Mașina de c.c.

Construcție, principiu de
funcționare, caracteristici,
acționarea mortului de c.c.
 Mașina de c.c. - definiție
 Mașina de curent continuu este un convertor
electromecanic cu bornele conectate la o rețea de c.c.,
care transformă energia electrică în energie mecanică atunci
când funcționează în regim de motor și energia mecanică în
energie electrică când funcționează în regim de generator.
 Mașina de curent continuu poate funcționa și în regim de
frână electromagnetică atunci când transformă atât energia
mecanică primită la ax cât și energia electrică primită la
borne, în căldură.
 Prima construcție a unei mașini de c.c. – William Ritchie a
realizat în anul 1833 un generator cu patru bobine în rotor,
colector și perii. În 1834, Moritz Hermann Jacobi este primul
care reușește să patenteze un motor electric de c.c.
funcțional.
 Construcția MCC
 Funcționarea MCC se bazează pe legea inducției
electromagnetice.

 MCC are două armături (realizate din material feromagnetic):

rotor, stator și întrefier (ca la orice mașină electrică rotativă).
 Pe cele două armături se află înfășurările:
 înfășurarea de excitație se află în stator, plasată pe polii
principali ai mașinii și are rolul de a produce câmpul magnetic
principal;
 înfășurarea de c.c., de tip indus, cu colector este cea în care se
induc t.e.m. conform legii inducției electromagnetice, și se află în
rotor; are laturile bobinelor legate la colector.
 Colectorul – are rolul de a converti c.a. din interiorul MCC, în
c.c. la bornele acestuia.
Fig. 2.1. Secțiune printr-o mașină de curent continuu: 1. jug statoric,
2. pol principal, 3. înfășurare de excitație, 4. crestătura înfășurării
de compensare, 5. pol de comutație, 6. înfășurare de comutație,
7. colector, 8. perii, 9. crestătura înfășurării rotorice (induse).
1. arbore, 2. rulment, 3. capete bobine rotor, 4. înfășurare de
excitație, 5. secțiune pol, 6. borne, 7. colector, 8. perii.
 1 2 3 4 5 6 7

Fig. 2.2. Elementele componente ale unei mașini de curent continuu:

1. pol auxiliar, 2. înfășurare de excitație, 3. pol principal,
4. steguleț, 5. port perie, 6. colector, 7. rulment.
 Statorul
 Polii principali au rolul de a închide câmpul magnetic principal din
mașină. Ei sunt plasați în axa longitudinală a mașinii. MCC are un
număr p de perechi de poli (cel mai des 2p=4 poli). Nr. de poli nu
influențează turația mașinii. Polii nu trebuie realizați din tole, dar
talpa polară se poate realiza din tole (nu trebuie să fie izolate între
ele). La MCC alimentate de la convertizoare statice, polii și jugul
se fac din tole izolate între ele, din tablă silicioasă de 0,5 .. 1 mm).
 MCC cu puteri > 100 kW au prevăzute crestături în tălpile polare
în care se plasează înfășurarea de compensare ce are rolul de a
compensa reacția transversală a indusului. Tălpile polare ale
acestor MCC, se fac din tole izolate între ele.
 Înfășurarea de excitație este plasată pe polii principali formând
niște electromagneți de curent continuu. Pentru ca polii magnetici
succesivi să aibă polaritate opusă, curenții prin înfășurările lor de
excitație trebuie să aibă sensuri opuse.
 Statorul
 Polii auxiliari sau de comutație sunt plasați între polii principali, în
axa periilor, numită și axa transversală a mașinii. Au rolul de a
îmbunătăți comutația. În principiu, schimbarea sensului
curentului prin secția care trece de sub un pol magnetic sub
celălalt generează o t.e.m. ce se opune cauzei ce a produs-o,
înrăutățind funcționarea mașinii. Talpa polilor de comutație are
dimensiunea egală cu pasul crestăturii înfășurării rotorice.
 Jugul statoric are rolul de a facilita închiderea câmpului magnetic
de la un pol la altul; este realizat din material feromagnetic (μr ↑↑)
De obicei, este realizat din oțel masiv, sau din fontă.
 Port-periile sunt fixate de stator și au rolul de a menține periile în
contact ferm cu colectorul. Periile sunt realizate din grafit (bun
conductor, cu duritate mică pentru a nu uza mecanic colectorul).
Numărul de perii este egal cu numărul de poli ai mașinii. Periile
de aceeași polaritate sunt conectate în paralel.
 Rotorul
 Este fixat rigid de arbore și este centrat în raport cu statorul cu
ajutorul scuturilor fixate la capetele carcasei și al rulmenților.
 Miezul magnetic – este realizat din tole de 0,5..1 mm grosime,
izolate între ele. Are un număr par Z de crestături, în care se află
laturile de ducere și de întoarcere ale înfășurării rotorice
(indusului). Porțiunea de miez magnetic situat spre arborele
mașinii se numește jugul rotorului.
 Înfășurarea indusului cu colector – este plasată în crestăturile
rotorului și este realizată din secții înseriate între ele. Fiecare
secție are o latură de ducere și o latură de întoarcere care sunt
legate fiecare la câte o lamelă a colectorului (numărul laturilor
secțiilor fiind egal cu numărul total de lamele ale colectorului.)
 Dacă în fiecare crestătură există u laturi de ducere sau u laturi de
întoarcere ale secțiilor, rezultă K lamele la colector: K=uZ.
 Colectorul
 Colectorul este o piesă de formă cilindrică
montată pe axul mașinii în continuarea
miezului rotoric și este format din lamele
de cupru cu aceeași lățime, izolate între
ele și dispuse circular. Fiecare lamelă are
în prelungire către rotor un steguleț
prevăzut cu o crestătură în care se
introduce conductorul laturii unei secții.
Colectorul este componenta cea mai
scumpă a mașinii de curent continuu, fiind
realizat cu precizie tehnologică ridicată și
echilibrat dinamic. Lungimea colectorului
este mai mare în cazul curenților mari (pe
aceeași port-perie pot fi înșiruite mai
multe perii pentru a diminua densitatea de
curent prin perie).
Prelucrarea colectorului
 Principiul de funcționare a GCC
 Funcționează pe principiul inducției electromagnetice.
 S  d B
ue   E  d l     B  n dA     n dA   ( v  B )  d l
 t dt S S t 
 

