Pregătire pentru BAC la limba și literatura română

Semnificația titlului:
Ce sugerează:

 Stări poetice  Sentimentul dominant

 Atmosfera  Starea principală/sentimentul dominant
 Locul transmis;
 Timpul  Tema, ideea
 Perspectiva  Personajul
 Specia  Intenția autorului

Din ce se compune?
§  Constituie/este exprimat(cuvînt, îmbinare de cuvinte, figură de stil)
Ce legătură are cu tema și mesajul textului
§  Este reluat în text
§  Este expicit/incifrat

3.Conține titlul o sinteză a ideilor transpuse în pînza literară?

Model
Titlul ”De cîte ori, iubito...” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferința provocată de remorarea
clipelor de fericire pierdută. Vocativul ”iubito” constituie tînjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie
prelungesc, parcă într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura ”de cîte ori” exprimă frecvența
amintirii, neputința eului liric de a uita fericirea trecută și devenită acum ”ocean de gheață”. Fără iubită, eul liric
se simte ”din ce în ce mai singur”. Iubirea lor este neîmplinită și se eternizează prin starea de dorință.

Comentarea unor versuri, strofe:

Algoritm
 Ideea centrală/ mesajul globul;
 Sugestia contextuală a imaginilor artistice și a figurilor de stil;

 Coerența textului redactat;

Formule de utilizat:

În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...

Se creează senzația că...
Implicarea afectivă este sugerată prin prezența ( figurilor de stil), sugerînd ...
Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
Această idee este susținută prin surprinderea unui detaliu ...
Aceast idee este susținută la nivelul textului, atît prin ...
Cuvîntul (expresia) ... generează ideea ...

Model
Ultima strofă a poeziei ”Ce șoptești atît de tainic ... ” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului,
epitetul personificator ”Vis nebun” sugerînd faptul că iubirea este un sentiment efemer, idee exprimată prin
metafora ”florii”: ”Floarea care, rece cîntui-i”. Speranța revigorării iubirii s-a stins, inversiunea ”deșarte vorbe!”
și semnul exclamării ilustrînd disperarea eului liric care suferă pentru iubirea pierdută. Certitudinea eului liric este
singulară, el își dorește să se poată elibera de chinurile sentimentului, idee exprimată printr-o exclamație retorică:
”Și eu știu numai atâta/C-aș dori odat*să mântui”. În ceea ce privește prozodia, strofa este un catren măsura
versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic.

Sugestia contextuală a imaginii artistice/figuri de stil

Formule de utilizat:
 Imaginea ... produce senzații de ...
 Prin figura de stil se creează imagini artistice(vizuale, auditive, olfactive)

 Imaginile ... întipăresc în minte crîmpeie din ...

 Poetul creează un anumit univers, o lume imaginară, atît prin (conținutul de idei poetice), cît și prin(imagini
vizuale) ...

 Textul abundă în imagini auditive și vizuale care sugerează …

 O melodicitate aparte creează expresia...

 Textul are o dinamică interioară sugerată de verbele de mișcare;

 Pentru conturarea imaginilor ... , se folosesc diferite figuri de stil ca ...

 Imaginea dată se realizează printr-o diversitate de procedee artistice:

 Imaginea din această strofă este vizuală și e realizată prin intermediul personificării ... al metaforilor ... și al
epitetelor ...

 Imaginile surprinzătoare și inedite dau o profundă semnificație strărilor sufletești exprimate de poet.

 Sunetele și imaginile se îmbină pentru a conferi poetic un anumit fast.

 Imaginile auditive li se alătură celor vizuale, care sugerează o atmosferă( de liniște)

Formule de utilizat:
· Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
· În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
· Implicarea afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerând...
· Expresia... sugerează...
· Expresia... valorifică...
· Expresia...intensifică...
· Expresia marchează...
· Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
· Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...
· Prin (figura de stil) ... se creează...
· Se creează senzația că ...
· Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
· Se creează o atmosferă de ... prin...
· Epitetele se disting prin noutate ...
· Epitetul în inversiune accentuează ...
· Epitetele dau relief imaginilor poetice ...
· Comparație menționată ar putea trimite la ideea ...

MODEL:

Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificare, hiperbola, repetiția, enumerația etc.)
”Z” (se citează secvența din text care conține figura de stil identificată/selectată pentru interpretare), poetul
(scriitorul, autorul acestei opere, creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia,
accentuează, amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în
lumină, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea sufletească, imaginea, senzația, aspectul etc.

