1

Prof. univ. dr. ing. Corneliu NICĂ

Sef lucr. dr. ing. Monica Adele ENACHE

MAŞINI ELECTRICE DE
MICĂ PUTERE.
Metodică de proiectare

MANUAL UNIVERSITAR
pentru învăţământ cu frecvenţă redusă
 2

1. ELEMENTE GENERALE

Convertoarele electromecanice asigură conversia energiei

sau informaţiei electrice în energie mecanică sau invers. Cel
mai frecvent, acestea sunt maşini electrice. Din domeniul larg
al convertoarelor electromecanice s-a desprins o grupă
distinctă, cunoscută in literatura de specialitate sub denumirile
de [8]: maşini electrice speciale, micromaşini electrice,
maşini electrice de mică putere sau convertoare
electromecanice de mică putere. Se consideră că ultima
denumire este mai potrivită, avându-se în vedere sfera mai
cuprinzătoare şi domeniul de puteri de la fracţiuni de watt până
la câţiva kilowaţi.
Principiul de funcţionare şi/sau soluţia constructivă a
convertoarelor electromecanice de mică putere diferă mai mult sau
mai puţin de cele de la maşinile electrice clasice de medie şi
mare putere. În acelaşi timp, ele prezintă numeroase aspecte
comune din punct de vedere funcţional, tehnologic, de proiectare şi
de încercare, ceea ce permite clasificarea lor după mai multe
criterii.
O clasificare unitară, care să aibă în vedere toate
caracteristicile şi care să cuprindă toate convertoarele
electromecanice de mică putere, este greu de realizat, din cauza
diversităţii soluţiilor tehnice adoptate, domeniilor de utilizare,
funcţiilor îndeplinite şi dezvoltării deosebite pe care acestea au
luat-o în ultimii ani. În continuare se prezintă o clasificare a
convertoarelor electromecanice de mică putere, avându-se în
vedere următoarele criterii principale:
A) – După utilizare (conform STAS 1893/78):
a) – de uz general, a căror destinaţie nu este precizată de
constructor şi care nu au particularităţi constructive;
 3

b) – specializate, care au anumite particularităţi constructive

impuse de un anumit domeniu de utilizare, cerut de beneficiar;
c) – speciale, al căror principiu de funcţionare sau soluţie
constructivă diferă de cele de la maşinile electrice clasice; uneori,
la aceste convertoare se urmăreşte să se elimine sau să se
accentueze anumite fenomene secundare, ca de exemplu: saturaţia,
reacţia indusului, armonicile superioare, impedanţa anumitor
înfăşurări.
B) – După felul mişcării:
a) – cu mişcare circulară (rotative);
b) – cu mişcare liniară.
În ambele cazuri mişcarea poate fi continuă sau discretă
(pas cu pas).
C) – După regimul de funcţionare, cel mai frecvent sunt:
a) – motoare şi servomotoare;
b) – generatoare;
c) – traductoare (tahogeneratoare, selsine, transformatoare
rotative, inductosine etc.).
D) – După natura curentului:
a) – de curent continuu (c. c.);
b) – de curent alternativ (c. a.);
c) – universale (de c. c. şi c. a.).
E) – După numărul de faze ale reţelei (sursei) de alimentare,
cele de c. a. pot fi, în mod obişnuit:
a) – monofazate;
b) – bifazate;
c) – trifazate.
F) – După tipul excitaţiei:
a) – cu excitaţie electromagnetică în c. c.;
b) - cu excitaţie electromagnetică în c. a. (maşinile
asincrone şi anumite maşini sincrone);
c) – cu magneţi permanenţi;
d) – cu excitaţie hibridă (electromagnetică în c. c. şi cu
magneţi permanenţi).
 4

G) - După concepţie şi principiul de funcţionare:

a) – cu colector:
b) – asincrone;
c) – sincrone;
d) – netradiţionale.
– Cele cu colector se pot clasifica în: generatoare de c. c.,
motoare (servomotoare) de c. c., motoare de c. a. monofazate cu
excitaţie serie, motoare de c. a. monofazate cu repulsie,
convertizoare, tahogeneratoare.
– Cele asincrone pot fi: generatoare, motoare
(servomotoare), tahogeneratoare.
- Cele sincrone se pot clasifica în: generatoare, motoare (cu
excitaţie electromagnetică, cu magneţi permanenţi, cu
reluctanţă variabilă, cu histerezis, pas cu pas, reductoare),
tahogeneratoare.
H) – După construcţia rotorului, convertoarele
electromecanice de mică putere pot fi:
a) – cu rotor feromagnetic şi înfăşurarea plasată în crestături
uniform repartizate;
b) - cu rotor feromagnetic şi înfăşurarea plasată în întrefier;
c) - cu rotor feromagnetic, fără înfăşurare şi nesimetric din
punct de vedere magnetic (cu reluctanţă variabilă);
d) – cu rotor pahar;
e) – cu rotor disc (întrefier axial);
f) – cu rotor masiv (din material feromagnetic);
g) – cu poli gheară.
Clasificarea convertoarelor electromecanice după concepţie
şi principiul de funcţionare are avantaje didactice, permiţând
studiul grupat al acestora sau studiul aceluiaşi convertor în diferite
regimuri de funcţionare. În continuare , structurarea lucrării pe
capitole se face ţinând cont de această clasificare, abordându-se
elementele de proiectare ale celor mai utilizate convertoare
electromecanice rotative de mică putere funcţionând în regim de
motor.
 5

1.1. DIMENSIUNILE GEOMETRICE PRINCIPALE ŞI

IDEALE ALE CONVERTOARE ELECTROMECANICE
ROTATIVE

Din punct de vedere constructiv, un convertor

electromecanic are o parte (armătură) fixă - numită stator şi o parte
(armătură) mobilă– numită rotor.
Din punct de vedere funcţional, una din armături
îndeplineşte rolul de inductor (creează câmpul magnetic principal),
iar cealaltă rolul de indus (conţine înfăşurarea/înfăşurările în care
se induc t. e. m.).
Proiectarea unui convertor electromecanic are drept scop
stabilirea tuturor dimensiunilor geometrice ale elementelor
acestuia, pe baza cărora se trece apoi la execuţia în fabricaţie.

1.1.1. Dimensiunile geometrice principale ale

convertoarelor electromecanice

Cele mai importante dimensiuni geometrice ale

convertoarelor electromecanice rotative sunt:
D - diametrul interior al miezului feromagnetic statoric -
pentru convertoarele electromecanice de curent alternativ - şi/sau
diametrul exterior al miezului feromagnetic rotoric - pentru
convertoarele electromecanice cu colector şi maşinile sincrone în
construcţie inversă (cu indusul pe rotor);
De - diametrul exterior al miezului feromagnetic statoric;
Dir - diametrul interior al miezului feromagnetic rotoric;
 - întrefierul maşinii (lăţimea întrefierului), adică distanţa
(radială) dintre miezul feromagnetic al statorului, respectiv al
rotorului;
Z1, Z2 - numărul de crestături ale statorului (indice 1),
respectiv ale rotorului (indice 2);
hc1, bc1 - înălţimea, respectiv lăţimea crestăturilor statorice;
hc2, bc2 - înălţimea, respectiv lăţimea crestăturilor rotorice;
 6

lFe - lungimea netă a miezului feromagnetic (lungimea

fierului);
l g - lungimea geometrică a miezului feromagnetic. La
convertoarele electromecanice de puteri mici, miezul feromagnetic
se execută compact (fără canale radiale de ventilaţie), motiv pentru
care lg = lFe .

1.1.2. Dimensiunile ideale ale convertoarelor

electromecanice

Având în vedere forma constructivă relativ complicată a

convertoarelor electromecanice (pachete de tole cu canale radiale,
crestături de diferite forme etc.), relaţiile corespunzătoare legilor de
bază ale câmpului electromagnetic nu pot fi aplicate direct pe
configuraţia geometrică reală, din cauza neuniformităţii câmpului
magnetic atât pe lungimea, cât şi pe circumferinţa rotorului. De
aceea, a fost necesară utilizarea anumitor dimensiuni ideale (de
calcul), corespunzătoare unui convertor echivalent cu cel real - din
punct de vedere al conversiei electromagnetice - dar pe deschiderea
cărora câmpul magnetic să fie uniform, făcând astfel posibilă
aplicarea legilor de bază ale câmpului electromagnetic în calculele
de proiectare. Aceste dimensiuni diferă, în general, de cele
geometrice, însă expresiile lor de calcul sunt funcţii de
dimensiunile geometrice.
Pentru convertoarele electromecanice rotative se definesc
următoarele dimensiuni ideale:
a) Diametrul convertorului, D, identic cu cel definit la
paragraful anterior. În legătură cu acesta se defineşte pasul polar ca
fiind lungimea arcului de cerc, de diametrul D, corespunzător unui
pol, adică
D
 (1.1)
2p
unde 2 p este numărul de poli ai maşinii.
 7

b) Lungimea ideală a convertorului, li , ce reprezintă

lungimea axială a miezului feromagnetic al unui convertor
echivalent cu cel real (are acelaşi flux magnetic util pe pol), dar pe
deschiderea căruia inducţia magnetică în întrefier este constantă şi
egală cu valoarea maximă, Bm, adică cu valoarea din axa polului şi
din dreptul pachetului de tole al convertorului real. Lungimea
ideală se determină din condiţia ca aria dreptunghiului de lungime
li şi lăţime Bm să fie egală cu aria cuprinsă între curba reală B (x)
şi axa abscisei, x.
Pentru convertoarele electromecanice cu miez compact
(cazul celor de putere mică)

li  lFe  lg (1.2)

c) Lungimea ideală a arcului polar, bi , este lungimea

arcului polar al unui convertor electromecanic echivalent cu cel
real (are acelaşi flux magnetic util pe pol), dar pe deschiderea
căruia inducţia magnetică în întrefier este constantă şi egală cu
valoarea maximă, Bm (din axa polului), adică aceeaşi valoare ca şi
în cazul lungimii ideale.
În legătură cu lăţimea reală a piesei polare, b p , şi cu
lungimea ideală a arcului polar, bi , se defineşte factorul de
acoperire reală a pasului polar
bp
p  (1.3)

şi, similar, factorul de acoperire ideală a pasului polar

bi
i  . (1.4.a)

 8

În cele mai multe cazuri, factorul de acoperire reală a

pasului polar ia valori în intervalul  p  (0,6  0,75) .
În realitate, bi depinde de b p , de forma întrefierului şi de
gradul saturaţie al miezului feromagnetic. Pentru convertoarele la
care curba de repartiţie a inducţiei magnetice în întrefier este
sinusoidală, se poate adopta
2
i  . (1.4.b)

Rezultă astfel că fluxul magnetic util al unui pol se poate
determina cu relaţia

  bili Bm  ili B [Wb] (1.5)

d) Întrefierul echivalent,  / , se defineşte ca fiind lăţimea

întrefierului unui convertor electromecanic echivalent cu cel real şi
care are cele două armături feromagnetice (indusul şi inductorul)
netede şi aceeaşi valoare maximă a inducţiei magnetice în întrefier
Bm .
Datorită prezenţei crestăturilor pe una sau pe ambele
armături, în dreptul crestăturilor apare o scădere a valorii inducţiei
magnetice în întrefier. Ca urmare şi media valorilor inducţiei
magnetice din întrefier pe întreaga circumferinţă a convertorului va
B
scădea de la Bm la B/  m , unde kC  1 este factorul lui
kC
Carter. Pentru a menţine fluxul magnetic constant trebuie să se
mărească inducţia magnetică din întrefier în dreptul dinţilor.
Între întrefierul real, , şi cel echivalent există relaţia

 /  kC [mm]. (1.6)

 9

1.2. DEPENDENŢA PUTERII INTERIOARE DE

DIMENSIUNI ŞI DE SOLICITĂRILE
ELECTROMAGNETICE. COEFICIENTUL DE
UTILIZARE

În orice convertor electromecanic, în timpul funcţionării are

loc un proces de conversie a energiei (din electrică în mecanică - în
regim de generator şi invers - în regim de motor). Această
conversie a energiei este posibilă datorită interacţiunii dintre cei doi
agenţi activi din maşină: fluxul magnetic total de înlănţuire
mutuală între înfăşurări şi curentul total al înfăşurărilor.
Agenţii activi nu au masă, însă necesită suporţi materiali:
miezul feromagnetic, respectiv înfăşurările. De aceea, aceşti suporţi
constituie materialele active ale unui convertor electromecanic, ce
sunt supuse solicitărilor electromagnetice.
După natura lor, solicitările electromagnetice se împart în
două categorii: solicitări electrice şi solicitări magnetice.
Solicitările electrice sunt constituite de:
- pătura de curent, A, în A/m sau A/cm, definită ca fiind
densitatea liniară de curent pe circomferinţa indusului, adică
NI
A , (1.7)
D
în care s-a notat cu N numărul total de conductoare de pe armătura
indusului, iar cu I valoarea eficace a intensităţii curentului
(aceeaşi prin toate conductoarele), şi
- densitatea de curent prin conductoarele înfăşurărilor, J,
în A/mm2.
Solicitările magnetice sunt constituite de:
- inducţia magnetică în întrefier, B, în T;
- inducţiile magnetice în diferitele porţiuni ale miezului
feromagnetic, în T.
 10

Alegerea valorii solicitărilor electromagnetice se face,

pentru fiecare convertor electromecanic, în funcţie de mai mulţi
factori, cei mai importanţi fiind: puterea nominală, gradul de
protecţie, tipul de ventilaţie, turaţia de funcţionare.
Puterea interioară a convertoarelor electromecanice
(puterea de calcul), S i , sau puterea electromagnetică, PM, obţinută
ca rezultat al energiei transformate, este proporţională atât cu fluxul
magnetic total al convertorului,  t , cât şi cu valoarea curentului
total, I t , factorul de proporţionalitate fiind chiar agentul de
interacţiune, respectiv turaţia n, în rot/s, adică

Si  t It n [VA]. (1.8.a)

Fluxul total al convertorului se determină cu relaţia

 t  2 p [Wb], (1.9)
unde:
 este fluxul magnetic util al unui pol, în Wb;
p - numărul perechilor de poli (2p = numărul polilor),
iar
I t  DA [A], (1.10)

ceea ce înseamnă că relaţia(1.8.a) devine

S i  (2 p)(DA)n [VA]. (1.8.b)

1.2.1. Puterea interioară în cazul convertoarelor

electromecanice rotative

OBSERVAŢIE: În cazul acestor convertoare, expresia

puterii interioare se poate deduce şi pornind de la t. e. m. indusă de
câmpul rezultant în înfăşurarea indusului.
 11

1.2.1.1. Convertoare electromecanice de curent alternativ.

Ţinând cont de observaţia anterioară, pentru un convertor

electromecanic de c. a. se poate scrie

Si  mUe I [VA], (1.11.a)

