfăşurării în 4 căi de curent
(deci 2a=2p) a caror schemă
este dată în figura 6.24 b.
Fiecare cale de curent conŃine
acelaşi număr de secŃii, la un
moment dat, (secŃiile se
numerotează cu doă cifre
despărŃite print-o linie, de
exemplu secŃia : 2-6’, în care
cifra apostrofată menŃionează
numărul crestăturii în care se
amplasează mănunchiul de
întoarcere al secŃiei
respective), dar pentru că
periile sunt fixe iar înfăşurarea
rotorică este mobilă rezultă că,
Fig. 6.24 Explicativă privind poziŃionarea periilor pe un exemplu de într-un moment oarecare
înfăşurare buclată urmator, într-o cale de curent
vor fi alte secŃii (nominal
altele). Acest lucru însă nu este important pentru că toate secŃiile rotorice sunt identice (ca execuŃie,
materiale etc) şi dacă t.e.m. induse în secŃiile rotorice ale unei căi de curent au toate acelaşi sens, rezultă
că în orice moment între peria P1 (deci între borna principală A a maşinii) şi peria P2 (respectiv borna
principală B) este aceeaşi tensiune.
Pe lângă secŃiile rotorice ce fac parte, la un moment dat, dintr-o cale de curent, schema din figura
6.24 b mai cuprinde unele secŃii care în momentul respectiv, nu fac parte din nici o cale de curent pentru
că ele sunt scurtcircuitate de câte o perie : de exemplu, secŃia 1-5’ este scurtcircuitată de către peria P1,
ceea ce se poate vrifica şi în cadrul schemei desfăşurate din figura 6.24 a.
Aşa cum s-a arătat deja , este specific pentru o înfăşurare buclată să existe egalitatea 2a=2p.
 190

Figura 6.24 c pune în evidenŃă bine faptul că t.e.m. induse în secŃiile ce se află, la un moment dat,
într-o cale de curent, au acelaşi sens şi deci suma lor ne dă tensiunea dintre două perii de polarităŃi
diferite, respectiv tensiunea de la bornele principale ale maşinii. Astfel, secŃiile 2-6’, 3-7’, 4-8’ ce
formează o cale de curent (la un moment dat), se dispun sub prima pereche de poli (N1-S1) :
mănunchiurile lor de ducere şi de întoarcer ocupă diverse poziŃii sub polul N1, respectiv S1, dar sensul
t.e.m. induse este acelaşi în toate secŃiile (deşi amplitudinea lor ar putea fi puŃin diferită datorită valorii
câmpului din întrfier, corespunzător pozziŃiei fiecărei secŃii).
Acum poate fi luată în discuŃie o înfăşurare ondulată simplă cu parametri :2p=4; y1 = 4 ; şi
y1 + y 2 = 8 . Conform cu (6.12) (pentru p=2 şi m=+1, avem o înfăşurare simplă neîncrucişată), rezultă :
K = Z e = Z = 2.8 + 1 = 17 lamele (crestături).
Schema desfăşurată a
înfăşurării este dată în
figura 6.25 a. Dacă se Ńine
seama de aşezarea
periilor pe colector (în
axa polilor), de legăturile
dintre ele (legături de
paralel pentru periile de
aceaşi polaritate) şi de
bornele maşinii, rezultă
că Infăşurarea este
formată din două căi de
curent cu acelaşi număr
de secŃii (cea ce este
specific unei unei
înfăşurări ondulate
simple); schema căilor de
curent cu dipunerea
secŃiilor rotorice în cadrul
lor, valabilă pentru un
anumit moment dat, este
dată în figura 6.25 b.
Aşa cum rezultă
din schema desfăşurată,
în schema căilor de
curent se evidenŃiază cele
5 secŃii : 5-9’; 14-1’; 10-
14’; 1-5’; 9-13’ care în
momentul respectiv sunt
scurtcircuitate (primele
două de către periile P1-
P3, iar ultimele trei de
către periile P2-P4) ele
având manunchiurile lor
de ducere şi de întoarcere
Fig. 6.25. Explicativă la pozitionare periilor pe un exemplu de dispuse în zona unde
înfăşurare rotorică de tip ondulat câmpul magnetic al
maşinii este nul sau foarte
slab. DiferenŃa în ceea ce priveşte secŃiile scurtcircuitate din cadrul unei înfăşurări buclate simple faŃă de
o înfăşurare ondulată simplă , este aceea că în primul caz scurtcircuitarea se face de către o singura perie
pentru câte o singură secŃie, iar în al doilea caz scurtcircuitarea prin intermediul a câte două perii de
aceeaşi polaritate (de fapt deci prin legătura lor de paralel) şi pentru mai multe secŃii simultan.
Din analiza schemei căilor de curent, conform cu figura 6.25 b, rezultă că periile P1 şi P4 pot lipsi,
deoarece pentru formarea celor două căi de curent sunt suficiente periile P2 şi P3, dar în practică se
păstrează şi periile P1,P4, realizându-se în acest fel diminuarea curentului de sarcină ce revine periilor P2,
P3.
Din figura 6.25 c mai rezultă un fapt deosebit : toate secŃiile unei căi de curent sunt dispuse în
câmpul magnetic al tuturor perechilor de poli din maşina. Aceasta reprezintă un avantaj important pentru
cazul unor nesimetrii magnetice ale polilor maşinii, pentru că în acest fel t.e.m. indusă, corespunzătoare
 191

unei căi de curent, este practic aceeaşi pentru toate căile de curent, ceea ce nu este posibil în cazul unei
înfăşurări buclate simple. Acesta este motivul principal pentru care în cazul unei înfăşurări ondulate
simple nu sunt necesare legăturile echipotenŃiale de ordinul întâi, dar poate apare necesitatea unor legături
echipotenŃiale de ordinul doi când este vorba de înfăşurări ondulate multiple.

6.4.3. Steaua şi poligonul t.e.m. induse

RepartiŃia secŃiilor rotorice pe căile de curent, poziŃionarea periilor pe colector, ca şi pulsaŃia t.e.m.
induse în înfăşurări, rezultă din steaua, respectiv poligonul t.e.m. induse în secŃii. Să considerăm din nou
înfăşurarea dată în figura 6.24 a (Z=16; u=1; K=16; 2p=4; y1 = 4; y 2 = −3 ). Pentru a construi steaua
t.e.m. induse se ia ca fazor de referinŃă t.e.m. indusă în secŃia 1 (numerotarea secŃiilor se face în funcŃie de
numărul crestăturii în care montează mănunciul de ducere al secŃiei respective), atunci fazorul t.e.m.
induse în secŃia 2 este defazat înaintea primului fazor cu unghiul
360 0 360 0
α=p =2 = 45 0 . (6.13)
S 16
Deci practic, t.e.m. induse în secŃiile succesive ale înfăşurării pot fireprezentate prin fazori egali în modul
0
(se acceptă aceeaşi amplitudine pentru toate t.e.m. induse în secŃii) şi defazaŃi între ei cu 45 .Dar
8 × 45 0 = 360 0 , şi deci după parcurgerea primelor 8 secŃii rotorice ”se închide” steaua t.e.m. aşa cum
se vede din figura
6.26a. Continuând
parcurgerea părŃii a
doua a înfăşurării,
adică secŃiile 9,…,16,
se obŃine cea de adoua
stea a t.e.m., care se
suprapune peste prima
stea. În acest fel,
pentru înfăşurarea
buclată simplă este
specific faptul că
2a=2p şi că deci
rezultă p stele
Fig. 6.26 Explicativă la steaua şi poligonul suprapuse. Poligonul
t.e.m. induse
t.e.m. se obŃine
sumând fazorul t.e.m. induse în secŃiile rotorice succesive şi desigur de la 2 stele (în general p) stele
suprapuse vor rezulta 2 (p) poligoane suprapuse, aşa cum rezultă şi din figura 6.26 b. Amplasarea
periilor pe periferia poligonului trebuie făcut astfel încât între două perii consecutive să fie cuprinse Z/2p
laturi ale poligonului, adică tot atâtea secŃi câte se pot găsi într-o cale de curent. Dar este evident că prin
suprapunerea poligoanelor rezultă suprapunerea periilor (desigur de aceeaşi polaritate) : P1 cu P3,
respectiv P2 cu P4.
Pe de altă parte, periile se poziŃionează astfel (respectând condiŃia impusă anterior) pe colector
încât să culeagă o tensiune maximă, ceea ce transpus în cadrul poligonului t.e.m. înseamnă de fapt după
diametrul poligonului. Dar rotirea rotorului în raport cu periile înseamnă de fapt rotirea poligonului
t.e.m. în raport cu aceleaşi perii. Acest fapt din urmă conduce la concluzia că tensiunea dintre periile de
polarităŃi diferite, poate varia între două valori extreme :
U max = KL şi U min = MN . (6.14)
Deci valoarea medie a tensiunii culese între două perii de polarităŃi opuse este

U med =
1
(U max + U min ) = 1 ( Kl + MN ) = 1 KL(1 + cos α ). (6.15)
2 2 2 2
PulsaŃia t.e.m. se defineşte ca fiind diferenŃa dintre valoarea medie şi o valoare extremă :
1 α α 1 α
∆U = U med − U min = KL (1 + cos ) − KL cos = KL (1 − cos ) , (6.16)
2 2 2 2 2
iar pulsaŃia relativă a t.e.m. este dată de relaŃia :
 192

1 α
KL(1 − cos )
∆U
= 2 2 = tg 2 α , (6.17)
U med 1 α 2
KL(1 + cos )
2 2
în care unghiul de defazaj α se poate determina cu relaŃia :
2π 2π π
α=p =p = , . (6.18)
S K K /2p
în care K/2p reprezintă numărul de lamele de colector corespunzătoare unui pol de excitaŃie al maşinii.
Se constată din această relaŃie, dar şi din practică, că pe măsură ce numărul de lamele pol creşte (K/2p),
pulsaŃia t.e.m. induse scade şi pentru K/2p=8,…,10 pulsaŃia relativă ajunge sub 1%, adică t.e.m. indusă
se poate considera continuă.

6.4.4. Unele condiŃii ce se impun înfăşurărilor maşinilor de c.c.

Pentru realizarea unei înfăşurări de c.c. bune trebuie îndeplinite unele condiŃii ce rezultă, în
majoritatea lor, din cele prezentate anterior.
a) Simetria înfăşurării este o condiŃie care se referă la faptul că în oricare moment numărul
conductoarelor pe toate căile de curent trabuie să fie acelaşi, adică
M S Ze K
= = = = număr întreg, (6.19)
2a a a a
în care M=2S reprezintă numărul total al mănunchiurilor înfăşurării.
b) CondiŃii magnetice identice pentru toate căile de curent, ceea ce înseamnă că fiecărui
mănunchi dintr-o cale de curent ce se află într-o anumită stare magnetică trebuie să-i corespundă
mănunchiuri din toate celelalte căi de curent aflate în aceeaşi stare magnetică, iar pentru asta este
necesar ca :
2p/a = număr întreg. (6.20)
c) O înfăşurare rotorică trebuie să formeze un contur închis, adică orice tip de schemă s-ar
folosi este necesar ca sfârşitul ultimei secŃii a înfăşurării să se racordeze la aceeaşi lamelă de colector
la care s-a conectat începutul primei secŃii rotorice.
d) Toate t.e.m. induse în secŃiile unei căi de curent trebuie să fie de acelaşi sens.
e) La alegerea tipului de înfăşurare trebuie să se Ńină seama că într-o cale de curent nu
trebuie să se depăşească 250,…,350 A şi pentru aceasta schema înfăşurării trebuie să se aleagă astfel :
-- înfăşurare buclată simplă pentru cazul maşinilor cu curenŃi de sarcină mari, pentru ca această
schemă permite un număr relativ mare de căi de curent (2a=2p) şi tensiuni relativ scăzute;
-- înfăşurare ondulată simplă, admite în general curenŃi de sarcină mici (nu are decât două căi de
curent), dar ea nu necesită legături echipotenŃiale de ordinul I;
-- înfăşurare multiplă care se foloseşte în mod obişnuit la o maşină de putere mare la care sunt
necesare mai multe căi de curent şi care lucrează în condiŃii grele pentru comutaŃie.
Neîndeplinirea primelor două condiŃii poate conduce la o crestătură elementară „neumplută”, adică
într-o crestătura apare loc liber dar lamelele de colector sunt toate ocupate. Pentru a nu se produce
dezechilibrul dinamic al rotorului în acest caz (în timpul funcŃionării maşinii), crestătura elementară
respectiva se umple cu osecŃie la care nu se face nici o legătură şi care nu contribuie la producerea t.e.m.;
astfel de înfăşurări se numesc înfăşurări cu secŃii moarte. Dar asemenea situaŃii pot să apară când un un
miez magnetic al unui rotor este refolosit pentru realizarea unei înfăşurări (alta decât cea iniŃial
proiectată), însă se exclude un astfel de caz la proiectarea unei maşini noi de c.c.

6.5. RelaŃiile circuitelor magnetice ale maşinii de c.c.

1. Introducere
În figura 6.27 este dată schiŃa pentru unele elemente constructive principale ale unei maşini de c.c.
tetrapolare şi un detaliu pentru o pereche de poli de excitaŃie. La o astfel de maşină (multipolară) se pot
distinge mai multe tipuri de conture magnetice aşa cum apar în figura 6.27 b (ele au fost prezentate şi în
capitolul 1 al acestui curs) :
-- circuite (conture) magnetice principale;
-- circuite (conture) magnetice secundare.
 193

Un circuit magnetic principal al maşinii de c.c. este format din conturul ce trece prin jugul
statoric, un pol nord (N), întrefier, jugul (miezul) rotoric, din nou întrefier, polul sud (S) imediat
vecin şi se închide în aceeaşi porŃiune de jug statoric. Acest contur este notat cu ( Γ ), aşa cum se
vede din figura 6.27 b, şi deci el străbate toate elementele constructive principale ale maşinii legate de
traseul câmpului magnetic principal din maşină.
Un circuit magnetic secundar este, de asemenea, un contur închis dar parcurge numai o parte din
elementele constructive principale ale maşinii legate de câmpul magnetic al acesteia. Un exemplu de
astfel de contur, notat cu ( Γ1 ) în figura 6.27 b, parcurge piesa polară a unui pol nord (N), de două ori
întrefierul maşinii, de două ori dinŃii rotorici şi se închide prin miezul rotoric. Astfel de circuite (conture)
magnetice se întâlnesc cel mai adesea într-o maşina de c.c.
Pentru a opera corect cu aceste circuite magnetice, dar mai ales pentru a face raportări la anumite
sisteme de referinŃă, se definesc două tipuri de axe în cadrul unei maşini de c.c. :
-- axa polilor, care reprezintă de fapt axa de simetrie a unui pol nord şi a unui pol sud vecin; ea se
numeşte axa longitudinală a maşinii fiind dispusă în lungul polilor la o maşină bipolară (adică o
mşină cu un pol N şi un pol S); se mai notează axa d;
-- axa neutră sau interpolară, care repreintă de fapt „bisectoarea” unghiului format de un pol
nord (N) şi un pol sud (S) vecin; ea se mai numeşte axa transversală pornind de la ideea că la o
maşină bipolară axa neutră este perpendiculară pe axa polilor; se mai notează axa q.
Este evident că la o maşină multipolară vor exista mai multe axe longitudinale şi transversale, Ńinând
seama că pentru fiecare pereche de poli corespunde o pereche de astfel de axe.
2. Legea circuitului magnetic aplicată unui contur principal
Referindu-ne acum la un contur principal ( Γ ) din figura 6.27 b, se admite că numărul de spire
corespunzătoare unui pol de excitaŃie de excitaŃie este we / 2 şi că această înfăşurare este parcursă de
curentul de excitaŃie I e , iar înfăşurarea rotorică nu este parcursă de nici un curent, atunci solenaŃia pentru
conturul închis ( Γ ) este
we w
ΘΓ = I e + e I e = we I e . (6.21)
2 2
Dacă se aplică legea circuitului magnetic pentru conturul principal ( Γ ) al maşinii de c.c. din figura
6.27 b, se poate nota

∫ H dl = ∫ H
(Γ) ( jug − stat .)
f dl + 2 ∫H
( miez − pol )
f dl + 2 ∫H
(int ref .)
a dl + 2 ∫H f
( d int i − rot )
dl + ∫H
( jug − rot )
f dl = Θ Γ , (6.22)

b
iar dacă se Ńine seama că o integrală de tipul ∫ H dl
a
reprezinta o tensiune magnetică Vmab , rezultă că

(6.22) poate fi transcrisă astfel :

Vmjug − stat + 2Vmpol + 2Vmδ + 2Vmd int i − rot . + Vmjug − rot . = Θ Γ , (6.23)
în care Vmδ reprezinta tensiunea magnetica corespunzătoare întrefierului (din dreptul pieselor polare)
maşinii.
4
Pe de altă parte, cunoscând faptul că permeabilitatea magnetică a fierului este de 10 ori mai mare
decât cea a vidului ( µ 0 ≈ µ aer ), rezultă că reluctanŃa magnetică ( Rm = 1 / µS ) a porŃiunilor din fier ale
conturului ( Γ ), va fi mai mică decât cea din aer şi că deci tensiunile magnetice corespunzătoare
porŃiunilor din fier ale conturului ( Γ ) se pot neglija în raport cu cele din întrfier. Ca urmare relaŃia (6.23)
devine :
2Vmδ = 2 ∫ H δ dl ≅ Θ
(int ref )
Γ , (6.24)

în condiŃiile în care se neglijează saturaŃîa magnetică a fierului ( adică se admite proporŃionalitatea dintre
B şi H, respectiv µ = const ). RelaŃia (6.24) arată că aproape toată solenaŃia de excitaŃie ( Θ = we I e )
„se consumă” pentru producerea unui câmp magnetic H δ în întrefierul maşinii şi doar o nesemnificativă
parte din solenaŃie se utilizează pentru producerea câmpului magnetic în porŃiunile din fierul conturului
( Γ ).
Dacă se Ńine seama că în întrefierul maşinii câmpul magnetic este radial (vezi paragraful 1.2),
atunci vectorii H δ , dl din (6.24) pot fi consideraŃi coliniari, iar (6.24) devine
 194

2H δ ∫ dl = 2 H δ δ = Θ
(int ref .)
Γ

din care rezultă imediat

Θ Γ we I e
Hδ ≅ = . (6.25)
2δ 2δ
RelaŃia (6.25) arată că pentru obŃinerea unui câmp magnetic în întrefierul maşinii este necesar să se
opereze asupra valorii curentului de excitaŃie I e .
În legătură cu proporŃionalitatea dintre H δ şi I e stabilită prin (6.25) se pot face unele observaŃii :
a) RelaŃia menŃionată este valabilă numai în porŃiunea liniară a curbei de magnetizare a fierului din
care este executat conturul magnetic principal ( Γ ), pentru că la saturaŃia fierului tensiunile magnetice
corespunzătoare porŃiunilor din fier ( V mjug − stat , V mpoli , V md int i − rot . , Vmjug − rot . ) nu mai pot fi neglijate, iar
proporŃionalitatea dintre H δ şi I e nu se mai respectă.
b) Uneori la repararea (rebobinarea) maşiniloe se schimbă între ele rotoarele a două maşini cu
parametri nominali absolut identici. Numai că în acest fel, se poate monta la o maşină un rotor ce are un
diametru ceva mai mic (de exemplu ,cu câteva zecimi de milimetru mai mic) decât cel original,ceea ce
produce micşorarea intensităŃii câmpului magnetic din întrefier H δ ( conform cu (6.25), la aceeaşi
valoare a curentului de excitaŃie I e ) şi deci la modificarea tuturor caracteristicilor sale de funcŃionare. O
astfel de schimbare de rotoare trebuie deci evitată în practică exploatării maşinilor (la demontare se
ştanŃează cu acelaşi poanson atât stotorul cât şi rotorul maşinii pentru identificarea lor la remontare).
3. Legea circuitului magnetic aplicată unui contur secundar al maşinii
Să luăm acum în considerare un contur secundar cum este ( Γ1 ) din figura 6.27 b aplicându-i, de
asemenea, legea circuitului magnetic, rezultă :

∫ H dl =
(Γ)
∫H f
( piesa − pol .)
dl + 2 ∫ H δ dl + 2 ∫ H
(int ref .)
f
( d int i − rot )
dl + ∫H
( jug − rot )
f dl = Θ Γ1 , (6.26)

respectiv se ajunge (din aceleaşi motive deja menŃionate) la relaŃia

2 ∫ H δ dl ≈ Θ
(int ref .)
Γ1 ,

iar dacă se Ńine seama de sensul liniilor câmpului magnetic şi de sensul parcurgerii conturului ( Γ1 ) în
porŃiunile „ab” şi „cd” ale întrefierului, respectiv dacă se reŃine că în intrefierul maşinii câmpul este
radial, atunci relaŃia precedentă devine
δH δab − δH δcd = Θ Γ1 . (6.27)
Dar înfăşurarea rotorică a maşinii nu este
parcursă de un curent şi deci Θ Γ1 = 0, iar din
(6.27) rezultă
H δab = H δcd . (6.28)
Dacă se va face referirea la un alt contur ( Γ2 ),
similar cu ( Γ1 ), dar dispus sub piesa polară sud,
este evident că se va ajunge la un rezultat analog.
Pe baza relaŃiei (6.28) se poate afirma că în orice
punct din întrefirul maşinii, corespunzător unei
piese polare, câmpul magnetic are aceeaşi
valoare având în vedere faptul că conturul ( Γ1 )
a fost ales oricum.
Şi la acestă concluzie se pot face unele observaŃii
Fig. 6.28 Spectrul liniilor câmpului magnetic :
în întrefier, în axa înterpolară şi în crestătură a) O piesă polară a unui pol de excitaŃie
la o mşină de c.c. urmăreşte periferia exterioară a rotorului pe o
anumită porŃiune, dar coarnele (vârfurile) piesei
polare nu se extind până laxa neutră (interpolară) a maşinîî, ceea ce înseamnă că întrefierul maşinii nu se
 195

menŃine la aceeaşi valoare δ pe toată periferia exterioară rotorică. Acesta este motivul petru care
intensitatea câmpului magnetic în zona axei neutre (şi în general dincolo de coarnele piesei polare) scade
foarte mult. Spectrul câmpului magnetic (liniile câmpului de dispersie în majoritatea lor) de excitaŃie în
dreptul piesei polare şi în zona axei neutre este dat în figura 6.28 a. De altfel nici în dreptul piesei polare
întrefierul nu este riguros constant dacă se Ńine seama de releŃia (2.42).
b) În dreptul crestăturilor rotorice câmpul magnetic nu este uniform şi are un spectru ce depinde
de forma crestăturii, dimensiunile sale geometrice etc. Spectrul câmpului în crestătură şi în întrefier (în
dreptul crestăturii) este dat în figura 6.28 b (vezi şi figura 2.29).
4. Legea fluxului magnetic aplicată rotorului
Dacă în continuare, cilindrul rotoric al maşinii se cuprinde într-o suprafaŃă cilindrică (imaginară)
închisă la capete, deci care formează o suprafaŃă închisă ( Σ ) şi se aplică legea fluxului magnetic, atunci
se poate nota (pentru o maşină cu 2p=2) :

∫ BdA = Φ
(Σ)
Σ = 0,

respectiv
ΦN + ΦS = 0 , (6.29)
în care cu Φ N şi Φ S s-au notat
componentele corespunzătoare polului
nord ,respectiv polului sud din fluxul total
al maşinii. Din figura 6.29 rezultă că
dA=Ldx, respectiv
τ
ΦN = ∫ Bδ dA = Bδ L ∫ dx
N N

(SN ) 0
sau
Fig. 6.29 Explicativă la aplicare legii fluxului
magnetic la rotorul unei maşini de c.c. Φ N = BδN Lτ
sau încă
Φ N = µ 0 H δ Lτ ,
N
(6.30)
N
în care s-a admis că inducŃia magnetică (respectiv H δ ) din întrefierul maşinii sub polul nord este
constantă Similar se stabileşte relaŃia
Φ S = µ 0 H δS Lτ , (6.31)
iar dacă se Ńine seama de relaŃiile (6.29),…,(6.31), atunci se poate nota
H δN = − H δS . (6.32)
Această ultimă relaŃie ne arată că intesitatea câmpului magnetic în orice punct al întrefierului de sub
piesa polară nord (cu ipotezele simplificatoare admise) este egală cu intesitatea câmpului magnetic
luată cu semn schimbat din punctele diametral opuse ale întrefierului de sub piesa polară sud.

6.6. InducŃia magnetică în întrefierul maşinii de c.c.

Din relaŃiile (6.25), (6.28) şi (6.32) înmuŃite cu µ 0 ( µ aer ≈ µ 0 ) rezultă :

we I e
Bδ = µ0 ; BδNab = BδNcd ; BδSab = BδScd ; BδN = − BδS , (6.33)
2δ
iar cu sistemul acesta de relaŃii se poate trasa curba de variaŃie a inducŃiei magnetice Bδ ( x ) în întrefierul
maşinii de c.c. Astfel, dacă se „taie” maşina după o generatoare, luând drept axă de referinŃă o axă neutră
(interpolară), atunci coordonata punctelor din întrefierul maşinii (luată pe periferia exterioară a cilindrului
rotoric) în raport cu această axă, se poate nota cu x. Conform cu relaŃiile (6.33), în figura 6.30 s-a trasat
Bδ = f (x ) . Din cele prezentate anterior rezulta faptul că fluxul magnetic corespunzător unui pol de
excitaŃie se poate determina prin relaŃia
Φp = ∫ Bδ (x )dA ,
(S p )
(6.34)
 196

în care S p reprezintă suprafaŃa laterală a cilindrului rotoric corespunzător unuei piese polare, adică (în
lungime) unui pas polar τ . Dar pentru că dă=Ldx, rezultă că
τ
Φ p = L ∫ Bδ (x )dx . (6.35)
0
Însă cel mai adesea în teoria şi proiectarea maşinilor electrice se lucrează cu valoarea medie a
inducŃiei magnetice de sub o piesă polară, iar aceasta se poate calcula din (6.35) astfel
Φp τ

∫ Bδ (x )dx ,
1
Bδmed = = (6.36)
Sp τ 0

deci valoarea medie a inducŃiei magnetice Bδmed se poate obŃine integrând funcŃia Bδ = f ( x ) pentru
un pol şi împărŃind cu τ . Dar , în general, funcŃia Bδ ( x ) nu este dată analitic , ci grafic şi deci se pune
problema integrării grafice, caz în care rezultatul trebuie înmulŃit cu scara cu care s-a lucrat la trasarea
graficului Bδ ( x ) . Uneori calculul inducŃiei magnetice medii se face împărŃind abscisa graficului
Bδ (x ) , corespunzător unui pol de
excitaŃie (deci, de exemplu, distanŃa
0 − τ din figura 6.30) în k intervale
egale, trasând pentru fiecare interval
ordonata curbei Bδ ( x ) , asşa cum se
arată în figura 6.30. Valoarea medie a
inducŃiei se obŃine din relaŃia de definiŃie
a unei valori medii
1 k
Bδmed = ∑ Bδi .
k i =1
(6.37)

Este evident faptul că cu cât numărul de

intervale k, în care se divide pasul polar
Fig. 6.30 Explicativă la inducŃia magnetică
din întrefierul unei maşini de c.c.
τ , este mai mare cu atât precizia
determinării lui Bδmed este mai bună.
Dacă după aceste precizări se iau în considerare relaŃiile (6.35) şi (6.36), atunci expresia fluxului
magnetic corespunzător unui pol de excitaŃie devine
Φ p = Bδmed Lτ , (6.38)
în care Bδmed poate fi calculat eventual cu releŃia (6.37).

6.7. T.E.M. indusă într-o secŃie rotorică

Se admite că rotorul unei maşini de c.c. se roteşte în câmpul magnetic de excitaŃie produs de polii
principali ai maşinii (2p=2) şi că în două crestături rotorice, dispuse pe periferia exterioară a rotorului la
distanŃa y1 una faŃă de alta, se află amplasată o secŃie rotorică al cărei mănunchi are ws spire ,aşa cum
se arată în figura 6.31. Se admite, de asemenea, că pasul principal al secŃiei rotorice este diametral, adică
y1 = τ . Problema ce se pune este aceea de a determina valoarea t.e.m. induse în secŃia rotorică când
aceasta se roteşte în câmpul magnetic al polilor de excitaŃie. Pentru a încadra matematic studiul acestei
probleme este necesar să se aleagă un sistem de referinŃă adecvat. Se consideră axa neutră a maşinii drept
axă de referinŃă şi în acest caz mănunchiul de ducere al secŃiei rotorice M 1 este dispus pe periferia
exterioară a rotorului , la distanŃa x de axa de referinŃă , iar mănunchiul M 2 este dispus la distanŃa
( x + y1 ) faŃă de aceeaşi axă. Cu aceste elemente precizate, în secŃia rotorică se va induce , conform cu
legea inducŃiei electromagnetice, a t.e.m. dată de relaŃia
dΨ
es = − , (6.39)
dt
 197

în care Ψs = w s Φ fs este fluxul total ce se înlănŃuie, la un moment dat, cu secŃia respectivă, iar Φ ps este
fluxul fascicular corespunzător. Dacă se Ńine seama de (6.35), atunci fluxul total Ψs se poate stabili cu
x + y1

relaŃia Ψs = ws L ∫ Bδ (z )dz
x
, (6.40a)

iar (6.39) devine

x + y1
d  
e s = − ws L  ∫x Bδ ( z )dz , (6.40)
dt  
în care ws şi L nu sunt variabile în timp şi au fost
scoase de sub operatorul derivării. În legătură cu
expresia din (6.40) se pot face unele observaŃii :
-- operatorul derivării se referă la parametrul timp
pe când operatorul integrării se referă la parametrul
z;
-- parametrul x, adică distanŃa luată pe periferia
exterioară a rotorului dintre mănunchiul M 1 al
secŃiei rotorice şi axa de referinŃă (şi care se găseşte
la limitele integralei), este o funcŃie de timp x=f(t)
ce poate fi exprimată sub forma
x = vt + x0 , (6.41)
în care v reprezintă viteza periferică a rotorului; t
este variabila independentă timp, iar x 0 este
coordonata iniŃială a mănunchiului M 1 (pentru
t=0) şi care poate fi egală cu zero dacă în momentul
Fig. 6.31 Explicativă la t.e.m. indusă într-o
secŃie rotorică amaşinii de c.c.
t=0 mănunchiul M 1 al secŃiei se găseşte în axa
neutră corespunzătoare periei P1. Cu aceste precizări
relaŃia (6.40) se poate nota sub forma
 d ( x + y1 ) dx 
es = − ws L  Bδ ( x + y1 ) − Bδ ( x )  , (6.42)
 dt dt 
în care
d ( x + y1 ) dx dy1 dx
= + = = v,
dt dt dt dt
deoarece y1 = τ nu variază în timp. De asemenea, dacă se Ńine seama că y1 = τ şi că la un pas polar
avem (vezi figura 6.32)
Bδ ( x + τ ) = − Bδ ( x) , (6.43)
atunci relaŃia (6.42) devine
es = 2 ws vLBδ ( x) . (6.44)
RelaŃia (6.440 ne arată că t.e.m. indusă într-o secŃie rotorică este proporŃională cu numărul de spire
al secŃiei ws , cu lungimea activă L a mănunchiurilor secŃiei, cu viteza periferică v a rotorului şi cu
inducŃia magnetică din întrefierul maşinii Bδ ( x ) . Tot din relaŃia (6.44) rezultă că t.e.m. indusă într-o
secŃie rotorică reproduce forma curbei inducŃiei magnetice din întrefierul maşinii (este deci curba lui
Bδ (x ) trasată la o altă scară) dacă se Ńine seama că factorul ( 2 ws vL ) este constant, adică t.e.m. es
este o mărime alternativă. Aceasta reprezintă justificarea principală pentru care miezul rotoric al unei
maşini de c.c. se execută din tole de tablă electrotehnică izolate între ele (altfel curenŃii turbionari produşi
de e s vor fi mari şi pierderile în fier vor creşte substanŃial). În privinŃa sensului t.e.m. e s , fiind vorba de o

t.e.m. de mişcare, acesta se poate stabili, conform cu relaŃia (1.34), prin produsul vectorial ( v × Bδ ),
 198

ceea ce pentru mănunchiul M 1 este „intră” în planul figurii, iar pentru mănunchiul M 2 este „iese” din
Fig. 6.32 Explcativă privind t.e.m. indusă într-
o secŃie rotorică a maşinii de c.c.
planul figurii.
În cazul când y1 < τ (adică pasul
principal este scurtat), atunci este posibil ca
Bδ (x + y1 ) < Bδ ( x )
şi deci constanta de proporŃionalitate din
(6.44) devine mai mică decât 2, adică în cazul
secŃiilor cu pas scurtat ( y1 < τ ), t.e.m. indusă
este ceva mai mică decât cea dată de relaŃia
(6.44) (în acest caz se poate lua în considerare
coeficientul de scurtare a pasului, vezi relaŃia
(2.58)).

6.8. T.E.M. de la bornele maşinii de

c.c.

La funcŃionarea unei maşini de c.c., interesul principal este cel pentru t.e.m. indusă într-o cale de
curent, adică în ansamblul secŃiilor ce se găsesc înseriate, la un moment dat, în cadrul unei căi de curent
.Dar cum o cale de curent, adică acel ansamblu de secŃii rotorice amintit anterior, este dispus între două
perii de polarităŃi diferite (una de plus (+) şi cealaltă de minus (-)), rezultă că de fapt t.e.m. indusă într-o
cale de curent reprezintă t.e.m. de la bornele maşinii la mersul său în gol , pentru că toate periile de
aceeaşi polaritate se leagă în derivaŃie între ele.
Pe de altă parte, dacă periile sunt dispuse în axa neutră, rezultă că toate secŃiile care se încadrează
într-o cale de curent îşi au mănunchiurile lor de ducere dispuse, de exemplu, sub polul nord şi toate
mănunchiurile de întoarcere sub polul sud vecin (vezi şi paragraful 6.4.2), şi deci t.e.m. induse în cele i
secŃii de cale e si au toate acelaşi sens. Şi pentru că secŃiile rotorice dintr-o cale de curent sunt legate în
serie între ele , rezultă că t.e.m. de cale E a este egală cu suma t.e.m. de secŃii e si :
k k
E a = ∑ e si = 2vws L ∑ Bδi ( x ) , (6.45)
i =1 i =1
în care cu k s-a notat numărul secŃiilor rotorice ce fac parte din calea de curent considerată. Este adevărat,
că într-un moment următor celui analizat iniŃial , din calea de curent luată în evidenŃă fac parte alte secŃii
rotorice (nominal altele), prin intrarea, respectiv ieşirea unor secŃii din cale. Dar aceste aspecte nu
modifică concluziile anterioare pentru că toate secŃiile rotorice sunt identice, se rotesc cu aceeaşi viteză
iar numărul secŃiilor rotorice dintr-o cale de curent este acelaşi (în afara de momentul singular când o
secŃie se află în procesul traversării dintr-o cale de curent în alta fiind scurtcircuitată de o perie). Este
evident că toate aceste concluzii sunt valabile pentru toate cele 2a căi de curent ale maşinii.
Pe de altă parte, tot din felul de execuŃie al înfăşurărilor rotorice pentru maşinilor de c.c. ( vezi mai
ales paragraful 6.4.2), se ştie ca secŃiile unei căi de curent au mănunchiurile de ducere şi de întoarcere
dispuse în mod uniform în câmpul magnetic al unei perechi de poli de excitaŃie (un nord şi un sud), iar în
această situaŃie se poate folosi valoarea medie a inducŃiei magnetice corespunzătoare unui pol de
excitaŃie. Deci, conform cu (6.37) se poate nota
k

∑ Bδ (x ) = kBδ
i =1
i med , (6.46)

iar expresia din (6.45) devine

E a = 2vws kLBδmed , (6.47)
în care k reprezintă numărul de secŃii rotorice dintr-o cale de curent şi care este o mărime constantă
pentru o înfăşurare dată a unei maşini de c.c. Această relaŃie ne arată că t.e.m. indusă într-o cale de curent
E a este deja o mărime practic constantă în timp, deşi t.e.m. induse în secŃiile rotorice sunt mărimi
alternative.
RelaŃia din (6.47) se pretează însă la unele transformări care duc la simplificarea ei. Astfel, dacă
numărul căilor de curent din maşină este 2a şi fiecare cale cuprinde k secŃii rotorice, atunci numărul
secŃiilor rotorice va fi 2ak, iar numărul total de spire la înfăşurarea rotorică va fi 2 akws ( ws este
 199

numărul de spire dintr-o secŃie rotorică). Dar în teoria maşinilor electrice se operează adesea cu numărul
total al laturilor N al unei înfăşurări, ceea ce în cazul dat al înfăşurării rotorice este
N = 4akws (6.48)
Dacă se Ńine seama de relaŃia vitezei periferice a rotorului
v = πnD (6.49)
(D este dimetrul exterior al rotorului, iar n este turaŃia sa) şi de relaŃia de definiŃie a pasului polar
τ = πD / 2 p , atunci (6.48) devine
v = 2 pτn . (6.50)
Cu relaŃiile (6.48), (6.50) expresia pentru E a din (6.47) se poate nota sub forma

E a = Nn(τLBδmed ) .
p
(6.51)
a
Dar pentru că, conform cu (6.38)
τLBδmed = Φ 0 (6.52)
reprezintă fluxul magnetic de excitaŃie corespunzător unui pol de excitaŃie, iar
pN / a = k e , (6.53)
reprezintă o constantă ce depinde de unii parametri constructivi ai maşinii, atunci (6.51) devine
E a = k e nΦ 0 . (6.54)
Dacă se ia în considerare viteza unghiulară a maşinii ( Ω = 2πn ), atunci (6.54) se poate transcrie astfel
E a = kΩΦ 0 , (6.55)
în care constanta de proporŃionalitate are forma
p
k= N. (6.56)
2πa
Conform cu cele stabilite anterior a rezultat că t.e.m. de la bornele maşinii la mersul său în gol E 0
are aceeaşi valoare cu t.e.m. indusa într-o cale de curent şi deci se poate scrie
E 0 = kΩΦ 0 . (6.57)
Expresiile din (6.55) şi (6.57) ne arată că t.e.m. induse într-o cale E a şi t.e.m. de la bornele
maşinii la mers în gol E0 depinde de :
-- unii parametri constructivi ai maşinii (p,a,N) prin constanta k;
-- de fluxul magnetic produs de un pol de excitaŃie al maşinii, deci de curentul de excitaŃie.
Din (6.57) rezultă că pentru
Ω = const , t.e.m. E0 este proporŃională cu
Φ 0 , dar trebuie să se Ńină seama că dacă
curentul de excitaŃie depăşeşte o anumită
valoare limită şi se ajunge la saturaŃia
magnetică a circuitului magnetic al maşinii,
practic nu se mai păstrează proporŃionalitatea
între E0 şi I e , şi la creşteri relativ mari ale lui
I e , creşterile lui E0 devin din ce în ce mai
mici.
Într-o altă ordine de idei, trebuie
Fig. 6.33 Explicativă privind t.e.m. indusă în menŃionat că toate rezultatele anterioare sunt
condiŃiile periilor deplasate din axa neutră valabile pentru cazul când periile se găsesc
montate în axa neutră a maşinii. În cazul în care
însă periile sunt decalate din axa neutră ( adică sunt deplasate pe periferia exterioară a colectorului cu
ajutorul colierului cu port-perii, astfel încât să formeze un unghi oarecare cu axa neutra căruia îi
corespunde o distanŃă x luată pe periferia exterioară a rotorului), atunci t.e.m. culeasă între două perii (de
polarităŃi diferite) va fi mai mică. Într-adevăr, în figura 6.33 este arătată o astfel de situaŃie; secŃiile
rotorice ce fac parte din calea de curent delimitată de periileP1 (+) şi P2 (-), apar t.e.m. induse cu sensul
„intră” în planul figurii, respectiv t.e.m. induse cu sensul „iese” din planul figurii, astfel încât t.e.m.
rezultantă (corespunzătoare căii de curent) fiind egală cu suma algebrică a t.e.m. de secŃii, este mai mică
 200

decât cea pentru cazul când cele două perii se află în axa neutră (reprezentate punctat în cadrul figurii
6.33). Dacă periile P1 (+), P2 (-) ar fi decalate până la axa polilor, atunci t.e.m. E a de cale (deci şi t.e.m.
de borne E0 ) ar fi nulă, pentru că numărul secŃiilor rotorice la care t.e.m. este indusă într-un sens şi cel al
secŃiilor în care t.e.m. induse cu sensul invers ar fi acelaşi. Aşadar, t.e.m. de mişcare pentru o cale de
curent este nulă (sau în orice caz are o valoare foarte scăzută) dacă periile sunt amplasate în axa polilor.
Această observaŃie era folosită la unele maşini de c.c.( de exemplu, la vechile agregate de sudură în c.c.)
pentru reglajul tensiunii (în anumite limite) la bornele principale ale maşinii. Acum se explică şi utilitatea
colierelor port-perii cu ajutorul cărora, prin rotire, se poate modifica poziŃia periilor pe suprafaŃa
exterioară a colectorului în condiŃiile unui câmp de excitaŃie fix al maşinii.