Metafora personificatoare ”izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditivă și sugerează ideea că șoapta
izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din
termeni specific eminescieni, motivul romantic ”izvor” și epitetul ”(cânturi) dulci”.

Ex. ,Un bătrân și o bătrână-două jucării stricate"

Prin intermediul metaforei,,Un batrin si o batrina-doua jucarii stricate" este sugerata ideea trecerii evidente a
timpului,care isi lasa amprenta asupra tuturor.Comparatia batrinilor cu niste jucarii stricate scoate la suprafata
neputinta acestora si intensifica conceptia de scurgere a ultimelor fire de nisip din clepsidra vietii
 Tema operei literare( aspectul din realitate înfățișat).
Algoritm
 Meditați pe marginea motivelor depistate și încercați să remarcați:

Despre ce este lucrarea;

Ce aspect ia în discuție;
Titlul, textul lucrării nu oferă formularea temei?
Opera se referă o temă general-umană sau la una specific națională?
Care alte probleme în directă relație cu tema principală putem desorinde? Încercați să detectați punctele lor de
tangență.

Personajul literar

Caracterizarea personajului, se face conform unei metodologii didactice, având în vedere trăsăturile
personajului.
Portretul literar este textul artistic/secvenţa prin care se relevează trăsăturile fizice, psihice, morale, specifice
unui personaj.
Clasificare:
1. personaj principal (protagonist, ± antagonist): personaj aflat în centrul unui plan narativ, care participă, de
obicei, la toate momentele subiectului (Felix Sima; Mara, Tudor Mocanu; Horia Holban; Nică; Ion; Vitoria
Lipan….) ;
2. personaj secundar: personaj care are o prezenţă constantă în operă, fără să participe, de regulă, la toate
momentele subiectului (Stănică Rațiu; George Bulbuc,
Fii lui Tudor Mocanu; Giurgiuveanu… ;
- personaj-antagonist implicat în conflict ca oponent al protagonistului (zmeii şi zmeoaicele,..)
3. personaj episodic: personaj care apare în una sau mai multe secvenţe, fără a fi implicat în conflict (Veta; Ilie
Clanetașul; Maria Mocanu; Janet,…), criticul N. Manolescu identifică personajul secundar cu personajul
episodic.
4. personaj individual: personaj cu identitate bine precizată (tipul cel mai frecvent în opere literare)- Persida,
Ieronim
5. personaj colectiv: grup uman care are trăsături specifice, un model comportamental unitar (oastea românilor
lui Mihai, ciobanii din lumea Vitoriei Lipan, humuleştenii…, poporul din Alexandru Lăpușneanul)
6. personaj tipologic: erou ale cărui trăsături sunt reprezentative pentru o categorie umană mai largă:
- tipologii general-umane: avarul, altruistul, ipocritul, incultul / parvenitul, visătorul, copilul răsfăţat, viteazul,
patriotul etc.;
- tipologii sociale: oşteanul, ţăranul, ciobanul, boierul, intelectualul, artistul, învăţătorul etc.
Ex. Dan, Ursan, doamna Ionescu şi cele trei cucoane din “D-l Goe…”, Ionel, Goe, Nică, Ştefan al Petrei,
Smaranda…
7. personaj arhetipal: personaj care reprezintă un model originar, un erou exemplar, mitic sau legendar (Călin=
Zburătorul, Făt-Frumos / Greuceanu, fata de împărat, Faurul-Pământului, zmeii, Satana… / Mihai-Viteazul)
8. personaj simbolic: erou care personalizează concepte, categorii morale sau psihologice (Meșterul Manole,
Vitoria Lipan – femeia detectiv; păstorul din Toiagul păstoriei = neamul român, Doina – spiritualității/conștiinței
umane, Calistrat Cuţui - răul)
9. personaj alegoric: personaj literar selectat din alt plan decât cel uman (vietăţi, plante, obiecte, elemente /
fenomene ale naturii); prin personificare întruchipează ipostaze, caractere omeneşti (frecvent în fabule)
10. personaj pozitiv: erou care întruchipează ideile de bine, de frumos, de adevăr, de justiţie (Zaharia Herdelea,
Onache Cărăbuș, Gheorghe Doinaru, Meșterul Manole...)
11. personaj negativ: personaj ce reprezintă ideea de rău ( ucigaşii lui Nechifor
Lipan, Spânul, Stănică Rațiu, Alexandru Lăpușneanul....)
12. personaj real: personaj construit în registrul veridicului (are trăsături reale: Ion, Tudor Mocanu, Ștefan cel
Mare, Viorica Vrabie, ....)
13. personaj fantastic: personaj cu puteri / însuşiri supranaturale (Faurul-Pământului, zmeii.)

