Sunteți pe pagina 1din 6

Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Cursul 4.
Omogenizarea situaţiilor financiare individuale

În vederea eliminării diferențelor dintre regulile contabile utilizate pentru


întocmirea situaţiilor financiare individuale și cele utilizate pentru
întocmirea situaţiilor financiare consolidate, este necesară efectuarea unor
retratări de omogenizare. De asemenea, este necesar să se elimine
incidenţa înregistrărilor rezultate din aplicarea legislaţiei fiscale.

Retratări privind imobilizările corporale şi necorporale


Imobilizările necorporale se evaluează iniţial la costul lor. „Costul
de achiziţie al unui activ necorporal include prețul de cumpărare, taxe
nerecuperabile și alte cheltuieli ce se pot atribui direct achiziției
respective”. Din cost se scad reducerile comerciale.
„O imobilizare corporală recunoscută ca activ va fi evaluată iniţial
la costul său”. Activele imobilizate sunt recunoscute în bilanț la costul lor
sau la valoarea reevaluată, mai puțin pierderile și amortizările cumulate.
Potrivit reglementărilor contabile, costul de achiziţie al unei
imobilizări corporale cuprinde:
 „preţul de cumpărare, după deducerea reducerilor comerciale”;
 „taxele nerecuperabile de la autoritățile fiscale”;
 „alte costuri care se pot atribui direct aducerii activului la
locaţia şi condiţia necesară pentru ca acesta să poată funcţiona (cheltuieli
direct legate de punerea în funcţiune a activului)”;

15
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

 „estimarea iniţială a costurilor de demontare şi de mutare a


activului şi restaurarea amplasamentului (sumă recunoscută la
provizioane)”;
 „costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei unui
activ. „Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziției,
construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de fabricație vor fi
incluse în costul acelui activ” (OMFP nr. 1802/2014). Pot fi incluse
dobânzile și comisioanele aferente împrumuturilor contractate.
Amortizarea se calculează luând în calcul duratele de utilizare, cu
începere din luna următoare celei în care imobilizările corporale au fost
puse în funcțiune.
Amortizarea, potrivit OMFP nr. 1802/2014, “reprezintă alocarea
sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de
utilizare economică”.
Conform OMFP nr. 1802/2014, durata de viaţă utilă reprezintă:
 „perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil
pentru utilizare de către o entitate; sau”
 „numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se
estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv”.
Valoarea amortizabilă poate fi reprezentată de costul activului sau
poate fi valoarea reevaluată.

Potrivit OMFP nr. 1802/2014, „regimurile de amortizare pe care


entitățile economice le pot utiliza sunt: amortizarea liniară, amortizarea
degresivă, amortizarea accelerată și amortizarea calculată pe unitate de
produs sau serviciu”.

16
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Retratări privind deprecierea activelor


Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate se stabilesc prin
diferenţa dintre valoarea contabilă a imobilizărilor (mai mare) şi valoarea
actuală (mai mică). Valoarea actuală este stabilită cu ocazia inventarierii.
Ajustările pentru deprecierea activelor imobilizate se referă la
deprecierile cu caracter reversibil ale acestora.
Valoarea contabilă este valoarea la care un activ imobilizat este
recunoscut în bilanț (din care se scad amortizările și ajustările pentru
depreciere).
Pierderile de valoare apar în contul de profit și pierdere.
Stocurile sunt evaluate la costul lor, la data ieșirii din gestiune. La
sfârșitul exercițiului financiar stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai
mică dintre costul lor și valoarea realizabilă netă.

Retratări privind costurile îndatoririi


Costurile îndatorării (dobânzi sau alte costuri în legătură cu
împrumuturile) se pot încorpora în costul unui activ imobilizat dacă pot fi
alocate direct achiziţiei, construcţiei sau producţiei acelui activ.

Retratări privind provizioanele


“Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă”.
Un provizion va fi recunoscut în anumite condiții prevăzute de lege: “în
momentul în care o entitate are o obligaţie curentă generată de un
eveniment anterior, este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară
pentru a onora obligaţia respectivă şi poate fi realizată o estimare
credibilă a valorii obligaţiei” (OMFP nr. 1802/2014).
Provizioanele se constituie pentru: litigii, amenzi, penalităţi,
despăgubiri, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de

17
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

garanţie, acţiuni de restructurare, pensii, dezafectare imobilizări


corporale, impozite şi alte provizioane.
“Obligaţia poate rezulta din dispoziţii juridice (dintr-un contract,
din dispoziţii legale sau reglementăre, din elemente de jurisprudenţă) sau
din acţiuniile întreprinderii, atunci când, prin practici anterioare, prin
politica sa făcută publică sau printr-o declaraţie, aceasta a indicat
terţilor că îşi va asuma anumite responsabilităţi (obligaţie implicită).”

Retratări de eliminare a incidenţei înregistrărilor rezultate din


aplicarea legislaţiei fiscale
Există situaţii în care societăţiile membre a unui grup realizează
înregistrări în contabilitatea individuală pentru a respecta anumite
reglementări fiscale din ţara din domiciliu sau pentru a beneficia de o
serie de facilităţi fiscale. Pentru a nu denatura imaginea prezentată în
situaţiile financiare consolidate, societăţiile membre ale unui grup trebuie
să elimine însă incidenţa înregistrărilor rezultate din aplicarea legistaţiei
fiscale.

Bibliografie
[1] Bogdan, V., Popa, D., Farcane, N., Boloș, M.I. (2011) Raportarea
financiară la nivelul grupurilor de societăți - Repere contemporane,
Editura Economică, București
[2] Farcane, N., Cotleț, D. (2001) Consolidarea conturilor, Editura
ANTIB, Timișoara
[3] Gîrbină, M., Bunea, Ș. (2006) Sinteze, studii de caz și teste grilă
privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS , volumul I și II, Editura
CECCAR, București
[4] Hennie van Greuning, (2005) Standarde Internaţionale de Raportare
Financiară, Ghid practic, Editura Irecson, București

18
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

[5] Istrate, C. (2016) Contabilitate și raportări financiare individuale și


consolidate, Editura Polirom, Iași
[6] Pântea, P., Bodea, Ch. (2012) Contabilitatea financiară românească,
Ediţia a II-a, Editura Intelcredo, Deva
[7] Popa, A., Nichita, M., Pitulice, I., Jianu, I. (2007) Studii practice
privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară în România, Editura CONTAPLUS, București
[8] Ristea, M., ș.a. (2005) Contabilitatea financiară a întreprinderii,
Editura Universitară, București
[9] Săcărin, M., (2001) Contabilitatea grupurilor multinaționale, Editura
Economică, București
[10] Tiron Tudor A., (2000) Consolidarea conturilor, Editura Tribuna
Economică, București
[11] Ghid de ținere a contabilității și de elaborare a situațiilor financiare
individuale în conformitate cu IFRS-urile la societățile comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, Editura CECCAR, vol I, București, 2013.
[12] OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară,
aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată.
[13] Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963 din 30.12.2014.
[14] CECCAR, Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, Editura
CECCAR, București, 2015.

19
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

20

S-ar putea să vă placă și