6.9. Momentul cuplului electromagnetic la maşina de c.c.

Se admite un model de maşină ca cel din figura 6.31 (cu 2p=2) al cărei câmp de excitaŃie este
caracterizat în întrefier prin inducŃia Bδ ( x ) . Se admite că periile sunt montate în axa transversală (axa
neutră), iar înfăşurarea rotorică este parcursă de un curent de sarcină I A căruia îi corespunde un curent de
cale
IA
Ia = . (6.58)
2a
Pentru a determina expresia momentului cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra rotorului
întreg al maşinii, este necesar să se stabilească expresia cuplului ce acŃionează asupra unei secŃii rotorice.
1. Momentul cuplului electromagnetic corespunzător unei secŃii rotorice
Dacă secŃia rotorică este formată din ws spire şi mănunchiul său de ducere M 1 se află la distanŃa x
de axa neutră (axa de referinŃă),iar mănunchiul său de întoarcere M 2 la distanŃa (x+ y1 ) de aceeaşi axă (se
admite y1 = τ ,adică pas diametral), atunci momentul cuplului electromagnetic se poate obŃine cu
ajutorul teoremei forŃelor generalizate (vezi paragraful 1.7, relaŃia (1.47)) în câmp magnetic cu condiŃia
i=const :
 ∂W 
Ms =  s  , (6.59)
 ∂α  i = const
în care Ws este energia de interacŃiune a secŃie rotorice cu câmpul magnetic de excitaŃie al maşinii, iar
α este unghiul de poziŃie al planului secŃiei în raport cu planul drept al axei de referinŃă. Pentru cazul dat,
dacă R este raza exterioară a rotorului maşinii, atunci distanŃa x a mănunchiului M 1 , în raport cu axa de
referinŃă, este x = Rα , respectiv α = x / R , de unde rezultă
dα = dx / R , (6.60)
iar (6.59) devine
 ∂W 
M s = R s  . (6.61)
 ∂x  i =const
Energia Ws este dată de relaŃia
( x + y1 )

Ws = ws I a Φ fs = ws I a ∫ Bδ (z )dz ,
x
(6.62)

în care Φ fs este fluxul fascicular corespunzător secŃiei rotorice şi a fost folosită relaŃia (6.35) pentru
notarea sa în contextul dat.
Înlocuind (6.62) în expresia (6.61), rezultă :
d ( x + y1 )
( x + y1 )
d    dx 
M s = ws I a RL 
dx  ∫ Bδ (z )dz  = w I
s a RL  Bδ ( x + y1 )
 dx
− Bδ ( x )  ,
dx 
(6.63)
x 
în care s-a Ńinut seama de observaŃiile privind expresia din (6.40) (similară cu cea din (6.62)) şi de faptul
că curentul este constant. În cazul y1 = τ se consideră şi relaŃia (6.43), atunci expresia lui M s devine
 201

M s = −2 ws I a RLBδ ( x ) . (6.64)
Din relaŃia anterioară rezultă că momentul cuplului electromagnetic, exercitat asupra unei secŃii
rotorice, este proporŃional cu curentul de cale I a (care oricum parcurge spirele secŃiei), cu numărul de
spire al secŃiei ws , cu diametrul exterior (2R) al rotorului, cu lungimea activă L a mănunchiurilor secŃiei
şi cu inducŃia magnetică din întrefierul maşinii Bδ ( x ) . Semnul minus (-) din expresia (6.64) arată că
sensul momentului cuplului electromagnetic este acela în care se produce micşorarea coordonatei
generalizate α . Tot din (6.64) rezultă că M s este variabil (pentru că Bδ ( x ) este variabil), dar nu este
alternativ pentru că la schimbarea semnului lui Bδ (x ) , adică atunci mănunchiul M 1 ajunge sub
influenŃa polului sud, secŃia de fapt trece dintr-o cale de curent , într-o altă cale de curent, şi deci se
face şi schimbarea semnului lui I a şi deci M s este numai pulsatoriu (adică variază între o limită
maximă şi una minimă)
2. Momentul cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra întregului rotor
În privinŃa momentului cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra unei căi de curent a maşinii
trebuie observate următoarele aspecte :
-- toate secŃiile unei căi de curent sunt distribuite cu mănunchiurile lor de ducere şi de întoarcere
în mod uniform sub câmpul magnetic al unei perechi de poli de excitaŃie şi deci inducŃia magnetica
Bδ (x ) are acelaşi semn pentru toate secŃiile căii de curent (când periile sunt montate în axa neutră);
-- toate secŃiile unei căi de curent sunt parcurse de acelaşi curent de cale I a (pentru că sunt legate
în serie între ele) şi el are acelaşi sens pentru toate. De aici rezultă ca momentele secŃiilor M si
(i=1,2,…,k) au acelaşi sens , iar momentul cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra unei căi de
curent are expresia :
k k
M a = ∑ M si = −2 ws I a RL ∑ Bδi ( x ) ,
i =1 i =1

iar daca se Ńine seama de relaŃia ( 6.46), atunci M a se poate scrie astfel
M a = −2 ws kI a RLBδmed . (6.65)
Din relaŃia (6.65) rezultă că momentul cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra unei căi de
curent este (aproximativ) constant în timp, pentru că toate mărimile din cadrul relaŃiei sale sunt constante.
Momentul cuplului electromagnetic ce acŃionează asupra întregului rotor rezultă din amplificarea
relaŃiei (6.65) cu numărul total 2a al căilor de curent din înfăşurarea rotorică. Într-adevăr, pentru toate
secŃiile căilor de curent curentul de cale I a este acelaşi (de la periile plus (+) către periile de minus (-)),
iar valoarea curentului I a este evident aceeaşi pentru toate căile de curent , deci M ai (i=1,2,…,2a) au
toate aceeaşi valoare şi sens , respectiv
M = 2aM a = −4aws kRI a LBδmed . (6.66)
Dacă se iau în considerare relaŃiile (6.48),(6.58), şi faptul că R = pτ / π , atunci expresia lui M se
compactează
p
M =− NI A Φ 0 , (6.67)
2πa
iar cu relaŃia (6.56) se ajunge la expresia
M = kI A Φ 0 , (6.68)
în care s-a renunŃat la semnul minus (-) acesta având semnificaŃia deja precizată anterior. Din (6.68) se
vede că momentul total al cuplului electromagnetic este proporŃional cu curentul de sarcină (
rotoric) I A al maşinii şi cu fluxul magnetic produs de un pol de excitaŃie (deci cu curentul de
excitaŃie). La o sarcină dată a maşinii, prin variaŃia curentului de excitaŃie, se obŃine o variaŃie
corespunzătoare a momentului M (dar proporŃionalitatea se menŃine numai în condiŃiile circuitului
magnetic nesaturat al maşinii). Cuplul M nu depinde de viteza unghiulară a maşinii.
 202

6.10. ReacŃia indusului la maşina de c.c.

6.10.1. Prezentarea generală a reacŃiei indusului la maşina de c.c.

Dacă o maşină de c.c. funcŃionează în gol (deci nu există un schimb de putere între maşină şi
reŃea), atunci singurul câmp din maşină este cel al polilor de excitaŃie şi el este un câmp longitudinal
(pentru că liniile sale de câmp sunt dirijate în lungul polilor), aşa cum apare în figura 6.34 a. Dacă însă
câmpul de excitaŃie este nul (adlcă înfăşurarea de excitaŃie nu este alimentată), dar înfăşurarea rotorică
este parcursă de un curent de sarcină oarecare I A ,atunci apare un câmp al indusului al cărui spectru al
linilor este dat în figura 6.34 b; sensul linilor acestui câmp se pot stabili, ca în mod obişnuit, cu regula
burghiului drept. Dacă se alimentează înfăşurarea de excitaŃie şi în acelaşi timp rotorul maşinii este

Fig. 6.34 Explicativă la generalităŃi privind câmpul de reacŃie a

idusului la maşina de c.c.

parcurs de un curent de sarcină I A , este evident că se vor produce ambele câmpuri, care se suprapun, iar
în maşină apare, de fapt, un câmp magnetic rezultant al cărui spectru este dat în figura 6.34 c.
Câmpul produs de înfăşurarea rotorică a maşinii aflate în sarcină se numeşte câmp magnetic de
reacŃie a indusului, iar spectrul câmpului rezultant ne arată, de fapt, cum reacŃionează maşina de c.c.
când se face trecerea ei din regimul de mers în gol, la cel în sarcină.
În primul rând se poate observa imediat din figura 6.34 că câmpul de reacŃie este un câmp
transversal pentru că liniile sale se dispun aproximativ în lungul axei transversale (neutre) a maşinii, deci
perpendicular pe axa polilor (axa longitudinală). Intensitatea câmpului de reacŃie depinde de curentul care
îl produce, adică de curentul de sarcină I A ce parcurge înfăşurarea rotorică.
Câmpul magnetic rezultant apare deformat ,aşa cum se vede şi din figura 6.34 c; el conŃine o componentă
longitudinală (datorată câmpului produs de polii de excitaŃie) şi o componentă transversală (datorată
câmpului de reacŃie a indusului); această deformare va fi cu atât mai mare cu cât componenta transversală
(adică câmpul de reacŃie) va fi mai puternică, respectiv curentul rotoric de sarcină I A va fi mai mare.

6.10.2. Câmpul magnetic rezultant din maşina de c.c. aflată în sarcină

Din cadrul elementelor introductive prezentate în paragraful precedent rezultă deja câteva
elemente noi :
-- din „combinarea” celor două câmpuri rezultă că în jumătatea din dreapta piesei polare cele
două câmpuri au aproximativ acelaşi sens, iar câmpul rezultant este întărit, iar în jumătatea din stânga
piesei polare liniile celor două câmpuri au aproximativ sensuri opuse şi câmpul rezultant este slăbit , deci
reacŃia indusului întăreşte câmpul pe o jumătate de piesă polară şi slăbeşte câmpul pe cealaltă
jumătate a piesei polare producând distorsionarea câmpului (despre care deja s-a precizat) din întrefierul
maşinii;
-- dacă fierul maşinii, respectiv piesa polară şi dinŃii rotorici, din zona cu reacŃia indusului
lucrează nesaturat (din punct de vedere magnetic), atunci fenomenele de „slăbire” şi „întărire” a câmpului
se compensează per total şi valoarea medie a inducŃiei magnetice din întrefierul maşinii Bδmed de sub un
pol rămâne aproximativ neschimbată; dacă însă fierul maşinii lucrează saturat atunci cele două efecte ale
reacŃiei : de „slăbire” şi de „întărire”, nu se mai compensează (pentru că „întărirea” câmpului poate fi
 203

diminuată datorită saturaŃiei magnetice), ceea ce în final face ca valoarea medie a inducŃiei magnetice din
întrefier să scadă, adică reacŃia indusului poate duce la o micşorare a fluxului magnetic rezultant
corespunzător unui pol (cu circa 4%);
-- din spectrul linilor câmpului rezultant aşa cum se vede din figura 6.34 c, apare în evidenŃă
faptul că axa neutră ( adică acolo unde câmpul magnetic este nul) nu se mai suprapune peste axa
tansversală (care este perpendiculară pe axa polilor); ea se roteşte cu un unghi oarecare β în sensul
rotirii maşinii, dacă maşina se găseşte în regim de generator, şi în sens invers, dacă maşina se
găseşte în regim de motor (deci în funcŃie de sensul curentului dintre reŃea şi maşină); valoarea
unghiului β va depinde deci de valoarea câmpului de reacŃie , adică de valoarea curentului de
sarcină; rotirea cu unghiul β mai este importanta şi pentru faptul că axa periilor (care au rămas în axa
neutră corespunzătoare mersului în gol) deci acolo unde secŃiile rotorice „traversează” dintr-o cale de
curent în alta (fiind scurtcircuitate pentru un moment de către periile respective), anume acolo câmpul
magnetic rezultant nu este nul, ceea ce măreşte substanŃial curentul din secŃia aflata în regim de
scurtcircuit.
Pentru a stabili însă unele relaŃii cantitative privind câmpul magnetic de reacŃie se ia în considerare un
contur închis ( Γ ) (eventual suprapus peste o linie de câmp pentru a se putea nota H dl ≡ Hdl ), aşa cum
este dat în figura 6.34 b, şi dacă i se aplică legea circuitului magnetic, atunci se poate scrie

∫ H dl = ∫ Hdl =
(Γ) (Γ)
∫ Hdl + 2 ∫ Hdl + ∫ Hdl + 2 ∫ Hdl = θ
( piesa − pol .) ( d int i − rot .) ( jug − rot .) (int ref .)
Γ , (6.69)

în care primele trei integrale din (6.69) reprezintă tensiuni magnetice corespunzătoare porŃiunilor din fier
ale conturului ( Γ ) şi care pot fi neglijate, având în vedere că permeabilitatea fierului este mult mai mare
decât a aerului ( µ aer ≈ µ 0 ). Deci relaŃia precedentă poate fi notată sub forma
2 ∫ Hdl = 2 H δ δ ≈ θ
(int ref .)
a Γ. (6.70)

SolenŃia conturului ( Γ ) cuprinde însă doar

solenaŃia crestăturilor rotorice θ c cu care se
înlănŃuie conturul respectiv, şi deci ea se poate
nota astfel
θ Γ = n cθ c , (6.71)
în care nc reprezintă numărul de crestături
cuprinse în interiorul conturului ( Γ ). Cu aceste
precizări, din (6.71) rezultă
ncθ c
H δa = . (6.72)
2δ
Din expresia
(6.72) rezultă că, pentru
θ c , δ = const , intensitatea câmpului
Fig. 6.35 Curba de variaŃie a câmpului magnetic de magnetic de reacŃie în întrefierul maşinii este cu
reacŃie a indusului la o maşină de c.c. aflată în
sarcină atât mai mare cu cât numărul de crestături nc cu
care se înlănŃuie conturul ( Γ ) este mai mare,
 204

adică cu cât distanŃa x luată pe periferia exterioară a rotorului, începând din axa polilor spre axa neutră,
este mai mare. Deci :
-- câmpul de reacŃie H δa variază liniar cu nc ;
--în axa polilor H δa = 0 ,pentru că n c = 0 ;
--în axa neutră H δa = val. max ima , pentru că nc are valoare maximă.
În acest fel, graficul de variaŃie al inducŃiei Bδa , corespunzător câmpului transversal de reacŃie din
întrefierul maşinii , apare ca în figura 6.35. Dacă întrefierul maşinii ar fi uniform, atunci conform concluziilor anterioare,
în axa neutră H δa ar trebui să fie maxim, însă datorită întrefierului mărit câmpul magnetic de reacŃie apare cu o scădere bruscă în
zona interpolară. De fapt, dacă rotorul ar fi fix , variaŃia câmpului magnetic de reacŃie ar trebui să fie reprezentată „în trepte”, aşa
cum apare în figura 6.35 (linia punctată), variaŃie cu fiecare „treaptă” reprezentând un dinte (respectiv crestătură) din rotor. Însă la
rotirea rotorului cu o anumită viteză, dinŃii rotorici ocupă diverse poziŃii.
 204

Însă la rotirea rotorului cu o

anumită viteză,dinŃii rotorici
ocupă diverse poziŃii
intermediare în raport cu axa
polilor şi din acest motiv se
poate considera că în întrefier
câmpul magnetic de reacŃie
variază liniar şi nu în trepte
(curba trasată în linie plină şi
îngroşată în figura 6.35
reprezintă în acelaşi timp
curba medie a variatiei în
trepte). La sarcină, în
întrefierul maşinii se produc
ambele câmpuri : cel de
excitaŃie specific polilor
principali de excitaŃi şi cel
dereacŃie a indusului, iar
Fig. 6.36 Explicativă privind câmpul magnetic rezutan câmpul magnetic rezultant
din întrefierul unei maşini de c.c. este cel ce se obŃine din
compunerea celor două
câmpuri; acesta se reprezintă în figura 6.36. În această figură este reprezentat câmpul polilor de excitaŃie (curba 1), respectiv câmpul
magnetic de reacŃie (curba 2) aşa cum a fost el stabilit în graficul din figura 6.35. Dacă circuitul magnetic al maşinii este nesaturat
magnetic, atunci câmpul magnetic rezultant (curba 3) se obŃine prin sumarea ordonatelor celor două câmpuri componente. Când însă
se produce saturarea circuitului magnetic al maşinii (mai ales a dinŃilor rotorici şi a unei jumătăŃi a piesei polare), atunci câmpul
rezultant nu se mai poate obŃine prin simpla sumare a ordonatelor celor două câmpuri, iar în zona elementelor de circuit cu saturaŃie
trebuie să se Ńină seama de efectele saturaŃiei (care sunt fenomene neliniare). Aceste aspecte fac ca maximul câmpului să fie mai
aplatizat (curba 4), iar „ slăbirea” şi „întărirea” câmpului rezultant (în porŃiunea de întrefier corespunzătoare unui pol de excitaŃie)
nu se mai compensează şi fluxul magnetic al câmpului rezultant Φ corespunzător unui pol de excitaŃie este ceva mai mic decât
fluxul Φ 0 produs de un pol de excitaŃie la mersul în gol al maşinii. Pentru acelaşi motiv şi t.e.m. E indusă în sarcină la maşina de
c.c. este ceva mai mică decât E0 .
6.10.3. Efectul decalării periilor la funcŃionarea în sarcină a maşinii de c.c.

Fig. 6.37 Fig. 6.38

Explicative la decalarea periilor în regimul de sarcină
al maşinii de c.c.
În multe cazuri maşinile de c.c. lucrează cu periile decalate din axa neutră. Să admitem că la o
maşină de c.c. monopolară periile sale P1,P2 au fost decalate cu unghiul α în raport cu axa neutră, aşa
 205

cum este arătat în figura 6.37. Spectrul câmpului de reacŃie, din figura menŃionată are două componente.
Pentru analiza acestui aspect se consideră o linie P1' P2' simetrică în raport cu axa neutră cu linia decalată a
periilor fizice P1 P2 aşa cum apare în figura 6.38. Atunci se constată că solenaŃiile rotorice, cuprinse între
' '
arcele P P şi P1 P2 , vor produce un câmp magnetic de reacŃie tipic transversal, aşa cum apare în figura
1 2
' '
6.38 a, iar solenaŃiile rotorice cuprinse între arcele P1 P1 şi P2 P2 produc tot un câmp de reacŃie dar care
se închide în lungul polilor de excitaŃie, aşa cum se arată în figura6.38b, adică este specifică unui câmp
longitudinal. Deci decalarea periilor din axa neutră conduce la producerea uni câmp de reacŃie cu o
componentă transversală şi una longitudinală. Mărimea celor două componente a câmpului de reacŃie
(pentru o solenaŃie rotorică dată) este legată de mărimea unghiului α de decalare a periilor.
Componenta longitudinală a reacŃiei indusului poate avea două tipuri de efecte :
-- efect magnetizant, când liniile câmpului de reacŃie au acelaşi sens cu cel al câmpului
longitudinal al polilor de excitaŃie; aceasta se produce dacă periile au fost decalate în sens invers sensului
de rotire al maşinii aflate în regim de generator;
-- efect demagnetizant, când liniile câmpului de reacŃie au sens invers sensului câmpului de
excitaŃie principal; acesta se produce dacă periile au fost decalate în acelaşi sens cu sensul de rotire al
maşinii aflate în regim de generator.
Când maşina de c.c. se află în regim de motor efectul componentei longitudinale este invers ca
pentru generator, în raport cu sensul de decalare al periilor.
Pentru că câmpul de reacŃie al indusului este, în general, direct dependent de curentul rotoric (de sarcină) al maşinii, rezultă
că şi componenta sa longitudinală (pentru un unghi de decalare α dat) este dependentă de curentul de sarcină . De aici rezultă că o
reacŃie longitudinală poate fi echivalată cu o înfăşurare de excitaŃie serie (ce produce, de asemenea, un câmp magnetic legat de
curentul de sarcină), care însă modifică substanŃial unele caracteristici de funcŃionare ale maşinii.
Intensitatea câmpului magnetic de reacŃie din întrefierul maşinii a fost definită cantitativ aproximativ prin relaŃia (6.72),
dar ea poate fi definită şi printr-o relaŃie (mai utilă uneori) de tipul
xA
H δa = , (6.73)
2δ
în care x este o lungime oarecare (în cazul dat este lungimea din perimetrul rotorului ce se înlănŃuie cu conturul ( Γ ), vezi figura
6.34 b), iar A este aşa-numita pătură de curent, adică solenaŃia rotorică corespunzătore unei unităŃi de lungime din perimetrul
rotorului
wI a
A= , (6.74)
πD
în care w este numărul total de spire al înfăşurării rotorice; I a este curentul de cale, iar D este diametrul exterior al rotorului.
În ideea relaŃie din (6.73) pentru câmpul de reacŃie, se poate calcula direct solenaŃia componentei longitudinale a câmpului
de reacŃie
1 πDA
Θd = 2α , (6.75)
π 2p
respectiv a componentei transversale
1 πDA
Θq = (π − 2α ) . (6.76)
π 2p
În definitiv relaŃiile (6.75), (6.76) determină, pe baza expresiei din (6.73), solenaŃiile corespunzătoare arcelor (P P
1 2
'
− P1' P2 ),
respectiv arcelor (P P
1 1
'
− P2 P 2
'
) la o maşină multipolară.
6.10.4. Unele efecte ale reacŃiei indusului şi compensarea lor

La producerea reacŃiei indusului apar unele fenomene care schimbă într-o măsură oarecare ceea ce
s-ar numi comportarea normală a maşinii la mers în gol sau chiar la sarcini mici, iar uneori (la sarcini
mari sau la şocuri mari de sarcină) pot apare unele efecte ce conduc la dereglarea completă a maşinii şi
La producerea reacŃiei indusului apar unele fenomene care schimbă într-o măsură oarecare ceea ce
s-ar numi comportarea normală a maşinii la mers în gol sau chiar la sarcini mici, iar uneori (la sarcini
mari sau la şocuri mari de sarcină) pot apare unele efecte ce conduc la dereglarea completă a maşinii şi
chiar la scoaterea ei din uz. Acestea sunt motivele principale care implică o aprofundare a unor elemente
legate de efectele reacŃiei indusului după ce s-au prezentat părŃile teoretice generale privind fenomenul
respectiv.
1. SolenaŃia de excitaŃie suplimentară. Din cele prezentate anterior rezultă că în cazul când
periile sunt montate în axa neutră apare reacŃia transversală a indusului, care însă îşi are şi componenta sa
 206

longitudinală, de regulă demagnetizantă pentru că din compunerea câmpului de excitaŃie cu cel de reacŃie
rezultă un câmp a cărui valoare medie (corespunzătoare unui pol de excitaŃie) este în general mai mică
decât cea de la mersul în gol al maşinii,iar de acest aspect trebuie să se Ńină seama atât la proiectarea
maşinii cât şi la analiza funcŃionării sale.
Luând în
considerare cazul
proiectării maşinii, în
final este vorba de
calculul unei forŃe
magnetomotoare Fad
corespunzătoare
componentei
longitudinale (deci
după axa d) a reacŃiei
transversal a
indusului, care
Fig. 6.39 Explicativă la solenaŃia de excitŃie
suplimentarA pentru compensarea reacŃiei indusului
adăugându-se la
forŃele
magnetomotoare totale (necesare pentru producerea unui câmp magnetic de o anumită valoare în întrefier)
∑ F , să asigure împreună producerea unui câmp de o valoare necesară în întrefierul maşinii când
aceasta funcŃionează la o anumită sarcină (de exemplu, cea nominală).
Calculul analitic al componentei Fad este în general foarte complicat, iar precizia determinării nu este mult mai bună
decât cea a unei metode grafoanalitice. Se porneşte de la caracteristica magnetică parŃială
Bδ = f ( Fδ + Fz + F p )
adică relaŃia dintre inducŃia din întrefier Bδ şi forŃele magnetomotoare necesare pentru producerea câmpului în : întrefier-- Fδ ;
dinŃi rotorici-- Fz ; piese polare-- F p . Curba această este dată în figura 6.39 a. Trebuie remarcat că ( Fδ + Fz + F p )
reprezintă circa 70,…,80% din ∑ F şi că în calcule trebuie luate în considerare în primul rând aceste elemente.
Se admite pentru întrefier o inducŃie nominală Bδnom căreia îi corespunde punctul D pe caracteristica magnetică parŃială

(vezi figura 6.39 a). De la punctul D se ia la stânga şi la dreapta o solenaŃie egală cu 0.5 bδ A ( bδ este lungimea arcului polar; A
este pătura de curent menŃionată). Expresia
0.5bδ A + 0.5bδ A = bδ A
reprezintă, în general, solenaŃia (respectiv forŃa magnetomotoare) reacŃiei transversale a indusului, deoarece se consideră că
solenaŃia din zona interpolară nu produce reacŃie transversală (adică câmpul de reacŃie este neglijabil) având în vedere că în acea
zonă întrefierul este foarte mare (aceasta se vede şi din graficul câmpului de reacŃie din figura 6.35).
SuprafaŃa triunghiului BCD (figura 6.39 a) caracterizează efectul slăbirii câmpului datorită reacŃiei indusului, iar triunghiul
DEG caracterizează efectul întăririi câmpului datorat aceleiaşi reacŃii. SuprafaŃa celor două triunghiuri nu este aceeaşi
( S BCD > S DEG ) pentru că caracteristica magnetică considerată nu este liniară.
Pentru a găsi componenta Fad se realizează deplasarea simultană spre dreapta a bazelor BC, respectiv GE a triunghiurilor
amintite până când suprafeŃele noilor triunghiuri B’C’D şi DE’G’ devin egale, aşa cum apare în figura 6.39 b. În această situaŃie ,
suprafaŃa dreptunghiului ACGF ce caracteriza fluxul magnetic la mers în gol, va fi egală cu suprafaŃa figurii A’B’DE’F’ ce
caracterizează fluxul magnetic la funcŃionarea în sarcină (şi anume la cea nominală pentru că aşa s-a ales punctul D). Componenta
Fqd va fi dată (la scara respectivă) de segmentul CC ' = GG' . Dacă această componentă Fqd se adună cu solenaŃia totală la
mers în gol ∑ F , atunci se va obŃine solenaŃia total generală necesară funcŃionării în sarcină.
Pentru compensarea componentei longitudinale a reacŃiei transversale se poate folosi o solenaŃie
de excitaŃie suplimentară egală aproximativ cu Fqd ; ea se numeşte înfăşurare stabilizantă şi trebuie să
fie o înfăşurare de curent (deci înseriată cu circuitul rotoric) pentru a produce un câmp suplimentar legat
de valoarea curentului de sarcină.
Într-o altă ordine de idei, reacŃia transversală depinde de mărimea întrefierului (vezi, de exemplu,
relaŃia (6.72) sau (6.73)) deci şi componenta sa Fqd va depinde de valoarea întrefierului : cu cât δ este
mai mare cu atât scade F qd . De aceea pentru a reduce Fqd este mai bine să fie ales un întrefier mai
mare, dar trebuie să se aibă în vedere că la un δ mărit creşte solenaŃia totală ∑
F ,ceea ce măreşte atât
volumul cât şi consumul specific de cupru la înfăşurarea unui pol de excitaŃie. Se poate pune problema
unui întrefier de mărime optimă având restricŃiile respective, oricum un astfel de întrefier este de circa
5,..,10 ori mai mare decât cel impus de condiŃiile mecanice.
2. Modificarea caracteristicii magnetice a maşinii. Conform celor prezentate deja rezultă că
caracteristica magnetică a maşinii se modifică de la funcŃionarea în gol, la o funcŃionare în sarcină
datorită reacŃiei transversale a indusului. S-a precizat, de asemenea, că în cazul unei solenaŃii de excitaŃie
neschimbate, câmpul magnetic din întrefierul maşinii în timpul sarcinii se deformează şi scade. Sub o
anumită porŃiune a polului „slăbirea” câmpului poate fi importantă, iar în cazul sarcinilor mari (sau
şocuri mari de sarcină) se poate ajunge chiar la inversarea câmpului, adică la efectul răsturnării
câmpului.
 207

Dacă maşina se găseşte în regimul de generator ,efectul răsturnării câmpului duce la o scădere
pronunŃată a tensiunii la borne, deoarece în anumite secŃii rotorice ale căilor de curent se induc t.e.m. de
sens invers în raport cu cel normal şi t.e.m. de cale E a scade mult.
Dacă maşina se găseşte în regimul de motor, se produce o scădere a momentului cuplului
electromagnetic ceea ce poate conduce eventual chiar la oprirea motorului.
Oricum, indiferent de regimul de lucru al maşinii,
starea de funcŃionare cu câmp răsturnat trebuie considerată
o stare de avarie ce poate deregla total comutaŃia maşinii
ajungându-se la situaŃia de „cerc de foc la colector” ( adică
la un foc sub forma de scântei puternice reunite pe întreaga
suprafaŃă a colectorului care scurtcircuitează periile
maşinii), iar aceasta din urmă duce, de regulă, la scoaterea
maşinii din uz.
Compensarea reacŃiei transversale a indusului se
poate realiza cu ajutorul înfăşurării de compensaŃie care se
amplasează , de obicei, în piesele polare ale polilor
principali pentru a fi cât mai aproape de întrefierul maşinii.
În figura 6.40 se arată cum se amplasează înfăşurarea de
compensaŃie în crestăturile practicate în piesele polare ale
polilor principali şi cum se dispun capetele frontale ale
secŃiilor respective.
Câmpul reacŃiei transversale apare fix în raport cu
polii principali (vezi, de exemplu, figurile 6.34 a şi b), de
aceea amplasarea înfăşurării de compensaŃie în piesele
Fig. 6.40 Model de înfăşurare
polare este normală; dacă se realizează cu ea un câmp
magnetic de sens invers reacŃiei transversale , atunci aceasta
de compensaŃie la omaşină de poate fi compensată.
c.c. Pe de altă parte,pentru ca compensarea să se
producă, de fiecare dată, la nivelul câmpului de reacŃie , este
necesar ca înfăşurarea de compensaŃie să se lege în serie cu înfăşurarea circuitului rotoric (pentru ca să fie
parcursă de acelaşi curent, adică cel de sarcină, ce produce câmpul de reacŃie). De aici rezultă că
solenaŃiile înfăşurării de compensaŃie şi a celei rotorice trebuie să fie aproximativ egale,deci şi consumul
de cupru pentru înfăşurarea de compensaŃie este cam acelaşi ( dacă nu chiar mai mare datorită capetelor
frontale ale înfăşurării care sunt lungi) cu cel pentru înfăşurarea principală (rotorică) a maşinii.
La proiectarea maşinilor de c.c. de puteri de 30,…,60 kW compensarea reacŃiei se face cu
solenaŃia suplimentară (înfăşurare stabilizantă),
iar la maşini mai mari de 50,…,60 kW sau la cele ce lucrează în condiŃii grele (şocuri mari de
sarcină) se prevede, de regulă, înfăşurare de compensaŃie.
3. Modificarea distribuŃiei potenŃialului electric la lamelele colectorului. La maşinile de c.c.
necompensate, curba câmpului magnetic din întrefierul maşinii apare puternic deformat şi deci în diverse
secŃii ce se află într-o cale de curent (ale căror mănunchiuri se dispun sub piesele polare a doi poli vecini
de excitaŃie) vor fi induse valori diferite de t.e.m. De exemplu, In secŃiile rotorice, ce se dispun , la un
moment dat, cu mănunchiurile lor de ducere, în zona apropiată periei P2, ca în figura 6.36, adică acolo
unde este ‚vârful’ inducŃiei câmpului
rezultant, t.e.m. indusă va fi mult mai
mare (maximă) decât la secŃiile ce se
găsesc în acelaşi moment mai
apropiate de periaP1 (desigur că în
momentele următoare toate secŃiile
unei căi de curent vor trece prin
această stare). Dar cum secŃiile
rotorice au capetele lor racordate la
lamelele colectorului (în cazul
înfăşurării buclate simple legarea se
face la lamele vecine) , rezultă că, la
Fig. 6.41 Variante mai simple pentru compensare reacŃiei un moment dat, potenŃialul electric pa
tranversale la maşina de c.c. colector, Intre două perii vecine de
polarităŃi diferite, are o variaŃie
neliniară. Creşterea tensiunii peste o anumită limită între lamelele de colector vecine are ca efect
producerea scânteilor locale şi eventual unirea acestor scântei (prin ionizarea aerului din jurul lor) într-un
cerc de foc la colector. Pentru reducerea acestor efecte se limitează tensiunea dintre lamelele colectorului
la următoarele valori :
-- u=30 V, la maşini de c.c. necompensate;
-- u=35 V,la maşini de c.c. compensate;
-- u=20 V, la motoare la care viteza poate varia brusc în timpul funcŃionării;
-- u=60 V, la micromotoare având în vedere că la aceste maşini curentul de scurtcircuit este
limitat mult de rezistenŃa ohmică mare a secŃiei rotorice.
Legat tot de faptul că, în secŃiile rotorice dintr-o cale de curent a unei maşini necompensate se
induc t.e.m. de valori mari (la un moment dat), trebuie menŃionat faptul că izolaŃiile secŃiilor trebuie
 208

întărite (ca pentru valoarea maximă a t.e.m. indusă) pentru că altfel se poate produce străpungerea
izolaŃiei dintre spirele aceleiaşi secŃii sau dintre spirele a două secŃii cu elemente alăturate.
4. Pierderile în dinŃii rotorici. Datorită deformării câmpului magnetic din întrefierul maşinii
cresc pierderile în dinŃii rotorici şi în general în miezul feromagnetic al rotorului pentru că mai ales în
dantura rotorică câmpul magnetic urmăreşte distribuŃia câmpului din întrefier.
5. Alte mijloace de compensare a reacŃiei indusului. O înfăşurare de compensaŃie complică
destul de mult construcŃia maşinii de c.c. (în afară de faptul că consumul de cupru creşte în mod
pronunŃat) şi de aceea aceasta se foloseşte mai ales în cazul maşinilor cu regim greu de funcŃionare şi la
maşini speciale. La alte maşini însă se caută reducerea deformării câmpului magnetic rezultant de sub poli
prin alte mijloace mai ieftine În acest scop, de exemplu se urmăreşte mărirea reluctanŃei magnetice a
pieselor polare prin saturaŃia magnetică a coarnelor lor. Aceasta din urmă se realizează prin alternarea
tolelor (în cazul formării polului de excitaŃie prin împachetare de tole de tablă electrotehnică) terminate
drept, cu altele ce posedă terminaŃiile corespunzătoare coarnelor din piesele polare obişnuite, aşa cum se
arată în figura 6.41 a. În alte cazuri se urmăreşte micşorarea fluxului transversal corespunzător reacŃiei
transversale prin creşterea reluctanŃei magnetice transversale a polului, iar aceasta din urmă se obŃine prin
producerea unor adâncituri în corpul polului,aşa cum se arată în figura 6.41 b şi c, în porŃiunea sa din
spre întrefierul maşinii
Un efect similar se poate obŃine executând profilul piesei polare astfel încât întrefierul să fie
variabil ca în cazul maşinilor sincrone cu poli aparenŃi.

6.11. ComutaŃia la maşina de c.c.

6.11.1.Elemente introductive
privind comutaŃia la maşina de
c.c.