Caracterizarea de personaj este modalitatea prin care se stabileşte poziţia (rolul) personajului în operă,
trăsăturile sale fizice, morale, psihice, modelul comportamental, relaţiile cu realitatea, cu celelalte personaje ale
operei, precum şi atitudinea naratorului faţă de el. Portretul fizic însumează trăsăturile fizionomice, caracteristici
ale înfăţişării personajului. Portretul moral detaliază calităţile / defecte
sufleteşti, trăsăturile de caracter, sistemul de valori / principii după care se conduce
personajul. Portretul complex (mixt) însumează şi trăsături fizice, şi trăsături de caracter, şi calităţi / defecte).
Portretul literar poate fi în proză sau în versuri; la realizarea lui se poate apela la oricare mod de expunere
(naraţiune, dialog, monolog,
descriere)

PROCEDEE DE CARACTERIZARE
1. DIRECTĂ
a. narator (din perspectivă auctorială: caracteristici în enunţuri la pers. a III-a).
b. alte personaje (caracteristici formulate la persoana a II-a sau a III-a).
c. eroul însuşi (autocaracterizare: afirmaţii directe la pers.I ).
2. INDIRECTĂ
a. nume, prenume, poreclă inspirate din realitatea istorică sau legendară realizată prin:(Hassan, Mihai, Ştefan
cel Mare, Tomşa, Tudor // Dan), din realitatea socială (Goe, Ion / Ionel / Nică, Ştefan, Luca, Zaharia, Dănilă,
Păun Ozun, Tudor Şoimaru, Mihu, Stroie Orheianu, Maria, Smaranda); simbolice (domnul Trandafir, Ursan,
Greuceanu, Şoimaru, Orheianu, Agripina ).
b. fapte (ce face, cum acţionează personajul în diferite situaţii).
c. gesturi, mimică (exteriorizează trăiri lăuntrice; pot fi spontane / intenţionate).
d. atitudine (acord / dezacord… faţă de celelalte personaje, faţă de o situaţie…).
e. vorbire, limbaj [Ce spune? Cum spune?; idei şi exprimare (clară, concisă / bogată în figuri expresive/de stil;
impersonală/ personalizată; corectă/incorectă), limbaj (graiul popular marcat de oralitate / limbaj cult, elevat /
limbaj aforistic….).
f. gânduri (notate direct, prin monolog interior sau indirect, prin intermediul naratorului; în acord / în dezacord
cu ceea ce spune…).
g. stări sufleteşti / psihologice (bucurie, fericire, emoţie, iubire, mulţumire…/ dor,
tristeţe ,jale, melancolie, regret, teamă, ură // seninătate, calm, speranţă, optimism…/
pesimism, disperare, nelinişte, vinovăţie, resemnare … notate direct, prin analiză
psihologică sau indirect, din perspectiva naratorului.
 h. senzaţii / reacţii fiziologice (exteriorizează trăirile lăuntrice: sete, frig, căldură, împietrire, slăbiciune,
oboseală, epuizare, întunecare a vederii…).
i. vestimentaţie (simplă/pretenţioasă, îngrijită/neglijentă, obişnuită/neobişnuită.
j. descrierea mediului în care trăieşte (rustic / citadin; casa / interiorul; în mijlocul naturii…)
k. descrieri de natură (în măsura în care se descrie un cadru simbolic, în acord cu trăirile, cu trăsăturile
personajului; când peisajul e văzut prin ochii eroului)
l. mediul social căruia îi aparţine (dacă eroul este reprezentativ pentru o comunitate socială, cumulează trăsături
definitorii pentru personajul colectiv)
m. relaţiile cu celelalte personaje (acord/dezacord, solidaritate/complementaritate / / antiteză…)
n. raportul cu realitatea (datele personalităţii eroului sau trăsături de caracter pot fi întărite / “autentificate” prin
document inserat în text, prin mărturia unui personaj-martor, prin motto, prin textul cu caracter memorialistic –
formule narative de tip “jurnal”, “amintire”, “scrisoare”, “manuscris găsit” etc. )

Orice caracterizare de personaj va fi însoţită de citate semnificative din text şi se

va finaliza cu stabilirea atitudinii autorului faţă de personaj, prin aprecieri asupra
semnificaţiei mesajului pe care îl poartă în operă, sau chiar aprecieri critice asupra lui.