în care:
U e   2 fwk w [V] (1.12.a)

este valoarea eficace a t. e. m. pe o fază (considerată sinusoidală);

m – numărul de faze;
w – numărul de spire pe fază;
kw – factorul de înfăşurare;
I – valoarea eficace a curentului pe fază.
Ţinând cont de (1.12.a), (1.5) şi (1.1), expresia (1.11.a)
devine
k D  k 
S i  w 2 p i li B DAn   w  i  2 D 2 li nAB [VA].
2 2 2p 2 2 
(1.11.b)
Relaţia (1.11.b) exprimă puterea interioară în funcţie de
dimensiunile principale, D şi li , şi de solicitările electromagnetice
principale, A şi B .
OBSERVAŢIE: Expresia t. e. m. pe fază, dată de relaţia
(1.12.a) se mai poate scrie sub forma

U e  4,44 fwk w  4k f fwk w [V] (1.12.b)

unde k f  1,11 este factorul de formă al mărimilor sinusoidale,

definit ca raportul dintre valoarea eficace şi valoarea medie pe o
semiperioadă.
Dacă forma curbei t. e. m. nu este sinusoidală, atunci se
poate scrie:
 12

U e  4k B fwk w [V] (1.12.c)

unde k B este factorul de formă real al t. e. m., care depinde de

factorii ce influenţează forma curbei t. e. m. În acest caz, dacă în
relaţia (1.11.b) se înlocuieşte  2 cu 4k B , expresia puterii
interioare devine

S i  k B k w i 2 D 2 li nAB [VA] (1.11.c)

1.2.1.2. Convertoare electromecanice de curent continuu

Pentru acest tip de convertoare electromecanice, puterea

interioară se exprimă prin relaţia

Pi  U e I a , (1.13.a)

în care:
p p D
Ue  Nn   Nn  i li B [V] (1.14)
a a 2p

este t. e. m. obţinută la perii datorită fluxului rezultant;

DA
I a  2aia  2a [A] (1.15)
N
este curentul din indus, iar
a - numărul de perechi de căi de curent în paralel;
N - numărul total de conductoare al înfăşurării rotorului;
ia - curentul pe o cale de curent, iar

Ni a
A [A/m]. (1.16)
D
este pătura de curent
Înlocuind relaţiile (1.14) şi (1.15) în relaţia (1.13.a), se
 13

obţine expresia puterii interioare a convertoarelor electromecanice

de curent continuu în funcţie de dimensiunile principale, D şi li , şi
de solicitările electromagnetice, A şi B , adică

p D DA
Pi  Nn  i li B 2a  ( i ) 2 D 2li nAB . [W] (1.13.b)
a 2p N

Comparând relaţiile (1.11.b) şi (1.13.b), se constată că au

aceeaşi formă, diferind doar primul factor (cuprins simbolic între
paranteze rotunde). Rezultă că puterea interioară a oricărui
convertor electromecanic este proporţională cu volumul
materialelor active, ( D2li ) , cu produsul solicitărilor
electromagnetice, ( AB ) , şi cu turaţia, n.
Exprimând volumul materialelor active prin relaţia
Si
D 2li  ki , (1.17)
nAB
cu ki corespunzător factorului cuprins între paranteze în relaţia
(1.11.b), se constată că, pentru Si şi n date, un acelaşi volum al
materialelor active se obţine pentru valori diferite ale dimensiunilor
geometrice D şi li. De aceea a apărut necesitatea definirii
factorului de formă
l
 i, (1.18)

a cărui valoare optimă depinde de mai mulţi factori, şi anume:
consumul de material conductor pentru înfăşurări, condiţiile de
răcire, momentul de inerţie al rotorului etc.
Experienţa de proiectare a arătat că, în funcţie de numărul
de perechi de poli, p, se poate adopta valoarea
  0,5 p (1.19)
sau se ia din curbe.
 14

1.2.3. Coeficientul de utilizare a convertoarelor

electromecanice

Acest coeficient se defineşte prin relaţia

Si
C 2
[J/cm3] (1.20)
D li n

şi reprezintă puterea electromagnetică (interioară) obţinută pe

unitatea de volum a materialelor active şi pe unitatea de agent de
interacţiune. În această relaţie Si se exprimă în VA, D şi li în cm,
n în rot/sec, iar volumul materialelor active se poate scrie sub
forma
S
D 2li  i [cm3] . (1.21)
Cn

Valorile coeficientului de utilizare se stabilesc pe baza

experienţei de proiectare, de regulă dându-se sub formă de curbe, în
funcţie de puterea interioară şi de turaţie.
Alegând valoarea coeficientului de utilizare, cu relaţiile
(1.21) şi (1.18) se pot determina dimensiunile principale, D şi li, ale
convertorului electromecanic ce urmează a fi proiectat.
 15

1.3. ELEMENTE DE CALCUL COMUNE

CONVERTOARELOR ELECTROMECANICE

1.3.1. Pierderile şi randamentul convertoarelor

electromecanice rotative

1.3.1.1. Pierderile principale în fier

Pierderile principale în fier (în miezul feromagnetic) sunt

produse de magnetizarea variabilă în timp a miezului şi depind de
armonica fundamentală de timp a inducţiei magnetice şi de
frecvenţa de magnetizare.
Observaţie: În continuare se notează cu indicele 1 şi 2
mărimile corespunzătoare statorului, respectiv rotorului.
a) – Pierderile principale în miezul jugului statoric şi în
jugul rotoric se determină cu relaţia

p j1,2  k j psj1,2G j1,2 [W], (1.22)

în care:
kj = 1,3  1,5 este coeficientul de majorare a pierderilor
datorită prelucrărilor jugului;

G j1, 2   Fe

4
D
2
ej1, 2 
 Dij21, 2 k Fe l Fe 10 3 [kg]; (1.23)

reprezintă masa fierului jugului, iar

1,3
f 
psj1,2  p10/ 50 1,2  B 2j1,2 [W/kg]. (1.24)
 50 

reprezintă pierderile specifice în jug, în pentru inducţia magnetică

si frecvenţa de lucru.
 16

În relaţiile de mai sus s-au făcut următoarele notaţii:

p10/50 - pierderile specifice ale tolelor, la inducţia de 1T şi
frecvenţa de 50Hz; pentru tole de oţel electrotehnic laminate la
rece, cu cristale neorientate, de grosime  = 0,5mm, acestea au
valoarea p10/50 = 2,4 W/kg;
 Fe  7,8 kg / dm3 este masa specifică (densitatea) fierului;
Dej1,2 – diametrul exterior al jugului (stator, rotor), în cm;
Dij1,2 - diametrul interior al jugului (stator, rotor), în cm;
kFe = 0,95;
lFe – lungimea mieului feromagnetic, în cm;
f1,2 – frecvenţa de magnetizare a miezului feromagnetic
(stator, rotor);
Bj1,2 – inducţia magnetică în juguri, în T.
b) – Pierderile principale în miezul dinţilor statorici şi
rotorici se determină cu relaţia

pd1,2  kd psd1,2Gd1,2 [W], (1.25)

în care:
kd = 1,8 este coeficientul de majorare a pierderilor datorită
prelucrărilor dinţilor;
1,3
f 
psd1,2  p10/ 50 1,2  Bd21,2 [W/kg] (1.26)
 50 
reprezintă pierderile specifice în dinţi, în pentru inducţia magnetică
si frecvenţa de lucru;
Gd1,2   Fehc1,2bd1,2lFeZ1,2  103 [kg] (1.27)

reprezintă masa fierului dinţilor;

hc1,2 – înălţimea crestăturilor, în cm;
bd1,2 – lăţimea dinţilor, cm;
lFe – lungimea miezului feromagnetic, în cm;
Z1,2 – numărul de crestături (dinţi) ale statorului, rotorului;
Bd1,2 - inducţia magnetică în dinţi, în T.
 17

c) - Pierderile principale totale în fier

pFepr  p j1,2  pd1,2 [W]. (1.28)

Observaţie: La maşinile asincrone normale, pierderile în fier

apar numai în circuitul magnetic al statorului, iar la maşinile
sincrone şi de c. c. numai în circuitul magnetic al indusului.

1.3.1.2. Pierderile suplimentare în fier la funcţionarea în

gol

Aceste pierderi se împart în două categorii:

- pierderile de suprafaţă, ce se produc pe suprafeţele
dinspre întrefier ale miezurilor feromagnetice şi se datoresc
pulsaţiilor inducţiei magnetice din întrefier produse de existenţa
crestăturilor pe armăturile opuse;
- pierderile de pulsaţie, ce se produc numai în cazul în care
există crestături pe ambele armături, şi anume în volumul dinţilor
de pe o armătură ca urmare a prezenţei crestăturilor de pe armătura
opusă.
a) – Pierderile de suprafaţă la maşinile de c. c. şi la maşinile
sincrone cu poli aparenţi
Apar pe suprafaţa pieselor polare şi se determină cu relaţia
4
psupr  2 p pl p psup
/
r  10 [W], (1.29)
în care:
2p – numărul de poli;
– pasul polar, în cm;
p – coeficientul de acoperire a pasului polar;
lp – lungimea piesei polare, în cm;
1,5
 nZ 
/
psup r  k0   10B0t1 2 [W/m2], (1.30)
 10000 
reprezintă pierderile de suprafaţă specifice, unde:
 18

k0 – coeficient de prelucrare a materialului, ce ia valoarea

k0 = 1,6 – pentru tole de oţel electrotehnic, respectiv k0 = 5 – pentru
tablă de oţel de 1 mm;
Z – numărul de crestături ale indusului;
n – turaţia rotorului, în rot/min;
t1 – pasul dentar al indusului, în cm;
B0  0kC B [T] (1.31)
este amplitudinea oscilaţiei inducţiei magnetice la suprafaţa tălpii
polare (fig. 5.1.b), cu:
kC – coeficientul lui Carter;
B – valoarea maximă a inducţiei magnetice în întrefier, T;
b 
0  f  01,2  - coeficient care se alege din figura 1.1.a, în
  
funcţie de raportul dintre deschiderea istmului crestăturilor, b01, şi
lungimea întrefierului, .

Fig. 5.1. Coeficientul 0 în funcţie de (b01,2/) – a) şi oscilaţia inducţiei

magnetice datorită crestării armăturilor – b)

b) – Pierderile de suprafaţă la maşinile asincrone şi sincrone

cu poli înecaţi
 19

Apar atât pe suprafaţa dinţilor statorici (indice 1), cât şi pe

suprafaţa dinţilor rotorici (indice 2) şi se determină cu relaţia

t b  4
psupr1,2  2 p 1,2 01,2 lFek Fe psup
/
r  10 [W], (1.32)
 t 
 1, 2 
în care:
t1,2 – pasul dentar al statorului, respectiv rotorului, în cm;
1,5
 nZ 
/
psupr  0,5k0  1,2  10B0t1,2 2 [W/m2] (1.32)
 10000 
sunt pierderile de suprafaţă specifice, iar restul mărimilor au
semnificaţiile de mai sus.
c) – Pierderile de pulsaţie în dinţi
Apar numai când există crestături pe ambele armături şi se
determină cu relaţia
2
 nZ 
p puls1,2  0,1   2,1  10B puls1,2   Gd1,2 [W], (1.33)
10000 
în care:
 2,1
B puls1,2  Bd1, 2 [T], (1.34)
2t1,2
cu
2
 b02,1 
 
  
 2,1  , (1.35)
b02,1
5

iar restul mărimilor au semnificaţiile de mai sus.
Pierderile suplimentare în fier la funcţionarea în gol devin

psFe0  psupr  p puls[W] (1.36)

 20

1.3.1.3. Pierderile suplimentare în fier la funcţionarea în

sarcină

Se determină cu relaţia empirică

psFes  0,01PN [W], (1.37)

cu puterea nominală, PN, în W.

1.3.1.4. Pierderile totale în fier

pFe  pFepr  p sFe0  psFes [W]. (1.38)

1.3.1.5. Pierderile electrice la funcţionarea în sarcină

A. Convertoare electromecanice cu colector

p j  p ja  p jex  pct [W], (1.39)

în care:
p ja  Ra I a2 [W] (1.40)
reprezintă pierderile în înfăşurarea indusului;
p jex  Rex I ex
2
[W] (1.41)
sunt pierderile în înfăşurarea de excitaţie, iar;
pct  U peI a [W] (1.42)
reprezintă pierderile electrice la contactul de trecere dintre perii şi
colector.
S-au făcut următoarele notaţii:
Ra, Rex – rezistenţa înfăşurării indusului, respectiv a
înfăşurării de excitaţie, la temperatura de lucru;
Ia, Iex – curenţii prin cele două înfăşurări;
 21

Upe – căderea de tensiune la contactul perie-colector.

Observaţie: De regulă, convertoarele electromecanice cu
colector, de mică putere nu se prevăd cu poli auxiliari şi înfăşurare
de compensaţie.
B. Convertoarele electromecanice asincrone

p j  p j1  p j 2  pct [W], (1.43)

în care:
p j1  m1R1 I12 [W]; (1.44)
reprezintă pierderile electrice în înfăşurarea statorică;
p j 2  m2 R2 I 22 [W], (1.45)
respectiv
p j 2  Z 2 R2e I 22b [W] (1.46)
sunt pierderile electrice în înfăşurarea rotorică în cazul rotorului
bobinat, respectiv în scurtcircuit;
pct  ni U pe I 2 [W] (1.47)
reprezintă pierderile electrice la contactul dintre perii şi inele (în
cazul convertoarelor cu inele).
S-au făcut următoarele notaţii:
R1, R2, R2e – rezistenţa unei faze a înfăşurării statorului, a
unei faze a înfăşurării rotorului bobinat, respectiv rezistenţa
echivalentă a unei faze a rotorului în scurtcircuit, la temperatura de
lucru;
I1, I2, I2b – curenţii prin înfăşurările corespunzătoare;
Upe – căderea de tensiune la contactul perie-colector;
m1, m2 – numărul de faze al înfăşurării statorului, respectiv
rotorului;
Z2 – numărul de bare al înfăşurării rotorului în scurtcircuit;
ni – numărul de inele d contact.
 22

C. Convertoarele electromecanice sincrone

p j  p ja  p jex  pct [W], (1.48)

în care:
pja – pierderile în înfăşurarea indusului, calculate cu aceeaşi
relaţie ca şi pierderile în înfăşurarea statorică a convertoarelor
electromecanice asincrone;
pje - pierderile în înfăşurarea de excitaţie, calculate cu
relaţia de la convertoarele cu colector, iar
pct  U peI ex [W] (1.49)
sunt pierderile electrice la contactul dintre perii şi inele, cu
Upe – căderea de tensiune pe perechea de perii.