Problemele comutaŃiei la
maşina de c.c. sunt destul de
complexe, iar fiabilitatea acestei
maşini depinde într-o bună
măsură şi de faptul cum sunt
rezolvate toate aspectele practice
ale comutaŃiei sale.
De la începutul studiului
comutaŃiei la maşina de c.c.
Fig. 6.42 Explicativă privind elementele trebuie avut în vedere permanent
introductive la comutaŃia la maşina de c.c.
următoarele aspecte :
-- dacă maşina se roteşte cu viteza unghiulară Ω [rad/s], asta înseamnă că ansamblul fizic format
din miezul rotoric, secŃiile rotorice (legate între ele după o anumită schemă şi formând înfăşurare rotorică)
şi colectorul (la care se racordează într-un anumit fel capetele secŃiilor rotorice), se deplasează cu o
anumită viteză periferică în raport cu periile maşinii şi polii de excitaŃie care sunt elemente fixe;
-- prin deplasarea secŃiilor rotorice în raport cu periile (ce sunt fixe) se realizează de fapt trecerea
lor dintr-o cale de curent, într-o altă cale de curent.
Pentru a continua discuŃia în problematica propusă, se ia ca exemplu o înfăşurare buclată simplă
cu caracteristicile: Z=8; 2p=2; τ = Z / 2 p = 4 crestături; y1 = τ ;cu două perii P1, P2; din acestea
rezultă schema căilor de curent (valabilă la un moment dat) precum cea din figura 6.42, în care secŃiile
sunt botezate ca în mod obişnuit : 1 – 5’; 2 – 6’ etc; cu numărul crestături în care se montează
mănunchiurile de ducere, respectiv de întoarcere (cifra apostrofată); notarea căilor de curent (calea de
curent 1, 2) este arbitrară.
Într-o formă mai intuitivă aceeaşi înfăşurare este reprezentată în figura 6.43, dar într-un alt
moment de poziŃionare a ansamblului înfăşurare rotorică -- perii, faŃă de poziŃionarea din figura 6.42.
Din această ultimă figură se poate vedea cum sunt legate secŃiile între ele şi cum se leagă capetele
lor la steguleŃele lamelelor de colector, care este poziŃia relativă (la un moment dat) a înfăşurării rotorice
şi a colectorului în raport cu periile şi polii principali de excitaŃie. Anume se poate constata (cum deja s-a
menŃionat) că poziŃia relativă a rotorului şi a colectorului în raport cu periile maşinii este diferită faŃă de
momentul din figura 6.42, întrucât secŃiile 4 - 8’ şi 8 - 4’ sunt scurtcircuitate de peria P2, respectiv
peria P1.
 209

Având sensul; de rotire precizat, se poate constata că secŃia 4 - 8’ ‚traversează din calea de curent
1, în calea de curent 2 şi simultan secŃia 8 - 4’ realizează „traversarea” sa din calea de curent 2, în calea
1. Aşadar, prin rotirea rotorului cu o anumită viteză unghiulară, apar momente în care secŃiile rotorice
„trec în dreptul periilor maşinii” fiind scurtcircuitate de către aceste perii. Astfel, la momentul considerat
(corespunzător figurii 6.43), secŃia 8 - 4’ este scurtcircuitată de către peria P1, deoarece capetele acestei
secŃii sunt racordate la lamelele de colector notate cu numărul 1 şi 8, iar în momentul dat peria P1 „calcă”
pe ambele lamele. Se mai poate remarca, pentru
exemplul dat, că ambele secŃii scurtcircuitate se
găsesc montate în aceeaşi pereche de crestături : 4
şi 8. Pe de altă parte, în cele prezentate anterior,
rezultă că în axa neutră a maşinii, de regulă,
câmpul magnetic rezultant este diferit de zero (deşi
poate avea valori relativ mici), iar aceasta
înseamnă că în secŃiile rotorice ce îşi au
mănunchiurile lor în zona respectivă se vor induce
t.e.m. a căror valoare poate fi stabilită cu relaŃia
generală din (6.44). Această t.e.m. (şi/sau altele)
produce circulaŃia unui curent pe conturul închis al
secŃiei scurtcircuitate (de exemplu, secŃia 8 – 4’)
format din : secŃia 8 – 4’, lamela de colector 1,
peria P1, lamela de colector 8, capătul celălalt al
secŃiei 8 – 4’.
Valoarea curentului din conturul menŃionat
va depinde, desigur, de valoarea t.e.m. induse şi de
unii parametri ai conturului închis. Din punct de
vedere practic însă, se poate constata că
datorită acestor curenŃi, atunci când lamela 1
„iese” de sub peria P1 (adică „rupe” contactul
cu peria), se produc scântei (ca de altfel la
„ruperea” oricărui circuit electric aflat în stare
electrocinetică). Aceste scântei pot produce
Fig. 6.43 Explicativă privind
comutaŃia la maşina de c.c.
„ciupirea” suprafeŃei lamelelor de colector şi a
cărbunilor periilor, înrăutăŃind astfel contactul
(prin creşterea rezistenŃei de contact) dintre
perie şi colector, iar aceasta din urmă poate
provoca încălzirea ansamblului port-perie-perie-colector peste limitele normale. Uneori astfel de
scântei pot fi foarte intense, caz în care suprasolicitarea termică a ansamblului menŃionat poate deveni
foarte puternică ceea ce poate periclita funcŃionarea normală a maşinii. Cazul extrem este acela al
apariŃiei „cercului de foc” la colector care, de regulă, scoate întregul colector din uz şi deci de fapt toată
maşina de c.c.
Din cele prezentare anterior rezultă foarte clar importanŃa acestor fenomene în cadrul funcŃionării
normale a unei maşini de c.c.
Deci ce reprezintă comutaŃia la maşina de curent continuu .?.
Trecerea secŃiei rotorice (de fapt a legăturilor sale la lamelele de colector) în dreptul unei
perii se numeşte comutarea secŃie, fiind vorba de „trecerea” secŃiei dintr-o cale de curent într-o altă
cale de curent, iar ansamblul fenomenelor electromagnetice ce se produc cu această ocazie se numeşte
comutaŃie.
Din cele anterioare rezultă deja, într-o măsură oarecare, că pentru o proiectare şi o exploatare
raŃională a maşinii de c.c., este necesară realizarea, încă din faza de proiectare şi apoi menŃinerea în faza
de exploatare a unei comutaŃii normale a maşinii, iar aceasta implică o bună cunoaştere a comutaŃiei la
maşina de c.c.
ComutaŃia este legată în primul rând de existenŃa colectorului, iar acesta face parte din însăşi
principiul de funcŃionare al maşinii de c.c. Colectorul este un comutator mecanic ce redresează t.e.m.
alternative induse în secŃiile rotorice; el poate apare şi sub alte forme constructive : scheme cu tiristoare
şi transistoare sau contacte comandabile magnetic, dar colectorul de construcŃie clasică rămâne cu
performanŃele cele mai bune (în privinŃa caracteristicilor energetice, de gabarit etc). În acest fel,
fenomenele ca reacŃia indusului şi comutaŃia fac parte din elementele de bază ale teoriei maşinii de c.c.
 210

6.11.2. Curentul prin secŃia ce se comută

1. Introducere. Pentru a prezenta un model matematic al comutaŃiei la maşina de c.c., se vor
admite iniŃial unele ipoteze simplificatoare :
-- maşina de c.c. funcŃionează cu o turaŃie relativ mică;
-- periile maşinii sunt fixate în axa neutră;
-- înfăşurarea rotorică este de tip buclată simplă;
-- periile maşinii au lăŃimea unei lamele de colector.
Pentru o bază a discuŃiilor ulterioare, se consideră o înfăşurare rotorică buclată simplă cu
parametri : Z=16; 2p=4;
τ = Z / 2 p = 4 crestături; y1 = τ ,
pentru care se dă un fragment în figura
6.44. Se admite că la momentul t=0,
peria P1 calcăn numai pe lamela 2; în
acest fel toate secŃiile ce apar în acel
moment racordate la dreapta lamelei 2
(anume : 2 – 6’; 3 – 7’; etc) au o
circulaŃie de curent în acelaşi sens, deci
ele fac parte din aceeaşi cale de curent
şi anume din calea de curent care se va
denumi în acest caz cale de curent
dreapta (în raport cu peria P1). Toate
secŃiile legate la stânga lamelei 2 au o
circulaŃie inversă a curentului (curentul
de sarcină I A se bifurcă în punctul C)
şi se spune că la momentul respectiv ele
fac parte din calea de curent stânga
Fig. 6.45 Explicativă privind momentul când o (astfel sunt secŃiile : 1 – 5’; 16 – 4’;
secŃie rotorică se comută dint-o cale de current în etc).
alta
Curentul care circulă în căile de
curent menŃionate este un curent de cale şi el se determină cu relaŃia (6.58) : I a = I A / 2 a .
În continuare se va nota cu Tk timpul necesar ca peria P1 -figura 6.44- să treacă complet de pe
lamela 2 pe lamele 1, având în
vedere viteza periferică a colectorului
şi sensul de rotire. Dacă se notează cu
t 0 momentul în care peria P1 „calcă”
numai pe lamela 2, atunci la timpul

t = Tk / 2 (6.77)
peria P1 va „călca” jumătate pe
lamela 1 şi jumătate pe lamela 2,
scurtcircuitând în acest fel secŃia
rotorică 1 – 5’, ale cărei capete sunt
legate la lamelele menŃionate, aşa
cum se arată în figura 6.45.
În această situaŃie secŃia
rotorică 1 – 5’ nu este străbătută de
curentul de cale şi deci ea, de fapt, nu
face parte , în acel moment, din nici o
cale de curent (punctele C şi D se
găsesc la acelaşi potenŃial, cel al
periei P1, iar această stare duce la
anularea curentului de cale prin secŃia
respectivă).
Într-un moment
semnificativ următor, când t = Tk ,
Fig. 6.46 Explicativă privind comutarea unei secŃii rotorice la
t = Tk
momentul peria P1 „va călca” numai pe lamela
 211

de colector 1; secŃia 1 – 5’ nu va mai apare scurtcircuitată şi de fapt ea a traversat în calea de curent

dreapta. Se spune că în acest fel secŃia urmărită 1 – 5’ a fost comutată din calea de curent stânga, în calea
de curent dreapta. Segmentul de schemă desfăşurată cu secŃia 1 – 5’ în noua situaŃie este dată în figura
6.46.
Din cele prezentate se observă că odată cu comutarea secŃiei 1 – 5’ dintr-o cale de curent în alta ,
sensul curentului de cale prin această secŃie s-a inversat faŃă de sensul iniŃial (a se compara figura 6.44 cu
figura 6.45).
Aşadar, din momentul t 0 până la momentul t = Tk , secŃia comută din calea de curent stânga, în calea de
curent dreapta, iar curentul din ea se schimbă de la (+ I a ), la (- I a ), dar anume cum (după ce lege)
variază acest curent, în intervalul de timp (t 0 − Tk ) nu este încă stabilit.

2. ComutaŃia liniară şi comutaŃia de rezistenŃă. Pentru a încadra matematic fenomenologia

comutării secŃiilor rotorice la o maşină de c.c., se precizează următoarele elemente şi mărimi :
1) - bk , este lăŃimea unei lamele de colector;
2) - v k , este viteza periferică a colectorului (considerată constantă, dar suficient de mică);
3) - t, este timpul curent de la intrarea secŃiei în procesul comutaŃiei;
4) - Tk = bk / v k , este durata comutaŃiei;
5) - fie ca într-un moment oarecare t al comutaŃiei (0 < t < Tk ) peria P1 calcă pe ambele lamele de
colector şi deci secŃia 1 – 5’ este scurtcircuitată; lăŃimea cu care calcă peria P1 pe lamela 1 (lamela 2) este
b1 (b2 ) astfel încât b1 + b2 = bk , aşa cum se arată în figura 6.47, iar dacă se Ńine seama de viteza
periferică a colectorului v k , atunci se vor putea nota relaŃiile :
b1 = v k t ; b2 = v k (Tk − t ) ;
b k = v k Tk ; (6.78)
6) - r, este rezistenŃa de contact a periei întregi cu
o lamelă de colector;
7) - S1 = ab1 ; S 2 = ab2 ,reprezintă
suprafeŃele periei P1 cu care aceasta „calcă” pe
lamela 1, respectiv lamela 2; pentru că
rezistenŃele de contact dintre perie şi lamelele
colectorului sunt invers proporŃionale cu
suprafeŃele S1 , S 2 , rezultă că se pot scrie
relaŃiile :
r1 S abk Tk
= = = ;
r S1 ab1 t
r2 S T
şi = = k ,
r S 2 Tk − t
Fig 6.47 Model pentru încadrarea mathematic a
comutaŃiei la o maşină de c.c. respectiv
Tk T
r1 = r ; r2 = k r , (6.79)
t Tk − t
în care r1 , r2 sunt rezistenŃele de contact dintre peria P1 şi lamela 1, respectiv lamela 2 la momentul t ;
8) - Rb ,este rezistenŃa ohmică a secŃiei scurtcircuitate de peria P1;
9) - R s ,este rezistenŃa ohmică a legăturilor dintre capetele secŃiei scurtcircuitate şi lamelele respective
ale colectorului (rezistenŃa „la steguleŃul” lamelei de colector);
10) - i, este curentul de comutare din secŃia ce se comută.
( )
Dacă se aplică teorema a II-a a lui Kirchhoff în conturul închis Γ (reprezentat prin linia punctată în
figura 6.47), atunci rezultă relaŃia
 212

Rb i + (R + r1 )(i − I a ) + (Rs + r2 )(i + I a ) = ∑ ei , (6.80)

i

în care ∑e
i
i este suma t.e.m. induse in secŃia aflată în procesul comutaŃiei. Din relaŃia precedentă

rezultă expresia curentului de comutare

∑ e + (r i 1 − r2 )I a
i= i
. (6.81)
Rb + 2 Rs + r1 + r2
Dacă se face notaŃia
Rb + 2 R s = R , (6.82)
iar dacă se Ńine seama de (6.79), se mai poate nota :
t
1− 2
1 Tk
r1 + r2 = r ; r1 − r2 = − r, (6.83)
t  t  t  t 
1 −  1 − 
Tk  Tk  Tk  Tk 
astfel încât expresia curentului de comutare din (6.81) se poate scrie astfel
t
1− 2
Tk ∑e i
i= Ia + i
. (6.84)
R t  t  R+r
1
1+ 1 − 
r Tk  Tk  t  t 
1 − 
Tk  Tk 
Una dintre t.e.m. incluse în suma ∑e
i
i depinde ea însăşi de curentul de comutare i, deci expresia (6.84)

nu reprezintă, de fapt, soluŃia ecuaŃiei din (6.80), dar cu ajutorul

ei se pot trage unele concluzii interesante cum sunt :
a) - Dacă se admite că v k ≈ 0 (ipoteza propusă la începutul
paragrafului), atunci t.e.m. din ∑e i
i pot fi neglijate, iar dacă se

mai admite şi faptul că r>>R (cazul în care se folosesc la maşină

perii cu cărbunii foarte tari sau în cazul maşinilor mari la care
R ≈ 0 ), respectiv R / r ≈ 0 , atunci din (6.84) rezultă o
expresie simplă pentru curentul de comutare
 t 
i = 1 − 2  I a , (6.85)
 Tk 
Fig. 6.48 Modele de variaŃie în adică curentul de comutare variază liniar în timp (curba 1 din
timp a curentului de comutare figura 6.48) între limitele curenŃilor de cale (+ I a ) şi (− I a ) .
Aceasta este aşa-numita comutaŃia liniară la maşina de c.c.
b) - Dacă se considera în continuare v k ≈ 0 , dar raportul R/r nu mai poate fi neglijat, atunci curentul de
comutare capătă următoarea expresie :
 t 
1 − 2  I a
Tk 
i=  = ρi l , (6.86)
R t  t 
1+ 1 −



r Tk  Tk 
în care il este curentul liniar de comutare dat de relaŃia din (6.85), iar ρ este implicat în expresia :
 213

R t  t  R t t2  1
1+ 1 −  = 1 +  − 2  = . (6.87)
r Tk  Tk  r  Tk Tk  ρ
Din relaŃia (6.86) se vede că în acest caz curentul de comutare nu mai variază liniar în timp şi depinde de
raportul R/r. Pentru a descifra felul cum variază în timp curentul de comutare în cadrul modelului din
(6.86), trebuie analizată variaŃia în timp a factorului ρ . Din expresia (6.87) se consideră termenul
R t
a= , (6.88)
r Tk
care are o variaŃie liniară în timp (pentru t=0, a=0, iar pentru t = Tk , a=R/r) aşa cum apare şi în figura
6.49 I. Termenul
R t2
b= , (6.89)
r Tk2
are o variaŃie pătratică în timp (pentru t=0, b=0;
pentru t = Tk / 2 ⇒ b = R / 4r ; pentru
t = Tk ⇒ b = R / r = a ), iar graficul său este dat
în figura (6.49) împreună cu a la etajul I al graficului).
Dacă ce consideră relaŃia

c = a −b, (6.90)
atunci se obŃine, de asemenea, o relaŃie pătratică
(pentru t = 0⇒ c = 0; pentru
t = Tk / 2 ⇒ c = R / 4r ; pentru t = Tk ⇒ c = 0 )
a cărei reprezentare grafică este dată în figura 6.49
etajul II. Dacă la expresia lui c se adaugă 1 (unitatea),
se obŃine graficul lui 1 / ρ (figura 6.49 etajul III), iar
graficul lui ρ se obŃine prin „răsturnarea” graficului
lui 1 / ρ ( reprezentat la acelaşi etaj). ÎnmulŃind apoi,
pentru fiecare t ( 0 ≤ t ≤ Tk ), ordonatele lui ρ cu
cele ale curentului il , se obŃine graficul în timp
pentru curentul de comutare i reprezentat în figura
6.49 etajul IV. Din figura 6.49 etajul III, dar şi din
relaŃia (6.87) rezultă :
-- pentru t=o şi t = Tk ⇒ ρ = 1 ;
Fig. 6.49 Explicativă privind variaŃia în timp
a factorului
ρ cu expresia (6.87) -- pentru 0 < t < Tk ⇒ ρ < 1 ;
-- pentru t = Tk / 2 se obŃine valoare minimă pentru
ρ , respectiv
1
ρ min = . (6.91)
R
1+
4r
Notă. Toată discuŃia privind graficul de variaŃie în timp pentru curentul de comutare din (6.86) se poate
rezolva printr-un program destul de simplu realizat în MATLAB cu trasare de grafic.
La maşinile de c.c. obişnuite, de regulă avem R<r ( R / r ≈ 1 / 5,...,1 / 10 ), ceea ce înseamnă că
luând în considerare relaŃia (6.82), neliniaritatea introdusă nu este prea importantă.
Modelul cu R / r ≠ 0 se numeşte comutaŃie de rezistenŃă. VariaŃia curentului de comutare în timp
în cadrul acestui tip de comutaŃie este dată în figura 6.48 prin curba 2.
 214

6.11.3. ComutaŃia la maşina de c.c. care are viteze mari de rotaŃie

RelaŃia generală din (6.84) pentru curentul de comutare i arată că el este format, de fapt, din două
componente
i = it + i s , (6.92)
în care prima componentă it se numeşte curent tranzitoriu, iar cea de a doua componentă is este
denumită curent suplimentar şi care este datorat t.e.m. induse în secŃie în timpul procesului de comutare.
La viteze mari toate t.e.m. induse în secŃia ce se comută nu mai pot fi neglijate. În principiu, t.e.m.
ce se induc în procesul comutării, pot apare :
-- datorită variaŃiei curentului în însăşi secŃia respectivă, adică t.e.m. de autoinducŃie e L ;
-- datorită variaŃiei curentului în secŃiile vecine, adică t.e.m. de inducŃie mutuală eM ;
-- datorită câmpurilor exterioare (de reacŃie a indusului, a polilor auxiliari) în care se
deplasează secŃia ce se comută, adică t.e.m. eex ;
-- datorită (eventual !) variaŃiei fluxului principal de excitaŃie (adică a curentului de
excitaŃie) când se produce şi procesul de comutare, adică t.e.m. ee ;
Primele două t.e.m. au acelaşi sens şi suma lor este denumită t.e.m. reactivă
er = e L + e M , (6.93)
iar în privinŃa ee se admite (pentru simplificare) că nu se produce variaŃia în timp a fluxului principal de
excitaŃie şi deci ee = 0 . Expresiile t.e.m. din grupa reactivă se pot nota sub forma :
di di
e L = − Ls ; e M = −∑ M i , (6.94)
dt i dt
în care Ls este inductivitatea proprie a secŃiei, iar ∑Mi
i reprezintă suma inductivităŃilor mutuale

(inductivităŃile mutuale dintre secŃia ce se comută şi toate secŃiile vecine cu care aceasta se „înlănŃuie”
prin diverse fluxuri magnetice).
Se pot determina valorile medii ale celor două t.e.m. din (6.94) Ńinând seama de valoarea medie a variaŃiei curentului de
comutare
 di  I
  = −2 a , (6.95)
 dt  m Tk
adică
Ia Ia
e Lm = 2 Ls
Tk
; eMm = 2
Tk
∑M
i
i . (6.96)

Pentru a stabili însă dependenŃa dintre t.e.m. reactivă şi turaŃia maşinii, respectiv de curentul de
cale, se poate folosi următorul raŃionament. Conform cu legea inducŃiei electromagnetice se poate scrie
∆Ψ
er = − , (6.97)
∆t
în care ∆Ψ este variaŃia fluxului total prin secŃia ce se comuta, iar ∆t este intervalul de timp în care se
produce variaŃia ∆Ψ . Dacă se notează cu Ψi fluxul total iniŃial ce înlănŃuie secŃia (la începutul comutării
sale), iar cu Ψ f fluxul magnetic total final ce înlănŃuie secŃia (deci la sfârşitul procesului de comutare),
atunci se poate scrie :
Ψi = + ( Ls + ∑ M i ) I a ; Ψ f = −( Ls + ∑ M i ) I a , (6.98)
i i
respectiv
∆Ψ = Ψi − Ψ f = +2( Ls + ∑ M i ) I a . (6.99)
i

Pe de altă parte, este evident că ∆t , adică intervalul de timp în care se produce variaŃia ∆Ψ este egal cu
timpul de comutare, respectiv ∆t = Tk , iar acesta din urmă depinde de numărul de lamele de colector şi
de viteza unghiulară a maşinii, printr-o relaŃie de forma
Tk = C / Ω , (6.100)
 215

în care C este o constantă de proporŃionalitate specifică maşinii respective. Din relaŃiile (6.97),…,(6.100)
rezultă
2 
er =  Ls + ∑ M i ΩI a = k1ΩI a , (6.101)
C i 
în care constanta k1 are o notaŃie evidentă.
Pentru t.e.m. eex indusă în secŃia ce se comută, în principiu, se poate nota următoarea relaŃie
eex = 2vws LBδex ( x ) , (6.102)

în care Bδex ( x ) este inducŃia din întrefier, în zona comutării secŃiei, ce se datorează câmpului de reacŃie
transversală a indusului (care depinde de curentul de cale I a ), respectiv de câmpul polilor auxiliari (care
depinde, de asemenea, de curentul de cale pentru că înfăşurările acestor poli se leagă în serie cu circuitul
rotoric al maşinii), deci în principiu Bδex = f (I a ) şi se poate admite o proporŃionalitate între Bδex ( x )
şi I a pentru că în ceea ce priveşte câmpul de reacŃie din zona comutării secŃiei se pot lua în evidenŃă
următoarele aspecte : a) – reluctanŃa magnetică în zona comutării este mare şi deci nu poate fi vorba
de saturaŃie magnetică; b) – în privinŃa polilor auxiliari aceştia se proiectează să lucreze nesaturat
din punct de vedere magnetic. Dacă se mai Ńine seama că v = ΩD / 2π (în care D este diametrul
exterior al rotorului), atunci pe baza întregului comentariu prezentat pentru eex , se poate nota
eex = k 2 ΩI a . (6.103)
În principiu eex poate avea şi valoare nulă când polii auxiliari nu există, iar periile sunt amplasate
în axa neutră reală ( deci acolo unde câmpul magnetic rezultant din întrefier este nul), dar ea poate fi
pozitivă dacă prevalează câmpul reacŃiei în raport cu câmpul polilor auxiliari (care are sens invers), sau
poate fi negativă dacă prevalează câmpul magnetic al polilor auxiliari în raport cu cel de reacŃie.
Într-o altă ordine de idei, este evident că t.e.m. reactivă er provoacă întârzierea curentului de
comutaŃie (când eex = 0 ) pentru că la componenta it a curentului de comutare se mai adaugă is (iar
această componentă a curentului depinde de inductivitatea totală Ls + ∑ M i care, ca orice
i

inductivitate, întârzie variaŃia curentului de comutare). Deci în acest caz (şi când eex = 0 ) se poate vorbi
de o comutaŃie întârziată caracterizată prin curba 3 în figura 6.48. Dacă însă eex ≠ 0 şi este pozitivă,
atunci cele două t.e.m. ( er + eex ) produc o întârziere şi mai mare a comutaŃiei, curba 4 în figura 6.48, iar
aceasta înseamnă că în momentul în care peria părăseşte lamela 2 (adică t = Tk ) curentul de comutare
nu a atins încă valoarea ( − I a ), respectiv se întrerupe un curent deoarece i + I a ≠ 0 , iar aceasta
produce scântei la muchia de ieşire a periei. Dacă însă eex
este negativă şi are o valoare suficient de mare încât
eex > er , atunci se ajunge la o comutaŃie accelerată,
reprezentată prin curba 5 în figura 6.48; dacă eex este
negativă şi mult mai mare decât er , atunci se ajunge la
curba 6 din figura 6.48, adică la t = Tk avem din nou
i + I a ≠ 0 şi apar scântei la muchia de intrare a periei.
Practic însă o comutaŃie accelerată poate avea loc numai în
cazul existenŃei polilor auxiliar la o maşină de c.c.

Fig. 6.50 Explicativă privind variaŃia 6.11.4. Intensitatea curentului electric sub
curentului sub o perie în perioada periile unei maşini de c.c.
comutaŃiei
 216

De regulă se admite că, în perioada comutaŃiei, densitatea curentului de conducŃie este aceeaşi pe toată suprafaŃa de contact
a periei, ceea ce de fapt nu este aşa. Dacă se cunoaşte curba curentului de comutare i = f (t ) , atunci se poate determina
densitatea curentului sub peria maşinii, dar mai ales (şi aceasta este deosebit de important din punct de vedere al practicii exploatării
maşinii de c.c.) se pot face aprecieri asupra diferitelor tipuri de comutaŃii.
In figura 6.50 este dată curba i = f (t ) pentru un anumit tip de comutaŃie întârziată când peria trece de pe lamela 1, pe
lamela 2. Dacă se consideră momentul t al comutaŃiei, atunci curentul de comutare are valoarea i, adică punctul A de funcŃionare pe
curbă. Se uneşte apoi punctul A cu punctul B de coordonate ( 0, I a ), respectiv cu punctul C de coordonate ( Tk ,− I a ) .

Dreptele AB şi AC fac unghiurile γ 1 , respectiv γ 2 cu axa absciselor. DistanŃa punctului A faŃă de dreapta i = + I a este
egală cu curentul i 2 = I a − i , iar faŃă de dreapta i = − I a este egală cu curentul i1 = I a + i . În momentul când peria
calcă cu suprafaŃa S1 pe lamela 1 şi cu suprafaŃa S 2 pe lamela 2, atunci densităŃile de curent vor avea expresiile :
i I +i i2 I −i
J1 = 1 = a ; J2 = = a ,
S1 S1 S2 S1
dar pentru că suprafaŃa S1 este proporŃională cu intervalul de timp Tk − t , iar suprafaŃa S 2 este proporŃională cu timpul t, atunci
relaŃiile precedente devin
Ia + i I −i
J1 = = Ktgγ 1 ; J 2 = a = Ktgγ 2 ,
avk (Tk − t )
(6.104)
av k t
în care constanta K include factorul ( 1 / av k ) şi factorii de scară pentru ambele axe de coordonate. Deci unghiurile γ 1 , γ 2 sunt
legate direct de densitatea curentului de conducŃie dintre perie şi cele două lamele de colector. Pentru o comutaŃie liniară
avem γ 1 = γ 2 , adică în timpul comutaŃiei, densitatea curentului de conducŃie pe suprafaŃa periei este constantă în timp, dar în
cazul unei comutaŃii de rezistenŃă (curba 2 în figura 6.48) sunt solicitate mai mult muchiile (de intrare şi de ieşire) ale periei, în timp
ce mijlocul periei este mai puŃin solicitat; comutaŃia de
rezistenŃă este deci inferioară unei comutaŃii liniare
La comutaŃia întârziată (curbele 3,4 în figura 6.48) mai solicitată este muchia de ieşire a periei, în timp ce muchia de
intrare este mai puŃin solicitată. La o comutaŃie accelerată muchiile sunt solicitate invers în raport cu cazul precedent (de fapt în
cazul supracompensării, adică curba 6 din figura 6.48) solicitările, respectiv scânteile pot să apară la ambele muchii.
Dacă o perie acoperă simultan mai multe lamele de colector, atunci apar de fapt mai multe circuite scurtcircuitate, iar dacă
înfăşurarea este buclată atunci timpul de comutare se calculează Ńinând seama de lăŃimea b p a periei ( b p = Tk v k ) . Dacă se
Ńine seama şi de grosimea finită a izolaŃiei dintre lamelele de colector, de tipul înfăşurării, de scurtarea pasului, de faptul că o
înfăşurare este multiplă, atunci studiul comutaŃiei se complică foarte mult (vezi, de exemplu Richter, vol. I pct. III B.3).

6.11.5. Problemele îmbunătăŃirii comutaŃiei la maşina de c.c.

1. Introducere. Din însăşi expresia generală a curentului de comutaŃie din 6.84 rezultă că acesta
nu poate fi anulat pentru că el face parte din însăşi principiul de funcŃionare a maşinii de c.c.; deci se
poate pune problema pentru micşorarea curentului de comutare, respectiv doar problema îmbunătăŃirii
comutaŃiei.
Cauzele unei comutaŃii înrăutăŃite (cu scântei la colector) pot fi împărŃite în două grupe mari :
a) cauze mecanice, legate mai ales de vibraŃiile, ovalitatea şi excentricitatea colectorului, ieşirea
unor lamele mai în exteriorul cilindrului colectorului, ieşirea izolaŃiei dintre lamele, diferite defecte de
natură mecanică ale sistemului de perii etc;
b) cauze electromagnetice, legate mai ales de tipul comutaŃiei, t.e.m. induse în secŃiile rotorice,
tensiunea dintre două lamele de colector vecine etc.
De regulă cauzele mecanice ale unei comutaŃii înrăutăŃite se depistează mai uşor şi se înlătură
destul de simplu prin măsuri (prelucrări mecanice) corespunzătoare, însă cauzele mecanice au influenŃe
puternice asupra comutaŃiei mai ales în cazul maşinilor ce lucrează cu viteze mari şi foarte mari.
Fără a putea epuiza toate problemele legate de îmbunătăŃirea comutaŃiei la maşina de c.c., în
continuare se vor prezenta câteva aspecte mai importante privind tema respectivă. Asupra comutaŃiei are
o influenŃă deosebită şi starea suprafeŃelor colectorului şi a periilor, precum şi alegerea corectă a
materialelor pentru execuŃia acestor elemente constructive. Lamelele de colector se execută, de regulă,
din cupru, iar în cazul unor maşini ce vor lucra în condiŃii grele (suprasarcini, şocuri de sarcină etc) se va
folosi cuprul cadmiat.
Periile se execută, de regulă, prin presarea prafului de cărbune sau grafit şi se grupează în 4
categorii : peri din cărbune grafitat; perii grafitice; perii electrografitice; perii din grafit metalizat. Cel
2
mai des folosite sunt periile electrografitice ce permit încărcări maxime de 150 A / cm şi o viteză liniară
 217

maximă de 60 m/s. Tipul acesta de perii se foloseşte pentru motoare şi generatoare de c.c. cu o comutaŃie
obişnuită sau într-o măsură oarecare cu condiŃii mai grele de lucru.
În cazul unei alegeri corecte a cărbunilor periilor şi a unei comutaŃii normale în perioada de
exploatare , suprafaŃa colectorului se acoperă (datorită electrolizei) cu o pelicula de oxizi de cupru, care
de fapt reprezintă semnul unei comutaŃii normale la maşina respectivă.
O influenŃă negativă asupra comutaŃiei o are starea de curăŃenie a suprafeŃei colectorului, umiditatea
mediului, presiunea atmosferică şi mediile chimice corozive. ComutaŃia unei maşini de c.c. se înrăutăŃeşte
odată cu scăderea presiunii atmosferice, de aceea, de exemplu, la avioane se folosesc perii speciale ce
lucrează în kerosen, dar comutaŃia în alte lichide sau gaze trebuie probată în mod atent.
2. Tensiunile dintre lamelele colectorului. O cauză pentru apariŃia scânteilor la colector este legată de
producerea unor tensiuni mari între lamelele colectorului. La
proiectarea maşinii de c.c. numărul lamelelor de colector se
stabileşte în condiŃiile în care trebuie respectate anumite valori
limită ale tensiunilor dintre două lamele de colector vecine (vezi
paragraful 6.10.4). La mersul în gol al maşinii, tensiunea dintre
lamelele colectorului (înfăşurarea buclată) este de fapt t.e.m.
indusă într-o secŃie rotorică şi ea este dată de relaŃia (6.44). La
sarcină, reacŃia transversală a indusului produce o distorsiune
puternică a câmpului magnetic din întrefierul maşinii (vezi
figura 6.36), ceea face ca tensiunea în lungul pachetului
lamelelor de colector dispuse între două perii de polarităŃi
diferite (deci corespunzătoare unei căi de curent) să nu fie
uniformă, aşa cum apare şi în figura 6.51. Pentru edificarea
Fig. 6.51 Explicativă la acestor aspecte se trasează caracteristica de potenŃial a
caracteristica de potenŃial a colectorului. Aceasta se ridică cu ajutorul unui voltmetru la care
colectorului
un palpator este fixat la o perie (de exemplu, peria de plus), iar
celălalt palpator alunecă pe suprafaŃa colectorului spre cealaltă
perie vecină. În figura 6.51 curba punctată corespunde funcŃionării în gol, iar curba în linie plină
corespunde cazului funcŃionării în sarcină . Se constată din
caracteristicile de potenŃial respective că pentru anumite lamele ale colectorului avem
∆U ' ( sarcina ) > ∆U ( gol ) .
Datorită unor valori pentru
gradU este posibilă deteriorarea izolaŃiei
dintre două lamele de colector vecine
(deci scurtcircuitarea lor), ceea ce poate
conduce la străpungerea izolaŃiei dintre
alte plăcuŃe de colector şi în final la
apariŃia cercului de foc la colector,
adică la scoaterea maşinii din uz. Pentru
anularea acestor efecte (sau măcar
pentru o micşorare pronunŃată a
acestora), se foloseşte înfăşurarea de
compensaŃie cu ajutorul căreia câmpul
magnetic din
aceeaşi distribuŃie ca în cazul
funcŃionării întrefierul maşinii, în timpul
sarcinii, are aceeaşi distribuŃie ca în
Fig. 6.52 Modele speciale de cărbuni pentru perii
cazul funcŃionării în gol.
a) perie crestată ; b) perie jumelată 3. Reducerea curentului de comutare.
S-a arătat anterior că curentul de
comutare are două componente şi în cazul în care i s = 0 se obŃine o comutaŃie liniară (sau aproape
liniară), ceea ce face ca în momentul în care peria părăseşte lamela de colector, curentul de comutare să
fie nul, respectiv maşina să funcŃioneze cu o comutaŃie fără scântei. Deci problema este legată de
necesitatea micşorării la maxim posibil a curentului suplimentar de comutare
i s = ∑ ei / ∑ ri . (6.105)
i i

Din relaŃia (6.105) rezultă că pentru a micşora curentul is este necesar să se micşoreze ∑ei
i (adică

suma t.e.m. induse în secŃia ce se comută) sau să crească ∑ r ,sau să se realizeze ambele operaŃiuni
i
i

simultan. Creşterea rezistenŃelor se realizează în majoritatea cazurilor prin alegerea cărbunilor de perii cu
rezistenŃa ohmică mare, însă trebuie avut în vedere că aceasta implică un efect Joule ridicat (prin cărbunii
periilor trece curentul de sarcină al maşinii), care poate conduce la supraîncălzirea subansamblului port-
perii-colector şi în final să conducă totuşi la înrăutăŃirea comutaŃiei. Uneori se folosesc cărbuni de perii în
 218

execuŃie specială aşa cum se arată în figura 6.52. În figura 6.52a se arată o perie crestată, iar în figura
6.52b se arată o perie jumelată, în ambele cazuri însă se urmăreşte creşterea rezistenŃei pe porŃiunea din
conturul ( Γ ) ce revine periei în perioada comutării (vezi figura 6.47).
În ceea ce priveşte reducerea termenului ∑e
i
i există mai multe posibilităŃi şi ele se referă, de

regulă, la următoarele :
-- micşora t.e.m. reactive er ;
-- producerea de t.e.m. exterioare eex de sens contrar cu er astfel încât să se realizeze o
compensare totală, adică să se ajungă la situaŃia ∑e
i
i ≈ 0.

Reducerea t.e.m. er se poate face în primul rând printr-o alegere raŃională a numărului de spire
ws pentru o secŃie rotorică şi o configuraŃie optimă a crestăturii : se tinde la un număr minim de spire într-
o secŃie şi la o deschidere maximă a crestăturii rotorice. Printr-o geometrie optimă a crestăturilor rotorice
(crestătură semideschisă) se poate reduce substanŃial t.e.m. er astfel încât să nu mai fie necesari polii
er poate fi determinată cu relaŃia (pentru o secŃie rotorică)
auxiliari. Într-adevăr, t.e.m.
e r = 2 ws l r v r λA10 −6 , (6.106)
în care ws este numărul de spire al secŃiei; l r este lungimea rotorului, în [m]; A, este solenaŃia unitară, în
[A/m]; vr ,este viteza periferică a rotorului, în [m/s]; λ , este conductanŃa magnetica specifică a
dispersiei de crestătură. În acest fel t.e.m. er reprezintă indicatorul indirect al comutaŃiei maşinii :
valoarea maximă pentru maşini de putere mijlocie trebuie să fie circa 2.5,…,3 V, iar la maşini de puteri
mari, cu înfăşurare de compensaŃie valoarea lui er nu trebuie să depăşească de 12 V.
Micşorarea lui er se poate obŃine prin creşterea lui Tk , dar nu prin creşterea lăŃimii periei, ci prin
creşterea numărului de cărbuni montaŃi decalat unul faŃă de altul, astfel încât să realizeze aceeaşi lăŃime
cu cea la o perie cu lăŃime mare.
Important este şi faptul, deja menŃionat anterior, ca într-o cale de curent, curentul să nu depăşească
de 250,…,350 A.
4. Folosirea polilor auxiliari. Măsura cea mai radicală pentru îmbunătăŃirii comutaŃiei este
folosirea polilor auxiliari, care produc, în zona comutării secŃiilor, un câmp magnetic, care induce în
secŃia ce se comută o t.e.m. eex ; sensul şi mărimea acestei t.e.m. trebuie sa fie astfel încât e r + ex ≈ 0 ,
adică t.e.m. eex trebuie să compenseze total t.e.m. er ,respectiv să avem i s ≈ 0 şi deci să se ajungă la
comutaŃia liniară. Câmpul polilor auxiliari trebuie să compenseze, de asemenea, câmpul reacŃiei
transversale din zona de comutare şi de aceea ei se montează în axa interpolară a maşinii (axa q), aşa cum
apare în figura 6.27a.
InducŃia magnetică cu care lucrează polii auxiliari este mult mai mică (0.25,…,0.5 T) decât a
polilor principali, pentru ca aceşti poli să lucreze nesaturat din punct de vedere magnetic (şi asta pentru că
numai în acest fel t.e.m. eex va rămâne proporŃională cu curentul de sarcină I A şi va putea compensa în
orice regim de sarcină t.e.m. er ).
La maşini de puteri mici, compensarea t.e.m. reactive
er se poate face doar prin deplasarea periilor pe periferia
exterioară a colectorului cu ajutorul colierului de port-perii
(deplasarea în acelaşi sens cu sensul de rotire, pentru regimul de
generator al maşinii, respectiv în sens invers pentru regimul de
motor).
După cum se ştie , reacŃia transversală a indusului distorsionează
puternic câmpul rezultant din întrefierul maşinii, aşa cum este redat şi în figura
6.53, şi dacă comutarea secŃiilor se produce în zona axei neutre geometrice
(ANG), deci acolo unde câmpul magnetic rezultant nu este nul, atunci în secŃia
care se comută se va induce, în afară de t.e.m. reactivă er şi o t.e.m. de mişcare
Fig. 6.53 Explicativă privind axa
neutră geometrică şi fizică la o maşină
em care este datorată faptului că secŃia comută într-o zonă unde câmpul
de c.c.
rezultant este diferit de zero. Cele două t.e.m., reactivă er şi de mişcare
 219

em au acelaşi sens şi deci vor produce o comutaŃie întârziată (cu forma amplificată de întârziere) cu toate consecinŃele sale. Dacă
însă periile se deplasează ( câteva lamele de colector) din ANG spre axa neutră fizică (ANF), atunci dispare componenta t.e.m. em
(pentru că acum secŃia comută într-o zonă unde câmpul rezultant este nul), dar rămâne t.e.m. reactivă er , care totuşi produce o
comutaŃie întârziată însă în variantă îmbunătăŃită faŃă de situaŃia precedentă. Încă o mică deplasare a periilor dincolo de ANF poate
duce la o situaŃie în care secŃia comută deja într-o zonă în care câmpul magnetic rezultant din întrefier şi-a schimbat sensul, ceea ce
înseamnă inducerea în spirele secŃiei a unei t.e.m tot de mişcare em , dar cu semn schimbat, care eventual poate compensa total
t.e.m. reactivă er şi aduce comutaŃia la nivelul celei liniare.
Dezavantajul acestui sistem de compensare este acela că t.e.m. totală per o cale de curent scade
oarecum (în fond suntem în cazul discutat în cadrul paragrafului 6.8 şi legat de figura 6.33). Dar cel mai
mare dezavantaj al acestui sistem este acela că reglajul realizat este valabil pentru o anumită sarcina şi nu
există o modalitate automată (sau atomatizabilă) de a realiza acest reglaj în funcŃie de sarcină.
5. Clasificare nivelelor de scânteiere. Este ştiut că o comutaŃie înrăutăŃită se manifestă prin scântei la colector,
de aceea s-a realizat o clasificare a nivelelor de scânteiere în cinci clase :
-- clasa 1, la care nu se produc scântei la colector; acesta este aşa-numita comutaŃie neagră;
-- clasa 11 / 4 ,la care apar scântei slabe, punctiforme sub o parte mică a periei şi la circa un sfert din numărul total
de perii;
1/ 2
-- clasa 1 , la care apar scântei slabe la jumătate din numărul periilor;
-- clasa 2, la care apar scântei aproape pe toată suprafaŃa periei şi la majoritatea periilor;
-- clasa 3, la care apar scântei puternice la toate periile.
Clasa 3 de scânteiere produce o înnegrire pronunŃată a suprafeŃei colectorului (ce nu poate fi îndepărtată prin
spălare cu benzină) şi la o ardere (consumare) pronunŃată a cărbunilor perilor; funcŃionarea maşinii în cadrul clasei 3 de
scânteiere este inadmisibilă.
Clasa 2 de scânteiere se admite numai pentru scurtă durată şi în cazul suprasarcinilor; în cadrul acestei clase de
scânteiere apar urme de înnegrire a suprafeŃei colectorului (ce nu pot fi îndepărtate prin spălare cu benzină).
1/ 4
În cadrul claselor 1 şi 1 nu apar urme de înnegrire a colectorului şi ele sunt de fapt clasele de scânteiere la care poate
lucra o maşină de c.c. un timp îndelungat (indefinit).
6. Ajustări ale comutaŃiei la maşina de c.c. ObŃinerea unei comutaŃii convenabile direct din
stadiul de proiectare al maşinii este, de regulă, greu de realizat şi de aceea după execuŃia maşinii se
procedează la corectarea experimentală a comutaŃiei în cadrul ştandului
de probe. Cu această ocazie se fac toate reglajele privind comutaŃia (se
foloseşte de regulă metoda alimentării suplimentare a polilor auxiliari)
şi se trasează caracteristicile de potenŃial pentru colector. Cu această
ocazie se constată dacă solenaŃia polilor auxiliari trebuie suplimentată
sau redusă şi cu cât anume. Uneori acest aspect se poate rezolva prin
modificarea întrefierului din dreptul polului auxiliar (prin introducerea
sau scoaterea unor piese din tablă electrotehnică ,realizate după profilul
polului, între miezul polului şi carcasa maşinii), având în vedere că
modificarea solenaŃiei polului este o operaŃie mult mai complicată.
Există şi alte metode de îmbunătăŃire a comutaŃiei :
a) dacă înfăşurarea este cu pas diametral, atunci bobinele din
ambele straturi ale unei crestături comută simultan şi deci t.e.m.
Fig. 6.54 Explicativă privind alte
rezultantă de autoinducŃie este mare; dacă însă înfăşurarea se face în
variante pentru îmbunătătirea trepte, atunci secŃiile cu pas scurtat nu mai pot avea mănunchiurile
comutaŃiei plasate în crestături în care ambele straturi se găsesc în procesul
comutării, iar această stare face ca t.e.m. rezultantă de autoinducŃie să
fie mai mică, respectiv comutaŃia mai îmbunătăŃită;
b) din relaŃia (6.106) se constată că prin reducerea permeanŃei de crestătură λ se reduce er ; o
reducere importantă pentru λ se obŃine prin plasarea în crestătură a unor spire în scurtcircuit, aşa cum se
arată în figura 6.54a, care au o latură în partea superioară a crestăturii, iar cealaltă latură în partea
inferioară (prin intermediul curenŃilor turbionari induşi în conductoarele masive se produce scăderea lui
λ ); acum aceste spire în scurtcircuit (denumite amortizoare de crestătură) se execută sub forma unor
bare simple montate în crestătură ca în figura 6.54 b; t.e.m. er scade la jumătate în acest fel, dar apar
pierderi suplimentare ceea ce face ca utilizarea lor să fie destul de rară.
* * * * *
În final se mai poate menŃiona că în procesul comutaŃiei apar unde electromagnetice cu frecvenŃa
de 1,…,3 kHz, care reprezintă de fapt paraziŃi radiofonici. Pentru înlăturarea lor (mai ales în cazul
comutaŃiei înrăutăŃite) în circuitul rotoric al maşinii se introduc filtre electrice (formate din condensatoare,
iar inductivităŃile sunt chiar cele ale rotorului maşinii), care permit scurtcircuitarea semnalelor respective.
 220