Trăsături morale:
 Tenacitate, perseverență, hotărîre, capacitate de a se concentra, cunoaștere forțelor proprii (autoevaluare
adecvată), disciplină mentală, bunăvoință, optimism etc.
 Devotamentul, dăruirea, capacitatea de interiorizare și însingurare, capacitatea de a privi lumea prin prisma
poeticului, gătința de sacrificiu, cinste, onestitate, cumsecădenie, corectitudine, responsabilitate, naivitate,
credulitate, simplitate, curăţenie sufletească,încredere în ziua de mîine, hotărîre, exigenţă, principialitateetc.

 Curată,sensibil, disperată, orgolioasă, calmă, închisă, rece, visătoare, lucidă, calculată etc.

 Comunicativă, tenace, amabilă, cochetă, locvace(vorbăreț).

Valori:
Valori etice, morale:
Libertatea
Demnitatea
Valori spirituale:
Patriotismul, inspirația, iubirea, sacrificiu, fidelitatea, curajul, spiritul de dreptate, generozitatea

Încadrarea personajului într-o tipologie etică:

 Tipul intelectualului;
 Tipul tînărului în plină formare;

 Tipul personajului reflector/gînditor;

 Tipul cochetei;

 Personaj din categoria tipurilor umane experimentate și încercate de viață, dar care reușesc să-și păstreze
sufletul de copil.

Interpretarea adecvată a atitudinii naratorului față de personajul său/atitudinii unui personaj față de
altul:
 Admirație, respect, apreciere, considerație, recunoaștere etc.
 Venerare, respect, apreciere, considerație, recunoștință, dragoste, obsesie etc.
 Milă, înțelegere, compătimire, compasiune, îngăduință.

Atitudinea față de personajul literar:

 Din următorul context se înțelege că personajul...
 Vom sesiza vîârsta personajului prin următoarele detalii...

 Personajul este pasionat de ..., ceea ce dovedește că este ...

 Pasiunea eroului pentru ... demonstrează că ...

 Atașamentul deosebit al personajului pentru ... va elucida trăsăturile următoare...

 Tentația personajului pentru (anumite obiecte, ocupații etc.) ... ne face să înțelegem că acest se înscrie
printre ...

 Fragmentul următor ... vine să ne demonstreze faptul că personajul este cuprins într-o vîrstă a ...

 Ne permite să observăm atracția protagonistului pentru (anumit domeniu, ocupație)...

 Spunem cu certitudine că personajul este un adept al ...

 Fără îndoială, personajul se înscrie în gama celor devotați ... (anumitor situații, confesiuni etc.) ...

 Eroul va fi observat de mai multe personaje ca un tip ...

 Privit din unghiiul de vedere al ... personajul ca un tip ...

 Se subînțelege din anumite împrejurări ... că personajul aparține unei categorii de vîrstă...

 Numele personajului sugerează preocupările acestuia pentru ...

 Personajul este un adevărat model de ...

 Prezentarea de către autor este elocventă...

 Marca personajului o constituie ( o trăsătură generală de caracter)

 În figura personajului autorul a proiectat (o tipologie) ...

 Personajul prin infinita sa frumusețe ilustrează ...

 Deducem că...

Mediul în care trăiește:

 Personajul este prezentat prin ...
 Din cele urmărite vom concluziona că personajul...

Aspect fizic:
 Din fragmentul ... se desprind câteva detalii ale caracterizării, descrierii personajului...
 Personajul se deosebește printr-un stil...

 Modul de a se coafa ne vorbește despre...

 Tendința de a atrage atenție asupra anumitor elemente ale vestimentației vine să ne concentreze...

 Imaginea personajului se deosebește printr-o coloratură afectivă sporită...

 Descrierea portretistică consemnează elementele...

 La început, se conturează un portret static(dinamic), deoarece...

 Dar pe măsură ce începe să acționeze și portretul ei se dinamizează prin ...