 T.e.m. indusă în spira din figură are forma:

   
l l
ue   (v  B )  dl   v  B ()  dl    v  B (  )  dl  vli B ()  vli B (  )
 0 0
ue  2vli B ( )
 Principiul de funcționare a GCC
 Pentru a obține la bornele A1A2 o tensiune cu ambele alternanțe
pozitive, inelele conectate la cele două laturi ale spirei (secției)
pe care calcă periile conectate la bornele A1A2 sunt înlocuite cu
un sistem cu două lamele semicirculare, izolate între ele.
 Dacă inelul alunecător de sub perie este înlocuit cu un colector
cu un număr mare de lamele, se obține o tensiune redresată
prin însumarea t.e.m. induse în fiecare spiră (secție).
 Principiul de funcționare a GCC
 Tensiunea redresată va avea un număr K (nr. de lamele la
colector) de pulsuri la o rotație completă și este cu atât mai
apropiată de c.c., cu cât numărul de lamele este mai mare.
 În regim de generator, colectorul mașinii de c.c. are rol de
redresor mecanic, convertind tensiunea alternativă indusă în
înfășurarea rotorului, într-o tensiune continuă la bornele mașinii.
 Observație: Mașina de curent continuu este o mașină de curent
alternativ la interior și de curent continuu la exterior (la borne).
Această conversie din c.c. în c.a. este realizată de colector. Până
la dezvoltarea electronicii de putere (diode, tranzistoare,
tiristoare etc.) și a convertizoarelor statice de putere, colectorul a
fost practic singurul echipament care a permis o asemenea
conversie. În mod implicit avantajele majore ale mașinii de curent
continuu, printre care comanda facilă a turației motoarelor de
c.c., au fost date de utilizarea colectorului.
 T.e.m. indusă la bornele GCC
 Valoarea t.e.m. induse într-un singur conductor:
ue1  vli B  2 pli B n , unde v  r  2n r  2 pn
 Pentru o înfășurare compusă din N conductoare active (fiecare
spiră are două conductoare) și 2a căi de curent, rezultă
tensiunea indusă la bornele A1A2 ale indusului:
N p p
E  i ue1  n Ni li B  n N   k e  n
2a a a
bp
cu i   factorul de acoperire polară raportul dintre lățimea
polului bp și pasul polar τ.
 Constanta electrică ke a mașinii depinde de elementele
constructive ale acesteia: de p, numărul de căi de curent 2a și
de numărul total de conductoare N.
 Principiul de funcționare a mot de cc
 Folosind o explicație analoagă funcționării în regim de generator
(spiră ce se învârte în câmpul magnetic constant produs de doi
magneți), forța exercitată asupra conductorului este o forță
electrodinamică de tip Laplace egală cu:
l
F   d F   ( I  d l )  B   F  B I a Li
0

• Forțele ce acționează asupra

celor două laturi ale spirei,
latura de ducere și cea de
întoarcere, au sensuri opuse și
creează un cuplu ce tinde să
rotească spira.
F

Principiul de funcționare a mot de cc

 Pentru ca spira să își continue sensul de rotație, cuplul dat de
forța Laplace trebuie să își păstreze sensul atunci când cele
două laturi ale spirei trec de sub un pol sub celălalt. Acest lucru
este posibil numai dacă sensul curentului rămâne același în
latura spirei care se află sub același pol magnetic. Deoarece cele
două laturi ale spirei se învârt și trec succesiv pe sub cei doi
poli, curentul în aceste laturi trebuie să-și schimbe sensul în mod
corespunzător.
• Lamela corespunzătoare unei laturi
trebuie să treacă de sub o perie sub
peria de polaritate opusă în același
timp cu trecerea laturii de sub un pol
sub celălalt. Schimbarea sensului
curentului prin spira ce trece de sub un
pol sub celălalt se numește comutație.
 Cuplul electromagnetic Me
 Din relația forței electromagnetice, se poate determina direct
expresia cuplului.
 O altă deducere a cuplului se poate obține din puterea
electromagnetică:
p
Pe  EI  n N I  M e 
a
 De unde se poate obține expresia cuplului electromagnetic:
P P 1 p
Me  e  e  N I   kM  I
 2n 2 a
1
în care constanta mecanică este k  ke
2
M

 Secțiile sunt plasate în crestături (unde inducția magnetică B are

valoare mică), dar t.e.m. indusă, Pe și respectiv Me nu sunt
afectate de acest lucru. Forța acționează asupra dinților nu
asupra conductoarelor!
 Mărimile nominale ale MCC
 Înscrise plăcuța indicatoare (eticheta mașinii de curent continuu).
 Puterea nominală, Pn exprimată în [W], [kW] reprezintă puterea
utilă furnizată în regimul nominal (electrica pentru generatoare și
mecanică pentru motoare), corespunzătoare tensiunii nominale
la borne și a curentului nominal din indus și de excitație.
 Tensiunea nominală, Un, exprimată în [V], este tensiunea la
bornele înfășurării principale, A1A2, și reprezintă tensiunea pentru
care a fost proiectată mașina.
 Curentul nominal In, în [A] este curentul furnizat, sau absorbit, de
mașină atunci când tensiunea la bone are valoare nominală, iar
puterea debitată pe la borne, sau la arbore, este egală cu cea
nominală, fără ca temperatura maximă din mașină să
depășească temperatura specifică clasei de izolație (A – 105 °C,
E – 120 °C, B – 130 °C, F – 155 °C şi H – 180 °C).
 Mărimile nominale ale MCC
 Turația nominală, nn în [rot/min], este turația mașinii când aceasta
are la borne tensiunea nominală, curentul de excitație este nominal
și mașina furnizează puterea nominală.
 Tensiunea de excitație nominală, Uen, [V], este tensiunea nominală a
înfășurării de excitație independentă, F1F2. Pentru înfășurarea de
excitație derivație, E1E2, tensiunea nominală este egală cu
tensiunea nominală a mașinii; pentru excitația serie, D1D2, se
prescrie numai curentul nominal.
 Curentul excitație nominal In, în [A], se dă pentru mașinile cu
excitație independentă, F1F2, sau derivație, E1E2 – curentul din
excitație când mașina are la borne tensiunea nominală și furnizează
puterea nominală. Curentul nominal al înfășurării de excitație serie,
D1D2 este identic cu cel al indusului, A1A2.
 În afară de aceste mărimi, se mai specifică: serviciul de funcționare,
gradul de protecție IPXX, modul de răcire, masa totală.
Componentele înfășurării de c.c.
Elementele înfășurărilor de tip indus
cu colector
 Primul pas al înfășurării y1 (sau pasul la ducere) este egal cu
distanța măsurată în lamele la colector, sau în crestături
elementare, dintre latura de ducere și cea de întoarcere a unei
secții. Conform principiului de funcționare conductoarele aflate
sub poli diferiți trebuie să fie parcurse de curenți opuși pentru a
se crea forțe ce dau cuplu în aceeași direcție. Deoarece curentul
în latura de ducere a unei secții are un sens, iar în cea de
întoarcere are sensul opus, înseamnă că laturile unei secții
trebuie să se afle sub poli diferiți. Ca urmare, distanța dintre
latura de ducere și cea de întoarcere a secției, numită și
deschiderea secției, egală cu y1, trebuie să fie egală sau
K
aproximativ egală cu pasul polar y1   p  .
2p
 Înfășurările distribuite în crestături (fie că sunt de c.c. sau de c.a.)
au bobine cu pas diametral, sau apropiat de acesta (cu pas
scurtat sau alungit)
 Elementele înfășurărilor de tip indus
cu colector
 După valoarea primului pas al înfășurării, înfășurările se
clasifică în:
 înfășurări diametrale când y1 = τp,
 înfășurări cu pas scurtat când y1 < τp, sau cu pas alungit când y1 > τp.