1.3.1.6. Pierderile mecanice prin frecare şi de ventilaţie

În continuare se au în vedere convertoarele electromecanice

cu lagăre de rostogolire (rulmenţi).
A. Convertoarele electromecanice cu colector

pmec  p fr v  p fpe [W] (1.50)

în care:
1,6
v n
p fr  v  1,1  PN [W] (1.51)
 10  nN
reprezintă pierderile de frecare în lagăre şi de ventilaţie, iar
p fpe   pe p pe 2 pS pevk [W] (1.52)
sunt pierderile de frecare a periilor pe colector.
S-au făcut următoarele notaţii:
Dn
v [m/s] (1.53)
60
viteza periferică a rotorului, de diametru D şi care roteşte cu
turaţia n, exprimată în rot/sec;
 23

PN – puterea nominală, în W;
pe – coeficientul de frecare (Anexa…);
ppe – presiunea pe perie, Pa Anexa..);
Spe – secţiunea periilor de pe o tije, în m2;
Dk n
vk  [m/s] (1.54)
60
viteza periferică a colectorului, de diametru Dk.
B. Convertoarele electromecanice asincrone
Ca şi în cazul convertoarelor electromecanice cu colector,

pmec  p fr v  p fpe [W] (1.55)

în care:
3
 
p fr v  13,2  2 p  [W], (1.56)
 10 

unde 2p reprezintă numărul de poli,  este pasul polar, în cm, iar

p fpe   pe p peS pevi [W], (1.57)
cu vi – viteza periferică a inelelor de contact (dacă există), iar
celelalte mărimi au aceleaşi semnificaţii ca şi în cazul pierderilor
de frecare a periilor pe colector.
C. Convertoarele electromecanice sincrone
Pentru convertoarele electromecanice sincrone cu poli
înecaţi, pierderile mecanice se calculează cu aceleaşi relaţii ca şi în
cazul convertoarelor electromecanice asincrone (1.55)  (1.57). În
cazul celor cu poli aparenţi, pierderile de frecare în lagăre şi de
ventilaţie se determină cu relaţia
3
 v  lFe
p fr v  0,8  2 p   103 [W], (1.58)
 40  19
cu lFe în m şi v în rot/sec.
 24

1.3.1.7. Pierderile totale şi randamentul

a) – Pierderile totale din convertor

 p  pFe  p j  pmec [W]; (1.59)
b) – Randamentul convertorului
P2 PN
  , (1.60)
P1 PN   p
în care puterea nominală, PN, şi pierderile totale, p, sunt în W.

1.3.2. Calculul mecanic al arborelui

Arborele convertoarelor electromecanice de mică putere se

execută, de regulă, din bare rotunde, laminate din oţel OL-50 sau
OLC-35N.

1.3.2.1. Dimensionarea arborelui

Se consideră cazul în care convertorul este cuplat mecanic

direct cu mecanismul de lucru.
a) – Cuplul nominal
P
M N  9,56 N [Nm], (1.61)
nN
în care:
PN – puterea nominală, în W;
nN – turaţia nominală, în rot/sec.
b) – Diametrul capătului de arbore fără pană (fig. 1.2)

kM N
d0  3 [cm], (1.62)
0,2 at
în care:
k = 2, coeficient ce ţine cont de variaţia sarcinii;
 25

at – rezistenţa admisibilă la torsiune, în MPa

(1 MPa = 1 N/mm2), care se ia din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1. Efortul unitar admisibil al oţelului

Efortul unitar admisibil
Încovoiere Torsiune
Material Solicitare Solicitare
Statică Pulsato Alternati- Statică Pulsato Alternati-
-rie vă simetr. -rie vă simetr.
Oţel de 80 - 53 - 27 - 60 - 40 - 20 -
rez. mică 100 67 33 120 80 40
Oţel de 100 - 70 - 40 - 90 - 60 - 30 -
rez. mare 150 100 60 144 96 48

Fig. 1.2. Secţiune transversală

a capătului de arbore al unui
d0 convertor electromecanic.

c) - Diametrul capătului de arbore cu pană (fig. 1.2)

Se calculează cu relaţia

d  (1,05  1,1)d0 [cm], (1.63)

după, care se normalizează conform STAS 3432/1-87 (Anexa..).

d) - Diametrul maxim la mijlocul lungimii părţii active

d max  1,2  1,3d [cm]. (1.64)

1.3.2.2. Calculul săgeţii şi al vitezei critice

Datele necesare pentru calculul săgeţii arborelui sunt trecute

în tabelul 1.2 , conform desenului din figura 1.3.
 26

Tabelul 1.2. Mărimile necesare pentru calculul săgeţii arborelui cu transmisie

directă

Nr. secţiunii di Ii xi
xi3 xi3  xi31 xi3  xi31
arborelui [cm] [cm4] [cm]
[cm3] Ii
[cm3] [cm-1]
Partea 1
stângă a 2
arborelui 3
.
.
n
nxi3  xi31
S1  
i 1 Ii
[cm-1]
Partea 1
dreaptă a 2
arborelui 3
.
.
n
xi3  xi31
n/
S2  
i 1 Ii
[cm-1]
 27

Se fac următoarele notaţii:

di – diametrul porţiunii „i” a arborelui, în cm;
x, l, b, a – distanţele conform figurii 1.3, în cm;
Gr – greutatea totală a rotorului, în N (suma greutăţilor
miezului feromagnetic, înfăşurării şi porţiunii de arbore dintre
reazeme);
Gi – greutatea colectorului sau a inelelor de contact, în N ,
iar
d 4
I i  i [cm4] (1.65)
64
este momentul de inerţie axial al suprafeţei secţiunii transversale a
arborelui, în porţine „i”.

l
b1 b2
b a
Gr Gi
a d1 B d2 d3
A
d2 d1
dn
d A B
l0 x1 P 0 + Gr x1
x2
x2
x3
xn xn

Fig. 1.3. Desen de arbore, cu precizarea forţelor ce acţionează asupra sa.

a) – Săgeata arborelui la mijlocul lungimii porţiunii active,

datorită greutăţii proprii, Gr şi greutăţii colectorului sau inelelor
colectoare, Gi
(G  Gi )102 2
fG  r
3El 2

b2 S1  b12 S 2 [cm], 
(1.66)
 28

în care E  2,1  105 MPa este modulul de elasticitate longitudinal

al arborelui din oţel, iar celelalte mărimi au semnificaţiile şi
unităţile de măsură conform tabelului 1.2.
b) – Excentricitatea iniţială a arborelui,  , se adoptă din
tabelul 1.3.
Tabelul 1.3. Excentricitatea iniţială a arborilor
Diametrul arborelui 18  30 31  50 51  80 81  120 121  160
în dreptul lagărului
[mm]
Excentricitatea  0,013 0,015 0,017 0,019 0,021
 [mm]

c) – Forţa de atracţie magnetică unilaterală, datorită

excentricităţii
 Dli
P0  9,812 B 2 i e0 [N] (1.67)
kC 
în care:
e0    fG [cm] (1.68)

este excentricitatea iniţială totală;

- excentricitatea iniţială, în cm, iar celelalte mărimi au
semnificaţiile celor de la paragraful 1.1.2.
d) – Săgeata iniţială la mijlocul rotorului datorită atracţiei
magnetice unilaterale
P
f 0  fG 0 [cm]. (1.69)
Gr

e) - Săgeata finală a arborelui datorită atracţiei magnetice

unilaterale
f
f  0 [cm] (1.70)
1 m
unde
m  f0 / e0 . (1.71)
 29

f) - Săgeata totală la mijlocul rotorului, la funcţionarea în

sarcină
f  fG  f [cm]. (1.72)

Din motive mecanice, săgeata totală trebuie să nu

depăşească anumite valori, în funcţie tipul convertorului, şi anume:
f < 0,1 - pentru convertoare sincrone;
f < 0,08pentru convertoare sincrone; (1.73)
f < 0,06 - pentru convertoare de c. c.
g) – Turaţia critică a arborelui
Se determină cu relaţia
1 m
ncr  300 [rot/min]. (1.74)
fG
Se impune condiţia
ncr  1,3namb (1.75)
în care
namb  1,2nN [rot/min] (1.76)
este turaţia de ambalare.

1.3.2.3. Verificarea la rezistenţă a arborelui

Această verificare se face în secţiunea B-B (fig. 1.3), care

este cea mai solicitată. Se consideră cazul în care convertorul este
cuplat mecanic direct cu mecanismul de lucru.
a) – Cuplul de rotaţie la care fi supus arborele în cazul
general
M  mM N  nM N [Nm], (1.77)
în care:
m – factorul de multiplicare a sarcinii, corespunzător
componentei constante a cuplului;
n - factorul de multiplicare a sarcinii, corespunzător
amplitudinii variaţiei cuplului.
 30

Observaţie: Dacă nu se impun prin tema de proiectare, se

adoptă m = n = 1.
b) – Solicitările la torsiune în secţiunea A-A (fig. 1.3)
- solicitarea la sarcină constantă
mM N
 st  [MPa]; (1.78)
W

- solicitarea la sarcină variabilă

nM N
N  [MPa], (1.79)
W

în ambele relaţii notându-se cu W modulul de rezistenţă la

torsiune, ce se determină cu relaţia

d 3
W  [cm3]. (1.80)
16
c) – Rezistenţa la torsiune, redusă la rezistenţa alternativă
e
   k  N   st [MPa], (1.81)
s
în care:
kt = 1,3 este coeficientul de concentrare a eforturilor
tangenţiale;
e – rezistenţa dinamică limitată la oboseală;
s – rezistenţa la curgere.

Pentru oţel se poate adopta e  0,6 .
s
d) – Momentul încovoietor în secţiunea B-B (fig. 1.3)

M   P0  Gr 
b2 x1
[Nm] (1.82)
l
 31

e) – Solicitarea la încovoiere alternativă

M
   k [MPa], (1.83)
W
în care:
k =1,5 este coeficientul de concentrare a eforturilor la
încovoiere;
W – modulul de rezistenţă la încovoiere, în cm3, determinat
cu relaţia
d 3
W  [cm3]. (1.84)
32
f) – Solicitarea compusă redusă la cazul încovoierii

 red   2  4 2 [MPa]. (1.85)

Se impune condiţia
 red   ai , (1.86)
în care valoarea maxima admisibilă a efortului unitar la încovoiere,
ai, se alege la valorile indicate în tabelul 1.1.
Observaţie: În cazul când transmisia cuplului se face prin
cuplaj direct, arborele este supus numai la torsiune, iar cazul
transmisiei prin curea, arborele este supus atât la torsiune, cât şi la
încovoiere.
 32

2. PROIECTAREA MICROMOTORULUI
UNIVERSAL

Micromotorul universal este, în principiu, un motor de c. a.,

monofazat, cu colector şi excitaţie serie, care poate funcţiona atât
în curent continuu, cât şi în curent alternativ, având aproximativ
aceeaşi turaţie şi aceeaşi putere nominală. Particularitatea
constructivă principală a acestuia o constituie faptul că întregul
circuit magnetic se execută din tole.
Există două tipuri principale de astfel de micromotoare:
- micromotoare fără înfăşurare de compensaţie, realizate
pentru puteri nominale până la 800W; acestea se execută cu poli
aparenţi pe stator, pe care este dispusă înfăşurarea de excitaţie;
- micromotoare cu înfăşurare de compensaţie, realizate
pentru puteri nominale mai mari de 800W; miezul feromagnetic al
statorului se execută cu poli înecaţi, iar în crestăturile acestuia se
dispun atât înfăşurarea de excitaţie, cât şi cea de compensaţie.
În continuare se are în vedere micromotorul de curent
alternativ monofazat cu colector şi excitaţie serie, fără înfăşurare
de compensaţie (fig. 2.1), urmând a se preciza particularităţile de
calcul atunci când se impune şi funcţionarea în curent continuu.

I
wexs wex (d)
Uca Ucc Fig. 2.1. Schema
Ra electrică a motorului
universal
 33

2.1. CALCULUL ELECTROMAGNETIC AL

MICROMOTORULUI DE CURENT ALTERNATIV
MONOFAZAT CU COLECTOR ŞI EXCITAŢIE SERIE

Tema de proiectare a unui astfel de micromotor cuprinde,

în principal, următoarele date nominale şi constructive:
- puterea utilă nominală, PN,, în W;
- turaţia nominală, nN, în rot/min;
- tensiunea nominală, UN, în V;
- frecvenţa nominală, fN, în Hz;
- serviciul de funcţionare (permanent, de scurtă durată etc.);
- tipul de protecţie (închis, deschis, protejat etc).

2.1.1. Calculul mărimilor şi dimensiunilor de bază

2.1.1.1. Numărul de poli

Pentru a obţine un factor de putere favorabil trebuie ca

frecvenţa de magnetizare a miezului feromagnetic rotoric, fr, să fie
cât mai mare. Cum acest tip de motoare se construiesc pentru
turaţie nominală ridicată (peste 3000rot/min), se adoptă, de regulă,
numărul de poli 2p = 2 sau 2p = 4.

2.1.1.2. Puterea de calcul

Considerând că pierderile în înfăşurări şi la contactul perii-

colector, la funcţionarea în c. a., reprezintă aproximativ 1/3 din
pierderile totale, puterea de calcul va fi dată de relaţia
2  N
Pi  U er I a  PN [W], (2.1)
3 N
în care:
- PN este puterea nominală a micromotorului;
-  N este valoarea prealabilă a randamentului nominal,
 34

aleasă din figura 2.2.a, în funcţie de puterea PN; această valoare

urmează a fi verificată ulterior prin calcule.

a)

b)
Fig. 2.2. Randamentul micromotoarelor universale în regim continuu:
a) – funcţionare în c. a. ; b) – funcţionare în c. c.
 35

2.1.1.3. Curentul nominal şi t. e. m. de rotaţie în sarcină

Se determină valorile pentru:

a) - curentul nominal
PN
I aN  [A] (2.2)
U N  cos N  N
şi
- t. e. m. de rotaţie
Pi
U er  [V], (2.3)
Ia
în care cos N este valoarea prealabilă a factorului de putere la
sarcină nominală, care se alege din figura 2.3, în funcţie de
raportul dintre frecvenţa tensiunii de alimentare, f, şi frecvenţa de
rotaţie (de magnetizare a miezului feromagnetic al rotorului)
p n N
fr  , (2.4)
60
cu nN în rot/min, cât şi de raportul de transformare
wex
k . (2.5)
N /( 4a )
Se recomandă ca valorile acestui raport să se încadreze în
limitele:
k = (0,1  0,3), pentru 2p = 2;
k = (0,05  0,15), pentru 2p = 4.

2.1.1.4. Constanta micromotorului

Se determină cu relaţia
6 2  10 4  cm 3  rot / min 
C  , (2.6)
B A  W 
unde:
 36

-  p este coeficientul de acoperire a pasului polar, ce ia

valori în intervalul   (0,6  0,7);
B - este amplitudinea inducţiei în întrefier, sub talpa
polară, în T, aleasă din figura 2.4, în funcţie de raportul PN/nN,
în [W.min/rot.];
A - este pătura de curent (încărcarea liniară) a indusului, în
A/cm, aleasă din figura 2.5, în funcţie de acelaşi raport.

Fig. 2.3. Factorul de putere al micromotoarelor universale la funcţionarea

în c. a., în regim continuu.

Observaţie. În regimul de scurtă durată, se adoptă pentru B

şi A valori de (1,6  2) ori mai mari decât în regimul continuu.

2.1.1.5. Diametrul şi lungimea indusului

Factorul de formă al motorului se defineşte prin relaţia

  l Fe / D , (2.7)
 37

în care lFe este lungimea miezului feromagnetic rotoric – egală cu

lungimea ideală, li, pentru maşinile de mică putere - iar D este
diametrul exterior al rotorului. Factorul ia valori în intervalul
  (0,4  1,6), valorile mai mari corespunzând la turaţii mai mari.

