OLIMPIADA DE LECTURĂ – LECTURA CA ABILITATE DE VIAŢĂ

Etapa judeţeană, 24 martie 2018

Secțiunea liceu – lector experimentat, nivelul 3 – clasele a IX-a şi a X-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citeşte cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota
fiecare rând pe care îl vei scrie.
 În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în
considerare rândurile excedentare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.

Citeşte cu atenție fiecare text, apoi cerinţele și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte

ȘI SOARELE E O STEA

de Nicola Yoon

Natasha

AM ÎNTÂRZIAT. Intru în sala de aşteptare și mă îndrept spre recepţie. Recepţionera clatină din cap
ca şi cum ar mai fi văzut asta şi altădată. Toţi cei de aici au mai văzut totul altădată, nu le pasă că fiecare
lucru este nou pentru tine.
- Trebuie să telefonaţi la Serviciul de Imigrări şi să faceţi o nouă programare.
- Nu mai am timp, zic eu.
Îi povestesc despre Irene, agenta de pază, şi despre purtarea ei ciudată. Îi explic totul calm şi
rezonabil. Ea ridică din umeri şi se uită în jos. Mă respinge. În oricare altă zi, m-aş supune.
- Vă rog să-i telefonaţi. Sunaţi-o pe Karen Whitney. Ea mi-a spus să revin.
- Aţi avut programare la ora 8. Acum este ora 8:05. Doamna Whitney stă de vorbă cu alt solicitant.
- Vă rog. N-am întârziat din vina mea. Mi-a spus...
Faţa recepţionerei se aspreşte. Indiferent ce-aş zice eu, va rămâne de neclintit.
- Doamna Whitney a primit deja alt solicitant.
O spune ca şi cum engleza n-ar fi limba mea nativă.
- Sunaţi-o, îi cer eu insistent. Vorbesc tare şi par isterică. Toţi ceilalţi solicitanţi, chiar şi cei care nu
vorbesc englezeşte, se uită lung la mine. Disperarea se înţelege în toate limbile.
Recepţionera îi face semn din cap agentului de pază de pe hol. Înainte să ajungă el la mine, se
deschide uşa care duce spre birouri. Un bărbat foarte înalt și slab, cu pielea de culoare cafeniu închis, mă
cheamă la el. Se întoarce spre recepţioneră.
- E în regulă, Mary. Mă ocup eu de ea.
Intru repede pe uşă, înainte să se răzgândească bărbatul. Nu se uită la mine, doar se întoarce şi o
porneşte pe mai multe holuri. Îl urmez în tăcere până ne oprim în faţa biroului lui Karen Whitney.
- Aşteptaţi aici, îmi spune.
Dispare câteva secunde şi revine cu un dosar roşu în mână - dosarul meu.
Mergem apoi pe un alt hol până când ajungem în cele din urmă la biroul lui.
- Mă numesc Lester Barnes, zice el. Luaţi loc.
- Am fost...
Ridică mâna şi îmi face semn să mă opresc.

