P. 1
Proiect de Diploma Redresor 12V

Proiect de Diploma Redresor 12V

|Views: 3,109|Likes:
Published by Smiley Andrei

More info:

Published by: Smiley Andrei on Dec 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/02/2013

pdf

text

original

Tema de proiect

:
Redresor automat pentru incarcarea acumlatoarelor de 12V/10A.
Indrumator: Conf.lucr.dr.ing.Iulian Lucian

Student:Balo Antal
Cuprins.
Introducere
1. Generalitati despre baterile de acumlatoare
1.1,Pile electrice
5,1.Potentialul de electrod
5,2.Caracteristicile ale pilelor eletrice
5,3.Pile electrice primare
5,4.Pile reversibile
2,Acumlatoare electrice cu plumb
6,1.Principuil de functionare
6,2.Constructia specifica
6,3.Parametrii de baza
6,3,1.Tensiunea electromotoare
6,3,2.Tensiunea de la borne
6,3,3.Capacitatea de debitare
6,3,4.Rezistenta termica
6,5,5.Energia acumlatorului
6,3,6.Randamentul
6,3,7.Autodescarcareaacumlatorului
6,3,8.Durata de serviciu
3. Studiul redresoarelor pentru incarcarea acumlatoarelor
2.1 Redresoare destinate incarcarii baterilor de acumlatoare
2.2.Structura si clasificarea redresoarelor
2.3.Redresoare pentru incarcarea acumlatoarelor
2.4 Redresoare cu incarcare automata
4, Solutia adoptata
4,4.Consideratii teoretice.
4,1. Solutia de principiu a unui incarcator, cerintele impuse.
4,2.Modul de functionare
4,3.Functionarea traductoarelor de curent si de tensiune
4,6.Dispozitive suplimentare pentru incarcarea acumlatoatrelor.
5,Proiectarea redresorului
?????
Proiectarea transformatorului de retea.
7.1Disipatia termica
Rezistenta termica
Propagarea caldurii
Capacitatea calorica
Variatia puterii maxime de disipatie
Temperatura ambianta maxima
Determinarea regimului termic
Dimensionarea radiatorului
Montarea tiristoarelor pe radiator
Calculul transformatorului
Calculul radiatorului
6. Instructiuni de protectie
7.Deviz
INTRODUCERE
Energia si in special energia electrica,reprezinta in zilele noastre vectorul cel mai semnificativ al pocesului
in toate domenile de activitate .Deaca sursele chimice de curent si respectiv Acumulatoarele electrice nu au o
pondere mare in totalulconsumului de energie,electrodul participa insa efectiv la punereav in valoare a celor mai
noi realizarii ale tehnicii moderne.
Domeniul lr de utilizare s-a estins extrem de mult si au devenit din copilarie pana la protezele auditive si
stimulatoarele cardiace ale senectutii.
Transportul terestru ,naval sau aerian,pana la cele mai sofisticate rachete cosmice este dependenta de aceste
surse de energie .cu autonomie totola sau partiala,telecomunicatiile ,cu sau fara fir circuitele de comanda din
automatizarii,aparatura portabila (intrumetele de masura, radioreceptoarele, calculatoare, casetofoanele
minitelevizoare,etc) solicita surse de curent din ce in ce mai fiabile si la costuri tot mai reduse.
În prezent se observă că dezvoltare industrială avansează în toate domeniile activitaţii umane. Ea se
realizează în special prin automatizare robotizare, cibernetizare si mecanizare. În electrotehnica progresele
realizate în tehnologia de fabricaţie a semiconductoarelor , dar şi a microelectronicii, au permis realizarea de
convertoare inteligente,pentru obţinerea unui control optim al puterii transferate. Controlul optim al puterii este o
problema actuală cu implicaţii majore în domeniul automatizarii. El a devenit posibil abia după apariţia
elementelor semiconductoare de putere , intucât acestea au permis controlul puterii prin comutaţia periodică a
circuitelor electrice. Princomutaţia periodică, controlul puterii se realizează cu un randament ridicat
deoarecepierderile sunt foarte mici faţa de cazul în care controlul puterii s-ar realiza cu precădere prin elemente
disipative(rezistenţe ,etc.).
Problema controlului puterii este esenţiala pentru marile sisteme energetice.Până la apariţia
semiconductoarelor de putere, controlul puterii se realiza, de regula,cu ajutorul reostatelor electrice. Controlul
puterii prin intermediul reostatelor electrice are loc la un randament scazut, cauza pierderilor mari de energie.
Dupa apariţia elementelor semiconductoare de putere a devenit posibil controlul puterii cu randament
ridicat, prin folosirea convertoarelor electrice.În particular în sistemele electrice de curent continuu, controlul
transferului de putere din reţea lareceptoare se face cu ajutorul variatoarelor de curent continuu sau
choppere.Aceştia permit conversia parametrilor energetici în concordanţa cu cerinţele consumatorilor, conversie
care se realizeaza cu un randament ridicat si un conţinut de armonici superioare cât mai scazut. Variatoarele de
curent continu permit controlul puterii electrice a sursei de alimentare şi a încalzirii, procese electrochimice,
alimentărireglabile în curent continu, sudură electrică, acţionări cu motoare electrice de curentcontinu, etc.
Sursele primare clasice, care, istoric privite, sunt cele mai vechi, au fost supuse unui proces de întindere si
diversificare ca sa poata face faţa miniaturizarilor impuse de electronica. Din punct de vedere economic sursele
primare nu reprezintă însă o soluţie optimă. Faptul că materiile prime se utilizează într-un singur ciclu funcţional,
reduce mult eficienţa globală, măreşte costurile specifice şi limitează domeniilede utilizare.
Sursele chimice secundare,acumulatoarele electrice, au devenit obiectul unei laborioase cercetări,
urmându-se, alături de miniaturizarea si etanşarea acestora, creşterea numarului de cicluri functionale. Costurile
specifice sunt cu atât mai reduse cu cât numarul de cicluri de funcţionare este mai ridicat. Miniaturizarea
acumulatoarelor electrice,realizarea lor in construcţie etanşă şi diversificarea lor în raport cu exigenţele tehnicii, au
constituit direcţii noi de cercetare. S-au înregistrat realizari remarcabile pe linia acumulatoarelor devenite
clasice:acumulatorul alcalin în cuplurile Ni-Cd, Ni-Fe si Ag-Zn.
În prezent şi în viitorul apropiat acumulatorul acid cu plumb deţine primatul în fabricaţia mondiala atât din
punct de vedere al volumului de fabricaţie (peste 90%), al costurilor specifice, al rezervei de materii prime si
posibilitaţi de reciclare a acestora, al extensiei domeniului de utilizare cât şi al duratei de functionare într-o gama
larga de solicitări.
Incarcarea acumlatoarelor se face din reteaua de curent alternativ ,prin intermediulredresoareelor,in cazul in
care functioneazaintamponcureteaua decurent alternativ,precumsi in cazul in care avcumlatoarele sunt destinate
alimentari sistemelorelecrice,indeplinite de reteauade curent alternativ.
Structura redresoarelor pentru incarcarea acumlatoarelor elecrice este dependenta de natura si de parametrii
acumlatoarelor, de procedeul de incarcare si de gradulde automatizre.pentru incarcarea acumlatoarelor elecrice de
capacitatemica se utilizeaza, de obicei,redresoare monofazate necomandate.Pentru incarcarea acumlatoare lor de
mare capacitate, cum sunt de pilda, cele din centralelesi statii electrice se utilizeazaredresoare trifazate punte
comandata sau semicomandata,redresoare care fac obiectul proiectului de fata.
1. INCARCAREA BATERILOR DE ACUMLATORI
1.1. Domenii de utilizare ale acumlatoarelor
Pentru utilizarile ale acumlatoarelor electrice s-au impus anumite domenii ,cu un specific functional foarte
bine determinat.In raoprt cu acest specific constructia acumlatoruli in toate partile componente ,ca si in ansamblu
are caracteristicile bine definite.
Astfel intalnim:
-Acumlatoare pentru demaraj;iluminat si pentru aprindera motoarelor cu aprindere interna,denumite in
literature de specialitate acumlatoare S.L.I.(Starting-Liighting-Ignition).
In fabricatia interna ca si in cea mondiala au pondere cea mai mare.Ele alimenteaza demarorul motoarelor cu
aredere interna si sunt solicitate cu curenti de ordinul sutelor sau chiar miilor de amperi,pentru o durata ce variaza
intre 3 si 5 minute.Ca sa poata debita curenti atat de mari se impune:
-placi electrodsubtire (0.8-1.3 mm)si avand un numar mare la fiecare polaritate(5-15 bucati).
-distante intre electrozii de semn contraii cat mai mici(cel mult 1mm).
-o stare de permanenta incarcare care se realizeaza prin functionarea I in tampon cu sursa de incarcare.
-o greutate redusa, mai ales pentru demarajul motoarelor de avion.
In utilizare lor nu se utilizeaza cicluri complete de incarcare –descarcare,de marajul angajand maxim 2% din
capacitatea acumlatoatrelor,si acest lucru se realizeaza la temperaturi positive.
Capacitatea acestor acumlatoare sunt relativ mici(20-150Ah) .
-Acumlatoare de traciune,utilizate ca surse automone pentru alimntarea motoarelor de current continu
destinate tractiunii electrice ,mla electrocare, electrostivuitoare,trenuri pentru exploatarii miniere.
Volumul de fabricatie este mai mic decat cel inregistrat la avumlatoarele de demaraj,atat in fabricatia interna cat si
in cea internationala, dar sufficient ca sa ridice problema de eficienta tehnica economica .
Durata de viata fiind de ordinul 500-2500 de cicluri se impune constructii adecvate.
-mono cellule(rareori celule de3-4 elemente) inserate in baterii cu tensiunii adecvate(12,24,36 sau 48 V)
-placi electrod de grosimi mari (3-10mm)in constuctie robusta,
-membrane separatoare mai groasesase asigure rezerva de electrolit necesara unor decarcarii profunde.
-Acumlatoare destinare unor utilizari stationare, sunt din punct de vedere isroric cele mai vechi in fabricatia
industriala si au domeniul cel mai larg de capacitati 27- 12000Ah.
Exploatarea static, in incaperiseparete ,au o constructie mai robusta, pentru a putea acoperii odurata de exploatare
de 15-30 de ani.In general,ele constituie unitatii de rezerva care lucreaza la tensiunea retelei(220-380V) si intervin
in cazul intreruperilor de current pentru aimentarea unori consumatorii de “foc continuu” cum sunt centralele
telefonice,iluminatul de siguranta in salile chirugicale , circuitele de comanda si de manevra din centralele elecrice
sau dinpunctele de transformare,centralede calcul cu deozite imortante de date in memeoriib,sisteme de comanda
si de racier in centralele elecrice.
In raport cu importanta acestor utilaizarii se impun solutoii care sa confere o fiabilitate corespunzatoare:
-placi electrod robuste si rezistente chimice si mecanice pentru toata perioada de utilizare ,
-aliaje rezistente la coroziune,
-o mare rezerva de electrolit,
- vase container din material rezistente la imbatrinire,
-in medii cu pericol de explozie se folosesc constructii inchise cu dopuri anti flagrante.
-Mini si microacumlatoare pentru aparatura portabila,in constructie etansa,inlocuiesc mai efficient si cu
fiabilitae marita elelmemtele primare.Acest tip de acumlator,cu costuri initiale mult superioare celor ale surselor
primare devin compettiv prin numarul mare de cicluri funtionale(200-2000) .
-Acumlatoare destinate electromobilului.Din randul acumlatoarelor convventionale nu au putut fii selectate
tipuri care sa poata asigurab vitezele obisnuite si un parcurs mediu intre doua incarcarii satisfacatoar.
2.STUDIUL REDRESOARELOR PENTRU INCARAREA
ACUMLATOARELOR ELETRICE
2.1.Prezentare generala
Acumulatoarele electrice permit înmagazinarea energiei electrice de la surse şi restituirea energiei primite
receptoarelor electrice cu funcţionare independentă de reţeaua electrică, respectiv receptoarelor electrice cu
alimentare din reţeaua electrică, în cazul supraâncarcarii reţelei sau dispariţiei tensiunii de alimentare.
Receptoarele electrice de mica putere cu funcţionare independentă de reteaua electri-că sunt alimentate
de la pile sau acumulatoare electrice de mică capacitate. Acumulatoarele electrice de mare capacitate se folosesc
în sistemul electric al mijloacelor de transport cu funcţionare independenta de reteaua electrică. În sistemul electric
al automobilelor, cu puţine excepţii (motociclete), acumulatorul funcţioneaza în tampon cu generatorul de energie
electrică (alternator). Acumulatorul asigură pornirea motorului cu combustie internă ,după care, acumulatorul este
încarcat de alternator, cît timp puterea receptoarelor este mai mică decât puterea alternatorului. Dacă puterea
receptoarelor depăşeşte puterea alternatorului, sur-plusul de putere este preluat de acumulator.
Acumulatoarele electrice sunt utilizate, în regim de sursă şi tampon şi în sistemul de producere şi
distribuţie a energiei electrice. Astfel se folosesc acumulatoare electrice în centra-le şi staţii electrice, pentru
iluminatul de siguranţa, pentru alimentarea consumatorilor de energie electrică a căror oprire, în caz de avarie, nu
este admisibilă, precum şi pentru alimenta-rea elementelor de semnalizare, control si comandă. Utilizarea
acumulatoarelor electrice pentru iluminatul de siguranţă, soluţie practicată iniţial în centralele electrice, a fost
extins şi în alte locuri: cinematografe, teatre, săli de conferinţă, sali de operaţii.
Încarcărea acumulatoarelor se face din reţeaua de curent alternativ, prin intermediul redresoarelor, în
cazul în care funcţioneaza în tampon cu reţeaua de curent alternativ, precum şi în cazul în care acumulatoarele sunt
destinate alimentarii sistemelor electrice independente de reţeaua de curent alternativ.Dacă în sistemele electrice
independente de reţeaua de curent alternativ, acumulatorul funcţioneaza în tampon cu un generator de energie
electrica acumula-torul se încarca de la generator, în intervale de timp, în care puterea solicitata de consumatori
este mai mare decât puterea generatorului. Dacă generatorul este de curent continuu, încarca-rea acumulatorului
se face de la alternator prin intermediul unui element (dioda), care nu per-mite trecerea curentului în sens invers
(de la acumulator spre generator). În cazul în care ge-neratorul este de curent alternativ, încărcarea acumulatorului
se face de la alternator, prin in-termediul unui redresor.
Există deosebiri, nu numai în privinţa surselor de încărcare ci şi a procedeelor de în-cărcare a
acumulatoarelor. Astfel, după durata procesului de încărcare a acumulatoarelor acesta poate fi:
 normală
 rapidă
În cazul încarcării normale, curentul de încărcare are valoarea de (0.08-0.02)Cn , unde Cn este capacitatea
nominală a acumulatorului în Ah, iar în cazul unei încărcări rapide valoarea curentului de încărcare este de 5-10
ori mai mare decât valoarea corespunzatoare încarcării normale. Timpul de încărcare este de ordinul 8-12h la
încărcarea normală şi de circa 1/2h la încărcarea rapidă.
După modul de variaţie a curentului şi tensiunii în timpul încărcării, se deosebesc următoarele procedee
de incărcare:
 încărcare cu tensiune constantă
 încărcare cu curent constant
 încărcare mixtă
Figura 1.1: Referitoare la procedeele de încărcare a acumulatoarelor
În cazul încărcării cu tensiune constantă (figura 1.1.a), tensiunea sursei de încărcare se menţine la
tensiune constantă , prin reglare automată; curentul de încărcare scade odată cu încărcarea acumulatorului, ca
urmare a creşterii tensiunii acumulatorului. Limitarea valorii curentului, la începutul procesului de încărcare se
face prin înserierea unei rezistenţe. Durata încărcării este de 8-12h. Principalul avantaj al acestui mod de încărcare
îl constitue curentul mic, la sfârşitul procesului de încărcare si deci nu se impune o supraveghere deosebita a
acumulatorului.Având degajări reduse de gaze, nu există pericol de deterioare a acumulatoru-lui chiar dacă timpul
de încărcare depăşeşte timpul normal de încărcare determinat de atingerea tensiunii de sfârşit de încărcare.
Procedeul de încărcare cu tensiune constantă este preferat în atelierele de reparaţii autovehicule, pentru încărcarea
bateriilor de acumulatoare în cursul nopţii.
Încărcarea cu curent constant (figura 1.1.b),de valoare mai mare decât curentul de încărcare, prezintă
avantajul reducerii duratei încărcării. În schimb, în faza finală a încărcării, apare pericolul deteriorării
acumulatorului. Pentru evitarea acestui pericol se întrerupe încărca-rea, când tensiunea pe element are valoarea
cuprinsă între 2.3-2.4V. În felul acesta, încărcarea este parţială, cantitatea de electricitate primită de acumulator
fiind de ordinul a (0.4-0.6)Cn. Încărcarea partială permite utilizarea intensă a bateriilor de acumulatoare, în
aplicaţii în care se impun 2-3 cicluri încărcare/descărcare pe zi (electrocare, locomotive de mină etc.).
O variantă a încărcării cu curent constant, care permite încărcarea completă a acumu-latoarelor, o constitue
încărcarea cu curent constant în trepte.În acest caz, se începe încărcarea cu un curent constant mare şi se menţine
t
u
s
i
i
i
u
s
t t
u
s
acest curent până cănd tensiunea pe element atinge valoarea 2.3-2.4V.Se reduce curentul la jumătate si se continuă
încărcarea până ce tensiunea atinge din nou valoarea corespunzătoare degajării de gaze (2.3-2.4V). Se reduce din
nou valoarea curentului la o treime din curentul treptei a doua şi se continuă încărcarea, până la în-cărcarea
completă a acumulatorului.
La bateriile de acumulatoare mici şi mijlocii se aplică procedeul de încărcare cu curent constant în două
trepte: prima treaptă cu curentul maxim de încărcare admisibil; a doua treaptă, cu un curent redus la (0.05-
0.11)Cn. Rezultate mai bune se obţin prin metoda încărcării cu curent constant cu pauze. Aceste procedee sunt
asemănătoare cu procedeele de încărcare cu curent constant, respectiv, cu curent constant în trepte, cu deosebirea
că încărcarea se întrerupe şi se reia după o pauză de 1-2h, cu aceeaşi valoare a curentului sau cu curentul
corespunzător treptei următoare.Încărcarea cu curent constant cu pauze, respectiv cu curent constant în trepte, cu
pauze, se aplică: la punerea în funcţiune a bateriilor staţionare noi sau după reparaţii capitale, la tratamente de
înlăturare a stărilor anormale ale bateriilor de acu-mulatoare.
Încărcarea mixtă (figura 1.1.c) constă dintr-o încărcare cu curent constant, de valoare mai mare decât
curentul normal de încărcare, până când tensiunea pe element atinge valoarea corespunzătoare degajării de gaze
(2.3-2.4V).În continuare încărcarea se face la tensiune constantă, curentul de încărcare micşorându-se odată cu
creşterea valorii tensiunii acumulato-rului spre tensiunea de sfârşit de încărcare (2.65V/element).Această metodă
se aplică, pe scară largă, la încărcarea parţială, rapidă, a bateriilor de acumulatoare destinate autovehiculelor.
Procedeele de încărcare prezentate mai sus, respectiv combinaţii ale acestor procedee de bază, se aplică la
diferite tipuri de încărcări care se pot ivi în exploatarea acumulatoarelor: încărcarea de punere în funcţiune,
încărcarea de serviciu, încărcarea de egalizare, încărcarea permanentă în rezervă şi încărcarea permanentă de
păstrare.
Încărcarea de punere în funcţiune se face de către utilizatorii acumulatoarelor, deoa-rece livrările de
acumulatoare cu electrolit, în stare de funcţionare, sunt foarte rare. Pentru punerea în funcţiune a acumulatoarelor
cu plumb, se procedează la umplerea acumulatorului cu acid sulfuric diluat la densitatea prescrisă şi la încărcarea
potrivit cu instrucţiunile întreprin-derii constructoare. Încărcarea de punere în funcţiune este o încărcare cu curent
constant cu pauze, cu controlul riguros al valorii curentului de încărcare prescris şi a duratei pauzelor. La
terminarea încărcării, tensiunile elementelor acumulatorului,sub curentul de încarcare prescris, nu trebuie să difere
între ele cu mai mult de 0.1V. De asemenea, electrolitul trebue să aibă aceeaşi densitate şi aceeaşi nivel în toate
elementele acumulatorului.
Încărcările de serviciu sunt încărcări curente în exploatarea acumulatoarelor, care se execută după
descărcarea acumulatoarelor, ele pot fi complete sau parţiale. Încărcările de serviciu complete sunt încărcări
normale, executate, de regulă, cu curent constant, durata încărcării fiind de cca 12h. Aceste încărcări au avantajul
că asigură o omogenizare a stării plăcilor. Când timpul disponibil nu permite executarea unei încărcări complete,
se execută o încărcare parţială. Încărcările parţiale sunt încărcări rapide, executate de regulă după procedeul
încărcărilor mixte: curent constant de valoare 2I
nom
(valoarea nominală Inom este dată în catalog) până când
tensiunea atinge valoarea corespunzătoare degajării de gaze ; în continuare se menţine constant tensiunea sursei de
încărcare.
Încărcările de egalizare se aplică acumulatoarelor cu încărcări de serviciu parţiale, acumulatoarelor cu
funcţiune în tampon, acumulatoarelor utilizate puţin sau celor care au suferit descărcări puternice. Ele se execută
periodic, după prescripţiile fabricii. Sunt încărcări complete, cu curent constant (0.1-0.2I
nom
) sau cu tensiune
constantă. Încărcările de egalizare sunt controlate cu atenţie , prin măsurarea tensiunii, densităţii electrolitului şi a
temperaturii pe cât posibil, la toate elementele. Bateriile de acumulatoare cu 2-3 încărcări rapide în timpul zilei şi o
încărcare completă în timpul nopţii, sunt supuse încărcării de egalizare de două ori pe lună. Bateriile care în
exploatare sunt supuse doar la încărcări parţiale, li se execută încărcarea de egalizare, de două ori pe săptămâmă.
Încarcarea pemanentă în rezervă se aplică bateriilor staţionare, în scopul evitarii
autodescărcării.Încărcarea se realizează cu ajutorul unui redresor de mică putere, cu tensiunea constantă (2,15
V/element).În caz de avarie, bateria este aclanşată automat. După nlăturarea avariei,bateria rămâne n tampon cu
sursa de energie principală şi este încărcată. La sfărşitul încărcării, bateria trece din nou în rezervă.În timpul
încărcării permanente în rezervă, valoarea curentului nu trebuie să coboare sub 0,03/36*C
nom
(STAS 445-75),
1,22 1,20 d[g/cm
3
]
pentru ca bateria să se găsească, în permanenţă, la capacitatea nominală completă. Periodic la trei luni sau după
fiecare descărcare sub 0,5*C
nom
bateria trebuie încărcată complet.Încărcarea completă a bateriei este precedată de o
descărcare până la 1,93 V/element, cu un curent egal cu I
nom
. Scopul acestei descărcări este reactivarea materiei
active.
Gradul de încărcare
1,8
2
2,2
2,4
2,6
2,8
0 10 20 30 40 60 70 80 90 100
e[V]
1,12
1,14
1,16
1,18
1,2
1,22
0
40
80
120
160
200
e
g
Fig. 1.2:Caracteristicile de încărcare ale elementelor acumulatoarelor de plumb
Încărcarea permanentă de păstrare se aplică bateriilor scoase din utilizare pe o perioada lungă (de ex. 1 an).
Bateriile pot fi menţinute în stare încărcată prin încărcare permanantă cu tensiune constantă de 2,15-2,18
V/element şi un curent de 0,002-0,003I
nom.
Gradul de încărcare al acumulatoarelor poate fi controlat prin măsurarea
tensiunii electromotoare e, a densităţii electrolitului sau a cantităţii de gaze degajate în unitatea de timp q.
3.REDRESOARE DESTINATE INCARCARII BATERIILOR DE
ACUMULATOARE
3.1.Structura si clasificare redresoarelor
Redresoarele permit transferarea curentului alternativ in curenr continuu.Ele au numeroase aplicatii
determinate de faptul ca energeia electrica se obtine ,cu precadere ,sub forma de current alternativ,iar utilizarea
energiei elecrice se face atat in current alternativ cat si in vcurent continuu.Ponderea folosirii energie elecrice sub
forma de current continuu fiind in prezent de peste 25% .
Principalele elemente ale redresorului rezulta din schema de structura data in figura urmatoare:

1,18
1,16
ρ [g/cm
3
]
ρ
g[cm
3
/h]
Fig.3.1.Functia si structura redresoerelor
Functia de structura din figura 3.1.b.redresoerale utilizate in practica pot avea o structura mai simpla sau mai
complexa.Astfel se utilizeaza redresoare necomandate care constau doar din elemente de reglare ,protectie si
supravechere.
In functie de comanda a elementelor decomutatie dinstructura redresorului deosebim:
-redresoare nenomandate(cu diode),
-redresoere comandate(cu tiristoare sau tranzistoare in regeim de comutatie).
Redresoerele pot fii cu sau fara transformatoare. Cele fara transformator se caracterizeza prin
simplitate,gabarit mic si prêt de cost scazut.Desi prezinta aceste avantaje ,redresoerelefara transfomator sunt
utilizate pe scara redusa.
Introducerea transformatorului in circuitul engetic al redresorului permite rezolvare a urmatoarelor
probleme:tansformarea tensiunii sursei,astfel incat sa fie in concordanta cu tensiunea receptorului;transformarea
numarului de faze (marirea numarului de faze) in scopul “netezirii”tensiuni si a curentului redresat,obtinerea
puntului de nul pentru circuitului de redresare in conexiune stea ;izolarea retelei de curent alternetiv de retaua de
curent continuu;imbunatatirea formei curentului primar, realizarea redresoarelor cu scheme de redresoere
complexe.
Schemele de redresoare complexa prezinta urmatoarele avantaje:
-micsoreaza pulsatia tensiunii redresate ,
-imbunatatesc gradul de utilizare a ventilelor.
Redresoarele pot fi impartite in doua mari clase:
1,Redresoare cu un singur tact ,denumit si redresoare monoalternate sau reresoare cu conexiunea stea.
2,Redresoare cu doua tacte sau redresoare punte
Redresoarele cu un singur tact se caracterizeaza prin aceea ca fiecare faza a sursei de energie este parcursa
de curent ,numai odata ,in decursul unei perioade.
La redresoarele punte fiecare faza asursei de energie este parcursa de current ,in ambele semialternante.
La redresoarele de mare putere se utilizeaza grupe de ventile legate in serei si in paralel.
3.2. Redresoare pentru incarcarea acumulatoarelor
În figura de mai jos sunt prezentate pentru un element a unui acumulator de plumb, variaţia tensiunii
electromotoare, a densităţii acumulatorului şi a cantităţii de gaze degajate în unitate de timp,la încărcarea
acumulatorului.
Structura redresoarelor pentru încărcarea acumulatoarelor electrice este dependentă de natura şi
parametrii acumulatoarelor,de procedeul de încărcare şi de gradul de automatizare.Pentru încărcarea
acumulatoarelor electrice de capacitate mică se utilizează,de obicei, redresoare monofazate necomandate.
Schema electrică a unui redresor monofazat în punte, cu diode semiconductoare, pentru încărcare cu
tensiune constantă a acumulatoarelor pentru autovehicule este reprezentată în figura 3.2
Figura 3.2.Schema unui redresor monofazat în punte, necomanda
Redresoarele necomandate au o construcţie simplă, dar prezintă următoarele dezavantaje:
-curent mare la începutul procesului de încărcare,
-durată mare de încărcare (10-12h),
-consum sporit de energie ,
-dispozitivul de incarcare devine greu si voluminous.
Reglarea tensiunii de alimentare a puntii redresoare se poate realiza prinmai multe metode:
a.Modificarea in trepte a tensiunii secundarului transformatorului de alimentare.
Fig.3.3.Redresor care are o tensiune variabila in secundar.
Dispozitivul este simplu de exploatat .Presupune realizarea unui trnsformator cu mai multe prize in secundar.
b.Reglerea tensiunii cu ajutorul unei scheme cu tranzistoare .Ea necesita tranzistoare de putere ,ceea ce scumpeste
dizpozitivul .
c.Reglarea tensiunii cu ajutorul tiristorului.
Exista o variateta de scheme bazate pa acelasi principiu ,care au o seama de avantaje,dar si un dezavantaj
de baza :comanda dificila a tiristorului.
Figura 3.4. Schema bloc a redresorului monofazat comandat ce utilizeaza numai un tiristor, in cadrul unei scheme
simple de comanda.
In figura 3.5. avem o schema de incarcare fara punte redresoare cu un simplu tiristor ce realizeza monoalternanta
si reglarea tensiunii.
In figurile urmatoare se prezinta doua scheme de dizpozitive de incarcare a acumlatoarelor cu comanda
prin tiristor ,ceva mai elaborate.
In figura 3.6..se utilizeaza un transformator coboritor de tensiune 220V/42V cu putere de 250VA.Tiristorul D5
functioneaza pe baza principiului realizarii fazei pe poarta ,iar tranzistorul T1 si T2 realizeaza reactia de la iesirea
schemei si comanda momentului deschiderii tiristorului.
Fig.3.6.Redresor cu un transformator coborator de tensiune.
Micsorarea curentului de incarcare pana la 100-200 mA se obtine cu ajutorul rezistorului
variabil.Avantajul svhemei consta in faptul ca este universala.
In figura 3.7. avem o schema ce seamana cu schemele de reglare a intensitatii luminoase a becurilor din
locuintele noastre .
Functionarea schemei este reletiv simpla .In alternanta pozitiva C2 se incarca prin R3,D!, R!,R2, cu o
tensiune pozitiva la bornele lui R4,iar in alternanta negetiva se incarca la aceeasi tensiune dar cu o polaritate
inversa (desemn contrar),pe traseulR2,R1,D2,R5.
In momentul in care tensiunea la bornele lui C2 atinge pragul de aprindereal becului cu neon HL1, acesta
se aprinde.
Condensatorul se va descarca radid prin bec si prin electrodul de comanda al tiracului VS1,care se va deschide .La
sfarsitul semiperioadei ,triacul se bloceaza.
Procesul descries se repeat la fiecare semiperioada a retelei.
Factorii principali care duc la distrugera bateriilor de acumlaror, in speciala celor care intra in
echiparea autovechiculelor sunt:
-balanta energetica deficitara ,fara incarcare exteriora suplimentara,
-supra solicitarea in timpulpornirilor de motoare reci in special iarna.
Aceste deficiente se inlatura aproape total prin:
-incarcarea suplimentara a bateriei, utilizind unredresor alimentetde la retea,
-reglarea corecta a regulatorului de curent de pe automobil,
-utilizrea unui redresor lega in paralel pe bornele acumlatoruluipentru pornire motoarelor reci pe timp de iarna.
Se dau cateva solutii constructive de incarcare de acumlatoare.In figura 3.8. se prezinta un redresor simplu fara
decuplarea curentului de incarcare a acumlatorului si fara posibilitatii de citire si reglare a curentului de incarcare.
Utilizarea acestui tip de incarcator este recomandat pentru incarcari de scurta durata cu urmarirea permanenta a
comportarii elecrolitului din celulele acumlatorului.
Transformatorului va fi de 250VA si 2x12V in secundar pentru variatia constructive pentru autoturismesi de
mimimum500VA si 2x24Vinsecundarul pentru autocamioane cu instalatia electrica de 24V.Diodele redreoare D2-
D2 vafi de tipul DSO NOS sau echivalentul pentru autoturisme.
Fig.3.9.Redresoare pentru protejarea bateriilor la suprasolicitarii de curent.
Aceste redresoarese utilizeaza cu precadere in timp de iarna la pornire motoarelor reci ,pentru protejare
bateriilor la supra solicitarie la current.Redresorulse lega in parallel cu bateria ,se lasa sa se incarca bateria 10-20
de minute ,dupa care se porneste motorul “la cheie”.Dupa pornire motorului la 2-5 minute se opreste redresorul si
se scot cablurile de legatura si cordonul din priza.
Redresoarele destinate a funcţiona în tampon cu bateriile de acumulatoare de mare capacitate, cum sunt
de pildă cele din centrale şi staţii electrice, se realizează cu bucle de reglare a curentului şi tensiunii. Astfel de
redresoare cu schema bloc prezentată în figura 1.4 se construiesc la Electrotehnica Bucureşti, pentru valori
nominale ale tensiunii de ieşire de 24V , 110V sau 220V. Un redresor cu schema bloc din figura 1.4 alimentează
consumatorii de curent continuu conectaţi la linia L şi menţine în stare încărcată bateria de acumulatoare B.
Bateria de acumulatoare asigură alimentarea principalilor consumatori în caz de dispariţie atensiunii în reţeaua de
curent alternativ, şi acoperă surplusul de energie electrică în cazul suprasarcinilor.Redresorul poate funcţiona în
următoarele regimuri:
 automat, în care menţine tensiunea constantă, corespunzătoare valorii de 2,15
V/element;
 încărcare rapidă, în care caz tensiunea este menţinută la valoarea corespunzătoare
valorii de 2,25 V/element, cu un timp de încărcare care poate fi reglat între 0-12h;
 manual, în care caz valoarea tensiunii de ieşire poate fi modificată între limitele
corespunzătoare modificării de tensiune pe element: între 1,75-2,7 V/element
La funcţionarea în regim de încărcare rapidă după trecerea intervalului de încărcare stabilit iniţial,
redresorul trece în mod automat din regimul de încărcare rapidă în regimul automat. În oricare regim valoarea
limită a curentului debitat de redresor poate fi reglată între 0,9-1,1 I
n
, valoarea limită a curentilui debitat de baterie
este de 0,25I
n
.

4.REDRESOARE DE INCARCARE AUTOMATA
Majoritatea dispozitivelor de incarcare din comert au o schema care se reduce la asocierea unui
transformator si a unui redressor , avind uneori si cateva rezistente.
La conceperea schemei s-a pornit de la urmatoarele indicatii:
-curentul de sarcuna trebuie sa fie limitat la o valoare data,atunci caund bateria este complet descarcat,pentru
a se evita deteriorarea elementelor acestuia,
-incarcarea trebuie sa se efectueze la un current constat,limitat la valoarea mentionata anterior, candbateria
este complat “golita”.Acest current trebuie sa creasca uniform,pana cand tensiunea de la bornele bateriei atinge o
valoare data.
In plus ,s-a dorit ca montajul sa fie protejatfata de toate erorile posibile in ceea ce priveste
conexiunile.Astfel,bateria poate sa suporte fara a fi pereclitata:
-scurtcircuitul permanent la iesirile sale,
-conectarea in sens gresita bornelor sale,
-sarcina prelungita cand este total descarcata.

4.1Constructia de principiua unui incarcator, cerinte impuse
In principiu dispozitivele de incarcare pot fi reletiv simple ,intucat forma de tensiune furnizata ca si
coeficientul de ondulatie nu sint importante.Inconstructia unui astfel de incarcator se pot distinge in general trei
blocuri;transmormatorul coborator de tensiune ,sistemul de redresare a tensiunii de iesire .
Atunci cand se proieteaza ,constructia sau alegeun incarcator trebuie cunoscute urmatoarele
caracteristicii :tensiunea de alimentare de la reteua electrica ,tensiunea bateriei de incarcat,
(6,V;12Vsau24V),curentrul maxim de incarcare ce va trebui asigurat de incarcator(in princiriu mai mic de 10A,
eventual cu posibilitatii de reglare).
Un incarcator ideal trebuie sa asigure:
-protectia la conectarea inversa a poliilor bateriei;
-protectia in cazul unui scurtcircuit la iesire;
-furnizata unui current care sa corespunda stadiului de incarcare a bateriei.
Incarcarea acumlatoarelor impuse o sursa de constructie speciala care sa permita debitarea unor curenti si tensiunii
cu parametrii bine stabilitii.
Sursa aleasa si prezentata in continuare are urmatoarele facilitatii.
-protectie la conectarea inversa a bateriei,
-adaptarea permanenta a curentului la gradul de incarcare a bateriei,
-limitarea automata a curentului maxim de incarcare,
-oprirea automata la incheierea incarcarii,
-functionarea in impulsuri (contribuie la prelungirea duratei de viata a bateriei).
Tensiunae pulsatorie furnizata de blocul redresor, este aplicata bateriei ,de incarcate prin intermediul unui tiristor
cu rol de comutare static.
Amorsarea tiristorului este controlata simultan de catre un circuit care “masoara” tensiunae la bornele
acumlatorului si un alt circuit care sesizeaza valoarea curentului de incarcare.
Reglarea se face prin deschiderea intermitenta a tiristorului,comandat cu patru tranzistoare.
Comutatia statica reduce substantial pierderile de energie prin disipatie termica,inevitabil in cazul redresoarelor
simple,cu elementele de limitre pasive (rezistente de putere,becuri).
4.2.Modul de functionare
Tensiunea furnizata de un redresor de putere adecvata,nefiltrata (transformator plus punte redresoare )s-a stability
mai mare decit tensiunea la bornele unui acumlator de 12 V complet incarcat(cca 14,4V).Diferenta de la 20 V la
14,4V fiind necesara pentru a compensa caderile de tensiune pe tiristorul in conductie si pe R12.
Dupa ce s-a conectat acumlatorul ce urmeaza a fi incarcat,tensuinea dela bornele acumlatorului produce prin
divizorulR7-R3, ca si prin R4 devenind sufficient pentru deschiderea tranzistorului T1.
In acest caz a fost prevazut butonul de pornire,prin apasarea caruia T1 intra in conductie,T4 la fel si tiristorulse
amortizeaza.
Apasarea butonului pornire trebuie sa dureze cateva zecii de secunde cat timp tensiunea bateriei creste la pragul
necesar automentinerii incarcarii.
4.3.Functionarea traductoarelor de curent si de tensiune pentru controlul amortizarii

Curentul de incarcare produse la bornele rezistentei R12 o cadere de tensiune mediata de condenzatorul
C1.Cand acesta depaseste o valoare prestabilita ,tranzistorul T2 se deschide si il bloceaza pe T1 impiedicad
amorsarea tiristorului,stabilizandu-se astfel o limita maxima a curentului de incarcare reglabila din potentiometrul
P1.
Tensiunea la bornele bateriei este sesizata de T3.Atunci cand aceast tensiune depaseste valoarea fixata prin
P2,tranzistorul T3 se deshide si il blocheaza pe T1 impiedicand amorsarea tiristorului.
Dioda electro luminiscenta LED1 serveste ca indicaror visual a curentului mediu de incarcare.
Montajul are o limitare:nu a fost conceput decat pentru baterile de 12V si aceasta din mai multe motive
:baterile de 6V sunt din ce in ce mai rare.
4.4.Consideratii teoretice
Constatam ca trebuie realizata unmontaj care sa poata functiona ca un generator de curent constant pentru
faza initiala a incarcarii,apoi ca un generator de tensiune constanta,cand bateria este complet incarcata.
Trecerea de la un mod la celalalt trebuie sa fie progresiva, automata si bidirectionala.
S-a apelat la un sistem utilizand tiristorul.Aceasta componenta prezinta avantaje importante,dar are si un
inconvenient:fiind comandat prin poarta cu ajutorul unui current foarte slab,spatial anod-catod este adus in stare de
conductie.Dar odata amorsat cu ajutorul portii,nu se mai poate dezamorsa.Singura solutie consta in anularea
curentului anod-catod sau a tensiunii anod-catod.Conditia este usor de realizat cu current alternativ intrucat acesta
trece prin zero de o suta de ori intr-o secunda(in cazul retelei avind f=50Hz)dar mult mai dificil este de a gasi o
solutie in current continuu.
Schema contine un transformator ce furnizeaza 18V, care sunt redresati dar nefiltrati si de un circuit de
incarcare este maxim ,iar cand tiristorul este amorsat, curentul de incarcat este nul.Circuitul de masura a curentului
controleazaamorsarea tiristorului limitind curentul la valoarea maxima dorita,iar circuitul de masura a tensiunii are
rolul de a interzice aceste amorsarii cand tensiunea de la bornele bateriei atinge valoarea corespunzatoare
incarcarii complete.
Tiristorul se va dezamorsa tot de o suta de ori pe secunda.Aceasta va determina o reglare foarte precisa a
curentului mediu care circula prin baterie in timpul incarcarii.Ceea ce conteaza insa este curentul mediu care
traverseaza bateria si nu valoarea instantanee a acetuia.
Tranzistorul T4 este folosit pentru amplificare curentului de comanda a tiristorului.Un curent de 2mA in
baza lui T4 este sufficient pentru a declansa orice tiristor.Functionarea montajului, cand bateria este conectata in
sensul corect,un current de iesire al dispozitivului de incarcare traverseaza jonctiunea baza-emitor a lui T1,precum
si R5, in stare de conductie.
Curentul care parcurge R1 este suficient pentru a mentine T4 in stare de conductie si a amorsa
tiristorul,producand o anumita cadere de tensiune si pe R12.
Circuitul de masura a tensiunii nu va dezamorsa tiristorul ,dar va impiedica amorsarea sa.
Tensiunae de la bornele bateriei este masurata cu ajutorul lui T3, cand acesta depaseste valoarea fixata
prin reglajul P2,T3 intra in conductie si bloceaza T1 ceea ce impiedica amorsarea tiristorului .LED-ul L1 indica
prezenta tensiunii retelei ,in timp ce L2 da o indicatie vizuala asuypra valorii medii a curentului de incarcare.Rolul
butonului de pornire Peste de-a permite demararea dispozitivului de incarcare pentru baterile complet
descarcate.Cand tensiunea la bornele acestea este de 4V,curentul care parcurge R3,R5 nu este sufficient de mare
pentru a mentine T1 un stare de conductie,la apasarea butonului P se amorseaza tiristorul.Tensiunea la bornele
baterie creste foarte repede,ceea ce permite eliberarea butonului dupa cateva zeci de secunde.Potentiometrul P1
serveste la reglarea curentului maxim de incarcare.

4.5.Obsevatii
S-a montat in afara circuitului imprimat,deoarece se incalzeste,iar degajarea de caldura a acestuia poate
determina chiar arderea epoxidului.
Cu ajutorul acestui montaj se pot incarca si bateriile de 6V,dar acestea nu beneficiaza de intreruperea
automata la sfarsitul incarcarii,deci nu se vor lasa conectate un timp prea indelungat.Luminozitatea LED-ului L2
variaza in functie de curentul de incarcare ;LED-ul va lumina foarte slabla sfarsitul incarcarii.In cazul bateriilor de
foarte mare capacitate (60A/h),LED-ul va ramane in permanenta aprins.Daca firele de iesire sunt in scurtcircuit,
siguranta fuzibila se topeste ,evitandu-se astfel eventualele pagube.
4.6.Dispozitive pentru incarcarea acumlatoarelor
Bateriilor de acumlatoare folosite in automobile li se impun conditii de functionare relativ dure in special
iarna intrucat desi la pornire (pentru un timp de5-10s),demarorul consuma un current de ordinul zecilor –sutelor de
amperi (de aproximativ 10 oricurentul debitat normal ),tensiunea la bornelebateriei nu tebuie sa scada prea mult.
Tipul de acumlator ce raspunde acesui deziderat est5e cel acid,bateria de acumlator cu plumb fiind aztazi folosita
aproape in exlusivitate in sistemele de alimentare cu energie electrica a autovehiculelor.
In practica la automobile se intalnesc baterii de acumlator de 6V(din ce in ce mai rar ),de 12V (cazul cel
mai frecvent ),precum si de 24 V (pentru puteri instalate mari).
5.PILE ELECTRICE
Stratul dublu electric.
5.1.Potentialul de electrod.
Un metal introdus in apa sau in solutia sari sale,manifesta o tensiune de dizolvare P caracterizata prin
tendinta de a trimite ioni in apa sau in solutia care il inconjoara.Ionii pozitivii dupa parasirea metalului, incarca
lichidul cu sarcini positive ,in timp ce electrodul de metal ramane cu un surplus de electronii, incarcandu-se
negativ.Intre sarcina de semn contrar se exercita forte cuolumbiene F de atractie ,care formeaza ,de fiecare parte o
suprafata de contact metal-solutie ,un strat dublu-solutie ,un strat dublu electric,comparabil cu un condensator plan
de dimensiuni moleculare.
Fig.5.1.Formarea stratului dublu electric
Presiunea osmatica p se opune trecerii ionilor de pe metal in solutie.In consecinta ,tendintametalului dea
trimite ioni insolutie I se opun forte care datoresc stratului dublu electric si presiunii osmotice,dupa cum urmeaza:
a)Daca tensiunea de dizolvare
P

a metalului este egala cu presiunea osmotica
p

a ionilor deja dizolvatii,ceea
ce anuleaza practic efectul,atunci electrodul Mnu se va incarca electric,deoareca,daca metalul trimite un numar de
ioni in solutie,sub actiunea presiunii osmotice un numar egal de ioni din solutie trec inapoi pe metal si se anuleaza:
p P


·
b)Daca tensiunea de dizolvare este superioara presiunii osmotice initiale (P>p),atunci ioni de metal trec in
solutie,iar metalul se incarca negativ si solutia pozitiv.Datirita fortelor cuolumbiene si cresterii presiunii osmotice
se va stabilii un echilibru:
p S F P

 
+ · /
La un momemt dat, trecera ionilor de metal in solutie se opreste.
c)Dca tensiunea de dizolvare a metalului este mai mica decat presiunea osmatica a ionilor formati (P>p),ca,de
exemplu ,in cazul unui electrod de cupru introdus intr-o solutie de sulfat de cupru,ionii din solutie se vor depune
pe electrod ionii negativi ,forminu-se astfel un strat dublu electric cu orientarea in sens invers fata de cazul
anterior.
La echilibru se poate scrie relatia :
· + S F P /
 
p

Stratul dublu poate fi asimilat cu un condesator plan a carui capacitata este data de relatia:
C=
ϕ
σ
d
d
S
Daca introducem in solutie de electrolit un electrod electropozitiv,adicaun electrod dintr-un metal a carui
tensiune de dizolvare este mai mica decit presiunea osmatica,atunci pe elecrtrod se depun ioni din solutie
,incarcandu-l pozitiv.Potentialul de electrid va avea in acest caz forma:
P
p
ZF
RT
ln · ϕ
Sau
C
ZF
RT
′ + ′ · ′ ln
0
ϕ ϕ
De exemplu un electrod de cupru intr-o solutie de sulfatcupric, atunci:
Cu
Cu
Cu Cu
P
p
ZF
RT
ln
2
/
·
+
ϕ
Sau
] ln[
2
/
2
+
·
+
Cu
ZF
RT
Cu Cu
ϕ
Prin [Zn
2+
]si [Cu
2+
]se intelege concentratile ,a ionilor de zinc si respective ,a ionilor de cupru in solutie
corespunzatoare.

5.2.Caracteristici ale pilelor electrice
Factorii fizico-chimici din reactile de acidoreducere sunt esentiali.Pentru realizarea debitarii optime
estev insa necesara sa se tina seama si de alti factori,proprii unei pile galvanice ,care influenteaza procesul de
producere a curentului electric.
Cantitatea de electricitate furnizata exprima capacitatea de debitare a pilei electrice si se poate scrie sub
forma :
C=

t
0
I(t)dt
Unde I=I(t)este intensitatea curentului debitat de pila in intervalul de timp de la zero la t.Timpul t se stabileste in
functie de diferenta de potential de la borne.
Diferenta de potential U(t)de la bornele pilei la momentul t se scrie sub forma :

U(t)=E(t)-I(t)r(t)
Unde E(t)este t.e.m.a pilei,r(t)rezistenta interna a pilei la momentul t ,exprimata prin relatia :
r(t)=r
c
(t)+r
p
(t)
Rezistenta de concentrare r
c
se datoreaza polarizatii de concentratie.Ea mareste rezistenta interna.Rezistenta de
polarizare r
p
apare in urma polarizarii care se opune t.e.m. a pilei.Rezistenta interna creste cu cresterea rezistentei
de polarizare r
p
=r
p
(I).
Densitatea de curent ,i joaca un rol important la descarcarea pilei galvanice :
O densitate mare de curent provoaca o crestere a polarizarii electrodului,care ,la limita se poate duce la pasivizarea
acestuia,pasivizare in timpul caruia inceteaza oxidarea metalului si are loc o degejare de O
2
la electrod.La pilele
care necesita densitatii mari de current la descarcare,se urmareste constituirea unui eleltrozi cu suprafete active
mari care se pot realiza prin dublarea sau chiar trplarea electrozilorb intr-un anumit volum.Aceasta implica riscl
unor scurtcircuitari, care micsoreaza capacitatea de debitare a pilei.
Energia de debitare exprima prin relatia :
W=

t
0
U(t)I(t)dt
Capacitaea specifica C
s
reprezinta raportul dintre capacitatea de debitare C si masa totala m a generatorului.
C
s
= C / m si W
s
= W / m
W
s
fiind energia specifica a generatorului.
Determinarea rezistentei interne
Rezistenta unei pile electrice se poate determina comparind celula galvanica cu un circuit echivalent de
genul celui din figura,unde C este capacitatea stratului dublu electruc ce apare la electrozii pilei,r
p
rezistenta
introdusa in circiutdatorita polarizarii electrozilor,iar R
0
rezistenta ohmica a celulei :η este supratensiunea care
apare datorita polarizarii electrozilor.
Expresia impedantei este:
Z= 0
R
+R
p
[ 1
]
1

¸

,
_

¸
¸

RpC
t
exp 1
Capacitatea de debitare a pilei electrice se poate exprima in general prin relatia :
C=
dt
R
t I r t R t I t E
t
e
p c

+ −
0
)] , ( ) ( )[ ( ) (
Unde R
e
= constant este rezistenta circuitului exterior.
5.3.Pile electrice primare
Pile Leclanché

Pilele primare se caracterizeaza prin faptul ca dupa epuizarea substantei active nu mai pot functiona fara
inlociurea acestuia.O pila ireversibila este pila Volta,cu Lantul electrochimic:
(-)Zn|H
2
SO
4
│Ag(+)
In timpul functionarii pilei,de pe electrod trec ioni de zinc in solutie iar pe electrod de argint se neutralizeaza ionii
de hydrogen.T.e.m. a acestor pile scade rapid in timpul functionarii,din cauza polarizarii puternice care apare la
electrodul de argint.La interuperea circiutului de debitare ,polarizarea dispare treptat,iart.e.m. revine incet la
valoarea initiala.Introducerea unei substante oxidante in jurul electrodului pozitiv duce la o polarizare mai
rapida.George Leclanché a inventat (1867)pila care-I poarta numele,folosind lantul electrochimic:
(-)Zn/NH
4
Cl/MnO
2
(+)
T.e.m. a pilei Leclanché este de 1,5 V,iar capacitatea de debitarev depinde de constructia pilei.
Fig.5.2.Caracteristicile electrice ale pilei Leclanché uscate.
Pila Grenet
Este formata dintr-un electrod de zinc si un electrid de carbune introdusi intr-un vas de sticla.Electrodul
care se utilizeaza este formata dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric amestecata cu biocromat de potasiu,cu rol de
depolarizant.Lantul electro chimic are urmatoarele componente:
(-)Zn| H
2
SO
4
+K
2
Cr
2
O
7
| C(+)
Pila Grenet se caracterizeaza prin debitarea unor curenti de intensitatii mari.T.e.m.este de 2 V.Pila Grenet sa fie
utilizata in special pentru descarcarea de scurta durata la curenti intensi.
Fig.5.3.Caracteristica de descarcare U=U(t) a pilei Grenet.

5.4.Pile reversibile
Pile reversibile se deosebesc de pilele primare prin aceea ca ,atunci cand li se aplica o t.e.m. de sens
opus,procesele care au la electrozi se inverseaza . Daca in timpul debitari curentului,ionii de metal trec in
solutie,pila debitand current electric ,la aplicarea unei t.e.m. in pila este introdus un current electric si datorita
elecrololizei care ia nastere,ionii din solutie se depun pe electrodul negativ.
Dintre pilele reversibile,mai important sunt pila Daniell-Jacobi,pile de concentratie, acumlatoare electrice,
etc.
Pila Daniell-Jacobi
Se compune dintr-un electrod de zinc scufundat intr-o solutei de sulfat de zinc si dintr-un electrod de
cupru introdus intr-o solutie de sulfat de cupru.
Lantul electrochimic:
(-)Zn |Zn SO
4
|Cu SO
4
| Cu (+)
Valoarea t.e.m. determinate experimental este E=1,093 V.
Fig.5.4.Caracteristicile de descarcare a pilei Daniell-Jacobi
Contributi romanesti in dezvoltarea pilelor electrice
Cercetarile in domeniul pilelor electrice intalnim inca de la inceputul secolului al XX-lea in preocuparile
unor mari fizicieni romani.Stefan Procopiu a studiat variatia t.e.m. a unor pile galvanice, prin agitarea mecanica a
unuia dintre electrozi.N.Vasilescu-Karpen a realizat un nou tip de pila cu particularitati desebite pe care a denumit
pila K[18].Academicianul Th.V.Ionescu a contribuit la dezvoltarea studiului proceselor producatoare de curent
electric in pile galvanice.

Pila K.
Pila K au fost construite si studiate indelung de N Vasilescu-Karpen.Sunt alcatuite din electrozi de metal
neatacabile chimic:platrina platinata neagra ,platina platinata cenusie,platina lucie,aur platinat.Electrolitul poate fi
apa distilata, acid sulfuric pur,in care se introduce la presiune foarte mici, o cantitate mica de oxigensau de
hidrugen.Este alcatuita dintr-un electrod de platina si aur.Lantul electrochimic este:
(+)Pt| H
2
O| Au(-) sau Pt| alcool metilic|apa | Pt.

