Şoricica îngâmfată

În această dimineaţă, şoricica îngâmfată mătura

scările casei sale, ca în fiecare zi. Şi cum mătura
ea, văzu deodată ceva care strălucea puternic.
Se aplecă, privi cu atenţie şi ...
• - O monedă de aur! Ce
noroc! exclama şoricica
mulţumită. Cu acest bănuţ
de aur o să-mi cumpăr o
fundă de mătase pentru
păr, o rochie şi nişte
pantofi de lac.
Zis şi făcut. După-amiază, şoricica era deja
în faţa casei sale cu pantofi, fundă de
mătase şi rochia cea nouă. Ce frumoasă era
şoricica! Însă cum stătea ea acolo, trecu
prin faţa casei sale un taur care exclamă:
• - Ce frumoasă eşti! Vrei să te
căsătoreşti cu mine?
• - Spune-mi, cum faci când vine seara?
îl întrebă şoricica.
• - Muuu... muuu...
• - Vai, ce înfricoşător! Nu vreau să fiu
soţia ta.
Taurul plecă şi la poarta şoricicăi se
prezenta domnul berbec.
• Văzând-o pe şoricică atât de
frumoasă, se îndrăgosti de ea
şi îi spuse:
• - Vrei să te căsătoreşti cu
mine?
• - Cum faci când vine seara?
• - Beee, beee...
• - Ce oroare! Ce zgomot! Nu te
vreau de bărbat.
Atunci, ajunse la casa şoricicăi un câine,
care o ceru şi el în căsătorie.

- Cum faci când vine

seara?
- Ham, ham, ham...
- Gata, nu mai lătra! N-o
să mă mărit cu tine!
După puţin timp, trecu pe acolo
cocoşul, foarte mândru.
• Văzând-o pe şoricică, rămase
surprins de frumuseţea acesteia
şi exclamă:
• - Ce frumoasă eşti, şoricico! Vrei
să te căsătoreşti cu mine?
• - Cum faci când vine seara?
• - Cucuriguuu!
• - Ce dezgustător, ce insuportabil!
Nici nu mă gândesc să te iau de
bărbat.
 Şi atunci veni la şoricică motanul
cel isteţ.
• El o privi cu ochi lacomi
pe şoricică şi îi ceru mâna.
- Şi seara, cum faci? întrebă
şoricica.
- Miauuu, miauuu...
- Ce voce dulce şi
melodioasă! Voi fi soţia
ta!
 În dimineaţa următoare s-a sărbătorit
nunta şoricicăi îngâmfate şi a motanului
isteţ. Ce pereche frumoasă făceau!
Dar când petrecerea s-a încheiat, motanul a
început să o fugărească pe şoricică. Speriată,
şoricica a fugit şi nici în zilele noastre nu s-a
mai întors.