ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN București

Fac. Contabilitate și Informatică de Gestiune

Anul II Licență, seria A CIG

Contabilitate și gestiune fiscală

CIG, Anul II, Seria A
cursul nr. 1

Ana MORARIU, Prof.univ.dr.

ana.morariu@cig.ase.ro

ana.morariu@gmail.com
 Surse bibliografice
Reglementări contabile:

L 82/1991 Legea contabilitatii

´ Ordin 2861 / 2009 - Inventarierea
´ Reglementari contabile - depind de tipul institutiei
(reglementata sau nu de ASF, (OMFP 2844/2016), BNR, CSA, CSSPP)
´ Daca e reglementata – regulamente specifice
´ Daca e institutie publica – OMFP 1917/2005
´ Daca e societate comerciala – Ordinul 1802/2014

Reglementări fiscale:

▪ Ana Morariu, GABRIEL Radu, Mirela Păunescu, Contabilitate și gestiune

fiscală, Ed.Exponto, 2005, cap.1, pag.1-66.
▪ Directive europene cu privire la fiscalitate.
▪ www.anaf.ro- actualizat la zi
Obiectivele cursului:

▪ Definirea conceptelor de bază a disciplinei, Intelegerea și deprinderea studenților

cu fiscalitatea, riscul fiscal, raportări contabile și fiscale;
▪ Înțelegerea raportului contabilitate – fiscalitate;
▪ Evaluarea dimensiunii fiscale a afacerii și riscurile asociate ei;
▪ Cunoașterea politicii contabile și integrarea politicii fiscale în deciziile manageriale;
▪ Divergențele și convergențele dintre contabilitate și fiscalitate;
▪ Contabilitatea și fiscalitatea în practică au la bază principii diferite, iar cunoașterea
și aplicarea corectă a acestora minimizează riscurile contabile și foscale;
▪ Cunoașterea și intelegerea de către studenti a releentarilor fiscale in contabilitate
funcție de tipul societatii.
 Ideile de bază:

1. Interfața dintre contabilitate și fiscalitate este realizată prin intermediul

gestiunii fiscale;
2. Convergențele și divergențele dintre contabilitate și fiscalitate sunt
instrumente de cunoaștere și raportare pentru entitate;
3. Definirea conceptelor, procedeelor și metodelor de evaluare în
contabilitate și fiscalitate;
4. Gestiunea contabilă și fiscală pentru minimizarea riscurilor manageriale;
5. Concepte de initiere, implementare și monitorizare a controlului intern
privind minimizarea riscului fiscal la nivelul entităților economice;
6. Contabilitatea financiară este un instrument de evidență, informare și
raportare pentru o gamă largă de utilizatori printre care și guvernul;
7. La nivel macro, contabilitatea servește ca instrument de lucru pentru
planificarea bugetului consolidat de stat.
 Utilitatea și actualitatea disciplinei în contextul european și
internațional

1. Disciplina răspunde așteptărilor mediului academic universitar din Europa,

mediului autohton de afaceri, altor organisme profesionale din România
precum și alinierea la exigențele ACCA, fiind și acreditată;

2. Este o disciplină actuală și utilă studenților deoarece deschide larg orizontul

spre două profesii solicitate de mediul de afaceri: expert contabil și consultant
fiscal;

3. Disciplina oferă preambulul pentru alte trei profesii de vârf: cea de auditor
intern, auditor financiar și consultant fiscal, toate fiind reglementate, organizate
la nivelul țării și solicitate pe piața de capital, în multinaționale, entități de
interes public și în administrația centrală și de stat;

4. Disciplina răspunde cel mai bine cunoașterii și înțelegerii de către studenți a

cerințelor impuse de prezentarea și raportarea situațiilor financiare necesare
entităților economice de orice dimensiune, minimizarea riscului fiscal prin
aplicarea consecventă, adecvată a politicilor contabile și fiscale.
 CAP 1 Obiectul de studiu

1.1. DE CE CONTABILITATE ȘI GESTIUNE FISCALĂ ?

Contabilitatea este principala sursă de informații pentru orice stat, guvernul
fiind cel care fundamentează Bugetul General Consolidat . (BGC)

Bugetul este o strategie financiară la nivel macroeconomic pe termen scurt și

mediu care arată sumele de bani strânse la dispoziția statului, sursele de
proveniență a banilor și direcțiile de utilizare a acestora.