6. ACUMULATOARE ELECTRICE CU PLUMB.
Teoria proceselor de electrod.
Acumulatoarele electrice sunt pile reversibile formate dintr-un grup de electrozi de specia intai si dintr-un
alt grup de eklectrozi de specia a doua.
Acumulatorul electric constitue o soluţie practică şi eficientă pentru stocarea energiei electrice. Energia
electrică, într-un proces ştinţific de conversie,este transformată în energie chimică, în timpul încărcării
acumulatorului, iar energia chimică este reconstituită în energie electrică sub un randament de conversie ridicat în
timpul unei descărcări intermitente sau continui.
Cel mai vechi şi cel mai răspândit acumulator electric, este acumulatorul cu electrolit acid şi electrozi de
plumb.Acumlatorul cu plumb prezinta caracteistici superioare altor acumlatoare .T.e.m. are valori mai ridicate
(E=2,035 V),iar tensiunae de la borne in timpul descarcarii este constanta, pentru diferite valori ale intensitati
curentului electric. În fabricaţiile curente, pentru utilizări specifice există şi alte tipuri de acumulatoare alcaline.
Denumirea provine de la electrolitul alcalin(o soluţie apoasă de hidroxid de potasiu şi sodiu). Electrozii
acumulatoarelor alcaline sunt cuplurile: nichel-cadmiu, nichel-fier, nichel-zinc, argint-zinc şi altele.
Pentru demarajul auto se folosesc aproape în exclusivitate acumulatoarele acide cu electrozi de
plumb.Utilizarea acumulatoarelor alcaline este nejustificată datorită costurilor foarte mari şi faptului că materialele
active din componenţa lor sunt limitate, mai greu recuperabile şi strict dirijate.
6.1. Principiul de funcţionare
Sub forma lui cea mai simplă, un element de acumulator constă dintr-o cuvă în care sunt introdusi doi
electrozi tip placă, unul de polaritate pozitivă, numit anod,farmat din PbO
2
şi altul de polaritate negativă, denumit
catod format din plumb spongios.Lichidul în care sunt imersaţi electrozii este o soluţie apoasă de acid
sulfuric.Între electrozi se interpun, ca elemente de separare, nişte membrane microporoase, care permit transferul
de ioni, dar împiedică contactul direct (scurtcircuitul).
Lantul electrochimic se poate scrie sub forma :
(+)PbO
2
│(C
cq
)H
2
SO
4
│Pb(-)
La electrodul negativ procesele chimice sunt descries prin reactia :

Pb↓+SO
4
2-
↔PbSO
4
↓+2e
-
iar la electrodul pozitiv prin reactia :
PbO
2
↓+SO
4
2-
+4H
+
+2e
-
↔PbSO
4
+2H
2
O
se produce procesul global.
La un element în stare încărcată,masa activă a catozilor este bioxidul de plumb (PbO
2
), iar la anozi ea are
o structură spongioasă pe plumb.Electrolitul pentru acumulatorul încărcat are densitatea cuprinsă între 1,27 g/cm
3
şi 1,29 g/cm
3
. Se subliniază că în procesul de încărcare-descărcare electrolitul ia parte activă. În stare descărcată
densitatea electrolitului este cuprinsă între 1,15 g/cm
3
şi 1,26 g/cm
3
, în funcţie de profunzimea descărcării. Prin
încărcare sulfatul de plumb din plăcile pozitive se transformă în acid sulfuric şi bioxid de plumb, iar plăcile
negative în plumb spongios şi acid sulfuric (teoria dublei sulfatări):
2PbSO
4
+2H
2
O→PbO
2
+Pb+2H
2
SO
4
Două molecule de apă din electrolitul diluat, prin desulfatarea electrozilor, refac două molecule de acid
sulfuric şi procesul continuă până la completa dispariţie a sulfatului de plumb din electrozi (la încărcare). Acidul
sulfuric rezultat se dizolvă în electrolit mărindu-i concentraţia.
Pe măsură ce se încarcă acumulatorul, ten siunea la borne poate creşte. La o încărcare completă tensiunra
la borne poate ajunge la 2,65-2,75 V/element, respectiv 16-16,5 V la o baterie de 12V. O încărcare prelungită
peste 2,35 V/element, respectiv 14,1 V/baterie angajează un proces secundar de electroliză a apei şi se degajă în
atmosfră n molecule de O
2
şi 2n molecule de H
2
. În acest fel, prin pierderea unei cantităţi de apă electrolitul se
concentrează şi mai mult. Acest proces nedorit se corectează prin limitarea tensiunii de încărcare la 2,35V şi prin
completarea nivelului de electrolit cu apă distilată sau demineralizată de câte ori este nevoie.
În procesul de descărcare, când se restituie energia electrică stocată în acumulator atât placa anod cât şi
placa catod se sulfatează progresiv, parţial sau total, în funcţie de profunzimea descărcării. La descărcare
mecanismul de reacţie este invers:
PbO
2
+Pb+2H
2
SO
4
→2PbSO
4
+2H
2
O
Sulfatul de plumb care se formează acoperă superficial sau profund electrozii, iar apa care se formează
măreşte diluţia electrolitului şi face să crească rezistenţa internă. Mărindu-se rezistenţa internă scade tensiunea la
borne până la valoarea de oprire, cu atât mai intens cu cât curentul de descărcare este mai ridicat.
În ansamblu, mecanismul dublei sulfatări se prezintă astfel:
PbO
2
+2H
2
SO
4
↔2PbSO
4
+2H
2
O
Este evident că apa joacă un rol activ în exploatarea acumulatorului şi rezultă de aici importanţa unei
întreţineri corecte, cu completarea periodică a apei pierdute la încărcări prelungite sau supraîncărcări.
În procesul de încărcare, respectiv de decărcare, are loc un transfer de ioni. Aceşti ioni trec trec într-un
sens sau altul prin membrana separatoare dintre electozi. Membrana separatoare are rolulde a izola electronii
electrozii (să împiedice scurtcircuitele), dar trebuie să fie suficient de poroasă pentru ca ionii să o poată străbate
cu uşurinţă. Însă porii acestor membrane se impune să fie atât de mici încât să nu poate fi străbătuţi de masa activă
a electrozilor sau de paricule metalice coloidale.
Cu toate acestea,membranele separatoare trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficient de mare ca să
suporte operaţiile tehnologice şi presiunea internă de exploatare. În stare încărcată plăcile electrod au volumul cel
mai mic, în timpul descărcării însă transformat în sulfat de plumb, îşi măresc volumul de 1,5 -1,8 ori.
Supratensiunea provocată de creşterea volumului o suportă membranele separatoare. Degradarea lor dă naştere
scurtcircuitelor, respectiv la scoaterea din fincţiune a întregului acumulator.
6.2. Construcţia specifică
a.Elementul acumulator.
Unitatea de bază a unui acumulator este celula sau elementul.El se compune, în prinvipiu, din două plăci electrod.
Un număr de n plăci pozitive (n fiind mai mare sau egal cu 1 şi mai mic sau egal de 15), se leagă în paralel prin
intermediul unei punţi de plumb, constituind grupul catodic al elementului; un număr de n+1 plăci negative legate
în paralel tot prin sudură, de o punte de plumb, constitue grupul anodic. Cele două grupuri de plăci se întrepătrund
astfel ca fiecare placă pozitivă să fie cuprinsă între două plăci negative, iar pentru prevenirea contactului direct
între plăcile de semn contrar se interpune un separator microporos. Numărul membranelor separatoare pe element
va fi de minim 2n (dacă ansamblul de grupuri are joc în celulă se poate adăuga pentru împănare şi câte un
separator de margine, care nu are practic un rol funcţional).
Ansamblul de grupuri şi separatoare se introduce într-un vas-container, cu rezistenţa mecanică la vibraţii,
zdruncinări şi impact, cu o bună rezistenţă chimică la acţiunea corozivă a electrolitului pe bază de acid sulfuric, în
limitele de variaţie termică cuprinse între –40 şi +50 grade C. Acest vas-cuvă, în construcţiile curente este din:
ebonită, polipropilenă-copolimer, ABS, polistiren, PVC-plastifiat… .În fabricaţiile moderne este preferată
polipropilena-copolimer pentru o superioară rezistenţă mecanică şi chimică, pentru că permite termoetanşarea şi
pentru faptul că poate fi asociată unor variante constructive mai economice.
La introducerea electrolitului se are în vedere ca grupul de plăci electrod să fie complet acoperit. Nivelul
electrolitului se ridică cu 10-20 mm peste marginea superioară a separatorilor. Un capac din aseaşi material cu
vasul cuvă, realizează închiderea. Etanşarea vas-cuvă se face în mai multe variante:
la ebonită, prin adezivi de etanşare de natură bitumioasă, din răşini epoxilice sau poliuteranice
la polipropilenă-copolimer prin sudură termică, fără adaos auxiliar de material
la polistiren, ABS sau PVC etanşarea se face prin lipire cu o soluţie adezivă realizată din materialul
de bază şi un solvent corespunzător acestuia
Prin capaculde închidere trec polii bornă, iar etanşarea capac-pol se realizează în mod diferit: prin sudură,
de o bucşă de plumb încorporată în capac, prin intermediul unor garnituri elastice d profil adecvat sau prin
termosudură. În figura 1.7 s-a prezentat schematic un element cu reperele sale componente. În capac se
înşurubează un dop care are următoarele funcţii:
permite evacuarea gazelor, reţinând particulele de electrolit
permite controlul nivelului de electrolit şi prelevări în vederea măsurării densităţii
permite completări de nivel sau înlocuirea electrolitului în caz de nevoie
Pentru acumulatoarele fără întreţinere dopurile, de construdţie specială, facilitează recombinarea:

2H
2
O+O
2
=2H
2
O
iar apa rezultată se întoarce în element restabilind nivelul.
b.Bateria modul.
Acumulatoarele electrice pentru demarajul motoarelor termice sunt unităţi de 6, 12 sau 24V. Unităţile de 6 şi 12V
sunt în construcţie monobloc de 3 sau 6 elemente montate într-o cuvă compartimentală. Fiecare compartiment
reprezintă un element. Fiecare element are aceaşi număr de plăci electrod, cu capacitate sensibil egală. Prin
înserierea acestor elemente se obţine la bornele terminale o tensiune de 3x2=6V, sau 6x2=12V.
Există şi alte variante de înseriere, cu compartimentări în două şiruri paralele, cu bornele pe partea
frontală a bateriei. Bateriile cu masă mai mare de 25 kg sunt prevăzute cu mânere pentru siguranţă în transport şi
în manevrările impuse de întreţinere. Pentru realizarea unor tensiuni mai mari de 12V se folosesc, în general,
module de 12V înseriate.
6.3. Parametrii de bază
Aşa cum am arătat anterior unitatea acumulatorului electric este elementul. Parametrii caracteristici ai
elementului stau la baza parametrilor fincţionali ai bateriei.
6.3.1.Tensiunea electromotoare.
Unitatea de măsură este voltul, iar tensiunea unui element aci cu plumb este dată de diferenţa dintre potenţialulu
grupului de plăci pozitive şi cea a grupului de plăci negative.
Daca se tine seama de activitatiile componentilor care participa la procesul curentului electric, rezulta relatia
generala :
E=E
0
-
i i
i a
ZF
RT
β α
π ln
E valoarea standard a t.e.m. pentru a
i
=1;z este valenta ,α
i
este coeficientul a carui valoare pentru produsele initiale
este α
i
= -1,iar pentru produsele finale α
i
=1;β
i
sunt coeficienti stoechimici din ecuatia F=96500 C,T este
temperatura exprimata in scara Kelvin ,iar R constanta gazelor perfecte.
Pentru acumlatorul cu plumb relatia de mai sus are forma:
E=E
0
+
O H
SO H
a
a
ZF
RtT
2
4 2
ln

Tensiunea unui element acid cu electrozi de plumb depinde de potenţialul grupului de plăci pozitive (care creşte cu
starea de încărcare respectiv cu densitatea electrolitului) şi de potenţialul grupului de plăci negative (care scade cu
starea de încărcare):
U=E
+
-E
-
O formulă empirică ne dă valoarea potenţialelor electrod în funcţie de densitatea electrolitului (a cărui
valoare depinde de starea de încărcare):
E
+
=1,2+0,8d
E
-
=0,36-0,2d
de unde:
U=0,84+d
Pentru starea completă încărcată când d=1,28 g/cm
3
rezultă:
U=0,84+1,28=2,12V
Valori caracteristici ale tensiunii electrice la acumulatoare sunt considerate:
 Tensiunea nominală (U
n
)- reprezintă tensiunea specifică a sistemului şi are
valoarea de 2,0V. Ea se consideră a fi o valoare medie între starea complet încărcată a elementului şi
starea descărcată, dacă descărcarea se face în regim de 20h.
 Tensiunea în circuit deschis (tensiunea în gol)- se notează cu U
0
şi reprezintă
valoarea tensiunii la borne. În stare încărcată a elementului, la 2-3h după oprirea încărcării, pentru
electrolitulcu densitate normală are valoarea de 2,10-2,15V/element, respectiv 12,6-12,9V pe bateria
cu 6 elemente.
 Tensiunea de sarcină- se notează cu U
s
, are valori care depind de mărimea
curentului de sarcină şi de nivelul de descărcare a acumulatorului. Valoarea tensiunii în sarcină este
mai mică decât U
0
şi mai mare sau egală cu tensiunea la care se opreşte descărcarea, respectiv
tensiunea finală (U
f
). Tensiunea finală variază între 1,0-1,8 V-element, în funcţie de mărimea
curentului de descărcare. Pentru variaţia tensiunii în sarcină vezi figura 1.8:
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
1,1
1,2
1,3
1,4
1,5
1,6
1,7
1,8
1,9
2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
t[h]
U[V]
tensiunea finală
5h 10h 15h 20h
Figura 6.1: Curbele de variaţie a tensiunii cu regimul de descărcare
 Tensiunea de încărcare-nu este o tensiune cpecifică acumulatorului, ea depinde
de sursa şi metoda de încărcare. În încărcările rapide curenţii fiind mai mari, tensiunea poate atinge
repede 2,75 V/element, provocănd pierderi importante de apă din cauza unui proces secundar de
electroliză, asociat încărcării, când tensiunea depăşeşte 2,35 V/element. Pentru variaţia tensiunii de
încărcare vezi figura 1.9. Se remarcă faptul că la încărcarea în regim de 3h (curba a) punctul critic c,
de începere a procesului de electroliză, se atinge după 1,85h, când stadiul de încărcare al bateriei este
de 56%, la încărcarea în regim de 10h punctul critic c se atinge după 7,25h, când stadiul de încărcare
al bateriei este de 68%. În practică nu se lucrează cu elemente, ci cu baterii de elemente. O baterie se
realizează prin conectarea mai multor elemente (în serie, în paralel sau mixt).
Figura 6.2:Curbele de variaţie a tensiunii de încărcare:
a-în regim de 3h
b-în regim de 10h
6.3.2.Tensiunea de la borne.
Tensiunea de la bornele acumlatorului depinde de mai multi factori impotanti si variaza cu
timpul,crescator la incarcarea si descarcator la descarcarea acumlatorului.
Tensiunea de incarcare U
i
se poate exprima prin relatia:
Ui=E+E
p
+r
ci
I
i

Iar tensiunea de descarcare U
d
prin relatia :
U
d
=E+E
p
-r
c
I
d
.
Unde I
i
si I
d
sunt intensitatile curentului de incarcare si respective de descarcare ,iar r
ci
si r
d
rezistentele interioare
produse de polarizatia de concentratie.
Valoarea medie a tensiunii de la borne se poate determina prin relatia :
U=

t
dt t U
T
0
) (
1
sau U=
n
U
n
i
i ∑
·1
Tensiunea de la borne in timpul descarcarii variaza dupa funtia U=U(t).Variatia tensiunii de lucru poate fi
exprimata prin caracterstica tensiune-curentU=U(I).Marimea rezistentei interiore poate fi calculata conform
relatie:
1,7
1,8
1,9
2
2,1
2,2
2,3
2,4
2,5
2,6
2,7
2,8
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
U[V]
t[h]
tensiunea critică
b
a
c c
r=
] [
1 2
1 2



I I
U U
6.3.3.Capacitatea de debitare.
Capacitatea de debitare caracterizeaza acumlatorul din punct de vedere al cantitati de elecricitate pe care o
poate acumla si debita apoi la descarcare.Functionand reversibil, Acumulatoarele electrice se caracterizeaza prin
capacitatea de incarcare.
C
i
=

t
0
I
i
(t)dt
si prin capacitaea de debitare a curentului electric;
C=

t
0
I(t)dt
unde I
i
si I sunt intensitatile curentilor de incarcare si respective de descarcare.
Capacitatea de debitare depinde de factori care determina functionarea acumlatorului in special de supra
fata activa a electrozilor si de densitatea curentului de descarcare.
La descarcarea acumlatorului prin curenti de intensitati mici procesul de difuzie se poate desfasura intens
si cu usurinta ,pana in profunzimea elecrozilor de plumb,fapt care asigura un schimb de substante aproape
completa intre electrolit si placile de plumb,prelungind durata de descarcare.
Aceasta are ca efect cresterea capacitati de debitare a acumlatorului.
Descarcarea cu intensitati mari de current electric duce la cresterea polarizarii electozilor,ceea ce
limiteaza procesul de difuzie si duce transformarea partiala a masei active.Din aceasta cauza apare osulfatare
accentuata a suprafatei elecrozilor si drept urmare,a descrestere rapida a tensiunii la borne.In consetinta capacitatea
de debitare a acumlatorului se micsoreaza.
 Capacitatea nominală-se măsoară în amper-ore (Ah) şi reprezintă cantitatea de electricitate pe care o poate
debita un element complet încărcat în regim de 20h până la tensiunea limită de 1,75V, la temperatura de 25 grade
C. Capacitatea nominală scade cu temperatura comform figurii 1.10, şi de aceea demarajul la temperaturi joase
este mai dificil. Capacitatea nominală, în regim de 20h se notează cu C
20
. Asociat acestei capacităţi se defineşte
curentul nominal, care reprezintă a douăzecea parte din valoarea capacităţii nominale, respectiv:
I
n
=0,05C
20
[A]
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
0 1 2 3 4 5 6
In[A]
C[%]
25°C
10°C
0°C
-10°C
-20°C
Figura 6.3:Curba de variaţie a capacităţii cu temperatura
 Capacitatea disponibilă-este capacitatea debitată (C
d
) de un element în regimuri de descărcare mai severe
decât cel nominal. Se măsoară tot în amper-ore şi reprezintă o fracţiune din capacitatea nominală:
C[%]=C
d
[Ah] / C
n
[Ah]x100
0
20
40
60
80
100
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
C[%]
t [h]
Figura 6.4:Curba de variaţie a capacităţii cu regimul de descărcare
În diagrama din figura 6.2 este ilustrată variaţia capacităţii disponibile în funcţiede regimul de descărcare:
Un element care are capacitatea de 70 Ah în regim de 20h are numai 65% din capacitatea nominală,
respectiv 46 Ah. Rezultă că elementul respectiv descărcat cu 23 A, după 2h ajunge la tensiunea finală de oprire. La
conectarea elementelor în serie, capacitatea bateriei are valoarea capacităţii modulului complet.La conectarea în
paralel, capacitatea se amplifică cu numărul elementelor legate în paralel.
6.3.4.Rezistenţa electrică.
Prin rezistenţă internă a unui acumulator se înţelege rezistenţa electrică pe care o opune acest acumulator la
trecerea curentului electric.Rezistenţa internă a acumulatoarelor de plumb este relativ mică, de ordinul zecilor de
miliohmi. Ea depinde de:
 specificul constructiv: numărulde electrozi, membrane separatoare,electrolit, piese
accesorii şi modul lor de asamblare într-o baterie
 regimul funcţional:intensitatea curenţilor de sarcină, modul de exploatare
(continuu sau intermitent)
 starea de încărcare:complet încărcat, parţial descărcat, total descărcat.
Dintre toate acumulatoarele acide cu plumb, acumulatoarele pentru demaraj au un specific constructiv de natură să
asigure cea mai mică rezistenţă internă:plăci subţiri şi numeroase membrane separatoare de grosime mică, cu
legături de înseriere scurte şi cu densitate mai ridicată a electrolitului.
Componenta de polarizare a rezistenţei interne, prin faptul că regimul de funcţionare este intermitent, nu
ia valori semnificative, decât în cazul unor repetate încercări de pornire nereuşite, cu o durată de acţionare
prelungită.
Rezistenţa internă creşte cu starea de descărcare datorită plăcilor electrod parţial sulfatate şi densităţii
reduse a electrolitului. De aceea prin funcţionare în paralel cu sursa de încărcare, acumulatorul trebuie să fie
permanent încărcat.
În funcţie de specificul constructiv, rezistenţa unui element de acumulator destinat demarajului, având o
capacitate de 1 Ah, este cuprins între 0,1-0,15 Ω .Elementul cu o capacitate C
n
va avea o rezistenţă internă
cuprinsă în domeniul:
0,1/C
n
-0,15 C
n
Ω .
Având în vedere că rezistenţa internă a acumulatorului este mică, se înţelege că un scurtcircuit la nivelul
bornelor angajează curenţi de intensitate mare, în cele mai multe cazuri, provoacă degradarea lui.Rezistenţa internă
a unei baterii rezultată din înserierea a n elemente este:
R
ib
=n× r
ie
[Ω ]
unde r
ie
este rezistenţa internă a unui element
Rezistenţa unei baterii provenită din conexiuni mixte va fi:
R
i0
= r
ie
/ p
*
n [Ω ]
în care p este numărul elementelor legate în paralel, iar n este numărul de astfel de unităţi, legate în serie.
6.3.5.Energia acumulatorului.
Energia electrică debitată de acumulator se determină făcând produsul dintre tensiunea de descărcare şi capacitatea
dată:
W=UC
sau, dacă se ţine cont de relaţia:
W=

t
dt t I t U
0
) ( ) (
în timpul funcţionării acumulatorului, la descărcare printr-o rezistenţă constantă, variază atât tensiunea la
borne, cât şi intensitatea curentului. În acest caz P=P(t).
C
n
=220 Ah (tip PAS). Aria cuprinsă între curba P=P(t) şi axele de coordonate este numeric egală cu energia
debitată de acumulator.
Densitatea de capacitate c
c
este dată de raportul dintre capacitatea de debitare şi masa acumulatorului:
c
c
=
m
C
=
m
I(t)
0

t
dt
[Ah / kg]
Energia specificată este dată de raportul:
w
s
=
m
W
=
m
U(t)I(t)
0

t
dt
[Wh / kg]
Creşterea capacităţii specifice şi a energiei specifice debitate se pot obţine prin mărirea masei active a
acumulatorului, prin micşorarea distanţei dinter electroyi, ca şi prin reducerea grosimii acestuia.
O altă caracteristică o reprezintă puterea specifică p
s
, care este dată de raportul dintre puterea
acumulatorului şi masa sa:
p
s
=
m
P
=
m
U(t)I(t) dt
[W/kg]
mărime importantă pentru acumulatoarele utilizate în regimuri grele de exploatare.
Pentru a realiza acumulatoare cu puteri specifice maxime se caută să se utilizeze electrozi subţiri, de
grosime aproape naglijabilă şi foarte apropiaţi între ei. În acest modcapacitatea depinde într-o măsură mai mică de
intensitatea de descărcare.
6.3.6.Randamentul funcţional.
Randamemtulreprezinta gradul de utilizare a cantitati de electricitate acumlate (incarcate).
Acumulatorul de demaraj are un randament funcţional bun. El poate fi exprimat în două moduri:
 Raportul dintre cantitatea de electricitate disponibilă în stare încărcată şi cantitatea de electricitate
consumată pentru încărcarea acumulatorului.
Acest raport are valori cuprinse între 0,8 şi 0,9 respectiv între 80% şi 90%. Valorile mari sunt pentru elemente noi
şi valorile mici pentru cele cu vechime funcţională mai îndelungată. Inversul acestui raport ne dă valoarea
factorului de încărcare. Un acumulator cu randamentul de 83% are un factor de încărcare 12 ceea ce înseamnă că
pentru o încărcare bună, la capacitatea nominală de 100 Ah, se consumă 120 Ah.
Randamentul depinde de gradul de utilizare a cantităţii de electricitate acumulate (încărcate) şi se exprimă prin
raportul dintre capacitate debitată şi capacitatea încărcată:
η
w
=
% 100
(t) I
I(t)
t
0
i
t
0


dt
dt
 Randamentul energetic este raportul dintre energia disponibilă a unui acumulator, în stare încărcată, în regim
nominal de descărcare şi energia consumată la încărcare. Randamentul energetic are valori cuprinse între între
65% şi 75%, din cauza pirderilor energetice pe retistenţa internă. Valoarea medie a tensiunii de încărcare este
sensibil mai mare decât media tensiunii la descărcare, în regim nominal. Se consumă cu aproximativ 30% mai
multă energie decât poate restitui acumulatorul, imediat după încărcare.Randamentul energetic se poate exprima
prin raportul:
η
w
=
% 100
(t) (t)I U
U(t)I(t)
t
0
i i
t
0


dt
dt
Randamentul energetic este mai mic decât randamentul de curent şi depinde în mai mare măsură de
regimul de încărcare-descărcare, care influen’eay[ puternic tensiunea de la borne.
6.3.7. Autodescărcarea acumulatoarelor.
Din punct de vedere economic este foarte important ca un acumulator să-şi poate păstra capacitatea, în timpul
perioadelor de conservare, cât mai constantă.
Acumulatoarele de demaraj, de construcţie clasică, au o pierdere medie zilnică, într-o perioadă de 30 de
zile de conservare, de 0,6 -1%. După o lună de conservare inactivă se pierde 18-30% din capacitate şi de aceea se
impun încărcări repetate la o depozitare prelungită, cu această periodicitate.
Acumulatorul modern, cu întreţinere redusă sau fără întreţinere, are o autodescărcare mult mai mică şi
încărcarea periodică de conservare se impune după 3 luni, respectiv 6 luni, autodescărcarea lor fiind de 3 ori,
respectiv 6 ori mai mică.
Coeficientul de autodescărcare se determină cu ajutorul relaţiei:
C
n
=
% 100
NC
C - C
n
n
C
n
fiind capacitatea nominală pe care o are acumulatorul la utilizare-imediat după terminarea încărcării- la
intensitatea nominală, iar C fiind capacitata măsurată după N zile de nefolosinţă.
În tabelul 1 s-au înscris valorile autodescărcării pentru acumulatoarele clasice şi cele moderne la
temperaturi diferite:
Temperatura [°C]
Acumulator clasic Acumulator fără întreţinere
10 35 6
20 50 9
30 80 14
40 100 25
Tabelul1:Autodescărcarea, la diferite temperaturi, după trei luni de
depozitare în stare complet încărcată.
6.3.8. Durata de serviciu.
Durata de serviciu sau durata de functionare sau durata de viata a acumlatorului cu plumb se
caracterizeaza prin numarul de cicluri incarcare-descarcare,pana cand capacitatea se reduce la o anumita valoare
limita .
În exploatarea curentă se folosesc baterii modul de 6, 12 sau 24V. Durata de viaţă a unei astfel de baterii
este limitată de durata celui mai slab element. Într-o fabricaţie omogenă elementele au aproximativ aceaşi durată
de viaţă.Durata limita minima la Acumulatoarele pentru pornire este de 70% din capacitatea nominala.
Statistic s-a constatat că bateriile de fabricaţia curentă durează 2-6 ani, în funcţie de intensitatea
solicitărilor şi modul de întreţinere şi exploatare.
Un autovehicul cu porniri rare, care rulează pe şosele asfaltate pe distanţă lungă (transport internaţional
sau interurban), solicită mai puţin acumulatorul decât autovehiculele cu multe porniri, cu parcurs mediu limitat şi
drumuri accidentale (autobasculante sau autocamioane de şantier, tractoare). Acumulatoarele cu care se echipează
acestea din urmă, fiind mai solicitate, durează mai puţin
Cauzele micsorarii duratei de serviciu a Acumulatoarele sunt atribuite proceselor de coroziune a
gratarelor ,deformarea acestora in timpul functionarii,sulfatarii ireversibile a electrozilor de plumb, precum si
scaderea masei active a electrodului pozitiv.
Durata de serviciu a acumlatoarelor depinde si de temperatura mediului ambient la care are loc
exploatarea lor.S-a constatat ca durata de serviciu a cumlatoarelor de pe autevehicule este mai mare in cazul
functionarila temperaturi cuprinse intre 35 si 50ºC in timp ce la temperaturi cuprinse intre 19 si 32º C(acesta durata
se reduce mult).
Masa activa a electrodului isi pierde foarte rapid capacitatea ,in special la descarcari prin curenti de
intensitati mari datorita pasivizarii electrodului si cotractiei plumbului spogios.
7. PROIECTAREA TRANSFORMATORULUI DE RETEA
DATE INITIALE
Date de plecare la calculul transformatorului de retea pentru un alimentator sunt in general urmatoarele:
-tensiunea efectiva din primar :E,de obicei 220V,
-cresterea procentuala posibila a tensiunii retelei :100ΔE
1
/E
1
(de obicei 5…10%),
-tensiunea efectiva in fiecare infasurare secundara (daca sunt mai multe ):E
2i
(I-1,2,…)
in V.
-curentul efectiv maxim in fiecare infasurare secundara:I
2i
in A (la tensiunea E
2imax
),
-rezistenta totala a transformatorului:r
2i
pentru fiecare infasurare secundara .
7.1.Proiectarea transformatorului
a)Se determina puterea aparenta maxima necesara in fiecare ci rcuit secundar (incluzind si pierderile in
infasurari prin folosirea tensiunii effective in gol).
P
2i
=

,
_

¸
¸ ∆
+
1
1
1
E
E
E
2i
I
2i
(I=1,2,….) [VA]
si puterea aparenta totala din secundar
P
1
=

·
n
i 1
P
2i
Pentru un redresor bialternanta cu punct de nul puterea P
2i
se aduna de doua ori.
b)Se determina curentul efectiv total din primarul transformatorului
I
1
=(1,4;….1,8)

·
n
i 1
I
1i
[A]
unde I
1i
reprezinta curentul primar consumat datorita infasurarii secundare de ordinul I, iar factorul din fata sumei
include cresterea datorata curentului de magnetizare al transformatorului sipierderile de putere in miezul
ferromagnetic, crestere valabila pentru cazul utilizarii unei inductii B=0,8…1,2T (valoarea mai mare pentru
B=1,2T).
Desi folosirea unei inductiiB mai mare este indicata in literature de specialitate pentru transformatoare de
putere redusa(in scopul reducerii cantitatii de conductor de bobinaj utilaizat),se observa din relatia de mai sus un
efect negativ al inductiei mari.
Pentru infasurarii secundare ce furnizeaza curentul alternativ unor sarcini rezistive sau unui redresor in
punte,calculul curentului I
1i
,se face cu ajutorul raportului de transformare al transformatorului pentru aceea
infasurare.
I
1i
=
i
i
n
I
2
unde

n
i
=
i
E
E
2
1
Pentru infasurari secundare se alimenteaza alte tipuri de redresoare,curentul din primar se calculeaza cu
una din relatiile:
-pentru redresor monoalternanta
I
1i
=
2
0
2
2
1
i r i
i
I I
n

-pentru redresor bialternanta cu punct de nul (se calculeaza curentul din primar datorat ambelor secundare)
I
1i
=
i
i
I
n
2
2
c)Se calculeaza puterea aparenta maxima din secundarul transformatorului:
P
1
=
] [ 1
1 1
1
1
VA I E
E
E

,
_

¸
¸ ∆
+
d)se calculeaza puterea medie a transformatorului:
P= ] [
2
2 1
VA
P P +
e)Se determina sectiunea miezului (coloanei pe care se afla plasate bobinajele conform):
S
Fe
=(1,4…1,9) P [cm
2
]
Unde valori;e mai reduse ale coeficientului se adapteaza pentru puterea P mai mici (de ordinul cativa watt ).
f)Se determina dimensiunea modulara pentru tole de tip E+I cu relatia:
a=(3,7…4,4) Fe
S
[mm]
S
Fe
se masoara in [cm
2
],asigurandu-se astfelun raport optim intre laturile sectiunii miezului (un cost mai redus al
transformatorului).
Dimensiunea d trebuie normalizata.
g)Se determina latimea pachetului de tole:
b ≅
a
S
Fe
2
100
[min]
consideridu-se factorul de umplere a miezului apropiat de 1.
In cazul unui produs de serie merita sea se solicite datele carcaselor de plastic injectate la intreprinderi de
profil spre a se gasii eventual o carcasa potrivita pentru transformatorul ce se proiecteaza.
h)Se determina numarul de “spire pe volt” (necesar pentru a se obtine o tensiune de 1 V a o anumita inductie
maxima B)
N
v
= (cu Bin [T]si S
Fe
in [cm
2
]),
Unde B este maxima admisa (subvaloarea de saturatie a tole;or folosite).In mod obisnuit B=0,8….!,2 T,
recomandandu-se valoarea superioara pentru puteri mai mici si tole subtiri (0,35 mm).Totusi trebuie tinut cont ca o
inductie de valoarea mare conduce la ocrestere importanta a curentului de magnetizare si deci a curentului total
din primar.
i)Se determina numarul de spire al infasurarilor din primar si din secundare:
N
1
=N
V
E
1
N
2i
=N
v
E
2i

In relatia de mai sus nu s-amai inclus un factor de 1,05…1,1 cum apare in indrumatoarele de
calcul,deoarece se utilizeza tensiunile in gol ale secundarului(nu mai trebuie tinut cont de caderea de tensiune pe
bobinaj).
j)Se determina grosimea in fereastra a fiecarui infasurari in urma unei distribuiri aproximative a latimii ferestrei
proportional cu amperspirele N
i
I
i
ale fiecarei infasurari.Astfel grosimea bobinajului infasurari de ordinul ise
calculeaza cu relatia:
g
1
=(a+g
c
)
i i
S N I N
I N
2 2 1 1
1 1

+
i
g
2 =
(a- c
g
)
i i
i i
I N I N
I N
2 2 1 1
2 2

+
[mm]
cu grosimea g
c
a peretelui coloanei carcasei pe care se va executa bobinajul in mm.
k)Se determina lungimea spirei medii a fiecarei infasurar,considerand ca prima infasurare ce se bonoineaza pe
carcasa este cea primeaza
l
1med
≅ 2(2a+b+4c)+πg
1
[mm]
l
21med
≅ l
1med
+π(g
1
+g
21
),
l
22med
≅ l
21med
+π(g
21
+g
22
).
La realizarea transformatorului se va respecta ordinul de bobinaj a infasurarilor care a fost presupus aici la calcul.
Desi in mod obisnit infasurarile secundare pentru un redresor cu punct de nul se bobineaza cu aceeasi tip
de cindudtor, este posibil(si mai corect) in principiu sa se calculeze diametrul necesar pentru fiecare din ele astfel
incat sa rezulte aceasi rezistente r
2
.De aceea,lungimea spirei medii se calculeaza separate pentru fiecare secundar
din cele doua.
l)Se determina lungimile totale ale conductorelor de bobinaj:
l
1
=N
1
l
1med
10
-3
[mm]
l
2i
=N
2i
l
2i
10
-3
[mm]
m)Se repartizeaza rezistenta totala a transformatorului pe infasurarile primare si secundare.
Acesta repartizata ar trebui facuta astfelincat sa se obtina o incalzire mai uniforma a acestora(densitatea
de curent uniforma).In cazul cand din secundarul transformatorului se alimenteaza un singur redresor,conditia de
mai sus se poate prinde intr-o relatie simpla.Pentru redresor monoalternanta.

