Viflaim

Cântare: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Înger: Scoală ciobane nu dormi!

Cioban: Lasă-mă puțin să dorm, nu mai face atâta zvon.

Îngerul: Scoală ciobane, nu dormi. Că somnul nu-ți va folosi, mergi la Viflaim în grabă, al păstorilor întreabă, și acolo
vei afla că s-a născut Mesia. Dacă nu te-ncrezi în mine, iată Steaua care vine.

Ciobanul: Of, ciudat vis am visat, îndată ce m-am culcat, parcă cerul s-a deschis și părea c-aud în vis, glasul dulce
îngeresc, vestind celor celor pământești, că preasfânta Maria, a născut pe Mesia. Iată cerul s-a deschis, să mergem
că nu e vis.

Soldat: Crailor, voi de unde veniți și de unde călătoriți? Voi pe cine căutați și de cine vă-ntrebați?

Melchior: Noi venim de la răsărit, că nouă ni s-a vestit, că în această parte, și-n acest ținut, acum s-a născut, un
cocon tânăr împărat, Mesia cu adevărat.

Soldat: Crailor, veniți la Irod împărat și de știre îi dați că pe aici ce căutați, că Irod multe vă va știi spune despre
această minune.

Gașpar: O, să mergem să cercetăm, de Irod să întrebăm, că Irod ne va știi spune despre această mare minune.
Du-te spune-i că venim, numa ne mai socotim.

Soldat: Înălțate împărate, veste mare în cetate, trei crai din răsărit, câștigă necontenit, că nu știu de unde a putu să
se nască un copil de viță cerească, un cocon tânăr împărat, Mesia cu adevărat.

Irod: Ce regi sunt, pe cine, ce caută? Cum cutează pe acest pământ să facă această întrebare și mă rog ce cercetare.
Mergi de-i caută și întreabă, aici să îmi dea de seamă.

Soldat: Crailor, Irod la sine vă cheamă. Vă rog iute să veniți, cu mine că Irod multe vă va știi spune.

Irod: Crailor, voi de unde veniți și de unde călătoriți? Voi pe cine căutați și de cine vă întrebați? Cine sunteți voi și
care este numele vostru?

Melchior: Noi din Persia venim, și dorim ca să găsim pe împăratul împăraților, pe domnul domnilor. O stea ni s-a ivit
la răsărit, după dânsa am pornit. Iar acum nu o mai vedem, pentru aceasta o căutăm.

Irod: Of, tu galipă smintită ce-ai venit din răsărit, peste al meu ținut mare. Mie să-mi faci întristare? După stea ce
te-a condus, și la mine te-a adus. Dar nu vă este întristare când vedeți paloșul mare, ce poate să figureze, capu-l jos
să vi-l reteze. Că eu singur sunt în lume, și Irod este al meu nume, nume de care lumea când aude și pasărea în zbor
se ascunde. Dar voi împărți poruncă și vă voi pune chiar la muncă.

Melchior: Dar tu Iroade, ce gândești? Nouă de muncă ne poruncești, iar de muncă ne vei da, vom încălca porunca ta
și având a Domnului credință, pentru a noastră biruință, care apărătoare va fi chiar de vom muri.

Soldatul: Înălțate, preamărite, ascultă de a mele cuvinte, vezi că acestea nu sunt cu putință, fiind orbiți de credință.
Ei se țin de mare onoare și ar muri de a mea sabie mare și mergând această veste, Persia se răscolește. Dar nu-i bine
cu lingușire să-i cercăm a-i scoate din fire, ca să ne dea și nouă deslușire despre această naștere. Altfel cum îl vom
afla, capul jos îl vom tăia. Fără a ne teme de neamuri răsăritene.
Irod: Deci ai dreptate bărbate, foarte învățate! Prietenilor, să îmi dați iertare dacă v-am făcut supărare. Ca să-mi
deslușiți și mie ce naștere are să fie, că și eu aș merge la închinare la acest crai cu nume mare.

Gașpar: Așa dar noi vom pleca, și pruncul îl vom căuta, iar dacă îl vom afla, iarăși pe aici vom da. Cu cinste și cu
mărire dându-i împărăției tale de știre.

Irod: Crailor plecați cu bine, iar dacă îl aflați să vă întoarceți și pe la mine. Ca și eu cu inima curată aș face această
răsplată.