BGC finanțează componentele sistemului bugetar:

Bugetul de stat(bs);
Bugetul asigurărilor sociale de stat(BASS);
Bugetul fondurilor speciale;
BGC al unităților admistrativ teritoriale;
Bugetul Trezoreriei Statului;
Principii, reguli de evaluare, baze de evaluare, convenții și practici specifice utilizate de
profesioniști contabili în prezentarea și raportarea situațiilor financiare.

Cum își realizează obiectivele contabilitatea ? Politica contabilă

Politica fiscală

Politica fiscală este definită de ansamblul măsurilor inițiate si implementate de guvern, prin
intermediul bugetelor publice, în scopul realizarii si menținerii echilibrului macroeconomic în
economia reală.
Obiectivul gestiunii fiscale: analiza divergentelor dintre Contabilitate și fiscalitate,
dimensiunea afacerilor și minimizarea riscului fiscal.

Fiscalitatea isi preia informațiile de tanip fiscal din contabilitate.

Multe reguli de evaluare sunt preluate de contabilitate din fiscalitate. Există
convergente si divergente intre contabilitate și fiscalitate.

▪ amortizarea imobilizarilor și
Impozitarea profitului,
▪ evaluarea contabila;
▪ prudența în contabilitate

Problema amortizării este subordonată impozitarii profitului. După cum este

cunoscut, amortizarea împreună cu rezultatul net definesc capacitatea de
autofinanţare a întreprinderii şi orice mişcare la nivelul amortizării generează efecte
inverse asupra impozitului pe profit.
▪ În consecinţa trebuie căutată o soluţie între cele doua rezultate –
contabil şi fiscal ( impozabil ), prin care cele două interese să fie
convergente. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal se
realizează prin intermediul diferenţelor temporare şi permanente.

▪ Reguli de evaluare diferite generează diferenţe între profitul contabil şi

profitul impozabil. În consecinţa trebuie căutată o soluţie între cele doua
rezultate – contabil şi fiscal ( impozabil ), prin care cele două interese să
fie convergente. Pasajul de trecere de la rezultatul contabil la cel fiscal
se realizează prin intermediul diferenţelor temporare şi permanente.
▪ Reguli de evaluare diferite generează diferenţe între profitul
contabil şi profitul impozabil. În consecinţa trebuie căutată o
soluţie între cele doua rezultate – contabil şi fiscal ( impozabil ),
prin care cele două interese să fie convergente.
 Principii contabile și principii fiscale

1.Continuității activității de bază;

2.Permanenței metodelor;
3.Prudenței;
4.Contabilității de angajamente
5.P. intangibilității bilanțului de deschidere
6.P. evaluării separate a elementelor de activ și de datorii
7.P. necompensării
8.Principiul prevalenței economice in fața formei juridice;
9.Principiul evaluarii la cost de achiziție sau cost de producție sau evaluarea alternativă la
valoarea justă pentru reevaluarea mijloacelor fixe. (costul isoric)
10.P. Pragului de semnificație

Care dintre aceste principii nu sunt convergente cu fiscalitatea ? Dați exemple, explicați.
 PRINCIPIILE FISCALITĂȚII
Impozitele şi taxele reglementate de Codul Fiscal se bazează pe următoarele principii:
1.neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului
român şi străin;

2.certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la

interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite
pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le
revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;

3.Echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferită a veniturilor, în

