1) “Monastirea Argesului” dezvolta unul dintre miturile 

esentiale ale folcloruluiromanesc, si
anume mitul estetic.Subiectul este generat de o superstitie potrivit careia, pentru a rezista,
oriceconstructie trebuie sa aiba zidita in temelii o fiinta. “Monastirea Argesului” este in
acelasitimp balada si legenda. Este o balalda deoarece se construieste intr-un poem
narativ, cuelemente descriptiv-lirice, care dezvolta un subiect fantastic, se prezinta un
erou deexceptie, cu un destin impresionant. Este o legenta intrucat explica, in viziune
populara,aparitia unui monument de arhitectura: biserica manastirii de la Curtea de Arges
, ziditasub porunca lui Neagoe Basarab intre anii 1512 si 1517.Balada este o imbinare
ingenioasa a unsprezece motive folclorice, distribuite pe parcursul celor cinci momente
ale actiunii.
2) POEMUL CALIN FILE DIN POVESTE ,este o poezie de iubire,in care autorul
prelucreaza motivul popular al zburatorului in conceptia populara.Zburatorul este
un personaj invaluit in mister, care fermeca tinerele fete, facandu-le sa se
indragosteasca de el.Asa se intimpla si in poemul CALIN FILE DIN
POVESTE.Voinicul misterios intra in viata fetei de imparat pe neasteptate ,intr-o
noapte,dupa care dispare.La scurt timp dupa plecarea voinicului ,fata isi da
seama ca astepta un copil, rodul iubirii dintre ea si Calin. Tatal ei ,imparatul o
izgoneste de la palat.Ea isi gaseste adapost in padure intr-o coliba parasita,unde
isi va creste baiatul.Aici o descopera voinicul Calin, dupa sapte ani.Casatoria
celor doi tineri constituie finalul fericit al poemului

3) Legenda ' Soarele si Luna ' incearca sa explice faptul ca cei doi astri nu se intalnesc
niciodata. Se spune ca Soarele si Luna erau frati, iar atunci cand Soarele a ajuns la varsta
insuratorii, a coborat pe Pamant sa-si caute sotie. Negasind, era foare suparat, dar dupa o
vreme s-a indragostiti de sora sa, Luna. Ca sa-i impiedice sa pacatuiasca, mama lor i-a
luat pe fiecare in cate o mana si i-a blestemat sa nu se mai intalneasca niciodata. De
atunci Soarele si Luna apar pe cer in momente diferite ale zilei.

4) Un concept mai larg decât curentul literar, curentul cultural se referă la oameni
de cultură (filozofi, savanți, scriitori, artiști) dintr-o epocă, uniți de o ideologie și
de scopuri social-politice și culturare comune, fără să aibă neapărat(ca în cazul
reprezentanților unui curent literar) aceleași principii estetice

Ansamblu de forme și de principii poetice caracteristice operelor literare dintr-o

anumită epocă.

5) Umanismul românesc desemnează manifestarea curentului umanist în țările române. În

comparație cu Europa Occidentală, în țările române umanismul s-a manifestat târziu.
Explicația pentru acest fapt a fost considerată izolarea intelectuală față de Occident, deși
această idee nu a rămas neatacată
Umanismul este curentul literar care s-a manifestat in perioada
„Renasterii“,fiindcaracterizat prin dezvoltarea sincrona a stiintei, a artelor si a civilizatiei
avandnucleul in Italia si in special in Florentza, acesta fiind locul de
unde principiileacestui curent cultural s-au raspandit ulterior in intreaga Europa.O parte
din reprezentantii europeni sunt: Giovanni Boccacio(Italia), FrancoisRebelais(Franta), Jan
Kochanowski(Polonia)
6) Specificul umanismului românesc se cristalizează în secolul al XVII-lea prin scrierile
și activitatea unor cărturari precum Udriște Năsturel, Varlaam, Simion Ștefan, Dosoftei,
Nicolae Milescu și apoi a marilor cronicari moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Neculce urmați de Dimitrie Cantemir și munteni stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu
Greceanu, Radu Popescu.
Influența cronicilor asupra literaturii române moderne este indiscutabilă. Pentru scriitori,
ele au fost un tezaur de teme, personaje, subiecte. Letopisețul Tării Moldovei a lui Grigore
Ureche a fost sursă de inspirație pentru Costache Negruzzi în nuvela Alexandru
Lăpușneanul, pentru Vasile Alecsandri în Dumbrava Roșie și în drama Despot Vodă, pentru
Delavrancea în trilogie Moldovei și pentru Sadoveanu în romanele Frații Jderi și Nicoară
Potcoavă. De neamul moldovenilor a lui Miron Costin a servit drept izvor lui Hasdeu,
Sadoveanu (Neamul Șoimăreștilor) și altora, iar O samă de cuvinte a lui Ion Neculce a
fost punctul de pornire în operele lui Alecsandri, Bolintineanu, dar și Sadoveanu, care l-a
luat drept model stilistic.
Tonul vehement polemic cu tendința de satiră și caricaturizare al cronicarilor munteni
(Radu Greaceanu, Radu Popescu)au influențat dezvoltarea pamfletului românesc,
ilustrat de IH Rădulescu, ND Cocea, Tudor Arghezi etc.
Cronicarii nu au lăsat urmașilor doar o simplă înșiruire de imagini din trecut, chiar dacă
rolul lor primordial a fost acela de recuperare a trecutului poporului nostru, câteva forme
esențiale ale expresiei literare sau un tablou al ființei noastre naționale, ci și o anumită
înțelegere a scopului creației culturale în slujba binelui, a frumosului și a adevărului.
7)
8) Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o
mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii
și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de
Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în
mase (cf. Carp Maxim).