 Portretul fizic se desprinde în mod direct din cuvintele naratorului.

 În realizaea portretului, autorul folosește ca modalitate de exprimare...

 Din punct de vedere fizic, personajului nu i se face nici o descriere, dar, se subînțelege că, fiind, personajul ce
întruchipează binele, este...

 Lipsesc detalii de portret fizic, accentul căzînd, în viziunea creatorului pe trăsăturile morale ale personajului.

 Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existînd doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic.

 Absența portretului fizic îi conferă textului un grad mai mare de generalitate, întrucît ...

 În conturarea trăsăturilor fizice și morale ale personajului, vom aprecia rolul( un mod de expunere dominant
sau o expresie, figură de stil ...)

  

Aspect moral:
 Vom enumera calitățile de valoare ale personajului ...
 Stare sufletească generală este accentuată( gradat, haotic...) de ...

 Dacă alte personaje ..., atunci acest personaj ...

 Departe de a fi ... , personajul în discuție rămîne a fi ...

 Posibilă paralelă între personajele ... ar nuanța mai mult aspectul moral al personajului aflat în discuție.

 Sunt puse în evidență următoarele trăsături de caracter ...

 Trăsăturile de caracter( lașitatea, trufia, bunătatea, principialitatea ... se desprind din următoarele fragmente ...

 Am observat din faptul că ... o trăsătură de caracter ca ...

 Personajele încearcă sentimente de ( repulsie, admirație, ură, dragoste, simpatie) ...

 Personajul este prezentat în lucrare ca ...

 Personajul trăiește sentimentul de ...

 Personajul se simte în lumea operei...

 Personajul poate fi considerat o sinteză a ...

 Aparent, personajul e...

 Complexitatea sufletească a personajului reiese din ...

 Este un personaj care cunoaște ...

 Portretul  moral se conturează atît prin mijloace directe, cît și prin mijloace indirecte ...

 Portretul moral este conturat în special prin caracterizarea (directă, indirectă)

 Portretul moral se completează cu alte trăsături care se desprind din vorbe.

 Cele mai multe trăsături se desprind în mod indirect din fapte, vorbe, gesturi, relația cu celelalte personaje și
din numele ei.

 În cuprinsul (introducerea, încheierea ) operei, este accentuat portretul moral, realizat prin procedee ale
caracterizării directe și indirecte.

 Trăsăturile morale ale personajului sunt oferite de ...

Comportamnetul:
 Vom sublinia un comportament...
 Acțiunile personajului vorbesc despre ...

 Personajul provoacă interes cititorului prin ...

 Se simte atitudinea personajului față de ...

 Comportamentul .. este îndreptățit de ...

 Enunțul ... vine să argumenteze trăsătura de caracter a personajului ...

 Se observă că următoarele elemente reconstituie imaginea veridică a eroului

 Eroul admiră ( se întristează, se refugiază, se înstrăinează, deplînge situația, se bucură, alte sentimente)

 Eroul încearcă sentimentul de ...

 Protagonistul trece prin stări sufletești ca...

 Personajul simbolizează...

 Personajul întruchipează...

 În discursul personajului predomină ...( ură, dispreț, admirație, respect, nostalgie, dragoste, patetismul, etc.)

 Eroul liric se identifică cu..

 Personajul este inspirat de ...

 În centru atenției revine personajul ... prin forța sa de ... ( convingere, trăire sentimentală, locvacitate...)

 În spatele personajului se ascunde ... ( o trăsătură de caracter ce se lasă văzută cu ochiul liber)

 Trăsătura de a ( un verb ce exprimă o trăsătură, de ex: a fi mîndru) ... se conturează grație ...

  

Relațiile cu alte personaje:

 Prezintă interes momentul în care...
 Personajele ce se află în relație cu eroul ne prezintă caracterul acestuia prin...

 În viziunea ( scriitorul, altor personaje) personajul este...

 Atmosfera dominantă în operă literară influențează( pozitiv, negativ) asupra personajului ...
 Drept argumente ne servesc spusele, afirmațiile, situațiile ... în care personajul...

 Vom preciza că personajul...

 Vom constata că personajul...

 Autorul sugerează că personajul este ... prin următorul  fragment...

 Comportamentul personajului se asociază cu cel al ( alt personaj din această operă, din altă operă) ...

 Autorul reușește să ne convingă că protagonistul ...