Fig. 2.4. Dependenţa inducţiei în întrefier de raportul PN/nN , în regim continuu

Fig. 2.5. Dependenţa păturii de curent de raportul PN/nN , în regim continuu

 38

Diametrul miezului feromagnetic al rotorului

C  Pi
D3 [cm], (2.8)
 n
iar conform relaţiei (2.7), lungimea miezului este

l Fe    D [cm]. (2.9)
Observaţie: Dimensiunile geometrice D şi lFe se rotunjesc
din 0,1cm în 0,1cm (valori întregi în mm).

2.1.1.6. Viteza periferică de rotaţie a indusului

  D  nN
va  [m/s], (2.10)
60
cu nN în rot/min şi D în m.
Se impune va  (20  30) m/s.

2.1.1.7. Pasul polar şi lăţimea tălpii polare.

Se determină cu relaţiile:
D
 [cm], (2.11)
2p
pentru pasul polar, respectiv
b p   p [cm]. (2.12)
pentru lăţimea tălpii polare, cu p precizat anterior şi D în cm.

2.1.2. Alegerea şi calculul elementelor specifice

înfăşurării indusului

2.1.2.1. Tipul înfăşurării

La micromotoarele universale se alege:
 39

- înfăşurare buclată simplă, pentru 2p = 2;

- înfăşurare ondulată simplă, pentru 2p = 4.
2.1.2.2. Fluxul magnetic util pe pol

Se determină cu relaţia

  B bplFe  104 [Wb], (2.13)

în care B este în T, iar bp şi lFe sunt în cm.

2.1.2.3. Numărul iniţial de conductoare ale înfăşurării

indusului

Ni 

60a 2U er 
[conductoare], (2.14)
p  nN  

în care numărul de perechi de căi de curent în paralel, a, se alege

egal cu 1 (la puteri mici curentul total fiind mic), iar restul
mărimilor au semnificaţiile precizate anterior.

2.1.2.4. Numărul de crestături

Z  3  4D  n. î. [crestături], (2.15)

cu D exprimat în cm. Se recomandă ca Z să fie număr impar.

2.1.2.5. Pasul dentar

D
t1  [cm], (2.16)
Z

cu D în cm, iar valoarea sa trebuie să fie cuprinsă în intervalul

t1  (0,8  1,5)cm. Dacă nu este îndeplinită această condiţie, se
modifică Z în mod corespunzător.
 40

2.1.2.6. Numărul lamelelor de colector

Numărul minim de lamele de colector se determină cu

relaţia
f U er
K min    [lamele], (2.17)
f r U ets

în care Uets este valoarea maximă admisă a t. e. m. de natură

transformatorică indusă în secţiile aflate în comutaţie, ce se alege
din tabelul 2.1 în funcţie de puterea nominală.

Tabelul 2.1. Valorile recomandate pentru valoarea maxim

admisă a t. e. m. Uets .
PN(W) 4  10 11  25 25  100 100  250 > 250
Uets(V) 20  50 8  25 6  12 4  8,5 2,5  5,5

Se impune condiţia K > Kmin. Se adoptă

K = uZ>Kmin , (2.18)
în care u = n.î. este numărul de laturi de secţie pe crestătură şi strat.
De obicei se alege u = 2, pentru p = 1, respectiv u = 1 sau
u = 3, pentru p = 2.
OBSERVAŢIE: Înfăşurarea ondulată nu poate fi simetrică
decât pentru Z = nr. impar.

2.1.2.7. Numărul de spire pe secţie

Ni
ws   [spire/secţie] = n. î. (2.19)
2K
Cu această valoare întreagă a lui ws, se determină valoarea
definitivă a numărului de conductoare ale înfăşurării rotorice

N  2Kw s conductoare. (2.20)

 41

2.1.2.8. Numărul de conductoare pe crestătură

N
nc  [cond./crest]. (2.21)
Z
Întrucât înfăşurarea rotorică este în dublu strat, se impune
nc = număr par. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, nc se
rotunjeşte la valoarea pară cea mai apropiată, după care se
recalculează N şi ws cu relaţiile:
N
N = Znc; ws  . (2.22.a,b)
2K

2.1.2.9. Paşii înfăşurării indusului

a) - Pentru înfăşurarea buclată simplă se calculează:

- pasul diametral
 K 
y    [lamele de colector], (2.23.a)
 2p 
respectiv
 Z 
y .cr    [crest.]; (2.23.b)
 2p 
- pasul principal (de regulă scurtat cu   1 , pentru
îmbunătăţirea comutaţiei)
 K 
y1      = n. î. [lamele], (2.24.a)
 2p 
y1  Z 
y1.cr      cr  [crest.] = n.î.; (2.24.b)
u  2p 
- pasul rezultant în număr de lamele (egal cu pasul la
colector)
y  yk  1 ; (2.25)
- pasul secundar
 42

y2  y1  y [lamele], (2.26)
unde cr reprezintă scurtarea pasului principal.
b) - Pentru înfăşurarea ondulată simplă se calculează aceiaşi
paşi, dar cu relaţiile:
 K   Z 
y    ; y .cr    ; (2.23.a,b)
 2p   2p 
 K  y 
y1      [lamele]; y1.cr   1  [crest.]; (2.24.a,b)
 2p  u
K 1
y  yk   n.i. [lamele]; (2.27)
p
y2  y  y1 [lamele]. (2.28)

2.1.2.10. Valoarea finală a păturii de curent a indusului

N  I aN
A [A/cm]. (2.29)
2D
OBSERVAŢIE: Mărimea finală a lui A nu trebuie să difere
cu mai mult de 5% faţă de valoarea aleasă iniţial din curbe.

2.1.2.11. Alegerea prealabilă a densităţii de curent în

înfăşurarea indusului

Această densitate depinde de cuplul nominal, de serviciul

de funcţionare şi de tipul de protecţie şi răcire (vezi tabelul 2.2).

Tabelul 2.2. Densitatea de curent admisibilă în înfăşurarea

indusului
MN 0,1 -0,5 0,5  1 1  5 5  10 10  20
[Nm]x10-1
Ja [A/mm2] 12  14 10  12 8  10 6,5  8 5  6,5
 43

Cuplul nominal se determină cu relaţia

PN
M N  9,55 [Nm], (2.30)
nN
cu PN în W şi nN în rot/min.

2.1.2.12. Secţiunea şi diametrul conductorului înfăşurării

Valoarea prealabilă a secţiunii conductorului se determină

cu relaţia
I
/
SCua  aN [mm2]. (2.31)
2Ja

Din Anexa 3.A (STAS 685-74), se aleg valorile

standardizate ale secţiunii, SCua, şi diametrului neizolat, d Cua , ale
conductorului.
Valoarea finală a densităţii de curent, corespunzătoare
secţiunii standardizate va fi
I
J a  aN [A/mm2]. (2.32)
2 SCua

Alegând din Anexa 3.B grosimea bilaterală a izolaţiei din

email tereftalic a conductorului, biz, rezultă diametrul conductorului
izolat
dCuaiz  dCua  biz . (2.33)

2.1.2.13. Dimensiunile crestăturii şi dinţilor indusului

Se alege o crestătură de formă trapezoidală (sau de formă

ovală - echivalentă), care în secţiune transversală este formată din
trei elemente de suprafaţă (fig. 2.6.b):
- S1 - un trapez "mare" cu dimensiunile: bcmin, bcmax, h1;
 44

- S2 - un trapez "mic" cu dimensiunile: bcmin, b0, hp;

- S3 - un dreptunghi cu dimensiunile: b0, h0.
Prin construcţia grafică la scară a secţiunii transversale a
crestăturii se calculează următoarele dimensiuni (fig. 2.6.b):
a) - lăţimea dintelui la vârf

bd1  t1  b0 [mm]. (2.34)

unde t1 pasul dentar la vârful dintelui (2.16), iar

b0  dCuaiz  1  2 [mm] (2.35)

deschiderea crestăturii;
b) - lăţimea corpului dintelui (cu pereţi paraleli)

B t1
bd  [mm], (2.36)
k Fe Bd

în care kFe  0,95 este coeficientul de umplere a miezului

feromagnetic împachetat din tole de 0,5 mm, iar inducţia în dinte se
alege la valoarea Bd  1,5  1,8 T. Din motive mecanice se impune
ca bd > (1,8  2) mm.
c) - secţiunea netă a crestăturii (fără istm şi pană)
nc  dCuaiz
2
Scr  S1 
/
[mm], (2.37)
ku
în care coeficientul de umplere a crestăturii se impune în limitele
ku = (0,6  0,7). Izolaţia crestăturii se adoptă din folie
combinată clasă F, cu grosimea de 0,2 mm.
d) - înălţimea h1 şi lăţimea bazei mici, bcmin, ale trapezului
corespunzător zonei bobinate se determină din construcţia grafică a
crestăturii (fig. 2.6.b), la scară mărită (2:1 sau 5:1), respectând
lăţimea bd a dintelui, determinată mai sus şi condiţia
 45

bc min  bc max
h1  Scr
/
.
2
e) - înălţimea totală a crestăturii devine

hc  h1  hp  h0 [mm], (2.38)

în care: grosimea penei, din sticlotextolit, se alege în intervalul

hp = (0,3  0,1) mm, înălţimea istmului, h0 = (0,8  1,2) mm, iar
înălţimea h1 a trapezului sa determinat la punctul c.

a) b)

Fig. 2.6. Forme constructive ale crestăturilor rotorice pentru înfăşurări din
conductor rotund: a) - ovale; b) - trapezoidale

2.1.2.14. Rezistenţa înfăşurării indusului la temperatura de

lucru
N  lmed
ra   [  (2.39)
2a 2  SCua
în care:
  1  0,004  20 0 
 1  0,004115  20
1 1
 1,38 [mm2/m] (2.40)
56 56
 46

este rezistivitatea cuprului la temperatura medie de lucru,   115 0 ,

pentru clasa F de izolaţie,
lmed  lFe  l f [cm], (2.41)

este lungimea medie a unui conductor al înfăşurării indusului, iar

l f  1,3D [cm] (2.42)

este lungimea unui capăt frontal al spirelor, cu D în cm.

2.1.2.15. Căderea de tensiune în înfăşurarea indusului la

sarcină nominală
U a  ra I aN [V]. (2.43)

2.1.3. Colectorul şi periile

2.1.3.1. Diametrului colectorului

Se determină cu relaţia

Dk  0,5  0,9 D  [cm], (2.44)

cu D în cm.

2.1.3.2. Pasul la colector

Dk
tk  [mm]. (2.45)
K

cu Dk în mm.
Se recomandă ca tk  2 mm.
Grosimea izolaţiei dintre lamelele de colector ia valori în
intervalul biz.c  0,6  0,8 mm.
 47

2.1.3.3. Viteza periferică a colectorului

Dk nN
vk  [m/s], (2.46)
60
impunându-se condiţia vk  35 m/s.

2.1.3.4. Periile

Numărul periilor este egal cu numărul de poli.

Se recomandă alegerea periilor din electrografit tip: EG-3;
EG-4, EG-6, EG-8 sau EG-9, ale căror caracteristici: - coeficientul
de frecare,  pe ; - presiunea pe perii, ppe; - căderea de tensiune pe
perechea de perii, U pe ; - viteza maximă a colectorului, vk max ; -
densitatea admisibilă de curent, j pe.adm sunt date în ANEXA 6.

2.1.3.5. Secţiunea periilor

Valoarea iniţială a suprafeţei unei perii se determină cu

relaţia
I aN
S / pe  [cm2] (2.47.a)
p  j pe.adm
/

în care: j /pe.adm , în A/cm2, este valoarea prealabilă a densităţii de

curent aleasă la punctul precedent.

2.1.3.6. Dimensiunile periilor

a) – valoarea iniţială a lăţimii periei

/
bpe   petk  (1  1,5)tk [mm]. (2.48)

b) - lungimea periei (paralelă cu axa colectorului)

 48
/
S pe
/
l pe  /
[mm]. (2.49)
b pe

Din ANEXA 5 se aleg valorile standardizate (STAS

4199 - 76, [1]) ale periilor: bpe lpe, hpe.

2.1.3.7. Valoarea definitivă a densităţii de curent în perii

I aN
j pe  [A/cm2]  j pe.adm, (2.50)
pS pe
în care
S pe  bpel pe [cm2], (2.47.b)
b pe
 pe  . (2.51)
tk
cu lpe, bpe şi tk în cm.

2.1.3.8. Lungimea colectorului

lk  (1,5  2)l pe  (3  5)dCua [mm], (2.52)

cu lpe şi dCua în mm.

2.1.3.9. Încălzirea colectorului

Se determină cu relaţia
p p
 k  fpe ct   adm  1000 C , (2.53)
Dk lk k
în care
 
 k  50 1  0,7 vk [W/(m2.0C)] (2.54)

reprezintă coeficientul de transmisie a căldurii prin convecţie;

 49

p fpe   pe  p pe  2 p  S pe  vk [W] (2.55)

reprezintă pierderile prin frecare la contactul perii-colector, în care:

- coeficientul de frecare,  pe , şi presiunea pe perii, ppe - în
Pa (1Pa =1N/m2) - se aleg din ANEXA 6;
- suprafaţa de contact a unei perii, S pe , se exprimă în m2 ;
- viteza periferică a colectorului, vk (în m/s), s-a calculat
anterior; iar
pct  I aN  U pe [W] (2.56)

reprezintă pierderile electrice la contactul perii-colector.

2.1.4. Verificarea comutaţiei

Această verificare presupune determinarea lăţimii zonei de

comutaţie şi calculul tensiunilor electromotoare induse în secţiile
aflate în comutaţie. Valorile calculate se compară cu valorile
maxim admise, stabilite din experienţa de proiectare şi din
determinările experimentale.
În secţiile aflate în comutaţie se induc următoarele t. e. m.:
- t. e. m. reactivă (autoindusă), uers;
- t. e. m. indusă prin rotaţie de câmpul de reacţie
transversală, ueaqs;
- t. e. m. de natură transformatorică indusa de câmpul
inductor, variabil în timp, uets.

2.1.4.1. Lăţimea zonei de comutaţie

Se calculează cu relaţia

  a  D
bk  b pe   u    tk   [cm], (2.57)
  p   Dk
 50

în care semnificaţia mărimilor u, a şi  (scurtarea pasului înfăşurării

în lamele de colector) a fost precizată la paragraful 2.1.2, iar a
mărimilor bpe, tk şi Dk la paragraful 2.1.3.
Pentru o comutaţie bună trebuie îndeplinită condiţia

bk  0,8( – bp). (2.58)

Observaţie: Uneori nu este îndeplinită condiţia nici când se

reduce la minim posibil bk, prin creşterea lui K la valoarea maxim
posibilă (pentru care tk = 2 mm) , însemnând că trebuie admisă o
oarecare înrăutăţire a comutaţiei.

