Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studiu individual
_________________________
Chișinău – 2022
CUPRINS:
Introducere…………………………………………………………………….3
Partea teoretică privind contabilizarea veniturilor și cheltuielilor ..............4
Partea practică privind contabilizarea veniturilor și a cheltuielilor............12
Concluzie ...........................................................................................................14
Biografie.............................................................................................................15
2
Introducere:
Veniturile şi cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinare
rezultatului activitivității economico-financiare a întreprinderii. Informaţiile despre venituri şi
cheltuielile sunt furnizate de către contabilitate care impune soluționarea unui șir de probleme
teoretice şi metodologice privind formularea definiţiilor, clasificarea, recunoaşterea,
evaluarea, elaborarea politicii de contabilitate, perfectarea documentelor primare, aplicarea
registrelor de evidență, utilizarea conturilor contabile și întocmirea rapoartelor financiare
privind veniturile și cheltuielile.
În literatura de specialitate autohtonă şi străină se conțin în diverse abordări asupra
noțiunilor de venituri și cheltuieli care sunt corelate respective cu modificarea capitalului
propriu, activelor şi datoriilor, efectului (produsului) activităţii întreprinderii.
Examinarea critică a abordărilor specificate a permis autorului să aprofundeze noţiunile de venituri
Şi cheltuieli prin următoarele definitţii.
Astfel, veniturile reprezintă creșteri ale avantajelor economice înregistrate pe
activitățile contabile sub formă de intrări, creșteri ale activelor sau diminuări și stingeri
ale datoriilor, care au influențat rezultatul net (profitul/pierderea) al anului de gestiune curent.
Cheltuielile reprezint ă diminuăări ale avantajelor economice înregistrate pe următoarele
perioadei contabile sub formă de ieşiri, diminuări ale activelor sau apariţii creşteri ale
datoriilor, care au influenţat rezultatul net (profitul/pierderea) al anului de gestiune curent.
3
Partea teoretică privind contabilizarea veniturilor și cheltuielilor:
Contabilitatea cheltuielilor unei companii constituie unul dintre cele mai importante și dificile
sectoare ale sistemului național de contabilitate. Un număr mare de lucrări sunt dedicate
contabilității cheltuielilor. Cheltuielile sunt cercetate prin prisma componenței acestora ca
obiect al politicilor contabile ale entității
Potrivit legii contabilitatii, cheltuielile se urmaresc pe feluri de cheltuieli (dupa
natura lor), care se grupeaza in cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli
exceptionale, cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, cheltuieli cu impozitul pe profit.
Cheltuielile ca și veniturile reprezintă acele elemente contabile care sunt direct legate de
constatarea rezultatului financiar (profitului/pierderii) al entității. Activitatea unei entități de la
înființare este asociată cu o varietate de cheltuieli legate de muncă, resurse materiale și
financiare. Cheltuielile unei entități sunt asociate cu taskurile pe care le rezolvă în cursul
activității economice - cumpărarea de bunuri, transportul, depozitarea și vânzarea acestora;
întreținerea stocurilor de materiale și a bazei tehnice; întreținerea personalului etc. Studiul
conceptelor metodologice de contabilitate a cheltuielilor este o problemă importantă în sistemul
de management, deoarece organizarea managementului și organizarea contabilității depinde în
mare măsură de soluția acestei probleme. Aceste probleme sunt luate în considerare în literatura
de specialitate de către oamenii de știință străini și interni.
Potrivit cadrului contabil conceptual al I.A.S.B., definirea cheltuielilor cât și recunoașterea
rezultatului se realizează pe o bază bilanțieră, din aceste considerente cheltuielile sunt definite
plecând de la conceptele bilanțiere de active, datorii și capitaluri proprii. Astfel, cheltuielile
sunt „scăderi ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile sub forma unor ieșiri sau
epuizări ale activelor sau a suportării unor datorii, care au drept rezultat reduceri ale capitalului
propriu, altele decât cele legate de distribuirile către participanții la capitalul propriu”. Conform
reglementărilor contabile conforme Directivei a IV-a și VII-a a U.E.