6.12. Pierderile şi randamentul maşinilor de c.c.

La funcŃionarea în gol, dar mai ales în sarcină, într-o maşină de c.c. se produc pierderi de natură :
-- electromagnetică, reprezentate prin pierderile în fier, prin efect Joule în înfăşurările rotorice şi
statorice, în rezistenŃa de contact perie – colector;
-- mecanică, legate de frecările în lagăre, frecarea periilor pe colector, ventilaŃia maşinii.
Pierderile în părŃile active ale maşinii se împart, de regulă, în pierderi principale şi pierderi
suplimentare.
1. Pierderile principale în înfăşurări se referă la cele prin efect Joule (denumite şi pierderi în
cupru) şi ele sunt dependente de curentul de sarcină, adică curentul rotoric al maşinii
Pj = (R + Rcom + R pa + Res )I 2 , (6.107)
în care
l mc N
R=ρ , (6.108)
( 2a ) 2 S c
este rezistenŃa înfăşurării rotorice şi în expresia căreia s-au făcut notaŃiile : ρ , este rezistivitatea
materialului din care sunt făcuŃi conductorii înfăşurării; l mc , este lungimea medie a conductorului
înfăşurării; N, este numărul total de conductoare; S c , este secŃiunea conductorului; a, este numărul
perechilor căilor de curent; în relaŃia (6.107) s-au mai folosit notaŃiile : Rcom ,este rezistenŃa ohmică a
înfăşurării de compensaŃie; R pa ,este rezistenŃa ohmică a înfăşurării polilor auxiliari; Res , este rezistenŃa
ohmică a înfăşurării de excitaŃie serie ; I, este curentul de sarcină (rotoric) al maşinii.
Pierderile în înfăşurarea de excitaŃie derivaŃie sau separată se pot calcula cu relaŃiile :
Pex = U e I e = Rex I e2 , (6.109)
în care Rex ,este rezistenŃa ohmică a înfăşurării de excitaŃie derivaŃie (separată); U e , este tensiunea de
alimentare a înfăşurării de excitaŃie; I e , este curentul de excita, este curentul de excitaŃie.
2. Pierderile suplimentare în înfăşurări apar ca urmare a refulării curentului în conductoare. Pierderile prin
refularea curentului se produc, de regulă, în înfăşurările din crestături. Pe de altă parte, într-o secŃie, variaŃia curentului ce se
încadrează într-o comutaŃie liniară are aspectul cele din figura 6.55, în care Tk este
timpul comutării secŃiei. Dacă curba curentului din figura amintită se descompune într-o
serie Fourier, atunci pierderea suplimentară produsă de armonica de ordinul ν al
curentului este
Pjsν = (k rν − 1) RIν2 , (6.109a)

în care k rν este factorul de majorare a rezistenŃei înfăşurării indusului R

Fig. 6.55 Explicativă privitor la corespunzătoare armonicii de ordinul ν a curentului de valoare efectivă Iν . Pierderile
pierderi suplimentare prin suplimentare totale se pot scrie astfel :
Pjs = ∑ Pjsν = R ∑ (k rν − 1)Iν2 ,
refularea curentului
(6.110)
ν ν
după care se poate calcula factorul de majorare total al rezistenŃei pentru curentul de sarcină I :
Pj + Pjs I 
2

kr = = 1 + ∑ (k rs − 1) ν  . (6.111)
Pj ν  I 
3. Pierderile principale în miezul feromagnetic sunt legate de magnetizarea şi demagnetizarea
porŃiunilor din circuitul magnetic când acestea trec prin faŃa polilor; frecvenŃa acestor magnetizări şi
demagnetizări este f=pn/60 ,adică este legată de turaŃia maşinii (turaŃia luată în ture/minut). Pierderile în
miez se pot calcula cu relaŃia
Pmiez = p d Bd2 Gd + p j B 2j G j , (6.112)
în care p d , p j sunt pierderile specifice în dinŃi, respectiv în jug la inducŃia magnetică unitară (B=1T);
Bd , B j sunt inducŃiile magnetice medii în dinŃi şi în jug, iar G d , G j reprezintă greutatea dinŃilor,
respectiv greutatea jugului. Pierderile specifice se pot calcula cu relaŃia
 221

p = σ H f +σ F f 2 , (6.113)
în care σ H (constanta histerezis), σ F (constanta curenŃi turbionari sau curenŃi Foucault) depind de felul
materialului şi grosimea tolelor folosite pentru execuŃia circuitelor magnetice respective, iar f este legată
de turaŃia maşinii.
4. Pierderile suplimentare în miezul feromagnetic se produc în :
-- piesele polare ale polilor principali datorită pulsaŃiei câmpului magnetic din întrefier produse
de alternanŃa dinŃilor şi crestăturilor rotorice aflate în mişcare de rotaŃie; frecvenŃa acestor alternanŃe este
f p 2 = Z 2 n (n este turaŃia maşinii, iar Z 2 reprezintă numărul de dinŃi rotorici); aceste pierderi se
numesc pierderi de suprafaŃă şi pentru micşorarea lor, cel puŃin piesele polare ale polilor principali se
execută din tole de tablă electrotehnică izolate între ele;
-- dinŃi rotorici, se caracterizează prin pierderi de pulsaŃie, care se produc datorită pulsaŃiilor
câmpului magnetic din întrefierul maşinii ce apar ca urmare a existenŃei dinŃilor din piesele polare (când
se montează înfăşurarea de compensaŃie) la
rotirea rotorului care este desigur şi el danturat;
frecvenŃa acestor pulsaŃii este f p1 = Z 1 n
( Z 1 este numărul de crestături din stator
presupunând că întregul stator ar fi crestat
uniform);
-- plăcile frontale de strângere ale
tolelor rotorice datorită fluxului magnetic
frontal ce se închide prin aceste plăci.
5. Pierderile la colector care pot fi :
-- de natură electrică (prin efect Joule)
Pke = ∆U p I , (6.114)
în care ∆U p este căderea de tensiune pe
rezistenŃa de contact perie – colector;
Fig. 6.56 Curbele de randament pentru unele
-- de natură mecanică (prin frecarea periilor pe
maşini de c.c. colector
Pkf = µpvS pc , (6.115)
în care µ ,este coeficientul de frecare la colector (are valoarea 0.2,…,0.3 J/Nm); v, este viteza periferică
2
a colectorului; p, este presiunea periei pe colector (1.5,…,4 N / cm ; S pc ,este aria suprafeŃei de
contact dintre perii şi colector.
Dacă se notează cu
pv = RI 2 + ∆U p I + pierd . sup l.. inf . , (6.116)
aşa-numitele pierderi variabile, care depind de sarcina maşinii, respectiv dacă se notează :

p c = Pmiez + Pkf + pierd . sup l.miez + pierd .mec. + pierd .vent. , (6.117)
aşa-numitele pierderi constante,care practic nu depind de sarcină, atunci totalul pierderilor din maşină este
∑p= p v + pc . (6.118)
6. Randamentul maşinii de c.c. După aceste precizări, randamentul maşinii de c.c. rezultă
imediat din relaŃia de definiŃie :
--- pentru regimul de generator al maşinii
UbI
η= , (6.119)
UbI + ∑ p
în care U b este tensiunea de la bornele generatorului, iar I este curentul său de sarcină;
--- pentru regimul de motor al maşinii
UbI − ∑ p
η= , (6.120)
UbI
în care U b este tensiunea de la bornele motorului.
 222

În figura 6.56 sunt date unele curbe de randament pentru motoarele şi generatoarele de c.c. de
diverse puteri şi unele turaŃii mai des întâlnite.

6.13. Generatoare de c.c.

Maşina de c.c. se găseşte în regim de generator când primeşte putere mecanică la arborele său şi
debitează putere electromagnetică pe la bornele sale. În funcŃie de excitaŃie, generatoarele de c.c. se pot
împărŃi în mai multe grupe :
-- generatoare cu excitaŃia separată la care înfăşurarea de excitaŃie (de regulă o înfăşurare de
tensiune) se alimentează de la o sursă exterioară maşinii; se mai numesc generatoare cu excitaŃie
independentă;
-- generatoare cu autoexcitaŃie la care, producerea câmpului magnetic de excitaŃie, la pornire,
este legată de existenŃa unui câmp magnetic remanent ( adică rămas de la o funcŃionare precedentă sau de
la o premagnetizare precedentă); în funcŃie de schema de legare a înfăşurărilor de excitaŃie pot fi
generatoare cu excitaŃie derivaŃie, serie
sau compund;
-- generatoare cu excitaŃie mixtă,
care posedă cel puŃin o înfăşurare de
excitaŃie ce se alimentează de la o sursa
separată de maşină şi o înfăşurare de
excitaŃie ce se leagă în derivaŃie sau serie
cu circuitul rotoric al maşinii.

6.13.1. Generatorul de c.c. cu excitaŃia

separată

1.Principiul de funcŃionare. Se
consideră o maşină de c.c. antrenată de
către un motor primar (motor Diesel,
turbină cu abur, turbină cu gaze sau
hidraulică) cu viteza unghiulară Ω
constantă. Motorul primar dezvoltă un
Fig.6.57 SchiŃa - model pentru o maşină de c.c.cu o
cuplu activ M a , care are acelaşi sens cu
pereche de poli de excitaŃie, poli auxiliari şi viteza Ω , iar dacă înfăşurarea de
înfăşurare de compensaŃie
excitaŃie a maşinii se alimentează cu un
curent de excitaŃie I e , de la o sursă
exterioară maşinii, atunci în circuitul magnetic al maşinii se produce un câmp magnetic cu fluxul Φ 0
ceea ce va permite inducerea unei t.e.m. E 0 în înfăşurarea sa rotorică. Sensul acestei t.e.m. este dat de

( )
produsul vectorial v × Bδ , în care v este vectorul vitezei periferice a rotorului, iar Bδ este vectorul
inducŃiei magnetice din întrefier, aşa cum se arată în figura 6.57. Dacă la bornele maşinii nu este racordat
nici un receptor, adică maşina funcŃionează în gol, atunci tensiunea de la bornele maşinii U 0 va fi egală
cu t.e.m. E0 indusă în gol. Dacă însă la bornele maşinii se racordează un receptor oarecare, atunci prin
conturul închis ce se formează (receptor + înfăşurarea rotorică) se va produce circulaŃia unui curent de
sarcină, respectiv va lua naştere un câmp magnetic transversal de reacŃie a indusului (în figura 6.57 liniile
câmpului principal sunt notate cu 1, iar linia câmpului de reacŃie, numai pentru polul nord, a fost notată cu
2).Câmpul rezultant (format din câmpul principal şi cel de reacŃie ) şi notat cu Φ este, de regulă, mai mic
cu câteva procente faŃă de Φ 0 .Această stare implică o t.e.m. E , indusă în sarcină, ca fiind ceva mai mică
decât E0 . Dacă însă maşina este compensată, atunci diferenŃa dintre E şi E 0 devine nesemnificativă.
 223

2. EcuaŃia de funcŃionare. Schema de principiu a generatorului de c.c. cu excitaŃia separată este

dată în figura 6.58, în care se evidenŃiază circuitul excitaŃiei separate, conturul principal Γ al ( )
generatorului, care cuprinde înfăşurarea rotorică şi se închide pe la bornele maşinii, respectiv conturul
(Γ ) al receptorului (de sarcină R), care parcurge elementele receptorului (în cazul dat o singură
'

rezistenŃă) şi se închide, de asemenea, prin bornele generatorului. Înfăşurarea rotorică se caracterizează

prin rezistenŃa ohmica R A , rezistenŃa de contact perie –
colector R p şi t.e.m. indusa în condiŃii de sarcină E;
tensiunea la bornele generatorului (sau acelaşi lucru la
bornele receptorului) este U în condiŃiile unui curent de
sarcină I A . Dacă se aplică teorema a doua a lui
Kirchhoff în conturul (Γ ) , se poate nota
E = R A I A + ∆U p + U , (6.121)
în care ∆U p = R p I A este căderea de tensiune pe
Fig. 6.58 Schema simplificată rezistenŃa perie – colector produsă de curentul de
pentru un generator de c.c. cu
excitaŃia separată sarcină I A , iar R A include în afară de rezistenŃa
înfăşurării rotorice propriu-zise şi rezistenŃa ohmică a
înfăşurării de compensaŃie, respectiv a înfăşurării polilor auxiliari, toate aceste înfăşurări fiind legate în
serie între ele.
Dacă maşina este compensată (sau se poate neglija reacŃia indusului), atunci se admite E ≈ E 0 ,
respectiv relaŃia (6.121) devine
E0 = RA I A + U , (6.122)
în care rezistenŃa ohmică R A include acum şi rezistenŃa R p , pentru că oricum cele două rezistenŃe apar
legate în serie fiind parcurse de acelaşi curent de sarcină (curentul rotoric).
RelaŃia din (6.121), respectiv (6.122) este numită ecuaŃia de funcŃionare a maşinii de c.c. cu
excitaŃia separată şi la aceasta se pot adăuga relaŃiile :

E 0 = kΩΦ 0 ; U = RI A ; Φ 0 = f (I e ) ; k =
p
N , (6.123)
2πa
( )
în care a doua relaŃie rezultă din aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff în conturul Γ , iar a treia
'

relaŃie reprezintă, de fapt, curba de magnetizare a fierului circuitului magnetic al maşinii trasată la altă
scară.
EcuaŃia din (6.121) (sau din (6.122)) şi relaŃiile din (6.123) reprezintă sistemul ecuaŃiilor de
funcŃionare pentru generatorul de c.c. cu excitaŃia separată (independentă) în care se cunosc parametri
: Ω, R A , p , a, N , I e , I (I este curentul de sarcină care în acest caz este egal cu cel rotoric I A ) şi din care
se pot determina parametri principali de funcŃionare ai generatorului: U , E 0 , Φ 0 , I A .
3. BilanŃul puterilor. Momentele cuplurilor ce apar la funcŃionarea maşini în regim de generator,
sunt :
-- M a , care este momentul cuplului activ produs de motorul primar la arborele generatorului şi
care impune sensul de rotaŃie al maşinii;
-- M, este momentul cuplului electromagnetic al generatorului dat de relaŃia stabilită anterior
pN
M = kI A Φ 0 = − I AΦ 0 ,
2πa
al cărui sens este acelaşi cu cel al cuplului activ;
-- M m , este momentul cuplului corespunzător pierderilor mecanice produse prin frecările
rotorului în aer şi în lagăre, a ventilatorului (în cazul maşinilor autoventilate), a frecării periilor pe
colector; are sensul opus lui M a ;
-- M Fe , este momentul cuplului corespunzător pierderilor în fier (prin histerezis, curenŃi
turbionari, pierderilor suplimentare); are sensul opus lui M a ;
 224

-- M j = JdΩ / dt , este momentul dinamic (J este momentul axial total de inerŃie al maselor
aflate în mişcare de rotaŃie).
Luând în considerare toate momentele (cu semnele lor) ce acŃionează în maşină, se poate scrie
ecuaŃia mişcării rotorului maşinii
dΩ
M a + M − M m − M Fe = J , (6.124)
dt
iar dacă se ia în considerare numai regimul stabilizat, adică atunci când dΩ / dt = 0 , relaŃia precedenta
devine
M a = M m + M Fe − M , (6.125)
care reprezintă ecuaŃia momentelor în regimul stabilizat al generatorului dat
Dacă ecuaŃia din (6.125) se înmulŃeşte cu Ω ,atunci se obŃine ecuaŃia puterilor, în care avem :
-- ΩM a = P1 , este puterea mecanică transmisă generatorului prin arborele său de către motorul
primar;
-- ΩM m = Pm ,este puterea corespunzătoare pierderilor mecanice ;
-- ΩM Fe = PFe ,este puterea corespunzătoare pierderilor în fier ;
-- (− ΩM ) = P ,este puterea electromagnetică a maşinii; sensul fizic al acestei puteri se poate
stabili dacă se Ńine seama de relaŃia momentului cuplului electromagnetic şi al t.e.m.
P = −ΩM = −Ω(− kI A Φ 0 ) = I A (kΩΦ 0 ) = E 0 I A , (6.126)
(în cazul maşinii compensate, avem E 0 ≈ E şi deci P = EI A ), adică puterea P este de natură
electrică.
Dacă se Ńine seama de 6.121) şi că E ≈ E 0 la maşini compensate, atunci relaŃia (6.126) se poate
scrie sub forma
P = EI A = UI A + R A I A2 + ∆U pI A , (6.127)
în care :
-- UI A = P2 , reprezintă puterea electrică transmisă receptorului racordat la bornele
generatorului;
-- R A I A = Pcu , reprezintă pierderile de putere în cupru (înfăşurarea rotorică + de
2

compensaŃie + poli auxiliari) prin efect Joule;

-- ∆U p I A = Pp , reprezintă pierderile de putere (prin efect Joule) în rezistenŃa de contact
peri – colector.
Cu aceste ultime precizări făcute, ecuaŃia cuplurilor din (6.125) se poate nota sub forma
P1 = Pm + PFe + Pcu + Pp + P2 , (6.128)
care reprezintă, de fapt, bilanŃul puterilor pentru o maşină de c.c. ce lucrează în regim de generator cu
excitaŃia separată (independentă).
Din relaŃia (6.128) rezultă că puterea mecanică P1 , primită de generator la arborele său, trebuie
„să acopere” puterea utilă P2 ce se cedează receptoarelor electrice, pierderile mecanice, pierderile în fier,
pierderile în cuprul rotoric şi pierderile în rezistenta de contact perie – colector.
Dacă se Ńine seama şi de pierderile din înfăşurarea de excitaŃie (care se alimentează de la o sursă
exterioară maşinii)
Pex = U e I e = Rex I e2 ,
în care : Rex ,este rezistenŃa ohmică a înfăşurării de excitaŃie ; U e , este tensiunea de alimentare a
circuitului de excitaŃie ; I e , este curentul de excitaŃie, atunci se poate exprima randamentul
generatorului de c.c. cu excitaŃia separată prin relaŃia
P2 UI A
η= = . (6.129)
P1 + Pex P1 + Pex
4. Caracteristicile generatorului. La funcŃionarea maşinii de c.c. în regim de generator cu
excitaŃia separată s-au definit unii parametri cum sunt : t.e.m. E 0 (E ) la mers în gol (în sarcină) ;
 225

tensiunea la borne U ; curentul de sarcină I A ; viteza unghiulară Ω ; curentul de excitaŃie I e . Aceşti

parametri nu sunt independenŃi unii faŃă de alŃii; de exemplu, din ecuaŃia de funcŃionar (6.121) se poate
scrie
U = E − R A I A − ∆U p , (6.130)
relaŃie ce ne arată că tensiunea la bornele maşinii U (în regim de sarcină) depinde de t.e.m. indusă şi de
curentul de sarcină, atunci când sunt cunoscute rezistenŃele R A şi R p. . Dar între parametri menŃionaŃi se
pot stabili şi alte relaŃii funcŃionale dintre care unele au o importanŃă mai deosebită în exploatarea
generatorului şi se numesc caracteristicile generatorului.
Se va numi
caracteristică a
generatorului o funcŃie care
descrie dependenŃa dintre
doi parametri principali ai
generatorului, în condiŃiile
în care ceilalŃi parametri
sunt consideraŃi constanŃi;
din definiŃie rezultă că este
vorba de caracteristici
statice. Cele mai principale
caracteristici pentru
generatorul de c.c. cu
excitaŃia separată sunt :
- caracteristica de mers în
gol, definită prin:
U 0 = f (I e ) , când
Ω = const şi I A = 0 ;
Fig. 6.59 Model de schemă cu ajutorul căreia se pot
trasa experimental caracteristicile generatorului de c.c. -- caracteristica de mers în
cu excitaŃie separată sarcină, definită prin
: U = f (I e ) , când
Ω, I A = const ;
-- caracteristica externă, definită prin : U = f (I A ) , când Ω, I e = const ;
-- caracteristica de reglaj, definită prin : I e = f (I A ) , când Ω, U = const .
Toate aceste caracteristici se pot ridica la standul de probă, dar la maşini mai mari unele caracteristici (de
mers în sarcină, externă, de reglaj) se trasează mai greu la acest stand fiind necesari curenŃi de sarcină
mari. De aceea se procedează la predeterminarea lor realizând în prealabil două probe cu maşina
respectivă : proba la mers în gol (pentru ridicarea caracteristicii de mers în gol) şi o probă în
scurtcircuit
(la I k = I n ) folosind o schemă ca cea din figura 6.59.
În continuare se prezintă caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaŃia separată.
a) Caracteristica de mers în gol stabileşte cum variază tensiunea la bornele generatorului în gol
U 0 ( Ω = const şi I A = 0 ) când se modifică curentul de excitaŃie I e . Curentul I e se poate regla cu
ajutorul reostatului de câmp Rc , respectiv se poate măsura cu ampermetrul P3, iar tensiunea la borne
U 0 (la mers în gol K1 este deschis şi deci I A = 0 ) se măsoară cu voltmetrul P2.
La funcŃionarea în gol avem U 0 = E 0 = cΦ 0 ; (c = kΩ = const ) şi deci
U 0 = E 0 = f (I e )
reprezintă, de fapt, caracteristica de magnetizare a maşinii Φ 0 = f (I e ) trasată la o altă scară.
Dacă maşina a mai lucrat anterior (înaintea probei de mers în gol), atunci la I e = 0 , fluxul
magnetic din maşină nu este nul, pentru că există câmpul magnetic remanent şi deci la bornele maşinii
apare o tensiune U 0 rem de valoare redusă (3,…,8% din U n ).
 226

La creşterea lui I e , iniŃial are loc o creştere proporŃională a fluxului Φ 0 ,respectiv a t.e.m. E 0
(zona cu relaŃie liniară din funcŃionala Φ 0 = f (I e ) ), dar după apariŃia saturaŃiei magnetice a circuitului
magnet0ic al maşinii, creşterea nu mai este proporŃională cu I e , ci mult mai redusă. Caracteristica se
trasează până la valori ale lui E0 ce depăşeşte cu 20,…,50% din U n (se face astfel şi o probă cu tensiune
ridicată a maşinii) .Dacă apoi se procedează la
reducerea curentului de excitaŃie, se constată că se
descrie o ramură descendentă a caracteristicii diferită
de ramura ascendentă (realizată la creşterea lui I e )
din cauza fenomenului histerezis (în greceşte histerezis
înseamnă „ a nu merge pe acelaşi drum”) ce se produce
la magnetizare şi demagnetizarea circuitelor
magnetice. Alura curbei de mers în gol este dată în
figura 6.60. Caracteristica de mers în gol standard se
obŃine însă (linie punctată in figura 6.60) realizând
semisuma ordonatelor pentru fiecare abscisă
considerată.
2. Caracteristica de sarcină stabileşte cum
variază tensiunea de la bornele maşinii când se
Fig. 6.60 Model de caracteristică de mers modifică curentul de excitaŃie la o anumită sarcină dată
în gol la un generator de c.c. cu excitatia
separată I A = const . În acest scop se închide K1 (din figura
6.59) pe sarcină variabilă (reostatică) R şi se reglează
Rc pentru modificarea curentului de excitaŃie. De obicei se trasează o familie de curbe pentru sarcinile :
2/4, 3/4, 4/4, 5/4 din I n , ele sunt aproape paralele între ele şi paralele cu curba de mers în gol , respectiv
amplasate inferior una alteia (sub curba de mers în gol) cu cât creşte sarcina, aşa cum apare în figura 6.61.
În definitiv curba de mers în gol este un caz particular, adică o caracteristică de sarcină limită când
IA = 0.
Predeterminarea caracteristicii de sarcină se face pornind de la construcŃia triunghiului de
scurtcircuit în acelaşi sistem de axe de coordonate în care s-a trasat caracteristica de mers în gol şi
caracteristica de scurtcircuit.
Caracteristica de scurtcircuit este liniară şi trece prin originea sistemului de coordonat, deci pentru
trasarea sa este necesar un punct (K1 închis pe o rezistenŃă R ≈ 0 ) pentru care se citeşte I k ≤ I n cu
ampermetrul P1 şi curentul de excitaŃie corespunzător I e prin citirea ampermetrului P3 (vezi figura 6.59).
La scurtcircuit avem U =0 şi deci din ecuaŃia generatorului rezultă
Ek = RA I k ,
în care R A şi I k sunt cunoscute.
Din curba de mers în gol (curba 1) pentru E k rezultă un curent de excitaŃie I eck , aşa cum apare
în figura 6.62. Din caracteristica de scurtcircuit (curba 2), curentului I k îi corespunde curentul de
excitaŃie I ek > I e 0 k .Curentul de excitaŃie
suplimentar I ea = I ek − I eok este necesar pentru
acoperirea efectului demagnetizant al reacŃiei
longitudinale. Triunghiul ABC se numeşte
triunghiul de scurtcircuit şi el are laturile
proporŃionale cu curentul rotoric în domeniul în care
cele două caracteristici 1 şi 2 sunt liniare (aspect
valabil pentru curenŃi ce nu depăşesc de valoarea
curentului nominal al maşinii).
Latura AB este proporŃională cu căderea de
tensiune pe rezistenŃa ohmică R A (care însumează
rezistenŃa ohmică a tuturor înfăşurărilor înseriate
Fig. 6.61 Caracteristici de sarcină la un generator între ele, inclusiv rezistenŃa de contact perie –
de c.c. cu excitaŃia separată

colector), iar latura BC reprezintă măsura reacŃiei longitudinale demagnetizante (la scara curentului de
excitaŃie) şi arată cu cât trebuie mărit curentul de
excitaŃie (de exemplu, de la valoarea I eok ) pentru a
compensa căderea de tensiune produsă de reacŃia
indusului.
O caracteristică de scurtcircuit 2’ dispusă
deasupra caracteristicii de mers în gol are, pentru
acelaşi curent de scurtcircuit I k , presupune un
curent de excitaŃie necesar I ek < I e 0 k , ceea ce
înseamnă că reacŃia longitudinală nu este
demagnetizantă, ci magnetizantă, respectiv că periile
sunt rotite din axa neutră în sens invers. Triunghiul de
scurtcircuit în acest caz este ABC’, dar trebuie
menŃiona că într-o astfel de situaŃie curentul de
scurtcircuit are tendinŃa să crească în timpul probei în
mod continuu.
Fig. 6.63 Predeterminarea caracteristici de
sarcină cu ajutorul triunghiului de scurtcircuit
Fig. 6.64 Explicativă privind alura
caracteristicii externe la generatorul de
c.c. cu excitaŃie separată
227
Fig. 6.62 Triunghiul de scurtcircuit pentru
deteminarea caracteristicii de sarcină la un
generator de c.c. cu excitaŃia separata
Dacă însă maşina lucrează saturat din punct de
vedere magnetic, atunci apare şi reacŃia transversală
şi triunghiul de scurtcircuit se deformează (anume
creşte cateta BC). Dacă periile sunt montate în axa
neutră (deci reacŃia longitudinală este nulă), iar
reacŃia transversală este complet compensată (prin
înfăşurarea de compensaŃie), atunci latura BC este
nulă şi triunghiul de scurtcircuit se reduce la cateta
AB (egală cu căderea de tensiune pe rezistenŃa totală
R A ).
În ceea ce priveşte predeterminarea
caracteristicii de sarcină cu ajutorul triunghiului de
scurtcircuit, acesta se construieşte pentru o sarcina
dată a maşinii, adică I k = I A = const . Apoi
pornind de la curba de mers în gol va trebui să se
Ńină seama de căderea de tensiune pe rezistenŃa
totală R A (adică cateta AB a triunghiului). Deci
trasarea caracteristicii de sarcină se poate face
deplasând triunghiul de scurtcircuit ( determinat
pentru curentul de sarcină I A ) paralel cu el însuşi,
pornind cu latura BC de la axa absciselor, astfel
încât vârful său A să urmărească permanent
caracteristica de mers în gol, în acest fel vârful său C
va trasa caracteristica necesară.. Pentru un alt curent
de sarcină I A se reia construcŃia triunghiului de
scurtcircuit şi întreaga metodologie de trasare a
caracteristicii de sarcină (figura 6.63).
3. Caracteristica externă stabileşte cum se
modifica tensiunea de la bornele generatorului când
variază curentul de sarcină în condiŃiile în care
 228

Ω, I e = const . Pentru ridicarea experimentală a caracteristicii se fixează rezistenŃa de câmp Rc (vezi

figura 6.59) pe o anumită poziŃie (deci I e = const ) şi la modificarea rezistenŃei de sarcină R se citeşte
voltmetrul P2 şi ampermetrul P1 (pentru Ω = cos t ). Dar caracteristica externa poate fi exprimată şi prin
relaŃia analitica
U = E − R A I A − ∆U p , (6.131)
iar pentru a stabili alura acestei caracteristici trebuie menŃionate unele aspecte :
( )
a) -- dacă într-un sistem de coordonate I A ,U se trasează tensiunea de mers în gol U 0 = E 0 ,
pentru I en = const , atunci aceasta ar fi reprezentată printr-o dreapta paralelă cu axa absciselor, aşa cum
apare dreapta a în figura 6.64, pentru că tensiunea de mers în gol nu depinde de curentul de sarcină IA ;
( )
b) -- dacă se ia în considerare reacŃia indusului, atunci funcŃia E = f I A poate fi reprezentată
printr-o curbă neliniară, uşor căzătoare, aşa cum apare curba b în figura 6.64 ;
c) -- căderile de tensiune pe rezistenŃa
totală
R A − si − ∆U p variază liniar cu I A şi pentru
că trebuie luate cu semnul minus (vezi relaŃia
(6.131)), au fost trasate sub axa absciselor
(dreptele c şi d în figura 6.64);
d) -- dacă pentru fiecare curent de
sarcină se sumează (algebric) ordonatele
curbelor b, c, d, atunci se obŃine curba
corespunzătoare caracteristicii externe.
Dacă maşina este total compensată,
Fig. 6.65. Explicativă privind
atunci E ≈ E 0 şi toată metodologia de trasare a
predeterminarea caracteristicii extene la caracteristicii externe trebuie să pornească de la
generatorul de c.c. cu excitaŃia separată curba a.
În figura 6.64 este precizat şi punctul M
corespunzător unei sarcini nominale, din care se vede că la bornele generatorului apare o cădere de
tensiune
U0 −Un
∆U n = 100 , (6.132)
Un
exprimată, de regulă, în procente; ∆U n poate atinge 5,…,15% din tensiunea nominală (valorile mai mari
se referă la generatoare de puteri mici).
Dacă curentul de sarcină creşte foarte mult, atunci ∆U poate depăşi cu mult pe cele normale şi
caracteristica externă se apropie de axa absciselor. Există o anumită valoare a curentului de sarcină pentru
care caracteristica externă intersectează axa absciselor (U=0) : acest curent se numeşte curent de
scurtcircuit şi el poate atinge valori de ordinul a 10,…, 15 × I n . Un astfel de curent de sarcină face ca
generatorul să fie considerat în regim de avarie gravă, de aceea în practică, pentru astfel de cazuri, se iau
măsuri speciale (se montează siguranŃe fuzibile, relee de protecŃie la scurtcircuit cu ajutorul cărora se
realizează o întrerupere rapidă a receptoarelor de la bornele generatorului).
La predeterminarea caracteristicii cu ajutorul triunghiului de scurtcircuit, se face construcŃia
acestuia pentru diverse valori ale curentului de sarcină, cum sunt valorile : 2/4; 3/4; 4/4; 5/4 din I n .
Fiecare triunghi de scurtcircuit trebuie să rămână cu vârful său A pe caracteristica de mers în gol, iar cu
vârful său C pe dreapta I e = const , ce s-a admis pentru construcŃia caracteristicii (latura BC a
triunghiului rămâne paralelă cu axa absciselor). ProiecŃia vârfului B pe axa ordonatelor determină
tensiunea de la bornele maşinii la sarcina respectivă, iar prelungirea orizontalei respective până la
intersecŃia cu verticala la sarcina respectivă (0.5 × I n , I n ) în cadranul II determină punctele
caracteristicii externe (D, D’, etc).
 229

4. Caracteristica de reglaj arată cum trebuie să fie modificat curentul de excitaŃie I e când
variază curentul de sarcină I A , pentru ca tensiunea de la bornele maşinii să rămână constantă la o valoare
dată (de exemplu, U = U n ), în condiŃiile în care
Ω = const . Alura acestei caracteristici se poate stabili
pornind de la alura caracteristicii externe; aceasta din urmă este
o caracteristică căzătoare, adică odată cu creşterea curentului
de sarcină, tensiunea de la bornele generatorului scade, aşa
cum rezultă şi din relaŃia (6.131). Pentru a menŃine
U = const când curentul de sarcină I A creşte, nu există decât
soluŃia creşterii lui E, adică în final a creşterii curentului de
excitaŃie I e . Deci alura caracteristicii de reglaj este aceea a
Fig. 6.66 Alura caracteristicii de reglaj la
unei curbe crescătoare, iar aceasta este valabil până la saturaŃia
generatorul de c.c. cu excitaŃie separată totală a circuitului magnetic al maşinii, caz în care pentru orice
creştere a lui I e nu se mai produce (aproape deloc) o creştere
a lui E, respectiv tensiunea la borne nu va mai putea fi menŃinută constantă. Realizând magnetizarea şi
demagnetizarea fierului din circuitul magnetic al maşinii, este evident că se produce fenomenul histerezis
de care va fi afectată şi maşina respectivă. Alura caracteristicii este dată în figura 6.66 şi ea posedă o
ramură ascendentă, respectiv o ramură descendentă. Caracteristica
de reglaj standard se obŃine realizând semisuma ordonatelor celor
două ramuri pentru diverse valori ale curentului de sarcină; ea
este trasată prin linie punctată în figura 6.66.
Trasarea experimentală a caracteristicii conform cu
schema din figura 6.59, se poate efectua astfel : se închide K1 şi
pentru fiecare curent de sarcină citit cu ampermetrul P1 şi realizat
prin modificarea rezistenŃei de sarcină R, se reglează curentul de
excitaŃie prin reostatul de câmp Rc până când voltmetrul P2
indică tensiunea necesară la bornele maşinii. Ramura ascendentă
se obŃine la creşterile curentului de sarcină, iar cea descendentă la
scăderile curentului de sarcină.
În ceea ce priveşte predeterminarea caracteristicii de
reglaj cu ajutorul triunghiului de scurtcircuit, se procedează ca şi
în cazurile precedente la determinarea triunghiului pentru diverse
valori ale curentului de sarcină, aşa cum se arată si în figura 6.67.
Fig. 6.67 Explicativă privind Vârful A al triunghiului trebuie să se deplaseze permanent pe
predeterminare caracteristicii de reglaj la caracteristica de mers în gol, iar latura BC trebuie să rămână pe
generatorul de c.c. cu excitaŃia separată
orizontala tensiunii ce trebuie menŃinută la bornele maşinii.
Verticala vârfului C al triunghiului împreună cu ordonata curentului de sarcină (în cadranul IV) se
intersectează în punctele caracteristicii de reglaj D, D’, etc.