funcţie de mărimea acestora

4.eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului

fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile
pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării
de către acestea a unor decizii investiționale majore.
Tip de societate*
Microintreprindere
Entitati mici
Entitati mijlocii si
mari
Entitati de interes public
*M. Păunescu, PP, 2017, CAFR
Criterii de marime
Depăşesc cel mult unul dintre
criteriile:
▪ totalul activelor: 1.500.000 lei
▪ cifra de afaceri netă:
3.000.000 lei
numărul mediu de salariaţi în
cursul exerciţiului financiar: 10
Nu sunt microentităţi si
depăşesc 2 din urmatoarele criterii de
marime
▪ totalul activelor: 17.500.000 lei
▪ cifra de afaceri netă:
35.000.000 lei;
▪ numărul mediu de salariaţi în
cursul exerciţiului financiar: 50
Depasesc 2 din urmtoarele
criterii de marime
▪ totalul activelor: 17.500.000 lei
▪ cifra de afaceri netă:
35.000.000 lei;
▪ numărul mediu de salariaţi în
cursul exerciţiului financiar:
50,
Ce se depune
1. bilanţ prescurtat
2. cont prescurtat de profit şi
pierdere
3. note explicative abreviate.
1.bilanț prescurtat;
2. cont de profit și pierdere;
3. note explicative.
Opţional:
• situația modificărilor capitalului
propriu
• situația fluxurilor de trezorerie
• bilanț;
• cont de profit și pierdere;
• situația modificărilor capitalului
propriu;
• situația fluxurilor de trezorerie;
• note explicative;
• rapoarte privind plățile către
guverne;
• informații suplimentare solicitate
de MFP și alte autorități de
reglementare.
• bilanț;
• cont de profit și pierdere;
• situația modificărilor capitalului
propriu;
• situația fluxurilor de trezorerie;
• note explicative;
• rapoarte privind plățile către
guverne;
• informații suplimentare solicitate
de MFP și alte autorități de
reglementare.
Persoanele juridice fără scop patrimonial care nu Bilanţ prescurtat
desfăşoară activităţi Economice Contul prescurtat al rezultatului
exerciţiului
Persoanele juridice fără scop patrimonial care Bilanţ
desfăşoară activităţi Economice
Contul rezultatului exerciţiului
Persoanele juridice fără scop patrimonial de Bilanţ
utilitate publică
Contul rezultatului exerciţiului
Entităţi nou-înfiinţate – primul exerciţiu financiar Oricare din situaţiile ȋntocmite
de microentităţi, entităţi mici sau
entităţi mijlocii şi mari
Subunităţi fără personalitate juridică din România, Similar cu ceea ce am prezentat
care aparţin unor persoane juridice cu sediul în mai sus privind persoanele
străinătate, dar nu ȋn Spaţiul Economic European juridice romȃne

În situaţia în care persoana juridică cu sediul în străinătate îşi desfăşoară activitatea în

România prin mai multe sedii permanente, situaţiile financiare anuale se întocmesc de
sediul permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile fiscale, acestea reflectând
activitatea tuturor sediilor permanente.
În acest scop, sediul permanent desemnat procedează la însumarea informaţiilor
corespunzătoare activităţii desfăşurate de fiecare sediu permanent.
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de raportul administratorilor,
raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori ( dacă este cazul), după caz,
şi de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii
contabile.

Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a

administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligatia gestionarii entitatii respective, declaraţie prin care îşi asumă
răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:

▪ politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale

sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
▪ situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea
desfăşurată;
▪ persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
În cazul entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru primul exerciţiu
financiar de raportare situaţiile financiare anuale prevăzute pentru entităţile
mici, mijlocii şi mari sau în formatul aplicabil microentităţilor.

Pentru al doilea exerciţiu financiar de raportare, se analizează indicatorii

determinaţi din situaţiile financiare ale anului precedent şi indicatorii
determinaţi pe baza datelor din contabilitate şi a balanţei de verificare încheiate
la sfârşitul exerciţiului financiar curent, şi se întocmesc situaţii financiare anuale
în funcţie de criteriile de mărime înregistrate.

O entitate de interes public este considerată o entitate mijlocie și mare,

indiferent de cifra de afaceri netă, totalul activelor sau numărul mediu de
salariați. Entitățile de interes public înseamnă societățile/ companiile naționale,
societățile cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome.

Entităţile care au ales un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic

determină criteriile de mărime pe baza balanţei de verificare întocmite la finele
exerciţiului financiar.
Sunt supuse auditului şi situaţiile financiare anuale ale entităţilor mici care, pe
baza balanţei de verificare întocmite la data de 31 decembrie 2015, depăşesc
limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii:

▪ Situaţiile financiare anuale se întocmesc şi se publică, potrivit legii, în moneda

naţională.
▪Situaţiile financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând:
- numele şi prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în clar;
- calitatea acesteia (director economic, contabil-şef sau altă persoană
desemnată prin decizie scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit
legii, membră a CECCAR
- numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.
Criterii de marime Depaseste 2 din NU depaseste 2
3 criterii din 3 criterii
a) totalul activelor: 16.000.000 lei Audit obligatoriu Audit opţional
(echivalentul a 3.650.000 de euro);
b) cifra de afaceri netă: 32.000.000 lei
(echivalentul a 7.300.000 de euro);
c) numărul mediu de salariaţi în cursul
exerciţiului financiar: 50.
Entităţi de interes public, ȋn ȋnţelesul Audit obligatoriu, indiferent de
Ordinului 1802/2014, definite mai sus mărimea lor
Entităţile care au obligaţia, potrivit Audit obligatoriu, indiferent de
legislaţiei specifice, să-şi auditeze situaţiile mărimea lor
financiare sau au inclusă această obligaţie
ȋn statutul societăţii (sau ȋn actul de
constituire)
 Situații financiare consolidate