2.1.4.2. Valoarea medie a t. e. m reactive induse în secţiile

în comutaţie
U ers  2ws valFe A [V], (2.59)

unde: ws , va, lFe şi A au semnificaţiile cunoscute, iar

 
  0 k c  z    f [H/m] (2.60)

este coeficientul care ţine seama de fluxul total de dispersie al

secţiei care comută, în care:
0  4 10 7 H/m este permeabilitatea magnetică a vidului;
k - reprezintă un coeficient care ţine seama de inductanţa
mutuală a secţiilor care comută; valoarea acestuia se ia
K
din figura 2.7, în funcţie de: u, bpe/tk şi  k     y1 ;
2p
c ,  z ,  f - permeanţele specifice geometrice, corespunză-
toare fluxului de dispersie al înfăşurării rotorice, în diferite
porţiuni, care se determină ţinând cont de dimensiunile geometrice
ale crestăturii.
 51

a) - Calculul permeanţei geometrice specifice c -

corespunzătoare fluxului de dispersie al crestăturii - se face, ţinând
cont de dimensiunile geometrice ale crestăturii (fig. 2.4), conform
relaţiei
2h1 3h2 h
c    0 [H/m]; (2.61)
3(b1  b2 ) b2  2b0 b0

b) - Calculul permeanţei geometrice specifice  z -

corespunzătoare fluxului de dispersie de la dinte la dinte, prin
întrefier
t
z  0,92  log 1 [H/m]; (2.62)
b0

c) - Calculul permeanţei geometrice specifice  f -

corespunzătoare fluxului de dispersie în zona capetelor frontale ale
înfăşurării rotorice
l
 f  0,5  0,7  f [H/m], (2.63)
lFe
unde lFe şi l f , în cm, s-au calculat în paragrafele 2.1.1 şi 2.1.2.

2.1.4.3. T. e. m. de rotaţie indusă de câmpul de reacţie

transversală în secţia care comută
A
U eaqs  0 wslFe va [V], (2.64)
0
în care
  bp
0  [cm] (2.65)
2

este lungimea medie a liniei de câmp a fluxului transversal de

reacţie a indusului în spaţiul dintre poli.
Se impune condiţia
 52

Uers + Ueaqs  (6  8) [V]. (2.66)

2.1.4.4. T. e. m transformatorică indusă în secţia care

comută
Se calculează cu relaţia

U ets  4,44 fws [V]. (2.68)

Se impune condiţia ca Uets să fie mai mică decât valoarea

corespunzătoare celei din tabelul 2.1.

2.1.5. Calculul circuitului magnetic şi caracteristicile

magnetice

Calculul circuitului magnetic are ca scop determinarea

dimensiunilor elementelor ce formează circuitul magnetic, calculul
tensiunilor magnetice şi reprezentarea caracteristicilor magnetice.
Acest calcul presupune parcurgerea etapelor care urmează.

2.1.5.1. Mărimea întrefierului sub poli

A  4
  0,4 10 [cm] , (2.69)
B

cu A în A/cm,  în cm şi B în T.
Valoarea obţinută prin calcul se rotunjeşte din 0,05mm în
0,05 mm.

2.1.5.2. Înălţimea jugului rotoric

Valoarea iniţială se calculează cu relaţia


h /ja   104 [cm], (2.70)
2k FelFeB ja
 53

în care B ja  1,3  1,5T este inducţia în jugul rotoric, iar restul

mărimilor au semnificaţiile din (2.13) şi (2.36).

2.1.5.3. Diametrul interior al miezului rotoric

 
Dir  D  2 hc  h /ja [cm], (2.71)

mărimile D, hc şi h/ja fiind exprimate în cm. Se impune condiţia

Dir  d 0 , (2.72)
unde
2M N
d0  3 [cm] (2.73)
0,2 t

este diametrul capătului de arbore. MN reprezintă cuplul nominal

(2.30), în Nm, iar  t este rezistenţa admisibilă la torsiune pentru
materialului arborelui, în MPa. În cazul solicitărilor statice se poate
lua  t  60  120  MPa, corespunzător oţelului de rezistenţă mică,
iar în cazul solicitărilor dinamice  t  90  144  MPa, corespunzător
oţelului de rezistenţă mare.
Din condiţii mecanice se impune ca d 0  3,5 mm, valori mai
mari adoptându-se pentru puteri mai mari.
Din practica construcţiei motoarelor de putere mică,
diametrul arborelui sub pachetul de tole se stabileşte cu relaţia

darb  0,1  0,25D [cm], (2.74)

iar
Dir  darb . (2.75)

Valorile obţinute pentru d0 şi Dir se rotunjesc la valorile

întregi cele mai apropiate, în mm, iar valoarea finală a înălţimii
jugului rotoric este
 54

D  Dir  2hc 
h ja  [cm]. (2.76)
2

Se stabileşte valoarea finală a inducţiei în jugul indusului


B ja   104 [T], (2.77)
2k FelFeh ja

care trebuie să verifice condiţia B ja  1,3  1,5 T.

2.1.5.4. Dimensiunile polului

a) - Lungimea axială a polilor

l p  lFe [cm]. (2.78)

b) - Valoarea prealabilă a înălţimii polilor

hp  0,25  0,4D [cm], (2.79)

cu D în cm. Valoarea definitivă se precizează după calculul
înfăşurării de excitaţie şi construcţia la scară a secţiunii transversale
a statorului (fig. 2.5), cu aşezarea pe poli a acestei înfăşurări.
c) - Lăţimea miezului polilor


bm   104 [cm], (2.80)
k FeB pl p
în care:
Bp - inducţia în miezul polului, care se impune în limitele
B p  1  1,5T ;
 - este coeficientul de dispersie al înfăşurării de excitaţie,
impus în limitele   1,08 1,12 pentru maşini de putere mică;
 55

 se exprimă în Wb, iar lp în cm.

2.1.5.5. Dimensiunile jugului statoric

a) - Lungimea axială a jugului statoric

l js  lFe . (2.81)

b) - Înălţimea jugului statoric


h js   104 [cm], (2.82)
2k Fel js B js

în care Bjs = (1  1,4)T este inducţia în jugul statoric, iar ljs se

exprimă în cm.

2.1.5.6. Lungimile medii ale liniilor de câmp în diferite

porţiuni ale circuitului magnetic

a) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în jugul

statoric,
L js 

 D  2  2h p  h js
[cm];
(2.83)
2p

b) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în poli,

L p  2h p [cm]; (2.84)

c) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic prin

întrefier
L  2 [mm] = 2  101 [cm]; (2.85)
 56

d) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în dinţii

rotorici
Ld  2hc [cm]; (2.86)

e) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în jugul

indusului
L ja 

 D  2hc  h ja
[cm],
 (2.87)
2p

în care toate mărimile geometrice sunt exprimate în cm.

2.1.5.7. Tensiunea magnetică pe întrefier

B
U m  2 kC  10 2 [A], (2.88)
0

în care B este în T,  în cm, 0 conform (2.60), iar

t1  10
kC  (2.89)
bd 1  10

este coeficientul lui Carter (de creştere a întrefierului de calcul).

2.1.5.8. Tensiunea magnetică în dinţii indusului

U md  H d Ld [A], (2.90)

în care intensitatea câmpului magnetic în dinţi, Hd, în A/cm se ia

din ANEXA 1, pentru dinţi cu pereţi paraleli (kd = 1),
corespunzător
inducţiei în dinţi
 57

B t1
Bd  [T], (2.91)
k Febd

mărimile având semnificaţiile din (2.36).

2.1.5.9. Tensiunea magnetică în jugul rotoric

U mja  H jaL ja [A], (2.92)

în care Hja, în A/cm se ia din ANEXA 1, pentru inducţia în jug,

Bja, calculată cu (2.77).

2.1.5.10. Tensiunea magnetică în poli

U mp  H p L p [A], (2.93)

în care Hp, în A/cm, se ia din ANEXA 1, pentru inducţia


Bp   10 4 [T], (2.94)
k Fel pb p
cu lp şi bp în cm.

2.1.5.11. Tensiunea magnetică în jugul statorului

U mjs  H jsL js [A], (2.95)

în care Hjs , în A/cm, se ia din ANEXA 1, pentru inducţia


B js   10 4 [T], (2.96)
2k Feh jsl js
cu hjs şi ljs în cm.
 58

2.1.5.12. Tensiunea magnetomotoare pe o pereche de poli,

la funcţionarea în gol

U mi  U mm0  U m  U md  U mja  U mp  U mjs [A]. (2.97)

2.1.5.13. Caracteristicile magnetice

Pe baza relaţiilor de mai sus se calculează mărimile din

tabelul 2.2 şi se trasează următoarele caracteristici:
a) - caracteristica magnetică la funcţionarea în gol,
0  f U mi  respectiv, U e0  f U mi  (fig. 2.6) şi
b) - caracteristica magnetică parţială,
1 
B  f  U mda  , (fig. 2.7), pentru următoarele valori relative ale
2 
t. e. m. de rotaţie: Uer/UerN = 0,5; 0,8; 1,1; 1,2; 1,3 şi UN/UerN
(vezi tabelul 2.3 de mai jos). S-a notat cu

U mda  U m  U md  U mja [A]. (2.98)

2.1.5.14. Tensiunea magnetică ce corespunde reacţiei

indusului

La funcţionarea în sarcină a motorului, t. m. m. totală

trebuie să ţină cont şi de influenţa câmpului magnetic de
reacţie a indusului, cu cele două componente:
- componenta transversală, Umaq şi
- componenta longitudinală, Umad, determinată de
imprecizia calării periilor în axa q şi de curentul din secţiile aflate
în comutaţie. În mod obişnuit această componentă are efect
magnetizant.
 59

Tabelul 2.2. Caracteristicile magnetice ale micromotorului de c. a.

monofazat cu colector
0,5Ue 0,8U Ue U 1,1Ue 1,2U
Mărimea T.e.m. N eN N N N eN

[V] [V] [V [V [V] [V]

Unit. ] ]
măsur
ă
 Wb
B T
Um A
Bd T
Hd T
Umd T
Bja T
Hja A/cm
Umja A
½(Umdja)=1/2( A
Um+ Umd
+Umja)
Bp T
Hp A/cm
Ump A
Bjs T
Hjs A/cm
Umjs A
Umi A

a) - Tensiunea magnetică de reacţie transversală, pentru un

pol se determină cu ajutorul caracteristicii magnetice parţiale,
 60

1 
B  f  U mda  (fig. 2.7). Pe această curbă, punctului H îi
2 
1
corespunde tensiunea magnetică U mda  Oh [A], corespun-zător
2
inducţiei nominale în întrefier, BN [T]. De o parte şi de alta a
segmentului Hh , la distanţe egale şi la scara tensiunii magnetice,
1
se iau segmentele hc  hd  b p A 2 [A].
2
Se duc segmentele de dreaptă cd şi db paralele cu
ordonata, acestea intersectând caracteristica magnetică parţială în
punctele A respectiv B.
Din fig. 2.7 se determină: aA  B1 [T] şi bB  B2 [T].
Componenta transversală pe pol, Umaq, se determină cu
relaţia
1 B  B2
U maq   1 b p A 2 [A] (2.99)
6 B1  B2
cu bp în cm şi A în A/cm.

b) Tensiunea magnetică longitudinală datorită calării

inexacte a periilor
/
U mad  2b A 2 [A], (2.100)

în care b  0,015  0,02  cm.

c) Tensiunea magnetică longitudinală datorită curenţilor de
comutaţie
1
//
U mad   pe ws I kts [A]. (2.101)
2

în care: numărul de spire pe secţie, ws, s-a determinat cu (2.22.b),

iar  pe conform (2.51);
 61

U ets
I kts  [A] (2.102)
Rs2  X 2s

este curentul de scurtcircuit prin secţiile în comutaţie, datorită t. e.

m. transformatorice, iar:
 2 ws lca
Rs   [] ; (2.103)
SCua

Xs  Ls  2fws2 2lca [] (2.104)

reprezintă parametrii unei secţii.

d) Tensiunea magnetică de reacţie a indusului pe perechea
de poli
U ma  2U maq  U mad
/
 U mad
//
A. (2.105)

2.1.5.15. T. m. m. rezultantă în sarcină pe perechea de poli

Fm  U mi  U ma . (2.106)

2.1.6. Înfăşurarea de excitaţie a micromotorului de c. a.

Într-o primă etapă se are în vedere funcţionarea motorului

doar alimentat de la reţeaua monofazată c. a.

2.1.6.1. Numărul de spire pe un pol

Se determină cu relaţia

ka Fm
wex  spire, (2.107)
2 2 I aN
 62

în care ka este un coeficient ce ţine cont de diferitele erori posibile

în calculul caracteristicilor magnetice şi ia valori în intervalul
k a  1,05  1,08 .

2.1.6.2. Verificarea raportului de transformare

wex
k . (2.108)
N /( 4a )

Valoarea lui k trebuie să fie apropiată de cea stabilită

iniţial, în funcţie de care s-a ales cosN. Dacă abaterea între
valoarea aleasă iniţial şi cea rezultată din calcul este mai mare de
10%, se modifică Fm prin modificarea valorii lui  (eventual a
inducţiilor în diferite porţiuni ale circuitului magnetic). Dacă nici
aşa nu se obţine o eroare mai mică decât cea impusă se impune
revenirea la paragraful 2.1 şi alegerea unei noi valori pentru cos.

2.1.6.3. Valoarea prealabilă a secţiunii conductorului

I aN
/
SCuex  /
[mm2], (2.109)
jex

în care densitatea de curent în conductoarele înfăşurării de excitaţie

/
se alege în intervalul jex  0,3  0,5 ja .
Din Anexa 3.A (STAS 685-74) se alege conductor de cupru
cu diametrul neizolat standardizat dex, căruia îi corespunde
secţiunea SCuex . Diametrul conductorului izolat cu email tereftalic
va fi
dCuexiz  dCuex  bCu.iz [mm], (2.110)

grosimea bilaterală a izolaţiei conductorului alegându-se din

Anexa 3.B.
 63

2.1.6.4. Densitatea de curent finală în înfăşurarea de

excitaţie
I
jex  aN [A/mm2]. (2.111)
SCuex

2.1.6.5. Rezistenţa înfăşurării de excitaţie

La temperatura medie de lucru de 1150C ( pentru clasă de

izolaţie F) rezultă
2 p  wexlex, m
rex,115   [, (2.112)
SCuex

unde  este rezistivitatea cuprului la temperatura de 1150C, iar

lex.m  2lFe  2bbex  bm  [m] (2.113)

este lungimea medie a unei spire a înfăşurării de excitaţie;

bbex  2r  d [m] (2.114)

este grosimea bobinei. Dimensiunile r şi d rezultă din desenul la

scară al secţiunii transversale a polilor (fig. 2…), după ce, în
prealabil, se determină prin calcul secţiunea necesară ferestrei
pentru aşezarea înfăşurării de excitaţie pe pol

2
wexdCuexiz
Sbex  [mm2] , (2.115)
ku

în care ku  0,6  0,7 este coeficientul de umplere al ferestrei.

Secţiunea ce rezultă din desenul la scară al secţiunii
transversale a maşinii trebuie să fie mai mare sau egală cu
 64

secţiunea calculată a ferestrei. Dacă această condiţie nu este

îndeplinită, se creşte în mod corespunzător înălţimea polilor.

2.1.7. Componentele tensiunii şi factorul de putere

2.1.7.1. Căderea de tensiune activă pe înfăşurările

motorului

U R  U a  U pe  U ex ,[V] (2.116)
în care:
Ua este căderea de tensiune pe rezistenţa echivalentă a
înfăşurării indusului (2.43), Upe este căderea de tensiune la perii
(vezi Anexa..), iar
U ex  rex I aN [V] (2.117)

reprezintă căderea de tensiune pe rezistenţa înfăşurării de excitaţie.