 Al doilea pas al înfășurării y2 (sau pasul de întoarcere) este egal

cu distanța măsurată în lamele la colector dintre latura de
întoarcere și latura de ducere cu care aceasta este înseriată.
 Pasul rezultant y denumit pasul la colector, reprezintă intervalul
dintre laturile de ducere a doua secții care se succed în circuitul
înfășurării, măsurat prin numărul de lamele de colector.
 Relațiile dintre pașii înfășurărilor sunt următoarele:
 pentru înfășurările buclate y  y1  y2
 pentru înfășurările ondulate y  y1  y2
 Înfășurări buclate
 Se pot realiza ca înfășurări buclate simple, care au capetele
secțiilor legate la lamele succesive și înfășurări buclate multiple
la care capetele secțiilor se leagă din m în m lamele.
 Pasul rezultant al înfășurării este y = m.
 Se realizează în două straturi: latura de ducere se plasează în
partea superioară a crestăturii (stratul superior), iar latura de
întoarcere în stratul inferior.
Înfășurările buclate simple se fac
pentru curenți de până la 500 A și
au un număr de căi de curent în
paralel egal cu numărul de perechi
de poli 2a=2p; pentru mașini de
puteri mai mari se folosesc
înfășurări buclate multiple la care
numărul de căi de curent este
multiplicat cu ordinul m al
înfășurării 2a=2mp.
 Înfășurări ondulate
 Sunt înfășurări de c.c. tip indus cu colector la care capetele
aceleiași secții se leagă la lamele aflate la o distanță aproximativ
egală cu o perioadă (ce corespunde unei perechi de poli).
K m
 Pasul rezultant este y 
p
 Pentru m = 1 înfășurarea se numește ondulată simplă, iar pentru
m > 1 se numește ondulată multiplă. Pentru o înfășurare
ondulată multiplă, peria trebuie să calce pe m lamele succesive.
 Au un număr de căi de curent
în paralel 2a=2 și au nevoie
numai de două perii (curentul
prin perie este limitat). Mașinile
ce folosesc acest tip de
înfășurări pot avea uzual
400..600V, dar puteri reduse.
 Elementele înfășurărilor de tip indus
cu colector
 În fig este reprezentată schema desfășurată a unei înfășurări
buclate simple care are Z = 8 crestături și o pereche de poli p = 1.
Secțiile sunt realizate în formă de bucle înseriate unele după
celelalte; formează o înfășurare închisă – latura de întoarcere a
ultimei secții este înseriată cu latura de ducere a primei secții.
Fiecare din laturile secțiilor sunt legate la câte o lamelă la colector.
 Pasul rezultant al înfășurării y = 1
 Pasul diametral yτ = Z/2p = 4.
 Pasul la ducere este scurtat y1 = 3.
 Schema electrică a secțiilor
 Modul de conectare al secțiilor este prezentat în figură (valabil
la un anumit moment de timp).
 Pentru înfășurarea buclată simplă numărul de căi de curent este
2a = 2p = 2, iar numărul de perii este egal cu numărul de poli.
 Schema electrică a secțiilor permite observarea sensului
curentului prin secții la un moment dat. Secțiile plasate sub
același pol sunt parcurse de curenți cu același sens, iar secțiile
aflate sub polul opus sunt parcurse de curenți cu sensuri opuse.
Înfășurare buclată Z = 16, p = 2, u = 1
 Pasul polar este yτ = Z/2p = 4 crestături; se presupune ca polii au
lungimea arcului polar egala cu ¾ din pasul polar si acoperă
astfel trei crestături.
 Periile sunt în contact cu lamele la care sunt conectate secțiile
bobinelor aflate în axa neutră a polilor inductori.
 Steaua și poligonul tensiunilor
electromotoare
 Defazajul dintre fazorii t.e.m. induse în laturile de secții așezate
în crestături alăturate este: p  360 

Z
 Diagrama are t raze distincte, în care t este cel mai mare divizor
comun dintre numărul de crestături Z și numărul de perechi de
poli p. Z/t = 8 raze distincte.
Înfășurare buclată simplă, p=2,
Z = 18 crestături, K = 18 lamele

 Pasul diametral yτ = Z/2p = 18/2*2 = 3,5 crestături.

 Primul pas y1 = 4 crestături (y=1, neîncrucișată simplă).
 Al doilea pas y2 = y1 - y = 4 -1 = 3.
Înfășurarea buclată dublă cu Z = K =18,
p = 2, y1 = 5, y2 = 3.
Steaua crestăturilor și poligonul t.e.m.
 Înfășurarea buclată dublă (multiplă) este construita din două
înfășurări buclate simple (m=2), distincte: una cu laturile de
ducere ale secțiilor așezate în crestăturile impare, iar cealaltă în
crestăturile pare.
 Pentru ca cele doua înfășurări sa se afle în circuit tot timpul, este
necesar ca periile să aibă o lățime bp mai mare sau cel puțin
egală cu lățimea lamelei bl x m (bp > m bl).
 Înfășurarea are a = 4 perechi cai de curent (fiecare dintre cele
doua înfășurări buclate simple având a = p = 2).
 Poligonul tensiunilor este format din doua poligoane (câte unul
pentru fiecare înfășurare) suprapuse.
 Înfășurarea se echipează cu legături echipotențiale de speța I;
pasul acestora este: ye = K/p = 9.
 Conexiuni echipotențiale de speța a II-a
 La înfășurările multiple se poate
întâmpla ca o perie să nu
realizeze un contact bun cu toate
lamelele colectorului.
 La înfășurarea cu un singur
conductor pe secție, este
necesar ca pașii înfășurării să
îndeplinească relația: y1 – yτ = yτ
– y2.
 În acest fel, lamela intermediară
cuprinsă între cele două lamele
la care este legată secția va avea
potențialul electric egal cu media
potențialelor vecine și este
posibilă efectuarea conexiunilor
echipotențiale de speța a II-a.
Înfășurare ondulata simplă, p=2, Z = K = 19

