Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Cursul 1.
Situațiile financiare anuale individuale și consolidate.
Reglementări

Entitățile economice care sunt obligate să întocmească situații

financiare anuale consolidate pot să aibă în vedere atât ordinul nr.
1802/2014, dar și ordinul nr. 2844/2016, reglementări contabile conforme
cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
În perioada crizei economice din SUA, 1929-1933, putem vorbi de
primele reglementări contabile referitoare la conturile consolidate. Mai
târziu, apar și în Marea Britanie (anul 1939) reglementările cu privire la
conturile consolidate, iar în Franța în anul 1968.
La nivel european, a fost publicată Directiva a VII-a, în anul 1983.
Aceasta cuprinde informații referitoare la modul de întocmire și publicare
a conturilor consolidate.
O parte din Standardele Internaționale de contabilitate care vizează
conturile consolidate sunt: „IFRS 10 Situații financiare consolidate, IFRS
11 Angajamente comune, IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în
asocierile în participație și IFRS 3 Combinări de întreprinderi”.
Consolidarea conturilor este reglementată, în prezent, de OMFP nr.
1802/2014 „Reglementări contabile privind situațiile financiare
individuale și consolidate”.
OMFP nr. 1802/2014 introduce trei categorii de entități economice:
a. microentitățile întocmesc bilanț prescurtat, cont de profit și
pierdere prescurtat și informații suplimentare;
b. entitățile mici întocmesc „bilanț prescurtat, cont de profit și
pierdere și note explicative”;

1
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

c. entitățile mijlocii și mari întocmesc „bilanț, cont de profit și

pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de
trezorerie și notele explicative la situațiile financiare anuale”.
Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale
consolidate menționează că „un grup înseamnă o societate-mamă și toate
filialele acesteia. Societatea mamă este o entitate care controlează una
sau mai multe filiale”.
Grupurile de entități economice sunt clasificate în grupuri mici și
mijlocii și grupuri mari.
Limitele impuse de lege, pentru grupurile mici și mijlocii, sunt
totalul activelor: „24.000.000 euro, cifra de afaceri netă: 48.000.000 euro
și numărul mediu de salariați: 250” (să nu se depășească limitele a cel
puțin două dintre criteriile menționate).
Limitele impuse de lege, pentru grupurile mari, sunt totalul
activelor: „24.000.000 euro, cifra de afaceri netă: 48.000.000 euro și
numărul mediu de salariați: 250” (dacă depășesc limitele a cel puțin
două dintre criteriile menționate).

Principiile contabile generale

Situațiile financiare, pentru a furniza informații fidele, trebuie să
fie elaborate respectând principiile generale ale contabilității.
Pe baza principiilor generale ale contabilității sunt evaluate
structurile situațiilor financiare.
Principiile contabile generale sunt prezentate în concordanţă cu
OMFP nr. 1802/2014.
1. Principiul continuităţii activităţii
Evaluarea elementelor din situațiile financiare, potrivit acestui
principiu, este efectuată dintr-o perspectivă continuă a activității entității.

2
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

Se pleacă de la premisa continuităţii activităţii, entitatea economică își va

continua activitatea în mod normal, fără a intra în stare de insolvență.
2. Principiul permanenţei metodelor
Potrivit acestui principiu, o entitate economică va aplica aceleași
politici contabile și metode de evaluarea a elementelor din situațiile
financiare, de la un exercițiu financiar la altul. În acest fel se va asigura
comparabilitatea informațiilor financiare.
3. Principiul prudenţei
Acest principiu presupune evaluarea cu prudenţă a elementelor
înscrise în situaţiile financiare. Potrivit acestui principiu, nu este admisă o
supraevaluare a elementelor de active și venituri, dar nici subevaluarea
elementelor de datorii și a cheltuielilor.
4. Principiul contabilității de angajamente
Conform acestui principiu, fiecare exerciţiu financiar este
considerat independent, separat de cele anterioare sau viitoare atribuindu-
şi doar cheltuielile şi veniturile care-i sunt proprii.
“Efectele tranzacțiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute
atunci când tranzacțiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt
înregistrate în contabilitate şi raportate în situațiile financiare ale
perioadelor aferente” (OMFP nr. 1802/2014).
5. Principiul intangibilităţii
Bilanțul de deschidere al exercițiului financiar curent trebuie să
corespundă cu bilanțul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
6. Principiul evaluării separate a elementelor de active şi datorii
Structurile situațiilor financiare de active şi de datorii se vor evalua
separat.

3
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

7. Principiul necompensării
Acest principiu interzice compensările între active şi de datorii, sau
între venituri şi cheltuieli.
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
“Prezentarea valorilor elementelor din bilanţ şi contul de profit şi
pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei şi nu
doar de forma juridică a acestora.”
9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau la cost de producție
Evaluarea elementelor din situațiile financiare se realizează pe baza
principiului costului de achiziție sau al costului de producție.
10.Principiul pragului de semnificaţie
Orice element cu valoare semnificativă se prezintă separat.

Bibliografie
[1] Bogdan, V., Popa, D., Farcane, N., Boloș, M.I. (2011) Raportarea
financiară la nivelul grupurilor de societăți - Repere contemporane,
Editura Economică, București
[2] Farcane, N., Cotleț, D. (2001) Consolidarea conturilor, Editura
ANTIB, Timișoara
[3] Gîrbină, M., Bunea, Ș. (2006) Sinteze, studii de caz și teste grilă
privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS , volumul I și II, Editura
CECCAR, București
[4] Hennie van Greuning, (2005) Standarde Internaţionale de Raportare
Financiară, Ghid practic, Editura Irecson, București
[5] Istrate, C. (2016) Contabilitate și raportări financiare individuale și
consolidate, Editura Polirom, Iași
[6] Pântea, P., Bodea, Ch. (2012) Contabilitatea financiară românească,
Ediţia a II-a, Editura Intelcredo, Deva

4
Contabilitate consolidată – aspecte teoretice

[7] Popa, A., Nichita, M., Pitulice, I., Jianu, I. (2007) Studii practice
privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară în România, Editura CONTAPLUS, București
[8] Ristea, M., ș.a. (2005) Contabilitatea financiară a întreprinderii,
Editura Universitară, București
[9] Săcărin, M., (2001) Contabilitatea grupurilor multinaționale, Editura
Economică, București
[10] Tiron Tudor A., (2000) Consolidarea conturilor, Editura Tribuna
Economică, București
[11] Ghid de ținere a contabilității și de elaborare a situațiilor financiare
individuale în conformitate cu IFRS-urile la societățile comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață
reglementată, Editura CECCAR, vol I, București, 2013.
[12] OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară,
aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o piață reglementată.
[13] Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963 din 30.12.2014.
[14] CECCAR, Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, Editura
CECCAR, București, 2015.