Moș Crăciun din întâmplare

În fiecare an aștept cu nerăbdare sosirea Crăciunului, pentru că în general, mă așteaptă o

frumoasă vacanță la bunici. Acolo sunt și verișorii mei, cu care mă înțeleg foarte bine.
Anul acesta, această sărbătoare s-a dovedit a fi cu totul și cu totul specială, astfel că am
avut parte de evenimente neașteptate dar frumoase, care îmi vor rămâne mereu în amintire.
Amintirile sunt încă proaspete în mintea mea. Era ajunul Crăciunului. Deși era abia
dimineață, bunica împreună cu mama mea începuseră deja pregătirile. Mirosul îmbietor de
scorțișoară m-a trezit din somn, iar când m-am dus în bucătărie, o plăcintă cu mere mă aștepta
fierbinte pe masă. Bunica se plimba agitată dintr-un colț în altul, iar mama frământa aluatul
pentru cononaci. Era foarte simpatică așa, plină de făină. Am mâncat o bucată generoasă de
plăcintă, apoi i-am sunat pe verișorii mei și le-am propus să ne întâlnim.
Am fost foarte încântat să aflu că verișoara mea cea mică, Anastasia, avea serbarea de
final de an la grădiniță. Împreună cu fratele ei, Mark, am decis că vom participa și noi. Astfel,
am petrecut după amiaza împreună, orele s-au scurs, iar petrecerea se apropia.
Anastasia se admira emoționată în oglindă și ne spunea cât este de încântată că îl va
întâlni pe Moș Crăciun. Am plecat toți 3, împreună cu familiile noastre la grădinița din sat, care
se afla nu foarte departe de casele noastre. O mulțime de copii mișuna prin sală, care mai de care
pregătit să își spună poezia sau să împărtășească dorințele cu Moș Crăciun.
La scurt timp însă, profesoara copiilor a venit să anunțe părinții, că cel care trebuia să îl
interpreteze pe Moș Crăciun nu mai poate ajunge. Era foarte tristă, deoarece copii își doreau
foarte tare să îl vadă. Atunci, într-un impuls de moment, fără să mă gândesc foarte mult, m-am
oferit să interpretez eu rolul. Nu știu de ce spusesem asta, nu știam mai nimic despre teatru.
Totuși, părinții au fost fericiți de această propunere, copii lor aveau să fie fericiți. Și așa, anul
acesta, am devenit Moș Crăciun din întâmplare. Am fost emotionat, Marc era tare amuzat de
vocea mea groasă, dar în final a ieșit totul bine.
A fost unul dintre cele mai frumoase momente.
Par hasard, Père Noël
Chaque année, j'attends avec impatience l'arrivée de Noël, car en général, de belles
vacances avec mes grands-parents m'attendent. Là, à la campagne, il y a mes cousins, avec qui je
m'entends très bien.
Cette année, cette fête s'est avérée très, mais très spéciale, nous avons donc eu des
événements inattendus mais magnifiques qui resteront toujours dans ma mémoire.
Les souvenirs sont encore frais dans ma tête. C'était la veille de Noël. Même si ce n'était
que le matin, ma grand-mère et ma mère avaient déjà commencé les préparatifs. L'odeur
alléchante de la cannelle m'a réveillé, et quand je suis allé dans la cuisine, une tarte aux pommes
m'attendait chaude sur la table. Ma grand-mère marchait sans repos d'un coin à l'autre et ma
mère pétrissait la pâte pour les gateaux. Elle était si sympathique, pleine de farine. J'ai mangé un
morceau de tarte, puis j'ai telephoné mes cousins et leur ai proposé de nous rencontrer.
J'ai été ravie de trouve que ma petite cousine, Anastasia, avait la fête du fin d'année à la
maternelle. Moi avec son frère, Mark, nous avons décidé d'y assister. Alors, nous avons passé
l'après-midi ensemble, les heures passaient, et la fête approchait.
Anastasia s'admirait avec enthousiasme dans le miroir et nous a dit à quel point elle était
ravie de rencontrer le Père Noël. Nous sommes allés tous les trois avec nos familles a la
maternelle d'enfants du village, qui n'est pas loin de chez nous. Beaucoup d'enfants parcourent la
salle, qui sont plus que prêts à dire leur poésie ou à partager leurs souhaits avec le père Noël.
Bientôt cependant, la prof des enfants est venue annoncer aux parents que celui qui devait
jouer le Père Noël ne pouvait plus arriver. Elle était très triste parce que les enfants voulaient
vraiment le voir. Puis, dans un élan momentané, sans trop réfléchir, j'ai proposé de jouer le rôle
moi-même. Je sais pas pourquoi j'ai dit ça, j'y connais rien au théâtre. Cependant, les parents
étaient contents de cette solution, les enfants seraient contents. Et donc, cette année, je suis
accidentellement devenu Père Noël. J'étais excité, Marc était très amusé par ma voix épaisse,
mais finalement tout s'est bien passé.

Je pense que c'était l'un des plus beaux moments.