K  1 19  1
 Pasul rezultant y   9
p 2
 Primul pas y  K    19    5
1
2p 4
 Al doilea pas y2  y  y1  9  5  4

p  360  2  360 
 Defazajul dintre fazorii a două crestături este:   
Z 19
 Mașina de c.c. având înfășurarea indusului de tip ondulat se
poate echipa cu o singura pereche de perii dispuse pe colector la
360
unghiul   , sau cu 2 × p perii dispuse uniform pe colector
p
la un interval egal cu pasul polar.
 Tipuri de mașini de c.c.
 Cu excitație independentă (sau separată) – excitația este
alimentată de la o sursă separată de înfășurarea indusului.
Bornele se notează cu F1F2. Se poate controla tensiunea și
respectiv curentul de excitație indiferent de valoarea curentului
din indus sau a tensiunii la bornele indusului.
 cu excitație derivație – are bornele notate E1E2 și este conectată
în paralel (derivație) față de bornele indusului A1A2. În regim de
motor, mașina de c.c. cu înfășurare separată și cea cu excitație
derivație se comportă asemănător.
 Cu excitație serie – are bornele notate D1D2 și este conectată în
serie cu indusul. MCC cu excitație serie este folosită
preponderent în regim de motor și mai puțin ca generator.
 Cu excitație compound – sunt mașini care au de obicei cea mai
mare parte a înfășurării de excitație de tip derivație, o mică parte
fiind însă de tip serie. Pot fi cu compoundaj diferențial, sau cu
compoundaj adițional.
 Tipuri de mașini de c.c.

Fig. 2.12. Tipuri de mașini de curent continuu: a) cu excitație independentă,

b) cu excitație serie, c) cu excitație derivație și d) cu excitație compound.
 Conectarea înfășurărilor de excitație
 Observație: Înfășurările serie au un număr redus de spire
realizate din conductoare cu o secțiune mare în timp ce
înfășurările derivație au un număr mare de spire, dar secțiunea
conductoarelor este redusă.
 De aceea, înfășurările de excitație trebuie să fie conectate
corespunzător. Dacă o înfășurare serie este conectată din eroare
în derivație, datorită valorii mici a rezistenței sale curentul ce o
străbate poate depăși valoarea nominală și o poate distruge
termic. În schimb, dacă o înfășurare derivație este conectată în
serie, din cauza rezistenței sale mari, ea va limita curentul prin
indusul mașinii și respectiv cuplul electromagnetic care depinde
de curent după relația, generatorul va furniza o putere redusă, iar
în regim de motor mașina nu va porni (cuplul dezvoltat fiind
insuficient).
 Reacția transversală a indusului
 Este un fenomen nedorit deoarece câmpul magnetic se
concentrează într-o parte a tălpii polare, care se saturează
magnetic, fluxul magnetic total scade și se reduce t.e.m.

a) b)
Fig. 2.13. Spectrele liniilor de câmp magnetic în mașina de c.c.:
a) la funcționarea în gol, b) la funcționarea în sarcină.
 Reacția transversală a indusului
 La nivelul întrefierului, curba inducției magnetice rezultante Bδ se
obține prin compunerea curbei inducției câmpului magnetic
principal Bp și curba inducției magnetice a câmpului de reacție Br:
 Comutația
 Ansamblul fenomenelor electromagnetice ce au loc la
schimbarea sensului curentului din secția care trece de sub un
pol sub polul următor se numește comutație.
 În procesul învârtirii rotorului mașinii, secțiile își modifică poziția
relativă față de perii astfel încât sunt îndeplinite două condiții:
 numărul de secții de sub fiecare pol rămâne tot timpul constant și
este același pentru toți polii,
 laturile secțiilor aflate sub același pol sunt parcurse de curenți cu
același sens.
 Aceste condiții sunt realizate prin legarea celor două laturi ale
fiecărei secției la câte o lamelă a colectorului, și prin plasarea
periilor la colector la o distanță una față de cealaltă echivalentă
cu un pas polar. În acest mod, prin rotirea colectorului se
realizează schimbarea sensului (comutația) curentului în secția a
căror laturi sunt legate la lamelele care tocmai trec pe sub perie.
 Comutația
 Aplicând legea lui Kirchhoff pentru circuitul
format din secția care comută, cele două
lamele și perie, rezultă:
 Rp1i1  Rp 2i2  Rsi  eL  ei
 Cu eL s-a notat t.e.m. de autoinducție a
secției: e   L di
L s
dt
 S-a mai notat cu ei t.e.m. indusă prin
mișcarea secției în câmpul magnetic
transversal de reacție a indusului: ei  2 N S Br l v
 La comutația liniară densitățile de curent prin perii au valori
constante pe întreaga perioadă de comutație și depind direct
proporțional cu curentul prin căile de curent 2ia , invers
proporțional cu secțiunea periei Sk și nu depind de viteza
periferică v a colectorului.
 Comutația neliniară
 Comutație întârziată (ei < eLm), curbele 2, 3;
Comutație accelerată dacă ei > eLm (
curbele 4, 5).Densitatea de curent în perie
nu mai este constantă în timp, > ca la
comutația liniară la ieșirea periei de pe
lamelă (comutația întârziată), sau la
intrarea periei pe lamelă (comutația
accelerată). O valoare diferită a curentului
de comutație față de curentul ia la sfârșitul
comutației (curba 5) produce o scânteiere
electrică la întreruperea contactului perie
– colector. Datorită vitezei periferice a
colectorului, în cazul comutației proaste,
scânteierea se închide de jur împrejurul
colectorului formând ceea ce în termeni
tehnici se numește foc la colector.
 Metode de îmbunătățire a comutației
 Dispunerea de înfășurări de compensare în tălpile polare – cu
rolul de a reduce reacția transversală a indusului, și a t.e.m.
induse ei în secția ce se deplasează în câmpul transversal de
reacție. Are o eficiență mai bună față de cea a polilor auxiliari. Se
practică în special la mașinile cu puteri mari > 200 .. 300 kW.
 Amplasarea de poli de comutație (sau poli auxiliari) între polii
principali. Aceștia produc un câmp magnetic opus câmpului de
reacție și corespunzător apare o t.e.m. indusă prin mișcarea
spirei care comută în câmpul polilor de comutație ec: ec  2 N c Bc l v
Sunt eficienți pentru diferite turații ale rotorului. Înfășurările polilor
auxiliari se înseriază cu circuitul indusului.
 Decalarea periilor din axa neutră – se face în sensul de rotație a
indusului în cazul funcționării în regim de generator și în sens
opus rotirii în cazul funcționării în regim de motor, la mașini de
puteri < 1 kW. Nu se pretează la motoarele reversibile și este
eficientă numai pentru o valoare dată a curentului din indus.
 Limitările MCC date de comutație
 Viteza periferică maximă a colectorului – este limitată de forța
centrifugă ce acționează asupra lamelelor (colectoarele se
realizează cu diametre mai mici față de diametrul rotorului).
 Turația maximă (critică) a rotorului – este și ea limitată de
comutație (t.e.m. de autoinducțiedepinde de produsul dintre
turația n și curentul prin indus IA și nu trebuie să depășsească
8..10 V). Valori uzuale ale turației nominale ale mașinilor de c.c.
sunt în jurul a 2000 – 3000 rot/min (4500..6000 rot/min la
mașinile cu construcții speciale ale colectorului).
 Tensiunea maximă la borne – deoarece tensiunea la borne
rezultă ca sumă a tensiunilor din secțiile înseriate ce fac parte
dintr-o cale de curent (18 V pentru mașinile necompensate și 20
V la mașinile compensate). Tensiunea la bornele mașinilor de
c.c. este limitată în jurul a 1000 V (limitată de mărimea minimă a
lamelei de 3,5mm și diametrul maxim al colectorului).
 Cuplul maxim
 În mașina de c.c. (ca și în celelalte mașini electrice), cuplul
este dat de volumul mașinii. Dacă se ține cont de relația fluxului
magnetic sub un pol:   i li B
 expresia cuplului devine:
1 p NI r
Me  N I   (2 pi li B )  A  2r 2i li B  2i Vm AB
2 a 2a 2r
 Cuplul mai depinde și de produsul ABδ în funcție de care rezultă
pierderile în mașină. Pătura de curent A este limitată la 500 A/cm
la mașini răcire eficientă. Inducția magnetică în întrefier este
limitată la aproximativ 1 T (datorită saturației).
 Pentru un cuplu dat, gabaritul mașinii poate fi redus numai prin
alegerea unor metode de răcire mai eficiente și a unor materiale
ce rezistă la temperaturi mai înalte (clasa de izolație F are
temperatura maximă admisibilă de 155°, clasa de izolație H ( are
180° maxim și respectiv clasa de izolație C >180°).
 Regimul de generator
 În regim de generator, mașina trebuie antrenată din exterior de
către un motor (motor diesel, turbină eoliană, hidraulică sau
turbină cu abur, motor electric etc). Pentru a produce o tensiune
la borne, înfășurarea de excitație trebuie alimentată de la o sursă
de tensiune continuă.
 Regimul de generator