Cheltuielile sunt definite ca „diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor,
care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
distribuirea acestora către acționari”.
4
Cheltuieli cu active imobilizate – cheltuielile aferente ieșirii, cu excepția
lipsurilor și deteriorărilor constatate la inventariere;
Cheltuieli excepționale – pierderi suportate ca rezultat al evenimentelor care nu
țin de activitatea ordinară.
7
contabilă de pasiv, în creditul căruia se reflectă apariţia datoriei pe termen scurt
privind asigurarea directă, iar în debit - achitarea ei.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate de societatea de asigurări la finele
perioadei de gestiune privind asigurarea directă.
Reflectarea sumei despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare calculate are loc prin
formula contabilă:
Debit contul 711 „Cheltuieli cu cereri de despăgbire”, subcontul 7111 „Daune
achitate pe asigrarea directă și coasigurare” - la suma indemnizaţiei/
despăgubirii de asigurare.
Credit contul 541 „Datorii spre plată aferente cererilor de despăgubiri”,
subcontul 5411,,Datorii față
de asigurați aferente cererilor de despăgubiri spre plată”.
9
Pentru evidenţa cheltuielilor activităţii de asigurare conforam Planului de conturi al societăților
de asigurări din Republica Moldova este destinat contul clasei a 7-a „Cheltuieli” - 711
„Cheltuieli cu cereri de despăgbire”,
iar contul de gradul II, 7111 „Daune achitate pe asigrarea directă și coasigurare” este destinat
nemijlocit pentru contabilitatea cheltuielilor din asigurarea directă.
Din punct de vedere al conţinutului economic, este un cont de rezultate, şi anume de cheltuieli,
cu funcţia contabilă de activ. În debitul acestui cont, se reflectă în decursul perioadei de
gestiune, cu total cumulativ, de la începutul anului, sumele cheltuielilor, constatate conform
prevederilor SNC corespunzătoare, iar in credit - raportarea cheltuielilor acumulate la sfârşitul
perioadei de gestiune în contul rezultatelor financiare totale.
În cursul perioadei de gestiune, la reflectarea sumei indemnizaţiei/despăgubirii de asigurare
plătite (în cazul când momentul constatării coincide cu momentul achitării) se întocmeşte
formula contabilă:
Deoarece cheltuielile se constată şi se reflectă în contabilitate în baza principiului contabilității
de angajamente la constatarea cheltuielilor din asigurarea directă apar datorii pe termen scurt
privind asigurarea directă, evidenţa cărora este organizată cu ajutorul contului 541 „Datorii spre
plată aferente cererilor de despăgubiri”,
subcontul 5411 ,,Datorii față de asigurați aferente cererilor de despăgubiri spre plată”.
Din punct de vedere al conţinutului economic, este un cont de pasiv, şi anume de datorii pe
termen scurt, cu funcţia contabilă de pasiv, în creditul căruia se reflectă apariţia datoriei pe
termen scurt privind asigurarea directă, iar în debit - achitarea ei.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate de societatea de asigurări la finele perioadei de
gestiune privind asigurarea directă.
11
Partea practică privind contabilizarea veniturilor și a cheltuielilor:
Studiu de caz:
Societatea de Asigurari ,, Klassika Asigurări" SA a incheiat un contract de asigurare cu persoana
fizica doamna Robu Adriana , proprietară a unei case, in valoare de 1 900 000 lei .
A asigurat-o împotriva tuturor riscurilor , pe timp de un an la suma de 900 000 lei . Cota de prima
este de 7 % .
S-a primit cererea de la asiguratul doamna Robu Adriana cu privire la producerea cazului asigurat.
Ca urmare a analizei facute de catre societatea de asigurari s - a stabilit veridicitatea si justetea
producerii cazului asigurat. Paguba a fost evaluatà în marime de 200 000 lei . Conform conditiilor
contractului în caz de paguba s-a ales sistemul acoperirii limitate cu franșiza deductibilă în mărime
de 50 000 mii lei.
