Genul liric reunește operele literare în care gândurile, reflecțiile și trăirile sufletești ale

scriitorului sunt transmise direct, într-un limbaj artistc, încărcat de expresivitate.

Consider că atât sub aspectul formei, cât și al conținutului, poezia “Malul Siretului” de
Vasile Alecsandri întrunește particularitățile acestui gen literar.
În primul rând, poetul își comunică ideile și sentimentele în mod direct, prin vocea eului
liric, textualizat cu ajutorul mărcilor lexico-gramaticale specifice precum: verbe și pronume la
persoana I (“Eu mă duc”, “gândirea mea”). Modurile de expunere prezente-descrierea subiectivă
și monologul confesat transpun delicat emoția provocată eului liric pus față în față cu peisajul
superb al unei dimineţi de vară pe malul râului Siret, înfăţişat în frumuseţea şi farmecul ei deplin,
totul fiind învăluit în lumină şi strălucire.
În al doilea rând, sugestivitatea limbajului este susținută la nivelul imaginilor artistice și
al figurilor de stil care compun un mozaic artistic, revelator pentru viziunea poetului asupra
naturii. De pildă, comparația “aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică” descrie momentul
incert al trecerii de la noapte la zi, când întreaga natură își intensifică sunetele și contururile,
intrând într-o nouă poveste. Imaginea ceții care se “despică” este însoțită de imaginea vizuală a
râului care, personificat, “se-ncovoaie sub copaci”, asemenea unui balaur.
Ochiul poetic surprinde cu atenție la detaliu un element din natură: “salcia” ce dă
splendoare pământului, fiind un simbol al veșniciei, al vieții și al nemuririi. Eul liric se lasă
învăluit de această mirifică privelilște a salciei pletoase care se coboară“lin pe baltă”, evadând
preț de câteva clipe din banala realitate-“și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale”. Starea
meditativă, fascinația și admirația față de grandioasa panoramă a luncii par să nu cunoască finele,
continuând să ivorască la nesfârșit“cu cel râu care-n veci curge, făr-a se oprii din cale”
Pe de altă parte, poetul își implică emotional cititorul prin utilizarea formelor verbale de
prezent (“se coboară” “se abat”) care realizează efectul de simultaneitate între contemplare,
transfigurare și receptare. De asemenea, titlul simbolic, expresiv, strange ca un nod toate
semnificațiile poeziei, dezvoltate pe parcursul versurilor ca într-un evantai întors. “Malul
Siretului” este refugiul pe care poetul și l-a ales, colțul meditativ, locul în care se regăsește pe
sine”Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde”
Se poate deduce cu ușurință că opera este un pastel atipic, al cărui alphabet tainic este
compus din simboluri, imagini, trăiri și idei poetice semnificative pentru relația omului cu natura.
Veritabilă oglindă a sinelui, aducând în lumea noastră lăuntrică inefabile vibrații, culori, visări
ale sufletului de poet, “Malul Siretului” este, fără îndoială, o creație lirică.