6.13.2. Generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie

Generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie are o singură înfăşurare de excitaŃie (înfăşurare de

tensiune) ce se leagă în derivaŃie (paralel) cu circuitul rotoric al maşinii; acest tip de generator face parte
din grupa generatoarelor autoexcitate a căror amorsare (adică intrare în funcŃiune normală) se bazează pe
existenŃa unui câmp magnetic remanent. Prin specificul schemei sale de conectare cu înfăşurarea sa de
excitaŃie, chiar la funcŃionarea sa în gol, curentul rotoric al generatorului nu este nul, ci este egal cu
curentul de excitaŃie.
1. Amorsarea generatorului de c.c. cu excitaŃia derivaŃie. Aşa cum s-a menŃionat deja
„amorsarea” sau „prinderea” generatorului cu excitaŃia derivaŃie se bazează în primul rând pe existenŃa
unui câmp magnetic relativ slab, „rămas” în circuitul magnetic al maşinii de la unele funcŃionări
precedente.
Se admite că înfăşurarea rotorică se roteşte în acest câmp remanent, atunci în ea se va induce o
t.e.m. iniŃială mică (2,…,5% din U 0 n ). Însă această t.e.m. va fi culeasă de periile maşinii şi aplicată
înfăşurării de excitaŃie, aşa cum apare şi în figura 6.68.
( )
În acest fel pe conturul închis Γ (maşina funcŃionează în gol K fiind deschis) format din
înfăşurarea de excitaŃie (cu parametri Rex , Lex ), reostatul de reglaj al curentului de excitaŃie Rr şi
230
 230

înfăşurarea rotorică a maşinii (cu parametri R A , L A ), se produce de curent de valoare mica în primul
moment. Acest curent de excitaŃie mic produce un flux de excitaŃie mic şi în această situaŃie pot apare
doua cazuri distincte :
a) -- fluxul de excitaŃie produs are acelaşi sens cu fluxul magnetic remanent (deci cel iniŃial);
b) -- fluxul magnetic produs are sens opus
fluxului magnetic remanent (deci celui iniŃial).
Cazul a. În aceste condiŃii cele doua fluxuri
magnetice (adică cel produs şi cel remanent) se
adună şi rezultă un câmp magnetic întărit care
induce o t.e.m. mai mare, curentul de excitaŃie va
creşte etc, fenomenul amplificându-se până la un
punct de echilibru dintre cele trei mărimi
e0 , ϕ 0 , ie (au fost notate cu litere mici pentru ca în
perioada menŃionată ele variază în timp); punctul
de echilibru este condiŃionat de viteza unghiulară
care se roteşte maşina pentru că e0 = kΩϕ 0 ,
Fig. 6.68 Schema simplificată a unui generator cu
excitaŃia derivatie cu explicative pentru amorsarea
cu
generatorului
de valoarea rezistenŃelor din conturul (Γ ) pentru
că ie = e0 / (R A + Rex + Rr ) şi de caracteristica magnetică a maşinii de forma ϕ 0 = f (ie ) , care este
neliniară.
În acest fel se spune (pentru cazul dat) că s-a produs amorsarea sau „prinderea” generatorului de
c.c. cu excitaŃia derivaŃie. Din acest moment prin reglajul curentului de excitaŃie I e cu ajutorul
reostatului de reglaj Rr (sau/şi al turaŃiei maşinii) se poate obŃine o tensiune convenabila la borne U 0 ,
iar în continuare se poate realiza conectarea receptoarelor (prin închiderea lui K) la bornele maşinii.
Cazul b. În condiŃiile acestui caz fluxul produs şi cel remanent având sensuri opuse, rezultă un
flux mai mic, care induce o t.e.m. mai mică decât cea iniŃială produsă de câmpul remanent, deci şi
curentul de excitaŃie ie va deveni mai mic etc, fenomenul amplificându-se până la demagnetizarea totală a
maşinii. În această situaŃie generatorul nu mai poate fi amorsat (pentru că nu mai există nici un câmp în
maşină) şi trebuie să se procedeze la remagnetizarea maşinii; aceasta se face cu ajutorul unei surse
exterioare de c.c. (acumulator, redresor, etc), care se conectează pentru un scurt timp (poate fi o simpla
atingere a bornelor) la bornele înfăşurării de excitaŃie.
Rotind generatorul în acest câmp magnetic remanent nou format, este posibil să ne situăm fie în
cazul a, fie în cazul b.
Dacă apare din nou cazul b, este necesară o nouă remagnetizare a maşinii de la sursa exterioară,
dar cu schimbarea polarităŃilor la conectarea înfăşurării de excitaŃie (este deci necesar sa fie notate cum
se conectează polarităŃile la bornele de excitaŃie în cadrul primei remagnetizări). După această a doua
remagnetizare (corect făcută) amorsarea generatorului este sigură pentru că procesul „prinderii” va
decurge ca în cazul a.
Din cele prezentate rezultă că exista o perioadă de timp foarte scurtă în care se produce amorsarea
generatorului; ea reprezintă perioada procesului „de prindere” a generatorului cu autoexcitaŃie. În toată
această perioadă mărimile e0 , ie , ϕ 0 sunt variabile în timp.
Pentru a analiza însă mai amănunŃit procesul tranzitoriu de „prindere” al generatorului de c.c. cu
( )
excitaŃia derivaŃie, se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pe conturul închis Γ din figura 6.68, care
conduce la expresia
die
e0 − (L A + Lex ) = (R A + Rex + Rr )ie ,
dt
respectiv, dacă se ordonează termenii în mod convenabil, se obŃine

(L A + Lex ) die + (R A + Rex + Rr )ie = e0 , (6.132)

dt
în care s-a Ńinut seama că în conturul închis (Γ ) trebuie luate în considerare şi t.e.m. de autoinducŃie
corespunzătoare inductivităŃilor proprii circuitului rotoric L A şi circuitului de excitaŃie Lex conform cu
figura 6.68.
 231

Expresia din (6.132) reprezintă, la prima vedere, o ecuaŃie diferenŃială de ordinul I cu coeficienŃi
constanŃi şi termen liber în ie , dar trebuie avut în vedere că tocmai acest termen liber este o funcŃie de ie
(prin ϕ 0 ), fiind chiar o funcŃie neliniară
e0 = f (ie ) . În acest fel, rezolvarea ecuaŃiei
din (6.132) se complică, însă problema care,
de fapt, ne interesează nu necesită rezolvarea
acestei ecuaŃii şi de aceea ea va fi ocolită.
În primul rând relaŃia (6.132)
evidenŃiază faptul că şi în cadrul procesului
tranzitoriu de „prindere” a generatorului,
t.e.m. indusă e0 este o funcŃie de curentul de
excitaŃie (să admitem că este o funcŃie mai
specială), e0 = f (ie ) , iar aceasta nu
reprezintă nimic altceva decât caracteristica
de mers în gol a generatorului respectiv, aşa
cum apare în figura 6.69 (curba 1). Pe de altă
parte, valoarea căderii de tensiune
Fig. 6.69 Explicativă privind amorsare
generatorului de c.c. cu excitaŃia derivaŃie
(R A + Rex + Rr )ie este direct proporŃionala
cu curentul de excitaŃie şi ea poate fi
reprezentată , în sistemul de coordonate (ie , e0 ) , printr-o dreaptă ce trece prin origine. Deci curba 1 este
pentru caracteristica e0 = f (ie ) , dreapta 2 pentru căderea de tensiune deja menŃionată, dar important
este că panta aceste drepte poate fi stabilită cu relaŃia
k u ie (R A + Rex + Rr )
tgα = = k (R A + Rex + Rr ) , (6.133)
k i ie
în care k u , k i reprezintă scările pentru trasarea valorilor de tensiune, respectiv de curent, iar k = k u / k i .
Din relaŃia (6.132) rezultă că în orice moment al procesului tranzitoriu de amorsare a generatorului, deci
pentru orice valoare a curentului de excitaŃie, există relaŃia
die
e0 − (R A + Rex + Rr )ie = (L A + Lex ) , (6.134)
dt
adică diferenŃa dintre ordonatele curbei 1 ( e0 = f (ie ) ) şi a curbei 2 pentru o valoare dată a
curentului ie , este egală cu termenul (L A + Lex )die / dt. Acest termen, de fapt, arată cât de repede
variază curentul de excitaŃie ie în perioada amorsării generatorului, adică diferenŃa ordonatelor
curbelor 1 şi 2 din figura 6.69 ne dă imaginea intensităŃii cu care are loc procesul de autoexcitare a
generatorului de c.c. cu excitaŃia derivaŃie.
Procesul de autoexcitare se încheie când die / dt = 0 , deci când diferenŃa ordonatelor celor două
curbe (1 şi 2) devine nulă, adică în punctul D unde are loc, de fapt, intersecŃia celor două curbe. Într-
adevăr, în punctul D avem
E 0 = (R A + Rex + Rr )I e , (6.135)
dar trebuie remarcat că coordonatele punctului D ( I e , E 0 ) depind de panta dreptei 2, iar aceasta din
urmă depinde de valoarea totală a rezistenŃei ohmice a conturului închis (Γ ) , adică (R A + Rex + Rr ) .
Dar parametri R A , Rex sunt constanŃi (depind de înfăşurările rotorică şi de excitaŃie ce nu pot fi
modificate) şi deci singura rezistenŃă cu posibilitate de modificare este cea a reostatului de reglaj Rr .
Aşadar, modificând valoarea lui Rr , se modifică de fapt panta dreptei 2 şi se deplasează corespunzător
poziŃia punctului D pe curba 1. Se poate realiza şi o situaŃie când dreapta căderilor de tensiune se
suprapune peste porŃiunea liniară a curbei de mers în gol; acesta este cazul dreptei 2’’, când, de fapt,
avem o infinitate de puncte D, adică este un caz limită căruia îi corespunde o pantă critică α cr , respectiv
o valoare critica a reostatului de reglaj Rrcr . Este posibil şi cazul dreptei 2’ din figura 6.69, atunci
 232

punctul de intersecŃie dintre cele doua curbe 1 şi 2’ este punctul F căruia îi corespunde o t.e.m. foarte
redusă (apropiată de cea remanentă E rem ), adică amorsarea generatorului până la o t.e.m. de valoare
convenabilă nu mai este posibilă. Desigur ca această situaŃie din urma nu este acceptabilă şi
valori Rr ≥ Rrcr nu trebuie acceptate în perioada amorsării generatorului. Dar mai trebuie avut în vedere
că valoarea lui R rcr depinde şi de turaŃia generatorului pentru că
E 0 = kΩΦ 0 ≈ k ' ΩI e , (6.136)
pentru domeniul liniar al caracteristicii, respectiv pentru o altă viteză unghiulara a generatorului se admite
o altă valoare Rrcr .
Din cele prezentate anterior rezultă că pentru a realiza amorsarea generatorului de c.c. cu excitaŃia
derivaŃie, în condiŃiile unei turaŃii date a maşinii, trebuie îndeplinite următoarele condiŃii :
a) -- existenŃa unui câmp magnetic remanent ( dacă el nu există atunci el trebuie creat cu
ajutorul unei surse exterioare de c.c.) ;
b) -- conectarea corectă a înfăşurării de excitaŃie în raport cu înfăşurarea rotorică în ideea ca
fluxul de excitaŃie iniŃial produs şi câmpul magnetic remanent să posede acelaşi sens; dacă se produce
demagnetizarea maşinii atunci remagnetizarea ei se realizează, de asemenea, de la o sursă exterioara de
c.c. ;
c) -- valoarea reostatului de reglaj trebuie să fie sub valoarea critică (Rr < Rrcr )
corespunzătoare vitezei unghiulare date a maşinii ( de regulă la pornirea generatorului Rr se fixează la
valoare minimă a reostatului).
Dacă se pune problema amorsării generatorului în sarcină (adică atunci când k in figura 6.68 este închis pe o reŃea cu
receptoare a căror rezistenŃă echivalenta este R), atunci pentru regimul stabilizat se pot nota relaŃiile :
E 0 = R A I A + (Rex + Rr )I e ; E 0 = R A I A + RI ; I A = Ie + I , (6.137)
din care rezultă

 
E 0 =  R A + Rex + Rr + A (Rex + Rr ) I e .
R
(6.138)
 R 
Din (6.138) rezultă că în expresia e0 = f (i e ) , în acest caz, intervine şi valoarea rezistenŃei de sarcină R, dar de regulă

R A << R şi atunci ultimul termen din relaŃia precedentă poate fi neglijat, respectiv amorsarea generatorului se realizează

totdeauna în practică. Dacă însă R ≈ R A , atunci dreapta 2 tinde sa cadă peste porŃiunea liniară a caracteristicii 1 şi amorsarea
generatorului devine incertă.
2. EcuaŃia de funcŃionare şi randamentul generatorului. EcuaŃia de funcŃionare pentru
generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie nu diferă de cea a generatorului cu excitaŃia separată şi ea se
obŃine, de asemenea, prin aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff în conturul principal (rotoric) al
maşinii
E = R A I A + ∆U p+U , (6.139)
iar dacă maşina este total compensată, atunci avem şi relaŃia E ≈ E 0 .
O consecinŃă a modului de legare a înfăşurării de excitaŃie (în derivaŃie cu circuitul rotoric) la
acest tip de generator, este aceea că curentul de excitaŃie nu mai este independent, ci depinde de tensiunea
U de la bornele generatorului. Întra-devăr, din figura 6.68 se deduce
U
Ie = , (6.140)
Rex + Rr
iar curentul rotoric al maşinii rezultă din aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff în punctul A al schemei
amintite
I A = Ie + I ,
(6.141)
în care I va fi curentul de sarcină al generatorului când K din figura 6.68 este închis.
BilanŃul puterilor la generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie se stabileşte la fel ca la generatorul
cu excitaŃia separată cu precizarea că pierderile din înfăşurarea de excitaŃie ( Pex = UI e ) sunt acoperite în
acest caz de puterea electromagnetică a generatorului, adică relaŃia de bilanŃ a puterilor va fi
P1 = Pm + PFe + Pcu + Pp + Pex + P2 , (6.141a)
(toate notaŃiile au semnificaŃia celor prezentate anterior), iar randamentul se calculează cu relaŃia clasică
 233

P2 P2
η= = . (6.141)
P1 P2 + ∑ p
3. Caracteristicile generatorului de c.c. cu excitaŃia derivaŃie. Caracteristicile principale de
exploatare ale generatorului de c.c. cu excitaŃia derivaŃie sunt : caracteristica de mers în gol, caracteristica
externă şi caracteristica de reglaj.
a) Caracteristica de mers în gol U 0 = f (I e ) (cu Ω = const şi I A = 0 ), aşa cum a fost
ea definită pentru generatorul cu excitaŃia separată nu este compatibilă cu acest tip de generator, pentru că
la I A = 0 (şi I=0), din (6.141), rezultă că şi I e = 0 (vezi schema din figura 6.68), ori în această situaŃie
funcŃionarea generatorului nu mai este posibilă. Trasarea unei astfel de caracteristici ar fi posibilă dacă
înfăşurarea de excitaŃie (care este o înfăşurare de tensiune) s-ar alimenta de la o sursă de tensiune de c.c.
exterioară maşinii, dar atunci generatorul dat nu mai este „cu excitaŃia derivaŃie”, adică cu înfăşurarea de
excitaŃie legată în derivaŃie cu circuitul rotoric al maşinii. De aceea la generatorul cu excitaŃia derivaŃie
caracteristica de mers în gol se va defini prin funcŃia : U 0 = f (I e ) cu condiŃiile I=0 şi Ω = const , în
care I este curentul de sarcină debitat pe la bornele sale. În acest caz deci (al mersului în gol) I A = Ie ,
iar ecuaŃia de funcŃionare din (6.139) devine
E = R A I e + ∆U p 0 + U . (6.142)
Cum însă I e are valoare mică ( I e < 10% I An ), atunci căderile de tensiune R A I e şi ∆U p 0 = R p I e pot
fi neglijate, iar E ≈ E 0 , respectiv U 0 ≈ E 0 . În final deci caracteristica de mers în gol a generatorului
de c.c. cu excitaŃia derivaŃie are aceeaşi alura cu cea a generatorului cu excitaŃia separată.
b) Caracteristica externă a generatorului cu excitaŃia derivaŃie are, de asemenea, definiŃia
()
modificată faŃă de cea a generatorului cu excitaŃie separată şi anume : U = f I , pentru Ω = const şi
Rr = const (vezi schema din figura 6.68) ; condiŃia I e = const nu mai poate fi pusă pentru că
curentul de excitaŃie depinde de tensiunea de la
bornele maşinii (vezi relaŃia (6.140)), iar tensiunea U
tocmai se schimbă datorită curentului de sarcină I
debitat de generator.
Reluând această idee, se constată că la
generatorul cu excitaŃia derivaŃie sunt trei cauze
principale care concură la scăderea tensiunii de la
bornele generatorului aflat în sarcină (două dintre ele
sunt specifice şi generatorului cu excitaŃie separată) :
a) -- căderea de tensiune pe rezistenŃele
(
interne ale maşinii R A , R p ;)
b) -- reacŃia transversală a indusului care
Fig. 6.70 Explicativă privind stabilirea este demagnetizantă;
caracteristicii externe la generatorul de iar a treia se referă la faptul că :
c.c. cu excitaŃia derivaŃie c) -- curentul de excitaŃie depinde direct
proporŃional de tensiunea de la bornele generatorului
şi cum aceasta scade datorită sarcinii, se produce o micşorare a curentului I e , care la rândul său aduce o
micşorare a tensiunii U.
Din cele prezentate, rezulta că caracteristica externă a generatorului cu excitaŃia derivaŃie are o
alură căzătoare, dar ea este mai căzătoare decât cea a generatorului cu excitaŃia separată. În figura 6.70,
curba a se referă la caracteristica externă pentru generatorul cu excitaŃia separată, iar curba b pentru cel cu
excitaŃia derivaŃie. Tot ca o deosebire esenŃială faŃă de caracteristica generatorului cu excitaŃia separată,
curentul I nu creşte continuu pe măsură ce scade R aşa cum se întâmplă la generatorul cu excitaŃia
separata (adică pentru R=0, I = I sc ), ci atinge o valoare limită I max = (2,...,2.5) × I n , după care scade
la o valoare I sc = E rem / R A (R = 0 ) .Aceasta se explică prin aceea că odată cu micşorarea rezistenŃei de
sarcină R, creşte panta dreptei de excitaŃie şi la o anumită valoare a lui R se depăşeşte panta critică pentru
generatorul respectiv, ceea ce duce la dezexcitarea generatorului ( U = E rem ). Curentul de scurtcircuit
I sc , de regulă, are o valoare destul de mica, uneori chiar mai mica decât curentul nominal I n . Din
aceasta însa nu trebuie să se tragă concluzia că dacă se produce un scurtcircuit brusc la bornele
 234

generatorului, curentul va fi nepericulos, dimpotrivă în primul moment curentul va fi foarte mare pentru
că curentul de excitaŃie şi t.e.m. indusă nu se modifica instantaneu (adică dezexcitarea generatorului nu se
produce instantaneu) datorită inerŃiei magnetice a înfăşurării de excitaŃie (constanta electromagnetică a
înfăşurării Tex = Lex / Rex este mare, pentru că înfăşurarea are spire multe şi Lex este mare).
Şi în cazul generatorului cu excitaŃia derivaŃie se defineşte căderea de tensiune ∆U (procentual)
la bornele maşinii; ea este mai mare decât la generatorul cu excitaŃia separată (ajunge la 25,…, 40% din
U n ).
c) Caracteristica de reglaj la generatorul cu excitaŃia derivaŃie se defineşte prin funcŃia
I e = f (I ) , pentru U=const (eventual U= U n ) şi Ω = const şi nu se deosebeşte ca alură de cea a
generatorului cu excitaŃia separată, dar creşterile lui I e pentru U=const sunt mai mari pentru că şi căderile
de tensiune, în sarcină, sunt mai mari.

6.13.3. Generatorul de c.c. cu excitaŃia serie

Schema electrică de principiu pentru generatorul de c.c. cu excitaŃia serie este dată în figura 6.71;
înfăşurarea de excitaŃie se leagă în serie cu circuitul rotoric al maşinii, iar reostatul de reglaj Rr (dacă se
montează) se leagă în derivaŃie cu înfăşurarea de excitaŃie. Din schemă se vede ca I e = I A= I (dacă
reostatul Rr nu este montat) şi ca să existe o tensiune la
bornele generatorului este necesar ca întrerupătorul de
sarcină K să fie închis pe o rezistenŃă de sarcină oarecare
pentru ca numai în acest fel I ≠ 0 , respectiv I e ≠ 0 şi
există câmp magnetic în maşină.
Procesul de autoexcitare al generatorului are cele
trei condiŃii cunoscute :
-- existenŃa unui câmp magnetic remanent în
Fig. 6.71 Schema de principiu pentru maşină;
generatorul de c.c. cu excitaŃia serie -- conectarea potrivită a înfăşurării de excitaŃie
(vezi autoexcitarea generatorului derivaŃie) ;
-- rezistenŃa totala din circuitul rotoric trebuie să îndeplinească condiŃia :
k (R A + Rex + R ) < tgα cr , respectiv R < Rcr . (6.143)
Tocmai această condiŃie din urma produce dificultăŃi în funcŃionarea generatorului cu excitaŃia serie. Într-
adevăr, receptoarele de la bornele generatorului apar legate între ele în paralel şi deci rezistenŃa
echivalentă a receptoarelor va avea valoarea cea mai mică când toate receptoarele apar conectate la
borne, dar pe măsură ce se deconectează câte un receptor,
rezistenŃa echivalentă R, a receptoarelor rămase încă conectate,
creşte şi este posibil ca R > Rcr , ceea ce duce la dezexcitarea
generatorului, adică,de fapt, să piardă alimentarea şi celelalte
receptoare rămase încă conectate.
Acesta este neajunsul principal al generatorului de c.c.
cu excitaŃia serie, care face ca el sa nu fie folosit în mod curent
în practică, ci doar acolo unde sarcina este fixă şi îndeplineşte
condiŃia R < Rcr (de exemplu, în cadrul unor sisteme de reglaj
automat).
Fig.6.72 alura caracteristicii
externe la generatorul cu excitaŃia
a) Caracteristica de mers în gol nu are sens
serie pentru acest tip de generator pentru că la I = I A = I e = 0
generatorul nu este amorsat şi U = E rem .Ca să ne dăm seama de caracteristica de magnetizare a maşinii
Φ = f (I e ) , se poate ridica caracteristica U 0 = f (I e ) , dar în condiŃiile în care înfăşurarea de excitaŃie
se alimentează de la o sursă separată de maşină.
b) Caracteristica externă este şi ea diferită ca definiŃie de cea dată anterior, acum se poate nota
()
U = f I , pentru Ω = const , dar I e ≠ const , pentru că ie = I . Alura acestei caracteristici este
 235

data în figura 6.72; la început este crescătoare, dar la curenŃi mai mari de 1.5 × I n saturaŃia magnetică şi
reacŃia indusului au efecte puternice şi deci tensiunea la bornele generatorului începe să scadă.
c) Caracteristica de reglaj la generatorul de c.c. cu excitaŃia serie, de asemenea, nu are sens
pentru că în orice moment I e = I .

6.13.4. Generatorul de c.c. cu excitaŃia compund

Schema de principiu pentru un generator de c.c. cu excitaŃia compund este data în figura 6.73.
Acest tip de generator posedă cele doua tipuri de excitaŃii, care se conectează în mod corespunzător cu
circuitul rotoric al maşinii, fiind posibile doua feluri de
montaje : montaj adiŃional, respectiv montaj diferenŃial.
De regulă înfăşurarea de excitaŃie preponderentă este cea
derivaŃie şi de aceea posedă un reostat de reglaj Rr (se
înseriază cu el), în timp ce înfăşurarea de excitaŃie serie
se utilizează pentru corectarea caracteristicilor externe,
respectiv pentru obŃinerea unui anumit profil de
caracteristică externă.
a) Caracteristica de mers în gol este similara cu
Fig. 6.73 Schema de principiu pentru
un generator de c.c. cu excitaŃia cea a unui generator cu excitaŃia derivaŃie pentru ca la
compund funcŃionarea în gol generatorul cu excitaŃia compund se
comportă ca un generator derivaŃie, având în vedere
faptul că înfăşurarea de excitaŃie serie nu are nici un efect în acest caz.
b) Caracteristica externă
se poate modifica în raport cu cea
a unui generator derivaŃie, în
funcŃie de ponderea înfăşurării de
excitaŃie serie (raportat la cea
derivaŃie) şi felul montajului
(adiŃional sau diferenŃial).
Tipurile caracteristicilor externe
sunt prezentate în figura 6.74
(pentru comparaŃie curba a
reprezintă caracteristica unui
generator derivaŃie). Curba b
reprezintă o caracteristica externă
Fig. 6.74 Fig. 6.75
Tipurile de caracteristici externe (stânga) şi de reglaj (dreapta) la un
cu compundare normală, adică
generator de c.c. cu excitaŃia compund înfăşurarea de excitaŃie serie (în
montaj adiŃional cu cea derivaŃie)
se dimensionează astfel încât, de exemplu, la bornele maşinii să fie tensiunea U n când curentul de sarcină
are valoarea I n. Pentru generatoare ce alimentează receptoare cu linii lungi, tensiunea la bornele
receptorului trebuie să fie mai mare decât U n , astfel încât să se compenseze total sau parŃial căderile de
tensiune pe linia de alimentare întinsă până la receptor; în acest caz se prefera caracteristica
supracompundată c din figura 6.74.
În alte cazuri (cum este la generatoare de sudură de c.c.) este nevoie ca la mers în gol să fie o
tensiune suficient de mare (de exemplu , necesară pentru amorsarea arcului de sudare), iar în sarcină
tensiunea poate avea valori mici; tipul acesta de caracteristică, reprezentată prin curba d în figura 6.74,
este de tip anticompund şi se obŃine, de regulă, cu înfăşurarea de excitaŃie serie în montaj diferenŃial.
c) Caracteristica de reglaj I e = f (I ) , pentru Ω ,U=const, are sens numai pentru generatorul
compund normal. Astfel, pentru a menŃine U=const la curentul I de valori mici, I e trebuie scăzut puŃin
(pentru că suplimentează câmpul magnetic înfăşurarea serie), iar la sarcini mari trebuie crescut uşor
curentul de excitaŃie pentru că intervine saturaŃia magnetică. Alura caracteristicii este prezentata în figura
6.75. De regulă însă, se poate spune ca înfăşurarea de excitaŃie serie are rolul de regulator al tensiunii de
la borne pentru un generator cu compundare normală şi nu este nevoie de un reglaj al curentului de
excitaŃie.
 236

6.13.5. FuncŃionarea în paralel a generatoarelor de c.c.

Adesea reŃelele de c.c. sunt alimentate cu mai multe generatoare de c.c. în vederea asigurării puterii electrice cerute de
receptoare. În această situaŃie se pune problema conectării şi funcŃionării în paralel a doua sau mai multe generatoare de c.c. Pentru
conectarea în paralel a generatoarelor trebuie îndeplinite unele „condiŃii de paralel” :
-- excitaŃiile să fie de acelaşi tip (separată, derivaŃie sau compund) ;
-- polaritatea bornelor sa fie aceeaşi ;
-- tensiunile la borne sa fie aceleaşi.
a) Conectarea în paralel a generatoarelor cu excitaŃia derivaŃie. Să admitem că se conectează două generatoare de c.c.
cu excitaŃia derivaŃie pentru funcŃionarea în paralel, iar generatorul G1este conectat deja la reŃea şi funcŃionează cu tensiunea
nominală. Pentru conectarea generatorului G2, acest
este adus la turaŃia nominală şi excitat până se obŃine
tensiunea nominală la bornele sale; schema de principiu
pentru conectarea în paralel a celor două generatoare
este dată în figura 6.76.
Cu ajutorul unui comutator voltmetric Kv şi a
voltmetrului P5 se verifică dacă polaritatea bornelor a-
a’, respectiv b-b’ este aceeaşi, iar tensiunea la bornele a-
b şi a’-b’ este, de asemenea, aceeaşi. Astfel dacă
comutatorul se aşează pe ploturile 1-1’, atunci
voltmetrul P5 măsoară tensiunea la bornele a-b, adică la
bornele generatorului G1 (K1 fiind închis); dacă
comutatorul Kv este aşezat pe ploturile 2-2’, atunci P5
măsoară tensiunea la bornele a’-b’ de la generatorulG2;
Fig. 6.76 Schema explicativă privind funcŃionarea în dacă Kv este aşezat pe ploturile 3-3’, atunci P5 măsoară
parallel a generatoarelor de c.c. cu excitaŃia derivaŃie diferenŃa de tensiune între bornele de aceeaşi polaritate
b-b’ (legătura a-a’ trebuie să existe pentru ca altfel nu se
închide circuitul voltmetrului P5). Când această diferenŃă de tensiune este nulă se închide K2.
După ce s-a conectat în paralel generatorul G2, urmează încărcarea sa cu sarcină (similar cu cazul generatoarelor sincrone).
Trebuie reŃinut faptul că prin simpla conectare în paralel a generatorului G2 nu se produce şi încărcarea sa şi asta pentru că la
conectarea sa s-a adus tensiunea sa de mers în gol U0 , adică E0 la valoarea tensiunii reŃelei; deci după conectare, G2 este în

situaŃia în care E 02 = U retea (bornele sale se găsesc la acelaşi potenŃial cu cel al reŃelei), iar în această situaŃie maşină G2 nici

nu debitează şi nici nu absoarbe vreun curent de sarcină. Ca să debiteze un curent de sarcină este necesar ca E 02 > U retea , adică
trebuie mărită t.e.m. E 02 , ceea ce se poate face fie prin creşterea turaŃiei generatorului G2 (prin creşterea turaŃiei motorului său
primar), sau prin creşterea curentului său de excitaŃie. De regulă se operează asupra curentului de excitaŃie. Dar pentru ca tensiunea
în reŃeaua de c.c. să rămână constantă, este necesar să scadă t.e.m. E1 (prin micşorarea curentului de excitaŃie de la G1), în acest

fel scade curentul de sarcină I 1 debitat de G1 şi creşte curentul de sarcină I 2 debitat de G2, astfel încât în orice moment să existe
egalitatea I = I 1 + I 2 , în care I este curentul de sarcină necesar pentru întreaga reŃea de c.c.
Dacă se notează cu R1 , R2 rezistenŃele rotorice ale celor două generatoare, iar cu R s rezistenŃa echivalentă a sarcinii,
atunci din ecuaŃiile de funcŃionare ale generatoarelor şi ecuaŃiile de tensiuni şi curenŃi, se poate nota :
U = E1 − R1 I 1 ; U = E 2 − R2 I 2 ; U = Rs I ; I = I1 + I 2 , (6.144)
din care rezultă
E1 (Rs + R2 ) − E 2 R2 E 2 (Rs + R1 ) − E1 R1 Rs (E1 R2 + E 2 R1 )
I1 = I2 = U=
Rs (R1 + R2 ) + R1 R2 Rs (R1 + R2 ) + R1 R2 Rs (R1 + R2 ) + R1 R2
; ; . (6.145)

Dacă se generalizează expresiile precedente pentru n generatoare cu rezistenŃele rotorice R1 , R2 ,..., Rn şi cu t.e.m.

induse E1 , E 2 ,..., E n , atunci se poate scrie :

n n
E Ei
Rs ∑ i ∑R
E i =1 Ri i =1
Ik = k − ; U = Rs i
. (6.146)
Rk  n
1  1 n

Rk 1 + Rs ∑  1 + Rs ∑
 i =1 Ri  i =1 Ri
Din relaŃiile precedente rezultă unele concluzii :
1) curenŃii de sarcină ai generatoarelor sunt proporŃionali cu t.e.m. induse; creşterea unui curent de sarcină se poate face
prin creşterea t.e.m. induse în generatorul respectiv sau prin reducerea t.e.m. induse în toate celelalte generatoare;
2) tensiunea reŃelei se poate menŃine constantă dacă odată cu creşterea t.e.m. pentru un generator se produce o scădere
corespunzătoare a t.e.m. de la celelalte generatoare;
3) dacă t.e.m. a unui generator E i , după conectarea sa în paralel, scade sub valoarea t.e.m. înainte de conectare E 0i ,
 237

atunci sensul curentului de sarcină I i din maşina respectivă se inversează (sensul devine dinspre reŃea către maşină) şi deci maşina
trece din regimul de generator în cel de motor.
b) Conectarea în paralel a generatoarelor cu excitaŃia compund. La conectarea în paralel a două generatoare cu
excitaŃia compund, trebuie respectate aceleaşi condiŃii enumerate anterior, iar
în plus trebuie realizată o legătura suplimentară între bornele înfăşurărilor de
excitaŃie serie, aşa cum se arată în figura 6.77; aceasta se face pentru ca
tensiunea la bornele acestei înfăşurări să rămână aceeaşi după conectarea în
paralel. Rolul legăturii dintre înfăşurările de excitaŃie serie (realizate cu
întrerupătorul K s în figura 6.77) este acela de a realiza o funcŃionare stabilă a
generatoarelor în sensul că dacă se produce o creştere a curentului de sarcină la
un generator, sa apară o creştere proporŃională a solenaŃiilor la toate
generatoarele legate in paralel. Dacă nu există legătura menŃionată, atunci,de
exemplu referitor la schema din figura 6.77, la creşterea curentului de sarcină
I 1 de la generatorul G1 se produce o creştere a solenaŃiei serie pentru acelaşi
generator, respectiv o creştere suplimentară a t.e.m. induse, adică a curentului
Fig. 6.77 Schema de principiu
de sarcină etc şi în final se ajunge ca maşina G1 să preia întreaga sarcină, iar
pentru funcŃionare în parallel a două
maşina G2 rămâne fără sarcină Chiar mai mult, maşina G2 poate deveni
generatoare cu excitaŃia compund
motor de c.c. realizând o sarcină suplimentară pentru maşina G1.
La conectarea în paralel a generatorului G2 se procedează astfel :
-- după închiderea lui K s se închide K 2 a şi în acest fel curentul de sarcină al generatorului G1 se închide parŃial prin
înfăşurarea de excitaŃie E2s ;
-- se reglează curentul de excitaŃie derivaŃie de la G2 astfel încât diferenŃa de tensiune de la bornele K 2b să devină nulă
(se presupune că polaritatea corectă este asigurată);
-- se închide K 2b şi generatorul G2 apare în paralel cu reŃeaua de c.c., dar el funcŃionează încă în gol (doar înfăşurarea

serie este parcursă de un curent de sarcină, dar circuitul său rotoric încă nu este parcurs de un curent) pentru că E2 = U ;
-- se creşte corespunzător curentul de excitaŃie derivaŃie de la G2 astfel încât E2 > U şi generatorul G2 începe să se
încarce cu un curent de sarcină corespunzător.
Dacă după verificarea egalităŃii tensiunilor la bornele K 2 a , K 2b , se procedează la închiderea simultană a

întrerupătoarelor menŃionate ( K s este considerat închis), atunci se realizează conectarea în paralel a lui G2 cu un şoc de sarcină
pentru acest generator şi cu descărcarea parŃială simultană a generatorului G1.

6.14. Motoare de c.c.

FuncŃionând în regim de motor, maşina de c.c. absoarbe o putere electrica pe la bornele sale, o
transformă prin intermediul câmpului electromagnetic în putere mecanică pe care o cedează apoi pe la
arborele său maşinii de lucru. Ca şi în cazul generatoarelor de c.c., motoarele de c.c. pot fi împărŃite în
următoarele grupe mari :
-- motoare de c.c. cu excitaŃia separată (independentă);
-- motoare de c.c. cu autoexcitaŃie;
-- motoare de c.c. cu excitaŃie mixtă, când exista cel puŃin o înfăşurare de excitaŃie alimentată de
la o sursă separată de maşină şi o înfăşurare legată după o schemă de autoexcitare.
La motoare de c.c. autoexcitate există trei tipuri de excitaŃii în funcŃie de schema de legare a
înfăşurării de excitaŃie în raport cu cea rotorică :
-- excitaŃia derivaŃie, când înfăşurarea de excitaŃie se leagă în derivaŃie (în paralel) cu înfăşurarea
rotorică a maşinii (această înfăşurare este deci o înfăşurare de tensiune, adică cu spire multe, secŃiune mică
a conductoarelor, rezistenŃă ohmică mare în raport cu cea rotorică) ;
-- excitaŃia serie, când înfăşurarea de excitaŃie se leagă în serie cu înfăşurarea rotorică a maşinii
(această înfăşurare de excitaŃie este deci o înfăşurare de curent fiind parcursă de întregul curent rotoric,
adică de sarcină, a maşinii, are deci spire relativ puŃine, secŃiunea conductoarelor mare, rezistenŃa ohmică
mică, de acelaşi ordin de mărime cu cea rotorică);
-- excitaŃia compund, când maşina posedă de fapt două înfăşurări de excitaŃie : una derivaŃie şi
una serie, fiecare legându-se în mod corespunzător cu înfăşurarea rotorică.
Pe de altă parte, la motoarele de c.c. cu excitaŃia derivaŃie, înfăşurarea de excitaŃie se leagă în
derivaŃie cu rotorul maşinii, deci de fapt la bornele de alimentare ale maşinii, iar dacă tensiunea reŃelei de
alimentare se poate considera constantă (U=const), atunci se poate considera că excitaŃia motorului nu
depinde de sarcina motorului, respectiv că motorul se comportă ca unul cu excitaŃia separată. Acesta este
motivul principal pentru care, în studiul motoarelor de c.c., în multe cazuri, nu se face distincŃie între cele
 238

cu excitaŃia separată şi cele cu excitaŃia derivaŃie. Dacă însă tensiunea reŃelei de alimentare de c.c. este
variabilă trebuie făcută distincŃia respectivă deoarece :
-- la motorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie, prin schema de legare a înfăşurării de excitaŃie, odată
cu modificarea tensiunii de alimentare a rotorului, se produce o modificare corespunzătoare şi pentru
curentul de excitaŃie, ceea ce modifică caracteristicile de funcŃionare ale maşinii.
În cele ce urmează vom admite că tensiunea reŃelei de alimentare în c.c. este constantă.

6.14.1. Motorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie

1. Principiul de funcŃionare. EcuaŃia de funcŃionare. Se ia în considerare o maşină de c.c. cu o

pereche de poli (2p=2) aşa cum apare în figura 6.78. Având în vedere că înfăşurarea sa de excitaŃie este
legata în derivaŃie cu rotorul, iar acesta prin intermediul întrerupătorului bipolar K se conectează la o reŃea
de c.c., atunci curentul de sarcină I, absorbit din
reŃea, în punctul C se va bifurca într-un curent
rotoric I A şi un curent de excitaŃie I e , astfel încât
I = I A + I e . Înfăşurarea rotorică fiind parcursă
de curentul I A şi găsindu-se în câmpul magnetic
rezultant al maşinii (în figura 6.78 sunt
reprezentate liniile câmpului magnetic principal
cu fluxul Φ 0 şi cele ale câmpului de reacŃie
transversală Φ r ), va fi supusa unui cuplu
electromagnetic
p
M = kI A Φ = − NI A Φ , (6.147)
2πa
iar sensul acestuia va fi dictat de produsul
(
vectorial J × B δ ) în care J este vectorul
densităŃii curentului de conducŃie din înfăşurarea
rotorică şi B δ este vectorul inducŃiei magnetice
din întrefierul maşinii. Sensul cuplului
(perpendicular pe planul vectorilor J , B δ , cu
Fig. 6.78 Schema de principiu pentru un motor vectorul J având sensul „intră în figură”) este
de c.c. cu excitaŃia derivaŃie bipolar
acelaşi cu sensul vectorului vitezei periferice v a
rotorului, dat şi el in figura 6.78. SecŃiile înfăşurării rotorice rotindu-se în câmpul magnetic rezultant
Φ din maşină, în ele se induce o t.e.m. dată de relaŃia
E = kΩΦ . (6.148)
Dacă se Ńine seama de sensul vectorilor v, B δ şi de faptul
că sensul t.e.m. de mişcare este dat de produsul vectorial
(v × B ), rezultă faptul că în raport cu sensul vectorului
δ

J (deci şi al curentului I A ), t.e.m. indusă are sens invers

şi de aceea această t.e.m. se numeşte tensiunea
contraelectromotoare. Aşadar, în regimul de motor al
maşinii de c.c., t.e.m. indusă într-o cale de curent are sens
Fig. 6.79 Schema simplificată pentru un motor
de c.c. cu excitaŃia derivaŃie invers curentului de sarcină I A . Dacă se face referirea la
o schemă simplificată a motorului de c.c. cu excitaŃia
( )
derivaŃie, aşa cum este reprezentat în figura6.79, atunci în conturul principal Γ , prin aplicarea teoremei
a doua a lui Kirchhoff, se obŃine relaŃia
U = R A I A + ∆U p + E , (6.149)
care reprezintă de fapt este ecuaŃia de funcŃionare a maşinii respective în regim de motor cu excitaŃia
derivaŃie; pentru punctul C avem I = I A + I e (notaŃiile sunt cele obişnuite fiind evidente în cadrul
 239

figurii 6.79). Dacă în ecuaŃia di (6.149) se înlocuieşte expresia lui E din (6.148), atunci rezultă
U = R A I S + ∆U p + kΩΦ ,
respectiv
U − R A I A − ∆U p
Ω= . (6.150)
kΦ
RelaŃia din (6.150) ne dă viteza unghiulara pe care momentul electromagnetic M o imprimă rotorului
motorului. În relaŃia precedentă s-a considerat că rezistenŃa R A înglobează rezistenŃa propriu-zisă a
înfăşurării rotorice, a înfăşurării polilor auxiliari şi eventual a înfăşurării de compensaŃie (care în figura
6.78 nu este reprezentată), iar ∆U p se referă la căderea de tensiune produsă de curentul rotoric I A pe
rezistenŃa de contact perie-colector R p (adică ∆U p = R p I A ). Uneori şi rezistenŃa R p se înglobează în
R A având în vedere că toate aceste rezistenŃe rotorice apar legate în serie, atunci relaŃia (6.150) se scrie
sub forma
U − RA I A U R
Ω= = − A IA. (6.151)
kΦ kΦ kΦ
2. BilanŃul puterilor. Dacă momentul electromagnetic M al motorului este mai mare decât
momentul rezistent total (componenta statică şi dinamică) de la arborele maşinii, atunci acesta începe să
se rotească. La început mişcarea de rotaŃie a motorului este o mişcare accelerată (este perioada tranzitorie
de pornire a motorului) şi această durează până când cuplul electromagnetic M egalează momentul static
rezistent total, care se opune mişcării. Dar în această situaŃie se opune mişcării şi momentul corespunzător
pierderilor mecanice M m (pierderi mecanice prin frecare în lagăre, frecarea rotorului în aer, a periilor pe
colector, a ventilaŃiei, care pot fi înglobate eventual în momentul static rezistent total), respectiv
momentul corespunzător pierderilor în fierul maşinii M Fe , astfel încât ecuaŃia momentelor poate fi
notată sub forma
dΩ
M − M r − M m − M Fe = M j = J , (6.152)
dt
în care M r , este momentul static rezistent de la arborele motorului; M j , este momentul dinamic; J, este
momentul axial total de inerŃie. RelaŃia (6.152) arată că în perioada accelerării (decelerării) motorului,
momentul electromagnetic M trebuie „să acopere” (în afară de momentul static rezistent) şi momentul
dinamic M j necesar pentru accelerarea (decelerarea) maselor aflate în mişcarea de rotaŃie. În regimul
staŃionar însă dΩ / dt = 0 şi atunci relaŃia momentelor din (6.152) devine
M = M r + M m + M Fe ,
respectiv
ΩM = Ω(M r + M m + M Fe ) . (6.153)
RelaŃia precedentă a devenit, de fapt, o egalitate a puterilor, care au următoarele semnificaŃii :
-- ΩM = P , reprezintă puterea electromagnetică, care poate fi pusă sub următoarea formă :
( ) (
P = ΩM = Ω kI A Φ = kΩΦ I A = EI A ,) (6.154)
în care trebuie să se Ńină seama că E are sensul tensiunii contraelectromotoare; din 6.154) rezultă că
puterea electromagnetică este de natură electrică (produsul dintre E şi I A ) şi ea este aceea care se preia
din reŃeaua de alimentare şi se transformă în vederea acoperirii altor puteri cum sunt :
-- ΩM r = Pu , reprezintă puterea utilă (se notează, de regulă, cu P2 ) de la arborele motorului,
ce se transmite dispozitivului (mecanismului) de lucru pe care îl acŃionează motorul;
-- ΩM m = Pm , reprezintă puterea corespunzătoare pierderilor mecanice;
-- ΩM Fe = PFe , reprezintă puterea corespunzătoare pierderilor în fierul motorului.
Într-o altă ordine de idei, din ecuaŃia de funcŃionare a motorului (6.149) rezultă
E = U − R A I A − ∆U p ,
care înmulŃită cu I A ne conduce la o altă expresie a puterii electromagnetice
 240

P = EI A = (U − R A I A − ∆U p )I A ,
iar dacă se Ńine seama că I A = I − I e , atunci se poate scrie şi sub forma
P = UI − UI e − R A I A2 − ∆U p I A . (6.155)
Coroborând relaŃiile (6.153), (6.154), (6.155) rezultă în final expresia
UI = UI e + R A I A2 + ∆U p I A + Pm + PFe + P2 . (6.156)
În relaŃia (6.156) se mai pot defini următoarele puteri :
-- P1 = UI , care reprezintă puterea absorbită de motor din reŃeaua de alimentare;
-- Pex = UI e , care reprezintă puterea consumată de înfăşurarea de excitaŃie;
-- Pcu = R A I A , care reprezintă puterea consumată prin efect Joule în înfăşurarea rotorică a
2

motorului (se mai denumesc pierderi în cupru);

-- Pp = ∆U p I A , care reprezintă puterea consumată prin efect Joule în rezistenŃa de contact

perie-colector (uneori se notează sub forma Pp = ∆U p I A = R p I A2 ).

