Tantarul si leul Fabula de Esop

Un tantar s-a infatisat in fata unui leu si i-a zis cu indrazneala, Nu-mi este deloc frica de tine,
caci esti pe departe mai putin puternic decat mine. Pana la urma, care este puterea ta? Poti
sfasia cu ghearele tale lungi si musca cu coltii tai ascutiti la fel ca si o femeie pusa pe harta. Iti
spun inca o data ca sunt mai viteaz decat tine, si, daca te indoiesti de asta, haide sa ne luptam
si, in acest fel, se va dovedi cine dintre noi este mai tare!

Tantarul si-a scos in afara acul si, plin de cutezanta, s-a napustit asupra leului, muscandu-l de
nari si de orice alta parte lipsira de par a fetei sale.
In vreme ce incerca sa il zdrobeasca, leul si-a sfartecat propriul trup cu ghearele sale, raninduse din cale afara.
In acest fel, tantarul l-a infrant pe leu, si, bazaind triumfator, a zburat de acolo. Putin timp
dupa aceea a fost insa prins in plasa unui paianjen, care l-a infulecat de indata, nelasandu-i
nici o cale de scapare.
Chiar inainte de a-si vedea moartea cu ochii, tantarul s-a jeluit, Vai mie! Eu, care am reusit sa
infrang cel mai infricosator animal de pe pamant, am ajuns sa pier din pricina unui paianjen,
cea mai dispretuita insecta a acestei lumi!
Morala 1: Mandria adusa de un succes nu trebuie sa ne faca nicicand sa lasam garda jos.
Morala 2: Sta in puterea sortii sa umilim mandria celui atotputernic, chiar si prin cele mai
josnice mijloace. Din aceasta pricina, nu subestima vrajmasia nimanui, indiferent cat de
puternic sau slab ti s-ar pare.

Fricosul
de Emil Grleanu

Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din povesti: copaci de zahar, cmp de

cristal, iaz de oglinda. si-n cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului ii
aprinde, una cate una, luminile, ca intr-o nemasurata sala de dans.
Vietuitoarele pustietatii sunt imbatate de farmecul acesta: paserile zbor ca
ziua; lupul poposeste pe labe, in hatisuri, si priveste nemiscat; vulpea sta
langa vizuina si nu se-ndura sa mearga la vanat; veverita pleaca creanga
langa creanga, si hoinareste, ca o desucheata, padurea-ntreaga. Iar
iepurele a zbughit-o la jucat. incet, ascultand, ispitind, a iesit tiptil-tiptil din
curatura, si cand a ajuns la margine, si-a vazut intinderea lucie de zapada,
a-nceput sa sara de bucurie:
"Poate mai intalnesc un prieten", isi zise iepurasul.
si gandul ii raspunse:
"Poate mai intalnesti un prieten"...
si iar tupai-tupai, iepurele sare vesel:
"Poate dau si peste o prietena".
si gandul:
"Poate dai si peste o prietena".
si mergand asa, iepurasul cu gandul isi vorbesc:
"Ce lumina, si totusi luna inca nu a rasarit".
... "si totusi luna inca nu a rasarit".
"Dar o sa rasara".
..."O sa rasara".
si cum mergea pe marginea unei valcele, iepurasul se opri o clipa sa se
odihneasca. Atunci, de la spate, se ridica, alba si ea, ca de gheata, luna.
Stelele palira; padurea, copacii, tufele isi dezbracara deodata umbra. Iar
iepurasul impietri de groaza: chiar de langa el, se intinse pe pamant o
aratare cu doua coarne grozave. Dupa clipa de spaima, iepurasul se
destinse ca o coarda si o zbughi la goana, se pravali in vale, veni de-a dura

ca un bulgare, se scula si iar se rostogoli, pana jos; apoi o lua de-a dreptul
taind campul. Se opri tocmai in stuharia iazului. Acolo, de-abia sufland, se
ghemui cu ochii inchisi... sa nu-si mai vaza umbra!

Bunica
de tefan Octavian Iosif

Cu prul nins, cu ochii mici

i calzi de duioie,
Aieve parc-o vd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dup fus,
Din zori i pn-n sear;
Cu furca-n bru, cu gndul dus,
Era frumoas de nespus
n portu-i de la ar...
Cta la noi aa de blnd,
Senin i tcut;
Doar suspina din cnd n cnd
La amintirea vreunui gnd
Din viaa ei trecut.
De cte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce m cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Bunicul
UN BASM DE BARBU TEFNESCU DELAVRANCEA
TTT
Se scutur din salcmi o ploaie de miresme. Bunicul st pe
prisp. Se gndete. La ce se gndete? La nimic. Numr
florile care cad. Se uit n fundul grdinii. Se scarpin-n cap.
Iar numr florile scuturate de adiere. Pletele lui albe i cree
parc sunt nite ciorchini de flori albe; sprncenele, mustile,
barba peste toate au nins ani muli i grei.
Numai ochii bunicului au rmas ca odinioar: blnzi i
mngietori.

