Mesajul unei opere literare reprezintă împletirea ideilor, a sentimentelor și a semnificațiilor
exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scriitorul își invită cititorul să pătrundă dincolo de țesătura textuală a operei sale, în căutarea sensurilor ascunse. Opera literară ,,Călin (File din poveste)'', de Mihai Eminescu este o creație lirică, care are ca temă natura, surprinsă toamna, într-o seară. Mesajul desprins din acest text este acela că feeria romantica a cadrelor de natură impresionează și omul comunică în permanență cu natura. Mesajul este sugerat de conținutul de idei al textului liric. Vocea ficțională se simte entuziasmată și încântată de tabloul din natură ,,de treci codrii de aramă’’ și se află în ipostază de contemplator și își face simțită prezența prin mărci ale subiectivității specifice, forme verbale la pers. a II-a („treci”, „vezi”, „auzi”). Perspectiva poetului reiese din atitudinea vocii ficționale, care oferă o cheie de interpretare în ceea ce privește mesajul textului liric: „Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint''. Implicându-se afectiv, sentimentele sunt de fascinație, de uimire, de bucurie și de împlinire, având în vedere faptul că toate elementele naturii se află într-o mișcare cosmică. În plus, modul în care poetul își transmite trăirile este inedit, mai ales că, la nivelul textului, se găsește un limbajul artistic, care are rol important în relevarea mesajului textului, întrucât poetul are menirea de a impresiona prin autenticitatea resurselor expresive folosite. Astfel, metafora „codrii de aramă” creează o imagine artistică vizuală deosebit de sugestivă pentru tema poeziei, ce sugerează tabloul creat sub lumina difuză a lunii, în timp ce personificarea „pădurea lin suspină” alcătuiește o imagine artistică auditivă, ce redă sentimente de melancolie generate de lăsarea serii. În plus, poetul transfigurează realitatea și conferă tabloului feerie, surprinzând inedit elementele cadrului natural ce se metamorfozează în elemente fantastice: în mijlocul tabloului nocturn, pădurea prinde viață, „trunchii vecinici poartă suflete sub coajă”, izvoarele lucesc și suspină, iar luna își reflectă raza în „cuibarul de ape”, în timp ce aerul este „plin de mireasmă și răcoare”. Opera literară „Călin (File din poveste)'', de Mihai Eminescu pune în lumină ideea că fiecare dintre noi poate fi dominat de sentimente de admirație, dar și de melancolie, generate de lăsarea serii și cititorul devine sensibilizat de măiestria cu care sunt îmbinate figurile de stil, astfel, creându-se un tablou mirific.