Iluminismul românesc a servit cauzei idealului național pentru a căror fundamentare a activat și
contribuit din plin, aplecându-se asupra istoriei limbii și a poporului. Iluminismul românesc a adus, nu
în ultimul rând, puternice argumente istorice pentru imperioase și pregnante revendicări politice
naționale.
Caracteristici generale
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei
transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a
contribuit hotărâtor. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în
favoarea unor revendicări politice.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor
din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea.
Cărturarii acestui curent au adus argumente științifice pentru afirmarea drepturilor românilor din
Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic,
literar.
Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domnești, întemeiate în
Țara Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevăr un însemnat
focar de cultură al Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost
interesul pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800, s-au tipărit de către români 799 de cărți, dintre
care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește, slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut
necontenit, în detrimentul subiectelor religioase. Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei
iluministe și Dinicu Golescu, luminatul boier muntean, care în „Însemnare a călătoriei mele”,
surprinde contrastele dintre civilizația țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. Cea mai
reprezentativă operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică Țiganiada de I.Budai-
Deleanu. În Țara Românească și în Moldova, Chesarie Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră
idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și, în special, din Enciclopedia lui Diderot.

9) Școala Ardeleană a fost o mișcare de emancipare politico-socială a românilor din Transilvania.

Reprezentanții Școlii Ardelene au adus argumente istorice și filologice în sprijinul tezei că românii
transilvăneni sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani din Dacia. Această teză este cunoscută
și sub numele de latinism.
Școala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german (Aufklärung), susținut în plan politic
de împăratul Iosif al II-lea. Diferența față de iluminismul francez este dată de faptul că Școala
Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mișcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din
sânul Bisericii Române Unite cu Roma.
Școala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală și politică a românilor
transilvăneni, ci și la a celor de peste munți. Unul din documentele cele mai importante elaborate îl
constituie petiția Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresată împăratului romano-
german Leopold al II-lea, în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a Marelui
Principat al Transilvaniei.
O altă realizare a Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul
scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda.
Deviza Școlii Ardelene a fost „Virtus Romana Rediviva” (prescurtat V.R.R.), care îndemna la
renașterea vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba română și
credința catolică, pentru unirea tuturor românilor într-o singură țară.
Principalele centre au fost Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș și Năsăud.
Reprezentanții cei mai notabili au fost Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Ion Budai
Deleanu.

10) Introducere "Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc

si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana. Desi redactata in
doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza
literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex:
Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste
proiecte nu sunt finalizate. Geneza operei Ion Budai-Deleanu, om de o vasta
cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra
homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la
Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo. Tema operei
"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in
cautarea unei forme statale. Semnificatia titlului Titlul este unul alegoric creat
dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite
la personajul central al operei si  anume la etnia tiganilor. Titlul este unul
alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde
ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.  Compozitia Din punct
de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din
12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe
insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de
catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi
dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele
care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de
sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.
Firul epic Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se
hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece
dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le
promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o
formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat
care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii
sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in
turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu
bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta
de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca
recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si
Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand
lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.