ŕ
1
≅ 0,4 r
T
si r
2
- ≅ 0,6 r
T
pentru redresor in punte
ŕ
1
≅ 0,38 r
T
si r
2
≅ 0,62 r
T
si pentru un redresor cu punct de nul
ŕ
1
≅ 0,3 r
T
si r
2
≅ 0,7 r
T

Se calculeaza apoi rezistenta :
r
c
=n
2
ŕ
1
Pentru cazul cand transformatorul alimenteaza mai multe redresoare sau sarcini, o astfel de conditie este greu de
dedus si se recomanda sa se stabileasca direct rezistenta primarului r
1
din conditia ca densitatea de current prin
conductoare din primar sa fie de 3 A/mm
2
.
r
1

1
1
8 , 18 I
l
(I in[m] si I
1
in [A]).Apoi pentru fiecare infasurare in parte se va determina r
2
cu relatia:

r
2i
=
i
Ti
n
r
r
2
1

m)Se determina diametrul condensatoarelor de bobinaj din conditia de realizare a rezistentelor impuse
anterior:

d
1
=0,15
1
1
r
l
;d
2
=0,15
i
i
r
l
2
2
[mm]
o)Se citesc curenti efectiv admisi (in ipoteza unei densitati de curent de 3 A/mm
2
)prin conductoarele de bobinaj
dincupru cu diametrele (fara izolatie) apropiate de cele de mai sus, inscopul verificarii depasirii acestora de catre
curentii calculati I
1
si I
2i
.Diametrele normalizate ale conductoarelor de cupru sunt cele recomandate de STAS
11143-78.In ceea ce priveste densitatea de current admisa prin conductoare,indicatile din literature de specialitate
sunt mult prea diferite (2…4,5A).Valoarea medie cel mai mult nu depaseste t
amax
+50ºC.
Daca rezistenta r
1
a fost determinate si numau I
1
este sensibil mai mare decat curentul citit in tabel pentru
diametrul apropiat de d este necesar sa se revina la punctual m,pentru a se reduce rezistenta r
1
, ceea ce duce la
cresterea diametrului d
1
.
Daca rezintenta r
1
a fost determinate din relatia de mai sus si numai I
2i
este sensibil mai mare decat
curentul citit in tabel pentru daimetrul d
2i
,se poate face o redistribuire a rezistentelei r
T
la punctual m astfel incat sa
se scada r
2i
si sa se mareasca r
1
(r
1
).Se reia apoi calculul diametrelor si verificarea.
Daca I
2i
sau atat I
1
cat si I
2i
sunt sensibil mai mari decat curenti din tabel , corespunzatori diametrelor d
1
si
d
2i
, este necesar sa se reia calculul de ordinul i,cu o valoare mai mare pentru cadera relativa de tensiunea λ
i
.
Daca I
2i
sau atat I
1
cat si I
2i
sunt sensibil mai mici decat curenti din tabel corespunzatori diametrelor d
1
si
d
2i
(bobinaj neeconomic),se poate relua calculul stabilizatorului de tensiune (daca exista) si calculul redresoarelor
de ordinul i, cu o valoare mai mare pentru λ
i
.
Dupa ce s-a obtinut un rezultat corespunzator,se normalizeaza diametrele conductoarelor din primar si din
secundar la valorile cele mai apropiate din tabel.
p)Se verifica daca bobinajele incap in ferestra transformatorului.Verificarea bazata pe stabilizarea numarului de
straturi este greoaie .In practica s-a verificat in marea majoritate a cazurilor ca boninajele incap in ferestrele
transforamatoarelor daca un coeficient de umplere a ferestrei,definit ca mai jos,nu depaseste o valoare:
F
u
=
Af
d N d N
i i
2
2 2
2
1 1 ∑
+
≤0,38 …0,41
In care A
f
[mm
2
]este aria ferestrei transformatorului si pentru tole normalizate A
f
=3a
2
.
Valoarea superioara a factorului F
u
se admite pentru un bobinaj ingrijit.Daca factorul de umplere F
u
rezulta mai mic decat 0,30(ramane mult spatiu nefolosit in fereastra),se poate relua calculul transformatorului de la
punctual e sau f micsorindu-se fie sectiunea miezului fie dimensiunea d a tolelor,fie amandoua (daca exusta
reserve la factorii adaptati in relatiile acestora).
Daca factorul F
u
rezulta cuprins intre 0,30…0,35 ferastra nefiind complet ocupata,cum s-a intamplat la
scrierea relatiilor de mai sus ,se va relua calculul de la punctul k,stabilindu-se grosimea bobinajelor cu relatiile:
g
1
= a
Af
d N
4 , 0
2
1 1
; g
2
=a
Af
d N
i i
4 , 0
2
2 2
;
unde numarul fractiilor este deja calculata cu ocazia determinarii factorului de umplere F
u
.
Daca factorul de umplere F
u
rezulta mai mare decat 0,41, bobinajul nu incape in fereastra si S
Fe
, a sau
B(daca exista rezerva la B pana la 1,2T).
Pentru protejarea transformatorului in cazul unui scurtcircuit la sarcina este indicat sa se intercaleze la
iesirea fiecarui redresor cate o siguranta fuzibila dimensionata la un current cu 20%…30%mai mare decat curentul
I
ro.
Pentru evitarea aprinderii transformatorului in cazul unei strapungeri intre spirele primarului sau in cazul unui
scurtcircuit in redresor este indicat sa se prevada si in primar o siguranta fuzibila, dimensionata la un curent cu 30
…50% mai mare decat I
1
.
In mod obisnuit se stabileste in cazul proietului si greutatea transformatorului ceea ce insa nu se
reprezinta aici.
8.DISIPATIA TERMICA.

In interiorul dispozitivelor semiconductoare de putere (tranzistoare ,diode,etc.)Se dezvolta in timpul
functionarii,prin efectul Joule ,cantitati insemnate de caldura .Daca nu se iau masuri eficiente de evacuare intr-un
ritm corespunzator a acestei energii in mediul ambiant,temperatura jonctiunilor poate creste peste limitele admise
ducand la distrugerea componentelor respective (strapungeri,jonctiunea prin avalnsa termica).
Rezistenta termica.
Incalea fluxului de energie care se scurge de la jonctiunea spre mediul ambiant se interpun anumite
obstacole pe care le vom numi rezistente termice.Efectul lor este de a frana ,de a incetinii,respective de a micsora
fluxul de energie termica,intocmai cum o rezistenta electrica se interpune la trecerea curentului,provocat de o
diferenta de potential.In cazul nostru,cauza fluxului de caldura o constituie diferenta de temperatura dintre
jonctiunea si aerul ambient, Δt=t
j
-t
a
pe care am putea–o numi,prin analogie tensiune termica.
Curentul termic ar fi masura cantitati de caldura transferate in unitatea de timp de la jonctiunea la
ambient,adica tocmai puterea disipata,P
d
.
Putem enunta legea lui Ohm termica:
Rezistenta termica (R
th
)=
) (
) (
d
P termic curentul
t termica tensiunea

∆ −

Rezistenta termica se exprima in ºC/W.

Rezistenta termica jonctiune-ambiant
O prima rezistenta, notata R
thj-c
(rezistenta termica jonctiune-capsula),este cea care limiteaza transferul de
caldura intre jonctuinea si capsula tranzistorului.Ea este determinate prin constructie si deci nu avem cum sa o
influentam.Valoarea ei este data in cataloage.Ajuns la capsula ,fluxul termic se ramifica.O parte , mult mai mica ,o
ia pe calea relativ “ingusta”a rezistentei termice dintre capsula si aerul ambient este singura cale de disipatie
termica ,rezistenta echivalenta jonctiunea-ambiant fiind in acest caz:
R
thj-a
=R
thj-c
+R
thc-a
Cealalta parte a fluxlui termic ajuns la capsula se indreapta spre radiator,prinrezistenta termica R
thc-r
(capsula-
radiator).Infine ,de la radiator energia calorica este disipata in aerulambiant prin rezistenta R
thr-a
(radiator-ambiant).
Calculam rezistenta echivalenta a circuitului termic jonctiunea-ambiant:
R
thj-a
=R
thj-c
+R
thc-a
//(R
thc-r
+R
thr-a
)


R
thj-a
=R
thj-c
+
a thr r thc a thc
a thr r thc a thc
R R R
R R R
− − −
− − −
+ +
+ ) (
Propagarea caldurii.
Conductia este principala cale de a pripaga o caldura prin substante solide si intre corpurile solide aflate
in contacat direct .Aceasta este cazul contctului capsula-jonctiune.(se stie ca spatial intermediar este umplut cu
vaselina siliconica ),precum si al contactului capsula-radiator,pentru a ne mai vorbind de propagarea calduriprin
masa radiatorului.
Cantitativ,transportul de caldura princonductie in unitatea de timp este direct proportionala cu aria
suprafetei strabatute de curentul termic si de derivata temperaturii dupa normala la aceasta suprafata.Factorul de
proportionalitate se numeste coefficient de conductie si de natura corpului.El se noteaza de obicei cu λ si se
exprima in W/ºCm.
Concluzii:
•exploatarea la maxim a suprafetelor disponibile de contact pentru a se asigura un contact cat mai imtim cu
radiatorul,iar suprafetele de contact trebuie sa fie cat mai netede;pentru ainlaturarea stratului de aer
datorat;imperfectiunile suprafetelor de contact se recimanda inainte de montare,ungerea acestora cu un strat fin de
vaselina siliconica;
•cand izolarea termica se impune,utilizarea unor medietori de contact avand grosimea cat mai mica si
conductivitatea termica mare
•confectionarea radiatorului din metale conductivitate termica mare,cumsunt cuprul si aluminiul;
•asigurarea unei grosimi suficiente de mare a radiatorului,in specialin zona centrala sau in vecinatatea locului de
prindere a cuprului;
•plasarea cat mai central pe radiator, sau daca sunt mai multe tranzistoare ,plasarea lor cat mai uniforma;
•asigurarea unei temperaturi de lucru cat mai coborite a radiatorului.
Convectia,cale specifica de propagare a caldurii prin fluide,este intalnita si in cazul nostru datorita
curentilor de aer care “scalda”radiatorul si capsula.
Schimbul de caldura prin convectie in unitatea de timp este direct proportionala cu aria suprafetei intere
fluide si corpul solid in cauza si cu diferenta de temperatura dintre peretele corpului si fluid.
Concluzii:
•utilizarea unor radiatoare cu suprafatatotala cat mai mare;foarteavantajoase sunt metodele cu “aripioare”care
permite suprafata mare la volumul redus.
•pozitionarea radiatoarelor astfel incat sa fie posibila circulatia maxima a curentilor de aer pe intreaga
suprafata(cu aripioarele in pozitie verticala);
•plasarea radiatorului la exteriorul aparatelor;
•atunci cand se impune utilizarea unor ventilatoare electrice pentru racirea fortata;
•plasarea radiatorului cat mai departe de celelalte surse importante de caldura din incinta aparatului sau din
exterior;
•utilizarea unor radiatoare cu suprafete cat mai netede si nici un caz vopsite pentru a nu frana curentii de aer.
Radiatia,o cale omniprezenta de propagare a calduri, se face simtita cu cat temperatura de lucru a
capsulei si a radiatorului este mai mare.Energua radianta emisa sau absorbita de un corp in unitatea de timp este
direct proportionala cu aria suprafetei emitatoare sau receptoaqre si cu puterea a patra a temperaturii absolute a
suprafetei.
La emisia si receptia energiei radiante o importanta deosebita are culoarea suprafetei.un corp negru-mat
absoarbe practic toate radiatilecare cad pe el,deci are o rezistenta termica scazuta la radiatii,pe cand un corp alb-
stralucitor reflecta cea mai mare parte din radiatiile incidente.
Din punct de vedere al preluari energiei radiante de cpsula,este fara discutie preferabil ca radiatorul sa fie
negru mat.
Atunci cand radiatorul este plast in interiorul aparatului,negru-mat ofera si avantajul preluarii unei bune parti din
energia radianta de la alte piese calde dinapropiere ,pe care,deasemenae, avem interesul sa le racim(vomtine cont
la acaseta la dimensionarea radiatorulu,luandin calcule regimul termic a temperaturi ambiante mai ridicata).
Pentru radiatoarele de dimensiuni mai mari , diferenta alb-negru se face tot mai putin simtita.
Radiatoarele din aluminiu se innegresc prin metode elecrochimice iar daca vrem sa le pastram albe , se
cufunda intr-o solutie diluata de hidroxid de sodium pentru matuire.
Capacitatea calorica

Prin capacitatea calorica se intelege cantitatea de caldura pe care trebuie sa o primeasca sau sa o cedeze
un corp dat pentru a-si modifica temperatura cu 1ºC.Numeric,capacitatea calorica,C,este egala cu produsul dintre
masa m a corpului si caldura specifica ca substanta din care este alcatuit.
C=mc
c-este constabta de material si e capacitaea calorica a unui kilogram din substanta care alcatuieste corpul
dat.Ansamblul tiristor–radiator mediul ambiant formeaza un circuit termic complex cu rezistente si capacitatii
distribuite.
Constanta de timp τ este timpul recomandat de asteptare de la pornirea atunci cand se urmareste
efectuarea unor masuratori de precizie sau asupra lor. Se indica de obicei sa se astepte 15-30 de minute in cazul
aparatelor care contin radiatoare mari.
Pentru a putea prelua de la capsula tiristorului o cantitate mare de caldura, far a-si ridica apreciabil
temperatura ,radiatorul trebuie sa aiba o cantitate calorica mare.Acesta inseamna ori masa mare ,ori caldura
specifica mare ,ori amindoua in acelasi timp.Din metalele cu conductivitate termica mare doua sunt mai
accesibile,anume cuprul cu λ=390W/mºC si aluminiul cu λ=220W/mºC.
Pentru radiatoarele mici (S<50cm
2
),natura metalui nu are totusi o influenta prea mare asupra rezistentei
termice,putandu-se folosii cuprul aluminiul,alama ,otel etc.cu rezultate foarte putin diferite.
Variatia puteri maxime de disipatie.
Se stie jonctiunea cu germaniu se distrug la cca.120ºC,iar cele de siliciu la cca.220ºC.De aceea parametrul
de catalog t
jmax
este situat de obicei intre 75ºC si 100ºC pentru tranzistoarele cu germaniu respective intre 150ºC si
200ºC pentru cele cu siliciu pentru extrapolarea dependentei liniare exprimate de legea lui Ohm termica.
P
dmax
(t
c
)=
c thj
c j
R
t t


max

putem trasa astfel o dreapta de disipatie maxima pentru tranzistorul dat.
In cataloage nu este mentionat intotdeauna temperatura critica.Ea poate fi dedusa prin trasarea graficului
de variatie P
dmax
(t
a
)=f(t
a
)daca se cunosc marimile P
dmax,
P
jmax
si P
thj-a
;in caz contrarse poate lua t
cr
= cu valoarea
temeraturii ambiante pentru care s-a datin catalog P
dmax
.
Temperatura ambianta maxima.
Desi m reprezinta propriu-zis un parametru al dispozitivului semiconductor sau a aparatelor electrice in
ansamblu,temperatura mediului ambient ,t
a
are un rol determinant in ceea ce priveste “ritmul”disipatie termice,
limitand,puterea maxima “reala”a tranzistorului.Cand proiectam un aparat, trebuie sa tinem cont neaparatde
domeniul ascontat de variatie a temperaturiiambiante mai précis de valoarea maxima preconizata,t
max
la fiind cea
care dicteza limita inferioara garantata a puterii maxime de disipatie.
Temperatura ambianta maxima se alege in functie de destinatia aparatului,orientativ intre 30ºC si 40ºC
pentru aparatele care urmeaza sa functioneze in conditii”climatice”normale,respective intre 40ºC si 50ºCpentru
aparatele de uz industrial.
Temperatura ambianta nu se confunda intru totul cu temperatura din incapere.se stie ca ininteriorul
aparatelor ,cu toate masurile de autoventilatie,temperatura este deobicei cu cateva grade mai mare decat in
incapere, din cauza energie calorice disipete de toate componentele, in special de redresoare
,transformatoare,becuri,rezistoare etc.De aici si recomandrea facuta anterior ,ca tranzistoarele de putere impreuna
cu radiatoarele sa fie amplasate de preferinta la exterior, pentru a beneficia de o temperatura ambianta mai
scazuta ,deci pentru a li se putea exploata mai bine disponibilitatile de disipatie termica.
Determinarea regimului termic
Circiutul termic jonctiunea-ambianta se reduce la rezistentele jonctiunea-capsula si capsula-ambiant aflate
in serie.
R
thj-a
=R
thj-c
+R
thc-a
Din datele de catalog rezulta:
R
thj-c
=(t
jmax
-t
c
)/P
dmax
(t
c
)=100ºC-25ºC/150W=0,5ºC/W
Prin urmare R
thj-a
=0,5ºC/W+20ºC/W=20,5ºC/W.
In ceea ce priveste puterea de disipatie maxima,neinttereseaza,fireste limita inferioara garantata , adica
aceea care corespunde temperaturii ambiante maxime,t
amax
(cazul cel mai nefavorabil) .Obtinem:
P
dmax
(t
amax
)=
·

−a thj
a j
R
t t
max max
5 , 20
30 100 −
=3,4W

Pentru acelasi transistor ne-am procuratsau am confectionatun radiator bun, despre care stim ca are
rezistenta termica R
thr-a
=1ºC/W.Un aceste conditi ne intereseaza cum variaza puterea de disipatie maixima in
functie de temperatura ambianta.Concret,dorim sa determinam puterea de disipatie maxima pentru t
amax
=35ºC.
Nelipseste un singur element si anume rezistenta capsula–radiator.Acesta depinde de izolatoare, (cu sau
fara pelicula intermediara de vaselina siliconica),de gradul de strangere in suruburi etc.
Vom considera cazul montari directe a capsuleipe radiator (fara rondela izolatoare),insa cu fetele de
contact unse in prealabil cu vaselina siliconica.Pentru o strangere buna in suruburi,putem conta pe o rezistenta R
thc-
r
foarte mica,sa zicem de 0,2ºC/W (0,1…1ºC/W).Oricum,pentru capsulele mai precise se vor consulta in prealabil
fisele tehnice complete ale tranzistorului,unde producatorul face referir si la acest parametru.
P
dmax
(35ºC)=
63 , 1
30 100 −
=40W
La t
max
=35ºC P
dmax
(35ºC)=(100-35)/0,5=130W
Disipatiea rezistentei R
thc-a
simplificat mult calculele ,dar e important din alt motiv, si anume pentru acest
parametru nu poate fi intotdeauna gasit in cataloage (depindev de tipul corpului de aria suprafetelor cu care e in
contact direct cu aerul ambient,de culoarea, de pozitia capsulei,etc).
Dimensionarea radiatoarelor.
Rezistenta termica a radiatorului R
r
depinde de:
–natura metalului din care este confectionat,in special de conductibilitatea sa termica
–grosimea radiatorului,d respective grosimea medie ,daca sectiunea nu este uniforma
–suprafata totala a radiatorului,S
–gradul de finisare a suprafetei
–culoarea suprafetei
–pozita radiatorului(R maxim pentru radiator orizontal,R minim pentru radiator vertical)
–pozitia tranzistorului pe radiator
1)Pentru valori constante ale celorlalti factorii rezistenta R
r
scade pe masura ce creste grosimea materialului
la suprafete mari la cele mici grosimea nu conteza.
2)Chiar daca suprafata radiatorului creste foarte mult ,rezistenta termica ramane finita
3)Conditiade innegrire este maiimportanta decat pozitionarea verticala.
Montarea tiristoarelor pe radiator
Tiristoarele de putere se fixeaza pe radiator prin strangere in suruburi.Inainte de montarea atat tiristorul
cat si suprafata zonei de contact se ung cu un strat subtire de vaselina siliconica.In unele situatii se impun izolarea
electrica a capsulei tiristorului fata de radiator,atunci cand radiatorul este comun pentru mai multe tiristoare,cand
este montat direct pe carcasa.
8.CALCULUL TRANSFORMATORULUI
1,Determinarea puterii maxime transferata in sarcina de catre infasurarea secundara:
P
2
=U
2
I
2
=20* 10=200W
2,Aprecierea randamemtului de transfer (randamentul de transfer este inevitabil subunitar datorita pierderilor in
miez,in cupru in radiatie etc.).
Se poate aprecia un randament de calcul pentru materialele feromagnetice uzuale cu respectarea orientativa a
modului de calcul de cca.80%.
η =P
2
/P
1
=0,8
3, Determinarea puterii absorbita in primar:
P
1
=1,25*P
2
=1,25*200=250W
4, Deducerea curentului maxum absorbita in primar:
I
1
=P
1
/U
1
=250/220=1,136 A
5,Aria sectiunii transversale reprezinta produsul dintre grosimea pachetului si latimea elementului centralal
tolei”E” si este exprimata in cm
2
.
S=
1
P =15,81 cm
2
6,Aflarea numarului de spire /volt minimum acceptabil.Pe baza datelor de catalog cu o constanta empiriala de
55.Formula este:
n
1
=55/S=3,5 spire /volt
Datorita pierderilor suplimentare subforma de caderi de tensiune pe condenzator de bobinaj mai ales la curenti
mari,numarulde spire /volt din infasurarea secundara poate fi majorata pana la 10% adica:
n
2
=1,1*n
1
=3.82 spire/volt
vom considera in calcule 4 spire/volt.
7,Determinarea numarului de spire N
1
si N
2
din primar,respective din secundar:

N
1
=n
1
*U
1
=770 spire
consideram 800 spire din considerente de siguranta in exploatarea pentru primar.
N
2
=n
2
*U
2
=76.4 spire
consideram 80 de spire.
8,Alegerea diametrelor minime pentru pentru conductoarele de bobinaj.Aceste diameter se determina in functie de
valorile maxime ale curentilor ce vor strabate infasurarile,factorul limitant contituindu-l densitatea de curent
maxima admisa pentru pierderile neneglijabile.
J=I/S
Pentru infasurarile cu racier mai accentuata se considera diametrul conductoarelor fara isolator cu o densitate de
current de J=2,5A/mm
2
,rezulta:
d
2
=
π
S 4
=
J π
41
2
71 , 0 I ≈ =2,24mm
Pentru infasurarile interiopare ,cele din primar are un numar de spire mai mare ,care nu benefifiaza deracire
eficienta, luam;
d
1
=0,8 I =0.85mm
d
1
,d
2
diametrele conductoarelor din primar respective din secundar.
9,Verificam daca infasurarile calculate incap in fereastra miezului pe care ureaza sa-l utilizam.Calculam aria
totala ocupata efectiv de sectiunile transversale ale conductoarelor din toate infasurarile.La sectiunea spirelor
tinem cont de diametrul conductorului incluzand si izolatorul.
S
iz
=0,8*d
2
iz
A
2
=80*2.3=184
A
1
=800*0,85=680
A
tot
=(A
1
+A
2
)*3=2592mm
2
=2,6cm
2
.
Tinem cont de spatile goale dintre spire ,de spatiile ocupate de carcasa ,de hartia izolatoareb dintre straturi.
10,Enumararea valorilor obtinute:
Sectiunea miez transformator; S=16 cm
2
Numar de spire din primar; N
1
=800 spire
Numar de spire din secundar; N
2
=80 spire
Diametrul conductoarelor infasurarilor; d
1
=0,85mm
d
2
=2.3mm.
Tensiunea primar; U
1
=220V
Tensiunea secundar; U
2
=20V
Curent admisibil secundar; I
2
=10A.
9.CALCULUL RADIATORULUI
Tipul tiristorului ales: T22NO5
Puterea maxima disipata:P
dmax
=30W
Temperatura capsulei:T
c
=25°C
Temperatura ambianta:T
a
=40°C
Rezistenta termica jonctiunea-capsula:R
thj-c
=1,1°C/W
Rezistenta capsula-radiator: R
thj-r
=1/σ
i
S
c
[°C/W]=0,3°C/W
S
c
=suprafata de contact; σ
i
=coeficient de strangere (0,2…0.8) W/°Cm
2
Rezistenta termica radiator-ambiant:R
thj-r
=1°C/W pentru radiator.
Puterea disipata in cazul cel mai nefavorabil la temperatura ambianta t
amax
;
P
dmax
=
25 , 2
40 85
max

·

−a thj
a j
R
t t
=20W
P
dmax
=P
c2
P
c1
=30W
P
c2
<P
c1
deci este necesar utilizarea radiatoarelor de racire.
La temperatura de 40°C tiristorul nu poate disipa decat 20W, diferenta trebuie acoperita:
R
thj-a
=R
thj-c
+
a thr r thc a thc
a thr r thc a thc
R R R
R R R
− − −
− − −
+ +
+ ) (
R
thj-a
=1,1+
1 3 , 0 10
) 1 3 , 0 ( 10
+ +
+
=2.25˚C/W
R
thj-a
=(85-40)/30=1,5˚C/W
Din catalog R
thc-a
=10°C/Wpentru capsula TO48.
Rezistenta termica a radiatorului:
R
thj-a
=
1 , 1 5 , 1 10
10 ) 1 , 1 5 , 1 (
) (
+ −

·
+ −

− − −
− − −
c thj a thj a thc
c thj a thj a thc
R R R
R R R
=0,41˚C/W
Expresia suprafete radiatorului:
Coeficientul convectie –radiatie pentru radiator:•orizontal-corp lustruit 1°Cm
2
/W
-corp innegrit 0,5°Cm
2
/W
•vertical-corp lustruit 0,85°Cm
2
/W
-corp innegrit 0,45°Cm
2
/W
Expresia finala a suprafetei daca avem un radiator corp negru in pozitie verticala este:
S=
·
+
100 / 2101
81 , 0
33 41 , 0
45 , 0 * 650
161cm
2
Instrucţiuni de protecţie şi punere în funcţiune
Înainte de punerea în funcţiune a redresoarelor pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare trebuiesc
urmate instrucţiunile de protecţie şi punere în funcţiune şi anume:
 Se verifică dacă redresorul este montat în încăperi aerisite fără agenţi termici sau chimici, cu temperatura
mediului ambiant cuprinsă între 0-40°C şi umiditate relativă maximă de 80% la 30°C
 Se verifică dacă instalaţia este completă (lămpi, indicatoare, relee, siguranţe normale şi ultrarapide, placi
electronice)
 Se verifică dacă şuruburile de fixare ale aparatelor sunt bine stânse
 Se verifică în special dacă instrumentele de măsură de pe panou sunt blocate sau avariate
 Se verifică dacă nu există fire scoase din redresor şi borne cu papucii slăbiţi
 Se verifică dacă elementele grele ale instalaţiei (transformatorul de forţă, bobina de filtraj) sunt corect fixate
 Se leagă partea metalică a instalaţiei la centura de pământ şi se verifică dacă rezistenţa acestei legături este în
conformitate cu normele în vigoare
 Se verifică dacă cablurile de forţă cu care se leagă redresorul la reţea şi pe partea de utilizare au secţiuni
adecvate curenţilor
 Se verifică calitatea reţelei (puterea instalată) precum şi capacitatea bateriei
 Se porneşte redresorul şi se urmăreşte curentul de ieşire
Curentul debitat de redresor depinde de gradulde încărcare al bateriei de acumulator.În timpul probelor de punere
în funcţiune nu se recomandă modificarea reglajelor la blocurile electronice. Prezentele măsuri se urmăresc în
deosebi la punerea în funcţiune a redresoarelor pentru lucrul în tampon cu bateriile de acumulator pentru
alimentările de siguranţă.
BIBLIOGRAFIE
1. Cioc, I.; Vlad, I.; Calotă, G.-Transfofmatorul electric.Construcţie. Teorie.
Proiectare. Fabricare. Exploatare.
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti;
2. Iulian, I.-Contribuţii la studiul şi proiectarea variatoarelor de c.c. cu aplicaţii în
sistemele d acţionare ale autovehiculelor.
Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea Transilvania din Braşov;
3. Tomuţa, O.; Ragoveanu, N.; Iliescu, P.-Acumulatoare pentru autovehicule.
Editura Tehnică Bucureşti-1990;
4. Tomuţa, O.; Clondescu, Gh.-Acumulatoare electrice. Întreţinere şi reparare.
Editura Tehnică Bucureşti-1977;
5. Matlac,I.;Iulian,L.;Marinescu,C.;Helerea,E.-Convertoare electronice. Elemente de
comutaţie semiconductoare.;
6. Matlac,I.-Convertoare electroenergetice.
Editura Facla Timişoara-1987;
7. Giugudean, M.-Proiectarea unor circuite electronice.
Editura Facla Timişoara-1983;
8. Iosif, N.-Tiristoare şi module de putere.
Editura Tehnică Bucureşti-1984;
9. ***Hight capacitance low-loss electrolytics with low hf impedance.
TDA 1016-a.;
10. ***Indicator de norme de deviz pentru lucrări pentru automatizare.Instalaţii.
Institutul central de cercetare, proiectare şi directivare în construcţii-1981;
11.D.Dasclau;L.Turic-Circuite electrice
Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti-1981
12.Almanah tehnium
13.V.Ciugarin-Acumlatoare acide
Ed.Militara Bucuresti-1967
14.W.Szabo-Bazele elecrotehnici Univ.Transilvania Brasov-1977
15.Colectia tehnium.