Cine trnti poarta?

 Credeam c s-a umflat vntul o, bat-v norocul, cocoeii

moului!
Un bietan i o feti, roii i buclai, srutar minile lui
tata-mou.
Tat-moule, zise fetia, de ce zboar psrile?
Fiindc au aripi, rspunse btrnul, sorbind-o din ochi.
Da, raele n-au aripi? Ele de ce nu zboar?
Zboar, zise biatul, dar pe jos.
Btrnul cuprinse ntr-o mn pe fat i n cealalt pe biat.
O, voinicii moului!
i zmbi pe sub musti, i i privi cu atta dragoste, c ochii
lui erau numai lumin i binecuvntare.
Tat-moule, da cocorii un se duc cnd se duc?
n ara cocorilor.
n ara cocorilor?
Da.
Dar rndunelele un se duc cnd se duc?
n ara rndunelelor.
n ara rndunelelor?
Da
Tat-moule, a vrea s-mi creasc i mie aripi i s zbor
sus de tot, pn n slava cerului, zise biatul netezindu-i
barba.
Dac i-or crete ie aripi, zise fata, mie s-mi prinzi o
presur i un sticlete.
Da h h ce fel i mie?
Fata se ntrist.

Btrnul o mngie i zise biatului:

Bine, s prinzi i pentru tine, s prinzi i pentru ea.
ie dou i mie dou nu-i aa, tat-moule?
Firete, ie dou, lui dou i mie una.
Vrei i tu, tat-moule? ntreb biatul, cu mndrie.
Cum de nu? Mie un scatiu.
Ce fericii sunt!
Biatul nclec pe un genunchi i fata pe altul. Bunicul i
joac. Copiii bat din palme. Bunicul le cnt Mi cazace,
czcele, ce cai noaptea prin argele
O femeie usciv intr pe poart cu dou donie de ap.
Copiii tcur din rs i bunicul din cntec. E muma lor i fata
lui. Cum l vzu, ncepu:
I tat, i d-ta iar i rzgi o s i s suie n cap
Bunicul ridic mna n sus, aducnd detele ca un preot care
binecuvnteaz, i zise prelung:
Lsai pe copii s vie la mine!
Biiine, tat, biiine dar tii o, bat-i focul de copii!
Femeia intr n cas.
S-i bat norocul i sntatea, opti moul ca i cum ar fi
mustrat pe cineva, i srut n cretetul capului i pe unul, i
pe altul.
i iar ncepu rsul, i jocul, i cntecul.
Se osteni bunicul. Sttu din joc. Copiii ncepur s-l mngie.
Din vorb n vorb, copiii se fcur stpni pe obrajii bunicului.
Partea asta este a mea.
i partea asta, a mea!

 Mustaa asta este a mea.

i asta, a mea!
La barb se ncurcar. Bunicul i mpc, zicndu-le:
Pe din dou.
i copiii o i despicar, cam repede, c btrnul strnse din
ochi.
Jumtate mie.
i jumtate mie.
i dup ce o mprir frete, ncepu lauda.
Biatul:
Mustaa mea e mai lung.
Fata:
Ba a mea e mai lung!
i biatul ntinse de o musta i fata de alta, ba a lui, ba a ei
s fie mai lung.
Pe bunic l trecur lacrimile, dar tcu i-i mpc zicndu-le:
Amndou sunt deopotriv.
-a mea, -a ei!
-a mea, -a lui!
La obraji cearta se aprinse mai tare.
Partea mea e mai frumoas.
Ba a mea, c e mai alb!
Bunicul zmbi.
Ba a mea, c e mai cald!
Ba a mea, c e mai dulce!

 Ba a mea, c nu e ca a ta!
Ba a mea, c are un ochi mai verde!
Ba a mea, c are un ochi i mai verde!
Bunicul abia se inea de rs.
Ba a mea!
Ba a mea!
i biatul, nfuriindu-se, trase o palm n partea fetei. Fata
ip, sri de pe genunchiul btrnului, se repezi i trase o
palm n partea biatului. Biatul, cu lacrimile n ochi, srut
partea lui, i fata, suspinnd pe a ei.
Mama lor iei pe u i ntreb rstit:
Ce e asta, viermi neadormii?!
Obrajii bunicului erau roii i calzi. i surznd fericit,
rspunse fie-sei:
Lsai-i pe copii s vie la mine!