2.1.7.2. Căderea de tensiune inductivă pe înfăşurările

micromotorului

U X  U Xa  U Xex [V], (2.118)

în care:
2fN 2lFe
U Xa  X a I aN  I aN [V] (2.119)
4a 2
este căderea de tensiune pe reactanţa de dispersie a înfăşurării
indusului, Xa , iar

U Xex  Xex I aN  2 p  4,44 fwex   10 [V] (2.120)

este căderea de tensiune pe reactanţa de dispersie a înfăşurării de

excitaţie, X ex .
 65

2.1.7.3. T. e. m. indusă în înfăşurarea rotorului de fluxul

transversal de reacţie a indusului

Se calculează cu relaţia aproximativă

f 3 N 2 Dl Fe
U eaq  0,15 I a  108 [V]. (2.121)
a p kC
2 2

2.1.7.4. T. e. m. indusă în înfăşurarea de excitaţie de către

fluxul principal util

Se determină cu relaţia

U eex  2 p  4,44  fwex0 [V] (2.122)

2.1.7.5. Componentele tensiunii

Neglijând defazajul dintre curent şi fluxul util, valorile

calculate ale componentelor tensiunii la bone sunt:
- componenta activă

U a  U R  U er [V]; (2.123)

- componenta reactivă

U r  U X  U eaq  U eex [V], (2.124)

iar valoarea calculată a tensiunii la borne este

U  U a2  U r2 [V] (2.125)
 66

OBSERVAŢIE: Dacă valoarea calculată a tensiunii la borne

se abate cu mai mult de 10 % faţă de tensiunea nominală, impusă
prin tema de proiectare, calculul se reia de la paragraful 2.1,
alegându-se valori noi ale mărimilor  N şi cos , astfel încât să
se modifice în mod corespunzător valoarea lui Uer.

2.1.7.6. Factorul de putere

Ua
cos   , (2.126)
U
valoarea calculată a acestuia comparându - se cu cea adoptată
iniţial; abaterea admisibilă este de maxim 5 %.

2.1.8. Pierderile şi randamentul micromotorului

2.1.8.1. Pierderile în înfăşurări

a)- Pierderile în înfăşurarea indusului

pCua  ra I aN
2
[W]. (2.127)

b) - Pierderile în înfăşurarea de excitaţie

pCuex  rex I aN
2
W. (2.128)

2.1.8.2. Pierderile în contactul perii-colector

p pe  U peI aN [W]. (2.129)

2.1.8.3. Pierderile în fier

 67

a) - Masa fierului pentru diferite porţiuni ale circuitului

magnetic:
Masa jugului statoric

 
GFejs   D  2hp  h js h jslFekFe Fe [kg] (2.130)

unde   7,8 10 3 kg / cm 3 este masa specifică a fierului;

Masa polilor
GFep  2 pl p hpbmk Fe Fe [kg]; (2.131)

Masa jugului rotoric

 
GFeja   D  2hc  h ja h jalFekFe Fe [kg]; (2.132)

Masa dinţilor rotorici.

GFed  Zbd hclFekFe Fe [kg]. (2.133)

b)- Pierderile specifice în fier se calculează cu relaţiile:

1,3
 f 
p /js  p10/ 50   B 2js [Wkg], (2.134)
 50 
pentru jugul statoric;
1,3
 f 
p /p  p10/ 50  B 2p [W/kg], (2.135)
 50 

pentru miezul feromagnetic al polilor;

1,3
f 
p /ja  p10/ 50 r  B 2ja [W/kg], (2.136)
 50 
pentru miezul jugului rotoric;
 68

1,3
f 
pd/  p10/ 50 r  Bd2 [W/kg] (2.137)
 50 
pentru miezul dinţilor rotorici. S-au notat cu p10 / 50  2,4W / kg
pierderile specifice în tolele laminate la rece, cu cristale
neorientate şi grosimea de 0,5mm, pentru inducţia de 1T şi
frecvenţa de 50Hz, iar f r este frecvenţa de magnetizare a rotorului
(2.5).
c) - Pierderile în elementele circuitului magnetic:
Pierderile în jugul statorului
pFejs  k js p /jsGFejs[W]; (2.138)
Pierderile în fierul polilor
pFep  k p p /pGFep [W]; (2.139)

Pierderile în jugul rotorului

pFeja  k ja p /jaGFeja[W]; (2.140)
Pierderile în dinţii indusului

pFed  kd pd/ GFed [W], (2.141)

unde kjs = kp =, kja = 1,5 reprezintă factorul de majorare a

pierderilor în miezul jugului statoric, polilor, respectiv jugului
rotoric, datorită prelucrărilor mecanice, iar kd  1,8 este acelaşi
factor pentru miezul dinţilor.
Pierderile suplimentare în fier

pFes  0,02PN [W]. (2.142)

d) - Pierderile totale în fier

pFe  pFejs  pFep  pFeja  pFed  pFes [W]. (2.143)

 69

2.1.8.4. Pierderile mecanice în maşină

pmec  p fpe  p fl  p fa [W], (2.144)

în care:
a) - pierderile prin frecarea periilor pe colector, p fpe , au
fost calculate la stabilirea încălzirii colectorului (2.55);
b) - pierderile prin frecarea în lagăre

p fl  kmGa nN 103 [W], (2.145)

unde km este coeficient de frecare în lagăre, ce ia valori în

intervalul k m  1 3 , iar Ga este masa indusului, calculată cu
relaţia

 
Ga  D 2lFe a  Dk2lk  k  103 [kg],
4
(2.146)

în care  a   k  8,5 g/cm3 reprezintă densitatea medie pentru

indus, respectiv colector.
c) - Pierderile prin frecarea rotorului cu aerul

p fa  2D3n3N lFe 1014 [W] , (2.147)

cu D şi lFe în cm.

2.1.8.5. Pierderile totale în sarcină

 
 p   0 pCua  pCuex  p pe  pFe  pmec [W], (2.148)

în care  0  1,1  1,15  reprezintă un coeficient de corecţie pentru

acoperirea eventualelor erori de calcul.
 70

2.1.8.6. Randamentul nominal al micromotorului

P2 N
N  . (2.149)
P2 N   p

Se impune ca abaterea între valoarea calculată şi cea aleasă

iniţial să fie mai mică de 5 %.

2.1.9. Calculul înfăşurării de excitaţie suplimentare la

alimentarea în c. c.

OBSERVAŢIE: În cazul în care se impune funcţionarea

motorului atât în c. a. cât şi în c. c., pe polii statorici ai motorului cu
colector universal sunt dispuse două înfăşurări de excitaţie
conectate în serie între ele: una pentru funcţionarea în c. a., cu wex
spire pe pol, şi una suplimentară înseriată cu cea anterioară - la
funcţionarea în c. c. - cu wexs spire pe pol; ambele sunt conectate în
serie cu înfăşurarea indusului.
Deoarece la funcţionarea în c. c. nu intervine factorul de
putere, la aceeaşi putere nominală curentul absorbit va fi mai mic
decât în c. a.

2.1.9.1 Curentul şi t. e. m. de rotaţie la funcţionarea în c. c.

Se calculează cu relaţiile:
PN
I aNcc  [A], (2.150)
U N  cc

2  cc
U ercc  U N [V], (2.151)
3

pentru curentul nominal, respectiv pentru t. e. m. de rotaţie, în care

cc se alege din figura…, pentru funcţionarea în c. c.
 71

2.1.9.2. Fluxul util pe pol la funcţionarea motorului în c. c.

60aU ercc
 cc  [Wb], (2.152)
pNn N

mărimile a, p, N fiind cele stabilite pentru funcţionarea în c. a., iar

nN este impus prin tema de proiectare.
2.1.9.3. T. m. m. de excitaţie rezultantă pe perechea de poli
la funcţionarea în c. c.

Analog (2.106) se poate scrie

Fmcc  U micc  U macc,

în care t. m. m. la mersul în gol, U micc , şi tensiunea magnetică

corespunzătoare reacţiei indusului, U macc, se calculează după
metodica expusă mai sus (vezi paragraful 2.1.5), cu următoarele
observaţii:
- dimensiunile geometrice ale circuitului magnetic rămân
aceleaşi cu cele de la funcţionarea în c. a., cu diferenţa că înălţimea
polilor (determinată cu exactitate prin desenarea la scară a secţiunii
transversale a statorului) poate creşte;
- inducţiile în fiecare porţiune a circuitului magnetic se

schimbă în raportul cc , cu  calculat cu (2.13);

//
- la calculul tensiunii magnetice a reacţiei indusului U mad
(2.101), curentul de scurtcircuit din secţiile în comutaţie se
calculează cu relaţia (2.102) în care se ia X s  0 ;
- lăţimea bobinelor înfăşurării de excitaţie (determinată cu
exactitate prin desenarea la scară a secţiunii transversale a
statorului) poate creşte.
 72

2.2.9.4. Numărul de spire pe pol al bobinei suplimentare de

excitaţie
wexs  wexcc  wex ,
în care
Fmcc
wexcc 
2 I aNcc

este numărul total de spire al înfăşurării de excitaţie la funcţionarea

în c. c., iar wex este numărul de spire al înfăşurării de excitaţie la
funcţionarea în c. a., calculat cu (2.107).

2.2.9.5. Secţiunea şi diametrul conductorului înfăşurării de

excitaţie de c. c.

Deoarece curentul absorbit la funcţionarea în c. c. va fi mai

mic decât cel de la funcţionarea în c. a., la aceeaşi putere nominală,
în mod acoperitor se poate alege acelaşi conductor şi pentru
bobina suplimentară a înfăşurării de excitaţie la funcţionarea în c. c.

2.2.9.6. Rezistenţa înfăşurării de excitaţie la

funcţionarea în c. c.

Această rezistenţă, rexcc, se determină cu ajutorul relaţiilor

(2.112)  (2.114), în care intervin wexcc şi bbex.cc, corespunzătoare
acestei situaţii.

2.2.9.7. Căderea de tensiune pe rezistenţa înfăşurării de

excitaţie la funcţionarea în c.c.

U excc  rexccI aNcc [V]. (2.117)

2.2.9.8. Verificarea t. e. m. de rotaţie la funcţionarea în c. c.

 73

U ercc  U Ncc  U excc  U pe  ra I aNcc [V], (2.118)

valoare ce nu trebuie să difere cu mai mult 3% faţă de valoarea

calculată cu (2.151).

2.2.9.9. Pierderile şi randamentul la funcţionarea în c.c.

Se determină cu ajutorul relaţiilor din paragraful 2.1.8, cu

următoarelor observaţii:
- la calculul pierderilor în înfăşurări intervin noile valori
pentru IaNcc şi rexcc;
- pierderile în miezul feromagnetic al statorului (pFejs şi
pFep) sunt nule;
- pierderile specifice în dinţi şi în jugul rotorului se
calculează cu noile valori ale inducţiilor, ce se schimbă în raportul
 cc
, cu  calculat cu (2.13);

- celelalte pierderi au valorile calculate pentru funcţionarea
în c. c.
Randamentul se determină cu relaţia (2.1.149) – în care se
înlocuieşte noua valoare pentru  p ; se impune ca abaterea între
valoarea calculată şi cea aleasă iniţial să fie mai mică de 5 %.
 74

2.2. EXEMPLU DE CALCUL AL

MICROMOTORULUI UNIVERSAL
Date nominale:
- puterea utilă nominală, PN =150W;
- turaţia nominală, nN = 12000rot/min;
- tensiunea nominală, UN =220V;
- frecvenţa nominală, fN =50Hz;
- funcţionare în serviciul de lungă durată (S1);
- execuţie protejată.

2.2.1. Calculul mărimilor şi dimensiunilor de bază

2.2.1.1. - Numărul de poli

Fiind un micromotor de turaţie ridicată, se alege
2p = 2,
pentru a obţine un factor de putere favorabil.

2.2.1.2. Puterea de calcul

Conform (2.1)

2  2  0,575
Pi  U er I a  PN  150  224W ,
3 3  0,575
în care:
- PN este puterea nominală a motorului;
-  este valoarea prealabilă a randamentului nominal, care urmează a fi
verificată ulterior prin calcule. Din figura 2.1, pentru puterea PN = 150W, se
alege  N  0,575 .

2.2.1.3. Curentul nominal şi t. e. m. de rotaţie în sarcină

Conform (2.2) şi (2.3) se determină valorile:
- curentului nominal
PN 150
I aN    1,35 A
U N  cos  N   N 220  0,88  0,575
şi
 75
- t. e. m. de rotaţie

Pi 224
U er    166V ,
I a 1,29

în care cos  N este valoarea prealabilă a factorului de putere la sarcină

nominală, care depinde de raportul dintre frecvenţa tensiunii de alimentare şi
frecvenţa de rotaţie (de magnetizare a miezului feromagnetic al rotorului), f/fr,
şi de raportul de transformare, k (2.4).
Deoarece PN  250W şi 2p = 2, se alege k = 0,3, iar din figura 2.2
rezultă
cos N  0,88
pentru fN/fr = 50/200 = 0,25, frecvenţa de rotaţie calculându-se cu relaţia
(2.4)
p n N 112000
fr    200Hz .
60 60

2.2.1.4. Constanta micromotorului

Se determină cu relaţia (2.6)

6 2 10 4 6 2 10 4  cm 3  rot / min 

C   4238  
B A 0,65  0,35  88  W 
unde
 p = 0,65,
iar din figura 2.3 s-au ale B = 0,35T şi A = 88A/cm pentru
PN 150
  12,5 10  3 W.min/rot.
n N 12000
2.2.1.5. Diametrul şi lungimea indusului
Se alege factorul de formă al motorului   1,25 şi se obţin:
- diametrul miezului feromagneti (2.8)

C  Pi 4238  224
D3 3  3,985  4 cm.
 n 1,25 12000

- lungimea miezului (2.9)

 76

l Fe  D  1,25  4  5 cm.

2.2.1.6. Viteza periferică de rotaţie a indusului

va 
  D  nN

 
 4  102 12000
 25,13 m/s
60 60
cu nN în rot/min şi D în m.

2.2.1.7. Pasul polar şi lăţimea tălpii polare.

Se determină cu relaţiile:

D  4
   6,28 cm
2p 2 1

pentru pasul polar, respectiv

bp   p    0,65  6,28  4,08 cm.

pentru lăţimea tălpii polare, p precizat anterior şi D în cm.

2.2.2. Alegerea şi calculul elementelor specifice înfăşurării indusului

2.2.2.1. Tipul înfăşurării

Se alege înfăşurare buclată simplă cu 2a = 2 căi de curent în paralel.

2.2.2.2. Fluxul magnetic util pe pol

Conform (2.13)

  B b p l Fe 10 4  0,35  4,08  5 10 4  7,14 10 4 [Wb],

în care B este în T, iar bp şi lFe sunt în cm.

2.2.2.3. Numărul iniţial de conductoare ale înfăşurării indusului

N

60a 2U er

 60  1  2  166
 1674 conductoare
p  nN   1  12000  7,14  10 4
 77
în care numărul de perechi de căi de curent în paralel a = 1, iar restul
mărimilor au semnificaţiile precizate anterior.

2.2.2.4. Numărul de crestături

Z  3  4D  3  44  12  16  crestături.
cu D exprimat în cm. Se adoptă Z = 12crestături.