Societatea de Asigurári a încalcat termenul de platà a despagubiri si s-a hotarât achitarea unor
penalitàti in valoare de 10 000 lei
12
6. Micsorarea rezervei de daune declarate , dar nesolutionate la suma despâgubirii de asigurare
spre plată:
Debit 542
Credit 711 subcont
În sumă de = 50 000 lei
8. Calculul penalittii:
Debit 715
Credit 541
În sumă de =10 000 lei
13
Concluzie:
Veniturile şi cheltuielile constituie elemente contabile legate direct de determinare
profitului (pierderii) întreprinderii care servește drept bază de calcul a rezultatului fiscal.
Informațiile despre venituri și cheltuielile sunt furnizate de către contabilitate care este
un proces ciclic continuu constituit din următoarele etape principale:
stabilea componenţei, clasificarea, recunoaşterea, evaluarea, elaborarea politicii de
contabilitate, perfectă documentarării, reflectarea în registrele și conturile contabile,
generalizarea în rapoartele financiare a veniturilor şi cheltuielilor.
Abordările naţionale şi internaţionale asupra noţiunilor de venituri şi cheltuieli prevăd
corelarea directă a acestora respectiv cu modificarea capitalului propriu, activelor și
datoriilor,
efectului (produsului) activit ăţ ii întreprinderii.
Clasificarea veniturilor și cheltuielilor pe tipuri de activitățiăți şi evenimente
extraordinare, prevăzută în reglementările contabile actuale și aplicată la întreprinderile
autohtone, poartă un caracter convenţional, are un şir de neajunsuri şi nu stabileşte criterii
clare de delimitare a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţilor de bază şi altor
activităţi,
ceea ce creeaz ă dificultăţi considerabile pentru întreprinderi la calcularea indicatorilor
financiari ş i fiscale.
Din punct de vedere contabil pot fi remarcate două abordări principale privind
recunoașterea elementelor de venituri și cheltuieli ca un procedeu tehnic de înregistrare a
elementelor specificate și ca un proces complex de stabilire a perioadei în care veniturile și
cheltuielile pot fi înregistrate în contabilitate și în rapoartele financiare. În opinia noastră,
abordarea recunoașteriișteri ca un proces este mai corectă și corespund cerințelor economii
de
piaţă şi normelor internaţionale.
În literatura de specialitate autohtonă și străină evaluarea este examinată ă în două
maniere diferite: în primul rând, – ca un criteriu de recunoașterea elementelor contabile,
inclusiv a veniturilor și cheltuielilor, în al doilea rând, – ca o etapă separat ă a exercițiului
contabil în care se determină sumele veniturilor și cheltuielilor perioadei de gestiune
curentă.
Suntem de păerea că examinarea evaluării ca o etapă separat ă este mai adecvată , deoarece
aceasta este corelat ă nu numai cu recunoasterea, ci şi cu celelalte etape ale exerciţiului
contabil.
Relevanţaşi credibilitatea informaţiilor aferente elementelor de venituri şi cheltuieli
sunt determinate de corectitudinea soluționării problemelor metodologice aferente elaborării
politicii de contabilitate, perfect ă rii documentare, reflectării în registrele și conturile
contabile
şi generalizării în rapoartele financiare a datelor privind elementele nominalizate.
14
Biografie:
https://teza.md/images/exemple/Contabilitatea_si_auditul_cheltuielilor_entitatii.pdf
https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wpcontent/uploads/2019/04/rrss_03_201
9_A8_ro.pdf
https://irek.ase.md/xmlui/handle/123456789.1/204
http://www.conta-
conta.ro/miscellaneous/887_miscellaneous_contabilitate_files%20887_.pdf
http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1586/Apetrii_1C_cor
%281%29.pdf?sequence=1&isAllowed=y
https://www.contabilsef.md/ro-snc-venituri-ru-en-46668/
15