10°C
- 1
0
°
C

Cuprins.
Introducere 1. Generalitati despre baterile de acumlatoare 1.1,Pile electrice 5,1.Potentialul de electrod 5,2.Caracteristicile ale pilelor eletrice 5,3.Pile electrice primare 5,4.Pile reversibile 2,Acumlatoare electrice cu plumb 6,1.Principuil de functionare 6,2.Constructia specifica 6,3.Parametrii de baza 6,3,1.Tensiunea electromotoare 6,3,2.Tensiunea de la borne 6,3,3.Capacitatea de debitare 6,3,4.Rezistenta termica 6,5,5.Energia acumlatorului 6,3,6.Randamentul 6,3,7.Autodescarcareaacumlatorului 6,3,8.Durata de serviciu 3. Studiul redresoarelor pentru incarcarea acumlatoarelor 2.1 Redresoare destinate incarcarii baterilor de acumlatoare 2.2.Structura si clasificarea redresoarelor 2.3.Redresoare pentru incarcarea acumlatoarelor 2.4 Redresoare cu incarcare automata 4, Solutia adoptata 4,4.Consideratii teoretice. 4,1. Solutia de principiu a unui incarcator, cerintele impuse. 4,2.Modul de functionare 4,3.Functionarea traductoarelor de curent si de tensiune 4,6.Dispozitive suplimentare pentru incarcarea acumlatoatrelor. 5,Proiectarea redresorului ????? Proiectarea transformatorului de retea. 7.1Disipatia termica Rezistenta termica Propagarea caldurii Capacitatea calorica Variatia puterii maxime de disipatie Temperatura ambianta maxima Determinarea regimului termic Dimensionarea radiatorului Montarea tiristoarelor pe radiator Calculul transformatorului Calculul radiatorului 6. Instructiuni de protectie

7.Deviz

INTRODUCERE
Energia si in special energia electrica,reprezinta in zilele noastre vectorul cel mai semnificativ al pocesului in toate domenile de activitate .Deaca sursele chimice de curent si respectiv Acumulatoarele electrice nu au o pondere mare in totalulconsumului de energie,electrodul participa insa efectiv la punereav in valoare a celor mai noi realizarii ale tehnicii moderne. Domeniul lr de utilizare s-a estins extrem de mult si au devenit din copilarie pana la protezele auditive si stimulatoarele cardiace ale senectutii. Transportul terestru ,naval sau aerian,pana la cele mai sofisticate rachete cosmice este dependenta de aceste surse de energie .cu autonomie totola sau partiala,telecomunicatiile ,cu sau fara fir circuitele de comanda din automatizarii,aparatura portabila (intrumetele de masura, radioreceptoarele, calculatoare, casetofoanele minitelevizoare,etc) solicita surse de curent din ce in ce mai fiabile si la costuri tot mai reduse. În prezent se observă că dezvoltare industrială avansează în toate domeniile activitaţii umane. Ea se realizează în special prin automatizare robotizare, cibernetizare si mecanizare. În electrotehnica progresele realizate în tehnologia de fabricaţie a semiconductoarelor , dar şi a microelectronicii, au permis realizarea de convertoare inteligente,pentru obţinerea unui control optim al puterii transferate. Controlul optim al puterii este o problema actuală cu implicaţii majore în domeniul automatizarii. El a devenit posibil abia după apariţia elementelor semiconductoare de putere , intucât acestea au permis controlul puterii prin comutaţia periodică a circuitelor electrice. Princomutaţia periodică, controlul puterii se realizează cu un randament ridicat deoarecepierderile sunt foarte mici faţa de cazul în care controlul puterii s-ar realiza cu precădere prin elemente disipative(rezistenţe ,etc.). Problema controlului puterii este esenţiala pentru marile sisteme energetice.Până la apariţia semiconductoarelor de putere, controlul puterii se realiza, de regula,cu ajutorul reostatelor electrice. Controlul puterii prin intermediul reostatelor electrice are loc la un randament scazut, cauza pierderilor mari de energie. Dupa apariţia elementelor semiconductoare de putere a devenit posibil controlul puterii cu randament ridicat, prin folosirea convertoarelor electrice.În particular în sistemele electrice de curent continuu, controlul transferului de putere din reţea lareceptoare se face cu ajutorul variatoarelor de curent continuu sau choppere.Aceştia permit conversia parametrilor energetici în concordanţa cu cerinţele consumatorilor, conversie care se realizeaza cu un randament ridicat si un conţinut de armonici superioare cât mai scazut. Variatoarele de curent continu permit controlul puterii electrice a sursei de alimentare şi a încalzirii, procese electrochimice, alimentărireglabile în curent continu, sudură electrică, acţionări cu motoare electrice de curentcontinu, etc. Sursele primare clasice, care, istoric privite, sunt cele mai vechi, au fost supuse unui proces de întindere si diversificare ca sa poata face faţa miniaturizarilor impuse de electronica. Din punct de vedere economic sursele primare nu reprezintă însă o soluţie optimă. Faptul că materiile prime se utilizează într-un singur ciclu funcţional, reduce mult eficienţa globală, măreşte costurile specifice şi limitează domeniilede utilizare. Sursele chimice secundare,acumulatoarele electrice, au devenit obiectul unei laborioase cercetări, urmându-se, alături de miniaturizarea si etanşarea acestora, creşterea numarului de cicluri functionale. Costurile specifice sunt cu atât mai reduse cu cât numarul de cicluri de funcţionare este mai ridicat. Miniaturizarea acumulatoarelor electrice,realizarea lor in construcţie etanşă şi diversificarea lor în raport cu exigenţele tehnicii, au constituit direcţii noi de cercetare. S-au înregistrat realizari remarcabile pe linia acumulatoarelor devenite clasice:acumulatorul alcalin în cuplurile Ni-Cd, Ni-Fe si Ag-Zn. În prezent şi în viitorul apropiat acumulatorul acid cu plumb deţine primatul în fabricaţia mondiala atât din punct de vedere al volumului de fabricaţie (peste 90%), al costurilor specifice, al rezervei de materii prime si posibilitaţi de reciclare a acestora, al extensiei domeniului de utilizare cât şi al duratei de functionare într-o gama larga de solicitări.

Incarcarea acumlatoarelor se face din reteaua de curent alternativ ,prin intermediulredresoareelor,in cazul in care functioneazaintamponcureteaua decurent alternativ,precumsi in cazul in care avcumlatoarele sunt destinate alimentari sistemelorelecrice,indeplinite de reteauade curent alternativ. Structura redresoarelor pentru incarcarea acumlatoarelor elecrice este dependenta de natura si de parametrii acumlatoarelor, de procedeul de incarcare si de gradulde automatizre.pentru incarcarea acumlatoarelor elecrice de capacitatemica se utilizeaza, de obicei,redresoare monofazate necomandate.Pentru incarcarea acumlatoare lor de mare capacitate, cum sunt de pilda, cele din centralelesi statii electrice se utilizeazaredresoare trifazate punte comandata sau semicomandata,redresoare care fac obiectul proiectului de fata.

1. INCARCAREA BATERILOR DE ACUMLATORI 1.1. Domenii de utilizare ale acumlatoarelor
Pentru utilizarile ale acumlatoarelor electrice s-au impus anumite domenii ,cu un specific functional foarte bine determinat.In raoprt cu acest specific constructia acumlatoruli in toate partile componente ,ca si in ansamblu are caracteristicile bine definite. Astfel intalnim: -Acumlatoare pentru demaraj;iluminat si pentru aprindera motoarelor cu aprindere interna,denumite in literature de specialitate acumlatoare S.L.I.(Starting-Liighting-Ignition). In fabricatia interna ca si in cea mondiala au pondere cea mai mare.Ele alimenteaza demarorul motoarelor cu aredere interna si sunt solicitate cu curenti de ordinul sutelor sau chiar miilor de amperi,pentru o durata ce variaza intre 3 si 5 minute.Ca sa poata debita curenti atat de mari se impune: -placi electrodsubtire (0.8-1.3 mm)si avand un numar mare la fiecare polaritate(5-15 bucati). -distante intre electrozii de semn contraii cat mai mici(cel mult 1mm). -o stare de permanenta incarcare care se realizeaza prin functionarea I in tampon cu sursa de incarcare. -o greutate redusa, mai ales pentru demarajul motoarelor de avion. In utilizare lor nu se utilizeaza cicluri complete de incarcare –descarcare,de marajul angajand maxim 2% din capacitatea acumlatoatrelor,si acest lucru se realizeaza la temperaturi positive. Capacitatea acestor acumlatoare sunt relativ mici(20-150Ah) . -Acumlatoare de traciune,utilizate ca surse automone pentru alimntarea motoarelor de current continu destinate tractiunii electrice ,mla electrocare, electrostivuitoare,trenuri pentru exploatarii miniere. Volumul de fabricatie este mai mic decat cel inregistrat la avumlatoarele de demaraj,atat in fabricatia interna cat si in cea internationala, dar sufficient ca sa ridice problema de eficienta tehnica economica . Durata de viata fiind de ordinul 500-2500 de cicluri se impune constructii adecvate. -mono cellule(rareori celule de3-4 elemente) inserate in baterii cu tensiunii adecvate(12,24,36 sau 48 V) -placi electrod de grosimi mari (3-10mm)in constuctie robusta, -membrane separatoare mai groasesase asigure rezerva de electrolit necesara unor decarcarii profunde. -Acumlatoare destinare unor utilizari stationare, sunt din punct de vedere isroric cele mai vechi in fabricatia industriala si au domeniul cel mai larg de capacitati 27- 12000Ah. Exploatarea static, in incaperiseparete ,au o constructie mai robusta, pentru a putea acoperii odurata de exploatare de 15-30 de ani.In general,ele constituie unitatii de rezerva care lucreaza la tensiunea retelei(220-380V) si intervin in cazul intreruperilor de current pentru aimentarea unori consumatorii de “foc continuu” cum sunt centralele telefonice,iluminatul de siguranta in salile chirugicale , circuitele de comanda si de manevra din centralele elecrice sau dinpunctele de transformare,centralede calcul cu deozite imortante de date in memeoriib,sisteme de comanda si de racier in centralele elecrice. In raport cu importanta acestor utilaizarii se impun solutoii care sa confere o fiabilitate corespunzatoare:

Din randul acumlatoarelor convventionale nu au putut fii selectate tipuri care sa poata asigurab vitezele obisnuite si un parcurs mediu intre doua incarcarii satisfacatoar. prin intermediul redresoarelor. -o mare rezerva de electrolit. În sistemul electric al automobilelor. în cazul în care funcţioneaza în tampon cu reţeaua de curent alternativ. încarca-rea acumulatorului se face de la alternator prin intermediul unui element (dioda). în regim de sursă şi tampon şi în sistemul de producere şi distribuţie a energiei electrice. care nu per-mite trecerea curentului în sens invers (de la acumulator spre generator). control si comandă. sali de operaţii. a fost extins şi în alte locuri: cinematografe. 2. nu este admisibilă. Dacă puterea receptoarelor depăşeşte puterea alternatorului. acumulatorul este încarcat de alternator. -Acumlatoare destinate electromobilului. precum şi în cazul în care acumulatoarele sunt destinate alimentarii sistemelor electrice independente de reţeaua de curent alternativ. -Mini si microacumlatoare pentru aparatura portabila. acumulatorul funcţioneaza în tampon cu un generator de energie electrica acumula-torul se încarca de la generator. cu puţine excepţii (motociclete).in constructie etansa. Receptoarele electrice de mica putere cu funcţionare independentă de reteaua electri-că sunt alimentate de la pile sau acumulatoare electrice de mică capacitate. în caz de avarie.08-0. acumulatorul funcţioneaza în tampon cu generatorul de energie electrică (alternator).Acest tip de acumlator. iar în cazul unei încărcări rapide valoarea curentului de încărcare este de 5-10 . Acumulatorul asigură pornirea motorului cu combustie internă . Astfel.STUDIUL REDRESOARELOR PENTRU INCARAREA ACUMLATOARELOR ELETRICE 2. în care puterea solicitata de consumatori este mai mare decât puterea generatorului.Dacă în sistemele electrice independente de reţeaua de curent alternativ. teatre.vase container din material rezistente la imbatrinire. sur-plusul de putere este preluat de acumulator. Acumulatoarele electrice de mare capacitate se folosesc în sistemul electric al mijloacelor de transport cu funcţionare independenta de reteaua electrică. respectiv receptoarelor electrice cu alimentare din reţeaua electrică. Acumulatoarele electrice sunt utilizate. unde Cn este capacitatea nominală a acumulatorului în Ah. Încarcărea acumulatoarelor se face din reţeaua de curent alternativ. după durata procesului de încărcare a acumulatoarelor acesta poate fi:  normală  rapidă În cazul încarcării normale. . precum şi pentru alimenta-rea elementelor de semnalizare. săli de conferinţă.inlocuiesc mai efficient si cu fiabilitae marita elelmemtele primare.Prezentare generala Acumulatoarele electrice permit înmagazinarea energiei electrice de la surse şi restituirea energiei primite receptoarelor electrice cu funcţionare independentă de reţeaua electrică.1. în cazul supraâncarcarii reţelei sau dispariţiei tensiunii de alimentare. în intervale de timp.02)Cn .după care. încărcarea acumulatorului se face de la alternator. soluţie practicată iniţial în centralele electrice. nu numai în privinţa surselor de încărcare ci şi a procedeelor de în-cărcare a acumulatoarelor. pentru alimentarea consumatorilor de energie electrică a căror oprire. Dacă generatorul este de curent continuu. curentul de încărcare are valoarea de (0. pentru iluminatul de siguranţa. -in medii cu pericol de explozie se folosesc constructii inchise cu dopuri anti flagrante. Există deosebiri.-placi electrod robuste si rezistente chimice si mecanice pentru toata perioada de utilizare . cît timp puterea receptoarelor este mai mică decât puterea alternatorului. În cazul în care ge-neratorul este de curent alternativ. Astfel se folosesc acumulatoare electrice în centra-le şi staţii electrice. -aliaje rezistente la coroziune. Utilizarea acumulatoarelor electrice pentru iluminatul de siguranţă.cu costuri initiale mult superioare celor ale surselor primare devin compettiv prin numarul mare de cicluri funtionale(200-2000) . prin in-termediul unui redresor.

se începe încărcarea cu un curent constant mare şi se menţine . pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare în cursul nopţii.). apare pericolul deteriorării acumulatorului. când tensiunea pe element are valoarea cuprinsă între 2. Încărcarea partială permite utilizarea intensă a bateriilor de acumulatoare. În schimb.1: Referitoare la procedeele de încărcare a acumulatoarelor În cazul încărcării cu tensiune constantă (figura 1.1. curentul de încărcare scade odată cu încărcarea acumulatorului. După modul de variaţie a curentului şi tensiunii în timpul încărcării. Principalul avantaj al acestui mod de încărcare îl constitue curentul mic. nu există pericol de deterioare a acumulatoru-lui chiar dacă timpul de încărcare depăşeşte timpul normal de încărcare determinat de atingerea tensiunii de sfârşit de încărcare. prin reglare automată.de valoare mai mare decât curentul de încărcare. la sfârşitul procesului de încărcare si deci nu se impune o supraveghere deosebita a acumulatorului. Încărcarea cu curent constant (figura 1. în faza finală a încărcării.4V. O variantă a încărcării cu curent constant.În acest caz. cantitatea de electricitate primită de acumulator fiind de ordinul a (0. o constitue încărcarea cu curent constant în trepte. prezintă avantajul reducerii duratei încărcării. în aplicaţii în care se impun 2-3 cicluri încărcare/descărcare pe zi (electrocare.Având degajări reduse de gaze. ca urmare a creşterii tensiunii acumulatorului. În felul acesta. locomotive de mină etc.3-2. Timpul de încărcare este de ordinul 8-12h la încărcarea normală şi de circa 1/2h la încărcarea rapidă. încărcarea este parţială. Procedeul de încărcare cu tensiune constantă este preferat în atelierele de reparaţii autovehicule. se deosebesc următoarele procedee de incărcare:  încărcare cu tensiune constantă  încărcare cu curent constant  încărcare mixtă us us i us i t t i t Figura 1.b). Pentru evitarea acestui pericol se întrerupe încărca-rea.6)Cn.4-0.a). Durata încărcării este de 8-12h. tensiunea sursei de încărcare se menţine la tensiune constantă .1. Limitarea valorii curentului.ori mai mare decât valoarea corespunzatoare încarcării normale. care permite încărcarea completă a acumu-latoarelor. la începutul procesului de încărcare se face prin înserierea unei rezistenţe.

În timpul încărcării permanente în rezervă.3-2.sub curentul de încarcare prescris.65V/element). durata încărcării fiind de cca 12h. în scopul evitarii autodescărcării. la tratamente de înlăturare a stărilor anormale ale bateriilor de acu-mulatoare. Încărcarea de punere în funcţiune este o încărcare cu curent constant cu pauze. la toate elementele. se execută o încărcare parţială. executate de regulă după procedeul încărcărilor mixte: curent constant de valoare 2Inom (valoarea nominală Inom este dată în catalog) până când tensiunea atinge valoarea corespunzătoare degajării de gaze . cu controlul riguros al valorii curentului de încărcare prescris şi a duratei pauzelor. Ele se execută periodic. d[g/cm3] 1. Încărcarea de punere în funcţiune se face de către utilizatorii acumulatoarelor. de valoare mai mare decât curentul normal de încărcare. cu tensiunea constantă (2. de două ori pe săptămâmă. După nlăturarea avariei. Aceste încărcări au avantajul că asigură o omogenizare a stării plăcilor. Bateriile de acumulatoare cu 2-3 încărcări rapide în timpul zilei şi o încărcare completă în timpul nopţii.bateria rămâne n tampon cu sursa de energie principală şi este încărcată.3-2. prin măsurarea tensiunii.15 V/element).03/36*Cnom (STAS 445-75).1. a bateriilor de acumulatoare destinate autovehiculelor. sunt foarte rare. cu pauze. încărcarea permanentă în rezervă şi încărcarea permanentă de păstrare.1-0. se aplică la diferite tipuri de încărcări care se pot ivi în exploatarea acumulatoarelor: încărcarea de punere în funcţiune.11)Cn. cu aceeaşi valoare a curentului sau cu curentul corespunzător treptei următoare. cu curent constant (0. pe scară largă. Aceste procedee sunt asemănătoare cu procedeele de încărcare cu curent constant. în stare de funcţionare. La terminarea încărcării. Încărcările de serviciu complete sunt încărcări normale. Când timpul disponibil nu permite executarea unei încărcări complete. a doua treaptă. la încărcarea parţială. bateria trece din nou în rezervă.20 1. li se execută încărcarea de egalizare. în continuare se menţine constant tensiunea sursei de încărcare. Sunt încărcări complete.Încărcarea se realizează cu ajutorul unui redresor de mică putere. până la în-cărcarea completă a acumulatorului.050. Încărcările de egalizare sunt controlate cu atenţie . cu curent constant. Bateriile care în exploatare sunt supuse doar la încărcări parţiale.Se reduce curentul la jumătate si se continuă încărcarea până ce tensiunea atinge din nou valoarea corespunzătoare degajării de gaze (2.3-2. Încărcarea mixtă (figura 1. bateria este aclanşată automat. Procedeele de încărcare prezentate mai sus.2Inom) sau cu tensiune constantă. La sfărşitul încărcării. cu curent constant în trepte. cu un curent redus la (0. Încarcarea pemanentă în rezervă se aplică bateriilor staţionare. Încărcările parţiale sunt încărcări rapide. acumulatoarelor utilizate puţin sau celor care au suferit descărcări puternice. densităţii electrolitului şi a temperaturii pe cât posibil. se aplică: la punerea în funcţiune a bateriilor staţionare noi sau după reparaţii capitale. ele pot fi complete sau parţiale. încărcarea de serviciu. rapidă.Această metodă se aplică. Încărcările de serviciu sunt încărcări curente în exploatarea acumulatoarelor.În caz de avarie. care se execută după descărcarea acumulatoarelor.1V.4V. acumulatoarelor cu funcţiune în tampon. respectiv. Rezultate mai bune se obţin prin metoda încărcării cu curent constant cu pauze. după prescripţiile fabricii. Pentru punerea în funcţiune a acumulatoarelor cu plumb. electrolitul trebue să aibă aceeaşi densitate şi aceeaşi nivel în toate elementele acumulatorului.c) constă dintr-o încărcare cu curent constant. tensiunile elementelor acumulatorului.În continuare încărcarea se face la tensiune constantă.Încărcarea cu curent constant cu pauze. respectiv combinaţii ale acestor procedee de bază. valoarea curentului nu trebuie să coboare sub 0. sunt supuse încărcării de egalizare de două ori pe lună. deoa-rece livrările de acumulatoare cu electrolit. se procedează la umplerea acumulatorului cu acid sulfuric diluat la densitatea prescrisă şi la încărcarea potrivit cu instrucţiunile întreprin-derii constructoare. cu deosebirea că încărcarea se întrerupe şi se reia după o pauză de 1-2h. respectiv cu curent constant în trepte. Se reduce din nou valoarea curentului la o treime din curentul treptei a doua şi se continuă încărcarea.4V). executate.acest curent până cănd tensiunea pe element atinge valoarea 2. de regulă. nu trebuie să difere între ele cu mai mult de 0. încărcarea de egalizare. De asemenea.22 .4V). curentul de încărcare micşorându-se odată cu creşterea valorii tensiunii acumulato-rului spre tensiunea de sfârşit de încărcare (2. până când tensiunea pe element atinge valoarea corespunzătoare degajării de gaze (2. La bateriile de acumulatoare mici şi mijlocii se aplică procedeul de încărcare cu curent constant în două trepte: prima treaptă cu curentul maxim de încărcare admisibil. Încărcările de egalizare se aplică acumulatoarelor cu încărcări de serviciu parţiale.

cu precadere .93 V/element.Încărcarea completă a bateriei este precedată de o descărcare până la 1.Ponderea folosirii energie elecrice sub forma de current continuu fiind in prezent de peste 25% .16 1.14 1. Bateriile pot fi menţinute în stare încărcată prin încărcare permanantă cu tensiune constantă de 2.003Inom. Gradul de încărcare 1. a densităţii electrolitului sau a cantităţii de gaze degajate în unitatea de timp q.Structura si clasificare redresoarelor Redresoarele permit transferarea curentului alternativ in curenr continuu.2 1.REDRESOARE DESTINATE INCARCARII BATERIILOR DE ACUMULATOARE 3. 1. cu un curent egal cu I nom.18 1.2 2 1.sub forma de current alternativ.18 e g ρ [g/cm3] 1.12 0 10 20 30 40 60 70 80 90 100 e[V] 200 160 120 80 g[cm3/h] 1. la capacitatea nominală completă.6 2.16 2.15-2.002-0.5*Cnom bateria trebuie încărcată complet. Scopul acestei descărcări este reactivarea materiei active.pentru ca bateria să se găsească.8 2.1. 3.22 1. Gradul de încărcare al acumulatoarelor poate fi controlat prin măsurarea tensiunii electromotoare e. în permanenţă.18 V/element şi un curent de 0.iar utilizarea energiei elecrice se face atat in current alternativ cat si in vcurent continuu. Principalele elemente ale redresorului rezulta din schema de structura data in figura urmatoare: .8 40 0 Fig. 1 an).Ele au numeroase aplicatii determinate de faptul ca energeia electrica se obtine . Periodic la trei luni sau după fiecare descărcare sub 0.2:Caracteristicile de încărcare ale elementelor acumulatoarelor de plumb ρ Încărcarea permanentă de păstrare se aplică bateriilor scoase din utilizare pe o perioada lungă (de ex.4 2.

protectie si supravechere. Redresoare pentru incarcarea acumulatoarelor În figura de mai jos sunt prezentate pentru un element a unui acumulator de plumb.de procedeul de încărcare şi de gradul de automatizare.redresoerelefara transfomator sunt utilizate pe scara redusa.Astfel se utilizeaza redresoare necomandate care constau doar din elemente de reglare .3. a densităţii acumulatorului şi a cantităţii de gaze degajate în unitate de timp.Functia si structura redresoerelor Functia de structura din figura 3.astfel incat sa fie in concordanta cu tensiunea receptorului. La redresoarele de mare putere se utilizeaza grupe de ventile legate in serei si in paralel.Fig.de obicei. Redresoerele pot fii cu sau fara transformatoare.transformarea numarului de faze (marirea numarului de faze) in scopul “netezirii”tensiuni si a curentului redresat.1.denumit si redresoare monoalternate sau reresoare cu conexiunea stea. Structura redresoarelor pentru încărcarea acumulatoarelor electrice este dependentă de natura şi parametrii acumulatoarelor. redresoare monofazate necomandate. pentru încărcare cu tensiune constantă a acumulatoarelor pentru autovehicule este reprezentată în figura 3. La redresoarele punte fiecare faza asursei de energie este parcursa de current .redresoerale utilizate in practica pot avea o structura mai simpla sau mai complexa.in decursul unei perioade.2.in ambele semialternante. Schemele de redresoare complexa prezinta urmatoarele avantaje: -micsoreaza pulsatia tensiunii redresate .izolarea retelei de curent alternetiv de retaua de curent continuu. variaţia tensiunii electromotoare.Redresoare cu doua tacte sau redresoare punte Redresoarele cu un singur tact se caracterizeaza prin aceea ca fiecare faza a sursei de energie este parcursa de curent . Schema electrică a unui redresor monofazat în punte. realizarea redresoarelor cu scheme de redresoere complexe. Cele fara transformator se caracterizeza prin simplitate. Introducerea transformatorului in circuitul engetic al redresorului permite rezolvare a urmatoarelor probleme:tansformarea tensiunii sursei. 3.Pentru încărcarea acumulatoarelor electrice de capacitate mică se utilizează.2 . Redresoarele pot fi impartite in doua mari clase: 1.imbunatatirea formei curentului primar.la încărcarea acumulatorului.b.obtinerea puntului de nul pentru circuitului de redresare in conexiune stea . 2. -redresoere comandate(cu tiristoare sau tranzistoare in regeim de comutatie).Desi prezinta aceste avantaje .1. cu diode semiconductoare.numai odata . -imbunatatesc gradul de utilizare a ventilelor. In functie de comanda a elementelor decomutatie dinstructura redresorului deosebim: -redresoare nenomandate(cu diode).Redresoare cu un singur tact .gabarit mic si prêt de cost scazut.