Nivelul III pagina 1

 - Tot ce trebuie să ştiu se află în acest dosar. Il apucă de un colţ şi îl flutură spre mine. Fiţi bună şi
staţi liniştită cât îl citesc.
Biroul lui este foarte ordonat şi îți poţi da seama că se mândreşte cu asta. Are un set asortat de
accesorii argintii de birou - un suport pentru stilouri, tăvi pentru corespondenţa primită şi trimisă, chiar şi un
suport pentru cărţi de vizită gravat cu iniţialele LRB. Cine mai foloseşte cărţi de vizită în ziua de azi?
Mă întind, iau una şi o strecor în buzunar.
Dulapul înalt din spatele lui este un peisaj de bibliorafturi cu dosare aranjate pe culori. Fiecare dosar
conţine viaţa cuiva. Oare chiar sunt culorile atât de evidente cum mi se pare mie? Dosarul meu are coperte
Roşu Respins. Peste câteva minute, bărbatul se uită la mine.
- De ce aţi venit aici?
- Karen - doamna Whitney mi-a spus să revin. A fost draguţă cu mine. A zis că poate găseşte o
soluţie.
- Karen este nouă.
O spune ca și cum asta ar explica ceva, dar eu nu înţeleg ce anume.
- Ultimul apel al familiei dumneavoastră a fost respins. Deportarea rămâne în vigoare, domnişoară
Kingsley. Dumneata şi familia dumitale va trebui să plecaţi diseară la ora zece.
Închide dosarul şi întinde spre mine o cutie cu şerveţele, anticipându-mi lacrimile. Dar eu nu sunt o
plângăcioasă. N-am plâns când ne-a anunţat tata despre ordinele de deportare, sau când ne-au fost respinse
apelurile. N-am plâns iarna trecută când am aflat că Rob, fostul meu iubit, mă înşela. N-am plâns ieri când
Bev şi cu mine ne-am luat oficial rămas-bun. Știam amândouă de mai multe luni că asta urma. N-am plâns,
dar nici nu mi-a fost uşor. Bev ar fi vrut să vină azi cu mine, dar s-a dus cu familia în California să viziteze
Berkeley şi alte câteva universităţi de stat.
- Poate că totuşi te mai găsesc aici când mă întorc, a insistat ea după ce ne-am îmbrăţişat a
şaptesprezecea oară. Poate că totul se rezolvă.
Bev a fost mereu o optimistă incurabilă, chiar şi când soarta e cea mai potrivnică. E genul de fată
care cumpără bilete de loterie. Eu sunt genul de fată care râde de oamenii care cumpără bilete de loterie.
În niciun caz n-o să încep să plâng acum. Mă ridic în picioare, îmi adun lucrurile şi mă îndrept spre
uşă. Am nevoie de toată energia ca să nu mă transform într-o plângăcioasă. Aud în minte vocea mamei.
„Nu te lăsa condusă de trufie, Tasha."
Mă întorc.
- Deci nu puteţi face nimic să mă ajutaţi? Chiar va trebui să plec?
Spun asta atât de încet, încât abia dacă mă aud eu însămi. Domnul Barnes mă aude însă fără nicio
dificultate. La el face parte din fişa postului să audă voci slabe şi nefericite.
Bate darabana cu degetele pe dosarul închis.
- Faptul că tatăl dumitale a condus sub influenţa alcoolului...
- Este problema lui. De ce trebuie să plătesc eu pentru greşeala lui?
Tata. Singura lui seară de glorie l-a făcut să conducă sub influenţa alcoolului, lucru care a dus la
darea noastră în vileag şi la faptul că urmează să pierd singurul loc pe care îl numesc acasă.
- Pentru că şi dumneata eşti ilegal aici, zice el, dar nu mai are vocea la fel de aspră ca înainte.
Dau din cap, dar nu spun nimic, pentru că de data asta chiar aş izbucni în plâns. Îmi pun căştile pe
urechi şi mă îndrept din nou spre uşă.
- Am fost în ţara dumitale. Am fost în Jamaica, zice el. Amintirea călătoriei îl face să zâmbească.
M-am simţit bine. Totul e irie¹ acolo, frate, o să-ţi fie bine.
Psihiatrii spun să nu-ţi reprimi trăirile pentru că până la urmă tot vor răbufni. Nu se înşală. Sunt
furioasă de luni în şir. Mi se pare că sunt furioasă de la începutul timpului. Furioasă pe tata. Furioasă pe Rob,
care mi-a spus chiar acum o săptămână că ar trebui să putem fi prieteni în ciuda „a tot ce s-a întâmplat",
adică a faptului că m-a înşelat.
Nici măcar Bev n-a scăpat de furia mea. Toată toamna şi-a făcut probleme unde să se înscrie la
facultate, în funcţie de unde se înscrie iubitul ei, Derrick. Verifica permanent distanţa în ore între anumite
facultăţi. Oare rezistă relațiile la distanţă? întreba ea din două în două zile. Ultima dată când m-a întrebat,
i-am răspuns că poate n-ar trebui să-şi bazeze întregul viitor pe iubitul ei prezent. Nu i-a picat bine.