Cu aceste precizări relaŃia puterilor din (6.156) devine
P1 = Pex + Pcu + Pp + Pm + PFe + P2 (6.157)
şi ea reprezintă relaŃia de bilanŃ a puterilor la motorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie. Randamentul
motorului rezultă imediat η = P2 / P1 .
3. Caracteristicile motorului. Caracteristicile sunt funcŃii între doi parametri principali ai
motorului în condiŃiile în care ceilalŃi parametri se consideră constanŃi; este vorba deci, ca şi în cazul
generatoarelor de c.c., de caracteristici statice. Principalele caracteristici ale motorului de c.c. cu excitaŃia
derivaŃie (numite şi caracteristici de exploatare a motorului) sunt trei :
-- caracteristica vitezei la mers în gol ;
-- caracteristica vitezei la mers în sarcină ;
-- caracteristica mecanică.
a) Caracteristica vitezei la mers în gol se defineşte prin relaŃia Ω = f ( I e ) , în condiŃiile în care
M r = 0 şi U=0 (de exemplu, U = U n ).
Pentru a stabili alura acestei caracteristici se poate pleca de la expresia vitezei unghiulare a
motorului din (6.150)
U − R A I A − ∆U p
Ω= ,
kΦ
şi observând că la mersul în gol al motorului, curentul rotoric I A are valori mici (pentru că trebuie să se
asigure doar un cuplu electromagnetic M = kI AΦ care să acopere numai cuplurile de valoare relativ
mică M m , M Fe , pentru că M r =0), rezultă că se pot neglija căderile de tensiune R A I A , ∆U p = R p I A
din relaŃia precedentă, care astfel se poate nota sub forma
U
Ω≈ , (6.158)
kΦ 0
în care s-a făcut şi înlocuirea lui Φ cu Φ 0 pentru că câmpul de reacŃie al indusului este în acest caz
nesemnificativ, deoarece I A este mic.
Pe de altă parte, ştiind că Φ 0 = f (I e ) şi reprezintă curba de magnetizare a fierului maşinii
trasată la o altă scară, iar până la apariŃia saturaŃiei magnetice se poate admite că există o proporŃionalitate
între Φ 0 şi I e , rezultă că relaŃia din (6.158) poate fi notată, mai general, sub forma
a
y= , (6.159)
x
în care s-a notat : a = U / k ' (cu k' = kkΦ pentru că se consideră în condiŃiile menŃionate Φ 0 = k Φ I e )

şi x = Ie .
 241

Aşadar, caracteristica vitezei la mers în gol are alura unei hiperbole echilatere, aşa cum se vede
din figura 6.80, dar pentru care trebuie făcute câteva
precizări. Astfel, relaŃia (6.159) corespunde porŃiunii B-C a
caracteristicii din figura 6.80. Dacă însă curentul de excitaŃie
I e scade mult, atunci viteza unghiulara creşte şi ea mult, iar
în cazul I e = 0 (de exemplu, în cazul întreruperii circuitului
de excitaŃie) viteza Ω ar trebui să tindă către infinit (după
relaŃia din (6.159)), ceea ce în practică nu se întâmplă pentru
că la I e = 0 în maşină mai există un câmp magnetic
remanent, însă în această situaŃie se ating totuşi viteze foarte
mari Ω 0 max (neadmisibil de mari pentru maşina din punct de
Fig. 6.80 Alura caracteristicii vitezei vedere mecanic) dar totuşi finite.
la mers în gol a motorul de c.c. cu
excitaŃia derivaŃie
În cazul creşterii curentului de excitaŃie peste o
anumită limită ,porŃiunea C-D a curbei, se produce
fenomenul saturaŃiei magnetice a fierului maşinii, iar fluxul
magnetic rămâne practic constant ceea ce duce la menŃinerea (aproape) constantă a vitezei unghiulare.
( )
b) Caracteristica vitezei la mers în sarcină este definită prin funcŃia Ω = f I A , în condiŃiile
în care U , I e = const , a doua condiŃie realizându-se, de fapt, prin menŃinerea reostatului de reglaj
Rr din figura 6.79 într-o poziŃie dată.
Pentru a stabili alura caracteristicii se poate considera relaŃia din (6.151) scrisă sub forma
U R R
Ω= − A I A = Ω0 − A I A , (6.160)
kΦ kΦ kΦ
în care Ω 0 = U / kΦ este denumită viteza unghiulară ideală de mers în gol (este numită „ideală”
pentru că ea nu poate fi atinsă decât atunci când I A = 0 , ori I A ≠ 0 chiar şi la funcŃionarea în gol a
motorului, adică atunci când M r = 0 ,pentru că trebuie „acoperite” pierderile mecanice, ventilaŃie, etc).
Din relaŃia (6.160) rezultă că Ω variază aproximativ liniar cu I A , dar la sarcină mare efectul
demagnetizant al reacŃiei indusului devine puternic şi scăderea fluxului Φ devine mai pronunŃată decât
căderea de tensiune şi atunci, de fapt viteza unghiulara
începe să crească, aşa cum se arată şi în figura 6.81.
Acesta este cazul motorului necompensat pentru că în
cazul celui compensat caracteristica se menŃine
aproximativ liniară şi desigur căzătoare. PorŃiunea
( )
crescătoare a curbei Ω = f I A (dacă ea apare într-
adevăr) este însă nepotrivită pentru utilizarea motorului,
pentru că funcŃionarea acestuia devine instabilă în zona
respectivă a curbei. Astfel, pentru o creştere oarecare a
momentului static rezistent M r de la arborele
motorului, trebuie să se producă o creştere
corespunzătoare a cuplului electromagnetic
Fig. 6.81 Caracteristica vitezei la sarcină
pentru motorul de c.c. cu excitatia M = kI A Φ , respectiv a curentului rotoric I A (pentru
derivaŃie
un I e , respectiv un Φ = const ), iar aceasta conduce
conform curbei Ω = f (I A ) (porŃiunea crescătoare a acestei curbe) la o creştere a vitezei unghiulare Ω .
Dar creşterea lui Ω produce o nouă creştere a cuplului M r etc fenomenul amplificându-se, ceea ce duce
deci la o ambalare neadmisibilă a motorului la sarcini mari, respectiv la o suprasolicitare mecanică a
motorului, dar şi termică (prin efect Joule) pentru că implică creşterea curentului rotoric I A .
VariaŃia vitezei unghiulare se exprimă procentual în raport cu valoarea nominală
Ω0 − Ωn
∆Ω = 100[%] . (6.161)
Ωn
Pentru motoare cu excitaŃia derivaŃie ∆Ω , la sarcină nominala, este de 5,…,7% (valorile mai mici
 242

se referă la motoare de puteri mai mari).

c) Caracteristica mecanică se defineşte prin funcŃia Ω = f (M ) , în condiŃiile în care
U , I e = const .Această caracteristică este legată într-o foarte mare măsură de cea precedentă şi ea îşi are
importanŃa sa deosebită în cadrul acŃionărilor electrice.
Pentru a determina expresia sa analitică se consideră expresia (6.160) pentru viteza unghiulara
U R
Ω= − A IA
kΦ kΦ
în care trebuie să se înlocuiască curentul rotoric I A dedus din relaŃia cuplului electromagnetic
M
IA = . (6.162)
kΦ
Avem deci
U R R
Ω= − 2 A 2 M = Ω0 − 2 A 2 M , (6.163)
kΦ k Φ k Φ
respectiv caracteristica are forma y = a − bx , adică este o dreapta care intersectează axa ordonatelor în
punctul a = Ω 0 = U / kΦ , aşa cum apare şi în figura 6.82.
Dacă se prelungeşte dreapta din (6.163) până se intersectează cu
axa absciselor, atunci se obŃine un punct pentru care viteza
( )
unghiulară este nula Ω = 0 , care corespunde pornirii
motorului, respectiv cuplului electromagnetic de pornire M p .
RelaŃia (6.163) pentru acest punct devine
RA
0 = Ω0 − Mp
k 2Φ 2
Fig. 6.82 Caracteristica
din care rezultă imediat
mecanică la motorul de c.c. RA Ω
cu excitaŃia derivaŃie = 0
k Φ
2 2
Mp
şi care înlocuită în (6.163) conduce la expresia
 M 
Ω = Ω 0 1 − . (6.164)
 M 
 p 
RelaŃia precedentă reprezintă o altă formă a caracteristicii mecanice a motorului cu excitaŃia derivaŃie şi
uneori ea se utilizează mai comod în practică având în vedere că pentru punctul nominal de funcŃionare se
poate nota
 M 
Ω n = Ω 0 1 − n  , (6.165)
 M 
 p 
iar în cataloagele motoarelor se da raportul M p / M n = λ M . Făcând raportul dintre (6.164) şi (6.165),
se obŃine şirul
Ω Mp −M M p / M n − M / M n λM − M / M n
= = = , (6.166)
Ωn M p − M n M p / M n −1 λM − 1
iar dacă se notează ω = Ω / Ω n -- viteza adimensională, respectiv m = M / M n -- cuplul adimensional,
atunci caracteristica mecanică sub forma sa adimensională se poate nota astfel
λM − m λM 1
ω= = − m . (6.167)
λM − 1 λM − 1 λ M − 1
Caracteristica mecanică adimensională permite compararea (din punctul de vedere al
caracteristicilor mecanice) a diverselor tipuri de motoare de c.c. cu excitaŃia derivaŃie.
Pe de altă parte, Ńinând seama de relaŃia strânsă între caracteristica vitezei la sarcină (care de fapt,
este caracteristica mecanică a motorului trasată la altă scară), rezultă că concluzia privind „căderea de
viteză” stabilită la caracteristica precedentă, se extinde şi la caracteristica mecanică. O astfel de
 243

caracteristica mecanică la care ∆Ω este relativ mică, se numeşte caracteristica mecanică dură sau de tip
derivaŃie, ea fiind specifică în primul rând motoarelor de c.c. cu excitaŃia derivaŃie (separată) , dar şi
motoarelor asincrone. Acest aspect face ca motoarele derivaŃie să fie folosite mai ales în acŃionările
electrice la care viteza unghiulara poate rămâne aproape constanta sau se admit „căderi de viteză” mici la
sarcină (cazul laminoarelor, compresoarelor, unele maşini unelte etc).

6.14.2. Motorul de c.c. cu excitaŃia serie

La tipul acesta de motor înfăşurarea de excitaŃie se leagă în serie cu circuitul rotoric (fiind o
înfăşurare de curent) şi de regula avem
Ie = I A = I , (6.168)
iar expresia vitezei unghiulare din (6.151) devine
U − (R A + R p + Rex )I
Ω= . (6.169)
kΦ
NotaŃiile din (6.169) sunt cele curent folosite şi ele se
regăsesc în schema simplificată pentru motorul serie din
figura 6.83. Dacă se face reglajul curentului de excitaŃie
I e , atunci în paralel cu înfăşurarea de excitaŃie se
montează un reostat de reglaj Rr (reprezentat punctat în
figura 6.83).
Fig. 6.83 Schema pentru un motor de c.c. cu Din (6.168) rezultă că
excitaŃia serie simplificată
Φ = f (I e ) = f ( I A ) = f (I ) (6.170)
(când Rr nu este montat) şi deci în momentul în care
curentul de sarcină al motorului este mare, fluxul magnetic al maşinii creşte, iar viteza (conform cu
(6.169)) va fi relativ mică. La mersul în gol, curentul de sarcină este mic, el însă nu este nul (mai sunt
pierderi mecanice, pierderi în fier etc ce trebuie acoperite), iar conform cu (6.170) fluxul magnetic Φ va
fi mic, respectiv viteza unghiulară foarte mare. În această situaŃie deci motorul serie se ambalează foarte
puternic, ceea ce poate produce eforturi mecanice inadmisibil de mari în anumite componente
constructive ale maşinii (mai ales colector ,bandaje de rezistenŃă ale înfăşurării rotorice ,rulmenŃi etc) se
înrăutăŃeşte , de asemenea, comutaŃia (se poate produce „cerc de foc la colector”),iar peste o anumită
turaŃie au de suferit şi unele componente mecanice ale maşinii (lagăre, întrefierul maşinii). Acestea sunt
motivele principale pentru care motorul serie nu se lasă fără sarcină niciodată. Tot de aici rezultă că la
motorul serie nu se poate pune problema definirii caracteristicii de mers în gol.
În ceea ce priveşte caracteristica vitezei la mers în
sarcina, din relaŃia (6.169) se vede că odată cu creşterea
sarcinii se produce o scădere puternica a turaŃiei (la scăderea
vitezei contribuie numărătorul şi numitorul relaŃiei amintite),
iar când I atinge valori mari se produce saturaŃia magnetică a
()
fierului maşinii şi fluxul Φ I rămâne aproape constant,
respectiv viteza unghiulară Ω are o scădere mică (pentru că
are influenŃă numai al doilea termen de la numărătorul
expresiei (6.168)). Aceste elemente apar bine reprezentate în
alura caracteristicii din figura 6.84, care se apropie (ca formă)
Fig. 6.84 Caracteristica vitezei la de o hiperbolă echilateră.
sarcină pentru nu motor serie de c.c. De altfel constructorii garantează funcŃionarea
motorului serie până la o viteză unghiulară
maximă Ω max = 2Ω n , iar încercările lor se fac la Ω inc = 1.2Ω max . În sensul creşterii curentului acestă
caracteristică se trasează până la I max = 1.5 I n .
( )
Caracteristica mecanică Ω = f M pentru U=const (eventual U = U n ) se poate comenta
pentru doua situaŃii distincte :
a) -- când curenŃii de sarcină nu sunt prea mari şi deci nu se manifestă saturaŃia magnetica, iar
fluxul magnetic se poate considera proporŃional cu curentul de sarcină, adică
Φ = k1 I A , respectiv M = kI A Φ = kk1 I A2 ,
 244

sau
I A = k1' M şi Φ = k2 '
M , (6.171)
iar dacă se Ńine seama de (6.171), atunci (6.169) devine
U − (R A + R p + Rex )k1' M
Ω= . (6.172)
kk 2' M
2) -- în cazul curenŃilor de sarcină mari intervine saturaŃia magnetică şi Φ ≈ const ,
respectiv I A = k1 M , iar (6.169) devine
U − (R A + R p + Rex )k1" M
Ω= . (6.173)
k 2"
Prin „racordarea” celor două componente de
caracteristică, reprezentate de relaŃiile (6.171) şi (6.173), se
poate trasa caracteristica mecanică pentru motorul serie; alura
ei este redată în figura 6.85. Din alura curbei menŃionate se
vede că la acest tip de motor caracteristica este rapid căzătoare,
se spune că este o caracteristică mecanică moale, sau
elastică, sau tip serie fiind specifica motorului de c.c. cu
excitaŃie serie.
Datorită acestui tip de caracteristică (ea are alura
apropiată de o hiperbolă echilateră), puterea utilă a motorului
rămâne aproximativ constantă :
P2 = ΩM ≈ const , (6.174)
Fig. 6.85 Caracteristica mecanică
la motorul serie de c.c. de aceea motorul serie este considerat autoregulator de putere.
Tot din acest motiv, motorul tip serie este utilizat mult în
tracŃiune electrică (la acŃionarea tramvaielor, a locomotivelor
de mină, instalaŃii de ridicat etc).

6.14.3. Motorul de c.c. cu excitaŃia compund

Motorul de c.c. cu excitaŃia compund posedă cele două tipuri de înfăşurări de excitaŃie (derivaŃie,
adică de tensiune, respectiv serie, adică de curent), care se
leagă în derivaŃie, respectiv în serie cu circuitul rotoric al
maşinii; înfăşurarea de excitaŃie derivaŃie poate fi
conectată amonte sau aval în raport cu înfăşurarea serie,
cel mai adesea se leagă astfel încât să preia tensiunea
întreagă a reŃelei de alimentare şi să nu fie influenŃată de
căderea de tensiune produsă de curentul de sarcină pe
Fig. 6.86 Scema simplificată rezistenŃa înfăşurării de excitaŃie serie. Schema
pentru un motor compund de c.c. simplificată pentru motorul compund este dată în figura
6.86 (cu înfăşurarea derivaŃie „după” înfăşurarea serie).
După ponderea celor două înfăşurări de excitaŃie în producerea fluxului principal de excitaŃie şi
după modul de conectare (montaj adiŃional sau diferenŃial) se
pot obŃine o multitudine de tipuri de caracteristici mecanice,
aceasta fiind calitate principală a motorului compund. Expresia
vitezei unghiulare a motorului poate fi scrisă sub forma
U − (R A + R p + Res )I A
Ω=
k (Φ d ± Φ s )
, (6.175)

în care Φ d este fluxul de excitaŃie produs de înfăşurarea

Fig. 6.87 Variante de caracteristici
externe la un motor compund de
c.c.
derivaŃie, iar Φ s este fluxul de excitaŃie produs de înfăşurarea
serie.
Când înfăşurarea derivaŃie este predominantă şi montajul
este diferenŃial se obŃine o caracteristică mecanică dură
(aproape rigidă), reprezentată prin curba a în figura 6.87,
viteza unghiulară fiind aproape constantă (similar cu cea de la
 245

motorul sincron) pentru o plaja mare de variaŃie a sarcinii.

Dacă însă înfăşurarea serie este preponderenta şi este conectată diferenŃial, atunci se obŃine o
caracteristica mecanica de tipul curbei b (crescătoare), care poate deveni instabilă (pentru că motorul se
ambalează la sarcină; varianta aceasta de caracteristică se foloseşte în cazul acŃionărilor în care sarcina are
o durata relativ scurtă, iar viteza unghiulară a motorului să rămână pe cât posibil constantă de la
funcŃionarea în gol, la funcŃionarea în sarcină (cazul laminoarelor de Ńevi unde este necesară o viteză cât
mai constantă pe durata tragerii unei Ńevi).
Dacă înfăşurarea derivaŃie este preponderentă iar înfăşurarea serie este legată în montaj adiŃional,
atunci rezultă o caracteristică (curba c în figura 6.87) mecanică tip derivaŃie dar mai elastică (semidură
sau semielastică).
În sfârşit, dacă excitaŃia serie este preponderentă şi montajul este adiŃional, atunci se obŃine o
caracteristică mecanică tip serie corectată (curba d din figura 6.87) în sensul că la curenŃi de sarcină mici,
viteza unghiulara poate deveni mai mare decât Ω 0 , dar ea rămâne la valori admisibile.

6.15. Regimurile dinamice la maşină de c.c.

În funcŃionarea unei maşini apar modificări de parametri (uneori destul de importante), respectiv modificări de
caracteristici de funcŃionare ale acesteia, iar aceste modificări nu se pot produce instantaneu datorită diverselor tipuri de inerŃii cum
sunt :
-- de natură mecanică, caracterizata prin constanta electromecanică de timp Tm a sistemului ;
-- de natură electromagnetică, caracterizata prin constanta electromagnetică de timp T a
circuitului (conturului) ;
-- de natură termică, caracterizată prin constanta de timp la încălzire (răcire) Ti (Tr ) a ansamblului.
De aceea apar perioade specifice, denumite perioadele proceselor tranzitorii (procese dinamice), de trecere de la un regim
staŃionar de funcŃionare la altul, iar în această perioadă este important mai ales cum evoluează în timp anumiŃi parametri principali
cum sunt ; curentul de sarcină I, cuplul electromagnetic M, viteza unghiulară Ω etc, ce valori maxime (minime) pot atinge aceşti
parametri şi ce alte fenomene se pot produce.
Studiul acestor elemente se poate face numai prin considerarea ecuaŃiei diferenŃiale a sistemului (sau a sistemului de
ecuaŃii diferenŃiale) a cărei rezolvare aduce soluŃia necesară. Complexitatea ecuaŃie (sau a sistemului de ecuaŃii) diferenŃiale depinde
de modelul ales pentru sistemul studiat, respectiv de multitudinea parametrilor de care se Ńine seama În principiu însă, un model
rămâne totuşi „doar un model” al realităŃii şi nu este realitatea însăşi, adică orice model este aproximativ, iar gradul de aproximare a
realităŃii poate fi mai mare sau mai mic. Nivelul de aproximare al realităŃii îl stabileşte (în funcŃie de tot ce se află în inventarul
ştiinŃei la stadiul dat) cel ce realizează studiul respectiv şi poate interveni intuiŃia cercetătorului, care poate face o apreciere a tuturor
factorilor ce pot reprezenta o semnificaŃie importanta (sau mai puŃin importantă) pentru studiul respectiv. Este posibil ca pentru o
anumită problemă să fie importante numai anumite aspecte (deci doar anumiŃi parametri), respectiv alte amănunte pot fi „lăsate
deoparte”, pentru că un model foarte complex presupune o soluŃie foarte complexă, care uneori nici nu poate fi determinată.
Astfel, de exemplu, se constată din practica inginerească că constantele de timp ale unui sistem electromecanic (format de
regulă dintr-o maşina electrică şi un dispozitiv de lucru oarecare), au valori pentru care se poate stabili următoarea relaŃie de ordine
Ti > Tm > T . De obicei însă Ti este mult mai mare decât Tm şi atunci,dacă se face studiul unor fenomene al căror timp de
desfăşurare se apreciază a fi de acelaşi ordin de mărime cu Tm , în modelul considerat, nu se vor mai include elemente (parametri
corespunzători) legate de încălzirea şi răcirea maşinilor; se ajunge astfel la studiul proceselor tranzitorii de tip mecanic. Dacă
durata proceselor tranzitorii este foarte mica (la nivelul constantei T), atunci inerŃia electromagnetică nu mai poate fi neglijată nici
ea; se ajunge astfel la studiul proceselor tranzitorii de tip electromagnetic. În cel mai multe cazuri se Ńine seama atât de inerŃia
mecanică, cât şi de inerŃia electromagnetică.
La generatoarele electrice de c.c. specifice sunt procesele tranzitorii ce se produc ca urmare a variaŃiei tensiunii de
excitaŃie, a rezistenŃei de sarcină, a turaŃiei maşinii.
La motoarele de c.c. apar ca specifice procesele tranzitorii ce se produc ca urmare a variaŃiei cuplului de sarcina, a
variaŃiei tensiunii de alimentare, a variaŃiei turaŃiei maşinii.
La motoarele de c.c. apar ca specifice procesele tranzitorii ce se produc ca urmare a variaŃiei cuplului de sarcină, a
variaŃiei tensiunii de alimentare, a variaŃiei curentului de excitaŃie si altele, care toate, de regulă, conduc la modificarea vitezei
unghiulare a motorului.

6.15.1. Regimurile dinamice la generatoarele de c.c.

În unele cazuri receptoarele ce se alimentează de la generatore de c.c., au nevoie de o rapidă trecere a tensiunii de
alimentare de la un nivel la altul. Acesta se face, de regula, prin metoda forŃării excitaŃiei, adică a treceri curentului de excitaŃie de la
o valoarea I e1 , la I e 2 , ceea ce desigur nu se poate realiza instantaneu. Dar în acest caz este important să se cunoască legea de
variaŃie în timp a curentului de excitaŃie şi în cât timp se realizează variaŃia respectivă. Această problemă se va analiza pentru un
generator cu excitaŃia se parata, respectiv derivaŃie, în condiŃiile unei caracteristici magnetice liniare, respectiv neliniare.
Cazul a) Generator cu excitaŃia separată şi caracteristica magnetică liniară.
 246

Se consideră că maşina funcŃionează cu o viteză unghiulară Ω = const şi faptul că curenŃii induşi în părŃile masive ale
circuitului magnetic la variaŃia fluxului de excitaŃie, se opun acestei variaŃii
Pe de altă parte, caracteristica magnetică liniară presupune o proporŃionalitate între fluxul de excitaŃie şi curentul de
excitaŃie (adică inductivităŃile se consideră constante) şi acest lucru este posibil când variaŃia curentului de excitaŃie se referă la
porŃiunea liniară a caracteristicii magnetice sau se neglijează saturaŃia magnetică (aproximarea din urmă se consideră deja mai
grosieră).
Dacă ne referim la circuitul de excitaŃie al generatorului, figura 6.58, cu parametri (Re , Le ) , atunci prin aplicarea
teoremei a doua a lui Kirchhoff, rezultă
die
Le + Re i e = u e . (6.176)
dt
Acesta este de fapt modelul matematic al procesului tranzitoriu (dinamic) de variaŃie a curentului de excitaŃie ie în cadrul circuitului

de excitaŃie al generatorului Din punct de vedere matematic relaŃia (6.176) este o ecuaŃie diferenŃială de ordinul I în ie , cu

coeficienŃi constanŃi şi termen liber, care, de obicei, este constant ue = U e şi se referă, de exemplu, la valoarea finală a tensiunii

ce se aplică circuitului de excitaŃie şi care provoacă variaŃia curentului de excitaŃie ie .

SoluŃia ecuaŃiei din (6.176) este formată din soluŃia ecuaŃiei omogene i 0 şi o soluŃie particulară i p a ecuaŃiei neomogene.
EcuaŃia omogenă este
die
Le + Re ie = 0 ,
dt
care dacă se împarte cu Re devine

die
Te + ie = 0 , (6.177)
dt
în care Te = Le / Re reprezintă constanta electromagnetică de timp a circuitului de excitaŃie. SoluŃia ecuaŃiei omogene este
i0 = ke − t / Te , (6.178)
iar o soluŃie particulară a ecuaŃiei neomogene poate fi considerată aceea când procesul tranzitoriu s-a încheiat (adică atunci când
die / dt = 0 ), pentru care rezultă
Ue
ip = . (6.179)
Re
Deci soluŃia generală a ecuaŃiei din (6.176) este
Ue
ie = i0 + i p = ke −t / Te + , (6.180)
Re
în care constanta de integrare k se poate determina punând condiŃia iniŃială : la momentul t = 0, ie = I e1 , atunci din (6.180)
rezultă
Ue
k = I e1 − = I e1 − I e 2 , (6.181)
Re
în care s-a considerat că I e 2 = U e / Re este valoarea finala (impusă de

tensiunea de alimentare a circuitului de excitaŃie U e ) la care ajunge curentul

de excitaŃie..
Din cele precedente rezultă că soluŃia definitivă a ecuaŃiei diferenŃiale
este

( )
ie = I e 2 + (I e1 − I e 2 )e − t / Te = I e 2 1 − e − t / Te + I e1e − t / Te ,
(6.182)
adică variaŃia în timp a curentului de excitaŃie, în cazul dat, se face după o lege
exponenŃială. Dacă valoarea iniŃială a curentului de excitaŃie ar fi nulă
(I e1 = 0) , atunci relaŃia din (6.182) devine
( ) ( );
Fig. 6.88 Curba de variaŃie în timp a Ue
curentului de excitaŃie la un generator ie = I e 1 − e −t / Te = 1 − e −t / Te (6.183)
cu exitatia separate de c.c. Re
în figura 6.88 este dat graficul curentului de excitaŃie pentru acest din urma caz. În cele anterioare s-a prezentat în mod detaliat
această problemă pentru a putea folosi anumite elemente şi în alte cazuri.
 247

Pe de altă parte dacă se aplică transformata Laplace

∞
f ( p ) = ∫ f (t )e − pt dt
~
(6.184)
0

ecuaŃiei din (6.176) cu u e = U e , atunci se poate nota

~ I
Te p ie − Te ie (0 ) + ie = e 2
~
,
p
respectiv
I e2
(1 + pTe )~ie = + I e1Te , (6.185)
p
în care ie (0) = I e1 este valoarea iniŃială a curentului de excitaŃie, iar I e 2 = U e / Re este valoarea finala a curentului de
excitaŃie. Din (6.185) rezultă
~ I e 2 + pTe I e1
ie =
p(1 + pTe )
, (6.186)

care este funcŃia imagine a curentului de excitaŃie pentru regimul dinamic studiat. Pentru a determina funcŃia primară (original) a
curentului de excitaŃie „se aranjează” expresia (6.186) sub forma unei sume de expresii simple pentru care se cunosc (sau se deduc
imediat) funcŃiile original; avem :
I e 2 + pTe I e1 a b a + p(aTe + b )
= + =
p(1 + pTe ) b 1 + Te p(1 + Te )
, (6.187)

a = I e 2 şi b = Te (I e1 − I e 2 ) . Deci ie
~
din care apoi prin identificare (pentru coeficienŃii lui p de la numărător) se obŃine :
din (6.186) se poate nota sub forma
~ I e2 Te
ie = + (I e1 − I e 2 ) , (6.188)
p 1 + pTe
adică o sumă a două funcŃii imagine pentru care funcŃiile original sunt foarte cunoscute. Din (6.188) rezultă
ie = I e 2 + (I e1 − I e 2 )e − t / Te ,
adică acelaşi rezultat cu cel din (6.182) stabilit pe calea clasică de rezolvare a ecuaŃiei diferenŃiale
Cazul b) Generatorul cu excitaŃia derivaŃie şi caracteristica magnetică liniară
Tensiunea aplicată circuitului de excitaŃie (care este legat în derivaŃie cu rotorul maşinii) poate fi exprimată sub forma
u e = U r + kie , (6.189)

în care U r este tensiunea remanentă, iar k este panta caracteristicii de mers în gol (a porŃiunii sale liniare), aşa cum apare în figura
6.89a. EcuaŃia diferenŃiala ce reprezintă procesul dinamic de variaŃie al curentului de excitaŃie este în acest caz
die
U r + kie = Re ie + Le ,
dt
respectiv

die
Le + (Re − k )ie = U r ,
dt
sau încă
die Ur
T + ie = , (6.190)
dt Re − k
Fig. 6.89. explicativă privind variaŃia curentului în care T = Le / (Re − k ) este constanta electromagnetica de
de excitatie la generatorul derivaŃie de c.c.
timp corespunzătoare. SoluŃia ecuaŃiei din (6.190), pentru condiŃia
iniŃiala ie (0 ) = 0 , este

ie =
Ur
Re − k
(
1 − e −t / T ), (6.191)

şi graficul său este dat în figura 6.89 b. Desigur că soluŃia din (6.191) se poate obŃine aplicând transformata Laplace pentru ecuaŃia
dată.
Cazul c) Generatorul cu excitaŃia separată şi caracteristica magnetică neliniară.
De regulă maşina funcŃionează pe porŃiunea neliniară a caracteristicii sale magnetice; neliniaritatea caracteristici este dată
de :
-- saturaŃia magnetică a fierului maşinii ;
 248

-- fenomenul histerezis la circuitul magnetic al maşinii ;

-- curenŃii turbionari ce se induc în perioada tranzitorie, în fierul maşinii (mai ales în părŃile masive) şi care se opun
variaŃiei fluxului magnetic.
În cele ce urmează se neglijează cea de a treia cauză a neliniarităŃii şi atunci ecuaŃia tensiunilor (rezultata din aplicarea
teoremei a doua a lui Kirchhoff) pentru circuitul excitaŃiei maşinii, este
dΦ e
U e = Re ie + we , (6.192)
dt
iar caracteristica magnetica este dată prin funcŃia neliniară
Φ e = f (ie ) , (6.193)

în care we este numărul de spire al înfăşurării de excitaŃie ; Φ e , este fluxul inductor.

Rezolvarea sistemului din (6.192) şi (6.193) nu se poate realiza pe cale analitica (de obicei nu se cunoaşte nici măcar
expresia analitică a funcŃiei Φ e = f (ie ) , ci doar graficul său) şi de aceea, în continuare, se va prezenta o soluŃie grafo-analitică
a problemei. Din 96.192) rezultă
Φe
we
t= ∫U
0 e − Re i e
dΦ e , (6.194)

iar în graficul din figura 6.90a sunt reprezentate curbele Φ e = f (ie ) , valoarea finală a tensiunii de alimentare

Fig. 6.90. Explicativă privind deducera prin metoda grafo-analitica penru

i = f (t )
determinare e la un generator cu excitaŃia separată de c.c. cu
caracteristica magnetică neliniară

U e = const şi dreapta căderii de tensiune Re ie , care trece prin originea sistemului de coordonate (I e ,U e ) , în care

I e = U e / Re este valoarea finală a curentului de excitaŃie după terminarea procesului tranzitoriu. Fluxul magnetic Φ e0
reprezintă, de asemenea, valoarea finală a fluxului magnetic după terminarea procesului tranzitoriu, corespunzător curentului de
excitaŃie Ie şi caracteristicii magnetice Φ e = f (ie ) . Cu toate aceste elemente precizate, se poate trece la integrarea grafică,
dar mai întâi se trasează graficul unei funcŃii ajutătoare
we
f1 = = f (Φ e ) (6.194a)
U e − Re i e
astfel : pentru un Φ 'e dat după curba Φ e (ie ) din figura 6.90a, se determină ie' , iar din dreptele U e = const şi
Re ie = f (ie ) se calculează diferenŃa (U e − R i '
e e ) şi apoi raportul (
we / U e − R i '
e e ) ; alura curbei f 1 = f (Φ e )
este dată în figura 6.90 b. Acum integrala din(6.194) poate fi notată sub forma
Φ ei

ti = ∫ f (Φ )dΦ
0
1 e e (6.194b)

şi ea va reprezenta suprafaŃa delimitată de curba f1 şi axa de coordonată respectivă, între abscisele 0 şi, de exemplu, Φ ei . În
acest fel se obŃine şirul de valori :
Φ e1 , Φ e 2 ,..., Φ en ;
t1 , t 2 ,..., t n ,
 249

iar dacă se Ńine seama de curba Φ e = f (ie ) , atunci pentru Φ ek (k=1,2,…,n) se obŃine şirul de valori iek (k=1,2,…,n),
respectiv în final deci se pot trasa curbele Φ e = f (t ) şi ie = f (t ) ; alura lor este dată în figura 6.90c si ele diferă de forma
exponenŃială stabilită pentru cazul când caracteristica magnetică a maşinii s-a considerat liniară. Utilizând aceeaşi metodologie se
pot tras curbele Φ e (t ), ie (t ) pentru cazul generatorului cu excitaŃia derivaŃie.