 UA – tensiunea la bornele indusului, A1A2;

 Uex – tens. la bornele înfășurării de excitație independentă, F1F2;
 E – te.m. indusă în înfășurarea rotorului, A1A2, datorită rotirii
acestuia cu turația n în câmpul inductor;
 IA – curentul din indus;
 Iex – curentul din înfășurarea de excitație;
 RA – rezistența electrică a înfășurării indusului;
 Rex – rezistența electrică a înfășurării de excitație;
 MG – cuplul electromagnetic de frânare produs de curentul IA din
spirele înfășurării rotorului situate în câmpul inductor;
 n – turația rotorului generatorului.
 Ecuațiile de funcționare ale GCC

 Dacă se aplică Kirchhoff, rezultă ecuația tensiunii în regim

staționar:
U  E  RAI A  U p
 unde U p este căderea de tensiune la perii iar E este t.e.m.
dată de relația:
p
E  n N   ke n
a
 Constanta electrică ke depinde de numărul de perechi de poli p,
numărul total de conductoare N și invers proporțional cu numărul
de căi de curent a:
p
ke  n N
a
 Ecuațiile de funcționare ale GCC
 La cele două ecuații se adaugă ecuația cuplului electromagnetic:
Pe Pe EI A ke
Me      I A  kM  I A
 2n 2n 2
 Constanta cuplului (mecanică):
k
kM  e
2
 Fluxul principal din mașina de c.c. depinde de curentul de
excitație Ie ce străbate înfășurarea polilor principali, la care se
adaugă fluxul câmpului de reacție a indusului ce depinde de
curentul din indus IA:
  f (Ie , I A )
 Bilanțul puterilor și randamentul
 GCC realizează conversia puterii mecanice primite la ax în
putere electrică furnizată la bornele sale A1A2., cu un randament
subunitar din cauza următoarelor pierderi: pierderi în excitație
Pex, pierderi mecanice de frecare și ventilație Pfv, pierderi în fier
PFe, pierderi în înfășurări (Joule) PJ, pierderi Joule la perii PJp.
 Pierderi în GCC
Pierderile Joule în înfășurarea rotorică PJ  RA I A ;
2


 Pierderile Joule în înfășurarea de excitație sunt egale cu

pentru generatoarele cu excitație independentă sau cu PJex  Rex I ex
2

pentru generatoarele cu excitație derivație PJex  U 2 / R.ex . La

GCC cu excitație serie pierderile Joule din excitație se adună la
pierderile din circuitul rotoric PJ  ( RA Rex ) I A2 ;
 Pierderile la perii sunt generate de căderea de tensiune la perii
și sunt egale cu PJp  U p I A ;
 Pierderile în fier sunt cauzate de câmpul magnetic pulsatoriu din
rotor și, sunt: pierderi prin curenți turbionari (Foucault) și pierderi
prin histerezis. Pierderile specifice prin curenți turbionari sunt
2 f 2 d 2 Bmax
2

date de relația pF   cF f 2 B 2, iar pierderile specifice prin

6
histerezis sunt date de p H   f B .
n
 Pierderi în GCC. Randamentul.
 Pierderile suplimentare în fier localizate în dinții rotorului și
tălpile polilor principali sunt cauzate de oscilația câmpului
magnetic în tălpile polare la deplasarea dinților rotorici. Aceste
pierderi suplimentare în fier sunt însă mici și pot fi neglijate;
 Pierderile suplimentare în înfășurarea rotorică sunt generate de
refularea curentului, adică distribuția neuniformă a densității de
curent în secțiunea conductorului. Refularea este cu atât mai
pronunțată cu cât secțiunea conductorului este mai mare și
curentul variază mai rapid în timp.
 Pierderile de frecare și de ventilație Pf,v sunt pierderi mecanice și
sunt generate de frecările din lagăre și cu aerul a ventilatorului.
 Rezultă expresia randamentului generatorului de c.c.:
Pel Pel UI A
G   
Pmec Pel  Pk UI A  PJ  PJex  Pjp  PFe  Pf ,v
Caracteristicile Gcc cu excitație
independentă
 Schema de montaj pentru determinarea caracteristicilor Gcc cu
ex independentă:
 Motor de antrenare asincron (n ≈ ct la creșterea lui M)
 n – tahogenerator
 Re – reostat de excitație, Rs – reostat de sarcină.