Nivelul III pagina 2

Bev crede că vor rămâne împreună pe veci. Eu cred că vor rămâne împreună până la absolvire. Eventual și
peste vară. A trebuit să-i fac temele la fizică săptămâni în şir ca să ne împăcăm.
Iar acum un bărbat care probabil că n-a petrecut mai mult de o săptămână în Jamaica îmi spune că
totul o să fie irie.
Îmi scot căștile.
- Unde aţi fost? îl întreb.
- La Negril, zice el. Foarte frumos loc.
- Aţi ieşit de pe domeniul hotelului?
- Eu am vrut, dar...
- Dar soţia dumneavoastră n-a vrut pentru că i-a fost frică, nu-i aşa? În ghid scrie că-i mai bine să
rămâi în perimetrul staţiunii de vacanţă.
Mă aşez din nou pe scaun. El îşi sprijină bărbia pe mâinile împreunate. Pentru prima oară de când
am început să stăm de vorbă, nu conduce el discuţia.
- S-a temut pentru siguranţa ei?
Desenez ghilimele în aer când spun „siguranţă", ca şi cum n-ar fi fost un lucru care să merite cu
adevărat îngrijorare.
- Sau poate că n-a vrut să-şi strice dispoziţia de vacanţă văzând ce săracă-i lumea pe-acolo.
Furia reprimată din măruntaie urcă şi îmi ajunge în gât.
- Aţi ascultat Bob Marley, cineva v-a spus ce înseamnă irie şi credeţi că aveţi habar de ceva.
Aţi văzut o cafenea exotică, o plajă şi camera de hotel. Asta nu înseamnă o ţară. Asta înseamnă o staţiune de
vacanţă.
Ridică palmele ca şi cum s-ar apăra, ca şi cum ar încerca să împingă cuvintele prin aer înapoi spre
mine.
- Da, mă port oribil.
- Nu, nu-mi pasă. Nu-mi spuneţi mie că o să-mi fie bine. Nu cunosc locul ăla. Sunt aici de când
aveam opt ani. Nu ştiu pe nimeni în Jamaica. N-am accent. Nu-mi cunosc familia de acolo, nu aşa cum ar
trebui să-ţi cunoşti familia. Sunt în ultimul an de liceu. Cum rămâne cu banchetul, cu absolvirea şi cu
prietenii mei?
Vreau să-mi fac griji pentru aceleaşi tâmpenii ca şi ei. Am început chiar să-mi pregătesc dosarul de
admitere la Colegiul Brooklyn. Mama a economisit bani timp de doi ani şi s-a dus în Florida să-mi cumpere
un card de asigurări sociale „bun". Un card „bun" este unul care are cod numeric personal valabil, furat de la
altcineva, nu unul cu un cod inventat. Bărbatul care i-a vândut cardul i-a spus că cele ieftine, având coduri
numerice inventate, nu fac faţă verificărilor amănunţite la care sunt supuse cererile de admitere la facultate.
Cu ajutorul cardului pot cere sprijin financiar. Iar dacă reuşesc să obţin şi o bursă pe lângă ajutorul de la stat,
poate că mi-aş permite chiar să merg la Universitatea de Stat Binghampton din New York, sau la alte
universităţi prestigioase.
- Cum rămâne cu facultatea? îl întreb, iar acum plâng.
Lacrimile mele sunt de neoprit. Au aşteptat multă vreme să înceapă să curgă.
Domnul Barnes împinge cutia de şerveţele mai aproape de mine. Iau şase sau şapte, le folosesc şi
mai iau încă şase sau şapte. Îmi adun iarăşi lucrurile.
- Știţi ce înseamnă să simţi că nicăieri nu-i locul tău?
Iarăşi spun asta prea încet ca să se audă, dar el iar mă aude.
Am ajuns la uşă, sunt cu mâna pe clanţă şi atunci el zice:
- Domnişoară Kingsley. Staţi puţin.
traducere de Iulia Arsintescu

irie¹ cuvânt jamaican care înseamnă foarte bine, plăcut, minunat.

Nivelul III pagina 3

A. (2 puncte: 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Natasha merge la Serviciul de Imigrări, pentru că:

a. însoțește o prietenă refugiată;

b. este în pericol de a fi deportată;
c. își vizitează prietenul, pe domnul Lester Barnes;
d. vrea să plece în Jamaica.

2. Tânăra ia de pe biroul domnului Barnes:

a. un stilou;
b. un șervețel;
c. o carte de vizită;
d. un dosar.

3. Bev, prietena Natashei, este o persoană:

a. optimistă incurabilă;
b. pesimistă notorie;
c. extrem de temătoare;
d. foarte naivă.

4. În Jamaica, domnul Barnes a călătorit:

a. în interes de serviciu;
b. pentru a-și vizita o rudă;
c. în vacanță, la Negril;
d. cu soția la un medic renumit.