6.15.2. Regimurile dinamice la motoarele de c.c.

În timpul funcŃionării unui motor, de regulă, se poate produce modificarea unor parametri cum sunt : tensiunea de
alimentare, rezistenŃa circuitului de excitaŃie, rezistenŃa ohmică a circuitului rotoric sau momentul rezistent de la arborele motorului,
ceea ce produce modificarea altor parametri cum sunt : viteza unghiulara, curentul rotoric, curentul de excitaŃie şi altele.
Considerând o schemă simplificată a unui motor de c.c. în care se evidenŃiază circuitele : rotoric şi de excitaŃie, fiecare cu
parametri săi, aşa cum apare în figura 6.90 d ( L A , Le sunt inductivităŃile pentru înfăşurarea rotorică, respectiv de excitaŃie), atunci
se pot scrie următoarele ecuaŃii de funcŃionare pentru regimul dinamic al motorului
--- pentru circuitul rotoric
di
u = RAi + LA + kΩΦ ; (6.195)
dt
--- pentru circuitul de excitaŃie
die dΦ
u e = Re ie + Le + we ; (6.196)
dt dt
--- ecuaŃia de mişcare
dΩ
m = kiΦ = m r + J ; (6.197)
dt
--- funcŃia caracteristicii magnetice
Φ = f (ie , i ) , (6.198)
în care J este momentul axial total de inerŃie al maselor aflate în mişcarea de rotaŃie (se consideră J=const). Necunoscutele
sistemului se consideră : i, ie , Ω, Φ iar toŃi ceilalŃi parametri se consideră cunoscuŃi

( u , u e , R A , R e , L A , L e , we , k , J , m r )

Cazul a) Fux constant (Φ = dat )

Dacă Φ = const , atunci dΦ / dt = 0 şi ie = I e = const , respectiv se poate face notaŃia

kΦ = c = const . Din sistemul (6.195),…,(6.198) rezultă un sistem de doua ecuaŃii

di dΩ
u = R A i + L A + cΩ ; ci = mr + J , (6.199)
dt dt
în care necunoscutele sunt curentul de sarcină i şi viteză unghiulară Ω a motorului. Din a doua ecuaŃie (6.199) rezultă
L A d 2 Ω R A dΩ R L dmr
J 2
+ J + cΩ = u − A mr − A , (6.200)
c dt c dt c c dt
deci o ecuaŃie diferenŃială liniară de ordinul II, în Ω . Dacă se fac notaŃiile :
LA
--- T A = , care este constanta electromagnetică de timp a rotorului;
RA
RA R
--- Tm = J = 2 A 2 J , care este constanta electromecanică de timp a sistemului de acŃionare, (6.201)
c 2
k Φ
atunci ecuaŃia din (6.200) devine
d 2Ω dΩ u R L dmr
T ATm 2
+ Tm + Ω = − 2A mr − 2A . (6.202)
dt dt c c c dt
În cazul în care u (t ), mr (t ) sunt nişte funcŃii oarecare de timp, atunci, de regulă, nu se poate găsi o soluŃie analitică
pentru ecuaŃia (6,202), ci doar o soluŃie numerică folosind un sistem automat de calcul şi un algoritm de rezolvare adecvat. Dacă
dmr / dt = 0 ), iar parametri u, mr , R A au nişte variaŃii de tip treapta, atunci soluŃia
însă termenul liber este constant (deci

ecuaŃiei (6.202) apare sub forma unei sume formate din soluŃia ecuaŃiei omogene Ω 0 şi o soluŃie particulară Ω p a ecuaŃiei
neomogene. EcuaŃia omogenă în acest caz este
 250

d 2Ω dΩ
T A Tm 2
+ Tm +Ω =0 (6.203)
dt dt
şi soluŃia sa apare sub forma
Ω 0 = Ae r1t + Be r2t , (6.204)

în care r1 , r2 sunt rădăcinile ecuaŃiei caracteristice pentru (6.203) :

T AT m r 2 + T m r + 1 = 0 (6.205)
şi se determină cu relaŃiile

r1, 2 = −
Tm
2
[
1 ± 1 − 4TA / Tm ] . (6.206)

SoluŃia generală a ecuaŃiei din (6.202) (cu restricŃiile menŃionate) este

Ω = Ω p + Ae t / T1 + Be t / T2 , (6.207)
în care constantele de integrare A şi B depind de condiŃiile iniŃiale ale problemei şi s-au făcut notaŃiile
: T1 = −1 / r1 , T2 = −1 / r2 .
a1 ) Cuplul rezistent este constant m r = M r , iar tensiunea de alimentare u(t) are o variaŃie tip treaptă, aşa cum se
arată în figura 6.91 :
u = U 1 , pentru − t ≤ 0 ; u = U 2 , pentru − t. > 0 . (6.208)

Deci, în regimul stabilizat (adică di / dt = 0, dΩ / dt = 0 ), înainte de modificarea tensiunii (adică u = U1 )

din (6.199) rezultă :
Mr U 1 − R A I1
I1 = ; Ω1 = , (6.209)
c c
iar după modificarea tensiunii (adică u = U 2 ) avem :

U 2 − RA I 2
I 2 = I1 ; Ω 2 = = Ωp . (6.210)
c
Atunci din (6.207) şi (6.210) rezultă
lim Ω(t ) = Ω1 = Ω 2 + A + B , (6.211)
t →0

iar din (6.197), (6.209), (6.210) se poate deduce

dΩ
lim = 0,
t →0 dt
care împreună cu expresia din (6.207) pentru Ω , conduce la relaŃia
A B
Fig. 6.91 Explicativă privind procese 0=− − . (6.212)
tranzitorii la motorul cu excitaŃia separată T1 T2
de c.c. Din sistemul de relaŃii (6.211) şi (6.212) rezultă constantele de integrare
pentru cazul dat
Ω 2 − Ω1 Ω 2 − Ω1
A=− T1 ; B= T2 , (6.213)
T1 − T2 T1 − T2
iar soluŃia finală a ecuaŃiei diferenŃiale apare sub forma
Ω 2 − Ω1
Ω = Ω2 −
T1 − T2
(
T1e −t / T1 − T2 e −t / T2 ). (6.214)

Dacă se Ńine seama de (6.214) (6.197) se deduce expresia lui i(t) sub forma
U 1 − U 2 −t / T1
i = I1 + (e − e −t / T2 ) , (6.215)
2LAΩ d
în care s-a făcut notaŃia
1
Ωd = 1 − 4T A / Tm . (6.216)
2T A
 251

Atunci când Tm ≥ 4T A , constantele T1 (r1 ), T2 (r2 ), Ω d sunt reale şi soluŃiile Ω(t ), i(t ) din (6.214), respectiv
(6.215) sunt aperiodice, iar dacă Tm < 4T A , se ajunge la valori imaginare pentru T1 (r1 ), T2 (r2 ), Ω d ,respectiv soluŃiile
devin periodice având forma :
Ω = Ω 2 − (Ω 2 − Ω1)[cos ω d t + (β / ω d )sin ω d t ]e − βt ;

U 2 − U 1 − βt
i = I1 − e sin ω d t , (6.217)
ωd LA
în care s-au făcut notaŃiile :
ω d = jΩ d ; β = 1 / 2T A . (6.218)

a2 ) Tensiunea de alimentare se menŃine constanta u=U, iar cuplul rezistent are o variaŃie tip treapta (deci un
grafic asemănător cu cel din figura 6.91) :
mr = M 1 , pentru − t < 0 ; mr = M 2 , pentru − t ≥ 0 . (6.219)
Deci în regimul stabilizat, înainte de modificarea cuplului, din (6.199) rezultă
M1 U − RA I1
I1 = ; Ω1 = , (6.220)
c c
iar după modificarea cuplului rezistent (dar tot în regim stabilizat), se poate nota
M2 U − RA I 2
I2 = ; Ω2 = = Ωp . (6.221)
c c
Ca şi în cazul precedent când t → 0 , din relaŃiile (6.219), (6.220) şi (6.207) rezultă
lim Ω = Ω 1 = Ω 2 + A + B , (6.222)
t →0

iar din (6.195) se obŃine lim di / dt = 0 , care apoi folosită în a doua expresie din (6.200) conduce la rezultatul
t →0

lim d 2 Ω / dt 2 = 0 ; acesta din urmă folosit în relaŃia (6.207) produce a doua relaŃie pentru constantele de integrare A şi B
t →0

A B
0= 2
+ 2 . (6.223)
T1 T2
Sistemul format din relaŃiile (6.222) şi (6.223) permite determinarea constantelor de integrare pentru acest caz :
Ω 2 − Ω1 2 Ω 2 − Ω1 2
A=− T1 ; B= T2 , (6.224)
T12 − T22 T12 − T22
iar după asta se poate realiza scrierea formei finale pentru soluŃia din (6.207)
Ω 2 − Ω1
Ω = Ω2 −
T12 − T22
(
T1e −t / T1 − T2 e −t / T2 ), (6.225)

respectiv pentru curentul de sarcină

I 2 − I1
i = I2 −
T1 − T2
(
T1e −t / T1 − T2 e −t / T2 ). (6.226)

a 3 ) Se modifică brusc rezistenŃa din circuitul rotoric al motorului , adică

--- se introduce o treaptă de rezistenŃă Rs a reostatului de reglaj ;
--- se scurtcircuitează o treaptă de rezistenŃa Rs a reostatului de reglaj (pornire), în condiŃiile în care

U , M r = const .
În primul caz se modifică constantele de timp din (6.201) ale maşinii în raportul rezistenŃelor şi ele devin
Rs R A + Rs
T A* = TA ; Tm* = Tm , (6.227)
R A + Rs RA
* *
în care T A , Tm sunt noile constante de timp ale maşinii, cu rezistenŃa Rs conectată în serie cu circuitul rotoric.
Conform condiŃiilor impuse pentru M r = const , rezultă că M r = M = cI A = const , respectiv

I A = const , dar vitezele se modifică (pentru că se trece de pe o caracteristică mecanică pe o altă caracteristică mecanică)
conform cu (6.151)
 252

U1 − RA I A U 2 − ( R A + Rs ) I A
Ω1 = ; Ω2 = . (6.228)
c c
VariaŃia vitezei în timp (denumită graficul vitezei) se poate scrie cu relaŃia (6.214) în care constantele T1 ,T2 se
* *
înlocuiesc cu T ,T
A m . În cel de al doilea caz, prin scurtcircuitarea treptei de rezistenŃă de valoarea Rs se produce o variaŃie
bruscă a tensiunii la bornele motorului de la valoarea
U 1 = U 2 − Rs I A , (6.229)

la valoarea U 2 .Viteza unghiulară Ω şi curentul de sarcină realizează variaŃii în timp după relaŃiile (6.214), respectiv (6.215) (sau

după relaŃiile (6.217), în care însă constantele T1 ,T2 sunt recalculate cu constantele de timp T A , Tm corespunzătore rezistenŃei

totale rotorice din care se scade Rs .

Cazul b) Flux variabil.
Când fluxul magnetic al maşinii este variabil, atunci sistemul (6.195),…,(6.198) este neliniar şi rezolvarea lui se poate face
numai pe calea numerică. La variaŃii mici ale fluxului magnetic se poate liniariza sistemul de ecuaŃii şi apoi rezolvarea sa se face ca
în cazul unui sistem liniar de ecuaŃii diferenŃiale.
Mai întâi se liniarizează caracteristica magnetică, adică curba respectivă se aproximează cu o dreaptă tangentă la curbă, în
punctul în jurul căruia se produce variaŃia fluxului magnetic, aşa cum se arată în figura 6.92
Φ = Φ 0 + k e ie + k i i . (6.230)

Din momentul t ≥ 0 al procesului tranzitoriu, pentru toate mărimile sistemului menŃionat se consideră variaŃii mici,
notate cu∆ (delta), astfel încât se poate scrie :
i = I 1 + ∆i; ie = I e1 + ∆ie ; u = U 1 + ∆u ; u e = U e1 + ∆u e ; mr = M r1 + ∆mr ; Ω = Ω1 + ∆Ω ,
(6.231)
în care mărimile cu indicele 1 sunt cele ce corespund regimului iniŃial şi ele sunt date de sistemul de relaŃii :
U 1 = R A I 1 + kΩ1Φ 1 ; U e1 = Re I e1 ;

M r1 = M 1 + kI1Φ 1 ; Φ 1 = Φ 0 + k e I e1 + k i I 1 , (6.232)
ce provin de fapt din sistemul (6.195),…,(6.198), scris pentru un anumit regim stabilizat (corespunzător mărimilor cu indice 1).
Cu notaŃiile di (6.231) şi relaŃiile din (6.232), sistemul de ecuaŃii diferenŃiale din (6.195),…,(6.198) devine :
d (∆i )
∆u = (R A + kk i Ω1 )∆i + L A + kΦ 1 ∆Ω + kk e Ω1 ∆ie ;
dt
d (∆ie ) d (∆i )
(
∆u e = Re ∆ie + L A + we k e
dt
)
+ we k i
dt
;

d (∆Ω )
J + ∆mr = k (Φ 1 + k i I 1 )∆i + kk e I 1 ∆ie ; (6.233)
dt
∆Φ = k e ∆ie + k i ∆i .
Sistemul din (6.233) este noul sistem liniar de ecuaŃii diferenŃiale a căror rezolvare se poate face urmând calea obişnuită; la
∆∆ ca fiind valori foarte mici. În sistemul obŃinut se admit
stabilirea sistemului din (6.233) s-au neglijat produse de variaŃii de tip
ca fiind cunoscute variaŃiile : ∆u , ∆u e , ∆mr , iar după eliminarea variabilelor ∆i, ∆ie , ∆Φ se poate obŃine, de exemplu,
variaŃia vitezei ∆Ω = ω . O rezolvare a sistemului din (6.233) se poate realiza prin aplicarea transformatei Laplace (considerând
variaŃiile iniŃiale ca fiind nule).

6.16. Unele elemente de maşini de c.c. speciale

6.16.1. Maşina de c.c. cu câmp transversal

Maşina electrica de c.c. specială cu câmp magnetic transversal face parte din grupa maşinilor
de c.c. cu perii multiple şi anume pentru fiecare pereche de poli se dispun pe colectorul maşinii câte o
pereche suplimentară de perii, care se decalează fată de periile principale cu un unghi de 90 grade
electrice. Aşadar, la o maşină cu p=1 perechi de poli, vom avea o pereche de perii principale A-B, dispuse
după axa neutră a maşinii, denumite perii transversale şi o pereche de perii dispuse după axa polilor (care
reprezintă axa longitudinală a maşinii) denumite perii longitudinale, aşa cum apare şi în figura 6.93.
Dacă circuitul principal al maşinii, adică periile A-B sunt parcurse de curentul de lucru I e (în
sensul de la A la B , de exemplu), atunci acesta va produce un flux de reacŃie Φ r , care va avea acelaşi
 253

sens cu cel al curentului I e . Dacă circuitul magnetic al maşinii „ lucrează” pe porŃiunea liniară a curbei
de magnetizare (adică nesaturat magnetic), atunci acest flux va fi proporŃional cu curentul ce l-a
 pr

produs  Φ r = I e  . Prin rotirea rotorului în fluxul Φ r cu o anumită viteză unghiulară Ω , apare în înfăşurarea
 
rotorică o t.e.m. a cărei valoare maximă va fi culeasă de periile suplimentare C-D, care în raport cu
fluxul Φ r sunt montate în „axa neutră” a câmpului de reacŃie transversal.. Valoarea acestei t.e.m. se
obŃine cu relaŃia cunoscută
pN
E Cd = ΩΦ r (6.234)
2πa
pr
şi pentru că Φ r = I e , atunci relaŃia precedentă se poate nota sub forma
E CD = kΩI e . (6.235)
Această proprietate a fluxului de reacŃie transversal al maşinii de c.c. de a produce t.e.m. între nişte perii
suplimentare, aşezate în anumite poziŃii pe colector, stă la baza funcŃionării unor categorii de maşini de
c.c. speciale numite maşini cu câmp transversal.
Se poate remarca faptul că dacă periile transversale A-B sunt alimentate cu o tensiune
corespunzătoare şi deci circuitul transversal al maşinii este parcurs de
un curent oarecare, atunci maşina nu are nevoie de fapt de stator (adică
poli statorici) pentru că atât înfăşurarea indusă cât şi cea inductoare se
află pe rotor, care se roteşte cu viteza unghiulară Ω . Totuşi acest tip
de maşină se execută cu un stator pentru a micşora reluctanŃa
magnetică din circuitul liniilor câmpului de reacŃie transversal şi
respectiv cel longitudinal (produs de curentul ce circulă pe la periile
C-D când la aceste perii se racordează un receptor oarecare). Pe de altă
parte, aceşti poli statorici se folosesc pentru a monta eventual unele
înfăşurări de excitaŃie cu ajutorul cărora să se producă un câmp de
excitaŃie longitudinal. În majoritatea cazurilor însă acest tip de maşini
se execută cu o singură înfăşurare de excitaŃie montată după axa
longitudinală a maşinii, iar curentul I AB necesar pentru producerea
Fig. 6.93 Model de maşină cu câmpului de reacŃie transversal se poate obŃine prin scurtcircuitarea
perii multiple (cu câmp periilor A-B, aşa cum se arată şi în figura 6.93. La o astfel de maşină,
transversal) cu o pereche de poli cu ajutorul înfăşurării statorice de excitaŃie se produce la periile A-B o
t.e.m. transversală E t , care la rândul său produce o circulaŃie a curentului prin circuitul transversal al
înfăşurării rotorice a maşinii. Acesta produce fluxul Φ r şi în continuare fenomenele decurg aşa cum au
fost deja prezentate. În acest fel, t.e.m. ECD va fi rezultatul nu numai al fluxului Φ r , ci şi al fluxului
rezultant dintre Φ r şi fluxul de excitaŃie Φ e .
Cele mai reprezentative maşini de c.c. cu câmp transversal ce se mai întâlnesc la unele instalaŃii cu
amplificatoare rotative sunt : metadina , amplidina , regulexul , rototrolul.

6.16.2. Micromaşinile de c.c.

Unele acŃionări electrice de putere în c.c. şi-au redobândit importanŃa odată cu dezvoltare şi
perfecŃionarea dispozitivelor cu semiconductoare şi aceasta pentru că în instalaŃiile electroenergetice ,în
general, nu se întâlnesc reŃele de c.c. Dar micromaşinile de c.c. sub formă de servomotoare,
tahogeneratoare etc, se întâlnesc destul de des în cadrul instalaŃiilor de automatizare.
Astfel, la construcŃia servomotoarelor de c.c. polii de excitaŃie sunt ştanŃaŃi din tablă de 0.5,…,1
mm şi pachetul întreg se fixează de carcasa maşinii realizată de multe ori direct din Ńeavă. Alteori însă
polii de excitaŃie se fac din magneŃi permanenŃi.
La micromaşinile de mare turaŃie colectorul este turnat în masă de bachelită sau un alt material
izolant, în aşa fel încât apare ca fiind „dintr-o bucată” pentru a se obŃine o rezistenŃă mai mare a acestui
dispozitiv la forŃele centrifuge mari care se produc. Dar inovaŃia cea mai spectaculoasă în cadrul
micromaşinilor (în general) este aceea a înfăşurărilor rotorice (uneori şi statorice) imprimate realizate
după tehnica circuitelor imprimate, aşa cum apare în figura 6.94. Rotorul se execută sub forma unui disc
 254

din material izolator, iar pe feŃele sale laterale este „imprimată” înfăşurarea rotorică. Conductoarele
imprimate pe o faŃă a discului sunt „legate” de conductoarele de pe faŃa cealaltă a discului (arătate punctat
In figura 6.94) prin legături ce străbat grosimea discului (în general foarte mică). O astfel de maşină nu
mai are colector pentru ca periile alunecă direct pe „conductoarele” neizolate ale înfăşurării.
O maşină de acest tip are inerŃia mecanică foarte mică, întregul rotor fiind foarte uşor, iar acest
aspect este foarte important mai ales în cazul unor circuite de automatizare (opriri foarte exacte, porniri
rapide etc). Polii de excitaŃie sunt fixaŃi pe alte două discuri
feromagnetice montate pe ambele părŃi ale discului rotoric.
Aşa cum s-a menŃionat deja, uneori polii de excitaŃie sunt
formaŃi din magneŃi permanenŃi (construcŃia este mai simplă), dar
acest sistem are dezavantajul că excitaŃia nu mai poate fi reglată,
iar cu timpul fluxul magnetic scade (magneŃii îmbătrânesc). Se
pot monta şi poli de excitaŃie cu înfăşurare, dar în acest caz
întrefierul va fi mărit şi deci pentru realizarea câmpului magnetic
corespunzător va fi nevoie de spire multe, adică un consum sporit
de cupru.
Fig. 6.94 Model de înfăşurare rotorică Răcirea la micromaşinile de acest tip este foarte bună din
(disc) realizată dupa metoda circuitelor
cauza întrefierului radial, pierderile în fierul rotoric sunt nule (la
imprimate
rotor tip disc nu există fier pentru că discul este executat dintr-un
material izolant subŃire). Toate acestea permit încărcarea mult mai mare a conductoarelor înfăşurării
2
rotorice, ajungându-se la densităŃi de curent de circa 45 A / mm ceea ce conduce evident la o economie
de cupru..
Micromaşinile de c.c. cu circuite imprimate au o răspândire destul de mare în diverse sisteme de
automatizare.

6.16.3. Tahogeneratoarele de c.c.

Tahogeneratoarele de c.c. sunt mici generatoare de c.c. cu ajutorul cărora se poate măsura turaŃia
diverselor maşini sau dispozitive de lucru.
În mod obişnuit tahogeneratoarele de c.c. sunt nişte
generatoare cu excitaŃia separată în sensul că polii de excitaŃie sunt
realizaŃi din magneŃi permanenŃi (cu avantajele şi dezavantajele lor).
Periile tahogeneratorului sunt racordate la un voltmetru, care
măsoară tensiune debitată de generator, dar care este gradat direct în
ture/minut , aşa cum apare în figura 6.95.
Aşadar, sarcina unui tahogenerator este rezistenŃa internă a
Fig. 6.95. Explicativă privind voltmetrului la care el este racordat.
folosirea thogeneratoarelor de c.c. Din teoria maşinii de c.c. se cunoaşte că fluxul său
rezultant se compune din fluxul polilor principali de excitaŃie şi
fluxul de reacŃie a indusului
Φ = Φ 0 −Φ r .
pr
Cum însă Φ r = I a în regimul de circuit magnetic nesaturat, atunci t.e.m. indusă în înfăşurarea rotorică
în regim de sarcină poate fi notată
E = k1 nΦ 0 − k 2 nI a . (6.236)
De aici rezultă tensiunea la bornele tahogeneratorului
U = E − R a I a − ∆U p
sau
U = k1 nΦ 0 − k 2 nI a − Ra I a − ∆U p , (6.237)
în care, ca în mod obişnuit, s-a notat : I a , este curentul de sarcină ; Ra , este rezistenŃa circuitului rotoric
al generatorului ; ∆U p , este căderea de tensiune pe rezistenŃa de contact perie-colector.
Pe de altă parte, se mai poate nota U = Rv I a din care rezulta
I a = U / Rv . (6.238)
Cu relaŃia (6.238), tensiunea din (6.237) devine
 255

U = k1 nΦ 0 − (k 2 n + Ra )
U
− ∆U p
Rv
sau încă
k1 nΦ 0 − ∆U p
U = . (6.239)
k n + Ra
1+ 2
Rv
Din relaŃia precedentă se vede că, pentru un flux de excitaŃie constant (magneŃi permanenŃi) tensiunea
măsurată de voltmetrul V este proporŃională cu turaŃia n numai în cazul când tahogeneratorul
funcŃionează în gol (adică Rv → ∞, ∆U p = 0 ), pentru că atunci avem
U 0 = knΦ 0 . (6.240)
La funcŃionare în sarcină intervine o eroare relativă
U0 −U U k1 nΦ 0 − ∆U p
∆U = = 1− = 1− . (6.241)
U0 U0  k n + Ra 
k1 nΦ 0 1 + 2 
 Rv 
Din (6.241) se poate constata că eroarea relativă ∆U va fi cu atât mai mare cu cât ∆U p va fi mai mare şi
cu cât Rv va fi mai mic.
La tahogeneratoare mai pot apare erori datorită încălzirii micromaşinii, ceea ce duce la creşterea
lui Ra , ca şi datorită modificării fluxului de excitaŃie (magneŃii permanenŃi îşi modifică magnetismul
lor). În general însă tahogeneratoarele de c.c. se execută în două clase de precizie :
--- clasa 0.5 + eroarea datorată creşterii temperaturii;
--- clasa 1.0 + eroarea datorată creşterii temperaturii.

6.17. Probleme şi aplicaŃii

Problema 6.1. Se cere să se construiască schema desfăşurată pentru o înfăşurare buclata simplă, normală, tetrapolară
având Z=12 crestături si u=3 crestături elementare pe crestătură fizică.
Rezolvare. Având în vedere că înfăşurarea posedă mai multe crestături elementare (u=3) pe o crestătură fizică, rezultă că
vor fi
K=uZ=3.12=36 crestături elementare .
Pasul polar va fi τ =Z/2p=12/4=3 crestături, dar pasul principal este y1 =K/2p=36/4=9 crestături şi pentru că înfăşurarea
este buclată simplă se ia y=1, după care rezultă y 2 = y1 − y = 9 − 1 = 8 crestături
Având precizate aceste elemente se poate trasa schema desfăşurată a înfăşurării şi ea apare ca în figura 6.96.
 256

Fig. 6.96 Schema desfăşuraŃă pentru problema 6.1

În figura 6.96 au fost date crestăturile reale (12 crestături) şi în acelaşi timp crestăturile elementare (3 crestături); de asemenea, sunt
date lamelele de colector (numărul lamelelor= numărul crestăturilor elementare). Este arătată cum într-o crestătură reală (fizică) sunt
amplasate într-un strat : superior sau inferior) laturile de ducere (întoarcere) a celor trei crestături elementare. De altfel, pentru a
deprinde mai bine operaŃiunile cu elementele menŃionate şi pentru a realiza mai uşor urmărirea secŃiilor schemei în cadrul acestui
exemplu de schemă desfăşurată, s-au notat crestăturile reale cu cifrele romane : I,…,XII, iar crestăturile elementare cu cifrele arabe :
1,…,36. În acest fel se poate menŃiona că secŃiile 1-10. 2-11, 3-12 au laturile lor de ducere aşezate în crestătura I, iar laturile de
întoarcere în crestătura IV, adică în fond pasul principal al secŃiilor rotorice este IV-I=3 crestături, respectiv este un pas diametral şi
deci toate secŃiile au aceeaşi deschidere , respectiv pot fi executate pe acelaşi şablon.

Problema 6.2. Să se traseze schema desfăşurată pentru o înfăşurare buclată simplă, tetrapolară, în trepte, având Z=12
crestături reale şi u=3 crestături elementare.
Rezolvare. În acest caz secŃiile rotorice nu vor avea toate aceeaşi deschidere ca în cazul probleme 6.1 pentru că altfel nu se
u ≥ 2 ,condiŃia ce este îndeplinită în
poate realiza înfăşurarea în trepte. În principiu, o înfăşurare în trepte poate fi trasată dacă
acest caz, dar şi în cazul problemei 6.1. Astfel, dacă în cadrul problemei 6.1, pasul principal y1 s-ar fi luat 7, 8, 10 sau 11 (este
vorba de crestături elementare), ar fi rezultat o înfăşurare în trepte.
În figura 6.97 sunt date două porŃiuni din aceeaşi înfăşurare (o porŃiune pentru o pereche de poli magnetici) Z=12 crestături
reale, u=3 crestături elementare şi cu y1 = 10; y 2 = 9 aşa cum apare în figura 6.97 a, respectiv y1 = 11; y 2 = 10 aşa

Fig. 6.97 Explicativă privind schema desfăşurată de la problema 6.2

cum apare în figura 6.97 b. În cadrul primei variante 2/3 din numărul secŃiilor au deschiderea egală cu 3 crestături reale, adică pas
diametral, 1/3 din secŃii au o deschidere de 4 crestături, adică au un pas lungit. În cea de a doua variantă (figura 6.97 b) 1/3 secŃii au
o deschidere de 3 crestături (adică pas diametral) şi 2/3 crestături au o deschidere de 4 crestături, adică un pas lungit.
În figura 6.98 sunt date steaua crestăturilor şi poligonul tensiunilor pentru înfăşurările din cele două probleme
În figura 6.98a este dată steauă crestăturilor, iar în figura 6.98b poligonul tensiunilor pentru înfăşurarea din problema 6.1
poligoanele tensiunilor din figurile 6.98 c şi d corespund celor două variante de înfăşurare în trepte din figurile 6.97 a şi b.
Din figura 6.98 se observă că poligoanele tensiunilor se deosebesc pentru cele trei cazuri (cu 1, 2,… sunt notaŃi fazorii
tensiunilor corespunzătoare laturilor de întoarcere ale secŃiilor şi care au un sens opus faŃă de fazorii 1, 2,.. . corespunzători laturilor
de ducere din aceleaşi crestături.
 257

Fig. 6.98. Explicativă privind steaua crestăturilor şi poligonele

tensiunilor pentru problemele 6.1 şi 6.2

Problema 6.3. Să se traseze schema desfăşurată, steaua crestăturilor şi poligonul t.e.m. pentru o înfăşurare buclată
multiplă de ordinul m=2 şi având Z=18 crestături, 2p=4 poli şi K=18 lamele de colector.
Rezolvare. Pasul polar este
τ = Z / 2 p = 18 / 4 = 4.5 − crestaturi
deci pasul principal y1 al înfăşurării se poate lua egal cu 4 sau 5 crestături; se admite y1 = 5 crestături. Pasul rezultant se ia

Fig. 6.99. Schema desfăşurată pentru problema 6.3

y=m=2 crestături, deci pasul secundar va fi
y = y − y = 5 − 2 = 3 − crestaturi
2 1
Schema desfăşurată a înfăşurării este dată în figura 6.99, iar în figura 6.100 este dată steaua crestăturilor şi poligonul t.e.m.
De fapt, înfăşurarea buclată este formată din două înfăşurări buclate simple, dintre care una are laturile secŃiilor montate în crestături
impare, iar cealaltă (m=2) în crestăturile pare. Pentru ca cele două înfăşurări buclate simple să se afle permanent în circuit (adică să
nu apară ca două înfăşurări independente) este necesar ca periile să aibă o lăŃime b p mai mare sau cel puŃin egală cu două lamele
de colector. Fiecare din cele două înfăşurări buclate simple are câte 2
cai de curent, deci întreaga înfăşurare va avea 4 căi de curent, ceea ce
este normal pentru 4 perii=4 poli magnetici.
Steaua crestăturilor are 9 braŃe pentru că unei înfăşurări
simple îi corespund jumătate din totalul crestăturilor (Z/2=18/2=9).
Poligonul t.e.m.,din figura 6.100b, este format din două
contururi poligonale fiecare (1-3-5-7-9-11-13-15-17-1 şi 2-4-6-8-10-
12-14-16-18-2) având câte două înconjurări. Periile de plus A, A’
calcă (la un moment dat) peste lamelele de colector 11-12-13,
respectiv 2-3-4, iar periile de minus B, B’ calcă în acelaşi moment
peste lamelele 16-17, respectiv 7-8. În acest fel, peria A
scurtcircuitează (în momentul respectiv) secŃia rotorică 11-16, iar
Fig. 6.100 Steaua crestăturilor şi poligonul peria A’ scurtcircuitează secŃia rotorică 2-7; periile B, B’ nu
t.e.m. pentru problema 6.3 scurtcircuitează (în momentul respectiv) nici o secŃie rotorică pentru
că ele calcă peste o lamelă pară şi una impară, la care se leagă
capetele secŃiilor ce fac parte din cele două înfăşurări buclate simple distincte.
Înfăşurarea se echipează cu legături echipotenŃiale de ordinul (speŃa) I, iar pasul lor este y e = K / p = 18 / 2 = 9 ;
aceste legături leagă secŃiile unei înfăşurări simple cu secŃiile celeilalte înfăşurări, astfel, de exemplu : 1 + ye = 1 + 9 = 10 ,
deci :1-10; 5-15; 9-18; 13-14 etc.
 258

Problema 6.4. Să se traseze schema desfăşurată pentru o înfăşurare ondulată simplă având Z=19 crestături şi K=19 lamele
de colector.
Rezolvare. În cazul unei înfăşurări neîncrucişate ondulate pasul rezultant este
y = (K − 1) / p = (19 − 1) / 2 = 9 ;
pasul principal este y1 = K / 2 p ± ε , dar pentru că pasul polar est τ = Z / 2 p = 19 / 4 = 4.75 ,atunci se admite

y1 = 5 − crestaturi ; pasul rezultant este y 2 = y − y1 = 9 − 5 = 4 − crestaturi .Cu aceste elemente precizate,

se trasează schema desfăşurată a înfăşurării ca în figura 6101 a; steaua crestăturilor şi poligonul t.e.m. sunt date în figura 6.101 b şi

Fig. 6.101 Fig. 6.102

Schema desfăşurată, steaua crestăturilor şi poliginul t.e.m. pentru :
problema 6.4 problema 6.5
c.
Defazajul dintre fazorii t.e.m. a două crestături este
360 p 360 * 2 17
α= = = 37 grade − electrice ,
Z 19 19
iar în ceea ce priveşte numărul căilor de curent, avem totdeauna 2a=2 indiferent de numărul polilor. În cazul înfăşurării ondulate
simple maşina poate fi echipată cu o singură pereche de perii, dispuse pe colector la un unghi 360/p, sau cu 2p perii dispuse uniform
pe colector la un pas polar una de alta.

Problema 6.5. Să se traseze schema desfăşurată pentru o înfăşurare ondulată tetrapolară dublă (m=2), având Z=20
crestături şi K=20 lamele de colector.
Rezolvare. În cazul înfăşurării neîncrucişate avem :
K − m 20 − 2 K 20
y= = = 9 ; y1 = ±ε = ± 0 = 5 ; y 2 = y − y1 = 9 − 5 = 4
p 2 2p 4
şi pentru că y şi m nu au un divizor comun, înfăşurarea se va închide o singură dată. Schema desfăşurată este dată în figura 6.102 a,
iar steaua crestăturilor şi poligonul t.e.m. sun date în figurile 6.102 b şi c . Defazajul dintre două raze este :
α = 360 * p / Z = 2 * 360 / 20 = 36 − grade − electrice .
Înfăşurarea are a=m=2 perechi de căi de curent indiferent de p.

Problema 6.6. Sa se traseze schema desfăşurată pentru o înfăşurare ondulată simplă , tetrapolară, având
Z=15 crestături şi u=3 crestături elementare pe o crestătură reală
Rezolvare. Numărul lamelelo
de colector este K=u*Z=3*15=4
5, iar paşi înfăşurării sunt :
 259

Fig. 6.103 Schema desfăşurată pentru problema 6.6

K − 1 45 − 1 K 45 45 3
y= = = 22 ; y1 = ±ε = ±ε = + = 12 ; y2 = y − y1 =22-12=10.
p 2 2p 4 4 4
Schema desfăşurată este dată în figura 6.103. Înfăşurarea este normală pentru că y1 / m = 12 / 3 = 4 , care este un număr

întreg. Dacă se consideră y1 = 10,11,13,14, rezultă o înfăşurare în trepte pentru că y1 / u nu mai este un număr întreg. Şi
în acest caz înfăşurarea are două căi de curent (înfăşurarea ondulată este simplă), dar pot fi folosite 4 perii (numărul periilor=2p).
Fiecare cale de curent are secŃiile rotorice dispuse sub toŃi polii de excitaŃie ai maşinii şi de aceea nu sunt necesare legăturile
exponenŃiale (t.e.m. induse în căile de curent sunt egale între ele în orice moment).

Problema 6.7. Tensiunea la bornele uni generator de c.c. este U=110 V, rezistenŃa indusului R A = 0.3Ω , curentul

de sarcină I A = 20 A , turaŃia n=1600 rot/min, iar fluxul magnetic Φ = 1.2 *10 Wb . Care este numărul de conductoare
−2

N de la periferia rotorului pe care trebuie să-l posede acest generator ?

Rezolvare. La un generator, t.e.m. trebuie „sa acopere” tensiunea de la bornele maşinii şi căderea de tensiune pe circuitul
rotoric al maşinii; deci din ecuaŃia de funcŃionare în regim de generator, avem
E = U + R A I A = 110 + 0.3 * 20 = 116V ,
în care s-a admis că R A cuprinde toate rezistenŃele circuitului rotoric (propriu-zisă a rotorului, a polilor auxiliari, a înfăşurării de
compensaŃie şi a rezistenŃei de contact perie-colector). Din (6.53) şi (6.54) rezultă
aE 1 *116
N= = = 362 − conductoare
pnΦ 1600
1* *1.2 *10 −2
60
în care sa admis că numărul perechilor de poli şi de căi de curent este egal cu unitatea (a=p=1).

Problema 6.8. Un generator cu patru poli având puterea Pn = 30kW şi tensiunea U n = 115V , turaŃia n=1000

rot/min, este excitat în derivaŃie. Înfăşurarea rotorică are rezistenŃa R A = 0.02Ω , iar înfăşurarea de excitaŃie are rezistenŃa
Re = 16Ω . Să se determine fluxul magnetic pe o pereche de poli şi rezistenŃa unei căi de curent.
Rezolvare. Ca şi în problema precedentă se poate nota direct
pn
E= NΦ = U + R A I A .
a * 60
Dar curentul rotoric al generatorului derivaŃie este format din curentul de sarcină , la care se adaugă curentul de excitaŃie (vezi
schema simplificată pentru generatorul cu excitaŃia derivaŃie), deci :
P U 30000 115
I A = I + Ie = + = + = 261 + 7.2 = 268,2 A .
U Re 115 16
Deci t.e.m. indusă în înfăşurarea rotorică a maşinii va fi :
E = U + R A I A = 115 + 0,02 * 268,2 = 120,4V ,
 260

iar fluxul de excitaŃie pe o pereche de poli magnetici rezultă imediat

E a 60 120,4 2 600
Φ= = = 1,505 * 10 − 2 Wb .
N p n 400 2 1000
Căile de curent sunt legate între ele în paralel, atunci rezistenŃa ohmică a unei căi de curent va fi
Rcc = 2aR A = 2 * 2 * 0,02 = 0,08Ω ,
în care s-a inclus şi rezistenŃa de contact perie-colector.

Problema 6.9. Un generator cu excitaŃia separată, are tensiunea nominală U n = 230V , funcŃionează în gol cu

tensiunea menŃionata la borne. RezistenŃa indusului rotorului) este R A = 0,1Ω . Să se calculeze cu cât trebuie mărită turaŃia
generatorului sau cu cât trebuie mărit curentul de excitaŃie (neglijând saturaŃia magnetică şi reacŃia indusului) pentru ca la un curent
de sarcină de 100 A, tensiunea la bornele generatorului să rămână egală cu tensiunea nominală. Rezultatul se va exprima în procente
din valoarea nominală a turaŃiei, respectiv a curentului de excitaŃie la mers în gol.
Rezolvare. T.e.m. produsă de generator este dată de ecuaŃia sa de funcŃionare
E = U + R A I A = 230 + 0,1 *100 = 240V .
Din expresiile t.e.m. la mers în gol şi în sarcină a maşini rezultă
p n p n
E0 = NΦ 0 = 230V ; E= NΦ = 240V ,
a 60 a 60
respectiv avem
E 0 n0 Φ 0
= .
E n Φ
Dacă fluxul magnetic se menŃine constant, adică Φ 0 = Φ , atunci turaŃia trebuie mărită cu procentul

n − n0  n   E   240 
∆n = 100 =  − 1100 =  − 1100 =  − 1100 = 4,35% .
n0  n0   E0   230 
Dacă însă turaŃia generatorului se păstrează constantă, adică n0 = n (cum se întâmplă de regulă în practică), atunci creşterea

fluxului trebuie să se producă în acelaşi procent ∆Φ = 4,35% .łinând seama că se neglijează saturaŃia magnetică şi reacŃia
indusului, rezultă că fluxul rămâne proporŃional cu curentul de excitaŃie, astfel încât creşterea curentului de excitaŃie trebuie să se
producă în acelaşi procent ∆I e = 4,35% .

Problema 6.10. Un generator de c.c. cu excitaŃia separată produce la borne o tensiune la mers în gol U 0 = 230V .

R A = 0,5Ω , să se determine tensiunea la bornele generatorului când acesta alimentează un

Ştiind că rezistenŃa indusului este
R = 11Ω ; turaŃia şi curentul de excitaŃie rămân constante.
receptor cu rezistenŃa
Rezolvare. La generatorul de c.c. cu excitaŃia separată avem E = U 0 , având in vedere că n, I e = const . Deci
din ecuaŃia de funcŃionare a generatorului rezultă :

E = U + R A I A = (R + R A )I A
E 230
sau IA = = = 20 A .
R + R A 11 + 0,5
Dacă IA este curentul ce parcurge circuitul rotoric al generatorului, atunci tensiunea de la borne se poate obŃine din ecuaŃia de
funcŃionare a generatorului
U = E − R A I A = 230 − 0,5 * 20 = 220V ,
sau luând în considerare curentul receptorului, adică
U = RI A = 11* 20 = 220V .

Problema 6.11. Un generator de c.c. cu excitaŃia derivaŃie debitează un curent de sarcină I=48 A pe o reŃea cu tensiunea
R A = 0,2Ω , iar rezistenŃa înfăşurării de excitaŃie (inclusiv cea a reostatului de reglaj) este
U=210 V. RezistenŃa indusului este

Re = 105Ω . Sa se determine curentul de excitaŃie I e , curentul rotoric I A şi t.e.m. E a generatorului.

Rezolvare. Înfăşurarea de excitaŃie a generatorului derivaŃie preia toată tensiunea de la bornele sale şi deci
I e = U / Re = 210 / 105 = 2 A .
La tipul acesta de generator (vezi schema simplificata pentru generatorul derivaŃie) curentul rotoric este
I A = I + I e = 48 + 2 = 50 A ,
iar ecuaŃia de funcŃionare ne dă direct t.e.m. indusă
E = U + R A I A = 210 + 0,2 * 50 = 220V .
 261

Problema 6.12. Un generator de c.c. cu excitaŃia derivaŃie şi tensiunea la borne U=210 V, debitează un curent I=48 A.
Ştiind că rezistenŃa rotorului este R A = 0,2Ω şi rezistenŃa circuitului de excitaŃie (inclusiv reostatul de reglaj) este

Re = 105Ω şi că generatorul primeşte de la motorul său primar o putere P1 =11,2kW, se cere :

a) randamentul generatorului;
b)pierderile totale ale generatorului : în circuitul de excitaŃie; în circuitul rotoric; pierderile mecanice şi cele în fier .
Rezolvare. a) Puterea utilă furnizata de generator către receptoarele exterioare este
P2 = UI = 210 * 48 = 10080W ,
atunci randamentul generatorului este
P2 10080
η= = = 0,9 sau η = 90% .
P1 11200
b) Pierderile totale se determină Ńinând seama de puterea primită şi cea cedată
∆p = P1 − P2 =11200-10080=1120 W .
Pe de altă parte, pierderile din circuitul de excitaŃie sunt
2
U  U 2 210 2
Pex = R I = Re 2
e e
 = = = 420W ,
 Re  Re 105
iar cele din circuitul rotoric au valoarea
2 2
 
 = 0,2 48 +
210 
Pcu 2 = R A I = R A (I + I e )
U
= R A  I +  = 500W
2 2
A .
 Re   105 
Dacă se Ńine seama de bilanŃul puterilor la generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie, atunci rezultă
(Pmec + PFe ) = ∆p − Pex − Pcu 2 = 1120 − 420 − 500 = 200W .
Separarea pierderilor mecanice de cele din fier nu se poate face în condiŃiile date de problemă şi ca atare ele se determină împreună.