Baltazar: Să ai tu inimă curată, asta nu aș putea să cred. Dar totuși această răsplată aș dori ca să o văd. Și curând ca
să mă-ncred, de-ai avea steluțe-n lume să te îndrepte pe căi bune, tu pe aceasta o fă de vrei, nouă pe asta ne-o dă.

Irod: Eu cu suflet și-ntristare aș face acest serviciu mare, dar mă rog cu umilință, și întru Hristos credință că Iudea nu
are știre despre această naștere. Ozia!

Preot: Placă!

Irod: Dar nu ști în ce parte împărătească Hristos a putu să se nască?

Preotul: Dar cum să nu-mi aduc și eu aminte, de câteca prorocești cuvinte. Știam și eu foaia și locul, precum spune
bătrânu Avraam prorocul, că în Viflaim mare va să fie. Praf și pulbere a iudeilor conace.

Baltazar: Haideți fraților să ne grăbim, după steauă să pornim. Unde ia se va opri, pe Mesia vom găsi.

Cioban: Dar voi unde și-n ce parte, turmele aveți a de-a le paște? Cine sunteți voi și care e numele vostru? Și ce
căutați pe locul nostru? Cu Hristos sfântu și alduitul ce-aveți de-a face, abătându-vă încoace?

Soldatul: Aș dori să vreți a spune, care este al vostru nume?

Cântare:

Eu Baltzar mă numesc, cu aur îl dăruiesc.

Eu Melchior mă numesc, cu tămâie-l dăruiesc. (Toți)

Al meu nume e Gașpar, smirnă îi aduc în dar.

Înger: Eu sunt îngerul lui Dumnezeu, ascultați ce vă spun eu. Să nu dați prin cetate și să dați prin altă parte. Că Irod
și-a ăus gând rău, să-l omoare pe fiul lui Dumnezeu.

Cântec:

O Iroade, tiran mare

Ce-ai hotărât prin urmare?
Ca să faci groaznice muncii,
Să strici Iudea de pruncii.
Tiran rău și blestemat
Câine spurcat și turbat.

Irod: Eu văd că de mine joc își bat și pe aici nu se mai abat.

Soldat: Și pe mine mă ia mare mirare, când văd că umblă cu înșelăciune. Dar tu însă ce vei face de pe aici nu se vor
mai întoarce.

Irod: Lesne, de mi ajuta, toți copii i-aș tăia.

Preot: Mai bine mă ascultă, nu face tăiere cruntă.

Irod: Tăiere, tăiere, groaznocă tăiere.

Preot: Lasă, nu fie tăiere, fie numai o părere.

Irod: Poruncă ți-am dat de la armata împărătească, că nici gluma să se-mpaie cu de-a dinsul să se taie, sau de voie
sau de silă, pruncii de la doi ani fără milă. Pruncii de la doi ani în jos, să îl taie și pe Hristos.

Preot: Sfatul meu acesta este, să te lași de acea poveste.

Irod: O, făcându-vă răbdare, ne dându-ți nici o ascultare.

Preotul: Nu cred io acee.

Soldatul: Înălțate împărate, acum toate-s așezate. Acum toată țara plânge, cum vărsam atâta sânge. Of cum plâng
mamele, frângându-ți țâțele, când le cuvântam, ce se înfierbântau. Dar tăceți mamelor sărace, căci acum nu avem ce
face. Acum porunca s-a împlinit, despre acest lucru cumplit.

Irod: Mai bine mamele să plângă, decât țara să mi se-nfrângă. Decât să îl las în domnie pe ursitul de Mesie. Moarte,
moarte se-ntâinde, capul la ei jos le pică.

Cântare:

Nașterea ta Hristoase, Dumnezeule

Răsărita lumii lumina cunoștiinței.
Că-ntru dânsa ceea ce slujeau stelelor,
De la stea s-au învățat
Să se închine ție soarele dreptății
Și să te cunoască pe tine răsăritul cel de sus
Doamne, mărire ție.

Îngerul: Acest praznic luminat, noi cu drag l-am așteptat. Vă dorim ca să vă fie sfânt prilej de bucurie, Și nouă și
dumneavoastră că sunteți de limba noastră!