2. -dispozitivul de incarcare devine greu si voluminous.Figura 3.Ea necesita tranzistoare de putere .3.Reglarea tensiunii cu ajutorul tiristorului. Fig. Dispozitivul este simplu de exploatat . .Reglerea tensiunii cu ajutorul unei scheme cu tranzistoare .Modificarea in trepte a tensiunii secundarului transformatorului de alimentare.ceea ce scumpeste dizpozitivul .Redresor care are o tensiune variabila in secundar. c. -consum sporit de energie . necomanda Redresoarele necomandate au o construcţie simplă.3. Exista o variateta de scheme bazate pa acelasi principiu .dar si un dezavantaj de baza :comanda dificila a tiristorului.care au o seama de avantaje. b.Presupune realizarea unui trnsformator cu mai multe prize in secundar. Reglarea tensiunii de alimentare a puntii redresoare se poate realiza prinmai multe metode: a.Schema unui redresor monofazat în punte. dar prezintă următoarele dezavantaje: -curent mare la începutul procesului de încărcare. -durată mare de încărcare (10-12h).

Tiristorul D5 functioneaza pe baza principiului realizarii fazei pe poarta .4.5. in cadrul unei scheme simple de comanda. In figura 3.iar tranzistorul T1 si T2 realizeaza reactia de la iesirea schemei si comanda momentului deschiderii tiristorului. In figura 3.ceva mai elaborate. In figura 3.se utilizeaza un transformator coboritor de tensiune 220V/42V cu putere de 250VA. In figurile urmatoare se prezinta doua scheme de dizpozitive de incarcare a acumlatoarelor cu comanda prin tiristor .Redresor cu un transformator coborator de tensiune. Schema bloc a redresorului monofazat comandat ce utilizeaza numai un tiristor..6. avem o schema ce seamana cu schemele de reglare a intensitatii luminoase a becurilor din locuintele noastre . Fig. avem o schema de incarcare fara punte redresoare cu un simplu tiristor ce realizeza monoalternanta si reglarea tensiunii. . Micsorarea curentului de incarcare pana la 100-200 mA se obtine cu ajutorul rezistorului variabil.7.3.6.Figura 3.Avantajul svhemei consta in faptul ca este universala.

Aceste deficiente se inlatura aproape total prin: -incarcarea suplimentara a bateriei. Procesul descries se repeat la fiecare semiperioada a retelei.pentru protejare bateriilor la supra solicitarie la current.R5. -reglarea corecta a regulatorului de curent de pe automobil.3. Condensatorul se va descarca radid prin bec si prin electrodul de comanda al tiracului VS1.R1.Redresoare pentru protejarea bateriilor la suprasolicitarii de curent. acesta se aprinde.D!.9. se prezinta un redresor simplu fara decuplarea curentului de incarcare a acumlatorului si fara posibilitatii de citire si reglare a curentului de incarcare.pe traseulR2.La sfarsitul semiperioadei .Functionarea schemei este reletiv simpla .fara incarcare exteriora suplimentara. Se dau cateva solutii constructive de incarcare de acumlatoare. Utilizarea acestui tip de incarcator este recomandat pentru incarcari de scurta durata cu urmarirea permanenta a comportarii elecrolitului din celulele acumlatorului.In alternanta pozitiva C2 se incarca prin R3.triacul se bloceaza. R!.Redresorulse lega in parallel cu bateria .D2.care se va deschide .R2. Aceste redresoarese utilizeaza cu precadere in timp de iarna la pornire motoarelor reci .8. Transformatorului va fi de 250VA si 2x12V in secundar pentru variatia constructive pentru autoturismesi de mimimum500VA si 2x24Vinsecundarul pentru autocamioane cu instalatia electrica de 24V. cu o tensiune pozitiva la bornele lui R4. In momentul in care tensiunea la bornele lui C2 atinge pragul de aprindereal becului cu neon HL1. in speciala celor care intra in echiparea autovechiculelor sunt: -balanta energetica deficitara . -supra solicitarea in timpulpornirilor de motoare reci in special iarna.iar in alternanta negetiva se incarca la aceeasi tensiune dar cu o polaritate inversa (desemn contrar). Fig.Diodele redreoare D2D2 vafi de tipul DSO NOS sau echivalentul pentru autoturisme.se lasa sa se incarca bateria 10-20 . utilizind unredresor alimentetde la retea. -utilizrea unui redresor lega in paralel pe bornele acumlatoruluipentru pornire motoarelor reci pe timp de iarna. Factorii principali care duc la distrugera bateriilor de acumlaror.In figura 3.

. valoarea limită a curentilui debitat de baterie este de 0. Un redresor cu schema bloc din figura 1.  manual.25 V/element.  încărcare rapidă.de minute . cum sunt de pildă cele din centrale şi staţii electrice.4 alimentează consumatorii de curent continuu conectaţi la linia L şi menţine în stare încărcată bateria de acumulatoare B. cu un timp de încărcare care poate fi reglat între 0-12h.7 V/element La funcţionarea în regim de încărcare rapidă după trecerea intervalului de încărcare stabilit iniţial. Astfel de redresoare cu schema bloc prezentată în figura 1. în care caz valoarea tensiunii de ieşire poate fi modificată între limitele corespunzătoare modificării de tensiune pe element: între 1.dupa care se porneste motorul “la cheie”.4 se construiesc la Electrotehnica Bucureşti. în care caz tensiunea este menţinută la valoarea corespunzătoare valorii de 2. redresorul trece în mod automat din regimul de încărcare rapidă în regimul automat. Redresoarele destinate a funcţiona în tampon cu bateriile de acumulatoare de mare capacitate. corespunzătoare valorii de 2. 110V sau 220V.75-2. În oricare regim valoarea limită a curentului debitat de redresor poate fi reglată între 0.15 V/element.1 In. şi acoperă surplusul de energie electrică în cazul suprasarcinilor.Dupa pornire motorului la 2-5 minute se opreste redresorul si se scot cablurile de legatura si cordonul din priza. Bateria de acumulatoare asigură alimentarea principalilor consumatori în caz de dispariţie atensiunii în reţeaua de curent alternativ.9-1.Redresorul poate funcţiona în următoarele regimuri:  automat. pentru valori nominale ale tensiunii de ieşire de 24V .25In. se realizează cu bucle de reglare a curentului şi tensiunii. în care menţine tensiunea constantă.

REDRESOARE DE INCARCARE AUTOMATA Majoritatea dispozitivelor de incarcare din comert au o schema care se reduce la asocierea unui transformator si a unui redressor . avind uneori si cateva rezistente. .4.

4V). 4. 4.Astfel.bateria poate sa suporte fara a fi pereclitata: -scurtcircuitul permanent la iesirile sale.constructia sau alegeun incarcator trebuie cunoscute urmatoarele caracteristicii :tensiunea de alimentare de la reteua electrica . -oprirea automata la incheierea incarcarii. In plus . Atunci cand se proieteaza .s-a dorit ca montajul sa fie protejatfata de toate erorile posibile in ceea ce priveste conexiunile. -sarcina prelungita cand este total descarcata. -protectia in cazul unui scurtcircuit la iesire.Acest current trebuie sa creasca uniform. Sursa aleasa si prezentata in continuare are urmatoarele facilitatii. Comutatia statica reduce substantial pierderile de energie prin disipatie termica.cu elementele de limitre pasive (rezistente de putere.2. -incarcarea trebuie sa se efectueze la un current constat. -conectarea in sens gresita bornelor sale. Incarcarea acumlatoarelor impuse o sursa de constructie speciala care sa permita debitarea unor curenti si tensiunii cu parametrii bine stabilitii. Tensiunae pulsatorie furnizata de blocul redresor.inevitabil in cazul redresoarelor simple.1Constructia de principiua unui incarcator. -furnizata unui current care sa corespunda stadiului de incarcare a bateriei.Inconstructia unui astfel de incarcator se pot distinge in general trei blocuri.Diferenta de la 20 V la 14.limitat la valoarea mentionata anterior.12Vsau24V).4V fiind necesara pentru a compensa caderile de tensiune pe tiristorul in conductie si pe R12.atunci caund bateria este complet descarcat. Reglarea se face prin deschiderea intermitenta a tiristorului. . -functionarea in impulsuri (contribuie la prelungirea duratei de viata a bateriei).transmormatorul coborator de tensiune .sistemul de redresare a tensiunii de iesire . eventual cu posibilitatii de reglare). cerinte impuse In principiu dispozitivele de incarcare pot fi reletiv simple . -adaptarea permanenta a curentului la gradul de incarcare a bateriei.comandat cu patru tranzistoare.nefiltrata (transformator plus punte redresoare )s-a stability mai mare decit tensiunea la bornele unui acumlator de 12 V complet incarcat(cca 14.de incarcate prin intermediul unui tiristor cu rol de comutare static. este aplicata bateriei .pana cand tensiunea de la bornele bateriei atinge o valoare data.V.curentrul maxim de incarcare ce va trebui asigurat de incarcator(in princiriu mai mic de 10A. Amorsarea tiristorului este controlata simultan de catre un circuit care “masoara” tensiunae la bornele acumlatorului si un alt circuit care sesizeaza valoarea curentului de incarcare.La conceperea schemei s-a pornit de la urmatoarele indicatii: -curentul de sarcuna trebuie sa fie limitat la o valoare data. (6. Un incarcator ideal trebuie sa asigure: -protectia la conectarea inversa a poliilor bateriei.intucat forma de tensiune furnizata ca si coeficientul de ondulatie nu sint importante. -protectie la conectarea inversa a bateriei.pentru a se evita deteriorarea elementelor acestuia.tensiunea bateriei de incarcat. -limitarea automata a curentului maxim de incarcare.Modul de functionare Tensiunea furnizata de un redresor de putere adecvata. candbateria este complat “golita”.becuri).

dar are si un inconvenient:fiind comandat prin poarta cu ajutorul unui current foarte slab.spatial anod-catod este adus in stare de conductie. cand acesta depaseste valoarea fixata prin reglajul P2. Circuitul de masura a tensiunii nu va dezamorsa tiristorul .Ceea ce conteaza insa este curentul mediu care traverseaza bateria si nu valoarea instantanee a acetuia.Dupa ce s-a conectat acumlatorul ce urmeaza a fi incarcat.T4 la fel si tiristorulse amortizeaza. Trecerea de la un mod la celalalt trebuie sa fie progresiva.precum si R5.producand o anumita cadere de tensiune si pe R12.cand bateria este complet incarcata.stabilizandu-se astfel o limita maxima a curentului de incarcare reglabila din potentiometrul P1. Montajul are o limitare:nu a fost conceput decat pentru baterile de 12V si aceasta din mai multe motive :baterile de 6V sunt din ce in ce mai rare.tranzistorul T3 se deshide si il blocheaza pe T1 impiedicand amorsarea tiristorului.3.prin apasarea caruia T1 intra in conductie.Singura solutie consta in anularea curentului anod-catod sau a tensiunii anod-catod.dar va impiedica amorsarea sa. Dioda electro luminiscenta LED1 serveste ca indicaror visual a curentului mediu de incarcare.un current de iesire al dispozitivului de incarcare traverseaza jonctiunea baza-emitor a lui T1. cand bateria este conectata in sensul corect.Dar odata amorsat cu ajutorul portii.LED-ul L1 indica prezenta tensiunii retelei .tranzistorul T2 se deschide si il bloceaza pe T1 impiedicad amorsarea tiristorului. S-a apelat la un sistem utilizand tiristorul.Consideratii teoretice Constatam ca trebuie realizata unmontaj care sa poata functiona ca un generator de curent constant pentru faza initiala a incarcarii. Tiristorul se va dezamorsa tot de o suta de ori pe secunda. curentul de incarcat este nul.tensuinea dela bornele acumlatorului produce prin divizorulR7-R3.Circuitul de masura a curentului controleazaamorsarea tiristorului limitind curentul la valoarea maxima dorita.Un curent de 2mA in baza lui T4 este sufficient pentru a declansa orice tiristor.iar circuitul de masura a tensiunii are rolul de a interzice aceste amorsarii cand tensiunea de la bornele bateriei atinge valoarea corespunzatoare incarcarii complete. 4. care sunt redresati dar nefiltrati si de un circuit de incarcare este maxim .Conditia este usor de realizat cu current alternativ intrucat acesta trece prin zero de o suta de ori intr-o secunda(in cazul retelei avind f=50Hz)dar mult mai dificil este de a gasi o solutie in current continuu.iar cand tiristorul este amorsat.apoi ca un generator de tensiune constanta. automata si bidirectionala. ca si prin R4 devenind sufficient pentru deschiderea tranzistorului T1.Functionarea montajului.in timp ce L2 da o indicatie vizuala asuypra valorii medii a curentului de incarcare.Cand acesta depaseste o valoare prestabilita . Tensiunae de la bornele bateriei este masurata cu ajutorul lui T3. In acest caz a fost prevazut butonul de pornire. 4.nu se mai poate dezamorsa.Aceasta va determina o reglare foarte precisa a curentului mediu care circula prin baterie in timpul incarcarii. Tranzistorul T4 este folosit pentru amplificare curentului de comanda a tiristorului. Apasarea butonului pornire trebuie sa dureze cateva zecii de secunde cat timp tensiunea bateriei creste la pragul necesar automentinerii incarcarii. in stare de conductie. Schema contine un transformator ce furnizeaza 18V.Rolul .Functionarea traductoarelor de curent si de tensiune pentru controlul amortizarii Curentul de incarcare produse la bornele rezistentei R12 o cadere de tensiune mediata de condenzatorul C1.Atunci cand aceast tensiune depaseste valoarea fixata prin P2.4.T3 intra in conductie si bloceaza T1 ceea ce impiedica amorsarea tiristorului .Aceasta componenta prezinta avantaje importante. Tensiunea la bornele bateriei este sesizata de T3. Curentul care parcurge R1 este suficient pentru a mentine T4 in stare de conductie si a amorsa tiristorul.

curentul care parcurge R3.Tensiunea la bornele baterie creste foarte repede.Luminozitatea LED-ului L2 variaza in functie de curentul de incarcare .Potentiometrul P1 serveste la reglarea curentului maxim de incarcare. 5.Daca firele de iesire sunt in scurtcircuit.evitandu-se astfel eventualele pagube.de 12V (cazul cel mai frecvent ).tensiunea la bornelebateriei nu tebuie sa scada prea mult. Tipul de acumlator ce raspunde acesui deziderat est5e cel acid.iar degajarea de caldura a acestuia poate determina chiar arderea epoxidului.bateria de acumlator cu plumb fiind aztazi folosita aproape in exlusivitate in sistemele de alimentare cu energie electrica a autovehiculelor.PILE ELECTRICE Stratul dublu electric.la apasarea butonului P se amorseaza tiristorul.deci nu se vor lasa conectate un timp prea indelungat.6.demarorul consuma un current de ordinul zecilor –sutelor de amperi (de aproximativ 10 oricurentul debitat normal ).precum si de 24 V (pentru puteri instalate mari).R5 nu este sufficient de mare pentru a mentine T1 un stare de conductie.butonului de pornire Peste de-a permite demararea dispozitivului de incarcare pentru baterile complet descarcate.ceea ce permite eliberarea butonului dupa cateva zeci de secunde.In cazul bateriilor de foarte mare capacitate (60A/h). 4.Obsevatii S-a montat in afara circuitului imprimat.5. siguranta fuzibila se topeste .Cand tensiunea la bornele acestea este de 4V.LED-ul va ramane in permanenta aprins.dar acestea nu beneficiaza de intreruperea automata la sfarsitul incarcarii. 4. In practica la automobile se intalnesc baterii de acumlator de 6V(din ce in ce mai rar ).deoarece se incalzeste. .Dispozitive pentru incarcarea acumlatoarelor Bateriilor de acumlatoare folosite in automobile li se impun conditii de functionare relativ dure in special iarna intrucat desi la pornire (pentru un timp de5-10s). Cu ajutorul acestui montaj se pot incarca si bateriile de 6V.LED-ul va lumina foarte slabla sfarsitul incarcarii.

care formeaza .Datirita fortelor cuolumbiene si cresterii presiunii osmotice se va stabilii un echilibru:    P =F / S + p La un momemt dat.de exemplu .deoareca.5.manifesta o tensiune de dizolvare P caracterizata prin tendinta de a trimite ioni in apa sau in solutia care il inconjoara.1.1.sub actiunea presiunii osmotice un numar egal de ioni din solutie trec inapoi pe metal si se anuleaza:   P =p b)Daca tensiunea de dizolvare este superioara presiunii osmotice initiale (P>p).ceea ce anuleaza practic efectul.de fiecare parte o suprafata de contact metal-solutie . c)Dca tensiunea de dizolvare a metalului este mai mica decat presiunea osmatica a ionilor formati (P>p).forminu-se astfel un strat dublu electric cu orientarea in sens invers fata de cazul anterior.un strat dublu-solutie .iar metalul se incarca negativ si solutia pozitiv.5.Ionii pozitivii dupa parasirea metalului.atunci electrodul Mnu se va incarca electric.In consecinta .in cazul unui electrod de cupru introdus intr-o solutie de sulfat de cupru.Formarea stratului dublu electric Presiunea osmatica p se opune trecerii ionilor de pe metal in solutie.Intre sarcina de semn contrar se exercita forte cuolumbiene F de atractie .atunci ioni de metal trec in solutie.dupa cum urmeaza:   a)Daca tensiunea de dizolvare P a metalului este egala cu presiunea osmotica p a ionilor deja dizolvatii. trecera ionilor de metal in solutie se opreste.in timp ce electrodul de metal ramane cu un surplus de electronii. La echilibru se poate scrie relatia :    P +F / S = p Stratul dublu poate fi asimilat cu un condesator plan a carui capacitata este data de relatia: .daca metalul trimite un numar de ioni in solutie. incarca lichidul cu sarcini positive .tendintametalului dea trimite ioni insolutie I se opun forte care datoresc stratului dublu electric si presiunii osmotice.ionii din solutie se vor depune pe electrod ionii negativi . Fig. Un metal introdus in apa sau in solutia sari sale.un strat dublu electric. incarcandu-se negativ.ca.comparabil cu un condensator plan de dimensiuni moleculare.Potentialul de electrod.

Potentialul de electrid va avea in acest caz forma: RT p ln ZF P ϕ = Sau ′ ϕ′ = ϕ0 + RT ln C ′ ZF De exemplu un electrod de cupru intr-o solutie de sulfatcupric.adicaun electrod dintr-un metal a carui tensiune de dizolvare este mai mica decit presiunea osmatica. .a ionilor de zinc si respective . atunci: ϕCu / Cu 2+ = p RT ln Cu ZF PCu Sau ϕCu / Cu 2+ = RT ln[ Cu 2 + ] ZF Prin [Zn2+]si [Cu2+]se intelege concentratile .incarcandu-l pozitiv.atunci pe elecrtrod se depun ioni din solutie .C= dσ S dϕ Daca introducem in solutie de electrolit un electrod electropozitiv.Caracteristici ale pilelor electrice Factorii fizico-chimici din reactile de acidoreducere sunt esentiali.care influenteaza procesul de producere a curentului electric.proprii unei pile galvanice .a ionilor de cupru in solutie corespunzatoare. Cantitatea de electricitate furnizata exprima capacitatea de debitare a pilei electrice si se poate scrie sub forma : C= ∫ 0 t I(t)dt Unde I=I(t)este intensitatea curentului debitat de pila in intervalul de timp de la zero la t.Pentru realizarea debitarii optime estev insa necesara sa se tina seama si de alti factori. 5.Timpul t se stabileste in functie de diferenta de potential de la borne.2.

a pilei.Rezistenta interna creste cu cresterea rezistentei de polarizare rp=rp(I). Expresia impedantei este: Z= R0 +Rp[ 1 − exp      t  RpC     si Ws= W / m Capacitatea de debitare a pilei electrice se poate exprima in general prin relatia : t C= ∫ 0 E (t ) − I (t )[ Rc (t ) + r p ( I .exprimata prin relatia : r(t)=rc(t)+rp(t) Rezistenta de concentrare rcse datoreaza polarizatii de concentratie.r(t)rezistenta interna a pilei la momentul t .Ea mareste rezistenta interna. Energia de debitare exprima prin relatia : W= ∫ U(t)I(t)dt 0 t Capacitaea specifica Cs reprezinta raportul dintre capacitatea de debitare C si masa totala m a generatorului.pasivizare in timpul caruia inceteaza oxidarea metalului si are loc o degejare de O2 la electrod.Rezistenta de polarizare rpapare in urma polarizarii care se opune t.La pilele care necesita densitatii mari de current la descarcare. Cs= C / m Wsfiind energia specifica a generatorului.iar R0rezistenta ohmica a celulei :η este supratensiunea care apare datorita polarizarii electrozilor.r prezistenta introdusa in circiutdatorita polarizarii electrozilor.e.m.la limita se poate duce la pasivizarea acestuia. a pilei.se urmareste constituirea unui eleltrozi cu suprafete active mari care se pot realiza prin dublarea sau chiar trplarea electrozilorb intr-un anumit volum.e.Diferenta de potential U(t)de la bornele pilei la momentul t se scrie sub forma : U(t)=E(t)-I(t)r(t) Unde E(t)este t. care micsoreaza capacitatea de debitare a pilei.unde C este capacitatea stratului dublu electruc ce apare la electrozii pilei.m. Determinarea rezistentei interne Rezistenta unei pile electrice se poate determina comparind celula galvanica cu un circuit echivalent de genul celui din figura.i joaca un rol important la descarcarea pilei galvanice : O densitate mare de curent provoaca o crestere a polarizarii electrodului.Aceasta implica riscl unor scurtcircuitari. t )] Re dt . Densitatea de curent .care .

Unde Re = constant este rezistenta circuitului exterior.2.folosind lantul electrochimic: (-)Zn/NH4Cl/MnO2(+) T.O pila ireversibila este pila Volta.Caracteristicile electrice ale pilei Leclanché uscate.din cauza polarizarii puternice care apare la electrodul de argint.e.e.m.Pile electrice primare Pile Leclanché Pilele primare se caracterizeaza prin faptul ca dupa epuizarea substantei active nu mai pot functiona fara inlociurea acestuia. revine incet la valoarea initiala.cu Lantul electrochimic: (-)Zn 2SO4│Ag(+) H In timpul functionarii pilei.e.George Leclanché a inventat (1867)pila care-I poarta numele.iar capacitatea de debitarev depinde de constructia pilei.3.iart.m. a acestor pile scade rapid in timpul functionarii.m.La interuperea circiutului de debitare .5. Fig. 5. Pila Grenet .de pe electrod trec ioni de zinc in solutie iar pe electrod de argint se neutralizeaza ionii de hydrogen.Introducerea unei substante oxidante in jurul electrodului pozitiv duce la o polarizare mai rapida.polarizarea dispare treptat.T.5 V. a pilei Leclanché este de 1.

e. in pila este introdus un current electric si datorita elecrololizei care ia nastere. Fig.ionii din solutie se depun pe electrodul negativ.Pile reversibile Pile reversibile se deosebesc de pilele primare prin aceea ca .Este formata dintr-un electrod de zinc si un electrid de carbune introdusi intr-un vas de sticla.m.Lantul electro chimic are urmatoarele componente: (-)Zn| H2SO4+K2Cr2O7| C(+) Pila Grenet se caracterizeaza prin debitarea unor curenti de intensitatii mari. Daca in timpul debitari curentului.Electrodul care se utilizeaza este formata dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric amestecata cu biocromat de potasiu. de sens opus.Pila Grenet sa fie utilizata in special pentru descarcarea de scurta durata la curenti intensi.e.este de 2 V. 5.mai important sunt pila Daniell-Jacobi.T. etc.m.5.cu rol de depolarizant.la aplicarea unei t. Dintre pilele reversibile.4.pila debitand current electric .3.atunci cand li se aplica o t. Lantul electrochimic: (-)Zn |Zn SO4 |Cu SO4| Cu (+) .pile de concentratie.procesele care au la electrozi se inverseaza .ionii de metal trec in solutie. Pila Daniell-Jacobi Se compune dintr-un electrod de zinc scufundat intr-o solutei de sulfat de zinc si dintr-un electrod de cupru introdus intr-o solutie de sulfat de cupru.e. acumlatoare electrice.m.Caracteristica de descarcare U=U(t) a pilei Grenet.

unul de polaritate pozitivă. numit anod. este acumulatorul cu electrolit acid şi electrozi de plumb.5.iar tensiunae de la borne in timpul descarcarii este constanta.1. un element de acumulator constă dintr-o cuvă în care sunt introdusi doi electrozi tip placă.este transformată în energie chimică.Caracteristicile de descarcare a pilei Daniell-Jacobi Contributi romanesti in dezvoltarea pilelor electrice Cercetarile in domeniul pilelor electrice intalnim inca de la inceputul secolului al XX-lea in preocuparile unor mari fizicieni romani.4. Pentru demarajul auto se folosesc aproape în exclusivitate acumulatoarele acide cu electrozi de plumb. 6. pentru utilizări specifice există şi alte tipuri de acumulatoare alcaline. nichel-fier.Electrolitul poate fi apa distilata. pentru diferite valori ale intensitati curentului electric. are valori mai ridicate (E=2. iar energia chimică este reconstituită în energie electrică sub un randament de conversie ridicat în timpul unei descărcări intermitente sau continui.093 V. Principiul de funcţionare Sub forma lui cea mai simplă. Pila K.platina lucie.Academicianul Th. ACUMULATOARE ELECTRICE CU PLUMB. nichel-zinc.Acumlatorul cu plumb prezinta caracteistici superioare altor acumlatoare .farmat din PbO2 şi altul de polaritate negativă.m. o cantitate mica de oxigensau de hidrugen. Teoria proceselor de electrod. Fig. acid sulfuric pur.aur platinat.platina platinata cenusie.Stefan Procopiu a studiat variatia t. prin agitarea mecanica a unuia dintre electrozi.in care se introduce la presiune foarte mici.Vasilescu-Karpen a realizat un nou tip de pila cu particularitati desebite pe care a denumit pila K[18].Lantul electrochimic este: (+)Pt| H2O| Au(-) sau Pt| alcool metilic|apa | Pt.N. În fabricaţiile curente.035 V). Energia electrică. Acumulatorul electric constitue o soluţie practică şi eficientă pentru stocarea energiei electrice.e. Acumulatoarele electrice sunt pile reversibile formate dintr-un grup de electrozi de specia intai si dintr-un alt grup de eklectrozi de specia a doua.Lichidul în care sunt imersaţi electrozii este o soluţie apoasă de acid .Valoarea t.e. Denumirea provine de la electrolitul alcalin(o soluţie apoasă de hidroxid de potasiu şi sodiu).e. 6. denumit catod format din plumb spongios.Este alcatuita dintr-un electrod de platina si aur. într-un proces ştinţific de conversie. Pila K au fost construite si studiate indelung de N Vasilescu-Karpen. determinate experimental este E=1.Sunt alcatuite din electrozi de metal neatacabile chimic:platrina platinata neagra .Ionescu a contribuit la dezvoltarea studiului proceselor producatoare de curent electric in pile galvanice.m. Cel mai vechi şi cel mai răspândit acumulator electric. în timpul încărcării acumulatorului. mai greu recuperabile şi strict dirijate. Electrozii acumulatoarelor alcaline sunt cuplurile: nichel-cadmiu. argint-zinc şi altele. a unor pile galvanice.Utilizarea acumulatoarelor alcaline este nejustificată datorită costurilor foarte mari şi faptului că materialele active din componenţa lor sunt limitate.T.V.m.

parţial sau total.75 V/element.35V şi prin completarea nivelului de electrolit cu apă distilată sau demineralizată de câte ori este nevoie.26 g/cm3. respectiv 14. Lantul electrochimic se poate scrie sub forma : (+)PbO2│(Ccq)H2SO4 │Pb(-) La electrodul negativ procesele chimice sunt descries prin reactia : Pb↓+SO42-↔PbSO4↓+2eiar la electrodul pozitiv prin reactia : PbO2 ↓+SO42-+4H++2e-↔PbSO4+2H2O se produce procesul global. În stare descărcată densitatea electrolitului este cuprinsă între 1. care permit transferul de ioni. are loc un transfer de ioni. ca elemente de separare. nişte membrane microporoase.29 g/cm3.65-2. în funcţie de profunzimea descărcării. Acidul sulfuric rezultat se dizolvă în electrolit mărindu-i concentraţia. cu atât mai intens cu cât curentul de descărcare este mai ridicat.1 V/baterie angajează un proces secundar de electroliză a apei şi se degajă în atmosfră n molecule de O2 şi 2n molecule de H2.15 g/cm3 şi 1. refac două molecule de acid sulfuric şi procesul continuă până la completa dispariţie a sulfatului de plumb din electrozi (la încărcare). Acest proces nedorit se corectează prin limitarea tensiunii de încărcare la 2. când se restituie energia electrică stocată în acumulator atât placa anod cât şi placa catod se sulfatează progresiv.Electrolitul pentru acumulatorul încărcat are densitatea cuprinsă între 1. cu completarea periodică a apei pierdute la încărcări prelungite sau supraîncărcări. În procesul de descărcare. În ansamblu. Pe măsură ce se încarcă acumulatorul.Între electrozi se interpun.27 g/cm3 şi 1. prin pierderea unei cantităţi de apă electrolitul se concentrează şi mai mult. respectiv 16-16. ten siunea la borne poate creşte. mecanismul dublei sulfatări se prezintă astfel: PbO2+2H2SO4↔2PbSO4+2H2O Este evident că apa joacă un rol activ în exploatarea acumulatorului şi rezultă de aici importanţa unei întreţineri corecte. Prin încărcare sulfatul de plumb din plăcile pozitive se transformă în acid sulfuric şi bioxid de plumb. dar împiedică contactul direct (scurtcircuitul). iar plăcile negative în plumb spongios şi acid sulfuric (teoria dublei sulfatări): 2PbSO4+2H2O→ PbO2+Pb+2H2SO4 Două molecule de apă din electrolitul diluat. În procesul de încărcare. Membrana separatoare are rolulde a izola electronii .masa activă a catozilor este bioxidul de plumb (PbO2). În acest fel. La un element în stare încărcată. respectiv de decărcare. iar apa care se formează măreşte diluţia electrolitului şi face să crească rezistenţa internă. O încărcare prelungită peste 2.35 V/element. iar la anozi ea are o structură spongioasă pe plumb. prin desulfatarea electrozilor. Mărindu-se rezistenţa internă scade tensiunea la borne până la valoarea de oprire. La o încărcare completă tensiunra la borne poate ajunge la 2. Se subliniază că în procesul de încărcare-descărcare electrolitul ia parte activă.sulfuric. în funcţie de profunzimea descărcării. Aceşti ioni trec trec într-un sens sau altul prin membrana separatoare dintre electozi.5 V la o baterie de 12V. La descărcare mecanismul de reacţie este invers: PbO2+Pb+2H2SO4→2PbSO4+2H2O Sulfatul de plumb care se formează acoperă superficial sau profund electrozii.