Problema 6.13. Un generator derivaŃie de c.c. funcŃionează în sarcină şi debitează în reŃea un curent I=15A la o tensiune
U=220 V. Fiind date : curentul de excitaŃie I e = 3 A , rezistenŃa înfăşurării de excitaŃie Re = 60Ω şi rezistenŃa rotorului

R A = 0,4Ω , se cere :
a) curentul rotoric;
b)rezistenŃa reostatului de reglaj înseriată în circuitul de excitaŃie;
c) t.e.m. indusă la funcŃionarea în sarcină.
Rezolvare. a) Fiind vorba de un generator cu excitaŃia derivaŃie, curentul rotoric este
I A = I + I e = 15 + 3 = 18 A .
b) łinând seama ca reostatul de reglaj se înseriază cu înfăşurarea de excitaŃie şi că generatorul este de tip derivaŃie (adică
înfăşurarea de excitaŃie + reostatul de reglaj sunt supuse tensiunii de la bornele generatorului), se poate nota
U = I e ( Re + R r )
(în care Rr este rezistenŃa reostatului de reglaj), de unde rezultă
U 230
R r = − Re = − 60 = 13,3Ω .
Ie 3
c) T.e.m. E indusa în sarcină se determină din ecuaŃia de funcŃionare a generatorului
E = U + R A I A = U + R A (I + I e ) = 220 + 0,4(15 + 3)227,2V .
Deci între t.e.m. indusă şi tensiunea de la bornele generatorului apare o diferenŃă de numai 7,2 V, tensiunea U fiind totdeauna mai
mică decât E în regimul de generator al maşinii de c.c.

Problema 6.14. Un generator de c.c. cu excitaŃia separată are la mers în gol tensiunea la borne U 0 = E 0 = 130V .
După ce se cuplează la o reŃea cu receptoare, generatorul debitează un curent de sarcină I=10 A şi are la borne o tensiune u=120 V.
Ştiind că rezistenŃa rotorului este R A = 0,5Ω , se cere
a) t.e.m. la mers în sarcină;
b) căderea de tensiune datorită reacŃiei indusului (exprimată în procente);
c) rezistenŃa circuitului exterior (rezistenŃa echivalentă a receptoarelor racordate la bornele generatorului).
Rezolvare. a) Din ecuaŃia de funcŃionare a generatorului rezultă
E = U + R A I A = 120 + 0,5 *10 = 125V .
b) Căderea de tensiune datorita reacŃiei indusului se referă la valorile t.e.m. la mers în gol şi în sarcină, deci
∆E = E 0 − E = 130 − 125 = 5V ,
iar în procente avem
 262

∆E
∆E [%] =
5
100 = 100 = 3,85% .
E0 130
În cazul în care se caută căderea de tensiune totală la sarcina dată, atunci trebuie luată în considerare t.e.m. E0 şi
tensiunea de la borne U în timpul sarcinii, respectiv
E0 − U 130 − 120
∆U [%] = 100 = 100 = 7,7[%] .
E0 130
Această cădere de tensiune cuprinde componenta produsa de reacŃia indusului şi cea internă (produsă de rezistenŃa
rotorică).
c) Pentru a determina rezistenŃa echivalentă a receptoarelor legate la bornele generatorului , se ia în considerare conturul
receptorului şi se aplică legea lui Ohm
U 120
R= = = 12Ω .
I 10
Se poate menŃiona că în valoarea anterioara este inclusă şi rezistenŃa ohmică a reŃelei de alimentare a receptoarelor; acest
aspect este important mai ales în cazul reŃelelor lungi.

Problema 6.15. Un motor de c.c. cu excitaŃia separată are rezistenŃa rotorului R A = 0,05Ω şi este alimentat de la o
reŃea cu tensiunea U=220 V absorbind un curent I=100 A. Ştiind că excitaŃia motorului este alimentată cu tensiunea
U e = 110V , rezistenŃa circuitului de excitaŃie (înfăşurare + reostatul de reglaj) este Re = 5,5Ω , randamentul motorului
este η = 0,85 , se cere :
a) tensiunea contraelectromotoare indusă în rotor ;
b) pierderile de putere în circuitul rotoric, mecanice şi în fier ;
c) momentul electromagnetic M şi momentul util M 2 la arborele motorului dacă turaŃia acestuia la sarcină este n=750
rot/min.
Rezolvare. a) La tipul de motor dat, curentul absorbit este de fapt curentul rotoric I A = I = 100 A , iar din ecuaŃia de
funcŃionare a motorului rezultă valoarea tensiunii contraelectromotoare
E = U − R A I A= 220 − 0,05 *100 = 215V .
Şi în acest caz se poate observa, ca şi în cazul generatoarelor de c.c., că diferenŃa dintre tensiunea de la borne şi tensiunea
contraelectromotoare este mică, în cazul dat U-E=5 V, dar în regimul de motor totdeauna tensiunea de la borne este mai mare decât
tensiunea contraelectromotoare E.
b) Pentru a determina pierderile este necesar să se calculeze în primul rând puterea totală absorbită de motor
Pt = Pex + Pmotor ,

în care Pex este puterea consumată de circuitul de excitaŃie separată a motorului

2
U  U 2 110 2
Pex = R I = Re  e
2
e e
 = e = = 2200W ,
 Re  Re 5,5
iar puterea absorbită de înfăşurarea rotorică a motorului este
Pmotor = UI = 220 * 100 = 22000W .
Deci puterea totală absorbită de motor este
Pt = Pex + Pmotor = 2200 + 22000 = 24200W = 22,2kW .
Luând în considerare randamentul motorului, se poate calcula puterea utilă produsă de motor
P2 = ηPt = 0,85 * 24,2 = 20,57 kW ,
iar acum se pot determina pierderile totale
∆p = Pt − P2 = 24,2 − 20,57 = 3,63kW .
Pentru că pierderile în înfăşurarea rotorică a maşinii reprezintă de fapt pierderile prin efect Joule pe înfăşurarea respectivă, rezultă
Pcu 2 = R A I A2 = 0.05 * 100 2 = 500W .
Puterea electromagnetică la motor este
Pem = EI = 215 * 100 = 21500W ,
atunci pierderile mecanice şi cele în fierul maşinii vor fi date de relaŃia
(Pmec + PFe ) = Pem − P2 = 21500 − 20570 = 930W .
Printr-o simplă sumare se poate face verificarea pierderilor totale
∆p = Pex + Pcu 2 + ( Pmec + PFe ) = 2200 + 500 + 930 = 3630W ,
adică se regăsesc pierderile totale determinate cu ajutorul randamentului. Trebuie remarcat că şi în acest caz, din datele problemei,
nu se poate realiza separarea pierderilor mecanice, de cele din fier.
c) Corespunzător turaŃiei date a motorului, viteza sa unghiulară este
 263

2πn 2 * 3,14 * 750

Ω= = = 76,5rad / s ,
60 60
iar din relaŃia dintre puterea electromagnetică şi momentul electromagnetic, rezultă
Pem 21500
M = = = 281Nm ,
Ω 76,5
după cum dintr-o relaŃie similară se determină cuplul util
P2 20570
M2 = = = 268,8 Nm .
Ω 76,5
Desigur că M > M 2 pentru că M trebuie „să acopere” şi unele cupluri corespunzătoare pierderilor mecanice şi în fier.

Problema 6.16. Un motor de c.c. cu excitaŃia separată are următoarele caracteristici : P2 =50 kW; U=170 V; I=325 A;
R A =0,00985 Ω ; U e =110 V; I e =2,2 A; n=1460 rot/min. Se cere :
a) randamentul motorului ;
b) pierderile de putere în circuitul de excitaŃie, în circuitul rotoric, mecanice şi în fier ;
c) t.c.e.m., puterea electromagnetică, momentul electromagnetic şi momentul util de la arborele motorului.
Rezolvare. a) łinând seama că motorul are excitaŃia separată, expresia randamentului este de forma
P2
η= ,
Pex + Pmot
în care avem :
Pmot =UI=170*325, este puterea ceruta de motor din reŃeaua de alimentare;
Pex = U e I e =110*2,2, este puterea cerută de circuitul de excitaŃie.
Deci
50000 50000
η= = = 0,9
110 * 2,2 + 170 * 325 55492
b) Tot din relaŃia randamentului rezultă pierderile totale din motor
∆p = 55492 − 50000 = 5492W .
Pierderile din circuitul de excitaŃie se calculează cu relaŃia
Pex = U e I E = 110 * 2,2 = 242W ,
iar pierderile din circuitul rotoric (prin efect Joule) sunt
Pcu 2 = R A I A2 = 0,00985 * 325 2 = 1040W .
Ca să se determine pierderile mecanice şi în fier (global), este necesar să se scadă din puterea absorbită de înfăşurarea rotorică a
motorului Pmot , puterea utilă P2 şi pierderile în cuprul rotoric Pcu 2 , adică
(Pmec + PFe ) = UI − P2 − Pcu 2 = 170 * 325 − 50000 − 1040 = 4210W .
c) T.c.e.m. se obŃine din ecuaŃia de funcŃionare a motorului
E = U − R A I A = 170 − 0,00985 * 325 = 166,8V .
Puterea electromagnetică se poate calcula în doua moduri
Pem = P2 + (Pmec + PFe ) = 50000 + 4210 = 554210W ,
sau
Pem = EI = 166,8 * 325 = 54210W ,
după care se poate calcula imediat cuplul electromagnetic
P 54210 54210
M = = = 355,3Nm ,
Ω 2πn 152,57
60
iar cuplul util se calculează şi el imediat
P2 50000
M2 = = = 327,7 Nm .
Ω 152,57

Problema 6.17. Un motor cu excitaŃia derivaŃie are următoarele caracteristici : U n =220 V; I A =48,4 A; R A =0,28
Ω ; n n =1000 rot/min, se cere :
a) puterea nominală şi randamentul motorului ;
 264

b) ce rezistenŃă trebuie să se introducă în circuitul rotoric al motorului pentru ca la sarcina nominală turaŃia motorului să
scadă la 700 rot/min ;
c) cât este randamentul motorului în acest caz (pierderile ( Pmec + PFe ) se vor neglija).
Rezolvare. a) Curentul total absorbit de motor în acest caz este
Un 220
I = I A + Ie = I A + = 48,4 + = 48,4 + 2,5 = 50,9 A
Re 88
după care se poate calcula puterea nominală a motorului
Pn = U n I = 220 * 50,9 = 11198W .

Dacă se neglijează pierderile (Pmec + PFe ) , atunci se consideră

--- pierderile în înfăşurarea rotorică
Pcu 2 = R A I A2 = 0,28 * 48,4 2 = 655,92W ;
--- pierderile în înfăşurarea de excitaŃie
Pex = Re I e2 = 88 * 2,5 2 = 550W ,
după care se poate calcula puterea utilă
P2 = P1 − Pcu 2 − Pex = 11198 − 655,92 − 550 = 9992W .
Randamentul motorului se obŃine imediat
P2 9992
η= = = 0,892 sau η = 89,2% .
P1 11198
b) Dacă se Ńine seama de expresia t.c.e.m. din (6.148), atunci se poate nota
E n n
= sau E= En .
E n nn nn
Din ecuaŃia de funcŃionare la sarcina nominală rezultă
E n = U n − R A I A = 220 − 0,28 * 48,4 = 206,45V ,
respectiv pentru cazul cu turaŃia scăzută se poate scrie
700
E= 206,45 = 114,5V .
1000
Dacă se scrie acum ecuaŃia de funcŃionare a motorului la care în circuitul rotoric se introduce (se înseriază) o rezistenŃă exterioară R,
atunci avem
U n = (R A + R )I A + E ,
din care rezultă
Un − E 220 − 144,5
R= − RA = − 0,28 = 1,28Ω .
IA 48,5
c) Dar odată cu înserierea rezistenŃei în circuitul rotoric al motorului, puterea absorbită nu se modifică (pentru că
M r = M = kI A Φ nu se modifică), puterea cerută de excitaŃie de asemenea, nu se modifică, ci apar doar pierderi

suplimentare în circuitul rotoric (datorită efectului Joule suplimentar prin rezistenŃa R), avem

Pcu 2 = (R + R A )I A2 = (1,28 + 0,28 )48,4 2 = 3654,5W ,

adică cresc pierderile în înfăşurarea rotorică în detrimentul puterii utile furnizate de motor la arborele său, respectiv rezultă
P2 = P1 − Pex − Pcu 2 = 11198 − 550 − 3654,5 = 6993,5W .
Este evident că în acest caz randamentul va fi mai scăzut

η = 62,4[%] .
P2 6993,5
η= = = 0,624 sau
P1 11198
Problema 6.18. Se considera motorul din problema precedentă având excitaŃia separată după care se cere :
a) puterea nominală a motorului şi randamentul său ;
b) tensiunea cu care trebuie alimentat motorul pentru ca la sarcina dată (nominală), turaŃia să scadă la 700 rot/min ;
c) ce randament are în acest caz motorul ?
Se neglijează pierderile (Pmec + PFe ) neglijabile .
Rezolvare. a) Puterea nominală rezultă din produsul tensiunii şi curentul nominal
P1 = U n I n = U n I A = 220 * 48,4 = 10648W
Pe de altă parte pierderile din motor sunt :
--- pierderile în circuitul rotoric
 265

Pcu 2 = R A I A2 = 0,28 * 48,4 2 = 656W ;

--- pierderile în circuitul de excitaŃie
Pex = Re I e2 = 88 * 2,5 2 = 550W ;

--- pierderile (Pmec + PFe ) sunt neglijabile

şi pentru că motorul are excitaŃia separată, pierderile Pex nu participă la diminuarea puterii utile a motorului

P2 = P1 − Pcu 2 = 10648 − 656 = 9992W ,

dar desigur ca trebuie luate în considerare la calculul randamentului

η = 89,2[%] .
P2 9992
η= = = 0,892 sau
P1 + Pex 10648 + 550
Rezultatul precedent arată că şi în acest caz randamentul rămâne acelaşi ceea ce este normal pentru ca motorul este acelaşi, iar
condiŃiile sale de alimentare nu s-au modificat
b) Dacă momentul rezistent este egal cu momentul electromagnetic nominal, atunci se poate nota
M r = M n = kI n Φ ,
în care fluxul Φ poate fi considerat constant pentru că excitaŃia motorului se alimentează de la o sursă separată (independentă).
Dacă pierderile (Pmec + PFe ) se neglijează, atunci curentul de sarcină I A rămâne şi el neschimbat pentru că numai astfel se

poate menŃine M r = M n = const . Deci scăderea turaŃiei înseamnă doar scăderea t.c.e.m. , astfel încât la n=700 rot/min să
avem E=114,5 V (vezi problema precedentă) şi atunci tensiunea la bornele motorului trebuie să fie (conform ecuaŃiei de funcŃionare)
U ' = R A I A + E = 0,28 * 48,4 + 144,5 = 158,05V .
La această turaŃie, respectiv la această tensiune , puterea absorbita de motor este
P1' = U ' I A = 158,05 * 48,4 = 7650W .
Pierderile din rotor rămân neschimbate pentru că curentul rotoric nu s-a schimbat; de asemenea, nici pierderile de excitaŃie nu se
modifica, deci puterea utilă este
P2 = P1 − Pcu 2 = 7650 − 650 = 6994W .
Randamentul pentru acest caz va fi

= 0.853 , sau η = 85,3[%] .

P2 6994
η= =
P1 + Pex 7650 + 550
Din rezultatul obŃinut se constată că la aceeaşi modificare de turaŃie ( ∆n = 1000 − 700 = 300rot / min ), din punctul
de vedere al randamentului , soluŃia cu un motor cu excitaŃia separată la care se modifica (scade) tensiunea de alimentare, este mai
bună decât cea precedentă.

Problema 6.19. Un motor de c.c. cu excitaŃia derivaŃie are următoarele date : U n =220 V; Pn =20 kW; R A =0,1 Ω ;

I n =107 A; I e =2 A; n n =1000 rot/min. Să se determine :

a) t.c.e.m. indusă la sarcina nominală ;
b) momentul electromagnetic nominal şi momentul util nominal ;
c) momentul de mers în gol şi turaŃia de mers în gol.
Rezolvare. Din ecuaŃia de funcŃionare a motorului cu excitaŃia derivaŃie, scrisă pentru sarcina nominală, rezultă
E n = U n − R A I A = U − R A (I n − I e ) = 220 − 0,1(107 − 2 ) = 209,5V .
Momentul electromagnetic nominal se determină pornind de la puterea electromagnetică a motorului la sarcina nominală şi
viteza sa unghiulară
E n I A 209,5(107 − 2 )
Mn = = = 210 Nm ,
Ω 2π 1000
60
iar momentul nominal util se obŃine considerând puterea utilă şi aceeaşi viteză unghiulara
P2 20000
M 2n = = = 191Nm .
Ω 2π 1000
60
Momentul de mers în gol poate fi determinat aproximativ cu relaŃia
M 0 = M n − M 2 n = 210 − 191 = 19 Nm .
Dacă se Ńine seama de relaŃia (6.147), atunci se poate nota (fără a se tine seama de semn)
 266

EAI A
M = kI A Φ =
Ωn
respectiv
En
(kΦ ) = =
209,5
= 2,0 .
Ω n 2π 1000
60
Din relaŃia (6.163) se obŃine
U M 220 1
Ω= − RA = − R A M = 110 − 0,25 R A M
(kΦ )
,
(kΦ ) 2
2 4
iar daca se tine seama ca Ω = 2πn / 60 = πn / 30 , atunci relaŃia precedentă devine

30  U RA  30
n =  − M = (110 − 0,25R A M ) ,
π  (kΦ ) (kΦ )2  π
respectiv
n = 1050 − 2,6 R A M .
Dacă se ia în considerare momentul M 0 , atunci rezultă

n0 = 1050 − 2,6 R A M 0 = 1050 − 2,6 * 0.1 * 19 = 1045rot / min .

30U
Se reaminteşte că termenul (în cazul dat este egal cu 1050 rot/min) reprezintă turaŃia ideală de mers în gol, adică atunci
kπΦ
când nu se Ńine seama de pierderile mecanice şi cele suplimentare din rotorul motorului (adică M 0 = 0) : se remarcă uşor că

turaŃia ideală de mers în gol şi n 0 sunt, de regulă, foarte apropiate ca valoare.

Problema 6.20. Un generator de c.c. cu excitaŃia derivaŃie funcŃionează în gol având tensiunea la borne U 1 =120 V
pentru un curent de excitaŃie I e =10 A. Caracteristica de mers în gol a maşinii se consideră liniară, tensiunea remanenta U r =20 V,

iar constanta de timp pentru circuitul de excitaŃie este Te =0,5 s. Să se stabilească legea de variaŃie în timp a curentului de excitaŃie.
Rezolvare. Caracteristica de mers în gol a generatorului se consideră liniară, deci daca se cunosc doua puncte ale aceste
drepte se poate scrie ecuaŃia acestei drepte, respectiv ecuaŃia de dependentă dintre tensiunea de la borne şi curentul de excitaŃie. În
principiu se poate nota
u = kie + U r ,
în care k este panta dreptei tensiunii de la borne. Panta aceasta se poate determina Ńinând seama că : pentru ie =0, U = U r =20
V, iar pentru ie =10 A, tensiunea este U = U 1 =120 V, deci
U − U r 120 − 20
k = tgα = 1 = = 10 ,
Ie − 0 10
respectiv
u = 10i e +20 .
Pe de altă parte, în regim dinamic, ecuaŃia circuitului de excitaŃie derivaŃie a generatorului este
die
Le + ( Re + R )ie = u ,
dt
iar dacă se înlocuieşte tensiunea de la borne cu expresia sa, atunci ecuaŃia precedentă devine
die
Le + ( Re + R − k )ie = U r ,
dt
respectiv
Le die Ur
+ ie = .
Re + R − k dt Re + r − k
SoluŃia acestei ecuaŃii este

ie = I e' + ( I e − I e' )e − t / Te ,
'

în care s-au notat

 267

Le U1 Ur
Te' = ; Ie = ; I e' = ,
Re + R − k Re Re + R − k
iar R este rezistenŃa suplimentară ce se introduce în circuitul de excitaŃie.. Din datele problemei se pot determina unii parametri cum
sunt :
---- rezistenŃa Re a circuitului de excitaŃie
U 1 120
Re = = = 12Ω ;
Ie 10
---- rezistenŃa circuitului de excitaŃie după înserierea rezistenŃei suplimentare
U 2 tgα
( Re + R ) = U 2 = =
U 2k
=
60 * 10
= 15Ω ,
Ie U 2 − U r U 2 − U r 60 − 20
respectiv rezistenŃa înseriata suplimentar este
R = (Re + R ) − Re = 15 − 12 = 3Ω ;
--- inductivitatea circuitului de excitaŃie
Le = Te Re = 0,5 * 12 = 6 H ;
--- noua constantă de timp Te' a circuitului de excitaŃie

Le 6
Te' = = = 1,2 s
(Re + R ) − k 15 − 10
;

--- curentul de excitaŃie în regimul final

Ur 20
I e' = = = 4A
(Re + R ) − k 15 − 10
.

Deci în perioada tranzitorie curentul de excitaŃie se modifică în timp după relaŃia

ie = 4 + 6e −5t / 6 ,
iar tensiunea de la bornele generatorului se modifică după relaŃia
u = 10i6 + 20 = 60(1 + e −5t / 6 ) .
Problema 6.21. Un generator de c.c. cu excitaŃia derivaŃie funcŃionează la turaŃia constantă şi are tensiunea la borne
U=400 V (în sarcină) corespunzător unui curent de excitaŃie I e = 10 A; tensiunea remanenta U r =10 V, iar rezistenŃa
înfăşurării rotorice are valoareaR A =0,05 Ω .Constanta de timp a circuitului de excitaŃie este Te =0,5 s. Generatorul alimentează
înfăşurarea de excitaŃie a unei maşini sincrone cu următorii parametri : rezistenŃa Rs =1 Ω ; constanta de timp Ts =6 s.

Să se determine curba curentului de excitaŃie i s al maşinii sincrone după închiderea circuitului de excitaŃie al

generatorului derivaŃie pe tensiunea remanentă U r , în ipoteza că acest generator are caracteristica magnetica liniară. Se neglijează
constanta de timp a circuitului rotoric al maşinii de c.c.
Rezolvarea. Având în vedere că în sarcină maşina de c.c. are tensiunea la borne U=400 V, rezultă următoarele valori pentru
unii parametri :
--- rezistenŃa circuitului de excitaŃie derivaŃie
U 400
Re = = = 40Ω ;
Ie 10
--- inductivitatea circuitului de excitaŃie derivaŃie
Le = Te Re = 0,5 * 40 = 20 H ;
--- curentul prin circuitul de excitaŃie al maşinii sincrone
U 400
Is = = = 400 A ;
Rs 1
--- inductivitatea circuitului de excitaŃie al maşinii sincrone
Ls = Ts Rs = 6 * 1 = 6 H ;
--- t.e.m. a generatorului de c.c. la funcŃionarea în sarcină
E = U + R A (I e + I s ) = 400 + 0,05(10 + 400 ) = 420,5V .
La funcŃionarea maşinii de c.c. în regim tranzitoriu ecuaŃia t.e.m. se poate nota sub forma
e = aie + b ,
 268

în care s-a Ńinut seama că caracteristica magnetică a generatorului este liniară, iar constantele a şi b se pot determina din condiŃiile
ca dreapta t.e.m. să treacă prin punctele : (0,10) , adică pentru i e = 0 , avem e = U r = 10 V, respectiv (10, 420,5), adică
pentru i e = 10 A, avem e = 420,5 V. În acest fel dreapta t.e.m. devine
e = 41,05ie + 10 .
Pentru ansamblul format din generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie şi circuitul de excitŃie al maşinii sincrone se pot nota
următoarele ecuaŃii de tensiune :
--- pentru circuitul de excitaŃie al generatorului de c.c.

die
Le + Re ie = u ;
dt
--- pentru circuitul rotoric al generatorului de c.c. (ecuaŃia de funcŃionare)
e − (ie + i s )R A = u ;
--- pentru circuitul de excitaŃie al maşinii sincrone
dis
Ls + Rs i s = u .
dt
Sistemul de ecuaŃii prezentat anterior are ca necunoscute : u, e, ie , i s , iar condiŃiile iniŃiale (pentru t=0) sunt ;

Ur dis
E = U r − RA I s0 ; I s0 = ; ie = 0 , = 0.
R A + Rs dt
Dacă se Ńine seama însă de expresiile lui e = f (i e ) , atunci sistemul de trei ecuaŃii cu trei necunoscute :u, ie , i s , din care dacă

se elimină primele două necunoscute se obŃine o ecuaŃie numai în i s de forma

d 2 is
+ [Le (R A + Rs ) − Ls (a − Rs − R A )] s −
di
Le Ls 2
dt dt
− [(a − Rs − R A )(R A + R ) − R A (a − R A )]i s = bRe ,
care cu datele problemei devine
d 2 is di
2,92 2
+ 0,37 s + 0.024i s = 9,76 .
dt dt
SoluŃia acestei ecuaŃii este de forma
i s = C1e r1t + C 2 e r2t + C 3 ’
în care
r1 = −0,633 + j 0,649 ; r2 = −0,633 − j 0,649
sunt rădăcinile ecuaŃiei caracteristice
2,92r 2 + 0,37 r + 0,024 = 0 .
Cu precizările anterioare, soluŃia ecuaŃiei se scrie sub forma
i s = e −0 , 633t [D1 sin (0,649t ) + D2 cos (0,649t )] + D3 ,
în care constantele de integrare D1 , D 2 , D3 trebuie determinate din condiŃiile iniŃiale şi condiŃiile la limită.
CondiŃiile iniŃiale sunt :

t = 0  t = 0 
   
 di s  ;  Ur 10 10 ,
 dt = 0 i s = R + R = 0,05 + 1 = 1,05 = 9,52 A
 A s 
iar condiŃia la limită este : la t → ∞, i s = 400 A .
Aceste elemente conduc la următoarele valori ale constantelor de integrare :
D1 = −382; D2 = −390; D3 = 400
şi deci soluŃia finală pentru curentul de sarcină (adică curentul din circuitul de excitaŃie al maşinii sincrone) este
i s = 400 − e −0, 633t (382 sin (0,649t ) + 390 cos (0,649t )) .

Problema 6.22. Un motor de c.c. cu excitaŃia derivaŃie, compensat, are următoarele date nominale : Pn =15 kW;

U n =220 V; n n =1500 rot/min; η n =0,8 şi funcŃionează în regim nominal.

 269

În circuitul rotoric se înseriază brusc o rezistenŃă R=0,9 Ω .

Să se determine graficul de viteză (n=f(t)), ştiind că cuplul rezistent rămâne constant. RezistenŃa înfăşurării rotorice este
R A =0.2 Ω , constanta electromagnetică de timp a rotorului este T A =0,2 s,iar constanta electromecanică de timp este Tm =8 s.
Rezolvare. Curentul nominal al motorului ester
Pn 15 * 10 3
In = = = 85,2 A .
η nU n 0,8 * 220
În timpul funcŃionării tensiunea de la borne rămâne neschimbată şi deci fluxul din maşină rămâne şi el neschimbat
(excitaŃia este de tip derivaŃie şi motorul este compensat). Pentru că M r = M = const ,atunci din M = (kΦ) I A ,rezultă
că curentul rotoric al motorului rămâne constant (respectiv I = I A + I e = const ) înainte şi după înserierea rezistenŃei R.
În regimul tranzitoriu ce apare după înserierea lui R se modifică constantele de timp ale maşinii
RA RA − R
T A* = T A = 0,037s ; Tm* = Tm = 44s .
RA + R RA
TuraŃiile corespunzătoare celor două regimuri permanente sunt
U n − RA I A U n − (R A + R )I A
nn = ; n1 =
kΦ kΦ
şi cum kΦ = const , rezulta
U − (R A + R )I A 220 − (0,2 + 0,9 )85,2
n1 = n nn = 1500 = 932rot / min .
U n − RA I A 220 − 0,2 * 85,2
EcuaŃia vitezei la flux constant (vezi (6.202)) este
d 2Ω dΩ
T A*Tm* + Tm* + Ω = Ω2 ,
dt dt
iar soluŃia aceste ecuaŃii este
Ω = A + Be − t / T1 + Ce − t / T2 .
łinând seama că intre Ω şi n este 0 relaŃie liniară ( Ω = 2πn ), soluŃia precedentă poate fi scrisă astfel

n = A1 + B1e − t / t1 + C1e − t / T2 ,
în care T1 ,T2 sunt inversele rădăcinilor ecuaŃiei caracteristice luate cu semn schimbat

Tm  *  44  
T1, 2 = 1 ± 1 − 4TA = 1 ± 1 − 4 * 0,037  = 43,96s
2  Tm*  2   44  0,037s
 
Pentru a determina constantele de integrare A1 , B1 , C1 se pun condiŃii iniŃiale şi cele la limită
t = 0 
t = 0    t → ∞
  ;  dn  ;   .
n = n n   dt = 0  n = n1 
În final se obŃin soluŃia
n = 932 + 586e − t / 43,96 + 0,478e − t / 0.037 .

Problema 6.23. Un motor de c.c. cu excitaŃia derivaŃie , cu turaŃia nominală n n =2200 rot/min,este pornit în gol

aplicându-i-se iniŃial o tensiune redusă U 1 = 0,5U n până în momentul în care rotorul atinge turaŃia n1 = 0,3nn , iar

apoi brusc i se aplică tensiunea nominală U n .Constantele de timp nominale ale maşinii sunt :

--- constanta electromecanică de timp a circuitului rotoric T A =0,2 s;

--- constanta electromecanica de timp Tm =10 s .
Maşina se porneşte cu tensiunea variabilă la bornele rotorice şi cu tensiunea nominală aplicată circuitului de excitaŃie.
Se cer graficul turaŃiei n=f(t).
Se neglijează căderea de tensiune rotorică la funcŃionarea în gol la turaŃia nominală
Rezolvare. La pornire deci se aplică prima treaptă de tensiune u a =0,5 U n (mărimile specifice acestui regim se vor nota

cu indicele a). CondiŃiile iniŃiale sunt : la t1a =0, avem n1a = 0, dn / dt = 0 , atunci viteza unghiulară va fi dată de relaŃia
(6.214 )
 270

Ω 1a − Ω 2 a
Ω a = Ω 2a −
T1 − T2
(
T1e −t / T1 − T2 e −t / T2 ),
în care avem

T1, 2 =
Tm
2
( 10 
1 ± 1 − 4T A / Tm = 1 ± 1 −
2
)
4 * 0,2  9,8s
=
10  0,2 s
.

Se admite că în regimul stabilizat, corespunzător tensiunii de alimentare iniŃiale (precizate anterior), turaŃia motorului este
n 2 = 0,5n n = 0.5 * 2200 = 1100rot / min
şi atunci ecuaŃia turaŃie rotorului este

na = 1100 −
1100
9,6
(9,8e −t / 9,8 − 0,2e −t / 0,2 ) .

Cu această relaŃie se poate determina în cât timp motorul va atinge turaŃia n = 0,3n n ; într-adevăr punând condiŃia

n a = 0,3n n = 660rot / min avem

660 = 1100 −
1100
9,6
(
9,8e −t a / 9,8 − 0,2e −t a / 0, 2),
care este o relaŃie transcedentală în t a şi din care se determină

t a = 9,18s .Această perioadă cu n=f(t) este prezentată în figura 6.104. Din

momentul aplicării tensiunii nominale la bornele motorului u= U n , condiŃiile iniŃiale

Fig. 6.104 Graficul de viteză la sunt schimbate. Mărimile specifice noului regim vor purta indicele b.
problema 6.23
Constantele A şi B din soluŃia (6.204) se determină cu relaŃiile :
A B
A + B = Ω1b − Ω n ; − − = Ω' ,
T1 T2
din care rezultă imediat
− T2
A=
T1
(Ω 1b − Ω n ) + T1T2 Ω ' ; B= (Ω1b − Ω n ) + T1T2 Ω ' .
T1 − T2 T1 − T2 T1 − T2 T1 − T2
Deci soluŃia ecuaŃiei din (6.207) apare sub forma
Ω1b − Ω n
Ω = Ωn +
T 1−T2
( TT
)
T1e −t / T1 − T2 e −t / T2 + Ω ' 1 2 e −t / T1 − e −t / T2
T1 − T2
( ) ,

iar cu datele problemei rezultă expresia

660 − 2200
n = 2200 −
9,8 − 0,2
(
9,8e −t / 9,8 − 0,2e −t / 0, 2 + )
+ 44,9
9,8 − 0,2
(e − e −t / 0,2 )
9,8 * 0,2 −t / 9,8
,

sau
n = 220 − 1562 e − t / 9,8 + 22e − t / 0, 2 .
Graficul turaŃiei n=f(t), pentru această perioadă este dat în porŃiunea b a figurii 6.104.
 271

CUPRINSUL VOLUMULUI II

PrefaŃa la volumul II (5)

CAP. 4. MAŞINA ASINCRONĂ (7)

4.1. GeneralităŃi privind maşina asincronă (7)
4.2. ConstrucŃia maşinii asincrone (9)
4.3. Principiul de funcŃionare al motorului asincron (12)
4.4. Conversia energiei prin maşina asincronă (14)
4.5. Diagrama fazorială la maşina asincronă (16)
4.6. Schemele echivalente ale maşinii asincrone (19)
4.7. BilanŃul puterilor la maşina asincronă (22)
4.8. Transferul energiei electromagnetice la maşina asincronă (23)
4.9. Momentul cuplului electromagnetic al maşinii asincrone (24)
4.10. InfluenŃa armonicilor superioare ale câmpului asupra momentului cuplului electromagnetic al
maşinii asincrone (29)
4.11. InfluenŃa curenŃilor turbionari asupra momentului maşinii asincrone (31)
4.12. Considerarea depeendenŃelor neliniare ale unor parametri asupra regimurilor statice ale maşinii
asincrone (32)
4.13. Diagrama cercului la maşina asincronă (34)
4.13.1. Principiile construirii diagramei cercului (34)
4.13.2. Determinarea puterilor şi pierderilor cu diagrama cercului (37)
4.13.3. Determinarea factorului de putere, randamentului, alunecării şi a capacităŃii de supraîn-
cărcare (39)
4.13.4. ConstrucŃia diagramei cercului după datele experimentale (41)
4.13.5. Diagrama exactă a cercului (43)
4.13.6. Exactitatea diagramei cercului (43)
4.14. Procese tranzitorii la maşina asincronă (44)
4.15. FuncŃionarea maşinii asincrone în regimuri nesimetrice sau dezechilibrate (46)
4.15.1. FuncŃionarea maşinii asincrone în regim nesimetric şi nesinusoidal (46)
4.15.2. FuncŃionarea maşinii asincrone în regim dezechilibrat (49)
4.16. Regimurile de generator şi de frână ale maşinii asincrone (50)
4.17. Unele utilizări speciale ale maşinii asincrone (53)
4.17.1. Dubla alimentare a maşinii asincrone (53)
4.17.2. Arbori electrici (55)
4.17.3. Modificator de frecvenŃă (60)
4.17.4. Bobina reglabilă (61)
4.17.5. Regulatorul de fază (61)
4.17.6. Regulatorul de inducŃie (62)
4.18. Maşini asincrone speciale (63)
4.18.1. Motoare asincrone cu bare înalte şi cu dublă colivie (63)
4.18.2. Motorul asincron monofazat (65)
4.18.3. Motorul asincron monofazat cu spira în scurtcircuit (69)
4.18.4. Elemente introductive privind maşina de c.a. cu colector (69)
4.18.5. Motorul monofazat de c.a. cu colector (71)
4.18.6. Selsinele (73)
4.18.7. Motorul asincron liniar (75)
4.19. AplicŃii şi probleme (75)

CAP.5. MAŞINA SINCRONĂ (97)

5.1. GeneralităŃi privind maşina sincronă (97)
5.2. Elementele constructive ale maşinii sincrone (98)
5.3. Maşina sincronă polifazată în regim permanent (101)
5.3.1. EcuaŃiile maşinii sincrone cu poli înecaŃi (101)
5.3.2. EcuaŃiile maşinii sincrone cu poli aparenŃi (104)
5.3.3. Factorii de raportare ai solenaŃiilor (109)
5.3.4. Puterea şi momentul cuplului electromagnetic la maşina sincronă (111)
5.3.5. Caracteristicile de funcŃionare ale maşinii sincrone (115)
5.3.6. Conectarea în paralel a maşinii sincrone (121)
 272

5.3.7. Încărcarea maşinii sincrone (125)

5.4. Maşina sincronă în regim nestaŃionar (126)
5.4.1. EcuaŃiile convertorului electromecanic sincron (126)
5.4.2. EcuaŃiile adimensionale ale convertorului electromecanic sincron (128)
5.4.3. Parametri operaŃionali ai maşinii sincrone (131)
5.4.4. Schemele echivalente ale reactanŃelor sincrone tranzitorii (133)
5.4.5. Scurtcircuitul brusc la maşina sincronă (134)
5.4.6. Pendulările maşinii sincrone (139)
5.4.6.1. EcuaŃia de mişcare (139)
5.4.6.2. OscilaŃii (pendulări) liber (141)
5.4.6.3. OscilaŃii (pendulări) forŃate (143)
5.4.6.4. Pendulările puterii (145)
5.5. FuncŃionarea stabilă a maşinii sincrone (147)
5.6. Regimurile nesimetrice ale maşinii sincrone (149)
5.6.1. Componentele simetrice aplicate maşinii sincrone (150)
5.6.2. Scurtcircuite nesimetrice la maşina sincronă (151)
5.7. Motorul sincron (154)
5.7.1.Pornirea motorului sincron (155)
5.7.2. Caracteristicile motorului sincron (158)
5.8. Compensatorul sincron (158)
5.9. Maşini speciale sincrone (159)
5.9.1. Motorul pas-cu-pas (159)
5.9.2. Tahogeneratoarele sincrone (160)
5.10. Probleme şi aplicŃii (161)

CAP.6. MAŞINA DE CURENT CONTINUU (173)

6.1. Generalităti privind maşina de curent continii (173)
6.2. Elementele constructive ale maşinii de c.c. (174)
6.3. Principiul de funcŃionare al maşinii de c.c. (182)
6.4. Înfăşurările maşinilor de c.c. (184)
6.4.1. Elementele de bază ale înfăşurărilor (184)
6.4.2. PoziŃiile periilor şi căile de curent (187)
6.4.3. Steaua şi poligonul t.e.m. induse (191)
6.5. RelaŃiile circuitelor magnetice ale maşinilor de c.c. (192)
6.6. InducŃia magnetică în întrefierul maşinii de c.c. (195)
6.7. T.e.m. indusă într-o secŃie rotorică (196)
6.8. T.e.m. de la bornele maşinii (198)
6.9. Momentul cuplului electromagnetic la maşina de c.c. (200)
6.10. ReacŃia indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.1. Prezentarea generală a reacŃiei indusului la maşina de c.c. (202)
6.10.2. Câmpul magnetic rezultant din maşina de c.c. aflată în sarcină (202)
6.10.3. Efectul decalării periilor la funcŃionar în sarcină a maşinii de c.c. (204)
6.10.4. Unele efecte ale reacŃie indusului şi compensarea lor (205)
6.11. ComutaŃia la maşina de c.c. (208)
6.11.1. Elementele introductive privind comutaŃia la maşina de c.c. (208)
6.11.2. Curentul prin secŃia ce se comută (209)
6.11.3. ComutaŃia la maşina de c.c. care are viteze mari de rotaŃie (213)
6.11.4. Intensitate curentului electric sub periile unei maşini de c.c. (215)
6.11.5. Problemele îmbunătătirii comutaŃiei la maşina de c.c. (216)
6.12. Pierderile şi randamentul maşinilor de c.c. (220)
6.13. Generatoare de c.c. (222)
6.13.1. Generatorul de c.c. cu excitaŃia separată (222)
6.13.2. Generatorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie (229)
6.13.3. Generatorul de c.c. cu excitaŃia serie (234)
6.13.4. Generatorul de c.c. cu excitaŃia compund (235)
6.13.5. FuncŃionarea în paralel a generatoarelor de c.c. (236)
6.14. Motoare de c.c. (237)
6.14.1. Motorul de c.c. cu excitaŃia derivaŃie (238)
6.14.2.Motorul de c.c. cu excitaŃia serie (243)
6.14.3. Motorul de c.c. cu excitaŃia compund (244)
 273

6.15. Regimurile dinamice la maşina de c.c. (245)

6.15.1. Regimurile dinamice la generatorele de c.c. (245)
6.15.2. Regimurile dinamice la motoarele de c.c. (249)
6.16. Unele elemente de maşini de c.c. speciale (252)
6.16.1. Maşina de c.c. cu câmp transversal (252)
6.16.2. Micromaşinile de c.c. (253)
6.16.3. Tahogeneratoarele de c.c. (254)
6.17. Probleme şi aplicaŃii (255)
Cuprinsul volumului II (271)