Tutankhamon

Băiatul faraon s-a născut în anul 1341 î.Hr. în orașul Aketaton ("Orizontul lui Aton"). La vârsta de 7 ani
Tutankhamon a luat-o de soție pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăiește pentru Amon"), sora sa
vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A
abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, Tutankhamon
părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis,
aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp, își schimbă numele din
Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon", marele zeu al
Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor
închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind
refolosite în noile construcții. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereți ai templelor de la Karnak
și Luxor, închinate lui Amon, și să se ridice numeroase statui ale zeului și ale lui însuși. Pe plan
extern, au avut poate loc două expediții militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia..
Celebritatea postumă a lui Tutankhamon se datorează mormântului său din Valea Regilor de
lângă Teba, descoperit în 1922 de britanicul Howard Carter, singurul mormânt al unui faraon care timp
de 3.200 de ani a scăpat neprofanat și nejefuit.[1]
Tutankhamon a murit la vârsta de 19 ani. Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap,dar
există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său, al cărui motiv consta în
preluarea tronului. O radiografie indică un cheag de sânge în craniul său.
În anul 1925, mumia lui Tutankhamon a fost deschisă și analizată de către echipa lui Howard Carter.
În 1969 și 1986, ea a fost supusă razelor X; în anul 2005, mumia a fost testată cu scanerul.
Radiografiile indică mai multe fracturi, dar se presupune că acestea au fost produse de către echipa
lui Carter. Radiografiile arată că Tutankhamon era sănătos și nu avea nici o urmă de infecție, ceea ce
indică faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului său prezintă un cheag de
sânge în zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitură la cap.
Masca mortuară a lui Tutankhamon, acoperită cu aur, arată imaginea unui faraon care sugerează
putere și frumusețe regală, însă în realitate el avea dinții ieșiți în exterior, o deformație la picior (la
talpă) și șolduri feminine. Mai mult, în loc să fie pasionat de cursele carelor de război, el mergea
șchiopătând, sprijinindu-se mereu într-un baston, în tot timpul domniei sale din secolul al 14-lea Î.Hr.
Blestemul lui Tutankhamon: Atunci când Carter și Carnavon au coborât treptele, Carnavon s-a
îngrijorat de o înțepătură de insectă, iar când a tăiat-o cu o lamă, înțepătura s-a infectat, provocându-i
o pneumonie, astfel pe 5 aprilie 1923, a decedat. Înainte de asta, canarul lui a fost mâncat de un
șarpe (simbolul faraonului), chiar în ziua când mormântul a fost deschis. Apoi, alți zeci de oameni au
murit în 20 ani...
Unii cred că a fost de vină blestemul. Foarte multe inscripții spun despre acest blestem de ex: "cel ce
va atinge mormântul faraonului, va fi răzbunat de leu, crocodil și de către hipopotam" sau "Moartea îi
va secera pe cei care vor tulbura liniștea faraonului". Unii cred că moartea lui Carnavon ar avea
legatură cu profanarea mormântului. Când l-au deschis, ca să scoată masca de aur, Carter ar fi trebuit
să-i profaneze mumia. Mulți îl acuză pe Carter, deoarece ar fi distrus toate dovezile morții sale și ar fi
produs acel blestem.