2.2.2.5. Pasul dentar

D  4
t1    1,05 cm,
Z 12
a cărui valoare se încadrează între limitele recomandate, t1  0,8  1,5 cm.

2.2.2.6. Numărul lamelelor de colector

Numărul minim de lamele de colector se determină cu relaţia (2.17)
f U er 50 166
K min       (32,6  15,2) lamele,
f r U ess 200 4  8,5
în care Uess este valoarea maximă admisă a t. e. m. statice indusă în secţiile
aflate în comutaţie, ce se alege în intervalul (4 – 8,5)V, conform tabelului 2.1. Se
adoptă
K = 2Z =2.12 =24 lamele.

2.2.2.7. Numărul de spire pe secţie(2.19)

N 1674
ws    35 spire/secţie = n. î.
2 K 2  24
Cu acesta se determină valoarea definitivă a numărului de conductoare
al înfăşurării rotorice (2.20)
N  2Kws  2  24  35  1680conductoare.

2.2.2.8. Numărul de conductoare pe crestătură

N 1680
nc    140 conductoare/cresătură.
Z 12
 78

Întrucât înfăşurarea rotorică este în dublu strat, se impune nc = număr

par.

2.2.2.9. Paşii înfăşurării indusului

a) - Pentru înfăşurarea buclată simplă se calculează (2.23) 
(2.26):
- pasul diametral
K 24
y    12 lamele de colector, respectiv
2 p 2 1
Z 12
y .cr    6 crestături;
2p 2
- pasul principal (de regulă scurtat, pentru îmbunătăţirea comutaţiei)
K 24
y1     2  10 lamele,
2p 2 1
respectiv
Z 12
y1.cr    cr   1  5 crestături = n.î.;
2p 2 1
- pasul rezultant
y  y k  1 lamelă (1/2 crestături);
- pasul secundar
y2  y1  y  10  1  9 lamele,
unde  reprezintă scurtarea pasului principal (cr = o crestătură).

2.2.2.10. Valoarea finală a păturii de curent a indusului

N  I aN 1680  1,35
A   90,24 A/cm,
2D 2  4
iar
90,24  88
A  100  2,51%  5%
89,12

2.2.2.11. Alegerea prealabilă a densităţii de curent în înfăşurarea

indusului
 79
Micromotorul fiind în construcţie protejată, şi funcţionând în regim de
lunga durată, pentru valoarea cuplului nominal (2.30)

P 150
M N  9,55 N  9,55  1,19 Nm,
nN 12000

din tabelul 2.2 se alege densitatea de curent ja = 8A/mm2

2.2.2.12. Secţiunea şi diametrul conductorului înfăşurării

Valoarea prealabilă a secţiunii conductorului se determină cu relaţia
I aN 1,35
/
SCua    0,084375mm2.
2 ja 2  8

Din STAS 685-74, se alege conductorul cu diametrul normalizat

(neizolat) d Cu  0,315 mm şi secţiunea SCua  0,07793 mm2.
Densitatea de curent ja, corespunzătoare secţiunii standardizate va fi
I aN 1,35
ja    8,66 A/mm2.
2SCua 2  0,07793

Conform [1] Anexa 9, pag. 1078, grosimea bilaterală a izolaţiei cu

email tereftalic a conductorului ales este de 0,045mm. Rezultă diametrul
conductorului izolat
d Cuaiz  0,315  0,045  0,36 mm.

Alegând din Anexa …. grosimea bilaterală a izolaţiei din email

tereftalic a conductorului, biz, rezultă diametrul conductorului izolat
dCuaiz  dCua  biz . (2.33)

2.2.2.13. Dimensiunile crestăturii şi dinţilor indusului

Se alege o crestătură de formă trapezoidală (sau de formă ovală -
echivalentă), care în secţiune transversală este formată din trei elemente de
suprafaţă (fig. 2.4):
- S1 - un trapez "mare" cu dimensiunile: b1, b2, h1;
- S2 - un trapez "mic" cu dimensiunile: b2, b0, h2;
- S3 - un dreptunghi cu dimensiunile: b0, h0.
Conform indicaţiilor din paragraful 2.1.2.13, prin construcţia grafică la
scară s-au stabilit următoarele dimensiuni ale crestăturii (fig. 2.4):
 80
a) - pasul dentar la vârful dintelui este t1 = 10,5mm, iar lăţimea dintelui
la vârf devine
bd1  t1  b0  10,5  2  8,2 mm.
b) - lăţimea dintelui (cu perei paraleli) se determină din relaţia (2.36)
B t1 0,35 10,5
bd    2,6 mm,
k Fe Bd 0,95 1,5

în care inducţia în dinte s-a ales la valoarea Bd = 1,5T; intervalul în care se

recomandă valoarea pentru această mărime este (1,3 – 1,8)T Din motive
mecanice [1, 5], se impune ca bd > 2mm.

b0 istm
h0
pană
crest.
h2
2
Fig. 2.4. Secţiune transversală
hcc b2
h1 prin crestătura rotorică
1

b1
c) - înălţimea h1 şi lăţimea bazei mici, b1 ale trapezului corespunzător
zonei bobinate se determină din construcţia grafică a crestăturii (fig. 2.4), la
scară mărită (2:1 sau 5:1), respectând lăţimea bd1 a dintelui, determinată mai sus,
după ce în prealabil se calculează secţiunea netă a crestăturii (2.37)

/ n d2 144  (0,36) 2

S cr  S1  c Cuaiz   28,7 mm,
ku 0,65
Coeficientul de umplere a crestăturii s-a ales la valoarea ku = 0,65. Izolaţia
crestăturii se adoptă din folie combinată clasă F, cu grosimea de 0,2mm.
d) - înălţimea totală a crestăturii devine
hc  h1  h2  h0  6,9  1  0,5  8,4 mm,
în care: înălţimea penei, h2, s-a ales de 0,5mm, înălţimea istmului, h0, egală cu
1mm, iar înălţimea h1 a trapezului sa determinat la punctul c.
 81
2.2.2.14. Rezistenţa înfăşurării indusului la temperatura de lucru (2.39)

N  lmed 1674  10,2  102

ra    1,38  13,27 
2a 2  SCua 2  12  0,07793
în care:

  1  0,004  20 0  1  0,004115 20

1 1
 1,38 mm2/m
56 56
este rezistivitatea cuprului la temperatura medie de lucru pentru clasa F de
izolaţie,   115
0

lmed  l Fe  l f  5  5,2  10,2 cm,

Reprezintă lungimea medie a unui conductor, iar
l f  1,3D  1,3  4  5,2 cm
este lungimea unui capăt frontal al spirelor.

2.2.2.15. Căderea de tensiune în înfăşurarea indusului la sarcină

nominală

U a  ra.115I aN  13,27  1,35  17,91V

2.2.3. Colectorul şi periile

2.2.3.1. Diametrului colectorului

se determină cu relaţia
Dk  0,5  0,9 D   0,65  4  2,6 cm

2.2.3.2. Pasul la colector

Dk   2,6
tk    0,34cm  3,4mm,
K 24

valoare mai mare decât limita minimă admisă, tk  2mm , iar grosimea izolaţiei
dintre lamelele de colector se adoptă biz .c  0,6mm .

2.2.3.3. Viteza periferică a colectorului

 82

Dk nN   2,6 12000

vk   10 2  16,3 m/s, impunându-se
60 60
vk  35 m/s.

2.2.3.4. Periile
Numărul periilor este egal cu numărul de poli, adică npe = 2.
Se aleg perii de electrografit, marca EG-3, având următoarele
caracteristici:
- coeficientul de frecare  pe  0,17 ;
- căderea de tensiune pe perechea de perii U pe  2,5 V;
- viteza maximă a colectorului, vk max = 40m/s;
- densitatea admisibilă de curent, j pe.adm  10 A/cm2.

2.2.3.5. Secţiunea periilor

Se determină cu relaţia
I aN 1,35
S pe    0,135 cm2
p  j /pe 1.10
în care: j /pe  10 A/cm2 este valoarea prealabilă a densităţii de curent luată de
la punctul precedent.

2.2.3.6. Dimensiunile periilor

a) - lăţimea periei
b pe   pet k  (1  1,5)t k  (1  1,5)  3,4  (3,4  5,1) mm.
Se adoptă: bpe =4mm.
b) - lungimea periei (paralelă cu axa colectorului)
S pe 13
l pe    3,25 mm.
b pe 4
Se aleg următoarele valori standardizate ale periilor (STAS 4199 -
76): bpe =4mm; lpe = 5mm, respectiv înălţimea periilor hpe =12,5mm.

2.2.3.7. Valoarea definitivă a densităţii de curent

 83

I aN 1,35
j pe    6,8 A/cm2 < j pe.adm,
p  l pe  b pe 1  5  4  10 2
iar
b pe 4
 pe    1,176 .
tk 3,4

2.2.3.8. Lungimea colectorului

lk  (1,5  2)l pe  (3  5)d Cua  2  5  4  0315  11,26mm  1,15cm .

2.2.3.9. Încălzirea colectorului

se determină cu relaţia
p fpe  pct 1,9  3,375
k   4
 270 C  1000 C ,
Dk lk k   2,6  1,15  10  189
în care:
   
 k  50 1  0,7 vk  50 1  0,7 16,3  189 W/(m2.0C)

reprezintă coeficientul de transmisie a căldurii prin convecţie;

p fpe   pe  p pe  2 p  S pe  vk  0,17 18 103  2  0,2 10 4 16,3  1,9 W

reprezintă pierderile prin frecare la contactul perii-colector, considerând
presiunea pe perii [1] p pe  18kPa  18 103 Pa , iar
pct  I aN  U pe  1,35  2,5  3,375 W
reprezintă pierderile electrice la contactul perii-colector.

2.2.4. Verificarea comutaţiei

Această verificare presupune determinarea lăţimii zonei de comutaţie şi

calculul tensiunilor electromotoare induse în secţiile aflate în comutaţie. Valorile
calculate se compară cu valorile maxim admise, stabilite din experienţa de
proiectare şi din determinările experimentale.
În secţiile aflate în comutaţie se induc următoarele t. e. m.:
- t. e. m. reactivă (autoindusă), uers;
- t. e. m. indusă prin rotaţie de câmpul de reacţie transversală, ueaqs;
 84
- t. e. m. de natură transformatorică indusa de câmpul inductor, variabil
în timp, uets.

2.2.4.1. Lăţimea zonei de comutaţie

  a  D
bk  b pe   u    tk   
  p   Dk
  1  4
 4   2  2  3,4  2,18 [cm]
  1   2,6
în care mărimile u, a şi  (scurtarea pasului înfăşurării în lamele de colector) s-
au stabilit la paragraful 2.2.2, iar mărimile bpe, tk şi Dk la paragraful 2.2.3.
Se constată că este îndeplinită condiţia
bk  0,8(  bp )  0,86,28  4,08  1,76 cm.

2.2.4.2. Valoarea medie a t. e. m reactive indusă în secţiile în comutaţie

Se determină cu relaţia
U ers  2wsvalFeA [V]
unde:
ws = 36 spire pe secţie;
va = 25,13m/s - viteza periferică a indusului;
lFe =5cm - lungimea de calcul a indusului;
A = 90,24 A/cm - pătura de curent;

  0 k c  z    f 
este coeficientul care ţine seama de fluxul total de dispersie al secţiei care
comută, în care:
0  4 10 7 H/m;
 b pe 
k   u, ,  k  - coeficient care ţine seama de inductanţa mutuală a
 tk 
secţiilor care comută şi a cărui valoare se ia din [1] fig. 7.22. Pentru u =2, bp/tk =
K
4/3,4 =1,176 şi  k   y1  12  10  2 rezultă k   0,97 ;
2p
c ,  z ,  f - permeanţele specifice geometrice, corespunzătoare
fluxului de dispersie al înfăşurării rotorice, în diferite porţiuni, care se determină
ţinând cont de dimensiunile geometrice [1]:
 85

a) Calculul permeanţei geometrice specifice c - corespunzătoare

fluxului de dispersie al crestăturii - se face ţinând cont de dimensiunile
geometrice ale crestăturii (fig.1), conform relaţiei
2h1 h 3h3 h
c   2  0 
3(b1  b2 ) b2 b2  2b0 b0
2  6,1 0 3 1,3 1
    1,25 ;
3(3,6  6,8) 6,8 6,8  2  2 2
b) Calculul permeanţei geometrice specifice  z - corespunzătoare
fluxului de dispersie de la dinte la dinte, prin întrefier
t1  10,5
 z 0,92  log  0,92  log  1,12 ;
b0 2
c) Calculul permeanţei geometrice specifice  f - corespunzătoare
fluxului de dispersie în zona capetelor frontale ale înfăşurării rotorice
lf
 f  0,5  0,7 
5,2
 0,6  0,624 ,
lg 5
unde,
l f  1,3D  1,3  4  5,2 cm.
Înlocuind valorile calculate, rezultă

  4 10 7 0,971,25  1,12  0,624  36,7 10 7 H/m

şi
Uers  2  36  25,13  5  88,7  36,7  107  3,04 V

2.3.10.3. T. e. m. de rotaţie indusă de câmpul de reacţie transversală în

secţiile care comută
A 90,24  6,28
U eaqs   0 ws l Fe va  4  10 7  36  5  25,13  2,93 V
0 1,1
în care

0 
  bp

6,28  4,08   1,1 cm
2 2
este lungimea medie a liniei de câmp a fluxului transversal de reacţie a indusului
în spaţiul dintre poli.
 86

Se impune condiţia ca U ers  U eaqs  6  8 V.

Înlocuind datele calculate rezultă
U ers  U eaqs  3,04  2,93  5,97 V,
condiţia impusă fiind îndeplinită.

2.2.4.4. T. e. m transformatorică indusă în secţia care comută

Se calculează cu relaţia

U ets  4,44 fws  4,44  50  36  7,14  104  5,54 V.

Se impune condiţia ca Uets să fie mai mică decât valoarea
corespunzătoare din tabelul 2.1. Se constată că U ets  5,7V  8,5V .

2.2.5. Calculul circuitului magnetic şi caracteristicile magnetice

Calculul circuitului magnetic are ca scop determinarea dimensiunilor

elementelor ce formează circuitul magnetic, calculul tensiunilor magnetice şi
reprezentarea caracteristicilor magnetice.
Acest calcul se face ca şi la maşinile de c. c. [1].

2.2.5.1. Mărimea întrefierului sub poli

A  4 88,7  6,28  4
  0,4 10  0,4 10  0,0648cm = 0,648 mm.
B 0,35
Valoarea obţinută prin calcul se rotunjeşte din 0,01 în 0,01 mm (sau din
0,05 în 0,05mm). Pentru a se obţine valoarea raportului de transformare, k,
apropiat cea aleasă iniţial, se adoptă
 = 0,6mm.

2.2.5.2. Înălţimea jugului rotoric

 7,14 10 4
h ja    0,58 cm,
2k Fel FeB ja 2  0,95  5 10  2 1,3
în care B ja  1,3  1,5T este inducţia în jugul rotoric şi se adoptă Bja= 1,3T.

2.2.5.3. Diametrul interior al miezului rotoric.

 87

 
Dir  D  2 hc  h ja  4  20,84  0,58  1,16 cm.