Grupuri mici și mijlocii Grupuri mari

Grupurile constituite din societăți care urmează
să fie incluse în consolidare și care pe bază
consolidată nu depășesc limitele a cel puțin două
dintre criteriile urmatoare:
• total active: 105.000.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 210.000.000 lei;
• număr mediu de salariați în cursul exercițiului
financiar: 250.
Grupurile constituite din societăți care urmează
să fie incluse în consolidare și care pe baza
consolidată depășesc limitele a cel puțin două
dintre criteriile :.
• total active: 105.000.000 lei;
• cifra de afaceri netă: 210.000.000 lei;
• număr mediu de salariați în cursul exercițiului
financiar: 250.

La stabilirea criteriilor de marime societatea poate să nu ia în considerare filialele pe care

intenționează să le elimine la consolidare. Grupurile mici și mijlocii sunt exceptate de la obligația de a
întocmi situații financiare anuale consolidate și raport consolidat al administratorilor cu excepția
cazului în care una dintre entitățile afiliate este o entitate de interes public.

Setul de situații financiare consolidate conține cel puțin:

• bilanț;
• cont de profit și pierdere;
• note explicative;
• situația modificărilor capitalului propriu;
• situația fluxurilor de trezorerie;
• rapoarte privind plățile către guverne;
• informații suplimentare solicitate de MFP si alte autoritati de reglementare
▪ Raport consolidat al administratorilor
 Termenele de depunere a situaţiilor financiare

Tip de entitate Termen – zile de la încheierea

exerciţiului financiar

Societăţile, societăţile/companiile naţionale, regiile 150 de zile

autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare

Subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice 150 de zile
cu sediul sau domiciliul în străinătate

Sediile permanente din România care aparţin unor persoane 150 de zile
juridice cu sediul în străinătate

Persoanele juridice aflate în lichidare, pe perioada lichidării 90 de zile

Persoanele care de la constituire nu au desfăşurat activitate, Declaraţie de inactivitate - 60 de zile
cu excepţia societăţilor comerciale

Persoanele aflate în lichidare Declaraţie de inactivitate - 60 de zile

Restul entităţilor 120 de zile
Scutirile prevăzute anterior trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii:

1. societatea scutită şi toate filialele sale sunt consolidate în situaţiile

financiare ale unui grup mai mare de entităţi, a cărui societate-mamă are
sediul în România;

2. situaţiile financiare anuale consolidate menţionate la lit. a) şi raportul

consolidat al administratorilor ale grupului mai mare de entităţi sunt
întocmite de societatea-mamă a grupului în cauză, în conformitate cu
legislaţia naţională;

3. notele explicative la situaţiile financiare anuale ale societăţii scutite prezintă:

(i) denumirea şi sediul social ale societăţii-mamă care întocmeşte situaţiile
financiare
anuale consolidate menţionate la lit. a); şi
(ii) scutirea de la obligaţia de a întocmi situaţii financiare anuale
consolidate şi un raport consolidat al administratorilor.
Scutiri de la obligatia de a publica situatii financiare
consolidate

O societate-mamă este scutită de la obligaţia elaborării situaţiilor

financiare anuale consolidate şi a raportului consolidat al
administratorilor atunci când ea însăşi este o filială, inclusiv o entitate
de interes public, iar propria sa societate-mamă are sediul în România, în
unul dintre următoarele două cazuri:
a) societatea-mamă a societăţii scutite deţine toate acţiunile societăţii
scutite. În acest sens nu se iau în considerare acţiunile la societatea
scutită, deţinute de membrii organelor sale de administraţie, conducere
sau de supraveghere, în temeiul unei obligaţii legale sau prevăzute în
actul constitutiv ori statut; sau
b) societatea-mamă a societăţii scutite deţine 90% ori mai mult
din
acţiunile societăţii scutite, iar restul acţionarilor sau asociaţilor entităţii
în cauză au aprobat scutirea.
1.2. Raportul contabilitate fiscalitate

Raporturile contabilităţii cu exteriorul, implicit cu fiscalitatea, pot fi rezumate

în măsurarea şi înregistrarea în contabilitate, evaluarea monetară, costul
istoric şi prudenţa.