B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)

Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei din text, apoi notează pe foaia de concurs
doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:

1. Lester Barnes preia cazul tinerei și o invită să-l urmeze.

2. Barnes îi citește dosarul Natashei și o anunță că apelul familiei ei a fost respins.
3. Domnul o încurajează pe tânără, spunând că în Jamaica totul e irie.
4. Natasha a ajuns la Serviciul de Imigrări cu 5 minute întârziere.
5. Fata se străduiește să nu plângă la aflarea veștii neplăcute.
6. Bărbatul dispare câteva secunde şi revine cu un dosar roşu în mână.
7. Impresionat de lacrimile fetei, Lester o oprește când se află pe punctul de a părăsi biroul.
8. Cei doi înaintează pe holuri până se opresc în dreptul biroului lui Karen Whitney.

C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare dintre cerințe)

Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare dintre următoarele cerințe:

1. Menționează trei obiecte de pe biroul domnului Lester Barnes.

2. Precizează două detalii care alcătuiesc portretul fizic al domnului Barnes.
3. Prezintă o diferență dintre Bev și Natasha, așa cum reiese din textul dat.
4. În fragment există referiri la Jamaica. Realizează, în cel mult 10 rânduri, o descriere a acestei lumi, așa
cum reiese din conversația celor două personaje.

Nivelul III pagina 4

D. (12 puncte)

Imaginează-ți că te afli în situația Natashei. Redactează o scrisoare, de cel mult 30 de rânduri,

prin care să îl convingi pe Directorul Serviciului de Imigrări să îți permită rămânerea în țara
adoptivă, valorificând textul citat și/sau experiența ta culturală/de lectură.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

Capitolul I – Dispoziții generale și definiții

Art.3
De dispozițiile prezentei legi beneficiază:
a)copiii cetățeni români aflați pe teritoriul României;
b)copiii cetățeni români aflați în străinătate;
c)copiii fără cetățenie aflați pe teritoriul României;
d)copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecție în condițiile reglementărilor legale privind
statutul și regimul refugiaților în România;
e)copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență constatate, în condițiile prezentei
legi, de către autoritățile publice române competențe.

Art.5
(1)Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile
prezentei legi.
(2)Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia
având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, țînând seama cu
prioritate de interesul superior al acestuia.
(3)În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa.
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal
al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop
servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
(4)Intervenția statului este complementară; statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor
drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții
în acest domeniu.

Capitolul II - Drepturile copilului

Secțiunea 1 - Drepturi și libertăți civile
Art.27
(1)Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale.
(2)Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viață
intimă, privată și familială.
(3)Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe
audiovizuale se poate face numai cu consimțământul scris al acestuia și al părinților sau, după caz, al altui
reprezentant legal.
(4)Copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de
creșterea și îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau
private, în scopul de a obține avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziile autorităților
publice.
(5)Consiliul Național al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel
încât să se asigure protecția și garantarea dreptului copilului prevăzut la (1).

Art.28
(1)Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2)Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, care vizează
promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea să fizică și mentală, sub orice formă și prin
orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

(Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014 )

Nivelul III pagina 5

A. (10 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, în enunțuri, răspunsuri la fiecare dintre următoarele cerințe, prin valorificarea

textului citat:

1. Precizează două categorii de copii ce beneficiază de dispozițiile Legii 272/2004.

2. Menționează cui revine responsabilitatea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului.
3. Transcrie o secvență în care este explicat rolul statului în protecția copilului și în garantarea respectării
tuturor drepturilor sale.
4. Prezintă în ce constă dreptul copiilor la libertate de exprimare.
5. Explică, în cel mult 6 rânduri, cum este asigurat dreptul copilului la protejarea imaginii publice și a
vieții intime, private și familiale. .

B. (10 puncte)

Imaginează-ți că ești invitat(ă) la o emisiune televizată despre Drepturile Copilului. Redactează

un text, de cel mult 20 de rânduri, care să constituie pledoaria ta pentru respectarea unuia dintre
drepturile copilului, valorificând legislația citată și experiența ta de viață/de lectură.

SUBIECTUL al III-lea 10 puncte

Privește imaginea alăturată și, pe baza informațiilor pe care le conține, răspunde în enunțuri la
cerințele propuse.

1. Identifică două informații esențiale despre evenimentul promovat, regăsite în imaginea alăturată.
2. Precizează două informații suplimentare sugerate de imaginea propusă, care se referă la impactul
evenimentului asupra comunității locale.
3. Explică relația dintre mesajul verbal și cel vizual, în cadrul imaginii date.
4. Argumentează, în cel mult 20 de rânduri, la care dintre activitățile inițiate de organizatori ai alege să
participi.

Se vor acorda câte 2 puncte pentru cerințele 1-3 și 4 puncte pentru cerința 4.

Nivelul III pagina 6

Nivelul III pagina 7