L1 L2 L3 n AG

A1 Re
U

V M3 _
G VG
Rs K
W ~ E1 E2
Ae
A2
 Caracteristicile Gcc cu excitație
independentă
 Pentru a produce tensiune la borne, GCC trebuie să fie
antrenat din exterior (să primească putere mecanică) și să aibă
înfășurarea de excitație alimentată de la o sursă de c.c.
 UA și IA respectă regula de la generatoare. Uex și Iex respectă
regula de la receptoare.
 Turația n a generatorului are sens opus cuplului M, adică
puterea mecanică P = M2πn este negativă (puterea este
primită).
 Ampermetrul în circuitul indusului AG – mai mare ca In
 Ampermetrul în circuitul de excitație Ae – mai mare ca Iexn
 Voltmetru la bornele generatorului – mai mare ca 1,25 Un.
 Caracteristica de mers în gol
 Caracteristica de mers în gol este definită ca dependența
tensiunii la borne funcție de curentul de excitație, atunci când
generatorul funcționează în gol: U 0  f ( I ex )
n  const , I A  0
 Caracteristica de mers în gol reprezintă la altă scară
caracteristica magnetică (dependența dintre fluxul magnetic și
curentul de excitație).
 OBS: A nu se confunda caracteris-
tica magnetică cu caracteristica de
magnetizare B=f(H). Ele sunt
înrudite – prezintă histerezis.
 O tensiune remanentă Ur apare la
bornele GCC în absența curentului
de excitație dacă: acesta a mai fost
utilizat și este rotit, datorită
câmpului magnetic remanent.
 Caracteristica externă
 Se definește ca dependența tensiunii la borne de curentul
furnizat de generator atunci când curentul de excitație și turația
de antrenare a rotorului sunt menținute constante:
U  f ( I A ) n  const, I  const
ex

 Panta caracteristicii externe este

dată de rezistența RA a indusului și
nu este mai mare de 6..10%.
 La GCC necompensat, datorită
reacției transversale ce produce
saturația tălpilor polare,
caracteristica nu mai este liniară
(este mai căzătoare).
Caracteristica de reglaj
Această caracteristică arată modul în care trebuie modificat
curentul de excitație pentru a compensa căderea de tensiune la
creșterea curentului debitat de generator (așa cum rezultă din
caracteristica externă de mai sus), astfel încât tensiunea la borne
să rămână constantă. Acest lucru este important pentru orice
sursă de tensiune care trebuie să furnizeze aceeași tensiune
către consumatori, indiferent de puterea furnizată. Variația relativă
a curentului de excitație de la funcționarea în gol până la sarcină
este de 10 ... 20%. Ie circuit magnetic saturat

I ex  f ( I A ) n  const ,U  const Ie0

circuit magnetic nesaturat

Ia
 Caracteristica randamentului
 Caracteristica randamentului – arată dependența randamentului
de puterea furnizată la borne. Generatorul cu caracteristica
randamentului cunoscută – generator tarat.
 Curba randamentului are alură similară pentru toate mașinile
electrice.

  f ( PG ) n  const , Iex  const

 Gcc cu excitație derivație
 Pentru a funcționa, GCC derivație trebuie să producă tensiune la
borne pentru ca aceasta să genereze curentul de excitație
necesar funcționării sale (pentru a produce tensiune la borne,
generatorul electric are nevoie de… tensiune la borne) –
autoexcitație.
 Autoexcitația

 Condițiile de
autoexcitație:
 să existe o tensiune
remanentă la borne;
 câmpul util să aibă
aceeași direcție cu
câmpul magnetic
remanent;
 rezistența circuitului de
excitație să fie mai mică
decât rezistența critică.
 Caracteristica externă
 Se definește similar cu cea a GCC
excitație independentă, dar valoarea
curentului de excitație nu mai poate
fi menținută constantă deoarece
acesta scade odată cu scăderea
tensiunii la bornele generatorului:
U  f ( I A ) n  const, R  const
ex

 Ținând cont că la scurtcircuit U = 0,

deci Iex = 0, fluxul magnetic Φ = 0 și
t.e.m. E = Ur , rezultă expresia
curentului de scurtcircuit:
E  U p U r  U p
I sc    In
RA RA
 Regimul de motor
 În regim de motor, mașina este alimentată de la o sursă de
tensiune continuă pe la bornele sale principale A1A2 cât și pe la
bornele circuitului de excitație F1F2.
 Analog regimului de generator, se scrie ecuația tensiunii.
U  E  RA I A  U p
 T.e.m. dată de relația:

E  k e n
 Cuplul electromagnetic:
M e  kM  I A
 Caracteristica magnetică:
  f (Ie , I A )
 Bilanțul puterilor și randamentul

 Expresia randamentului motorului de c.c.:

Pmec Pel  Pk UI A  ( PJ  PJex  Pjp  PFe  Pf ,v )
M   
Pel Pel UI A
 Caracteristicile MCC cu excitație
independentă
 Mcc se alimentează de la o sursă de tensiune continuă reglabilă
(autotransformator ATR plus punte de redresare a tensiunii).
 Curentul de excitație se reglează prin înserierea rezistenței Re.
 Motorul este încărcat în sarcină cu un generator de curent
continuu care debitează putere electrică pe rezistența Rs.
 Caracteristicile MCC cu excitație
independentă
 Caracteristica de mers în gol – se determină atunci când
nu este cuplată nicio sarcină mecanică la ax, M = 0:
no  f ( I ex ) U  const , M  0
 Din ecuația tensiunii motorului de c.c. rezultă:
U  R A I 0  U p U
E  ke n   U  R A I A  U p  n0  
ke ke
Un
n0 max  n0 I 
ex 0 ke rem

Fig. 2.30. Caracteristica Fig. 2.31. Caracteristica de mers în gol a

magnetică este neliniară. motorului de c.c. cu excitație independentă.
 Caracteristicile MCC cu excitație
independentă
 Caracteristica mecanică – se definește ca dependența
turației în funcție de cealaltă mărime mecanică, respectiv cuplul:
n  f ( M ) U  const , I
ex  const