 Există o relație de ... între alte personaje

Semnificația mesajului textului – LIRIC

Mesajul unei poezii reiese din ideile poetice transmise în mod direct de eul liric. În funcție de tema și
motivele discursului, precum și de postura eului poetic, putem descifra semnificațiile/simbolismul
mesajului.
În primul rând, tema poeziei …… de …… este …… așa cum ilustrează termenii ce aparțin câmpului semantic al
acesteia: “……” (exemple) și cum anticipează titlul ce deschide orizonturi de așteptare cititorului. Mesajul
textului transmite în mod direct sentimente de …… (nostalgie, tristețe, melancolie, bucurie etc.) provocate de
…… (trecerea timpului, contemplarea naturii, așteptarea cuiva etc.) printr-un discurs artistic de mare
expresivitate. Majoritatea cuvintelor își pierd sensul propriu, constituind un adevărat spectacol al figurilor de stil.
Astfel, …… (se numesc figuri de stil diverse, reprezentative pentru temă și se comentează). Pe lângă acestea se
remarcă și imagini artistice ce sugerează/conturează/creionează/descriu în linii grațioase planul cosmic/terestru
(se comentează).
În al doilea rând, prezența eului liric în text este concretizată prin diverse mărci lexico-gramaticale (se dau
exemple). În text predomină grupurile nominale substantiv-adjectiv, specifice descrierii artistice. Substantivele
fac parte din câmpul semantic al …... și sunt însoțite de adjective ce evidențiază elemente de detaliu precum
forma, starea, culoarea etc. (se dau exemple). Acestea au rolul de a particulariza aspectul descris. Modurile de
expunere utilizate în text sunt monologul liric/descrierea de tip tablou/portret ce reprezintă “O secvență de
suprafață care se opune dialogului, povestirii.” conform afirmației lui A.J. Greimas./ce are un rol estetic.
Nu în ultimul rând, la nivel prozodic se evidențiază o structură clasică/modernă, textul fiind alcătuit din …..
(distih, terțină, catren, cvintet, strofă polimorfă etc.) cu rima ….. și măsura constantă/variabilă de …… silabe.
Toate aceste aspecte de versificație conferă poeziei o sonoritate armonioasă.
În concluzie, semnificațiile textului se leagă de sentimentele de …… și de trăirile eului liric. Se conturează
astfel un mesaj poetic sensibil care impresionează cititorul.
Semnificația mesajului textului – EPIC

În opinia mea, mesajul textului epic …… de …… reiese în primul rând din tema ace-stuia. Autorul transmiteîin
mod indirect, prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii, un mesaj cu multiple semnificații.
Tema fragmentului este …… (natura, trecerea ireversibilă a timpului, istoria, iubirea) așa cum
ilustrează/sugerează termenii din câmpul semantic al …… (se adaugă exemple). Naratorul relatează
obiectiv/subiectiv la persoana a III-a/I evenimentele în care sunt implicate personajele (se adaugă citate).
Evenimentele/întâmplările sunt relatate/narate cronologic prin înlănțuire, putând fi rezumate (se rezumă succint).
Personajele participante la evenimente sugerează semnificații multiple prin faptele, atitudinile și trăirile lor (se
caracterizează succint protagonistul și se clasifică restul personajelor).
Modurile de expunere prezente în text sunt …… . Dialogul conferă dinamism acțiunii și contribuie la
caracterizarea personajelor (în mod indirect). Descrierea creeaza o pauză în narațiune și contribuie la înfățișarea
…… (cadrului de desfășurare a acțiunii/a personajelor).
În concluzie, toate aspectele formale și de conținut contribuie la construirea unui mesaj plin de semnificație care
se referă la tema …… .

