Formule de utilizat în comentarea unei figuri de stil:

·      Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
·      În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o famă variată de figuri de stil...
·      Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerînd...
·      Expresia... sugerează...
·      Expresia... valorifică...
·      Expresia...intensifică...
·      Expresia marchează...
·      Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
·      Cuvîntul (expresia) ... generează ideea ...
·      Prin (figura de stil) ... se crează...
·      Se crează senzația că ...
·      Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
·      Se crează o atmosferă de ... prin...
·      Comparație menționată ar putea trimite la ideea ...

       Model
Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetului (comparației, personificării, repetiției,
enumerației etc.) ”Z” (se citează secvența din text care conține figura de stil identificată/selectată
pentru interpretare), poetul (eul liric, creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază,
creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în
relief, aduce în prim-plan, pune în lumină, etc) ... urmează ideea (ce exprimă?), sentimentul
starea sufletească, imaginea, senzația, aspectul etc.

Planul compunerii Compunerea

I. Introducere În prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte ...
 identificarea figurii de
stil ; Poezia vorbeşte despre ...
 punerea în context a Prima strofă prezintă ...
figurii de stil ;
II. Cuprins Această metaforă – în conexiune cu restul strofei
 explicarea - sugerează ...
semnificaţiei figurii de stil
identificate ;
III. Încheiere În concluzie, prin metafora „flori de umbră”,
 concluzie Eminescu …
Model de comentare (analiză) a unei figuri de stil
Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă  cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.

Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.

Deasupră-mi stele tremură  prin ramuri,

În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.

(Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

Semnificaţia unei figuri de stil:

În prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte metafora “flori de umbră”. Eul liric se
proiectează aici în ipostaza îndrăgostitului fascinat, care-şi urmăreşte  iubita pe geam,
de afară, din întunericul nopţii. Prima strofă prezintă tocmai cadrul natural.
Această metaforă – în conexiune cu restul strofei - sugerează frumuseţea
complexă a momentului. Pe de o parte este frumuseţea naturii, cu noaptea senină, cu
arborii mişcaţi de vânt. Pe de altă parte este frumuseţea contemplării tainice a iubitei.
Îndrăgostitul trăieşte totodată voluptatea   descoperirii comorii ascunse şi melancolia
imposibilităţii de a o avea.
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu anunţă încă din prima
strofă cele două coordonate lirice ale poeziei: frumuseţe şi melancolie.