 Din ecuația tensiunii motorului rezultă:

U  RA I A  U p U  U p RA M
n  
k e k e ke k M  2

n  n0  k ' M
 Caracteristica mecanică a motorului
cu excitație independentă este o
caracteristică dură.
 Caracteristicile în sarcină
[u.r]
 Reprezintă dependențele
n/nn[u.r.] M/Mn[u.r.]
mărimilor mecanice și
1,2
electrice în funcție de n/nn

puterea debitată a motorului: 1,0

[u.r]
M/Mn = f(P2), n/nn = f(P2),
0,8
η = f(P2), în unități relative,
în condiții nominale: la 0,6

tensiune de alimentare M/Mn

nominală, Ub = Un, fără
0,4

rezistență adițională în 0,2

circuitul indusului Rp=0 și la

curent de excitație nominal, 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2
P2/P2n[u.r.]
Iex = Ien.
 Caracteristicile MCC serie
 Mcc serie alimentează de la o sursă de tensiune continuă
reglabilă (ATR plus punte de redresare a tensiunii).
 Motorul este încărcat în sarcină cu un generator de curent
continuu. Prin reglarea reostatului de sarcină Rs se modifică
curentul debitat, iar cu ajutorul curentului de excitație se modifică
tensiunea la borne, respectiv a puterii debitate de generator. Cu
cât puterea debitată de generator este mai mare, cu atât și cuplul
de frânare și respectiv încărcarea motorului sunt mai mari.
 Caracteristica mecanică a MCC serie
 Se definește similar cu cea a MCC cu excitație independentă:
n  f ( M ) U  const , R
ex  const

IA
( I A )   s I A  I ex
I A  I As
I A2
M  k M ( I A ) I A  k M  s
I A  I As
 I A2
I A2 k M  s  cI A2 , I A  I As
M  kM  s  I As
I A  I As k  I  cI ,
 M s A A I A  I As
 M M c1
U  RA I A  U p 1  U  U p R  1c  c   c2 M  M s
 M
2
n   I A  A I A2  n
M M
ke 2  M M  2
 'M ' M
c
 M
1  c2  c1
'
 c2
'
M, M  M s
M
 Caracteristica mecanică a MCC serie
 MCC serie are o caracteristică
mecanică moale, adică turația scade
semnificativ cu creșterea cuplului la
ax. Pentru un interval important de
variație a cuplului (sarcinii la ax)
produsul M x n este aproape
constant (Pmec = MΩ = M 2πn = ct).
Mcc serie își adaptează turația și nu
are nevoie de cutie de viteze.
 Când M  0 atunci n  ;
motorul serie nu se lasă niciodată
fără sarcină fiindcă se ambalează; el
trebuie cuplat permanent la osia
roților de antrenare.
 Caracteristicile în sarcină a Mcc serie
 Reprezintă dependențele
mărimilor mecanice și [u.r] M/Mn[u.r.] n/nn[u.r.]
electrice în funcție de 1,2 1,5

puterea debitată a motorului: 1,0

n/nn
1,25
M/Mn = f(P2), n/nn = f(P2), [u.r]
η = f(P2), în unități relative, 0,8 1,0

în condiții nominale: la 0,6 0,75

tensiune de alimentare M/Mn

nominală, Ub = Un, fără 0,4 0,50

rezistență adițională în
0,2 0,25
circuitul indusului Rp=0 și la
Rex=ct. 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2
P2/P2n[u.r.]
 Pornirea motoarelor de c.c.
 Atunci când este alimentat la tensiunea
nominală, motorul de c.c. absoarbe un
curent de pornire important Ip >> In:
U  U p
U  0  RA I A p  U p  I A p 
RA
 Pornirea reostatică – prin introducerea
unei rezistențe în serie cu circuitul
indusului (crește valoarea numitorului).
' U  U p U  U p
I Ap  Rp   RA
RA  R p I max

 La Mcc cu ex independentă
U  ( RA  R p ) I A  U p ( RA  R p ) I A
n  n0 
ke ke
 Pornirea motoarelor de c.c.
 La turația n΄ atunci valoarea reostatului
de pornire poate fi redusă la :
U  ken'U p
R 'p   RA
I max

 Pornirea reostatică a Mcc serie este

similară celei a MCC cu excitație
independentă: se pleacă de la o valoare
maximă a Rp, care apoi se scade treptat.
 1
k1 I  k2 ( R A  R p ) I A  I A s
n A
k1  k2 ( R A  R p ) I A , I A  I A s

 Pornirea cu tensiune redusă
 Valoarea curentului de pornire este cu
atât mai mică cu cât tensiunea de
alimentare este mai redusă:
U 'U p
I A' p 
RA
 Pentru MCC cu excitație independentă:
U  R A I A  U p U R
n  n0 n  A IA
ke U n ke

 În care turația de mers în gol n0 depinde

de turația nominală n0n:
U
n0  n0n
Un
 Reglajul turației motoarelor de c.c.
 Reglajul reostatic – se folosește
reostatul de pornire Rp înseriat în
circuitul indusului. Caracteristicile
mecanice se modifică similar cu cele
prezentate la pornirea
( RA  R p ) I A ( RA  R p ) M
n  n0   n0 
ke ke k M  2
 c1 c1
  c2   R Ac22 M  M s
n M M
c '  c M  c '  R c M , M  M s
 1 2 1 A 22

 Ineficient din punct de vedere

energetic din cauza pierderilor Joule
importante din Rp.
 Reglajul turației motoarelor de c.c.
 Cu ajutorul tensiunii de alimentare – mai eficientă ca cea reostatică
U RA U RA
n  n0n  I A  n0n  M
U n ke  U n ke k M  2

a) b)
Fig. 2.40. Caracteristicile mecanice n = f(M) și reglajul turației prin modificarea
tensiunii de alimentare: la motorul de c.c. cu excitație: a) independentă, b) serie.
 Reglajul turației motoarelor de c.c.
 Reglajul turației prin slăbire de flux
se face prin introducerea unui
reostat în circuitul de excitație și
reducerea curentului de excitație
 La motorul de c.c. cu excitație
independentă, scăderea fluxului
duce la creșterea turației
U  RA I A  U p U  U p RA M RA M
n    no 
ke ke ke k M  2 ke k M  2