SEMNIFICATIA TITLULUI UNEI OPERE LIRICE

În opinia mea , /Din punctul meu de vedere , titlul operei literare …. de ….. – un element sugestiv și
rezumativ , care orientează lectura cititorului – se află în strânsă corelație cu mesajul poetic, indicând tema
poeziei și motivele centrale.
Un prim argument este / În primul rând, / Pe de o parte , titlul este sintetic ( alcătuit dintr-un cuvânt ) /
analitic ( alcătuit din mai multe cuvinte ), fiind compus din…. ( părțile de vorbire ). La nivel stilistic formează o
…. ( figura de stil ) , care sugerează faptul că….. .
 Al doilea argument este / În al doilea rând, / Pe de altă parte , titlul se află în perfectă concordanță cu
mesajul poetic, indicând tema poeziei și motivele centrale, fapt vizibil prin folosirea mai multor termini din
câmpul semantic al … ( tema în jurul căreia se învârte textul : iarna , primăvara etc. ) , dar și prin reluarea titlului
în poezie ( dacă e cazul ). Acestora li se adaugă și procedeele artistice, astfel se remarcă epitetele …și
enumerațiile … . Metafora …. sugerează faptul că… , iar personificarea … ,creează…. . Acestea se compun în
imagini artistice vizuale ( exemple din text ), auditive (exemple ) și olfactive ( exemple ). În plus, elementele de
versificație ( rima … , măsura de … și ritmul … ) sporesc expresivitatea poeziei , creând muzicalitate versurilor .
În concluzie, titlul operei literare citate este un element concentrat, care sintetizează conținutul poeziei,
aflându-se în perfectă concordanță cu acesta și constituind cheia spre descifrarea vibrației lirice.

Model semnificația titlului – “ Zăpada săruta întinderile “ de Anatol E. Baconsky

Din punctul meu de vedere, titlul operei literare “ Zăpada sărută întinderile “ de A. E. Baconsky se afla în
perfectă concordanță cu mesajul poetic, indicând tema poeziei și motivele centrale.
În primul rând, titlul este analitic, fiind alcătuit din două substantive articulate hotărât, în cazurile nominativ
“ zăpada “ , respectiv acuzativ “ întinderile “și un verb predicativ ( săruta ) La nivel stilistic, formează o
metaforă personificatoare , care sugerează faptul că zăpada și-a făcut simțită prezența , atingând cu sărutarea ei
meleagurile terestre.
În al doilea rând, titlul se află în perfectă concordanță cu mesajul poetic, indicând tema poeziei și motivele
centrale , fapt vizibil prin folosirea mai multor termini din câmpul semantic al iernii (“ zăpada “ , “
înzăpezitele “ , “ fulgii “ etc. , dar și prin reluarea titlului în primul vers al poeziei “ Zăpada săruta întinderile “ .
Acestora li se adaugă și procedeele artistice , astfel se remarcă epitetele “ cerul metalic “ , “ înzăpezitele câmpuri”
, “ seara albastră “ , repetiția “ totul e alb “ , “ personificările “ zăpada săruta întinderile “ , “ arborii se teme “ și
interogația retorică “ Dar unde mai merg ? “.Acestea se compun în imagini artistice vizuale “ acum totul e alb “ ,
“ pe zăpadă urme nu se văd “ , “ alb fără margini “ și auditive “ să aud urletele pustii ale lupilor “) , care
emoționează cititorul.
În concluzie, titlul operei literare citate este un element concentrat, care sintetizează conținutul poeziei,
aflându-se în perfectă concordanță cu acesta și constituind cheia spre descifrarea vibrației lirice.
Cerere
Invitație
Procură
Scrisoare de intenție

CV
 Efectele stilistice ale semnelor de punctuație:

Virgula – ”,”
 Virgula se folosește la separarea unei apoziții/explicații suplimentare, izolarea unei construcții în vocativ,
separarea a două idei aflate în raport adversativ (dacă întîlnim conjuncția dar, iar, însă,ci) sau disjunctive
(dacă întîlnim conjuncția ”sau”), elipsa predicatului (Mama vine, sora, nu), construcție incidentă (vino, zise).
 Virgula se folosește în situații în care este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a enunțului.

 Virgula scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru acest context.

Punctele de suspensie – ”...”

 Punctele de suspensie marchează intreruprea șirului gîndirii și o pauză afectivă ce accentuează sentimentele
exprimate în text.
 Punctele de suspensie evidențiază surprinderea, ezitarea, durerea, regretul, îndoiala, vorbirea incoerentă,
disperarea, meditația, nedumerirea, renunțarea haosul în gîndire.

 În textul literar, reprezintă un semn grafic, dar și de tonalitate, care marchează discursul fragmentar, de tip
reflexiv/meditativ, semnificînd interorizarea trăirilor sau a gîndurilor.

 Punctele de suspensie marchează întreruperea comunicării. Motivațiile subiectului vorbitor sunt multiple;
consideră că destinatul subînțelege ceea ce urmează; un moment de surpriză sau șoc emoțional, avînd ca efect
instaurarea tăcerii semnificative; o pauză psihologică, intenționată, a vorbitorului, după care urmează un
cuvînt neașteptat, care poate avea nuanță ironică.

 Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric). Ele constituie fundalul pe care
se realizează trăiri și sentimente.
 Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanșarea unei game de emoții (atitudini) ...
Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare,
Cu leru-i ler peste un sfert de veac...
Mi-e dor...
Punctele de suspensie marchează întreruperea enunțului, a discursului liric. Au valoarea de a sugera starea
profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de frumusețea tradițiilor, de casă părintească și de părinți. Ele
angajează și cititorul într-o stare de reflexivitate.
Punctele de suspensie, folosite în mod repetat în text, sînt pauze afective în fluxul narativ și sugerează reflecțiile
rememorării unor întîmplări din trecut.
Punctele de suspensie îndeamnă la meditație, sugerînd totodată o puternică încărcătură emoțională a eului liric.
Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic și semnifică melancolia eului liric, îndemnul spre meditație.
Punctele de suspensie din strofa a patra sunt folosite tocmai pentru a da o oarecare continuitate a versului, au rolul
de a atrage atenția asupra spuselor sale și reprezintă o pauză de gîndire a personajului sugerînd astfel și o stare
emoțională.

Linia de pauză – ”-”

 Linia de pauză este marca unei tensiuni lirice deosebite, cînd este plasată după un enunț cu caracter confesiv,
inducînd cititorului conștiința gravității mărturisirii:

”Carbonizat, amorul fumega –

Parfum de pene arse...”
 Linia de pauză are rolul de a atrage atenția cititorului asupra trăirilor afective ale eului liric și conferă o
frumoasă notă de expresivitate.
 Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei
precizări, unei elucidări și a unei insistări.

”Cade
Tot ce-i frumos și unic –
Cade sufletul.”
 Linia de pauză are valoare de semn de egalitate, de echivalenț totală între două realități.

Două puncte – ”:”

 Două puncte au rolul de a atrage atenția asupra a ceea ce urmează.
 Două puncte înseamnă introducere a unei constatări de mare valoare, de o mare revelație.

 Două puncte marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregătește și anunță o vorbire
directă, o enumerare, o exclamație sau o concluzie.

 Semnul dat este un segment de pornire, demarare a unei constatări, derivate din ceea ce a trăit și a conchis
autorul

Semnul exclamării – ”!”

 Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească. Aceasta poate fi: suferința,
bucuria, deznădejdea, admirația, regretul, dezaprobarea, ciuda etc. Contextul are un rol foarte important
în identificarea corectă a acestei stări.
 Semnul exclamării marchează conturul intonațional al unui enunț exclamativ, dar și participarea afectivă a
autorului, accentuînd sentimentele exprimate; poate marca și adesarea directă și evocarea unei personalități
istorice din trecut.

 Prezența propozițiilor exclamative într-un text narativ (cînd nu aparțin personajelor) indică implicarea afectivă
a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o marcă a eului liric. În amîndouă situațiile, propozițiile
exclamative, imprimă textului o notă puternică de subiectivitate.

Formule de utilizat:
 Semnul de exclamare vine să nuanțeze...
 Semnul de exclamare evidențiază...
 Semnul de exclamare scoate în evidență...

 Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit a eului liric...

Semnul interogării – ”?”

 Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: indoială, nedumerire, uimire, emoție, surpriză,
furie, dilemă, incertitudine, căutare febrilă, suferință, nehotărîre, indignare etc.
 Semnul interogării marchează conturul intonațional al unui enuț interogativ, evidențiază starea de incertitudine
sau starea meditativă a eului liric(în funcție de situație).

Model:
Florile surîd în taină;
Oare ce-ar surîde ele?
 Semnul interogării relevă starea de revelație, de surprindere, pe care o trăiește eul liric în raport cu personificarea
”Florile surîd”. Semnul mai exprimă și o încercare a eului liric de a găsi un răspuns, de a exprima o nedumerire.

Punctul și virgula – ”;”

Punctul și virgula marchează ezitarea autorului de a trece la alt segment de comunicare, el face o legătură între
cele enunțate anterior și cele ce urmează să fie spuse în comunicare.
Model:
Florile surîd în taină;
 Punctul și virgula marchează finalul unei descrieri a cadrului de natură, realizat printr-o stare calmă.