Fiecare tranzacţie economică de cele mai multe ori generează impozite. Din
acest motiv trebuie să se ţină cont de numărul mare de reguli aplicabile, de
evoluţia lor constantă în timp şi spaţiu, de problemele de armonizare ale
fiscalităţii cu contabilitatea.

Fiscul este administrația care are ca atribuții calculul, perceperea, urmărirea

plăţii impozitelor ,taxelor şi contribuţiilor datorate de contribuabil statului.
 Raportul contabilitate fiscalitate
Contabilitatea reprezintă un instrument de cunoaştere şi gestiune a
patrimoniului, a situaţiei nete şi a rezultatului obţinut. Ea trebuie să se orienteze
şi spre mediul economico-social reprezentat de protagoniştii sociali consumatori
de informaţii ca produs al contabilităţii.

Discutată din acest punct de vedere, contabilitatea trebuie să asigure informaţii

pentru investitorii de capital, fiscalitate ca reprezentant al statului, bancheri,
furnizorii ca parteneri de afaceri ai întreprinderii, organele de sinteză ale
guvernului şi salariaţii întreprinderilor.

Contabilitatea reprezintă sistemul informaţional necesar și pentru funcţionarea

sistemului fiscal

Conectarea contabilităţii la fiscalitate ridică problema concilierii raporturilor

dintre principiile contabile şi cele fiscale.

Pentru stabilirea conturilor anuale trebuie să se aplice regula contabilă prevăzută

în Planul contabil general. Această regulă este obligatorie în plan contabil, chiar
dacă diferă de regula fiscală. In schimb, pe plan fiscal trebuie aplicate regulile care
decurg din dreptul fiscal.
Fiscalitatea are la bază dreptul contabil pentru a determina regimul de impozitare
privind beneficiile, TVA, impozitele şi taxele locale, contribuţiile pentru asigurari
sociale, etc.

Fiecare tranzacţie economică de cele mai multe ori generează impozite.Din acest
motiv trebuie să se ţină cont de numărul mare de reguli aplicabile, de evoluţia lor
constantă în timp şi spaţiu, de problemele de armonizare ale fiscalităţii cu
contabilitatea.

Fiscalitatea se prezintă ca un sistem de percepere a impozitelor, taxelor, şi

contribuţiilor printr-un aparat specializat şi ca un ansamblu coerent de legi
care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele
taxele şi contribuţiile.
Raportul contabilitate – fiscalitate trebuie să fie discutat şi analizat prin
poziţia contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale şi prin măsura în care
contabilitatea este sau nu deconectată de fiscalitate.

Poziţia contabilităţii în cadrul gestiunii fiscale scoate în evidenţă faptul

că reprezintă sistemul informaţional necesar pentru funcţionarea
sistemului fiscal.
grup de raporturi între contabilitate şi fiscalitate este cel care are o
determinare neutră asupra contului de rezultate. Informaţia degajată de
contabilitate este primordială pentru fiscalitate.

Utilizarea informatiei contabile de fiscalitate se observă in calculul şi

decontarea unui impozit, taxă sau contribuţie. Aceste raporturi nu
generează de regulă, probleme privind armonizarea celor doua interese.
Raporturile neutrale nu afectează direct rentabilitatea firmei; ele apar în
cazul impozitului pe dividente, impozitului pe salarii, contribuţii la
asigurările sociale, taxa pe valoare adaugată atunci când aceasta are o
prorată de deductibilitate de 100%.
 Managementul –controlul intern
Responsabilitatea managementului privind situațiile
financiare
Criterii obiectiv pentru imaginea fidelă a
situațiilor financiare

✓ Politici contabile selectate,

Control adecvate și consecvente cu CRFA
intern ✓ Estimări contabile rezonabile
✓ Informații relevante, fidele, verificabile,
comparabile, inteligibie

Evaluează Evaluarea riscurilor FISCALE

Sinteza raportului contabilitate fiscalitate determină două tipuri
de raporturi:
1. Raporturi integrate determinate de divergențele dintre c-f și
în consecință trebuie armonizate sau conciliate exmplu:

REZULTATUL FISCAL = REZULTATUL CONTABIL +/- DIFERENȚE TEMPORARE

1. Raporturi neutre , utilizarea informației contabile de

fiscalitate se observă în calculul și decontarea unui impozit,
taxă sau contribuție. Aceste raporturi nu generează de
regulă, probleme privind armonizarea celor două interese.
Aceste raporturi nu afectează rentabilitatea întreprinderii.