Nivelul electrolitului se ridică cu 10-20 mm peste marginea superioară a separatorilor. facilitează recombinarea: 2H2O+O2=2H2O . Unitatea de bază a unui acumulator este celula sau elementul. dar trebuie să fie suficient de poroasă pentru ca ionii să o poată străbate cu uşurinţă. care nu are practic un rol funcţional). polistiren. de o bucşă de plumb încorporată în capac. În capac se înşurubează un dop care are următoarele funcţii:  permite evacuarea gazelor. de o punte de plumb.În fabricaţiile moderne este preferată polipropilena-copolimer pentru o superioară rezistenţă mecanică şi chimică. Numărul membranelor separatoare pe element va fi de minim 2n (dacă ansamblul de grupuri are joc în celulă se poate adăuga pentru împănare şi câte un separator de margine. În stare încărcată plăcile electrod au volumul cel mai mic. cu o bună rezistenţă chimică la acţiunea corozivă a electrolitului pe bază de acid sulfuric. se leagă în paralel prin intermediul unei punţi de plumb. în timpul descărcării însă transformat în sulfat de plumb.7 s-a prezentat schematic un element cu reperele sale componente. ABS sau PVC etanşarea se face prin lipire cu o soluţie adezivă realizată din materialul de bază şi un solvent corespunzător acestuia Prin capaculde închidere trec polii bornă.electrozii (să împiedice scurtcircuitele). Un număr de n plăci pozitive (n fiind mai mare sau egal cu 1 şi mai mic sau egal de 15). Cu toate acestea.5 -1. prin adezivi de etanşare de natură bitumioasă. La introducerea electrolitului se are în vedere ca grupul de plăci electrod să fie complet acoperit. Acest vas-cuvă.El se compune. din două plăci electrod. Construcţia specifică a. prin intermediul unor garnituri elastice d profil adecvat sau prin termosudură. 6. iar pentru prevenirea contactului direct între plăcile de semn contrar se interpune un separator microporos. polipropilenă-copolimer. îşi măresc volumul de 1. Însă porii acestor membrane se impune să fie atât de mici încât să nu poate fi străbătuţi de masa activă a electrozilor sau de paricule metalice coloidale. pentru că permite termoetanşarea şi pentru faptul că poate fi asociată unor variante constructive mai economice. realizează închiderea. Degradarea lor dă naştere scurtcircuitelor. constitue grupul anodic. PVC-plastifiat… . În figura 1. Un capac din aseaşi material cu vasul cuvă. ABS. reţinând particulele de electrolit  permite controlul nivelului de electrolit şi prelevări în vederea măsurării densităţii  permite completări de nivel sau înlocuirea electrolitului în caz de nevoie Pentru acumulatoarele fără întreţinere dopurile. de construdţie specială. Supratensiunea provocată de creşterea volumului o suportă membranele separatoare. constituind grupul catodic al elementului. fără adaos auxiliar de material  la polistiren. Ansamblul de grupuri şi separatoare se introduce într-un vas-container. un număr de n+1 plăci negative legate în paralel tot prin sudură. Etanşarea vas-cuvă se face în mai multe variante:  la ebonită. în prinvipiu. Cele două grupuri de plăci se întrepătrund astfel ca fiecare placă pozitivă să fie cuprinsă între două plăci negative. iar etanşarea capac-pol se realizează în mod diferit: prin sudură.membranele separatoare trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficient de mare ca să suporte operaţiile tehnologice şi presiunea internă de exploatare. din răşini epoxilice sau poliuteranice  la polipropilenă-copolimer prin sudură termică.8 ori. în limitele de variaţie termică cuprinse între –40 şi +50 grade C.2. cu rezistenţa mecanică la vibraţii. în construcţiile curente este din: ebonită. zdruncinări şi impact. respectiv la scoaterea din fincţiune a întregului acumulator.Elementul acumulator.

Există şi alte variante de înseriere.βi sunt coeficienti stoechimici din ecuatia F=96500 C. Fiecare compartiment reprezintă un element.iar pentru produsele finale αi=1. module de 12V înseriate. Parametrii caracteristici ai elementului stau la baza parametrilor fincţionali ai bateriei. 6. sau 6x2=12V.3.3. 6.e.2d .m.1.Bateria modul.36-0. Fiecare element are aceaşi număr de plăci electrod. rezulta relatia generala : E=E0RT ln πa i αiβi ZF E valoarea standard a t. Pentru realizarea unor tensiuni mai mari de 12V se folosesc. Unităţile de 6 şi 12V sunt în construcţie monobloc de 3 sau 6 elemente montate într-o cuvă compartimentală. cu capacitate sensibil egală.αieste coeficientul a carui valoare pentru produsele initiale este αi= -1. 12 sau 24V.iar R constanta gazelor perfecte.z este valenta . Acumulatoarele electrice pentru demarajul motoarelor termice sunt unităţi de 6. Unitatea de măsură este voltul. cu bornele pe partea frontală a bateriei.8d E-=0.Tensiunea electromotoare. Daca se tine seama de activitatiile componentilor care participa la procesul curentului electric. iar tensiunea unui element aci cu plumb este dată de diferenţa dintre potenţialulu grupului de plăci pozitive şi cea a grupului de plăci negative.T este temperatura exprimata in scara Kelvin . pentru ai=1.iar apa rezultată se întoarce în element restabilind nivelul.2+0. Pentru acumlatorul cu plumb relatia de mai sus are forma: E=E0+ a H SO RtT ln 2 4 ZF a H 2O Tensiunea unui element acid cu electrozi de plumb depinde de potenţialul grupului de plăci pozitive (care creşte cu starea de încărcare respectiv cu densitatea electrolitului) şi de potenţialul grupului de plăci negative (care scade cu starea de încărcare): U=E+-EO formulă empirică ne dă valoarea potenţialelor electrod în funcţie de densitatea electrolitului (a cărui valoare depinde de starea de încărcare): E+=1. Bateriile cu masă mai mare de 25 kg sunt prevăzute cu mânere pentru siguranţă în transport şi în manevrările impuse de întreţinere. în general. cu compartimentări în două şiruri paralele. b. Parametrii de bază Aşa cum am arătat anterior unitatea acumulatorului electric este elementul. Prin înserierea acestor elemente se obţine la bornele terminale o tensiune de 3x2=6V.

În încărcările rapide curenţii fiind mai mari. are valori care depind de mărimea curentului de sarcină şi de nivelul de descărcare a acumulatorului. asociat încărcării.de unde: U=0.9 0.9.9V pe bateria cu 6 elemente.28 g/cm3 rezultă: U=0.8: U[V] 2 1.2 1.84+1. ea depinde de sursa şi metoda de încărcare.75 V/element.4 0. Pentru variaţia tensiunii de încărcare vezi figura 1. la 2-3h după oprirea încărcării.8 0.1 0 0 1 2 3 5h 10h tensiunea finală 15h 20h 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 t[h] Figura 6.7 1.15V/element.35 V/element.3 0.1: Curbele de variaţie a tensiunii cu regimul de descărcare  Tensiunea de încărcare-nu este o tensiune cpecifică acumulatorului.12V Valori caracteristici ale tensiunii electrice la acumulatoare sunt considerate:  Tensiunea nominală (Un).7 0. provocănd pierderi importante de apă din cauza unui proces secundar de electroliză.8 V-element. .se notează cu Us.2 0.10-2. respectiv 12.5 0.  Tensiunea în circuit deschis (tensiunea în gol). Valoarea tensiunii în sarcină este mai mică decât U0 şi mai mare sau egală cu tensiunea la care se opreşte descărcarea. dacă descărcarea se face în regim de 20h. În stare încărcată a elementului.84+d Pentru starea completă încărcată când d=1.6 1. pentru electrolitulcu densitate normală are valoarea de 2. respectiv tensiunea finală (Uf).5 1.1 1 0. Ea se consideră a fi o valoare medie între starea complet încărcată a elementului şi starea descărcată. tensiunea poate atinge repede 2.reprezintă tensiunea specifică a sistemului şi are valoarea de 2.8 1.6 0. Pentru variaţia tensiunii în sarcină vezi figura 1. Tensiunea finală variază între 1.6-12.3 1.0-1.28=2. când tensiunea depăşeşte 2.4 1. în funcţie de mărimea curentului de descărcare.se notează cu U0 şi reprezintă valoarea tensiunii la borne.  Tensiunea de sarcină.9 1. Se remarcă faptul că la încărcarea în regim de 3h (curba a) punctul critic c.0V.

5 2.crescator la incarcarea si descarcator la descarcarea acumlatorului. Tensiunea de la bornele acumlatorului depinde de mai multi factori impotanti si variaza cu timpul. Valoarea medie a tensiunii de la borne se poate determina prin relatia : n U sau U= ∑ i i =1 0 n Tensiunea de la borne in timpul descarcarii variaza dupa funtia U=U(t).1 2 1. se atinge după 1.3.9 1. Tensiunea de incarcare Uise poate exprima prin relatia: Ui=E+Ep+rciIi Iar tensiunea de descarcare Ud prin relatia : Ud=E+Ep-rcId. în paralel sau mixt). U[V] 2.de începere a procesului de electroliză.8 1.6 2.7 0 1 a tensiunea critică c c b 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t[h] Figura 6. În practică nu se lucrează cu elemente. Unde Ii si Id sunt intensitatile curentului de incarcare si respective de descarcare .2:Curbele de variaţie a tensiunii de încărcare: a-în regim de 3h b-în regim de 10h 6.Variatia tensiunii de lucru poate fi exprimata prin caracterstica tensiune-curentU=U(I). la încărcarea în regim de 10h punctul critic c se atinge după 7.4 2.2 2.7 2. când stadiul de încărcare al bateriei este de 56%.Marimea rezistentei interiore poate fi calculata conform relatie: U= 1 T ∫U (t )dt t .iar rci si rd rezistentele interioare produse de polarizatia de concentratie.2.85h. ci cu baterii de elemente.8 2. când stadiul de încărcare al bateriei este de 68%.Tensiunea de la borne.3 2. O baterie se realizează prin conectarea mai multor elemente (în serie.25h.

 Capacitatea nominală-se măsoară în amper-ore (Ah) şi reprezintă cantitatea de electricitate pe care o poate debita un element complet încărcat în regim de 20h până la tensiunea limită de 1. U 2 −U 1 [Ω] I 2 − I1 Capacitatea de debitare caracterizeaza acumlatorul din punct de vedere al cantitati de elecricitate pe care o poate acumla si debita apoi la descarcare.ceea ce limiteaza procesul de difuzie si duce transformarea partiala a masei active. la temperatura de 25 grade C.Din aceasta cauza apare osulfatare accentuata a suprafatei elecrozilor si drept urmare.In consetinta capacitatea de debitare a acumlatorului se micsoreaza.3.a descrestere rapida a tensiunii la borne. Ci= ∫ Ii(t)dt 0 t si prin capacitaea de debitare a curentului electric.10.fapt care asigura un schimb de substante aproape completa intre electrolit si placile de plumb. respectiv: In=0.pana in profunzimea elecrozilor de plumb.prelungind durata de descarcare. La descarcarea acumlatorului prin curenti de intensitati mici procesul de difuzie se poate desfasura intens si cu usurinta .Capacitatea de debitare.3. Capacitatea de debitare depinde de factori care determina functionarea acumlatorului in special de supra fata activa a electrozilor si de densitatea curentului de descarcare. în regim de 20h se notează cu C20.75V. C= ∫ I(t)dt 0 t unde Ii si I sunt intensitatile curentilor de incarcare si respective de descarcare. Capacitatea nominală scade cu temperatura comform figurii 1. Aceasta are ca efect cresterea capacitati de debitare a acumlatorului. Descarcarea cu intensitati mari de current electric duce la cresterea polarizarii electozilor.Functionand reversibil. care reprezintă a douăzecea parte din valoarea capacităţii nominale. Asociat acestei capacităţi se defineşte curentul nominal. şi de aceea demarajul la temperaturi joase este mai dificil.r= 6. Capacitatea nominală. Acumulatoarele electrice se caracterizeaza prin capacitatea de incarcare.05C20 [A] .

după 2h ajunge la tensiunea finală de oprire.2 este ilustrată variaţia capacităţii disponibile în funcţiede regimul de descărcare: Un element care are capacitatea de 70 Ah în regim de 20h are numai 65% din capacitatea nominală.3:Curba de variaţie a capacităţii cu temperatura  Capacitatea disponibilă-este capacitatea debitată (Cd) de un element în regimuri de descărcare mai severe decât cel nominal.4:Curba de variaţie a capacităţii cu regimul de descărcare În diagrama din figura 6. Rezultă că elementul respectiv descărcat cu 23 A. Se măsoară tot în amper-ore şi reprezintă o fracţiune din capacitatea nominală: C[%]=Cd[Ah] / Cn[Ah]x100 C[%] 100 80 60 40 20 0 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 t[h] Figura 6.C[%] 120 110 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 0 1 2 3 4 5 25°C 10°C 0°C -10°C -20°C In[A] 6 Figura 6. respectiv 46 Ah. La .

membrane separatoare.Energia acumulatorului. dacă se ţine cont de relaţia: . capacitatea se amplifică cu numărul elementelor legate în paralel. prin faptul că regimul de funcţionare este intermitent. De aceea prin funcţionare în paralel cu sursa de încărcare. 6. iar n este numărul de astfel de unităţi. capacitatea bateriei are valoarea capacităţii modulului complet. se înţelege că un scurtcircuit la nivelul bornelor angajează curenţi de intensitate mare. nu ia valori semnificative.3. Rezistenţa internă creşte cu starea de descărcare datorită plăcilor electrod parţial sulfatate şi densităţii reduse a electrolitului. Având în vedere că rezistenţa internă a acumulatorului este mică.electrolit.Elementul cu o capacitate Cn va avea o rezistenţă internă cuprinsă în domeniul: 0. Ea depinde de:  specificul constructiv: numărulde electrozi. În funcţie de specificul constructiv.Rezistenţa internă a unei baterii rezultată din înserierea a n elemente este: Rib=n× rie [Ω ] unde rie este rezistenţa internă a unui element Rezistenţa unei baterii provenită din conexiuni mixte va fi: Ri0= rie / p*n [Ω ] în care p este numărul elementelor legate în paralel. total descărcat. de ordinul zecilor de miliohmi. Dintre toate acumulatoarele acide cu plumb.1-0. Energia electrică debitată de acumulator se determină făcând produsul dintre tensiunea de descărcare şi capacitatea dată: W=UC sau. având o capacitate de 1 Ah. acumulatoarele pentru demaraj au un specific constructiv de natură să asigure cea mai mică rezistenţă internă:plăci subţiri şi numeroase membrane separatoare de grosime mică. provoacă degradarea lui.5. cu o durată de acţionare prelungită.15 Ω . piese accesorii şi modul lor de asamblare într-o baterie  regimul funcţional:intensitatea curenţilor de sarcină. rezistenţa unui element de acumulator destinat demarajului.La conectarea în paralel. este cuprins între 0. 6. acumulatorul trebuie să fie permanent încărcat.conectarea elementelor în serie. parţial descărcat. modul de exploatare (continuu sau intermitent)  starea de încărcare:complet încărcat. Prin rezistenţă internă a unui acumulator se înţelege rezistenţa electrică pe care o opune acest acumulator la trecerea curentului electric. cu legături de înseriere scurte şi cu densitate mai ridicată a electrolitului. în cele mai multe cazuri. decât în cazul unor repetate încercări de pornire nereuşite.1/Cn-0. Componenta de polarizare a rezistenţei interne.Rezistenţa internă a acumulatoarelor de plumb este relativ mică.Rezistenţa electrică.4. legate în serie.3.15 CnΩ .

de grosime aproape naglijabilă şi foarte apropiaţi între ei. care este dată de raportul dintre puterea acumulatorului şi masa sa: ps= (t)I(t) P U = m m d t [W/kg] mărime importantă pentru acumulatoarele utilizate în regimuri grele de exploatare. Randamemtulreprezinta gradul de utilizare a cantitati de electricitate acumlate (incarcate). variază atât tensiunea la borne.Randamentul funcţional. se consumă 120 Ah. Inversul acestui raport ne dă valoarea factorului de încărcare. prin micşorarea distanţei dinter electroyi.8 şi 0. Randamentul depinde de gradul de utilizare a cantităţii de electricitate acumulate (încărcate) şi se exprimă prin raportul dintre capacitate debitată şi capacitatea încărcată: . 6. El poate fi exprimat în două moduri:  Raportul dintre cantitatea de electricitate disponibilă în stare încărcată şi cantitatea de electricitate consumată pentru încărcarea acumulatorului. Un acumulator cu randamentul de 83% are un factor de încărcare 12 ceea ce înseamnă că pentru o încărcare bună. la capacitatea nominală de 100 Ah. Acest raport are valori cuprinse între 0. cât şi intensitatea curentului.9 respectiv între 80% şi 90%. ca şi prin reducerea grosimii acestuia.W= ∫U (t ) I (t ) dt 0 t în timpul funcţionării acumulatorului.6. Aria cuprinsă între curba P=P(t) şi axele de coordonate este numeric egală cu energia debitată de acumulator. Pentru a realiza acumulatoare cu puteri specifice maxime se caută să se utilizeze electrozi subţiri. Acumulatorul de demaraj are un randament funcţional bun.3. la descărcare printr-o rezistenţă constantă. În acest modcapacitatea depinde într-o măsură mai mică de intensitatea de descărcare. În acest caz P=P(t). Densitatea de capacitate cc este dată de raportul dintre capacitatea de debitare şi masa acumulatorului: C cc= = m ∫ I(t) dt 0 t m [Ah / kg] Energia specificată este dată de raportul: t W ws= = m (t)I(t) ∫U 0 d t m [Wh / kg] Creşterea capacităţii specifice şi a energiei specifice debitate se pot obţine prin mărirea masei active a acumulatorului. Valorile mari sunt pentru elemente noi şi valorile mici pentru cele cu vechime funcţională mai îndelungată. O altă caracteristică o reprezintă puterea specifică ps. Cn=220 Ah (tip PAS).

6 -1%. în timpul perioadelor de conservare. cu întreţinere redusă sau fără întreţinere. în regim nominal de descărcare şi energia consumată la încărcare. respectiv 6 luni. au o pierdere medie zilnică. într-o perioadă de 30 de zile de conservare. În tabelul 1 s-au înscris valorile autodescărcării pentru acumulatoarele clasice şi cele moderne la temperaturi diferite: Temperatura [°C] 10 20 30 Acumulator clasic 35 50 80 Acumulator fără întreţinere 6 9 14 . autodescărcarea lor fiind de 3 ori. 6. are o autodescărcare mult mai mică şi încărcarea periodică de conservare se impune după 3 luni. Din punct de vedere economic este foarte important ca un acumulator să-şi poate păstra capacitatea.Randamentul energetic se poate exprima prin raportul: ∫ U(t)I(t) dt 100 % η w= ∫ U (t)I (t) dt 0 t 0 i i t Randamentul energetic este mai mic decât randamentul de curent şi depinde în mai mare măsură de regimul de încărcare-descărcare. Autodescărcarea acumulatoarelor.η w= ∫ I(t) dt 100 % ∫ I (t) dt 0 t 0 i t  Randamentul energetic este raportul dintre energia disponibilă a unui acumulator. în stare încărcată. respectiv 6 ori mai mică. care influen’eay[ puternic tensiunea de la borne. de 0. iar C fiind capacitata măsurată după N zile de nefolosinţă.la intensitatea nominală. Coeficientul de autodescărcare se determină cu ajutorul relaţiei: Cn= Cn .C 100 % NC n Cn fiind capacitatea nominală pe care o are acumulatorul la utilizare-imediat după terminarea încărcării. în regim nominal.3. Randamentul energetic are valori cuprinse între între 65% şi 75%. din cauza pirderilor energetice pe retistenţa internă. de construcţie clasică. Acumulatoarele de demaraj. Se consumă cu aproximativ 30% mai multă energie decât poate restitui acumulatorul. cu această periodicitate. cât mai constantă.7. Acumulatorul modern. După o lună de conservare inactivă se pierde 18-30% din capacitate şi de aceea se impun încărcări repetate la o depozitare prelungită. Valoarea medie a tensiunii de încărcare este sensibil mai mare decât media tensiunii la descărcare. imediat după încărcare.

Acumulatoarele cu care se echipează acestea din urmă. fiind mai solicitate. după trei luni de depozitare în stare complet încărcată. În exploatarea curentă se folosesc baterii modul de 6.40 100 25 Tabelul1:Autodescărcarea. PROIECTAREA TRANSFORMATORULUI DE RETEA DATE INITIALE Date de plecare la calculul transformatorului de retea pentru un alimentator sunt in general urmatoarele: -tensiunea efectiva din primar :E. care rulează pe şosele asfaltate pe distanţă lungă (transport internaţional sau interurban). Durata de serviciu sau durata de functionare sau durata de viata a acumlatorului cu plumb se caracterizeaza prin numarul de cicluri incarcare-descarcare. în funcţie de intensitatea solicitărilor şi modul de întreţinere şi exploatare.deformarea acestora in timpul functionarii.3. la diferite temperaturi. Durata de serviciu a acumlatoarelor depinde si de temperatura mediului ambient la care are loc exploatarea lor. cu parcurs mediu limitat şi drumuri accidentale (autobasculante sau autocamioane de şantier. durează mai puţin Cauzele micsorarii duratei de serviciu a Acumulatoarele sunt atribuite proceselor de coroziune a gratarelor .in special la descarcari prin curenti de intensitati mari datorita pasivizarii electrodului si cotractiei plumbului spogios. precum si scaderea masei active a electrodului pozitiv.8.de obicei 220V. -cresterea procentuala posibila a tensiunii retelei :100ΔE1/E1(de obicei 5…10%). 6. Într-o fabricaţie omogenă elementele au aproximativ aceaşi durată de viaţă. 7.S-a constatat ca durata de serviciu a cumlatoarelor de pe autevehicule este mai mare in cazul functionarila temperaturi cuprinse intre 35 si 50ºC in timp ce la temperaturi cuprinse intre 19 si 32º C(acesta durata se reduce mult). Statistic s-a constatat că bateriile de fabricaţia curentă durează 2-6 ani. solicită mai puţin acumulatorul decât autovehiculele cu multe porniri. Un autovehicul cu porniri rare.sulfatarii ireversibile a electrozilor de plumb.Durata limita minima la Acumulatoarele pentru pornire este de 70% din capacitatea nominala. 12 sau 24V. Durata de serviciu. Durata de viaţă a unei astfel de baterii este limitată de durata celui mai slab element. .pana cand capacitatea se reduce la o anumita valoare limita . Masa activa a electrodului isi pierde foarte rapid capacitatea . tractoare).

Proiectarea transformatorului a)Se determina puterea aparenta maxima necesara in fiecare ci rcuit secundar (incluzind si pierderile in infasurari prin folosirea tensiunii effective in gol).2.1.se face cu ajutorul raportului de transformare al transformatorului pentru aceea infasurare. 7.…. Pentru infasurarii secundare ce furnizeaza curentul alternativ unor sarcini rezistive sau unui redresor in punte.8…1.8) ∑ I1i[A] i =1 n unde I1i reprezinta curentul primar consumat datorita infasurarii secundare de ordinul I.calculul curentului I1i.  ∆E1   E2iI2i (I=1.2T (valoarea mai mare pentru B=1. iar factorul din fata sumei include cresterea datorata curentului de magnetizare al transformatorului sipierderile de putere in miezul ferromagnetic.se observa din relatia de mai sus un efect negativ al inductiei mari. Desi folosirea unei inductiiB mai mare este indicata in literature de specialitate pentru transformatoare de putere redusa(in scopul reducerii cantitatii de conductor de bobinaj utilaizat). -rezistenta totala a transformatorului:r2ipentru fiecare infasurare secundara .-tensiunea efectiva in fiecare infasurare secundara (daca sunt mai multe ):E2i (I-1. crestere valabila pentru cazul utilizarii unei inductii B=0.1.2T).…) in V.curentul din primar se calculeaza cu una din relatiile: .4.…. I1i = unde ni = E1 E 2i I 2i ni Pentru infasurari secundare se alimenteaza alte tipuri de redresoare. b)Se determina curentul efectiv total din primarul transformatorului I1=(1.2.) [VA] P2i= 1 +  E1    si puterea aparenta totala din secundar P1= ∑ i =1 n P2i Pentru un redresor bialternanta cu punct de nul puterea P2i se aduna de doua ori. -curentul efectiv maxim in fiecare infasurare secundara:I2i in A (la tensiunea E2imax).

Unde B este maxima admisa (subvaloarea de saturatie a tole.35 mm).asigurandu-se astfelun raport optim intre laturile sectiunii miezului (un cost mai redus al transformatorului).!.Totusi trebuie tinut cont ca o .In mod obisnuit B=0.4…1.7…4. In cazul unui produs de serie merita sea se solicite datele carcaselor de plastic injectate la intreprinderi de profil spre a se gasii eventual o carcasa potrivita pentru transformatorul ce se proiecteaza.e mai reduse ale coeficientului se adapteaza pentru puterea P mai mici (de ordinul cativa watt ). recomandandu-se valoarea superioara pentru puteri mai mici si tole subtiri (0. Dimensiunea d trebuie normalizata.2 T. f)Se determina dimensiunea modulara pentru tole de tip E+I cu relatia: a=(3.4) S Fe [mm] SFe se masoara in [cm2].8….-pentru redresor monoalternanta I1i = 1 ni 2 I 2i − I r20i -pentru redresor bialternanta cu punct de nul (se calculeaza curentul din primar datorat ambelor secundare) I1i = 2 I 2i ni c)Se calculeaza puterea aparenta maxima din secundarul transformatorului:  ∆E1  E1 I 1 [VA ] P1 = 1 +  E1    d)se calculeaza puterea medie a transformatorului: P= P + P2 1 [VA ] 2 e)Se determina sectiunea miezului (coloanei pe care se afla plasate bobinajele conform): SFe=(1.9) P [cm2] Unde valori. h)Se determina numarul de “spire pe volt” (necesar pentru a se obtine o tensiune de 1 V a o anumita inductie maxima B) b≅ Nv = (cu Bin [T]si SFe in [cm2]).or folosite). g)Se determina latimea pachetului de tole: 100 S Fe [min] 2a consideridu-se factorul de umplere a miezului apropiat de 1.

