Vulpea și ariciul
În pădure azi la noi
A fost mare tărăboi
Și acum, la judecată
Toată lumea-i convocată.
Vinovatul e-un arici,
Mic, cu ochii de sclipici,
Cu burtica rotunjoară
Și țepos din cale-afară.
Pe banca de acuzare
Stă cu mare indignare
Coana vulpe cea roșcată.
Completul de judecată
Stă pe-o buturugă-naltă
Și îl are-n frunte, drept,
Pe bursucul înțelept.
Toată lumea se așează
Și procesul debutează.
Vulpea, partea pârâtoare,
Se ridică în picioare:
-Eu, onorată instanță,
Sunt o doamnă cu prestanță,
Blândă-n port și în privire
Și nu-mi ies ușor din fire.
Însă ieri, ca niciodată,
Mergând eu la Metro Baltă
Ca să cumpăr niște pește,
M-am trezit că se ivește
Drept în față, un arici.
Și în țepii lui de brici
Am băgat, fiind în ceață,
Laba mea din dreapta-față.
Ce-a urmat, nu vă mai spun:
Am căzut lată în drum,
Drept într-o băltoacă mare
Și urât mirositoare.
Pălăria dantelată
Mi-a căzut pe ochi, murată,
Iar umbrela a zburat
La un iepure în cap.
Iepurele, cavaler,
Luând umbrela ușurel,
A venit ca să mă ție,
Dar eu, neagră de furie,
Nevăzând pe-altcieva,
C-ariciul nu mai era,
Mi-am vărsat focul pe el
Și, prinzându-l frumușel,
I-am trântit o labă bună,
De-a rămas cu dinți-n mână.
Deci de toate aceste fapte
Îl declar după dreptate
Vinovat pe-ariciul care
Mi-a ieșit atunci în cale.
Dacă nu s-ar fi ivit
Și nu m-ar fi rănit,
Eu nu m-aș fi mâniat
Și nici nu l-aș fi lăsat
Pe iepure fără dinți.
Deci vă rog să chibzuiți
Și să pedepsiți îndat
Pe ariciul vinovat!
Completul de judecată.
Vrând și partea acuzată
S-o asculte, pe arici
Îl întreabă: Tu ce zici...?
Dar ariciul tace mâlc,
Sau poate tace cu tâlc...
După două ceasuri bune
De deliberări comune,
Completul de judecată
Citește sentința dată:
Vinovată-i vulpea care
A lăsat să se strecoare
În casa inimii sale
Trei patimi vătămătoare:
Mândria, boală străbună,
Mânia, fiica ei bună
Și-nedreptățirea de sine.
Toate trei sunt patimi fine
Care-n inimă se-ascund
Și se-arată când și când.
De-ar fi fost duhovnicească,
Vulpea, ca să se smerească,
Ar fi zis c-a ei e vina,
Nu ariciul cu pricina
Și că i se-ntâmplă toate
Pentru ale ei păcate.
Nu ariciu-i vinovat
Că dânsa s-a mâniat.
El chiar i-a făcut un bine,
Fiindc-a ajutat-o-n fine
Să-și cunoască neputiința
Și-să nceapă nevoința
Curățirii de păcat.
Deci ariciu-i achitat.
Iară vulpea, drept canon
A primit acum un tom
Din mica Filocalie,
Să citească la chilie
-Adică la vizuină-
O învățătură plină
De mare înțelepciune.