• În planul n M puterea mecanică Pmec = M 2πn se reprezintă ca o

hiperbolă (n ̴ 1/M). În figură este hașurată zona ce depășește
valoarea puterii nominale P > Pn.
• La MCC excitație serie slăbirea de flux este și mai puțin folosită,
la valori mici ale fluxului motorul ambalându-se.
 Frânarea MCC
 Dintre metodele de frânare cele mai întâlnite sunt: frânarea
dinamică, recuperativă, contracurent și frânarea potențială.
 Frânarea dinamică se realizează prin trecerea mașinii din
regim de motor în regim de generator ce debitează energie
electrică pe o rezistență (frânarea cu atât mai puternică cu cât
curentul debitat pe sarcină este mai mare).
 La funcționarea în regim de generator ecuațiile de tensiuni
devin:
U  Rs I A  E  RAI A  U p  ken  RAI A

 rezultă expresia turației:

RA  RS RA  RS
n IA  M M  k M I A
ke ke k M  2
 Frânarea dinamică
 Nu este eficientă la viteze mici (n=0, M=0). Este necesară
suplimentarea ei cu o soluție de frânare mecanică.
 Frânarea MCC
 Frânarea recuperativă are loc atunci când motorul de c.c.
este antrenat din exterior la o turație mai mare decât turația
Un
de mers în gol n0 
ke 
U  U p R M R M
 Expresia turației: n   A 2  n0  A 2
ke ke k M  ke k M 
 Pentru n > n0 cuplul devine negativ, adică mașina funcționează
în regim de generator și debitează putere în rețea.

 Se întâlnește des în tracțiunea electrică când vehiculul electric

(troleibuz, tramvai etc.) coboară o pantă și forța gravitațională îl
accelerează peste turația de mers în gol n0 (similar frânei de
motor la coborârea unei pante a unui automobil).

 Cuplul are valori reduse și tinde să mențină vehiculul electric la

o viteză apropiată de viteza de mers în gol.
Frânarea recuperativă
 Frânarea MCC
 Frânarea contracurent se realizează prin inversarea bornelor
de alimentare, ceea ce duce la schimbarea sensului curentului
electric prin mașină, și deci a cuplului, și la trecerea mașinii în
regim de generator:
UA  E
 U A  E  RA I A  I A    0  M  k M I A  0
RA
 Prin conectarea inversă a bornelor de alimentare ale mașinii,
valoarea curentului IA din indus devine foarte mare și periculoasă
(cresc mult pierderile Joule). Curentul IA este redus prin
introducerea unei rezistențe adiționale în circuitul indusului:
UA  E
IA   0
RA  Raux
 Panta caracteristicii mecanice se înclină datorită introducerii
rezistenței auxiliare Raux (altfel caracteristica genera-torului ar fi
fost paralelă cea a motorului).
 Frânarea contracurent

 Acest tip de frânare

este eficient, cuplurile
de frânare sunt
importante.
 Dacă se depășește
momentul la care
mașina s-a oprit, rotorul
începe să se învârtă în
sens opus (la atingerea
turației n = 0 motorul
trebuie deconectat de
la sursa de alimentare).
 Frânarea MCC
 Frânarea rezistivă se poate
utiliza la oprirea din mișcare a
lifturilor sau a macaralelor,
acolo unde există sarcini
caracterizate de energie
potențială Ep = mgh.
 Prin introducerea unei
rezistențe în circuitul indusului
se modifică panta caracteristicii
mecanice (din pct A în B).
 Turația motorului scade din pct
B până în pct C în care rotorul
se oprește, după care începe
să se rotească în sens invers.
 Acționarea electrică a MCC
 Se poate realiza prin modificarea tensiunii de alimentare,
reostatic prin introducerea unei rezistențe variabile în circuitul
indusului, sau prin slăbire de flux.

Fig. 2.46. Modificarea tensiunii, curentului, puterii și cuplului în funcție

de reglajul turației la motorul de c.c.
 Alimentarea Mcc de la chopper
 Se poate face cu choppere de c.c. cu un tranzistor, ce permit o
frecvență de choppare fp=1..3 kHz. La Mcc de puteri mari,
chopparea este realizată cu tiristoare GTO-uri (gate turn off
thyristor) - pot fi străbătute de curenți de valori mari, dar au
frecvențe de choppare mai mici, de ordinul 200..500 Hz.
 Chopperul de c.c. în cadranul I
 Chopperul se alimentează de la o sursă de c.c. care poate fi
obținută dintr-un sistem trifazat de c.a., prin redresare cu o punte
cu șase diode și filtru capacitiv de valoare mare în scopul
reducerii armonicilor de 300 Hz ale tensiunii (6 pulsuri x 50Hz).
 Prin modificarea raportului T1/Tp de la zero la unu, folosind
tehnica modulației PWM (pulse width modulation), se poate
obține o tensiune medie cu valori între 0 și U0 după relația:
T
U  1 U0
Tp
 Curentul din indus iA este filtrat de inductivitatea LA a indusului și
datorită frecvenței mari de choppare. Oscilațiile curentului au
valori maxime pentru T1/Tp = 0,5. Pe perioada T1 tranzistorul T
conduce curentul, iar pe perioada T2 = T1 – Tp conduce dioda D.
 Funcționează numai în cadranul I (regim de motor).
 Chopperul de c.c. în 4 cadrane
 Chopperul poate fi adaptat printr-un sistem cu patru tranzistoare
și patru diode, pentru funcționarea în toate 4 cadranele.
 Reglarea unghiului de aprindere α în intervalul 30     150 
permite funcționarea în cadranele I și IV (tiristoarele nu permit
trecerea curentului în sens opus, dar permit tensiuni de polaritate
inversă. Valoarea tensiunii redresate este:
3
U  U 0 cos   2U l cos 

 Redresor comandat de la o sursă
trifazată de tensiune
 Motorul poate funcționa
ca motor în cadranul I

pentru   90 când
curentul și tensiunea
sunt pozitive, sau în
cadranul IV ca
generator în regim de
frânare recuperativă,

când   90 și
produsul dintre a)
tensiune și curent
Pe = UIA este negativ.
 Convertizorul în patru cadrane:
 Cadranul I – regim de motor (n > 0, M > 0) primul redresor funcționează
cu α1 < 90°, al doilea redresor este blocat;
 Cadranul II – regim de generator (n > 0, M < 0) al doilea redresor funcționează
cu α2 > 90°, primul redresor este blocat;
 Cadranul III – regim de motor, cu sens de rotație opus cadranului I (n < 0, M < 0),
al doilea redresor funcționează cu α1 < 90°, primul redresor este blocat;
 Cadranul IV – regim de generator (n < 0, M > 0) primul redresor funcționează cu
α 1 > 90°, al doilea redresor este blocat.