4 rT si r2.In cazul cand din secundarul transformatorului se alimenteaza un singur redresor.conditia de mai sus se poate prinde intr-o relatie simpla.deoarece se utilizeza tensiunile in gol ale secundarului(nu mai trebuie tinut cont de caderea de tensiune pe bobinaj). pentru redresor in punte ŕ1 ≅ 0.6 rT ŕ1 ≅ 0. este posibil(si mai corect) in principiu sa se calculeze diametrul necesar pentru fiecare din ele astfel incat sa rezulte aceasi rezistente r2. j)Se determina grosimea in fereastra a fiecarui infasurari in urma unei distribuiri aproximative a latimii ferestrei proportional cu amperspirele Ni Iiale fiecarei infasurari.Pentru redresor monoalternanta. Acesta repartizata ar trebui facuta astfelincat sa se obtina o incalzire mai uniforma a acestora(densitatea de curent uniforma).De aceea.considerand ca prima infasurare ce se bonoineaza pe carcasa este cea primeaza l1med ≅ 2(2a+b+4c)+πg1 [mm] l21med ≅ l1med+π(g1+g21).Astfel grosimea bobinajului infasurari de ordinul ise calculeaza cu relatia: g1=(a+gc) N 2i I 2i N1 I 1 g 2 i =(a.inductie de valoarea mare conduce la ocrestere importanta a curentului de magnetizare si deci a curentului total din primar.38 rT si r2 ≅ 0.62 rT si pentru un redresor cu punct de nul Se calculeaza apoi rezistenta : ŕ1 ≅ 0. k)Se determina lungimea spirei medii a fiecarei infasurar. l)Se determina lungimile totale ale conductorelor de bobinaj: l1=N1l1med10-3[mm] l2i=N2il2i 10-3[mm] m)Se repartizeaza rezistenta totala a transformatorului pe infasurarile primare si secundare.lungimea spirei medii se calculeaza separate pentru fiecare secundar din cele doua.≅ 0. Desi in mod obisnit infasurarile secundare pentru un redresor cu punct de nul se bobineaza cu aceeasi tip de cindudtor. La realizarea transformatorului se va respecta ordinul de bobinaj a infasurarilor care a fost presupus aici la calcul.3 rT si r2 ≅ 0.g c ) [mm] N 1 I 1 + ∑ N 2i S 2 i N 1 I 1 + ∑ N 2 i I 2i cu grosimea gca peretelui coloanei carcasei pe care se va executa bobinajul in mm. l22med ≅ l21med+π(g21+g22). i)Se determina numarul de spire al infasurarilor din primar si din secundare: N1=NVE1 N2i =NvE2i In relatia de mai sus nu s-amai inclus un factor de 1.1 cum apare in indrumatoarele de calcul.7 rT rc=n2ŕ1 .05…1.

se poate relua calculul transformatorului de la punctual e sau f micsorindu-se fie sectiunea miezului fie dimensiunea d a tolelor.Pentru cazul cand transformatorul alimenteaza mai multe redresoare sau sarcini.Valoarea medie cel mai mult nu depaseste tamax+50ºC.38 …0.nu depaseste o valoare: Fu = 2 N 1 d 12 + ∑ N 2i d 2i Af ≤0.5A).se normalizeaza diametrele conductoarelor din primar si din secundar la valorile cele mai apropiate din tabel. este necesar sa se reia calculul de ordinul i. o astfel de conditie este greu de dedus si se recomanda sa se stabileasca direct rezistenta primarului r1 din conditia ca densitatea de current prin conductoare din primar sa fie de 3 A/mm2.fie amandoua (daca exusta reserve la factorii adaptati in relatiile acestora). p)Se verifica daca bobinajele incap in ferestra transformatorului.pentru a se reduce rezistenta r 1. Daca I2isau atat I1 cat si I2i sunt sensibil mai mari decat curenti din tabel . .se poate relua calculul stabilizatorului de tensiune (daca exista) si calculul redresoarelor de ordinul i. r1 l1 18 . cu o valoare mai mare pentru λi.definit ca mai jos.15 r1 l 2i [mm] r2i o)Se citesc curenti efectiv admisi (in ipoteza unei densitati de curent de 3 A/mm 2)prin conductoarele de bobinaj dincupru cu diametrele (fara izolatie) apropiate de cele de mai sus.cu o valoare mai mare pentru cadera relativa de tensiunea λi.d2=0.Diametrele normalizate ale conductoarelor de cupru sunt cele recomandate de STAS 11143-78.In ceea ce priveste densitatea de current admisa prin conductoare.8 I 1 (I in[m] si I1 in [A]).Se reia apoi calculul diametrelor si verificarea. Daca I 2i sau atat I1cat si I2i sunt sensibil mai mici decat curenti din tabel corespunzatori diametrelor d1 si d2i (bobinaj neeconomic).In practica s-a verificat in marea majoritate a cazurilor ca boninajele incap in ferestrele transforamatoarelor daca un coeficient de umplere a ferestrei.Apoi pentru fiecare infasurare in parte se va determina r2 cu relatia: r2i= rTi − r1 n2i m)Se determina diametrul condensatoarelor de bobinaj din conditia de realizare a rezistentelor impuse anterior: d1=0. inscopul verificarii depasirii acestora de catre curentii calculati I1 si I2i. Valoarea superioara a factorului Fu se admite pentru un bobinaj ingrijit.Verificarea bazata pe stabilizarea numarului de straturi este greoaie .se poate face o redistribuire a rezistentelei rT la punctual m astfel incat sa se scada r2isi sa se mareasca r1(r1).30(ramane mult spatiu nefolosit in fereastra). corespunzatori diametrelor d1 si d2i.indicatile din literature de specialitate sunt mult prea diferite (2…4.Daca factorul de umplere Fu rezulta mai mic decat 0.15 l1 . Daca rezintenta r1 a fost determinate din relatia de mai sus si numai I2i este sensibil mai mare decat curentul citit in tabel pentru daimetrul d2i. Daca rezistenta r1 a fost determinate si numau I1 este sensibil mai mare decat curentul citit in tabel pentru diametrul apropiat de d este necesar sa se revina la punctual m. Dupa ce s-a obtinut un rezultat corespunzator. ceea ce duce la cresterea diametrului d1.41 In care Af[mm2]este aria ferestrei transformatorului si pentru tole normalizate Af=3a2.

Ea este determinate prin constructie si deci nu avem cum sa o influentam.jonctiunea prin avalnsa termica).Pentru evitarea aprinderii transformatorului in cazul unei strapungeri intre spirele primarului sau in cazul unui scurtcircuit in redresor este indicat sa se prevada si in primar o siguranta fuzibila. bobinajul nu incape in fereastra si SFe.o ia pe calea relativ “ingusta”a rezistentei termice dintre capsula si aerul ambient este singura cale de disipatie termica .intocmai cum o rezistenta electrica se interpune la trecerea curentului.2T). 8.cantitati insemnate de caldura . Pentru protejarea transformatorului in cazul unui scurtcircuit la sarcina este indicat sa se intercaleze la iesirea fiecarui redresor cate o siguranta fuzibila dimensionata la un current cu 20%…30%mai mare decat curentul Iro. Putem enunta legea lui Ohm termica: Rezistenta termica (Rth)= tensiunea − termica ( ∆t ) curentul − termic ( Pd ) Rezistenta termica se exprima in ºC/W. Δt=tj-ta pe care am putea–o numi.Daca factorul Fu rezulta cuprins intre 0.cauza fluxului de caldura o constituie diferenta de temperatura dintre jonctiunea si aerul ambient. a sau B(daca exista rezerva la B pana la 1.prin analogie tensiune termica.35 ferastra nefiind complet ocupata. mult mai mica .diode.Pd.este cea care limiteaza transferul de caldura intre jonctuinea si capsula tranzistorului. Rezistenta termica.41.prin efectul Joule .Valoarea ei este data in cataloage.4 Af unde numarul fractiilor este deja calculata cu ocazia determinarii factorului de umplere Fu. 0.temperatura jonctiunilor poate creste peste limitele admise ducand la distrugerea componentelor respective (strapungeri.O parte . In mod obisnuit se stabileste in cazul proietului si greutatea transformatorului ceea ce insa nu se reprezinta aici. notata R thj-c (rezistenta termica jonctiune-capsula). 0.DISIPATIA TERMICA.cum s-a intamplat la scrierea relatiilor de mai sus .respective de a micsora fluxul de energie termica.fluxul termic se ramifica.Daca nu se iau masuri eficiente de evacuare intr-un ritm corespunzator a acestei energii in mediul ambiant.se va relua calculul de la punctul k.)Se dezvolta in timpul functionarii.etc. Rezistenta termica jonctiune-ambiant O prima rezistenta. In interiorul dispozitivelor semiconductoare de putere (tranzistoare .In cazul nostru. Incalea fluxului de energie care se scurge de la jonctiunea spre mediul ambiant se interpun anumite obstacole pe care le vom numi rezistente termice.provocat de o diferenta de potential. dimensionata la un curent cu 30 …50% mai mare decat I1.Ajuns la capsula .Efectul lor este de a frana .4 Af g2=a 2 N 2i d 2i .rezistenta echivalenta jonctiunea-ambiant fiind in acest caz: . Curentul termic ar fi masura cantitati de caldura transferate in unitatea de timp de la jonctiunea la ambient.stabilindu-se grosimea bobinajelor cu relatiile: g1= a N 1 d 12 . Daca factorul de umplere F u rezulta mai mare decat 0.30…0.adica tocmai puterea disipata.de a incetinii.

•asigurarea unei grosimi suficiente de mare a radiatorului.transportul de caldura princonductie in unitatea de timp este direct proportionala cu aria suprafetei strabatute de curentul termic si de derivata temperaturii dupa normala la aceasta suprafata. •plasarea radiatorului cat mai departe de celelalte surse importante de caldura din incinta aparatului sau din exterior. Conductia este principala cale de a pripaga o caldura prin substante solide si intre corpurile solide aflate in contacat direct . •asigurarea unei temperaturi de lucru cat mai coborite a radiatorului. sau daca sunt mai multe tranzistoare .(se stie ca spatial intermediar este umplut cu vaselina siliconica ). Concluzii: •utilizarea unor radiatoare cu suprafatatotala cat mai mare.este intalnita si in cazul nostru datorita curentilor de aer care “scalda”radiatorul si capsula. . •pozitionarea radiatoarelor astfel incat sa fie posibila circulatia maxima a curentilor de aer pe intreaga suprafata(cu aripioarele in pozitie verticala).El se noteaza de obicei cu λ si se exprima in W/ºCm.imperfectiunile suprafetelor de contact se recimanda inainte de montare.prinrezistenta termica Rthc-r (capsularadiator).in specialin zona centrala sau in vecinatatea locului de prindere a cuprului. •atunci cand se impune utilizarea unor ventilatoare electrice pentru racirea fortata.Aceasta este cazul contctului capsula-jonctiune.cumsunt cuprul si aluminiul. •plasarea radiatorului la exteriorul aparatelor.ungerea acestora cu un strat fin de vaselina siliconica. Concluzii: •exploatarea la maxim a suprafetelor disponibile de contact pentru a se asigura un contact cat mai imtim cu radiatorul. Schimbul de caldura prin convectie in unitatea de timp este direct proportionala cu aria suprafetei intere fluide si corpul solid in cauza si cu diferenta de temperatura dintre peretele corpului si fluid.Rthj-a=Rthj-c+Rthc-a Cealalta parte a fluxlui termic ajuns la capsula se indreapta spre radiator.precum si al contactului capsula-radiator. Cantitativ. Calculam rezistenta echivalenta a circuitului termic jonctiunea-ambiant: Rthj-a=Rthj-c+Rthc-a//(Rthc-r+Rthr-a) Rthc −a ( Rthc −r + Rthr −a ) Rthc −a + Rthc −r + Rthr −a Rthj-a=Rthj-c+ Propagarea caldurii. •utilizarea unor radiatoare cu suprafete cat mai netede si nici un caz vopsite pentru a nu frana curentii de aer.iar suprafetele de contact trebuie sa fie cat mai netede.plasarea lor cat mai uniforma. •cand izolarea termica se impune.foarteavantajoase sunt metodele cu “aripioare”care permite suprafata mare la volumul redus.Infine .Factorul de proportionalitate se numeste coefficient de conductie si de natura corpului.pentru ainlaturarea stratului de aer datorat.pentru a ne mai vorbind de propagarea calduriprin masa radiatorului.utilizarea unor medietori de contact avand grosimea cat mai mica si conductivitatea termica mare •confectionarea radiatorului din metale conductivitate termica mare.cale specifica de propagare a caldurii prin fluide. •plasarea cat mai central pe radiator. Convectia.de la radiator energia calorica este disipata in aerulambiant prin rezistenta Rthr-a(radiator-ambiant).

t j max − t c Rthj −c Pdmax(tc)= .C.negru-mat ofera si avantajul preluarii unei bune parti din energia radianta de la alte piese calde dinapropiere . avem interesul sa le racim(vomtine cont la acaseta la dimensionarea radiatorulu.cu rezultate foarte putin diferite. Pentru radiatoarele de dimensiuni mai mari .este egala cu produsul dintre masa m a corpului si caldura specifica ca substanta din care este alcatuit.120ºC.deasemenae.luandin calcule regimul termic a temperaturi ambiante mai ridicata).220ºC. Variatia puteri maxime de disipatie. Constanta de timp τ este timpul recomandat de asteptare de la pornirea atunci cand se urmareste efectuarea unor masuratori de precizie sau asupra lor.Din metalele cu conductivitate termica mare doua sunt mai accesibile.otel etc. La emisia si receptia energiei radiante o importanta deosebita are culoarea suprafetei.De aceea parametrul de catalog tjmax este situat de obicei intre 75ºC si 100ºC pentru tranzistoarele cu germaniu respective intre 150ºC si 200ºC pentru cele cu siliciu pentru extrapolarea dependentei liniare exprimate de legea lui Ohm termica.Numeric. Radiatoarele din aluminiu se innegresc prin metode elecrochimice iar daca vrem sa le pastram albe .Energua radianta emisa sau absorbita de un corp in unitatea de timp este direct proportionala cu aria suprafetei emitatoare sau receptoaqre si cu puterea a patra a temperaturii absolute a suprafetei.o cale omniprezenta de propagare a calduri.deci are o rezistenta termica scazuta la radiatii. se cufunda intr-o solutie diluata de hidroxid de sodium pentru matuire. Atunci cand radiatorul este plast in interiorul aparatului.pe cand un corp albstralucitor reflecta cea mai mare parte din radiatiile incidente.Acesta inseamna ori masa mare . Din punct de vedere al preluari energiei radiante de cpsula. se face simtita cu cat temperatura de lucru a capsulei si a radiatorului este mai mare. Se indica de obicei sa se astepte 15-30 de minute in cazul aparatelor care contin radiatoare mari. Pentru radiatoarele mici (S<50cm 2).Ansamblul tiristor–radiator mediul ambiant formeaza un circuit termic complex cu rezistente si capacitatii distribuite.Radiatia.putandu-se folosii cuprul aluminiul.capacitatea calorica.un corp negru-mat absoarbe practic toate radiatilecare cad pe el.pe care.este fara discutie preferabil ca radiatorul sa fie negru mat.radiatorul trebuie sa aiba o cantitate calorica mare. diferenta alb-negru se face tot mai putin simtita.ori caldura specifica mare .iar cele de siliciu la cca.alama . C=mc c-este constabta de material si e capacitaea calorica a unui kilogram din substanta care alcatuieste corpul dat. Capacitatea calorica Prin capacitatea calorica se intelege cantitatea de caldura pe care trebuie sa o primeasca sau sa o cedeze un corp dat pentru a-si modifica temperatura cu 1ºC. Pentru a putea prelua de la capsula tiristorului o cantitate mare de caldura.natura metalui nu are totusi o influenta prea mare asupra rezistentei termice.anume cuprul cu λ=390W/mºC si aluminiul cu λ=220W/mºC. Se stie jonctiunea cu germaniu se distrug la cca. far a-si ridica apreciabil temperatura .ori amindoua in acelasi timp.

temperatura mediului ambient .Concret. adica aceea care corespunde temperaturii ambiante maxime.De aici si recomandrea facuta anterior . (cu sau fara pelicula intermediara de vaselina siliconica).se stie ca ininteriorul aparatelor . Temperatura ambianta nu se confunda intru totul cu temperatura din incapere.5ºC/W Prin urmare Rthj-a=0.pentru capsulele mai precise se vor consulta in prealabil fisele tehnice complete ale tranzistorului. Rthj-a=Rthj-c+R thc-a Din datele de catalog rezulta: Rthj-c=(tjmax-tc)/Pdmax(tc)=100ºC-25ºC/150W=0.1…1ºC/W). Desi m reprezinta propriu-zis un parametru al dispozitivului semiconductor sau a aparatelor electrice in ansamblu. Temperatura ambianta maxima.insa cu fetele de contact unse in prealabil cu vaselina siliconica. despre care stim ca are rezistenta termica Rthr-a=1ºC/W.tmax la fiind cea care dicteza limita inferioara garantata a puterii maxime de disipatie.transformatoare.neinttereseaza.fireste limita inferioara garantata .respective intre 40ºC si 50ºCpentru aparatele de uz industrial.Pentru o strangere buna in suruburi. In cataloage nu este mentionat intotdeauna temperatura critica.putem conta pe o rezistenta R thcr foarte mica.dorim sa determinam puterea de disipatie maxima pentru tamax=35ºC. limitand.cu toate masurile de autoventilatie. din cauza energie calorice disipete de toate componentele.in caz contrarse poate lua tcr= cu valoarea temeraturii ambiante pentru care s-a datin catalog Pdmax. pentru a beneficia de o temperatura ambianta mai scazuta .sa zicem de 0.5ºC/W. Determinarea regimului termic Circiutul termic jonctiunea-ambianta se reduce la rezistentele jonctiunea-capsula si capsula-ambiant aflate in serie.Oricum.becuri.4W 20 .putem trasa astfel o dreapta de disipatie maxima pentru tranzistorul dat.Ea poate fi dedusa prin trasarea graficului de variatie Pdmax(ta)=f(ta)daca se cunosc marimile Pdmax.Pjmax si Pthj-a.deci pentru a li se putea exploata mai bine disponibilitatile de disipatie termica. in special de redresoare .de gradul de strangere in suruburi etc.tamax(cazul cel mai nefavorabil) .5 Pentru acelasi transistor ne-am procuratsau am confectionatun radiator bun.temperatura este deobicei cu cateva grade mai mare decat in incapere.5ºC/W+20ºC/W=20.ca tranzistoarele de putere impreuna cu radiatoarele sa fie amplasate de preferinta la exterior. Vom considera cazul montari directe a capsuleipe radiator (fara rondela izolatoare).Un aceste conditi ne intereseaza cum variaza puterea de disipatie maixima in functie de temperatura ambianta. In ceea ce priveste puterea de disipatie maxima.Obtinem: Pdmax(tamax)= t j max − t a max Rthj −a = 100 −30 =3. Nelipseste un singur element si anume rezistenta capsula–radiator.Acesta depinde de izolatoare.Cand proiectam un aparat. .orientativ intre 30ºC si 40ºC pentru aparatele care urmeaza sa functioneze in conditii”climatice”normale.puterea maxima “reala”a tranzistorului. trebuie sa tinem cont neaparatde domeniul ascontat de variatie a temperaturiiambiante mai précis de valoarea maxima preconizata.unde producatorul face referir si la acest parametru. Temperatura ambianta maxima se alege in functie de destinatia aparatului.2ºC/W (0.taare un rol determinant in ceea ce priveste “ritmul”disipatie termice.rezistoare etc.

25*200=250W 4.25*P2=1.5=130W 100 −30 =40W 1.in cupru in radiatie etc.8 P1=1. Montarea tiristoarelor pe radiator Tiristoarele de putere se fixeaza pe radiator prin strangere in suruburi. si anume pentru acest parametru nu poate fi intotdeauna gasit in cataloage (depindev de tipul corpului de aria suprafetelor cu care e in contact direct cu aerul ambient. 2)Chiar daca suprafata radiatorului creste foarte mult .S –gradul de finisare a suprafetei –culoarea suprafetei –pozita radiatorului(R maxim pentru radiator orizontal. Deducerea curentului maxum absorbita in primar: .dar e important din alt motiv.atunci cand radiatorul este comun pentru mai multe tiristoare.d respective grosimea medie .Aprecierea randamemtului de transfer (randamentul de transfer este inevitabil subunitar datorita pierderilor in miez. Rezistenta termica a radiatorului Rr depinde de: –natura metalului din care este confectionat.Pdmax(35ºC)= La tmax=35ºC Pdmax(35ºC)=(100-35)/0.R minim pentru radiator vertical) –pozitia tranzistorului pe radiator 1)Pentru valori constante ale celorlalti factorii rezistenta R r scade pe masura ce creste grosimea materialului la suprafete mari la cele mici grosimea nu conteza. Dimensionarea radiatoarelor.In unele situatii se impun izolarea electrica a capsulei tiristorului fata de radiator.cand este montat direct pe carcasa.80%. 3. 8.Determinarea puterii maxime transferata in sarcina de catre infasurarea secundara: P2=U2I2=20* 10=200W 2. Se poate aprecia un randament de calcul pentru materialele feromagnetice uzuale cu respectarea orientativa a modului de calcul de cca.de culoarea.in special de conductibilitatea sa termica –grosimea radiatorului.daca sectiunea nu este uniforma –suprafata totala a radiatorului.63 Disipatiea rezistentei Rthc-a simplificat mult calculele .etc). Determinarea puterii absorbita in primar: η =P2/P1=0.Inainte de montarea atat tiristorul cat si suprafata zonei de contact se ung cu un strat subtire de vaselina siliconica.CALCULUL TRANSFORMATORULUI 1.rezistenta termica ramane finita 3)Conditiade innegrire este maiimportanta decat pozitionarea verticala.). de pozitia capsulei.

8*d2iz A2=80*2.24mm πJ Pentru infasurarile interiopare .3=184 A1=800*0.85mm d1.cele din primar are un numar de spire mai mare .1*n1=3. d1=0.Formula este: n1=55/S=3.Alegerea diametrelor minime pentru pentru conductoarele de bobinaj.Aria sectiunii transversale reprezinta produsul dintre grosimea pachetului si latimea elementului centralal tolei”E” si este exprimata in cm2. Siz=0.de hartia izolatoareb dintre straturi. S=16 cm2 .5A/mm2. 10.I1=P1/U1=250/220=1.71 I 2 =2.numarulde spire /volt din infasurarea secundara poate fi majorata pana la 10% adica: n2=1.rezulta: d2= 4S π = 41 ≈ 0. P =15.Aflarea numarului de spire /volt minimum acceptabil.respective din secundar: N1=n1*U1=770 spire consideram 800 spire din considerente de siguranta in exploatarea pentru primar. luam. J=I/S Pentru infasurarile cu racier mai accentuata se considera diametrul conductoarelor fara isolator cu o densitate de current de J=2.4 spire consideram 80 de spire. 8.d2 diametrele conductoarelor din primar respective din secundar.6cm2.Verificam daca infasurarile calculate incap in fereastra miezului pe care ureaza sa-l utilizam.8 I =0. 7.82 spire/volt vom considera in calcule 4 spire/volt.Pe baza datelor de catalog cu o constanta empiriala de 55. N2=n2*U2=76.136 A 5.factorul limitant contituindu-l densitatea de curent maxima admisa pentru pierderile neneglijabile.care nu benefifiaza deracire eficienta.La sectiunea spirelor tinem cont de diametrul conductorului incluzand si izolatorul.Aceste diameter se determina in functie de valorile maxime ale curentilor ce vor strabate infasurarile. 9.de spatiile ocupate de carcasa .Calculam aria totala ocupata efectiv de sectiunile transversale ale conductoarelor din toate infasurarile.5 spire /volt Datorita pierderilor suplimentare subforma de caderi de tensiune pe condenzator de bobinaj mai ales la curenti mari. Tinem cont de spatile goale dintre spire .Determinarea numarului de spire N1 si N2 din primar.81 cm2 S= 1 6.85=680 Atot=(A1+A2)*3=2592mm2=2.Enumararea valorilor obtinute: Sectiunea miez transformator.

85mm d2=2.Numar de spire din primar.1)10 =0. 9. σ i=coeficient de strangere (0. I2=10A. Tensiunea primar.41˚C/W 10 −1. U1=220V Tensiunea secundar.3 +1) =2.3mm.5˚C/W Din catalog Rthc-a=10°C/Wpentru capsula TO48. Rezistenta termica a radiatorului: Rthj-a= Rthc −a ( Rthj −a − Rthj −c ) Rthc −a − Rthj −a + Rthj −c = (1. Pdmax= t j max − t a Rthj −a = 85 − 40 =20W 2.1 Expresia suprafete radiatorului: Coeficientul convectie –radiatie pentru radiator:•orizontal-corp lustruit 1°Cm2/W .3°C/W Sc=suprafata de contact.2…0.25 Pdmax=Pc2 Pc1=30W Pc2<Pc1 deci este necesar utilizarea radiatoarelor de racire. diferenta trebuie acoperita: Rthj-a=Rthj-c+ Rthc −a ( Rthc −r + Rthr −a ) Rthc −a + Rthc −r + Rthr −a 10 (0.3 +1 Rthj-a=1.5 −1.8) W/°Cm2 Rezistenta termica radiator-ambiant:Rthj-r=1°C/W pentru radiator. La temperatura de 40°C tiristorul nu poate disipa decat 20W.1°C/W Rezistenta capsula-radiator: Rthj-r=1/σ iSc [°C/W]=0.5 +1. U2=20V Curent admisibil secundar. Puterea disipata in cazul cel mai nefavorabil la temperatura ambianta tamax. d1=0.CALCULUL RADIATORULUI Tipul tiristorului ales: T22NO5 Puterea maxima disipata:Pdmax=30W Temperatura capsulei:Tc=25°C Temperatura ambianta:Ta=40°C Rezistenta termica jonctiunea-capsula:Rthj-c =1.25˚C/W 10 + 0.1+ Rthj-a=(85-40)/30=1. N1=800 spire Numar de spire din secundar. N2=80 spire Diametrul conductoarelor infasurarilor.

-Transfofmatorul electric.-corp innegrit 0. indicatoare.-Contribuţii la studiul şi proiectarea variatoarelor de c.c. Universitatea Transilvania din Braşov. Calotă. relee. Vlad. Exploatare. Iulian. siguranţe normale şi ultrarapide.41 + 33 161cm2 2101 / 100 Instrucţiuni de protecţie şi punere în funcţiune Înainte de punerea în funcţiune a redresoarelor pentru încărcarea bateriilor de acumulatoare trebuiesc urmate instrucţiunile de protecţie şi punere în funcţiune şi anume:  Se verifică dacă redresorul este montat în încăperi aerisite fără agenţi termici sau chimici.45 = 0. I.Construcţie.85°Cm2/W -corp innegrit 0. cu aplicaţii în sistemele d acţionare ale autovehiculelor.. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti..81 S= 0. Fabricare. Proiectare. G.45°Cm2/W Expresia finala a suprafetei daca avem un radiator corp negru in pozitie verticala este: 650 * 0. Prezentele măsuri se urmăresc în deosebi la punerea în funcţiune a redresoarelor pentru lucrul în tampon cu bateriile de acumulator pentru alimentările de siguranţă.În timpul probelor de punere în funcţiune nu se recomandă modificarea reglajelor la blocurile electronice. .5°Cm2/W •vertical-corp lustruit 0. I. Ministerul Educaţiei Naţionale. bobina de filtraj) sunt corect fixate  Se leagă partea metalică a instalaţiei la centura de pământ şi se verifică dacă rezistenţa acestei legături este în conformitate cu normele în vigoare  Se verifică dacă cablurile de forţă cu care se leagă redresorul la reţea şi pe partea de utilizare au secţiuni adecvate curenţilor  Se verifică calitatea reţelei (puterea instalată) precum şi capacitatea bateriei  Se porneşte redresorul şi se urmăreşte curentul de ieşire Curentul debitat de redresor depinde de gradulde încărcare al bateriei de acumulator. Teorie. 2. Cioc. I. BIBLIOGRAFIE 1. cu temperatura mediului ambiant cuprinsă între 0-40°C şi umiditate relativă maximă de 80% la 30°C  Se verifică dacă instalaţia este completă (lămpi. placi electronice)  Se verifică dacă şuruburile de fixare ale aparatelor sunt bine stânse  Se verifică în special dacă instrumentele de măsură de pe panou sunt blocate sau avariate  Se verifică dacă nu există fire scoase din redresor şi borne cu papucii slăbiţi  Se verifică dacă elementele grele ale instalaţiei (transformatorul de forţă.

Almanah tehnium 13. Clondescu. 7.. Gh.-Convertoare electroenergetice.Helerea.Colectia tehnium. 5. Editura Facla Timişoara-1983. 9.V. proiectare şi directivare în construcţii-1981. Matlac. Iosif.. Matlac. Întreţinere şi reparare. Editura Tehnică Bucureşti-1977. Tomuţa.. Editura Facla Timişoara-1987.W.Turic-Circuite electrice Ed. Tomuţa. 6.Ciugarin-Acumlatoare acide Ed. Iliescu.Szabo-Bazele elecrotehnici Univ.Militara Bucuresti-1967 14.. ***Hight capacitance low-loss electrolytics with low hf impedance.Dasclau.-Convertoare electronice.Iulian. Ragoveanu.D.-Acumulatoare pentru autovehicule.Instalaţii.L. 8.C. 4. Institutul central de cercetare.Transilvania Brasov-1977 15. 10°C 10 °C .. Editura Tehnică Bucureşti-1984.. Giugudean.-Proiectarea unor circuite electronice. N. O.Didactica si Pedagogica Bucuresti-1981 12. N..Marinescu..-Acumulatoare electrice. Editura Tehnică Bucureşti-1990. O. Elemente de comutaţie semiconductoare.I.I. P.-Tiristoare şi module de putere.E. 10. 11.L. ***Indicator de norme de deviz pentru lucrări pentru automatizare.3. M. TDA 1016-a.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->