Se impune Dir  d 0 , unde

2M N 2  0,119
d0  3 3  0,228 cm = 2,28mm  2,3mm
0,2 t 0,2 100
este diametrul capătului de arbore, iar  t este rezistenţa admisibilă la torsiune, în
MPa, care se alege din [1], Anexa 14. Pentru solicitare statică se poate lua
 t  60  120  MPa, în cazul oţelului de rezistenţă mică sau
 t  90  144  MPa, în cazul oţelului de rezistenţă mare.
Se adoptă  t  100 MPa.
Din condiţii mecanice se impune ca d 0  3,5 mm, valori mai mari
adoptându-se pentru puteri mai mari.
Din practica construcţiei motoarelor de putere mică, diametrul arborelui
sub pachetul de tole se stabileşte cu relaţia
d arb  0,1  0,25D  0,1  0,25  4  0,4  1 cm.
Se adoptă
Dir  d arb  1cm şi d 0  4 mm.
Cu valorile rotunjite pentru d0 şi Dir se obţine valoarea finală a înălţimii
jugului rotoric

D  Dir  2hc  4  1  2  0,84

h ja    0,66cm.
2 2
şi se verifică inducţia în jugul indusului

 7,14 10 4
B ja    1,14 T,
2k Fel Feh ja 2  0,95  5 10  2  0,66 10  2

rezultând că B ja  1,3  1,5 T.

2.2.5.4. Dimensiunile polului

a) - Lungimea axială a polilor
l p  l Fe  5 cm.
 88
b) - Valoarea prealabilă a înălţimii polilor
h p  0,25  0,4D  0,25  0,4  4  1 1,6 cm.
Se adoptă hp = 1,4cm.
Valoarea definitivă se precizează la aşezarea înfăşurării de excitaţie pe
poli.
c) - Lăţimea miezului polilor
 1,1  7,14 10 4
bm    1,65 10  2 m = 1,65cm,
2
k FeB p l p 0,95 1  5 10
în care:
Bp - inducţia în miezul polului în regim de lungă durată, care se impune
în limitele B p  1  1,5T ; se ia Bp = 1T;
 - este coeficientul de dispersie al înfăşurării de excitaţie, care se
impune în limitele   1,08  1,12  pentru maşini de putere mică; se alege  =
1,1.
Ţinând seama de construcţiile similare existente se adoptă valoarea
rotunjită
bm = 2cm.

2.2.5.5. Dimensiunile jugului statoric

a) - Secţiunea transversală a jugului statoric:
 1,1  7,17 10 4
S js    3,93  2,8110  4 m2 ,
2 B js 21  1,4
în care Bjs = (1  1,4)T este inducţia în jugul statoric.
b) - Lungimea axială a jugului statoric
l js  l Fe  5cm .
c) - Înăţimea jugului statoric:

h js 
S js

3,93  2,81 10 4  0,827  0,592  10  2 m.
2
k Fel js 0,95  5 10
Se adoptă
hjs = 0,7cm = 7mm,
rezultând valoarea finală
S js  kFel jsh js  0,95  5  102  0,7  102  3,325  104 m2
 89
2.2.5.6. Lungimile medii ale liniilor de câmp în diferite porţiuni ale
circuitului magnetic.

Din desenul la scară al circuitului magnetic se determină lungimile

medii ale liniilor de câmp magnetic în porţiunile:
a) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în jugul
statoric,
 D  2  2h p  h js   4  2  0,08  2  1,4  0,7 
L js    12 cm;
2p 2 1
b) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în poli,
L p  2h p 2 1,4  2,8 cm;
c) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic prin întrefier,
L  2  2  0,8  1,6 mm = 0,16cm;
d) - Lungimea medie a liniei de câmp magnetic în dinţii rotorici,
Ld  2hc  2  084  1,68 cm;
e) - Lungimea medie a liniei de câmp magneticîín jugul indusului,

L ja 

 D  2hc  h ja    4  2  0,84  0,66  2,61 cm.
2p 2

2.2.5.7. Tensiunea magnetică pe întrefier

B 0,35
U m  2 kC   10 2  2 7
 1,137  0,06  10 2  380 A,
0 4  10
în care
t1  10 10,5  10  0,6
kC    1,137
bd 1  10 8,5  10  0,6
este coeficientul lui Carter (de creştere a întrefierului de calcul).

2.2.5.8. Tensiunea magnetică ín dinţii indusului

U md  H d Ld  18 1,68  30,2 A,
în care Hd = 18A/cm se ia din Anexa 2, pentru dinţi cu pereţi paraleli,
corespunzător inducţiei în dinţi
 90

B t1 0,35 10,5
Bd    1,49 T şi kd = 1 .
k Fe bd 0,95  2,6

2.2.5.9. Tensiunea magnetică în jugul rotoric

U mja  H ja L ja  4,1 2,61  10,7 A,
în care Hja = 4,1A/cm se ia din Anexa 2, pentru inducţia în jug Bja =
1,114T.

2.2.5.10. Tensiunea magnetică în poli

U mp  H p L p  1,5  2,8  4,2 A,

în care Hp = 1,5A/cm se ia din Anexa 2, pentru inducţia

 0 1,1  7,14  10 4
Bp    0,83 T.
k Fel p b p 0,95  5  10  2  1,65  10  2

2.2.5.11. Tensiunea magnetică în jugul statorului

U mjs  H js L js  4,8 12  57,6 A,

în care Hjs = 4,8 A/cm se ia din Anexa 2, pentru inducţia

 0 1,1  7,14 10 4

B js    1,18 T.
2k Feh jsl js 2  0,95  0,7 10  2  5 10  2

2.2.5.12. Tensiunea magnetomotoare pe o pereche de poli, la

funcţionarea în gol.

U mi  U mm0  U m  U md  U mja  U mp  U mjs 

 380  30,2  10,7  4,2  57,6  482,7 A .

2.2.5.13. Caracteristicile magnetice

Pe baza indicaţiilor din [1] se trasează următoarele caracteristici:

 91

a) - caracteristica magnetică la funcţionarea în gol, 0  f U mi 

respectiv, U e0  f U mi  (fig. 2.4) şi

1 
b) - caracteristica magnetică parţială, B  f  U mda  , (fig.2. 3),
2 
pentru următoarele valori relative ale t. e. m. de rotaţie: Uer/UerN = 0,5; 0,8; 1,1;
1,2; 1,3 şi UN/UerN = 220/174 = 1,26 (vezi tabelul 2.3 de mai jos). S-a notat cu
U mda  U m  U md  U mja .

Tabelul 2.3. Caracteristicile magnetice ale micromotorului de c. a. monofazat cu

colector
T.e.m. 0,5UeN 0,8UeN UeN UN 1,1UeN 1,2UeN
Mărimea
[V] [V] [V] [V] [V] [V]
Unit.
măsură
 Wb
B T
Um A
Bd T
Hd T
Umd T
Bja T
Hja A/cm
Umja A
½(Umdja)=1/2(Um+ A
Umd +Umja)
Bp T
Hp A/cm
Ump A
Bjs T
Hjs A/cm
Umjs A
Umi A

2.2.5.14. Tensiunea magnetică corespunzătoare reacţiei indusului

La funcţionarea în sarcină a motorului t. m. m totală trebuie să ţină cont

şi de influenţa câmpului magnetic de reacţie a indusu-
 92
lui, cu cele două componente:
- componenta transversală, Umaq şi
- componenta longitudinală, Umad, determinată de imprecizia calării
periilor în axa q şi de curentul din secţiile aflate în comutaţie. În mod obişnuit
această componentă are efect magnetizant.
a) - Tensiunea magnetică de reacţie transversală, pentru un pol
Această tensiune magnetică se determină cu ajutorul caracteristicii
1 
magnetice parţiale B  f  U mda  (fig.2.3). Pe această curbă, punctului H
2 
1
îi corespunde tensiunea magnetică U mda  Oh  270 A, corespunzător
2
inducţiei nominale în întrefier, B  0,35 T. De o parte şi de alta a segmentului
Hh, la distanţe egale şi la scara tensiunii magnetice, se iau segmentele
1 1
hc  hd  b p A 2   4,08  88,7  2  260,34 A.
2 2
Se duc segmentele de dreaptă cd şi db paralele cu ordonata, acestea
intersectând caracteristica magnetică parţială în punctele A respectiv B.
Din fig. 3 se determină
aA  B1  0,332 T şi bB  B2  0,107 T.
Componenta transversală pe pol, Umaq, se determină cu relaţia
1 B1  B2
U maq   bp A 2 
6 B1  B2
1 0,332  0,107
   4,08  88,7  2  44,46 A.
6 0,332  0,107

b) - Tensiunea magnetică longitudinală datorită calării inexate a

periilor
/
U mad  2b A 2  2  0,02  88,7  2  5,086 A,
în care s-a luat b  0,02 cm.

c) - Tensiunea magnetică longitudinală datorită curenţilor de comutaţie

1 1
//
U mad   pe ws I kts   1,176  35  2,507  51,59 A.
2 2
 93

în care:  pe  1,176 ; ws =39 spire/secţie;

U ets 5,7
I kts    2,507 A
Rs2  X 2s 2,32 2
 0,306
2

este curentul de scurtcircuit prin secţiile în comutaţie, datorită t. e. m.

transformatorice, iar:

 2ws lca 1 (2  36)10,2  102

Rs    1,38   2,255 ;
SCua 56 0,07793
Xs  Ls  2fws2 2lca 
2  50  362  36,7 107  2 10,2 102  0,29
reprezintă parametrii unei secţii.

d) - Tensiunea magnetică de reacţie a indusului pe perechea de poli

U ma  2U maq  U ad
/
 U mad
//
 2  43,7  5,086  51,59  30,72 A.

2.2.5.16. T. m. m. rezultantă în sarcină pe perechea de poli

Fm  U m  U md  U mja  U mp  U js  U ma 
 380  30,2  10,7  4,2  57,6  30,72  513,42 A .

2.2.6. Înfăşurarea de excitaţie a micromotorului de c. a.

Într-o primă etapă se are în vedere funcţionarea motorului doar

alimentat de la reţeaua monofazată c. a.

2.2.6.1. Numărul de spire pe un pol

Se determină cu relaţia
k a Fm 1,05  513,42
wex    140 spire,
2 2 I aN 2 2  1,35
 94
în care ka este un coeficient ce ţine cont de diferitele erori posibile în calculul
caracteristicilor magnetice. Conform [1], k a  1,05  1,08 ; s-a ales ka = 1,05.

2.2.6.2. Verificarea raportului de transformare

we 140
k   0,33 ,
N 1680
4a 4 1
valoare care se încadrează în intervalul k = (0,1  0,35), pentru p = 1 şi PN
< 250W, iar

0,33  0,3
k   100  9%  10%
0,33

2.2.6.3. Valoarea prealabilă a secţiunii conductorului

I aN 1,35
/
SCuex  /
  0,314 mm2,
jex 4,3

în care densitatea de curent în conductoarele înfăşurării de excitaţie

/
se impune în intervalul jex  0,3  0,5 ja ; se adoptă jex
/
 4,3 A/mm2.
Din STAS 685-74, Anexa 5, se alege conductor de cupru cu diametrul
neizolat standardizat dex = 0,63mm, căruia îi corespunde secţiunea
SCuex  0,3117 mm . 2
Conform [1], Anexa 9, diametrul conductorului izolat cu email tereftalic
va fi
d Cuexiz  d Cuex  0,04  0,63  0,04  0,67 mm.

2.2.6.4. Densitatea de curent finală în înfăşurarea de excitaţie

I aN 1,35
jex    4,33 A/mm2.
SCuex 0,3117

2.2.6.5. Rezistenţa înfăşurării de excitaţie

La temperatura medie de lucru de 1150C ( pentru clasă de izolaţie F)
rezultă
 95

2 p  wexlex, m 1 2  1  140  0,197

rex,115    1,38   4,355 ,
SCuex 56 0,3117

unde 1,38 este un coeficient care ia în considerare creşterea rezistenţei cu

temperatura, iar
lex.m  2l Fe  2bbex  bm   25  2 1,6  1,65  19,7cm  0,197 m
este lungimea medie a unei spire a înfăşurării de excitaţie;
bbex  2r  d  2  0,5  0,6  1,6cm
este grosimea bobinei. Dimensiunile r = 0,5cm şi d = 0,6cm rezultă din desenul
la scară al secţiunii transversale a polilor (fig. 2), după ce, în prealabil se
determină, prin calcul, secţiunea ferestrei necesară pentru aşezarea înfăşurării de
excitaţie pe pol
2
wex d Cuexiz 140  0,672
Sbex    90 mm2,
ku 0,7
în care ku  0,68  0,75  este coeficientul de umplere al ferestrei; s-a
adoptat ku = 0,7.

2.2.7. Componentele tensiunii şi factorul de putere

2.2.7.1. Căderea de tensiune activă pe înfăşurările motorului

U R  U a  U p  U ex  17,91  2,5  5,85  26,26V ,
în care:
Ua = 17,91V este căderea de tensiune pe rezistenţa echivalentă a
înfăşurării indusului;
Up = 2,5V este căderea de tensiune la perii, iar
U ex  rex I aN  4,33  1,35  5,85V
reprezintă căderea de tensiune pe rezistenţa înfăşurării de excitaţie.

2.2.7.2. Căderea de tensiune inductivă pe înfăşurările micromotorului

U X  U Xa  U Xex  10,17  4,44  14,61V ,
în care:
2fN 2l Fe
U Xa  X a I aN  I aN 
4a 2
 96

2  50  16802  36,7  107  5  102

  1,34  10,17V
16
este căderea de tensiune pe reactanţa de dispersie a înfăşurării indusului, Xa ,iar

U Xex  X ex I aN  2 p  4,44 fwex   10 

 2  1  4,44  50  140  1,1  1  7,14  104  4,44V
este căderea de tensiune pe reactanţa de dispersie a înfăşurării de excitaţie,
X ex .

2.2.7.3. T. e. m. indusă în înfăşurarea rotorului de fluxul transversal de

reacţie a indusului
Se calculează cu relaţia aproximativă

f 3 N 2 Dl Fe
U eaq  0,15 I a 10 8 
a p kC 
2 2

50  0,653  16802  4  5
 0,15 1,35  108  23 V.
1  1  1,137  0,06
2 2

2.2.7.4. T. e. m. indusă în înfăşurarea de excitaţie de către fluxul

principal util
Se determină cu relaţia

U eex  2 p  4,44  fwex0  2  1  4,44  50  140  7,14  104  44,4V

2.2.7.5. Componentele tensiunii

Neglijând defazajul dintre curent şi fluxul util, valorile calculate ale
componentelor tensiunii la bone sunt:
- componenta activă
U a  U R  U er  26,26  166  192,26V ;
- componenta reactivă
U r  U X  U eaq  U eex  14,61  23  44,4  82,01V ,
iar valoarea calculată a tensiunii la borne este

U  U a2  U r2  192,262  82,012  210V

 97

2.2.7.6. Factorul de putere

U a 192,26
cos     0,916 ,
U 210
constatându-se că valoarea calculată a factorului de putere este foarte apropiată
de cea adoptată iniţial, abaterea fiind sub 5 %.